Sunteți pe pagina 1din 22

Catedra de biochimie și biochimie clinică Semestrul de primavară

Capitolul VI
Metabolismul proteinelor simple și conjugate
Indicaţia metodică nr. 1
Tema: . Digestia şi absorbţia proteinelor. Metabolismul proteinelor simple
Putrefacţia aminoacizilor în intestin

Experienţa 1. Determinarea acidităţii sucului gastric


Sucul gastric conţine acid clorhidric liber, acid clorhidric legat de proteine (numit şi HCl
combinat), fosfaţi acizi şi acizi organici, ca acidul acetic, acidul butiric, acidul lactic. În sucul
gastric supus examinării determinăm aciditatea liberă (HCl liber), aciditatea combinată (HCl
legat) şi aciditatea totală. Suma HCl liber şi HCl legat constituie HCl total. Fosfaţii acizi şi
acizii organici formează împreună aşa numitele „substanţe acido-reagente”.Aciditatea totală a
sucului gastric este determinată de prezenţa HCl (formele liberă şi legată), a fosfaţilor acizi şi
acizilor organici. HCl legat reprezintă fracţia HCl combinată cu proteine.
Principiul metodei: HCl este titrat cu o soluţie de NaOH 0,1N în prezenţa reactivului
Töpfer-Linossier (un amestec între indicatorii: dimetilaminoazobenzen și fenolftaleină). Acidul
clorhidric liber colorează indicatorul în roşu, iar cel legat – în portocaliu. Acizii organici nu
schimbă culoarea reactivului.
Tehnica executării:
• Într-un balon de titrare se pun 5 ml suc gastric.
• Se adaugă 2 picături de reactiv Töpfer-Linossier. Datorită acidului clorhidric liber, lichidul
se colorează în roşu.
• Cu o biuretă se adaugă picătură cu picătură NaOH 0,1N până când culoarea roşie virează
spre culoarea oranj.+
• Se notează cu V1 cantitatea (ml) de hidroxid utilizată pentru neutralizarea HCl liber.
• Se continuă titrarea până când se neutralizează cantitatea totală de HCl şi soluţia îşi
schimbă culoarea în galben-pai.
• Se notează cu V2 cantitatea de NaOH utilizată la titrarea HCl legat.
• Continuăm titrarea până la apariţia culorii roz (V3 – care corespunde acidităţii totale).
• Media aritmetică a volumelor V2 şi V3 corespunde HCl total.
Calcul: Rezultatele se pot exprima:
A) în ml de NaOH 0,1N consumaţi la titrarea a 1000 ml suc gastric (unităţi de titrare);
B) g de HCl la 1000 ml suc gastric.

A) dacă pentru titrarea a 5 ml de suc gastric au fost necesare V1 ml de soluţie de NaOH


0,1N, atunci cantitatea de HCl liber va fi:
X = (V1 ⋅ 1000 ⋅ 0,1)/5 = V1 ⋅ 20 = unităţi de titrare;

unde: V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);


5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
0,1 – cantitatea gram-echivalent de NaOH 0,1 N într-un ml;
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
B) pentru exprimarea conţinutului HCl în grame trebuie de ţinut cont că 1 ml de NaOH 0,1N
este echivalent cu 1 ml de HCl 0,1N, iar într-un 1 ml de HCl 0,1N se conţine 0,00365 g de
HCl.
X = (V1 ⋅ 0,00365 ⋅ 1000)/5 = V1 ⋅ 0,73 = g HCl/L;

unde: V1 – cantitatea de NaOH 0,1 N consumat (ml);


0,00365 – conţinutul HCl 0,1 N la 1 ml (g)
1
Catedra de biochimie și biochimie clinică 5 – cantitatea de suc gastric luat pentru titrare (ml);
1000 – recalcul la 1 litru de suc gastric.
Toate tipurile de aciditate se calculează după acelaşi principiu:

Notă: HCl liber = V1⋅ 20 (sau 0,73);


HCl total = V2 + V3/2⋅ 20 (sau 0,73);
HCl fixat = HCl total – HCl liber;
Aciditatea totală = V3 ⋅ 20 (sau 0,73);
Substanţe acidoreagente = Aciditatea totală – HCl total.

Valori de referinţă:
1. În unităţi de titrare în normă la adult:
• HCl liber – 20-40;
• HCl fixat – 10-12;
• Aciditatea totală – 40-60;
• Substanţe acidoreagente – 2-5.

2. În g HCl/L în normă la adult:


• HCl liber – 0,70-1,50;
• HCl fixat – 0,30-0,50
• Aciditatea totală – 1,50-2,30
• Substanţe acidoreagente – 0,05-0,20.
Valoarea diagnostică: În afecţiunile stomacului aciditatea poate fi nulă (suc anacid), scăzută
(suc hipoacid), mărită (suc hiperacid). Sucul hiperacid poate fi depistat în boala ulceroasă a
stomacului şi gastrita hiperacidă, ulcer duodenal, stenoze pilorice, ulcer jejuno-peptic,
anastomoze porto-cave etc. Sucul gastric poate fi hipoacid în gastrita cronică, ulcer stomacal
hipoacid, cancer stomacal, afecţiuni cronice ale colecistului, stări de subnutriţie, boli febrile
acute. Sucul gastric se consideră anacid dacă lipseşte complet HCl, iar aciditatea totală este
scăzută semnificativ. Starea poate fi întâlnită în cancerul stomacal, gastrita cronică, anemia
pernicioasă.
Rezultat: _____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
Concluzii: ___________________________________________________________________
________________________________________________________________

