Sunteți pe pagina 1din 37

Şcoala Postliceală Sanitară ``Grigore Ghica Vodă`` Iaşi

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu Neoplasm pancreatic

Îndrumător,
Mihalache Alina
Candidat,
Apostu Mădălina

Promoţia 2016

1
Îngrijirea
bolnavului
cu
neoplasm pancreatic

2
CUPRINS

I. Argument……………………………………………………………….4
Motto……………………………………………………………………6
II. Îngrijirea bolnavului cu neoplasm pancreatic...…………………7
Obiectiv 1:..............................................................................7
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
Obiectiv2:...............................................................................8
Prezentarea generală a neoplasmului pancreatic.
a.Definiţie
b.Clasificare
c.Etiologie
d.Simptomatologie
e.Diagnostic
f.Evoluţie şi prognostic
g.Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu neoplasm pancreatic..........................................15
a.Fişa tenhică nr. 1
b.Fişa tenhică nr. 2
c.Fişa tehnică nr. 3
d.Fişa tehnică nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm pancreatic...26
a.Interviu (culegerea datelor)
b.Nevoi fundamentale după V. Henderson
c.Plan de îngrijire
Obiectiv5:.............................................................................33
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu neoplasm pancreatic
III.Bibliografie...............................................................................35
IV.Anexe.........................................................................................36

3
I. Argument:

Neoplasmul pancreatic este o întâlnit într-o proporţie de 1- 2% din


toate cancerele şi survine cel mai adesea la bărbaţi între 55 şi 70 de ani.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu neoplasm pancreatic.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu neoplasm pancreatic
şi de care trebuie sa ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt:
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1.Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor gastrice.
2.Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire
(nursing) la pacienţi cu afeţiuni gastrice.
3.Elaborează planul de îngrijire (nursing).
4.Aplică intervenţii proprii şi delegate planificate.
5.Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1. Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative.
2. Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea
pacientului şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire.
4. Cunoaşterea stilului de viaţă, a condiţiilor de trai şi de muncă, a efectelor
asupra stării de sănătate.
5. Asigurarea mediului adecvat odihnei şi supravegherea bolnavului.
6. Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite afecţiuni.
8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru recoltări
de produse biologice, patologice. Explorări funcţionale, examen radiologie etc.
9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.
10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui
grad ridicat de sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la un pacient cu neoplasm pancreatic s-


a finalizat prin analiza unui caz cu un pacient cu neoplasm pancreatic– caz

4
pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat
problemele de dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale –
conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu neoplasm
pancreatic respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile
autonome şi delegate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
MOTTO:
Învinge: greutăţile profesiunii tale;

Stăpâneşte: supărarea şi nerăbdarea ta;

Gândeşte-te: că cel suferind este: ``dezarmat, fără putere şi are


nevoie de ajutorul şi îngrijirea ta!``

6
II. Îngrijirea bolnavului cu neoplasm pancreatic
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

Pancreasul este un organ ce este localizat în partea stângă a cavităţii


abdominale (hipocondrul stâng), sub stomac, în potcoava duodenală. Este o
glandă anexă a tubului digestiv, având atât o funcţie exocrină (producând sucul
pancreatic, ce participă la digestie), cât şi una endocrină (secretând
doi hormoni antagonişti, insulina, care este un hormon hipoglicemiant,
şi glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).
Pancreasul este un organ anex aparatului digestiv, fiind o glandă cu
secreţie internă, având funcţie atât exocrină, cât şi endocrină. Are o greutate de
aproximativ 80 g şi o lungime de 15 – 20 cm. Pancreasului i se descriu un cap,
un col (gât), un corp şi o coadă.

 Capul pancreasului este porţiunea lăţită a organului înconjurat de


potcoava duodenală. Este ataşat porţiunii interne a duodenului. Prezintă o
prelungire mică, în formă de cârlig, numit procesul uncinat, orientat spre
linia mediană a corpului.
 Colul (gâtul) pancreasului este mai îngust decât capul, din cauza venei
porte, de mare calibru situată în spatele său. Este aşezat deasupra vaselor
mezenterice superioare.
 Corpul pancreasului are, în secţiune, formă triunghiulară, şi se găseşte în
faţa aortei; este orientat în sus şi spre stânga, pentru a fuziona cu coada.
 Coada pancreasului prezintă un vârf ascuţit, care intră în
concavitatea splinei.
Vascularizaţia şi inervaţia pancreasului
Pancreasul este un organ bogat vascularizat. Capul pancreasului este
irigat de două arcade arteriale formate din arterele pancreatico duodenale
superioară şi inferioară. Corpul şi coada pancreasului sunt irigate de
ramificaţii ale arterei splenice.
Sângele venos de la nivelul pancreasului este colectat de ramuri ale
venei porte. Inervaţia vegetativă a pancreasului provine din plexul
celiac (simpatic) şi de nervul vag (parasimpatic).

