Sunteți pe pagina 1din 7

LP 16 CONFIGURAŢIA INTERNĂ A CORDULUI Atriul drept

ATRIUL DREPT Peretele anterior prezintă muşchii pectineaţi (trabecule


musculare care se desprind de la nivelul crestei terminale).
Peretele lateral este situat între orificiile de vărsare ale
venelor cave superioară şi inferioară si prezintă tuberculul
intervenos Lower creastă transversală, între orificiile de
deschidere ale venelor cave.
*Creasta terminală uneşte marginile drepte ale venelor cave,
constituind limita dintre peretele anterior şi cel lateral;
Peretele medial prezintă orificiul atrio- ventricular drept cu
valva tricuspidă.
Peretele posterior sau septal este format din faţa dreaptă a
septului interatrial; este concav şi prezintă:
- fosa ovală- depresiune situată postero-inferior, care
corespunde orificiului Botalo prin care comunicau cele două
atrii în timpul vieţii intrauterine.
- limbul fosei ovale (inelul lui Vieussens)- marginea antero-
posterioară a fosei ovale.
- torusul aortic- este o proeminenţă dată de aorta ascendentă
şi corespunde sinusului aortic posterior cuspidei posterioare.
Peretele superior prezintă ostiul de deschidere al venei
cave superioare.
Peretele inferior prezintă ostiul venei cave inferioare. Este
limitat anterior de o valvulă semilunară - valva lui Eustachio.
De la nivelul extremitătii mediale a valvei lui Eustachio şi până
Caracterele generale ale Configuraţia internă a atriului
drept la septul interatrial se întinde tendonul lui Todaro ce ridică o
atriilor 1. vena cavă superioară; 2. proeminenţă - banda sinuzală. Între orificiul venei cave
orificiul venei cave inferioare; 3. inferioare şi orificiul atrio-ventricular, la unirea cu septul
valva lui Eustache; 4. orificiul interatrial se găseşte ostiul sinusului coronar, străjuit de
1. Sunt situate posterior de
sinusului coronar cu valva lui
ventriculi; Thebesius; 5. valva tricuspidă; 6. valvula sinusului coronar (Thebessius).
2. Atriile sunt alăturate, atriul urechiuşa dreaptă; 7. torusul Tendonul lui Todaro împreună cu marginea cuspidei septale a
drept fiind situat anterior de aortic; 8. fosa ovală; 9. limbul valvei tricuspide şi cu marginea antero- inferioară a orificiului
fosei oval; 10. tuberculul sinusului coronar delimitează un mic triunghi- trigonul lui
atriului stâng;
intervenos; 11. muşchii pectineaţi;
3. Au un volum mai mic în raport cu 12. creasta terminală; Koch, în aria căruia se afla nodulul atrio-ventricular Aschoff-
cel al ventriculilor; atriul stâng este Tawara.
mai voluminos decât cel drept; Auriculul drept- este situat la joncţiunea pereţilor anterior,
4. Sunt cavităţile receptoare ale superior şi lateral şi are forma unei pâlnii neregulate în
cordului; interiorul căruia proemină prelungirile muşchilor pectineaţi sub
5. Prezintă câte o prelungire de forma unor reţele de fascicule musculare anastomozate.
formă triunghiulară numită auricul Raporturile atriului drept:
(urechiuşă); -lateral- faţa mediastinală a plămânului drept, nervul frenic
6. În atriul drept se deschid venele drept
cave superioară şi inferioară; -posterior- septul interatrial, atriul stâng
7. În atriul stâng se deschid 1
venele pulmonare;
ATRIUL STÂNG

Atriul stâng
Peretele anterior- este reprezentat de faţa stângă a
septului interatrial Acesta prezintă superior şi
anterior în dreptul fosei ovale depresiunea fosei
ovale şi un repliu semilunar concav (valvula
foramen ovale- falx septi).
Peretele posterior prezintă ostiile de vărsare ale
venelor pulmonare stângi. Acest perete participă la
delimitarea sinusului oblic al pericardului (Haller).
Peretele drept prezintă ostiile de deschidere ale
venelor pulmonare drepte.
Peretele superior vine în raport cu pediculul arterial al
inimii şi participă la delimitarea sinusului transvers.
Peretele lateral - prezinta orificiul atrio- ventricular
stâng cu valva mitrală. În partea superioară se află
orificiul urechiuşei stângi.
Peretele inferior- ia parte la formarea peretelui anterior
al sinusului oblic (Haller) şi a feţei.
Auriculul stâng este situat la unirea peretelui lateral cu
peretele superior.
Raporturi:
-antero- lateral- atriul drept
-stânga- aorta, artera pulmonară şi sinusul transvers al
pericardului
-posterior- ostiile venelor pulmonare, partea anterioară a
sinusului oblic al pericardului, esofagul
-auriculul stâng- înconjură trunchiul arterei pulmonare.