Experienţa 2. Identificarea compuşilor patologici ai sucului gastric


În anumite afecţiuni în sucul gastric pot apărea componente patologice aşa ca sângele (din
cauza ulceraţiei pereţilor stomacului), pigmenţii biliari (ca urmare a antiperistaltismului), acidul
lactic şi alţi acizi organici – acetic, butiric (în aclorhidrie în stomac decurg procese de
fermentaţie).

a) Identificarea acidului lactic (reacţia Uffelmann)


Principiul metodei: Acidul lactic în prezenţa fenolatului de fier formează lactatul de fier de
culoare verde-gălbuie.
Tehnica executării: 5 picături de suc gastric se adaugă la reactivul Uffelman (la 20 picături
soluţie de fenol 1% se adaugă 2 picături soluţie de clorură de fier 1%. Reactivul obţinut se
colorează în violet). În prezenţa acidului lactic culoarea violetă a lichidului trece în verde-
gălbuie.
Rezultat:______________________________________________________________________
2
Catedra de biochimie și biochimie clinică _____________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
b) Identificarea acidului lactic (reacţia Berg)
Principiul metodei: La interacţiunea acidului lactic cu clorura de fier în prezenţa acidului
clorhidric concentrat (reactivul Berg) soluţia se colorează în galben-verde.
Tehnica executării: La 10 picături reactiv Berg se adaugă 1-2 picături de suc gastric de
cercetat. În prezenţa acidului lactic culoarea galben-pală a reactivului se schimbă în galben-verde
intens.
Rezultat: ____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

c) Identificarea sângelui (reacţia benzidinică)


Principiul metodei: Proba benzidinică se bazează pe oxidarea benzidinei de către oxigen,
format la descompunerea peroxidului de hidrogen de către hemoglobină, care exercită acţiune
peroxidazică.
Mod de lucru: La 5 picături soluţie de benzidină 1% se adaugă 5 picături soluţie de H2O2 3%
şi 5 picături de suc gastric. Apariţia unei culori albastre indică prezenţa sângelui şi reacţia este
considerată pozitivă.
Rezultat: ____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

Experienţa 3. Problemă de analiză a sucului gastric


Fiecare student analizează o probă de suc gastric cu aciditate necunoscută, determinând în el
toate tipurile de aciditate, conform metodei descrise în experienţa 1. În baza rezultatelor obţinute,
face concluzii referitoare la caracterul sucului investigat – normal, an-, hipo- sau hiperacid şi
indică patologia, pentru care sunt specifice aceste dereglări.
Rezultat: _____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Concluzii:_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

Nivel inițial de cunoștințe

1. Structura și clasificarea aminoacizilor. Legătura peptidică.


2. Mecanismele generale de activare a enzimelor – alosterică, prin proteoliză parţială, prin
modificare covalentă.
3. Specificitatea enzimelor.

Întrebări pentru autopregătire

1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea nutritivă proteinelor alimentare.


2. Enzimele proteolitice. Mecanismul de activare. Specificitatea de acţiune a proteazelor.
3
Catedra de biochimie și biochimie clinică 3. Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice. Rolul acidului clorhidric.
Secreţia HCl şi reglarea ei (H+, K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi modificările lui în
patologie. Inhibitorii secreţiei gastrice.
4. Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale, specificitatea
lor de acţiune. Reglarea digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar și facilitat al aminoacizilor.
6. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Transportul
aminoacizilor în celule. Ciclul gama-glutamilic.
7. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Mecanismele de
dezintoxicare a produselor toxice în ficat (oxidarea microzomală, conjugarea). Agenţii de
conjugare, enzimele.
8. Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul azotat. Carenţa proteică. Alimentaţia proteică
parenterală.

Itemi pentru lucrul individual:

1. Completați tabelul:

Locul de Proenzima Sub acțiunea cărui Enzima Specificitatea de


acțiune compus are loc acțiune
activarea?
Exemplu: HCl, pepsina Endopeptidază
Pepsinogen pepsină (legăturile
(autocatalitic) formate de Phe,
Tyr, Trp)
Sucul gastric

Sucul
pancreatic

Sucul
intestinal

2. Explicaţi de ce enzimele proteolitice gastrice şi pancreatice se produc şi se secretă în formă de


proenzime neactive? Care este mecanismul activării lor?
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
4
Catedra de biochimie și biochimie clinică ______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
3. Care vor fi modificările indicilor enumerați în următoarele patologii? Completați tabelul.