7
Obiectiv 2:
Prezentarea generală a neoplasmului pancreatic

a. Definiţia
Tumora maligna care se dezvolta pe seama pancreasului exocrin (adică a
ţesutului glandular care secretă enzimele digestive), de cele mai multe ori sub
forma unui adenocarcinom (cancer al ţesutului glandular), mult mai rar pe
seama pancreasului endocrin (adică al ţesutului glandular care secretă insulină),
sub forma unui insulinom. Cancerul de pancreas afectează îndeosebi bărbaţii
trecuţi de 50 ani şi pare a fi favorizat de tabagism sau de diabet.

b. Clasificare
Cancerul pancreatic este clasificat în funcţie de partea pancreasului pe care
o afectează: zona care produce enzimele digestive (exocrină) sau cea care
produce insulină sau alţi hormoni (endocrină).
Cancerul pancreasului exocrine
Deşi există mai multe forme diferite de cancer pancreatic, 95% din cazuri
sunt adenocarcinoame pancreatice. Alte tipuri mai puţin commune de cancer al
pancreasului exocrin sunt:
- Carcinomul adenoscuamos
- Carcinomul cu celule scuamoase
- Carcinomul cu celule mari
- Carcinomul cu celule acinare
- Pancreasul exocrine reprezintă 95% din totalul pancreasului, aşa că nu
este de mirare faptul că majoritatea cancerelor pancreatice îşi au originea
aici.
Cancerul pancreasului endocrin
Celelalte cellule ale pancreasului produc hormone care sunt deversați
direct în circulaţia sanguină (system endocrin). Cancerul care apare pornind de
la aceste celule se numeşte cancer pancreatic neuroendocrin sau cancer
pancreatic al celulelor insulare.
Cancerele pancreasului endocrin sunt rare şi sunt denumite în funcţie de
tipul de hormone pe care îl produc celulele de la care îşi au originea.
- Insulinom (de la celulele producătoare de insulină)
- Glucoganom (de la celulele producătoare de glucagon)
- Somatostatinom (de la celulele producătoare de somatostatină)
- Gastrinom (de la celulele producătoare de gastrină)
- Vipom (de la celulele producătoare de peptid vasoactiv intestinal)

8
Tumorile endocrine de obicei nu sunt cancere, sunt tumori benigne.
Aceste tumori benigne nu sunt considerate cancer pancreatic. Totuşi ele pot
creşte mult sau pot secreta cantităţi anormale de hormone, determinând
probleme medicale.
Cancerul ampular (carcinomul ampulei Vater)
Este cancerul care se dezvoltă în care ductul care drenează pancreasul se
uneşte cu intestinal subţire (o deschidere numită ampulă). Deşi tehnic nu este
cancer pancreatic, cancerul ampular determină simptome similar cele ale
cancerului pancreatic, iar tratamentul este similar.

c. Etiologia
În patogenia cancerului pancreatic ca în toate proliferările patologice, au
un rol factorii endogeni şi exogeni, care provoacă tulburări neuro-hormonale şi
metabolice generale şi locale. Alterările locale inflamatorii distrofice
favorizează proliferările neoplazice. Cancerul pancreasului are adeseori un
caracter invadant cuprinzând căile biliare şi plexurile mari nervoase.

d. Simptomatologie
Simptomele clinice sunt determinate mai ales de localizarea cancerului.
Perioada iniţială este comună în toate formele, se observă o fază premergătoare
dispeptică care durează de obicei 2 – 4 luni, în care bolnavii prezintă o
anorexie progresivă şi o greaţă electivă faţă de carne, grăsimi şi pâine.
Anorexiei i se asociază de obicei un meteorism şi o constipaţie alternând uneori
cu diaree, alteori dureri în bară cu localizare supraombilicală. Dispepsia este
asociată cu o stare pronunţată de slăbire şi de astenie precum şi de o emaciere
progresivă, cu topirea îndeosebi a musculaturii extremităţilor.
Perioada manifestă se caracterizează prin simptomele datorite localizării
cancerului.
Cancerul pancreatic deseori trece neobservat până când devine avansat şi
greu de tratat. În marea majoritate a cazurilor, simptomele apar doar când
cancerul a crescut şi a început să se extindă şi la alte organe. Întrucât 95%
dintre cancerelor pancreatice sunt de tip adenocarcinom, vor fi descrise mai
întâi simptomele acestuia urmate de simptomele formelor mai rare de cancer.
Simptomele locale ale cancerului pancretic:
Iniţial, cancerul pancreatic are tendinţa de a fi silenţios şi fără durere.
Până la momentul în care este suficient de mare pentru a determina simptome,
cancerul a crescut deja în afara pancresului.
În acest moment simptomele depind de localizarea cancerului din
pancreas:

