Ocluzie intestinala ppt suciu ramona

1. 1. Particularităţi de îngrijire a pacienţilor cu ocluzie intestinală Absolvent: SUCIU RAMONA

CODRUTA
2. 2. SCOP ŞI MOTIVAŢIE  Ocluzia intestinală este o afecţiune foarte des întalnită, de aceea
prin această lucrare aş dori să trag un semnal de alarmă şi să conştientizez pe cei dispuşi la
dialog despre gravitatea ei.  Este esenţial să se cunoască semnele de debut ale ocluziei,
atitudinea terapeutică, complicaţiile şi, în mod special, cum le putem preveni.  Asistenta
medicală are un rol cheie în viata bolnavului pe timpul spitalizării acestuia, ea fiind de fapt un
liant între medic şi pacient. De aceea este foarte important ca în această profesie, datorită
faptului că medicina evoluează, să cauţi mereu izvoare de informaţii şi să te foloseşti de
acestea în munca pe care o depui în folosul pacientului.
3. 3. DEFINIŢIE  Ocluzia intestinală este un sindrom clinic caracterizat prin întreruperea
tranzitului pentru materii fecale şi gaze, cu consecinţele sale, indiferent de cauză şi
mecanism.
4. 4. CLASIFICARE1. Etiopatogenetic: - ocluzii dinamice - ocluzii mecanice2. Topografic: -
înalte, localizate pe intestinul subţire - joase, ce afectează intestinul gros3. Clinico-evolutiv: -
acute - subacute - cronice4. În raport cu existenţa tulburărilor vasculare ale intestinului: -
neischemiante - ischemiante5. Chirurgicală: - primitive - secundare
5. 5. ETIOPATOGENIE Cauzele ocluziilor sunt variate şi presupun intervenţia unormecanisme
foarte complexe:- anemia şi hipoxia de cauze majore;- bacteriemii, viremii, toxemii;- afecţiuni
toraco-pleuro-pulmonare şi pericardice;- afecţiuni retroperitoneale (hematoame, tumori,
fibroze, pancreatita acuta).- instalarea acuta a ascitei;- hemoperitoneu- peritonitele purulente
localizate sau generalizate;- septicemia juxtaperitoneală.- corpi străini intraluminali,
reprezentaţi de calculi biliari, fecaloame,- substanţe mucilaginoase(laxative), ghem de
ascarizi, stenturi diverse .- torsiune de ovar;- colica reno-ureterala;- colica biliară;- distensia
acută a vezicii urinare.
6. 6. MANIFESTĂRI CLINICE1. Durerea: - bruscă, intensă, continuă,sincopală, însoţită de
paloare, anxietate şi transpiraţii, în ocluziile prin strangulare şi în cele spastice - mai puţin
violentă, cu evoluţie spre intensitate maximă, sub formă de colici de luptă cu perioade de
acalmie în ocluziile prin obstrucţie - surdă, continuă, însoţită de distensie treptată, în ocluziile
paralitice - localizată iniţial la nivelul obstacolului cu iradiere ulterioară în tot abdomenul sau
dorsal, în volvulusul intestinului subţire.2. Vărsăturile: - aproape întotdeauna sunt însoţite de
semn de stază: greţuri, sughit şi eructaţii.3. Întreruperea tranzitului pentru fecale şi gaze4.
Distensia abdomenului este urmarea încetării peristalticii şi acumularii de lichide şi gaze în
intestine5. Percuţia evidenţiază timpanism localizat sau generalizat
7. 7. EXPLORĂRI PARACLINICEA. PROBE DE LABORATOR:- hemoconcentraţie cu
creşterea hematocritului şi leucocitoză asociate cu hipovolemie, determinate de vărsături,
fuga plasmei, şi încetarea absorbţiei intestinale.- azotemie şi creşterea creatininei sangvine ,
ce se agravează treptat, ajungând la 50-70 mg% şi respectiv 4-6 mg%;- tulburări
electrolitice, biologice şi proteice.B. EXPLORĂRI IMAGISTICE:- radiografia abdominală
simplă- irigoscopia- radiografia gastro-duodenală cu bariu- endoscopia digestivă- ecografia
abdominală- tomografia computerizată- angiografia mezenterică
8. 8. TRATAMENTUL1. Reechilibrarea volemică, electrolitică şi acidobazică:- pivotul central al
reechilibrării este serul fiziologic cu ioni de Na+ , Cl¯, Ca²+ si K+, în conformitate cu
ionograma.- cu cât o ocluzie obturată e mai veche, cu atât timpul de reechilibrare
preoperatorie va fi mai lung.- tot în această etapă se tratează eventualele insuficienţe
viscerale ( digitalizare rapidă, oxigenoterapie, compensarea diabeticului, diuretice).2.
