Introducere

Este incontestabil că activitatea de producție, fiind un proces complex și

individualizat prin specificul operațiunilor desfășurate, reprezintă piatra de temelie
a existenței unei entități productive, în particular, și a economiei unui stat, în
general.

Din acest motiv, importanța poziționării clare și adecvate a principiilor de

recunoaștere, evaluare și prezentare a costurilor, precum și a modalităților de
contabilizare a operațiunilor legate de procesul de producție și, în final, de
calculație a costului produselor finite, serviciilor prestate, lucrărilor executate,
devine tot mai accentuată.

Pierderile de producție sunt componente a costurilor de producție, ele se

referă la pierderi de stocuri, rebuturi și diverse pierderi înregistrate în procesul de
producție. Cunoașterea cauzelor ce au generat aceste pierderi și contabilizarea
corectă a acestora, este importantă pentru luarea deciziilor manageriale de
optimizare a procesului de producție.

3
1.Contabilitatea pierderilor din producţie

Pierderile de producţie cuprind pierderile de stocuri, aferente personalului (de

exemplu, retribuţiile aferente staţionărilor prevăzute de procesul tehnologic),
rebuturile şi alte pierderi similare înregistrate în procesul de fabricaţie a produselor
şi/sau de prestare a serviciilor.

Pierderile de producţie se contabilizează:

1) în limita normelor admise – ca majorare a costurilor de producţie şi

diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.;

2) peste limita normelor admise – ca majorare a cheltuielilor curente şi

diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.

Bunurile obţinute din rebuturi definitive se evaluează la valoarea realizabilă

netă şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor de
producţie.

Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului

şi/sau a terţilor se recunoaşte şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în
vigoare. Suma prejudiciului material se contabilizează ca majorare concomitentă a
creanţelor şi veniturilor curente.
Din componenţa pierderilor din producţie se remarcă, în mod special, două
tipuri de pierderi, şi anume: pierderile din rebuturi şi pierderile din staţionări.

1.1. Contabilitatea pierderilor din rebuturi

Rebuturile reprezintă produsele, semifabricatele care nu satisfac cerinţele

standardelor tehnologice şi de calitate şi care nu pot fi utilizate conform destinaţiei
iniţiale sau necesită consumuri suplimentare pentru remediere (corectare).

4
 În funcţie de tipul defectelor depistate, se cunosc:

a) rebuturi definitive (totale) – care tehnic nu pot fi corectate sau nu este

raţională corectarea lor din punct de vedere economic;
b) rebuturi remediabile (parţiale)– care necesită efectuarea unor cheltuieli
reduse pentru remedierea lor.
După locul de depistare, rebuturile se clasifică în:

a) rebuturi interne – depistate în interiorul entităţii;

b) rebuturi externe – depistate în afara entităţii, adică după livrarea
producţiei cumpărătorilor.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi persoane
responsabile. La întreprinderi se elaborează un nomenclator special al posibilelor
cauze de apariţie a rebuturilor şi pentru fiecare cauză se stabileşte persoana
vinovată. De exemplu, cauza – materie primă necalitativă, vinovat – secţia
aprovizionare; cauza – abatere de la procesul de prelucrare a piesei, vinovat –
executantul.

De regulă, rebuturile în producţie nu se planifică. Însă în unele ramuri ale

industriei (fabricarea sticlei, porţelanului, ceramicii, metalurgie etc.) ele pot fi
prevăzute de către normele tehnologice. Aceasta este legat de faptul că în ramurile
date nu poate fi lichidată integral apariţia rebuturilor, chiar şi în condiţiile actuale
ale dezvoltării tehnicii.

Este foarte important ca după depistarea rebutului să se stabilească tipul

acestuia, consumurile legate de fabricarea lui şi posibilitatea de remediere. De
regulă, rebuturile sunt depistate de către lucrătorii secţiei Control tehnic de calitate
(secţia CTC) sau de către muncitori, atunci când se trece de la o operaţie
tehnologică la alta. Posibilitatea de corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din
secţiile tehnice şi tehnologice ale entităţii.

Rebuturile depistate în producţie sunt consemnate în documentele primare

privind evidenţa muncii prestate (bonuri de lucru în acord, raporturi de fabricaţie,
5
foi de parcurs etc.), în care, de obicei, pe lângă numărul de produse calitative se
indică şi numărul de produse rebutate. Pentru fiecare caz de depistare a rebuturilor
definitive se întocmeşte documentul primar Proces-verbal privind rebutul, în care
se indică: denumirea produsului (piesei) şi a operaţiei tehnologice la care a fost
depistat produsul rebutat, cauza şi persoana responsabilă de apariţia acestuia,
consumurile suportate pentru fabricarea lui, suma ce urmează a fi recuperată de la
persoana vinovată etc. Evidenţa tuturor rebuturilor depistate în cursul unei perioade
de gestiune se ţine într-un Borderou de evidenţă a rebuturilor.