9
- cancerul pancreatic la nivelul capului pancreasului determină simptome
de tipul pierderii ponderale, icter (piele galbenă), grăsimi în scaun, cu sau fără
dureri abdominale.
- cancerul pancreatic la nivelul corpului pancreasului sau în coada
pancreasului comparativ cu cele localizate la nivelul corpului sau al cozii
pancreasului.
Cancerul pancreatic, simptome gastro-intestinale.
Întrucât neoplasmul pancreatic se dezvoltă în jurul unor zone importante
pentru sistemul digestive, simptomele gastrointestinale sunt deseori
predominante:
- durere abdominală, mai mult de 80% dintre pacienţii cu cancer
pancreatic prezintă la un moment durere abdominală pe măsură ce tumora
creşte. Neoplasmul pancreatic poate determina durere surdă în abdomenul
superior şi dureri de spate. Durerea poate fi ocazională.
- balonare abdominală. Unii pacienţi cu cancer pancreatic au o senzaţie
de saturaţie deşi mănâncă puţin sau au o senzaţie de balonare abdominală
inconfortabilă.
- greţuri, diaree, grăsime în scaun (steatoree). Pe măsură ce neoplasmul
pancreatic scade abilitatea pancreasului de a secreta enzime pentru digestia
grăsimilor, mai multe grăsimi ajung în scaun nedigerate. Aceste scaune
grăsoase pot avea un miros pătrunzător şi să plutească mai mult decat în mod
normal.
- scaun de culoare deschisă. Dacă ductul care drenează bila până la
intestin este blocat de cancerul pancreatic, scaunul îşi poate pierde culoarea
maronie şi devine deschis la culoare sau de culoarea lutului. Iar urina poate
deveni închisă la culoare.
Neoplasmul pancreatic – simptome generale.
Pe măsură ce creşte şi se răspândeşte, cancerul pancreatic afectează
întregul organism. Simptomele generale pot include:
- scădere ponderală
- stare de rău
- pierderea apetitului
- creşterea glicemiei. Unii pacienţi cu cancer pancreatic dezvoltă diabet
datorită neoplasmului care afectează abilitatea pancreasului de a produce
insulină.

10
Cancerul pancreatic – simptome cutanate.
Icterul – deoarece cancerul pancreatic blochează ductul prin care se
varsă bila în intestin (duct biliar comun), componentele bilei se acumulează în
sânge. Acestea colorează pielea şi sclerele oculare în galben, o condiţie
medicală numită icter.
Prurit – uneori pacienţii cu cancer pancreatic prezintă prurit
(mâncărimi), pe toată suprafaţa corpului. Deseori, pentru această condiţie este
responsabilă bila prezentă în sânge.
Simptomele formelor rare de neoplasm pancreatic.
Tumorile celulelor insulare numite şi tumori neuroendocrine, apar în celulele
pancreatice care secretă hormoni. Aceste tumori pot fi maligne (canceroase)
sau benigne (necanceroase). Tumorile insulelor pancreatice sunt rare.
Ca şi în cazul adenocarcinomului, cancerul celulelor insulare pot
determina durere abdominală, pierdere ponderală, greaţă şi vărsături. Atat
tumorile benigne cât şi cele maligne ale celulelor insulare pot produce cantităţi
prea mari de hormoni.
Aceşti hormoni eliberaţi din tumoră pot produce următoarele simptome:
- insulinomul (exces de insulină), transpiraţii, anxietate, dureri de cap şi
pierderea cunoştinţei ca urmare a glicemiei mici.
- glucagonul (exces de glucagon), diaree, sete excesivă sau urinare excesivă,
pierdere ponderală.
- gastrinomul (exces de gastrină), durere abdominală, ulcere gastrice care nu se
vindecă, reflux gastro-esofagian, pierdere ponderală.
- somatostatinom (somatostatin în exces), pierdere ponderală, durere
abdominală, scaun cu grăsimi nedigerate, urât mirositoare.

e. Diagnostic
Diagnosticul este foarte dificil. Posibilitatea unui neoplasm pancreatic
poate fi sugerată de o dispepsie progresivă căreia i se adaugă fie durerea fie
icterul. Succesiunea în timp a următoarelor simptome: dispepsie, icter, durere,
face diagnosticul probabil. Tumoarea se palpează foarte rar, ca o formaţiune
dură, fixă care după localizarea în cap, corp sau coadă se poate confunda cu o
tumoare a stomacului sau a rinichiului. La stabilirea diagnosticului aduc
contribuţii importante probele funcţionale pancreatice practice în sucul

11
duodenal, în sânge şi urină, examenul coprologic precum şi glicemia şi
glicozuria. Examenul radiologic poate descoperi semne indirecte produse prin
compresiunea organelor vecine. Diagnosticul diferenţial se face cu toate
formele icterului mecanic, cu afecţiunile dureroase şi însoţite de icter ale căilor
biliare şi cu tumorile gastro-duodenale sau retroperitoneale.

f. Evoluţie şi prognostic
Evoluţia neoplasmului pancreatic este de obicei de 6 – 12 luni şi mai rar
de 2 – 3 ani. În evoluţia neoplasmului pancreatic este important a constata mai
mult mult ordinea cronologică a apariţiei simptomelor decât asociaţiile şi
complicaţiile. Cancerul începe de obicei cu o dispepsie ce durează 3 – 6 luni,
însoţită de o emaciere progresivă, ca apoi să apară simptomele în raport cu
localizarea cancerului. Mai târziu apar complicaţiile determinate pe de o parte
de progresarea tumorii, iar pe de altă parte de metastazele sau de infecţiile
secundare.
Bolnavii mor de obicei în insuficienţă pancreatico-hepatică cu
predominanţă sindromului hemoragipar, cu o stare de somnolenţă sau de
agitaţie ce se termină cu comă. Alteori, moartea survine datorită complicaţiilor
sau a unei boli intercurente.

g. Tratament
Cel mai bun tratament pentru neoplasmul pancreatic se stabileşte în
funcţie de răspândirea acestuia, adică de stadiul său. Stadiile cancerului
pancreatic sunt uşor de înţeles. Determinarea neoplasmului fiind mai dificilă
fără a recurge la chirurgie majoră. De obicei medicii aleg un tratament pentru
neoplasmul pancreatic bazându-se pe studii imagistice şi factori individuali.
Stadiile neoplasmului pancreatic
Stadiul este un termen folosit pentru tratamentul neoplasmului pentru a
descrie extinderea bolii. Stadiile neoplasmului pancreatic există în parte pentru
ghidarea tratamentului, dar şi pentru clasificarea pacienţilor pentru studiile
clinice.
Stadiile neoplasmului pancreatic sunt:
1. Stadiul 0 – fără extindere. Neoplasmul pancreatic este limitat doar la
un singur strat de celule la nivelul pancreasului. În acest stadiu cancerul nu este
vizibil prin imagistică şi nici măcar cu ochiul liber.
2. Stadiul I – creştere locală. Cancerul este limitat la pancreas şi are cel
mult 2 cm în diametru (stadiul I A), sau este mai mare de 2 cm (stadiul IB).