Starea pH (↑/↓) Aciditatea Pepsina Factorul Acid lactic Sânge


(unități de Castle
titrare) (↑/↓) Prezente sau absente (+/-)
Norma 1,5-2,5 40-60 + + - -
Gastrita
hiperacidă
Gastrita
hipoacidă
Gastrita
anacidă
Ulcerul
gastric
Cancerul
gastric

4. Pacientul a fost internat cu acuze de dureri abdominale. Investigaţiile biochimice au relevat


valori crescute ale indicanului. Ce indică creşterea conţinutului de indican?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Teste pentru autoevaluare

1. Care este rolul HCl în digestia proteinelor:


a) posedă acţiune antimicrobiană
b) este emulgator puternic
c) creează рН optimal pentru acţiunea pepsinei
d) inhibă secreţia secretinei
e) stimulează formarea lactatului în stomac

2. Care din următoarelee procese se desfăşoară în stomac?


a) absorbția produselor finale de digestie
b) emulsificarea lipidelor
c) digestia lipidelor
d) digestia proteinelor
e) digestia amidonului

3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la pepsină:


a) scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp
b) acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
c) scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
5
Catedra de biochimie și biochimie clinică d) scindează proteinele până la aminoacizi liberi
e) este o endopeptidază

4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la tripsină:


a) este secretată sub formă de tripsinogen inactiv
b) este o aminopeptidază
c) este o carboxipeptidază
d) activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi autocatalitic
e) pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,0

5. Selectați afirmațiile corecte referitoare la chimotripsină:


a) este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale în formă activă
b) este secretată de pancreasul endocrin în formă activă
c) este o endopeptidază
d) activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e) activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi autocatalitic

6. Pepsina și tripsina sunt:


a) aminopeptidaze
b) carboxipeptidaze
c) endopeptidaze
d) exopeptidaze
e) dipeptidaze

7. Referitor la absorbţia aminoacizilor (AA) sunt corecte afirmațiile:


a) AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
b) la transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c) la transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
d) la transportul AA participă Na+,K+-АТP-aza
e) exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural

8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ciclul gama-glutamilic:


a) este un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare
b) decurge fără utilizare de energie
c) enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza
d) cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)

9. Referitor la putrefacţia aminoacizilor în intestin sunt corecte afirmațiile:


a) este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor microflorei intestinale
b) are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi pancreatice
c) conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât și a celor netoxice
d) alcoolii, acizi graşi si cetoacizii sunt produse toxice
e) crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse netoxice

10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la neutralizarea produselor de putrefacţie a


aminoacizilor:
a) are loc în intestinul gros prin conjugarea cu acidul sulfuric, acidul glucuronic
b) forma activă a acidului sulfuric este fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
c) forma activă a acidului glucuronic este CDP-glucuronatul
d) la conjugare participă enzimele hepatice UDP-glucuroniltransferaza şi arilsulfotransferaza
e) are loc în ficat prin conjugarea cu acizii biliari
6
Catedra de biochimie și biochimie clinică
Indicaţia metodică nr. 2
Tema: Metabolismul intermediar al aminoacizilor în ţesuturi.
Produsele finale ale metabolismului azotat

Experienţa 1. Dozarea ureei în urină


Principiul metodei: Se bazează pe capacitatea ureei de a forma cu dimetilaminobenzaldehida
în mediul acid o combinaţie complexă de culoare galbenă. Intensitatea culorii este direct
proporţională cu concentraţia ureei în urină.
Tehnica executării:
Nr Reactive Eprubeta
1 Urină 0,2 ml
2 soluţie de dimetilaminobenzaldehidă 2%. 1,2 ml
3 Amestecul se agită şi se incubează 15 minute la temperatura camerei.
4 Soluţia se fotocolorimetrează în cuva de 3 mm grosime şi filtrul de lumină
albastră (450 nm) contra apei distilate
Calcul: Cantitatea de uree din urină este calculată după curba etalon.
Valorile normale: Zilnic cu urina se excretă 20-35 g/24 ore sau 333-585 mmol/24 ore.
Valoarea diagnostică: Creşterea ureei urinare în regim alimentar bogat în proteine şi scăderea la
vegetarieni sunt variaţii fiziologice. Creşterea patologică se determină în anemia pernicioasă,
stări febrile, hipercatabolism protidic. Conţinutul ureei în urină scade în insuficienţa renală acută
şi cronică, insuficienţa hepatică decompensată.

Rezultat: ___E=_______________________________C=_____________________________
____________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Nivel inițial de cunoștințe

1. Vitamina B6 – structura chimică și coenzimele.


2. Glicoliza. Gluconeogeneza. Ciclul Krebs. Sinteza și utilizarea corpilor cetonici.

Întrebări pentru autopregătire

1. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia procesului.


Valoarea diagnostică a determinării activităţii transaminazelor (ALT şi AST) în sânge.
2. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile. Dezaminarea directă a aminoacizilor. Dezaminarea
oxidativă a acidului glutamic (reacţia, enzima, coenzimele, importanţa procesului).
3. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul biologic.
4. Metabolizarea alfa-cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii
cetogeni şi glucogeni.
5. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
6. Mecanismele biochimice ale toxicităţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului: sinteza
carbamoilfosfatului, aminarea reductivă a α-cetoglutaratului.
7. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea sărurilor de amoniu.
7
Catedra de biochimie și biochimie clinică 8. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Deficienţe enzimatice ale ciclului
ureogenetic.
9. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament).
10. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului gama-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea
aminelor biogene.

