Sunteți pe pagina 1din 5

Poezii de dragoste

Eusebiu Camilar - Luntrea aurie

Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,


At�t de diafane, din cer p�na-n pam�nt?

Padurile par alge �nalte-n clatinari...


Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind


Sau astre, sau meduze prin ad�ncimi plutind...

De-aseara se zareste, cu c�rma spre Apus,


O luntre aurie, deasupra noastra, sus...

Asa ne urmareste de-aseara, pe-am�ndoi:


Sta drep deasupra noastra c�nd ne oprim si noi!

O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa


�ntr-un t�rziu, o scara de raze s-o lasa,

Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,


Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.

Mihai Eminescu - Iubind �n taina...

Iubind �n taina am pastrat tacere,


Gasind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci �n priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie


Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete


Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,


C-un z�mbet faci g�ndirea sa se-mbete.
Fa un sf�rsit durerii - vin la s�nu-mi.

Francesco Petrarca - Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale

Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;


Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de v�nt...
Si �n zadar, Madona, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,


Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced v�nt, soare, foc,
Cari m-au adus �n asta nefericita stare.
Obrazul tau mi-i soare; g�ndirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.

Iar �ngerescul c�ntec si dulcile-ti cuvinte


Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt v�ntul fara mila ce viata mi-o alunga.

Lucian Blaga - Iubire

Iubesti - c�nd ulciorul de-arama


se umple pe r�nd, de la sine
aproape, de flori si de toamna,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - c�nd suava icoana


ce-ti faci, �n durere prin veac
o tii �nramata, ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubesti - c�nd sub timpuri prin sumbre


v�ltori, unde nu ajung sorii,
te-av�nti sa culegi printre umbre
balaiul sur�s al comorii.

Iubesti - c�nd simtiri se desteapta


ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capat te-asteapta
nu moartea, ci alta poveste.

Iubesti - c�nd �ntreaga faptura,


cu schimbul, odihna, furtuna
�ti este-n aceeasi masura
si lava patrunsa de luna.

Din volumul �Poezii � Vara de noiembrie�, 1962

Alexandru Alexianu - Draga

Te-am privit, Draga, iubita mea...


Erai un paun frumos,
Zarzarii �nfloriti se scuturau �n jurul tau
Si eu nu mai ma saturam privindu-te.

Apoi te-ai schimbat �n apa fermecata,


O v�ltoare �n care ma �necam si muream �ncet.
Dragostea ta ciudata ca niste ramuri de salcie
Ma tragea zabauca tot mai la fund.

M-au desteptat pasarile cerului.


Eram �ntins �n iarba ca un Gulliver.
Muschiul padurii ma �mbratisase ca o sora,
Caprioarele codrului pasteau �n jurul meu...

Boris Pasternak - Grea cruce sa iubesti pe unii...

Grea cruce sa iubesti pe unii.


Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet


De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul �ti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-aude


Atunci - si parca le si vezi.
�n r�ndul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet


Zv�rli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai m�njesti de-a pururi.

Camil Baltazar - Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,


Azi ti-am simtit, �nt�ia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai �n calma noastra-adorare,


Din care m�inile-mi un nimb ti-au fost �ncins,
Iar toamna c�nd pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta �nv�lvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie


Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De �naltare si de puritate.

Nichita Stanescu - Poem

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi


si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

Din volumul �O viziune a sentimentelor�, 1964

Mihail Saulescu - Celei asteptate

Tu ce ma faci sa c�nt si sa visez acuma,


Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva �n tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...

... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,


Caci el �ti dete viata, si doar �n el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...

Dar eu visez - si visul aripile-si �ntinde,


Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ram�ne un dor ne�mplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

Mihu Dragomir - Tu

Numai c�t te g�ndesc,


?i s�ngele danseaza �n jurul inimii,
numai c�t te aud,
?i s�ngele se resfira ca o harfa.
Poate nu ?tii, poate n-ai sa ?tii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
?i numai cu el �mi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai c�t sur�zi,
?i dezleg alchimiile,
numai c�t te g�ndesc,
?i-aud �n lacul nelini?tit al inimii
un fo?net: se desprimavareaza.

Geo Bogza - Nu credeam sa-nvat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de sp�nzuratoare.


Traiesc numai ca sa masor, �n fiece clipa, ne�ndurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad dec�t �ntuneric,


Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea �ntr-un univers care el �nsusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,


V�nat urca din ad�nc valul marii, url�ndu-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

Nicolae Iorga - Ci de-am fi singuri ...

Ci, de-am fi singuri am�ndoi


Si nime sa ne asculte,
Uit�ndu-ma �n ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti


Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
�n lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,


Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge'n ochi


A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci �ncet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,


A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.