12
3. Stadiul II – extindere locală. Neoplasmul pancreatic s-a extins dincolo
de pancreas şi/sau este prezent şi în ganglionii limfatici zonali.
4. Stadiul III – extindere mai mare. Tumora s-a extins la vasele de sânge
majore din zonă sau au cuprins nervii. Până în acest stadiu cancerul nu poate fi
identificat în alte organe.
5. Stadiul IV – extindere confirmată. Neoplasmul pancreatic este găsit şi
în organele aflate la distanţă.
Determinarea stadiului cancerului pancreatic este deseori un lucru dificil.
Testele imagistice ca tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanţă
magnetică oferă mai multe informaţii, dar pentru determinarea extinderii
cancerului este de obicei nevoie de intervenţie chirurgicală. Cum chirurgia
prezintă riscuri, medicii trebuie sa determine mai întâi dacă tumora poate fi
îndepărtată prin operaţie (dacă este rezecabilă).
Rezecabil este descris pe testele imagistice neoplasmul pancreatic nu s-a
extins, iar chirurgical consideră că tumora poate fi îndepărtată.
Cu extensie locală (nerezecabil) neoplasmul pancreatic a crescut în
interiorul vaselor mari, astfel că tumora nu poate fi îndepărtată în siguranţă prin
chirurgie.
Metastatic neoplasmul pancreatic s-a extins şi la alte organe astfel încât
chirurgia nu-l poate îndepărta.
Pacienţii al căror neoplasm pancreatic este considerat rezecabil pot suferi
una dintre următoarele intervenţii chirurgicale: pancreatoduodenectomia – se
îndepărtează capul pancreasului, părţi din stomac şi intestinul subţire, unii
noduli limfatici, vezicula biliară şi canalul biliar comun. Pancreatectomia
distală – coada şi/sau capul pancreasului sunt îndepărtate, dar capul
pancreasului rămâne pe loc. Pancreatectomia totală – întregul pancreas este
îndepărtat în timpul intervenţiei chirurgicale.
Chimioterapia sau radioterapia pot fi folosite împreună cu chirurgia
pentru tratarea neoplasmul pancreatic rezecabil pentru micşorarea tumorii
înainte de operaţie, crescând astfel şansele de rezecţie reuşită. Prevenirea sau
întârzierea reapariţiei neoplasmului pancreatic după intervenţia chirurgicală.
Chimioterapia include medicamente care circulă prin tot corpul, distruge atat
celulele canceroase de la nivelul tumorii cât şi pe cele care s-au extins.
Medicamentele care pot fi folosite în cazul neoplasmului pancreatic sunt
Fluorouraci şi Gemcitabin. Ambele medicamente sunt administrate prin
perfuzie intravenoasă.
În cazul radioterapiei un aparat produce particule de raze X cu energie
înaltă. Razele X penetrează pielea şi distrug celulele canceroase. Aceasta este

13
realizată în timpul unei serii de vizite la spital, de obicei pe o perioadă de o
săptămână.

h. Complicaţii
Se produc prin compresiune, prin metastaze şi prin infecţii. Prin
compresiune se poate instala o stenoză pilorică, duodenală, a colonului, a
uretrelor, a venelor (portă, cavă inferioară, venă splenică) cu trombozarea lor.
Metastaze mai frecvente sunt în ficat, plamâni, peritoneu, mediastin, pleură,
rinichi, oase şi creier.

14
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu neoplasm pancreatic
Rolul autonom al asistentului medical este de a:
-participă la examenul general al pacientului ajutând medicul;
-planificarea şi promovarea măsurilor de menţinere a igienei personale a
pacientului;
-asigurarea confortului fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate
îndeplini independent anumite funcţii;
-stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu familia acesteia;
-le transmite informaţii
-ascultă pacientul şi îl susţine;
-recomandă să nu ia medicamente fără recomandarea medicului;
-pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
-comunică permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral ridicat;
-asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor;
-trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii
pacientului: cum trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat,
obiectele personale de toaletă, scuipătoarele, bazinetele.
-se explică pacientului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare
şi efectele medicamentului respective precum şi pericolul transmiterii lor
de la un pacient la altul sau a celor introduse în mod fraudulos de
aparţinători;
-se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate;
-alimentaţia se va face la ore regulat e cu mese mici fracţionate, ultima
masă va fi luată cu 2 ore înainte de culcare.
Rolul delegat este o activitate efectuată la indicaţia medicului.
Cum ar fi:
-pregăteşte şi administrează medicamente animitotice la indicaţia medicului;
-observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite
medicului;
-la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau
de readaptare;
-pregătirea pacientului pentru investigaţii;
-pregătirea materialelor necesare;