Itemi pentru lucrul individual:

1. Care sunt cauzele și manifestările clinice ale hiperamoniemiei?


___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2. Care este importanţa clinico-diagnostică a determinării ureei în serul sangvin şi în urină. Ce


este uremia? Care sunt cauzele, mecanismele de dezvoltare şi consecinţele uremiei?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

3. Completaţi tabelul:
Aminoacizii glucogeni. Aminoacizii cetogeni Aminoacizii micşti
Amino acidul

Amino acidul

Amino acid

Alfa-ceto acidul ce Alfa-ceto acidul ce Alfa-ceto acidul ce


Nr
Nr se formează la se formează la Nr se formează la
deaminarea lui deaminarea lui deaminarea lui

1 Ala Piruvat 1 1
2 2 2

3 3

8
6
Catedra de biochimie și biochimie clinică
7

10

11
12
13
14
15

4. Este posibilă sau nu sinteza aminoacizilor din glucide? Dacă da, indicaţi căile posibile și
scrieți reacțiile.

5. Este posibilă sau nu sinteza glucidelor din aminoacizi? Dacă da, indicaţi căile posibile și
scrieți reacțiile.

9
Catedra de biochimie și biochimie clinică

Teste de autoevaluare

1. Selectați afirmația corectă referitoare la dezaminarea aminoacizilor (DA):


a) DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
b) toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
c) în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
d) DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
e) DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului

2. Selectați compusul produs în reactia de deaminare oxidativă a unui aminoacid?


a) un ceto acid
b) un acid organic și amoniac
c) amoniac și un ceto acid
d) un hidroxi acid
e) un iminoacid și amoniac

3. Selectați reacțiile de dezaminare directă a aminoacizilor:


a) His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidinamonioliaza)
b) Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – serindehidrataza)
c) Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
d) Thr + H2O → α-cetobutirat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza)
e) Glu + NAD+ + H2O ↔ alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 (enzima –
glutamatdehidrogenaza)

4. Referitor la dezaminarea indirectă a aminoacizilor sunt corecte afirmațiile:


a) este un proces ireversibil
b) este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili
c) în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
d) în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic
e) la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+

5. Selectați afirmațiile corecte referitoare la transreaminarea aminoacizilor:


a) este un proces ireversibil
b) este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor
c) în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
10
Catedra de biochimie și biochimie clinică d) în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un alfa-cetoacid
e) la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+

6. Referitor la reacţia chimică: Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4 sunt corecte
afirmațiile:
a) este o reacţie de dezintoxicare temporară a amoniacului
b) are loc doar în ficat şi în rinichi
c) este catalizată de glutaminsintetaza
d) Gln este unica formă de transport al NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi
e) Gln este forma finală de dezintoxicare a amoniacului

7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:


a) are loc exclusiv în ficat
b) are loc în rinichi
c) este sinteza acidului uric
d) decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii
e) este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3

8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ureogeneză:


a) este formarea NH3
b) necesită consum de energie
c) are loc în toate ţesuturile
d) în condiții fiziologice sinteza de uree este minimală
e) ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina

9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul


Krebs:
a) ciclul Krebs furnizează NADPH necesar pentru sinteza ureei
b) ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP
c) intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul
d) fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei
e) intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul

10. Referitor la reacţia chimică prezentată sunt corecte afirmațiile:


R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 + H2O2
a) este reacţia de formare a aminelor biogene
b) este reacţia de neutralizare a aminelor biogene
c) este catalizată de enzima monoaminoxidaza (MAO)
d) coenzimă a enzimei MAO este piridoxalfosfatul
e) coenzimă a enzimei MAO este NAD+

Indicația metodică nr. 3


Tema: Particularităţile metabolismului unor aminoacizi

Experienţa 1. Determinarea creatininei în urină (metoda Folin)


Principiul metodei: Creatinina în mediul alcalin reacţionează cu acidul picric cu formare de
compuşi coloraţi, intensitatea culorii roşie-portocalie este direct proporţională cu concentraţia
creatininei din urină şi se măsoară colorimetric. În urina din 24 ore se găsesc 8,8 – 17,7 mM de
creatinină.
Tehnica executării:
Într-o eprubetă cotată de 10 ml se pune cu pipeta 0,1 ml urină, 0,1 ml NaOH 10% şi 0,15 ml
soluţie saturată de acid picric. În proba de control se pun aceleaşi componente, în locul urinei
11
Catedra de biochimie și biochimie clinică adăugăm apă distilată. Probele se agită şi se lasă pentru 5 minute. Nivelul lichidului din cilindru
se duce până la semn (10 ml) cu apă distilată. Fotocolorimetrarea probei de cercetat se face
contra probei de control, folosindu-se cuva de 3 mm grosime şi filtrul de lumină verde (540 nm).
Calculul se efectuează după curba etalon. Conform curbei etalon se determină cantitatea
creatininei în 0,1 ml urină, apoi se calculează cantitatea de creatinină eliminată în 24 ore
înmulţind rezultatul obţinut cu diureza (1500 - 2000 ml la bărbaţi şi 1000 - 1500 ml la femei).
Valori normale:
8,8-17,7 mm/24 sau 1,0 - 2,0 g/24 ore la bărbaţi;
7,1-15,9 mm/24 sau 0,8 -1,8 g/24 ore la femei.
Valoarea diagnostică: Hipercreatininuria se întâlneşte în consum excesiv de alimente bogate în
proteine, după efort muscular susţinut, în atrofia musculară, în starea febrilă, în sindromul de
compresiune. Hipocreatininuria se întâlneşte în nefrita cronică asociată cu uremie, boala
polichistică a rinichiului, leucoză.
Rezultat: _____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Concluzii: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Experienţa 2. Identificarea acidului homogentizinic în urină


