Sunteți pe pagina 1din 4

5.2.

RENAŞTEREA
Umanismul şi Renaşterea au apărut în Italia secolelor XIV-XV datorită mai multor factori:
dezvoltarea economică a oraşelor italiene, redescoperirea textelor antice;
susţinerea vieţii culturale, artistice şi ştiinţifice de către protectori cu mari posibilităţi financiare
precum familia Medici de la Florenţa;
noile aspiraţii îmbinate cu modelul antic, greco-roman.
S-a extins în Europa în secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi mai târziu în Ţările Române. Umaniştii
urmăreau crearea unui om cu o cultură enciclopedică. Ei doreau asigurarea fericirii tuturor precum
şi reînvierea gândirii greco-romane şi a celei de la începuturile creştinismului. Răspândirea ideilor
umaniste a fost favorizată de inventarea şi răspândirea tiparului, folosirea limbilor naţionale în
scrierea lucrărilor, transformările din învăţământ (studierea critică a textelor autorilor antici), de
apariţia unor mari biblioteci precum şi de frecventarea universităţilor italiene de către tinerii din
Europa.

Creaţii literare şi istoriografice umaniste


Italia :

- Dante cu Divina comedie, călătorie alegorică în Infern, Purgatoriu, Paradis; - Francesco Petrarca
(1304-1347) – Despre bărbaţi iluştri, interes pentru istoria Romei; - Giovanni Boccaccio (1313-
1375) – Decameronul, realităţile societăţii florentine; - Nicolo Machiavelli (1469-1527) – Principele,
oamenii politici trebuiau să acţioneze conform raţiunii de stat; - Pico della Mirandola (1463-1494) –
a dorit aducerea creştinismului în dezbaterea filosofilor.
Europa :
- Erasmus din Rotterdam – Elogiul nebuniei, critica moravurile societăţii; - Francois Rabelais –
Gargantua şi Pantagruel, critica societatea; - William Shakespeare (1564-1616) – Othello, Romeo şi
Julieta, prezenta aspectele societăţii umane; - Miguel Cervantes – Don Quijote de la Mancha,
satirizează valorile cavalereşti. Renaşterea ştiinţifică s-a realizat datorită creşterii interesului pentru
alcătuirea Universului şi a fiinţei umane. Nicolaus Copernic a formulat teoria heliocentrică, preluată
de Galileo Galilei (Soarele se afla în mijlocul Sistemului solar). În medicină s-au remarcat Ambroise
Pare, părintele chirurgiei şi Miguel Serveto care a cercetat circulaţia sangvină. Renaşterea artistică s-
a realizat mai întâi în Italia, deoarece acolo existau numeroase monumente antice iar artiştii puteau fi
susţinuţi financiar de oameni care le comandau opere. Artiştii îşi semnau operele, au introdus legile
perspectivei în pictură, au redat frumuseţea corpului uman şi au realizat inovaţii în arhitectură (bolta,
cupola). Cei mai importanţi artişti renascentişti italieni au fost sculptorii Donattelo şi Verrochio,
arhitecţii Donato Bramate şi Filippo Brunelli. Şcoli de pictură mai importante au fost în Italia:
şcoala nordică (Padova, Milano, Mantova) reprezentată prin Giotto din Bandone;
şcoala florentină reprezentată prin Sandro Botticelli;
şcoala veneţiană, reprezentată prin Vecellio Tizian şi Paolo Veronese.
Leonardo da Vinci s-a născut în Vinci lângă Florenţa. A fost cel mai de seamă reprezentant al
Renaşterii. A avut preocupări în arhitectură, anatomie, muzică, ştiinţe. A activat la Milano, Florenţa
şi în cele din urmă la Paris unde a şi murit. Picturile sale impresionează prin expresia feţei şi a
gesturilor personajelor. Este celebru datorită unor picturi impresionante precum Mona Lisa sau Cina
cea de taină.
5.3.REFORMA (secolul al XVI-lea)