15
a. Fişa tehnică 1

Puncţia venoasă

1. Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o vena prin
intermediul unui ac de puncţie.
2. Scopul:
- explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimie,
hematologice, serologice şi bacteriologice.
- terapeutic: administrarea unor medicamente sub formă injecţiei şi perfuziei
intravenoase; recoltarea sângelui în vederea transfuziei; executarea transfuziei
de sânge sau derivate ale sângelui; sângerare 300-500 ml în edemul pulmonar
acut, hipertensiune arterială.
3. Locul puncţiei:
- venele de la plica cotului (bazilica şi cefalica) unde se formeaza un “M”
venos prin anastomozarea lor;
- venele antebraţului;
- venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la copilul mic;
4. Materiale necesare:
- garou;
- mănuşi;
- seringă sau eprubete speciale cu aditivi specifici în funcţie de analiza cerută;
- holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder;
- paduri cu alcool;
- etichete;
- formular de cerere analize;
- recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator;
- bandaj adeziv pentru locul puncţiei;

Pregătirea materialelor:
 Formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar cu datele
pacientului, analizele cerute, data şi ora recoltării, numele medicului care
indică analizele;

16
 Eprubetele trebuie alese cu grijă în funcţie de analizele care se cer şi de
aditivii pe care îi conţin;
 Fiecare eprubetă trebuie completată corect şi clar cu datele
pacientului/ei;
5. Pregătirea psihică:
Înainte de a începe efectuarea puncţiei asistenta îi explică pacientei cum
se face aceasta. Asistenta arată pacientei instrumentele care se folosesc îi
explica de ce este nevoie de ele. Asistenta îi explică pacientei că puncţia nu
este dureroasă şi îi poate produce un uşor discomfort.
6. Pregătirea fizică:
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacientă cât şi pentru
asistentă.
- se examinează calitatea şi starea venelor.
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă.
- se dezinfectează tegumentul.
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei.
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente.
7. Execuţia puncţiei:
 Se spală bine mâinile şi se pun mănuşi.
 Confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se
lua analize la un alt pacient).
 Se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru
a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa.
 Se face o scurtă anamneză referitor la ce a simţit pacientul şi la
eventualele incidente în cazul unor recoltări anterioare (lipotimii,
ameţeli).
 Recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna
sprijinită pe suportul special al scaunului sau de o masă.
 Evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă.
 Se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare.
 Se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă
venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să inchidă şi să
deschidă pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să ţină pumnul strâns
în timp ce se puncţionează vena şi să-l deschidă după ce se introduce
acul în venă).
 Se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până
acesta rămîne curat. Curătarea zonei se face dinăuntru spre înafară

17
pentru a se preveni contaminarea zonei puncţionate cu flora existentă pe
pielea din jur.
 Nu se combină folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,
deoarece alcoolul neutralizează efectul deinfectantelor pe bază de iod.
 După dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înaine de puncţionare .
 Se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru
puncţie şi se întinde de piele.
 Se puncţionează vena sub un unghi de 30 de grade. Dacă se foloseşte
eprubeta, ea se va umple automat până la nivelul la care este marcată.
Dacă se foloseşte seringa, se va evita aspirarea bruscă şi rapidă, deoarece
se va colaba vena.
 Holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita ieşirea lui
din venă.
 Se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat,
pentru a preveni staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta
rezultatele probelor recoltate.
 Se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute.
 Se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se
scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena.
 După umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru
amestecarea aditivilor cu sângele.
 Se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului.
 Se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie
şi se scoate cu blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi
eprubeta din holder si apoi se scoate acul.
 Se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte
sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne
extravazarea sângelui în ţesutul din jur şi formarea hematomului.
7.Notarea/ interpretarea:
Asistenta notează efectuarea tehnicii.
8.Îngrijirea/ intervenţii după tehnică:
 După oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
 A se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate
produce hemoliză.
 Se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom.
În cazul în care s-a produs hematom se va presa energic timp de 5
minute, după care se aplică comprese calde.
 Se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

18
9. Incidente si accidente:
 Nu se va recolta niciodata de pe braţul sau piciorul care au fost folosite
deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece
rezultatul analizelor poate fi afectat.
 De asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edemaţiate, zone
cu hematoame sau răni vasculare.
 Dacă pacientul are vene vizibile, pronunţate, se va recolta evitând
folosirea garoului, prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
 Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul puncţiei cel puţin 5 minute pentru
prevenirea formării hematomului şi se va specifica tratamentul
anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator.
 Se va evita puncţia venoasă din picior deoarece poate creşte riscul
apariţiei tromboflebitei.