Principiul metodei: Acidul homogentizinic interacţionând cu reactivul molibdenic, formează
un compus albastru.
Tehnica executării:
Reactive Eprubeta 1 Eprubeta 1
1. urină colectată de la un 2 picături 
om bolnav de
alcaptonurie
2. urină colectată de la un  2 picături
om sănătos
3. H2O distilată 10 picături 10 picături
4. K2HPO41% 4 picături 4 picături
5. reactiv molibdenic 4 picături 4 picături
Conţinutul eprubetelor se agită. Observaţi coloarea soluţiilor în eprubete

Rezultat: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
Concluzii: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Nivel inițial de cunoștințe

1. Aminoacizii – structura.
2. Principalele căi ale metabolismului glucidic (glicoliza și gluconeogeneza) și lipidic (sinteza
și degradarea trigliceridelor, sinteza și oxidarea acizilor grași, oxidarea glicerolului).

Întrebări pentru autopregătire

1. Acidul tetrahidrofolic. Rolul lui în sinteza serinei, metioninei, glicinei, nucleotidelor purinice
şi pirimidinice. Anemia megaloblastică.

12
Catedra de biochimie și biochimie clinică 2. Metabolismul metioninei şi al cisteinei. Sinteza şi utilizarea S-adenozilmetioninei. Sinteza şi
rolul creatin-fosfatului. Hiperhomocisteinemia.
3. Metabolismul glicinei şi al serinei (biosinteza, rolul metabolic, catabolismul). Hiperoxaluria.
4. Metabolismul argininei. Sinteza NO: reacția, enzima, rolul biologic.
5. Metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei. Rolul acestor aminoacizi în sinteza altor compuşi.
Patologia ereditară a metabolismului fenilalaninei şi tirozinei (fenilcetonuria, alcaptonuria,
albinismul).
6. Metabolismul triptofanului. Rolul lui în sinteza substanțelor biologic active (serotonina,
melatonina).
7. Metabolismul aminoacizilor dicarboxilici – Asp, Asn, Glu, Gln. Sinteza, rolul metabolic,
catabolismul.
8. Metabolismuli aminoacizilor ramificati -valinei, leucinei și izoleucinei.

Itemi pentru lucrul individual:

1. Importanţa clinico-diagnostică a determinării creatininei în serul sangvin şi în urină: care este


valoarea diagnostică a determinării raportului creatininei în ser şi în urină?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Dereglarea metabolismului cărui aminoacid se manifestă prin hiperoxalurie? Care este
mecanismul molecular al dezvoltării hiperoxaluriei? Care sunt consecințele clinice ale
hiperoxaluriei?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

3. Valoarea clinico-diagnostică a determinării activităţii creatinfosfokinazei (CPK) în serul


sangvin. Ce reacţie catalizează această enzimă? Care sunt izoenzimele CPK şi ce indică
creşterea activităţii diferitor izoenzime ale CPK?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

4. Importanţa clinico-diagnostică a determinării acidului fenilpiruvic în urină. Ce patologie


indică prezenţa fenilpiruvatului în urină? Care sunt cauzele, mecanismele biochimice şi
manifestările clinice ale patologiei?

13
Catedra de biochimie și biochimie clinică ___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

5. Importanţa clinico-diagnostică a determinării homocisteinei în serul sangvin şi în urină. În ce


cazuri poate creşte concentraţia homocisteinei în sânge? Care sunt consecinţele
hiperhomocisteinemiei?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Teste pentru autoevaluare

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glicină:


a) este aminoacid esenţial
b) este un aminoacid cetogen
c) se transformă în serină
d) transformarea glicinei în serină este o reacţie ireversibilă
e) la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-СН2-THF

2. Selectați afirmațiile corecte referitoare la ser ină:


a) participă la sinteza glicerofosfolipidelor
b) serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
c) participă la sinteza hemului
d) participă la sinteza nucleotidelor purinice şi pirimidinice
e) participă la biosinteza corpilor cetonici

3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la acidul glutamic (Glu):


a) este aminoacid indispensabil
b) prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul gama-aminobutiric (GABA)
c) prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-carboxiglutamic
d) carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă biotina
e) decarboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina C

4. Refer itor la S-adenozilmetionină (SAM) sunt cor ecte afir mațiile:


a) este produsul de catabolism al metioninei
b) este forma activă a metioninei
c) serveşte ca donator de grupare – CH3
d) serveşte ca donator de adenozil
e) serveşte ca donator de metionină

5. Selectați afir mațiile cor ecte r efer itoar e la fenilcetonur ie:


a) este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei
14
Catedra de biochimie și biochimie clinică b) manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei de tirozină
c) manifestările clinice sunt determinate de micşorarea concentraţiei de fenilalanină
d) semnele clinice sunt determinate de acumularea fenilpiruvatului, fenillactatului,
fenilacetatului
e) se manifestă clinic prin retard mintal