Configuraţia internă a atriului stâng


1. urechiuşa stângă; 2. valva mitrală; 3. peretele lateral; 4. peretele
inferior; 5. peretele posterior; 6. venele pulmonare stângi; 7. peretele
medial; 8. venele pulmonare drepte; 9. peretele superior; 10. peretele
anterior; 11. foseta preseptală; 12. pliul semilunar; 13. fosa ovală;

2
Ventriculul drept
VENTRICULUL DREPT Ventriculul drept are forma unei piramide triunghiulare cu trei pereţi, o bază şi un vârf.
Peretele anterior corespunde feţei sternocostale a cordului. Prezintă trabecule musculare de ordin II şi III şi muşchiul
papilar anterior. De la baza muşchiului papilar anterior se întinde spre peretele septal o creastă musculară numită
trabecula septo-marginală (banda moderatoare sau bandeleta ansiformă). Această creastă conţine ramura dreaptă a
fasciculului Hiss. În partea superioară se află braţul parietal al crestei supraventriculare (pintenul lui Wolf).
Fig.Peretele posterior sau septal este format de faţa dreaptă a septului interventricular. Peretele prezintă o parte musculară
şi o parte membranoasă. La acest nivel se află muşchii papilari septali. Dintre ei cel mai dezvoltat este muşchiul
papilar al conului arterial (Luschka) situat în partea inferioară a infundibulului. Această faţă este străbătută de
trabecula septo-marginală care pare că se continuă frecvent cu braţul septal al altei creste musculare creasta
supraventriculară. Aceasta are un braţ septal şi un braţ parietal pe peretele anterior.
Peretele inferior corespunde feţei diafragmatice a cordului. Prezintă 1- 2 muşchi papilari inferiori (posteriori).
Inferior de aceştia acest perete este străbătut de trabecula septo- marginală.
prBaza ventriculului drept prezintă complexul valvular tricuspid şi valva pulmonară separate de creasta supraventriculară.
Vârful ventriculului drept prezintă o reţea de trabercule musculare care dau un aspect cavernos.
Cavitatea ventriculului drept este împărţită de un sept incomplet format din (cuspida anterioară a tricuspidei, pilierul
anterior, trabecula septomarginală, muşchiul papilar al conului arterial şi creasta supraventriculară). Acest sept împarte
cavitatea ventriculară în două compartimente:
-compartimentul de recepţie este situat postero-inferior de planul septului incomplet de mai sus.
-compartimentul de ejecţie este situat antero-superior de planul septului incomplet. Are formă de pâlnie în care conul
arterial (infundibulul) rereprezintă partea superioară a acestui compartiment. Extremitatea superioară a părţii infundibulare
prezintă orificiul arterei pulmonare.

Configuraţia internă a ventriculului drept


1. creasta supraventriculară; 2. infundibulul; 3. trunchiul
arterei pulmonare; 4. muşchiul papilar al conului; 5. muşchi
papilar septal; 6. trabecula septo-marginală; 7. muşchi papilar
posterior; 8. septul interventricular; 9. peretele inferior; 10.
muşchi papilar anterior; 11. cuspida anterioară a valvei
tricuspide; 12. cuspida medială a valvei tricuspide; 13. cuspida
posterioară a valvei tricuspide;

3
VENTRICULUL STÂNG
Ventriculul stâng
Ventriculul stâng prezintă un perete infero-lateral, un perete anterior, o bază şi un vârf.
Peretele infero-lateral corespunde feţei pulmonare şi diafragmatice a cordului. El prezintă
trabecule cărnoase de ordinul II si III. În partea anterioară a acestui perete şi pe marginea sa
anterioară se inseră muşchiul papilar anterior. În partea posterioară a acestui perete, pe
marginea sa posterioară şi în apropierea vârfului se inseră muşchiul papilar posterior.
Peretele anterior (septal) este format de faţa stângă a septului interventricular cu cele trei
porţiuni: musculară, membranoasă şi atrio-ventriculară.
Baza este orientata posterior; prezintă complexul valvular mitral şi orificiul aortic cu valva
aortică. Cele două orificii sunt aşezate în acelaşi plan şi sunt separate prin septul intervalvular (
cortina subaortică) şi de cuspida anterioară a valvei mitrale..
Vârful corespunde vârfului cordului şi prezintă trabecule cărnoase de ordinul II şi III care dau un
aspect areolar.
Cavitatea ventriculului stâng este împărţită în două compartimente de către cuspida anterioară
a valvei mitrale:
-compartimentul de recepţie este situat postero- inferior, în dreptul orificiului atrio-ventricular
stâng, posterior şi la stânga cuspidei anterioare a mitralei. Acest compartiment are pereţii
neregulaţi prin prezenţa trabeculelor musculare.
-compartimentul de ejecţie- situat între partea postero- superioară a septului interventricular şi
cuspida anterioară a valvei mitrale. Partea superioară a acestui compartiment are pereţii netezi şi
aparţine vestibulului aortic. Limita sa superioară este valva aortică.