19
b.Fişa tehnică 2

Măsurarea pulsului

1.Definiţie ‫׃‬
Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.
2.Materiale şi instrumente necesare ‫׃‬
 ceas de mână cu secundar sau cronometru.
 culoare roşie ( creion, pix, sau cariocă)
 carnet de notiţe personal
3.Respectarea normelor de protecţie a muncii ‫׃‬
 nu sunt cunoscute;
4.Pregătirea psihică a bolnavului ‫׃‬
 se informează pacientul, i se explică tehnica şi necesitatea ei
pentru a reduce emoţiile, teama.
 obţinem consimţământul pacientului
 asigurăm un repaos psihic de cel puţin 5 minute înainte de
măsurare
5.Pregatirea fizică a pacientului ‫׃‬
 asigurăm un repaos fizic de cel putin 5 minute înaintea măsurării
 aşezăm pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea sa
generală
 în poziţie decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,
articulţia mâinii în extensie, palma să fie orientată în sus
6.Execuţie
 spălăm mâinile cu apă şi săpun
 plasăm degetele, index, mediu şi inelar deasupra
 exercităm o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel
încât să percepem sub degete pulsaţiile sângelui
 fixăm un punct de reper pe cadranul ceasului de mână
 numărăm timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degetele, sau timp
de 30 de secunde înmulţit cu 2 pentru a obţine rata pulsului pe
minut
 apreciem ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial în
timp ce măsurăm fregvenţa
 înregistrăm fregvenţa pulsului în carnetul personal şi în foaia de
observaţie notând, numele, pacientului , salonul, data înregistrării,
rata

20
7.Incidente şi accidente:
 nu sunt cunoscute;
8.Îngrijire după tehnică, notare, interpretare
 aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate, stres
Notare ‫׃‬
 notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie
aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru
valorile care cresc din 4 în 4 (dimineaţa sau seara)
 notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie
aşezat în mijlocul pătratului pentru valorile ce cresc din 2 în 2
Interpretare
 nou născut ‫ ׃‬120-160 pulsaţii ⁄ minut
 1-2 luni (sugar) ‫׃‬100-140 pulsaţii ⁄ minut
 12 luni-2 ani ‫ ׃‬80-130 pulsaţii ⁄ minut
 2 ani-6 ani ‫ ׃‬75-120 pulsaţii ⁄ minut
 6 ani-12 ani ‫ ׃‬75-110 pulsaţii ⁄ minut
 adolescent ‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut
 Adult ‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut
9.Reorganizarea la locul de muncă
 spălăm mâinile cu apă şi săpun
 dezinfectăm termometrul
10.Observaţii
 anunţăm medicul pentru orice modificare anormală

21
c.Fişa tehnică 3

Administrarea medicamentelor pe cale orală


1.Definiţie
Calea orala este calea naturală de administrare a medicamentelor,
acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire
sau gros.
2.Scop
Obţinerea efectelor locale şi generale ale medicamentelor:
-efecte locale:-favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive;
-protejează mucoasa gastrointestinală;
-înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică, în cazul lipsei acestora;
-dezinfectează tubul digestiv;
- efecte generale:-medicamentele administrate pe cale orală se resorb la
nivelul mucoasei digestive, pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor
organe, sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice,
sedative).
3.Materiale necesare:
-medicaţia prescrisă;
-recipient pentru medicamente;
-pahar apa sau suc pentru copii;
4.Pregătirea psihică
Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea
medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte secundare.
5.Pregătirea fizică
-I se dă în poziţie şezând dacă starea pacientului o permite.
6.Execuţia
Administrare:
 Se verifică cu atenţie medicaţia prescrisă de medic şi se compară cu cea
primită de la farmacie;
 Se spală mâinile;
 Se verifică data expirării medicamentelor;
 Se confirmă identitatea pacientului;
 Se verifică starea pacientului (conştientă) şi semnele vitale. O schimbare
în starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de
exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care
prezintă hipotensiune);
 Se administrează medicaţia împreună cu apa sau alt lichid adecvat;

22
 Siropul nu se administrează cu apa pentru a nu-i diminua efectul;
 Dacă este necesar, se vor sfărama tabletele pentu a facilita înghiţirea lor;
 Se va sta lângă pacient până când acesta va înghiţi medicamentul şi dacă
este nevoie, se va verifica deschizându-i gura;
7. Notarea/ Interpretarea:
Se va nota efectuarea tehnicii.
8. Îngrijire/ Intervenţii dupa tehnică:
-se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim o oră.
9. Incidente şi accidente:
 Nu se va administra niciodată un medicament dintr-un flacon
neetichetat;
 Nu se va eticheta niciodată un flacon decât de către farmacist;
 Medicaţia nu se va lăsa niciodată la îndemâna nimanui. Pacientul poate
lua din greseală altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând
confuzii şi greşeli;
 Dacă pacientul nu poate înghiţi o tabletă sau o capsulă, fie aceasta se va
sfărma daca este posibil, fie se va cere medicului şi farmacistului să
ofere o varianta lichidă a aceluiaşi medicament. Capsulele se pot
deschide şi administra pulberea dinauntru;
10. Observaţii:
 Asistenta se va asigura ca are medicaţie scrisă de medic, cerând indicaţii
necesare timpului şi modului de administrare dacă este necesar. Nu se va
administra niciodată medicaţie prin indicaţie verbală;
 Se va anunţa medicul pentru orice medicaţie neadministrată din diverse
motive sau efecte adverse;
 Medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare;
 Medicaţia opioida trebuie supervizată de doua nurse şi trebuie avut în
vedere atât specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cât şi
legile general valabile referitoare la acestea;
 Dacă pacientul cere detalii despre medicaţia sa, se va verifica din nou
prescripţia medicului şi i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui
să fie informat despre orice schimbare survenită în schema sa de
tratament;
 Pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse si i se va cere
să anunţe echipa de îngrijire despre schimbare în starea sa;
 Se vor administra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu cu
ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea dentară;

23
d.Fişa tehnica 4

Măsurarea şi notarea respiraţiei

1.Definiţie
Respiraţia reprezintă realizarea aportului de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă, a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.