În vederea determinării mărimii consumurilor aferente producţiei rebutate sunt

necesare efectuarea unor calcule speciale. Astfel, costul rebuturilor definitive
depistate în interiorul entităţii include consumurile efective suportate pentru
fabricarea lor, începând de la prima până la operaţia tehnologică la care au fost
depistate. Însă pentru că mărimea efectivă a consumurilor suportate este, deseori,
dificil de stabilit, se admite ca în unele ramuri ale industriei cu un nomenclator
variat de produse să se stabilească costul rebuturilor în baza consumurilor
normative. Pentru aceasta numărul produselor rebutate se înmulţeşte cu normele de
consum ale materialelor directe, a salariilor directe şi a consumurilor indirecte de
producţie. Determinarea costului rebuturilor definitive interne se realizează într-o
situaţie specială, numită Calculaţia costului rebuturilor definitive.

Reflectarea costului rebutului definitiv şi cheltuielilor privind remedierea

rebutului:

Dt 714 "Alte cheltuieli operaţionale"

Ct 811 "Producţia de bazâ" '
Ct 812 "Activitâţi auxiliare"
Ct 211 "Materiale"
Ct 531 "Datorii faţă de personal privind retribuîrea muncii"
Ct 533 "Datorii privind asigurările".
Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din
costul efectiv al produsului rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea
6
până la cumpărător şi înapoi. Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce
venitul din vânzarea produselor din luna în care a fost primită şi acceptată pretenţia
cumpărătorului privind rebutul constatat.

Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină

în baza documentelor primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor
calculate, proceselor-verbale de primire-predare a lucrărilor executate etc.

Evidenţa analitică a rebuturilor se ţine pe secţii, tipuri de produse şi articole de

calculaţie în Fişele de calculaţie a costurilor, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine în
Borderourile de evidenţă a costurilor şi în Registrele de evidenţă a cheltuielilor.

1.2.Contabilitatea pierderilor din staţionări

Staţionare (întrerupere) în procesul tehnologic este considerată inactivitatea

forţată a muncitorilor şi a utilajelor de producţie.

Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special.

Datorită acestui aspect, contabilul trebuie să ştie ce fel de staţionări pot avea loc,
componenţa consumurilor legate de ele, precum şi modul de determinare şi
evidenţă a pierderilor din staţionări.

Astfel, staţionările se pot produce din cauze interne sau externe. Staţionările
din cauze interne sunt provocate de existenţa unor lacune în organizarea procesului
de producţie, cum ar fi: lipsa schemelor, desenelor tehnice, instrumentelor de lucru,
deteriorarea utilajelor, absenţa muncitorilor etc. În acest caz, responsabilitatea
pentru apariţia acestui tip de staţionare aparţine unor lucrători din cadrul entităţii.

Staţionările din cauze externe apar în rezultatul livrării întârziate a materiilor

prime şi materialelor de către furnizori, întreruperii livrării energiei electrice de
către furnizori etc. Astfel, după cum se observă, responsabilitatea pentru acest gen
de staţionare aparţine furnizorilor.

În funcţie de durata lor, staţionările pot fi:

7
  interschimb – durata cărora reprezintă doar o parte din durata unui
schimb (tură) de muncă;
 total schimb – durata cărora include durata unui sau a mai multor
schimburi (ture) de muncă.
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie
să fie perfectată documentar. Documentul primar care se întocmeşte în acest caz
este Fişa staţionărilor (tabelul 3.15) sau Fişa întreruperilor care, de cele mai
multe ori, are forma următoare:

Tabelul 3.15

FIŞA STAŢIONĂRII

prelucrări mecanice secţie „27” ianuarie 2017

Htema L.N. .

Nemele, prenumele maistrului

Cauza Început Sfârşit Durata

Reparaţia acţionării 7.00 9.00 2 ore

distribuitorului

Lipsa energiei electrice în 15.25 15.55 30 min

secţie

...

Maistrul secţiei ________________

8
 În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în
întregime se întocmeşte un Proces-verbal de staţionare.

Conform art.163 al Codului muncii, retribuirea timpului de staţionare a

salariaţilor, când vina nu le aparţine, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din
salariul tarifar (salariul funcţiei) pe unitate de timp stabilit salariatului. Însă dacă în
perioada staţionării salariaţii execută alte lucrări tarifate la un nivel inferior în
raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, atunci, conform art. 153 al
Codului muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul calculat
care este egal cu diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este
inclus în componenţa pierderilor din staţionări.

Costurile incluse în componenţa pierderilor din staţionări sunt următoarele:

 salariile muncitorilor de bază;

 adaosurile la salariile muncitorilor de bază;
 contribuţii pentru asigurările sociale;
 prime de asistenţă medicală obligatorie;
 resurse energetice (combustibil, energie electrică, termică, apă etc.)
utilizate pentru asigurarea desfăşurării normale a procesului tehnologic
sau de înlăturare a abaterilor de la acesta pe perioada staţionării.
Reieşind din cerinţele SNC „ Cheltuieli ”, pierderile din staţionări sunt
constatate drept cheltuieli ale perioadei.