Caracterele generale ale ventriculelor


1. Au formă de piramidă triunghiulară, pereţi mai groşi şi un volum mai mare ca cel al atriilor;
2. La nivelul bazelor ventriculelor se află orificiile atrio-ventriculare;
3. Fiecare prezintă câte două compartimente: de ejecţie (în partea situată sub conul arterial) şi de recepţie
(compartimentul situat sub valva atrio- ventriculară) ;
4. Pereţii ventriculari prezinta un aspect neregulat datorita proeminentei musculaturii parietale - trabecule
cărnoase. Se disting 3 categorii de trabecule cărnoase (musculare).
- trabeculele cărnoase de ordinul I sau muşchii papilari sau pilierii cordului - au o formă conică, care se
fixează cu baza pe peretele ventricular şi de pe extremitatea liberă dau naştere la cordajele tendinoase care se
termină pe cuspidele valvulelor atrio- ventriculare. Aceste cordaje, în funcţie de locul de prindere pe valvule:
pe marginea aderentă, pe faţa parietală sau pe marginea liberă, pot fi de ordinul I, II sau III.
- trabecule cărnoase de ordinul II sunt unite la peretele ventricular prin cele două extremităţi. Cea mai
dezvoltată este trabecula septomarginală, care are un traiect arcuat între peretele anterior şi septal, între baza
muşchiului papilar anterior şi muschiul papilar al conului arterial.
- trabecule cărnoase de ordin III aderă la peretele ventricular pe toata lungimea lor formând creste
musculare.

4
Valva pulmonară
VALVELE TRICUSPIDĂ ŞI PULMONARĂ Valva pulmonară prezintă trei valvule sigmoide
(posterioară, dreaptă şi stângă), care au formă de
“cuib de rândunică”, au o margine liberă şi una
aderentă şi două feţe (axială şi parietală). Fiecare
Complexul valvular tricuspidian valvulă are câte o concavitate superioară spre artera
pulmonară, împreună cu care delimitează un
Complexul valvular tricuspid este format: din orificiul atrio- spaţiu- sinusul Valsalva. Fiecare valvulă sigmoidă
ventricular drept şi inelul său fibros, cuspide (valvule), cordaje prezintă la mijlocul marginii sale libere un nodul
tendinoase şi muşchii papilari. Orificiul atrio-ventricular drept fibros Morgagni aşezat între două margini concave
prin care atriul drept comunică cu ventriculul drept este situat în numite lunule.
partea inferioara a bazei ventriculului drept, posterior şi la
dreapta orificiului pulmonar. Valva tricuspidă este alcătuită din
trei valvule (cuspide) triunghiulare: dreaptă supero-laterală
(anterioară), dreaptă infero-laterală (posterioară) şi septală
(medială). Valvula anterioară este cea mai întinsă, are formă
patrulateră neregulată şi se ataşează pe circumferinţa anterioară a
orificiului atrio- ventricular. Valvula posterioară este orizontală,
de formă triunghiulară şi de dimensiuni mai mici şi corespunde
peretelui inferior ventricular. Valvula septală are formă
semicirculară, se inseră de-a lungul unei linii care trece de pe
peretele ventricular posterior pe septul muscular. Cuspidele
prezintă dinspre marginea liberă trei zone: rugoasă, netedă şi
bazală. Fiecare valvulă (cuspidă) prezintă o bază care se inseră
pe scheletul fibros al inimii, un vârf orientat spre ventricul şi
două feţe: faţa axială (este netedă şi vine în contact cu coloana
de sânge ), faţa parietală (este neregulată prin prezenţa inserţiilor
cordajelor tendinoase; ea este orientată spre pereţii ventriculilor).
În interiorul ventriculului drept, muşchii papilari ai valvei
tricuspidei sunt: muşchiul papilar anterior, muşchii papilari
septali şi unul sau doi muşchi papilari posteriori. Muşchiul
papilar anterior este cel mai mare, se află infero- lateral de
comisura antero- posterioară şi se continuă cu trabecula septo-
marginală. Cordajele tendinoase au un capăt inferior de inserţie
care se prinde apical sau subapical pe muşchiul papilar. Capătul
superior se inseră pe cuspidele anterioară şi posterioară.
Muşchiul papilar posterior se află inferior de comisura postero-
septală, e bifid sau trifid şi cordajele sale tendinoase se distribuie
cuspidelor posterioară şi septală. Muşchiul papilar al conului
aparţine muşchiulor septali şi se află inferior de creasta
supraventriculară. Cordajele adevărate se prind atât pe muşchii 1. valvula sigmoidă; 2. sinusul Valsalva; 3. nodul fibros
papilari cât şi pe peretele ventriculului şi pot fi de trei grade I, II, Morgagni; 4. lunulă
III.
Valva tricuspidă
1. creasta supraventriculară; 2. infundibulul; 3. trunchiul arterei pulmonare; 4. muşchiul papilar al conului; 5. muşchi papilar septal; 6. trabecula
septo-marginală; 7. muşchi papilar posterior; 8. septul interventricular; 9. peretele inferior; 10. muşchi papilar anterior; 11. cuspida anterioară a valvei
5 a valvei tricuspide; 13. cuspida posterioară a valvei tricuspide;
tricuspide; 12. cuspida medială
VALVELE MITRALĂ ŞI AORTICĂ