2.Scop
 Stabilirea diagnosticului
 Aprecierea evoluţiei bolii
 Recunoaşterea complicaţiilor
 Prognosticul bolii

3.Materiale necesare
 Ceas cu secundar/ cronometru
 Pix cu pastă de culoare albastră
 Foaie de temperatură (F.T.)
 Carnet de notări personale

4.Pregătirea pacientului
 Aşezarea pacientului în decubit dorsal
 Evitaţi pregătirea psihică a pacientului pentru a nu-şi modifica ritmul
obişnuit al respiraţiei
 Se preferă perioadele de somn ale pacientului

5.Efectuarea tehnicii
 Observaţi mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare
inspiraţie sau expiraţie
 Aşezaţi faţa palmară a mâinii pe toracele pacientului
 Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile), timp de 1 minut.
 Evitaţi măsurarea respiraţiei la sugar sau copil în timpul plânsului.

24
6.Notarea grafică a respiraţiei
 Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră şi
uniţi printr-o linie cu valoarea anterioară pentru a obţine curba
respiraţiei.
 Pentru fiecare linie orizontală a foii, se socotesc 2 respiraţii.

7.Interpretarea rezultatelor
 Frecvenţa respiraţiei variază în funcţie de vârstă, sex, poziţie,
temperatura mediului ambiant.
 Modificări ale respiraţiei: zgomote respiratorii anormale
(dispnee,tahipnee, polipnee, bradipnee), efort respirator, ortopnee, piele
palidă sau cianotică, piederea stării de conştienţă.
 Dispnee Cheyne-Stockes
 Dispnee Kussmaul

8.Educarea pacientului
 Informaţi pacientul/ familia despre valorile normale caracteristice
vârstei:
 Nou-născut 30-80 resp/min
 Copil mic 20-40 resp/min
 Copil mare 15-25 resp/min
 Adult 14-20 resp/min
 Bărbat 14-15 resp/min
 Femeie 16-20 resp/min

9.Observaţii
 Rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei.
 Respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote şi fără efort.
Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient şi
orientat în timp şi spaţiu

25
Obiectiv 4 : Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm pancreatic
a. Interviu.
I. Date generale:
Iniţialele : P.F. Vârsta : 56 ani Sex : masculin Stare civilă : căsătorit
Nr. copii : 3 copii Religie : ortodox Naţionalitate : roman
Limba vorbită : română Profesia : profesor Statut social : bugetar Ocupaţia :
profesor
Domiciliu : localitate Iaşi Nivel de educaţie/studii : superioare
Greutate : 76 kg. Înălţime : 1,74 m. Semne particulare : nu are
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool : ocazional
Tutun : da
Drog : nu
Cafea : da Nr. ceşti : 2/zi
Dieta : nu
Alergii conoscute : nu se ştie alergic

III. Starea de sănătate:


TA : 115/80 mmHg, Puls : 68 b/min Semidependent : da Proteze : nu
Lentile de contact : nu Ochelari : da Nr dioptrii : -1
Afecţiuni care limitează activitatea : epuizare şi oboseală, depresie,
dificultăţi de concentrare, anxietate, prurit.

IV. Antecedente personale:


Spitalizări : nu
Operaţii / intervenţii : operaţie de apendicită
Tratamente prescrise : -
Tratamente urmate : -

V. Probleme actuale de sănătate:


Data apriţiei : 30.03.2016
Motivele internării : investigaţii
Probleme şi manifestări de dependenţă : balonări, icter,tulburări
dispeptice, anxietate, oboseală, dureri epigastrice, pierdere în greutate şi lipsa
poftei de mâncare.
Formularea obiectivelor de îngrijire : cambaterea durerilor, reglarea
tranzitului intestinal, înlăturarea cauzei.
Stabilirea intervenţiilor şi investigaţiilor : de laborator – anemie,
leucocitoză, VSH, bilirubina, fosfataza alcalină, cholesterol, amilaze, lipaze,

26
transit, ecografie, CT, ERCP. îi explic pacientului principiile unei alimentaţii
corecte, explorez gusturile şi obiceiurile alimentare şi în funcţie de acestea îi
întocmesc un regim alimentar, fac bilanţul lichidelor ingerate şi al celor
eliminate, administrez medicaţia prescrisă de medic împotriva balonărilor şi
senzaţiei de greaţă, stabilesc cu pacientul un orar de mese regulate, ,
Papaverină 4 fiole/zi, Vitamina B1, B6.
Evaluarea rezultatelor îngrijirilor aplicate : pacientul a înţeles
necesitatea regimului alimentar, si-a recăpătat tranzitul intestinal, pacientul a
învăţat tehnici de relaxare şi are un somn liniştit.