Trebuie de menţionat că pierderile din staţionările provocate de cauze externe

pot fi recuperate de la agenţii economici responsabili de apariţia acestora (de
regulă, furnizorii de materii prime, materiale, combustibil, energie etc.), prin
prezentarea unor reclamaţii pentru încălcarea clauzelor contractuale. Astfel, în
momentul acceptării în scris a reclamaţiei sau adoptării deciziei organelor judiciare
cu privire la recuperarea reclamaţiei se întocmeşte formula contabilă:

9
 Debit 234 „Alte creanţe pe termen scurt”

Credit 612 „Alte venituri operaţionale” .

Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi

naturale (incendii, inundaţii etc.) care se vor contabiliza în debitul contului 723
„Pierderi excepţionale”.

2. Exerciții practice

Exercițiul 1
Conform procesului-verbal nr.56 privind rebutul s-a stabilit că după a doua
operaţie tehnologică au rezultat 40 unităţi de produse rebutate. Se cunoaşte că norma
de consum a materialelor directe este de 11 lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3%
din valoarea materialelor consumate, tariful de plată pentru prima operaţie este de 8
lei / unit., iar pentru a doua operaţie – 9 lei/unit., salariile suplimentare reprezintă
15% din suma salariilor de bază, iar costurile indirecte de producţie – 175% din
salariile de bază.

Calculul costului rebuturilor definitive este prezentat în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1

Calculaţia costului rebuturilor definitive interne

Nr. Suma,
Articole de calculaţie
crt. Lei
1 2 3
1. Materiale directe 440
2. Deşeuri recuperabile (13,20)
3. Salarii de bază 680
4. Salarii suplimentare 102
5. Contribuţii pentru asigurările sociale 179,86
6. Prime pentru asistenţa medicală obligatorie 35,19
7. Costuri indirecte de producţie 1190
Costul rebuturilor definitive 2613,85

10
 Exercițiul 2
La entitatea SRL „MARIA” s-au obținut rebuturi definitive în urma activității
de bază în sumă de 3 000 lei, în secția auxiliară – în sumă de 2 500 lei. Pe
parcursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele cheltuieli de
remediere a rebuturilor:

 consum de materiale – 200 lei

 consum de OMVSD – 1100 lei
 calculul uzurii OMVSD – 550 lei
 salariile calculate ale muncitorilor – 500 lei, CAS, PAM
 costul lucrările efectuate de secția auxiliară a entității – 100 lei

În urma remedierii rebuturilor au fost recuperate materiale în sumă de 4 000

lei. A fost depistat că o parte din rebuturi au fost obținute din vina gestionarului în
sumă de 1 000 lei, s-a decis că creanța gestionarului va fi încasată la numerar în
proporție de 50% și 50% din sumă va fi reținută din salariu.

Se cere: De contabilizat operațiunile economice.

1. Reflectarea costului rebuturilor definitive depistate în:

a) secţiile de bază ale entităţii
Dt 714 – 3 000 lei
Ct 811 – 3 000 lei

b) secţiile auxiliare ale entităţii

Dt 714 – 2 500 lei
Ct 812 – 2 500 lei

2. Reflectarea cheltuielilor de remediere a rebuturilor corectabile:

a) consum materiale pentru remedierea rebuturilor
Dt 714 – 200 lei
Ct 211 – 200 lei

b) consum OMVSD cu valoarea unitară mai mare de 1 000 lei pentru

remedierea rebuturilor
Dt 714 – 1100 lei
Ct 213 – 1100 lei

11
 c) calcularea uzurii OMVSD utilizate la remedierea rebuturilor
Dt 714 – 550 lei
Ct 214 – 550 lei

d) calcularea salariilor muncitorilor care execută lucrări de remediere a

rebuturilor
Dt 714 – 637,5 lei
Ct 531 – 500 lei
Ct 533.1 – 115 lei
Ct 533.2 – 22,5 lei

e) reflectarea costului lucrărilor de remediere a rebuturilor executate de către

secţiile auxiliare ale entităţii
Dt 714 – 100 lei
Ct 812 – 100 lei
3. Valoarea materialelor recuperate din rebuturile depistate
Dt 211 – 4 000 lei
Ct 612 – 4 000 lei

4. Înregistrarea rebutului din vina gestionarului

Dt 226 – 1 000 lei
Ct 612 – 1 000 lei

5. Recuperarea daunei materiale de la gestionar

Dt 242 – 500 lei
Dt 531 – 500 lei
Ct 226 – 1 000 lei

12
3.Bibliografie:
1. Contabilitatea managerială, Suport de Curs, Stela Caraman, ASEM,
Chișinău, 2013;
2. https://www.academia.edu/10846070/Contabilitatea_Manageriala?auto=dow
nload
3. http://arhivaparlamentului.blogspot.md/2011/06/contabilitatea-
consumurilor-si.html
4. Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calculația
costului produselor și serviciilor
5. SNC „Cheltuieli”
6. Planul general de conturi contabile 2015

13