Pregătirea preoperatorie:- instituirea sondei de aspiraţie naso-gastrice sau prin intubaţie
duodenală sau intestinală cu sonda Miller-Abbott- plasarea unui cateter venos periferic sau
cateter venos central- sondajul uretro-vezical- plasarea preoperatorie a unei sonde groase
transrectocolonice3. Tratamentul chirurgical4. Tratamentul postoperator:- menţinerea sondei
 de aspiraţie până la reluarea tranzitului digestiv- se continuă reechilibrarea volemică, ionică
si acidobazică- antibioterapie- tratament simptomatic
9. 9. COMPLICAŢII- necrozele intestinale, perforaţiile diastatice- peritonitele generalizate sau
localizate- şocul hipovolemic- şocul mixt disvolemic şi septic- plamânul critic ARDS
(sindromul de detresă respiratorie a adultului)- insuficienţe acute cardio-respiratorii, renale,
hepatice;- leziuni acute digestive de stres ( HDS)- trombembolism pulmonar- dilataţia
gastrică acută- sindrom de ansa oarbă ( în urma derivaţiilor interne care exclud largi
segmente intestinale din tranzit),- septicitate peritoneală, fistule digestive, supuraţii parietale
severe- evisceraţii- ocluzia intraocluzie ( prelungirea patologică a parezei postoperatorii
intestinale)- ocluzia recidivantă- aspiraţia traheobronşică a lichidului de vărsătură, cu
pneumonie sau bronhopneumonie secundară
10. 10. STATISTICĂPe parcursul elaborării lucrării de licienţă din anul 2011 numărulinternaţilor
cu ocluzie intestinală au fost în număr de 85 din care la 32 s-aintervenit chirurgical.
11. 11. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREABOLNAVULUI  Rolul esenţial al
asistentei medicale este de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasa să-şi recastige sau să-
şi menţină sanatatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care individul le-ar îndeplini singur dacă
ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală trebuie să
îndeplinească aceste sarcini astfel încât pacientul să-şi recastige independenţa cât mai
repede posibil.  Asistenta medicală sau nursa este acea persoană care, în conceptia
Virginiei Handerson, mai poate fi numită şi “mama profesională”, ea definind asistenta
medicală ca fiind: “conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, dragostea de viaţă pentru cel care a
încercat să se sinucidă, ochii pentru cel orb, mână pentru cel cu mâna amputata, voce
pentru cel prea slab pentru a vorbi, cunoştinţe şi înţelegeri pentru tânara mamă”.
12. 12. STUDIU DE CAZPROBLEME:Durere cauzată de plaga operatorieInsomnii
dormiţionaleAnxietateOBIECTIVE: Pacienta să nu prezinte dureri la nivelul plăgii în
următoarele 2 zile. Pacienta va avea un somn liniştit, odihnitor în următoarele 2 nopţi.
Pacienta nu va prezenta semne de anxietate în următoarele trei zile INTERVENŢII:
Antialgice: TRAMAL=4 x 10 mg/zi;im ALGOCALMIN= la nevoie;im; am monitorizat în
permanenţă funcţiile vitale: T, puls, R, am aerisit foarte bine salonul înainte de culcare, i-
am asigurat o lenjerie de pat curată; am sfătuit-o pe mama ei să-i citească o poveste
înainte de culcare am vorbit pe un ton calm, liniştit cu ea şi cu mama ei; am explicat pe
înţelesul ei, absolut tot ceea ce are legătură cu boala, cu evoluţia ei;
13. 13. EPICRIZA  Pacienta M.R.A. , 10 ani, internată în servicul nostru cu diagnosticul de –
Ocluzie intestinală- se externează a 9-a zi postoperator, în stare ameliorată.  S-a intervenit
chirurgical în data de 12.12.2011, având o evoluţie intraoperatorie şi implicit intraanestezică
favorabilă. Intraoperator, s-a practicat laparotomie mediană supra şi subombilicală, se
constată la nivelul ileonului 2 bride care strangulează parţial lumenul intestinal.  Evoluţia
postoperatorie a fost favorabilă, pacienta reluându-şi destul de repede independenţa.
Pacienta se externează la 9 zile postoperator, în stare bună, echilibrată cardio-respirator,
tranzit prezent, fără semne de intoleranţă digestivă.  Se externează cu recomandarea
evitării efortului fizic timp de o lună, regim alimentar timp de 3 luni şi cu revenirea la control
conform înţelegerii cu medicul chirurg.
14. 14. CONCLUZII  Ocluzia intestinală, o afecţiune intotdeauna gravă, reclamă o atitudine
terapeutică de urgenţă, cu o reechilibrare medicală riguroasă şi de cele mai multe ori,
asociată cu un gest chirurgical al cărui obiectiv principal este rezolvarea complicaţiei ocluziei.
 Cele mai frecvente cauze de ocluzii sunt ocluziile obstructive, urmate de cele prin
strangulare.  Cele mai frecvente simptome sunt: vărsăturile, distensia abdominală,
întreruperea tranzitului intestinal şi durerea.  Majoritatea pacienţilor au semne certe
radiologic de ocluzie intestinală  Toţi pacienţii necesită reechilibrare hidro-electrolitică şi
tratament cu antibiotice şi antialgice.  Complicaţiile majore ale ocluziilor sunt reprezentate
de: infecţii, necroză, perforaţii, peritonite, complicaţii pulmonare, şoc.  Scopul îngrijilor
acordate de către personalul medical este acela de a , ajuta  pacientul să-şi recupereze
starea de bine fizic şi psihic în vederea reintegrării ulterioare în viaţa socială.