6. Refer itor la albinism sunt adevăr ate afir mațiile:


a) este cauzat de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei
b) este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei
c) persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru cancerul de piele
d) persoanele cu albinism sunt protejate de razele ultraviolete
e) este însoţit de retard mintal

7. Selectați afirmațiile corecte referitoare la alcaptonurie:


a) este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei
b) se acumulează fenilpiruvat, fenillactat, fenilacetat
c) este cauzată de deficienţa ereditară a homogentizatdioxigenazei
d) urina se înnegreşte în contact cu aerul datorită prezenţei acidului homogentizinic
e) conduce la artroze

8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la serotonină:


a) este sintetizată din 5-hidoiltriptofan
b) se sintetizează din histidină
c) în creier este implicat în mecanismele de cunoaștere, dispoziție și anxietate
d) controlează peristaltica intestinală și poate provoca diaree
e) reglează contracția musculară scheletică

9. Selectați afirmațiile corecte referitoare NO:


a) este sintetizat din toți aminoacizii bazici - Lys, Arg și His
b) sinteza sa este catalizată de sintaze de NOS - oxid de azot
c) există trei izoforme ale NOS: două constitutive (cNOS) și una inducibilă (iNOS)
d) este un mediator principal de vasodilatare
e) producția sa crește odată cu vârsta

10. Selectați reacțiile corecte referitoare la acidul tetrahidrofolic (THF):


a) Met + N5-CH3-THF → Нomocisteină
b) Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O
c) Gly + THF ↔ Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
d) Ser + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF
e) Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF

11. Referitor la reacția chimică prezentată sunt corecte afirmațiile:


DOPA → dopamina + CO2
a) enzima ce catalizează această reacție posedă specificitate absolută de substrat
b) ca coenzimă este utilizat FAD
c) este catalizată de decarboxilaza aminoacizilor aromatici
d) inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor aromatici (alfa-metildopa) scade tensiunea
arterială
e) alfa-metildopa măreşte tensiunea arterială

Indicaţia metodică nr. 4


15
Catedra de biochimie și biochimie clinică Tema: Rolul biomedical şi metabolismul cromoproteinelor.
Conexiunea metabolismului proteic, glucidic şi lipidic

Experienţa 1. Determinarea bilirubinei totale şi directe în serul sangvin


a) Determinarea bilirubinei totale în serul sangvin
Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul acid
formează un azocompus de culoare roşie. Un amestec specific de detergenţi permite o
determinare sigură a bilirubinei totale.
Reagenţi: R1. Soluţie-tampon TRIS 8 mmol/L, pH 8,2; NaCl 7 g/L; detergent
R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 1 mmol/L; HCl 30 mmol/L; detergent
Tehnica executării:
Eprubeta PROBA Eprubeta BLANK
Ser sangvin 0,1 ml -
Apă distilată - 0,1 ml
Reagent R1 1 ml 1 ml
• se amestecă, se citeşte extincţia iniţială a probei (E1) faţă de blank la 540-560 nm, în
cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
• se agită, se incubează 10 min la temperatura camerei.
• se citeşte extincţia finală a probei (E2) faţă de blank la 540-560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Calculare. Concentraţia bilirubinei totale = (E2-E1) x 300 µmol/L.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculat reieşind din concentraţia şi extincţia calibratorului.
Valori normale: adulţi – 2-21 µmol/L
Rezultat: __________________________________________________________________
Concluzii: __________________________________________________________________
__________________________________________________________________
b) Determinarea bilirubinei directe în serul sangvin
Principiul metodei. Bilirubina directă în prezenţa 2,4-dicloroanilinei diazotate în mediul acid
formează un azocompus de culoare roşie.
Reagenţi:
R1. Soluţie EDTA-Na2 0,07 mmol/L; NaCl 6,6 g/L; acid sulfamilic 70 mmol/L.
R2. Sare de 2,4-diclorofenol-diazoniu 0,09 mmol/L; HCl 130 mmol/L; soluţie EDTA-Na2
0,02 mmol/L
Tehnica executării:
Eprubeta PROBA Eprubeta BLANK
Ser sangvin 0,1 ml -
Apă distilată - 0,1 ml
Reagent R1 1 ml 1 ml
se amestecă, se citeşte extincţia iniţială a probei (E1) faţă de blank la 540-560 nm, în
cuva de 0,3 cm.
Reagent R2 0,25 ml 0,25 ml
se agită, se incubează 10 min la temperatura camerei.
se citeşte extincţia finală a probei (E2) faţă de blank la 540-560 nm, în cuva de 0,3 cm.
Calculare. Concentraţia bilirubinei totale = (E2-E1) x 300 µmol/L.
Notă. Coeficientul 300 a fost calculat reieşind din concentraţia şi extincţia calibratorului.
16
Catedra de biochimie și biochimie clinică Valori normale: adulţi – 0-3.4 µmol/L
Semnificația clinico-diagnostică: Bilirubina se formează în timpul degradării eritrocitelor în
vârstă, reprezentând aproximativ 80% din bilirubina formată zilnic. Alte surse de bilirubină
includ scindare mioglobinei și a citocromilor și catabolismul celulelor roșii imature în măduva
osoasă. Bilirubina totală este suma fracțiilor conjugate (directe) și neconjugate (indirecte).
Bolile pre-hepatice sau afecțiuni cum ar fi boala hemolitică sau afecțiunile hepatice care duc
la intrarea, transportul sau conjugarea afectată în ficat determină creșterea valorilor bilirubinei
neconjugate (indirecte).
Monitorizarea bilirubinei la nou-născuți, în special dacă este prematură, are o importanță
deosebită, deoarece, dacă nu este legată de albumină, bilirubina neconjugată este capabilă să
traverseze mai ușor bariera hematoencefalică, crescând riscul leziunilor cerebrale. Bilirubina
totala este ridicata in conditii care cauzeaza obstructia conductei biliare, hepatitei, cirozei,
afectiunilor hemolitice si cateva deficiente de enzime mostenite.
Rezultat: ____________________________________________________________________
Concluzii: ____________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Nivel iniţial de cunoştinţe