Cauzele reformei religioase au fost:

religioase:

- preocuparea oamenilor de a găsi salvarea eternă nu a putut fi rezolvată de Biserica Catolică; -


majoritatea clerului era ignorant şi corupt, episcopii şi abaţii fiind mai mult preocupaţi de
proprietăţile şi de veniturile lor decât de misiunea lor religioasă;

intelectuale:

- descoperirile ştiinţifice şi noua concepţie despre om şi lumea înconjurătoare au zdruncinat


autoritatea Bisericii Catolice; - au apărut idei care propovăduiau reîntoarcerea la valorile
creştinismului primar şi la o biserică simplă, preocupată numai de actul de caritate şi de spiritul de
sacrificiu;

economico-sociale:

- marii nobili şi chiar orăşenii erau invidioşi pe bogăţia Bisericii, care era cel mai mare proprietar de
pământ, şi doreau confiscarea averilor acesteia în speranţa că şi le vor însuşi ei.

politice :

- regii şi principii apuseni a căror putere sporise foarte mult nu mai acceptau imixtiunea papei în
treburile statelor lor şi au început să contexte autoritatea acestuia.
Precursori ai Reformei au fost Jan Hus, rector la Universitatea din Praga şi Girolamo Savonarda.

Reforma în Germania Situaţia social-economică şi politică a creat la începutul secolului al XVI-lea


condiţiile apariţiei Reformei. Nobilimea şi burghezia erau nemulţumite de bogăţia episcopilor
germani. Clerul de jos, sărăcit era şi el nemulţumit de luxul celui superior şi de comerţul cu
indulgenţe practicat de papalitate şi de episcopi. Ţărănimea era apăsată de numeroase taxe la care era
supusă de către nobili şi de lipsa sprijinului clerului în faţa acestora. Împăratul căuta să-şi întărească
puterea în dauna principilor şi a oraşelor din Imperiu aflându-se în conflict cu aceştia. Cauza
imediată a Reformei a fost vânzarea de indulgenţe pentru răscumpărarea păcatelor. Iniţierea Reformei
a fost realizată de Martin Luther (1483-1546). S-a manifestat împotriva luxului din Biserica Catolică.
S-a ridicat împotriva papei Leon al X-lea care a introdus vânzarea indulgenţelor (iertărilor) pentru a
face rost de fonduri pentru finalizarea lucrărilor la Catedrala San Pietro. Martin Luther a formulat în
anul 1517, 95 de teze la Wittenberg, teze care au fost îndreptate împotriva papei şi a comerţului cu
indulgenţe. A fost declarat eretic, dar ascuns de Frederic de Saxa în castelul de la Wartburg, şi-a
definitivat doctrina şi a tradus Biblia în limba germană. Doctrina lui Luther cuprindea:
- mântuirea se realizează prin credinţă, unica sursă a credinţei fiind Sfânta Scriptură;
- singurele Sacramente (taine) acceptate sunt botezul şi împărtăşania;
- cultul fecioarei Maria şi al sfinţilor trebuia abolit iar preoţii se puteau căsători

- ordinele călugăreşti şi mănăstirile trebuiau desfiinţate.


Această doctrină a avut ca efect apariţia Protestantismului ieşit de sub controlul papei. A avut un ecou
foarte mare în Germania. În anul 1529 în Dieta de la Speyer, principii adepţi ai Reformei lutherane
au protestat împotriva Dietei imperiale care interzisese aplicarea reformei religioase în teritoriile lor.
Lutheranismul a fost îmbrăţişat de către diverse categorii sociale în funcţie de propriile sale interese:
- mica nobilime dorea să-şi însuşească averile bisericeşti;
- ţăranii considerau ideile lui Luther drept un îndemn de a se revolta împotriva nedreptăţilor din
societate;
- burghezii vedeau în ideile Reformei exprimarea propriilor concepţii despre viaţă.