Complexul valvular mitral Valva aortică


Valva aortică este formată din trei valvule
Complexul valvular mitral este format din orificiul sigmoide cu forma de “cuib de rândunică”:
atrio- ventricular stâng, inelul fibros mitral, valva anterioară, dreaptă şi stângă; fiecare margine
mitrală, cordajele tendinoase şi muşchii papilari. prezintă câte un nodul fibros Arantius între două
Orificiul atrio-ventricular stâng este situat în partea margini numite lunule. Valvulele sunt mai groase
inferioară a bazei ventriculului stâng, posterior şi la decât cele ale valvei pulmonare. Valvulele aortice
stânga orificiului aortic. Valva mitrală (bicuspidă) delimitează prin faţa lor parietală, cu peretele aortei
este constituită din două cuspide (valvule) patrulatere: – sinusurile aortice Valsalva. Limita lor superioară
anterioară şi posterioară. Valvula anterioară (septală este formată din creasta supravalvulară. Din partea
sau aortică) are formă triunghiulară sau semilunară superioară a sinusului stâng şi drept iau naştere cele
şi prezintă puţine indentaţii. Ea prezintă trei zone: două artere coronare.
rugoasă, netedă şi bazală. Cuspida are o faţă axială
care priveşte postero- inferior şi la stânga şi o faţă
parietală . Această cuspidă separă nu numai valva
mitrală de cea aortică dar şi compartimentele de
recepţie şi ejecţie ale ventriculului stâng. Valvula
(cuspida) posterioară (ventriculară, murală) are două
indentaţii minore care o împart în trei zone, o faţă
axială orientată antero-medial (care este netedă) şi o
faţă parietală (care este neregulată datorită inserţiei
cordajelor tendinoase). Cordajele tendinoase pot fi
false (cu o structură fibromusculară şi adesea Valva mitrală
1. muşchiul
încrucişează compartimentul de ejecţie) şi adevărate papilar
(intercuspidale care se inseră la nivelul comisurilor şi anterior;
cuspidale cu inserţia pîn zonele bazale şi rugoase). 2. muşchiul
Cordajele adevărate au originea în treimea superioară papilar
posterior: 3.
a muşchilor papilari. Cele care se inseră la nivelul cordaje
zonei rugoase se trifurcă şi se ataşează în puncte tendinoase;
critice tendinoase de inserţie. Cordajele adevărate se
inseră şi la nivelul comisurilor ( cordaje comisurale)
şi cordajele bazale au o componetă musculară ataşată
pe peretele ventriculului. Muşchii papilari mitrali
sunt: muşchiul papilar anterior (scurt, care se inseră
pe peretele sternocostal al ventriculului şi de la el
pleacă cordaje tendinoase pentru părţile laterale ale
celor două valvule) şi muşchiul papilar posterior (care
se inseră pe peretele diafragmatic şi pe marginea sa
posterioară mai aproape de vârf; el trimite cordaje
tendinoase pe partea marginală a ambelor valvule.
Faţa anterioară a muşchiul papilar posterior 1. ostiul de origine al arterei coronare stângi; 2. sinus
corespunde feţei posterioare convexe a celui anterior. aortic Valsalva; 3. valvulă sigmoidă; 4, 5 lunulă; 6. nodul
6 fibros Arantius;
Sistemul exictoconductor nodal
SCHELETUL FIBROS AL INIMII Sistemul excitoconductor nodal este format din următoarele
SISTEMUL EXCITOCONDUCTOR NODAL structuri: nodulul sinoatrial, fasciculele internodale, nodulul atrio-
ventricular, fasciculul atrio- ventricular, ramurile fasciculului atrio-
ventricular şi reţeaua Purkinje.
Scheletul fibros al inimii 1. Nodulul sinoatrial (Keith-Flack)- este situat subepicardic în
apropierea orificiului venei cave superioare la joncţiunea dintre
Se afă dispus în jurul orificiilor, el reprezentând un suport partea sinusală şi atriul propriu- zis. El se află la 1 mm profunzime şi
