Sunteți pe pagina 1din 1

SĂ FIU DASCĂL MI-AI MENIT

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,


Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu...

Să simt mereu doar bucuria


De-a mă juca, de a cânta,
Cu ei să-mpart copilăria,
Poveștile și viața mea...

Ce bun ai fost, Doamne, cu mine,


Când să fiu dascăl mi-ai menit!
N-ai fi putut s-alegi mai bine!
Nu știu de mi s-a cuvenit...

Mi-ai dat pe mână lutul bun


Din el să modelez iubire,
Să văd cum cresc din mugur pur,
Oameni, ce vieții dau cinstire!

Cât ai fost, Doamne, tu, de bun,


Că m-ai trimis printre copii,
Din râsul lor puteri s-adun,
Din plâns să fac mici simfonii.

Cu ei să cad, să mă ridic,
Să-nvăț din nou să înalț zmeie,
Să las realul pentru ludic,
Să fiu copil și nu femeie!

Mi-ai dăruit ce alții n-au:


Copii, care să mă iubească,
Și cărora să pot să dau,
Din suflet, vorbă părintească!

Ce bun ai fost cu mine, Doamne,


Lasându-mă copil mereu,
Să pot veni atâtea toamne
La școală, făr să-mi fie greu...