1. Structura chimică şi rolul biologic al cromoproteinelor.


2. Principalele căi de metabolism al glucidelor (glicoliza şi gluconeogeneza), al lipidelor (sinteza
şi catabolismul acizilor graşi, trigliceridelor), ciclul Krebs.

Întrebări pentru autopregătire

1. Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.


2. Metabolismul fierului în organism.
3. Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii, reglarea
procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
4. Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară, metabolizarea
ei în intestin.
5. Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (suprahepatic, hepatic şi subhepatic).
Importanţa determinării pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor fecale în diagnosticul şi
diferenţierea icterelor.
6. Conexiunea metabolismului proteinelor, glucidelor şi al lipidelor.
7. Rolul ficatului în integrarea metabolismului.

Itemi pentru lucrul individual:

8. Care sunt cauzele şi manifestările clinice ale hiperbilirubinemiei?


___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Importanţa clinico-diagnostică a determinării bilirubinei totale şi a fracţiilor bilirubinei în


serul sangvin. Completaţi tabelul:
Tipul de icter Prehepatic Hepatic Posthepatic

17
Nivelul sangvin al:
Catedra de biochimie și biochimie clinică
1 bilirubinei totale
2 bilirubinei libere
3 bilirubinei conjugate
Pigmenţii urinari
Pigmenţii intestinali

2. Explicaţi scopul administrării fenobarbitalului în icterul nou-născutului? Care sunt cauzele şi


mecanismele biochimice ale acestui tip de icter?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

3. Care este necesarul diurn de fier pentru persoanele adulte? Care sunt sursele alimentare de
fier? Cum are loc absorbția, transportul și depozitarea fierului în organism? În componența
căror compuși și în ce procese participă fierul? Care sunt consecinţele carenţei de fier?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Teste pentru autoevaluare

1. Referitor la hemoglobina (Hb) sunt corecte afirmațiile:


a) Hb este o proteină tetrameră unită cu un hem
b) hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+
c) HbA este alcătuită din 2 lanţuri polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri
d) fierul din hem, în procesul funcționării Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
e) Hb este o nucleoproteină

2. Selectaţi substanţele necesare pentru biosinteza hemului:


a) glutamina
b) glicina
c) succinil-CoA
18
Catedra de biochimie și biochimie clinică
d) Fe2+
e) acidul aspartic

19
Catedra de biochimie și biochimie clinică 3. Refer itor la por fir iile pr imar e sunt cor ecte afir mațiile:
a) sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în catabolismul hemului
b) sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în biosinteza hemului
c) sunt dereglări în catabolismul bazelor azotate purinice
d) se caracterizează prin excreţia crescută de porfirine şi precursori ai acestora
e) se caracterizează prin excreţie crescută de acid uric

4. Selectați cauzele posibile ale icter elor :


a) perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în bilă
b) diminuarea degradării hemoproteinelor
c) scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat
d) diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului reticulo-endotelial
e) scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina

5. Icterul hepatic - selectați afirmațiile corecte:


a) este determinat de hemoliza masivă
b) apare în boala hepatocelulară
d) este caracteristic disfuncţilor biliare
e) apare în tulburările de eliminare biliară
e) este specific pentru toate cazurile enumerate

6. Icterul posthepatic - selectați cauzele tulburării:


a) hemoliza
b) diminuarea conjugării bilirubinei în microzomi
c) excreția de bilirubină din hepatocite este afectată
d) stază bilă intrahepatică
e) tulburări de eliminare biliară în intestin

6. Refer itor la conexiunea metabolismului pr oteic şi glucidic sunt cor ecte afir mațiile:
a) majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori
b) aminoacizii care se transformă în intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi transformaţi în
glucoză
c) aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera glucoză
d) glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza aminoacizilor
e) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză

7. Referitor la conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic sunt cor ecte afir mațiile:
a) acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză
b) glicerolul se transformă în glucoză
c) surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi graşi
d) glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat
e) calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează NADPH pentru sinteza acizilor graşi