pentru inserţia cuspidelor. Este format din: se întinde de la şanţul dintre auricul şi faţa antero- laterală a venei
- inelele fibroase sau semicercurile tendinoase Lower- au o cave superioare în partea superioară a crestei terminale. Fasciculele
structură colagenică şi cele atrio- ventriculare sunt întărite de internodale reprezintă căi de conducere a impulsurilor de la nivelul
benzi fibroase- fila coronaria care au originea la nivelul nodulului sinoatrial la nodulul atrio- ventricular. Cele trei fascicule
tigonurilor fibroase. sunt: fasciculul internodal anterior (Bachmann), fasciculul
- inelul fibros aortic este format din trei bucle fibroase ale internodal mediu-(Wenckebach) şi fasciculul internodal
căror margini distale se continuă cu peretele sinusului aortic. posterior (Thorel).
Punctele cele mai înalte ale acestor bucle corespund 2. Nodulul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara)- se găseşte în atriul
comisurilor intercuspidale. drept, în partea inferioară a septului interatrial, între sinusul coronar
- inelul fibros pulmonar- se află în partea superioară a şi cuspida septală a valvei tricuspide. La acest nivel nodulul ocupă
spaţilui dintre cuspidele situate spre aortă şi este conectat de aria unui mic triunghi - trigonul Koch delimitat: posterior de orificiul
tendonul infundibulului. sinusului coronar cu valvulaThebesius, superior de tendonul Todaro,
-inelele fibroase ale valvelor tricuspide şi mitrale- servesc iar anterior şi inferior de inserţia cuspidei septale a valvei tricuspide.
la inserţia fibrelor musculare atriale şi ventriculare, Profund vine în raport cu inelul fibros al valvei mitrale.
constituind baza de implantare pentru aparatul valvular şi 3. Fasciculul atrio-ventricular (Hiss) - reprezintă o punte de
formând planul ventil al inimii. Inelele sunt incomplete şi legătură între atrii şi ventricule. Are un traiect descendent, anterior şi
formate din câte două benzi fibroase în formă de “corn”- fila inferior de- a lungul feţei drepte a septului interventricular
coronaria care au originea pe trigoanele fibroase. membranos, apoi intră într-un canal în trigonul fibros drept. La
-trigonurile fibroase reprezintă două formaţiuni fibroase pe limita superioară a părţii musculare se împarte în două ramuri-
care au originea fila coronaria. Ele sunt situate între orificii. dreaptă şi stângă. Ramura dreaptă coboară pe faţa dreaptă a septului
Cel drept are o formă triunghiulară şi se află între orificiile muscular, apoi pătrunde în trabecula septomarginală şi ajunge la
mitral, tricuspid şi aortic. Cel stâng este situat între orificiile baza muşchilor papilari anterior şi posterior, formând reţeaua
aortic şi mitral. Purkinje. Ramura stângă este mai voluminoasă, perforează septul
-partea membranoasă a septului interventricular interventricular membranos, ajungând pe faţa stângă a septului
interventricular, în dreptul valvulelor aortice, unde se divide în două
grupe de fibre: diviziunea posterioară ( care este mai groasă
distribuindu- se în cea mai mare parte ventriculului stâng şi
muşchiului papilar posterior) şi diviziunea anterioară (care se
distribuie peretelui anterior şi muşchiului papilar anterior).
Vascularizaţia fasciculului se realizează prin artera nodulului atrio-
ventricular dar şi din ramuri septale din artera interventriculară
anterioară.
4. Reţeaua Purkinje- este reprezentată de fibre ale fasciculului Hiss
care au o dispoziţie dispersată sub endocard, asigurând distribuţia
7 stimulului nervos la celulele miocardului contractil.