Reforma s-a răspândit cu putere în ţinuturile mai sărace din nordul, centrul şi din estul Germaniei în
diferite state, astfel:
- cultul religios şi clerul au trecut sub controlul puterii laice, ierarhia bisericească fiind înlăturată;
- cultul în biserică era simplificat, mănăstirile fiind desfiinţate iar bunurile bisericii confiscate.

În Imperiu au apărut state cu religie protestantă în care s-a efectuat Reforma alături de menţinerea
celor catolice. În anul 1530 Melanchton a încercat, fără succes, să realizeze înţelegerea protestanţilor
cu catolicii prin redactarea Confesiunii de la Augsburg, când s-au pus bazele protestantismului.
Împăratul Carol Quintul, dornic să-şi consolideze autoritatea asupra întregului Imperiu german, s-a
aliat cu principii catolici. Au urmat războaie între împărat şi principii catolici contra celor care erau
protestanţi şi aderaseră la Liga de la Schmalkaden. În anul 1555 s-au pus capăt războaielor prin Pacea
de la Augsburg. Împăratul a acceptat existenţa în Imperiu a două religii, catolică şi protestantă.
Libertatea religioasă le-a fost acordată numai principilor iar poporul dintr-un principat trebuia să
urmeze religia suveranului său. Ideile lui Luther au avut un puternic ecou în rândurile ţărănimii.
Ţăranii s-au ridicat la luptă în anul 1524 declanşând războiul ţărănesc german. Conduşi de un călugăr
pe nume Thomas Munzer, ei cereau o organizare socială bazată pe comunitatea bunurilor, libertatea
religioasă, desfiinţarea şerbiei şi a rânduielilor feudale, restituirea pădurilor uzurpate de stăpâni etc.

Reforma religioasă în Europa


Protestantismul (lutheranismul) – s-a extins în Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca şi Finlanda;
Calvinismul (omul are un destin de dinainte stabilit) a apărut în Elveţia bazele noii religii fiind puse
de Jean Calvin şi Ulrich Zwingli; s-a răspândit în Franţa (hughenoţii), Ţările de Jos, Boemia,
Ungaria, Scoţia;
Anglicanismul reprezintă forma particulară a Reformei adoptată în Anglia datorită regelui Henrich al
VIII.lea. În anul 1534 Parlamentul a votat Actul de supremaţie prin care Biserica engleză devenea
independentă faţă de papă dar intra sub autoritatea regelui Angliei. Mănăstirile au fost desfiinţate iar
bunurile lor au fost distribuite fidelilor regelui. Biblia a fost tradusă în limba engleză însă dogmele şi
liturghia catolică au fost păstrate.

Consecinţele Reformei religioase au fost numeroase. Au apărut noi confesiuni (biserici) protestante:
lutheranismul (Biserica Evanghelică), calvinismul (Biserica Reformată), Biserica Unitariană, care
contestă existenţa Sfintei Treimi. S-a diminuat autoritatea papei în Occident. Prin traducerea Bibliei
în limbile materne şi prin introducerea acestora în slujbă, în locul limbii latine, a contribuit la
pătrunderea limbilor vorbite în cultura sacră şi în învăţământ. Curentele reformate au contribuit la
dezvoltarea spiritului capitalist.

Reforma catolică (contrareforma) A fost iniţiată la jumătatea secolului al XVI-lea. S-au întemeiat noi
ordine călugăreşti pentru a se revigora credinţa. S-a urmărit ridicarea morală a clerului catolic.
Catolicismul s-a răspândit din Asia şi până în America Latină. Prin Conciliul de la Trento, cardinalii şi
teologii catolici au urmărit reformarea dogmei catolice, mântuirea putea fi obţinută prin credinţă,
autoritatea de decizie aparţinea în întregime papei iar preoţii nu aveau voie să se căsătorească. În
urma contrareformei, catolicismul a câştigat adepţi în sudul Germaniei, Austria, Polonia, Ţările de
Jos. S-a dezvoltat învăţământul catolic, colegiile iezuite fiind cele mai bune şi mai căutate şcoli ale
vremii.