8. Refer itor la conexiunea metabolismului proteic şi lipidic sunt corecte afirmațiile:


a) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi graşi
b) surplusul de proteine nu poate fi convertit în acizi graşi
c) aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
d) aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
20
Catedra de biochimie și biochimie clinică e) toţi aminoacizii pot fi transformaţi în acizi graşi

Indicaţia metodică nr. 5


Totalizare la capitolul
„Metabolismul proteinelor simple şi cromoproteinelor”

1. Necesarul de proteine în alimentaţie. Valoarea biologică a proteinelor alimentare.


2. Enzimele proteolitice. Mecanismul de activare. Specificitatea de acţiune a proteazelor.
3. Digestia proteinelor în stomac. Enzimele proteolitice gastrice. Rolul acidului clorhidric. Secreţia
HCl şi reglarea ei (H+, K+-ATP-aza). Compoziţia sucului gastric şi modificările lui în patologie.
Inhibitorii secreţiei gastrice.
4. Digestia proteinelor în intestin. Enzimele proteolitice pancreatice şi intestinale, specificitatea lor
de acţiune. Reglarea digestiei proteinelor în intestin.
5. Absorbţia aminoacizilor în intestin. Transportul activ secundar și facilitat al aminoacizilor.
6. Putrefacţia aminoacizilor în intestinul gros. Produsele de putrefacţie. Mecanismele de
dezintoxicare a produselor toxice în ficat (oxidarea microzomală, conjugarea). Agenţii de
conjugare, enzimele.
7. Soarta aminoacizilor absorbiţi. Transportul aminoacizilor în celule. Ciclul gama-glutamilic.
8. Fondul metabolic comun al aminoacizilor. Starea dinamică a proteinelor. Bilanţul azotat.
Carenţa proteică.
9. Alimentaţia proteică parenterală.
10. Transaminarea aminoacizilor: mecanismul, enzimele, coenzimele, semnificaţia procesului.
Valoarea diagnostică a determinării activităţii transaminazelor (ALT şi AST) în sânge.
11. Dezaminarea aminoacizilor. Tipurile. Dezaminarea directă a aminoacizilor. Dezaminarea
oxidativă a acidului glutamic (reacţia, enzima, coenzimele, importanţa procesului).
12. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor. Etapele. Enzimele, coenzimele. Rolul biologic.
13. Metabolizarea alfa-cetoacizilor obţinuţi prin dezaminarea aminoacizilor. Aminoacizii cetogeni şi
glucogeni.
14. Biosinteza aminoacizilor dispensabili (transreaminarea, biosinteza din aminoacizi
indispensabili).
15. Mecanismele biochimice ale toxicităţii amoniacului. Dezintoxicarea amoniacului: sinteza
carbamoilfosfatului, aminarea reductivă a α-cetoglutaratului.
16. Sinteza şi rolul glutaminei. Glutaminaza rinichiului. Formarea sărurilor de amoniu.
17. Biosinteza ureei. Reacţiile, enzimele, reacţia sumară. Deficienţe enzimatice ale ciclului
ureogenetic. Importanţa clinică a determinării ureei în sânge şi în urină.
18. Hiperamoniemia şi uremia (cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament).
19. Decarboxilarea aminoacizilor (reacţiile, enzimele, coenzimele). Biosinteza histaminei,
serotoninei, dopaminei, acidului gama-aminobutiric, rolul lor biologic. Neutralizarea aminelor
biogene.
20. Acidul tetrahidrofolic. Rolul lui în sinteza serinei, metioninei, glicinei, nucleotidelor purinice şi
pirimidinice. Anemia megaloblastică.
21. Metabolismul metioninei şi al cisteinei. Sinteza şi utilizarea S-adenozilmetioninei. Sinteza şi
rolul creatin-fosfatului. Hiperhomocisteinemia.
22. Metabolismul glicinei şi al serinei (biosinteza, rolul metabolic, catabolismul). Hiperoxaluria.
23. Metabolismul argininei. Sinteza NO: reacția, enzima, rolul biologic.
24. Metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei. Rolul acestor aminoacizi în sinteza altor compuşi.
Patologia ereditară a metabolismului fenilalaninei şi tirozinei (fenilcetonuria, alcaptonuria,
albinismul).

21
Catedra de biochimie și biochimie clinică 25. Metabolismul triptofanului. Rolul lui în sinteza substanțelor biologic active (serotonina,
melatonina).
26. Metabolismul aminoacizilor dicarboxilici – Asp, Asn, Glu, Gln. Sinteza, rolul metabolic,
catabolismul.
27. Metabolismul aminoacizilor ramificati (notiuni).
28. Conexiunea metabolismului proteinelor, glucidelor şi al lipidelor. Rolul ficatului în integrarea
metabolismului.
29. Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.
30. Metabolismul fierului în organism.
31. Biosinteza hemoglobinei: sediul, substraturile, ecuaţiile primelor două reacţii, reglarea
procesului. Porfiriile (noţiuni generale).
32. Catabolismul hemoglobinei. Bilirubina: formarea, conjugarea, excreţia biliară, metabolizarea ei
în intestin.
33. Hiperbilirubinemiile. Principalele tipuri de icter (suprahepatic, hepatic şi subhepatic).
Importanţa determinării pigmenţilor sangvini, urinari şi ai maselor fecale în diagnosticul şi
diferenţierea icterelor.

22