Epicriza
Pacientul P.F., în vârstă de 56 ani, s-a internat în secţia de
gastroenterologie din cauza durerilor de abdominale, balonări, anxietate,
oboseală, lipsa poftei de mâncare. În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice
se stabileşte diagnosticul medical de neoplasm pancreatic rezecabil.
Pacientul prezintă la internare epigastrice, anxietate, pierdere în greutate,
insomnii, semne care se diminuează în urma îngrijirilor de nursing a
tratamentului cu antalgice antiinflamatoare.
Pacientul este pregătit pentru intervenţia chirurgicală prin chimioterapie
pentru micşorarea tumorii înainte de operaţie pentru a creşte şansele unei
rezecţii reuşite.
Pacientul se externează cu recomndarea de a respecta regimul alimentar
bogat în proteine de calitate şi vitamine.

27
Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de Sursa de


independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a avea -Dificultate în -anxietate
o bună circulaţie. capacitatea de a
respira
2. A bea şi a mânca. -obiceiuri nesănătoase -alimentaţie slăbiciune,obose
neadecvată-deficit; ală;
-deficultate în a se -diminuarea
hidrata; mobilităţii;
3. A elimina. -diaree -diminuarea
mobilităţii
4. A se mişca şi a -dificultate în a se -durere; -
păstra o bună mişca; oboseală; -
postură. slăbiciune;
5. A dormi, a se -dificultate în a se -anxietate şi
odihni. odihni; durere;
6. A se îmbrăca şi -dificultate în a se -diminuarea
dezbrăca. îmbrăca şi a se mobilităţii;
dezbrăca; -slăbiciune;
-oboseală;
7. A menţine -dificultate de a face -diminuarea
tegumente curate şi îngrijiri de igienă; motricităţii
îngrijite. membrelor
superioare;
8. A păstra temp. -lipsa de
corpului în limite conoaştere a
normale. mijloacelor de
prevenire a
efectelor
căldurii;
9. A evita pericolele. -anxietate moderată; Neaccesibilita-te
la informaţii;
10. A comunica. -comunicare ineficace -anxietate;
la nivel afectiv; -lipsa de
cunoaştere a
mijloacelor
eficace de a
comunica;
11. A se realiza. -sentiment de -lipsa de
neputinţă; conoaştere a
stării sale de
sănătate şi a

28
medicamentelor;
12. A se recrea. -dificultate în a -durere;
îndeplini activităţi -slăbiciune;
recreative;- -oboseală;
13. A învăţa. Lipsa cunoştinţelor Deficit de
despre boală cunoştinţe
14. A-şi practica -acţionează după propriile
religia. credinţe şi valori;
-îşi respectă religia în care
s-a născut

29
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN NEOPLASM PANCREATIC
Data Problema Obiective de Intervenţii Investigaţii Evaluare
îngrijire
30.03 -dureri de -combaterea -perfuzii ci G5%, Ex. sânge: Hematii=4.3mil/mm³
epigastrice durerilor 1.500 ml/zi Hematii, leucocite, Leucocite=10.000/m
-diaree -reglementarea -Algocalmin 3 fiole/zi VSH, glicemie, m³
tranzitului -Vitamina B1, B8 hemoglobin, VSH=7mm/1h
intestinal trombocite, cholesterol Glicemie=90 mg%
total, fibrinogen, Trombocite=380.000/
TGO,TGP, bilirubina mm³
-Dificultate în -înlăturarea -crearea condiţiilor totală, bilirubina Colesterol
capacitatea de cauzei. optime ţi punerea la direct, bilirubina total=260/mg%
a respire dispoziţie a indirect, uree, Fibrinogen=300mg%
-prurit aparatelor necesare creatinina, acid uric, TGO=7U.I.
în vederea obţinerii amilaze serice, amilaze TGP=12U.I.
obiectivului urmărit. minore. Bilirubina t=1.8mg%
-dificultate în a -oferirea -chimioterapie Bilirubina
se îmbrăca şi a ajutorului. d=0.54mg%
se dezbrăca; Bilirubina i=1.26
-icter mg%
Uree=30mg%
Creatinina=0.9mg%
Acid uric=3.2mg%
Amilaze s=300U.I./1
Amilaze
minore=6.000U.I./1

30
31.03 -alimentaţie -înlăturarea -administrez în -sumar de urină Pacientul a înţeles
necorespunzăto cauzei continuare medicaţia -EKG necesitatea regimului
are prescrisă de medic -CT alimentar şi
-ecografie principiile unei
-anxietate -înlăturarea -ERCP alimentaţii corecte.
cauzei

-consum -înlăturarea
ridicat de cauzei
alimente grase

01.04 -incapacitatea -asigurarea -crearea unui climat -monitorizarea -pacienta nu doarme


de a se odihni odihnei corespunzător. funcţiilor vitale. datorită anxietăţii,
-odihnă suficiente. -psihoterapie necesită îngrijiri pt.
insuficientă -administrarea de satisfacerea nevoii de
-slăbiciune, sedative la indicaţia a dormi.
oboseală. medicului
-bolnava parţial
-diminuarea -educaţie -asistenta crează dependentă în ceea ce
ariei de interes sanitară activităţi recreative priveşte nevoia de a
la care să participle se recrea.
-dificultate în a şi bolnava.
îndeplini
activităţi
recreative

31
02.04 -astenie fizică -psihoterapie -urmărirea respiraţiei -monitorizarea -bolnava parţial
-repaos la pat -administrarea pacientei după dependent privind
-combaterea medicaţiei prescrise tratamentul nevoia de a respire.
asteniei de medic (glucoză medicamentos prescris După tratament
-aerisirea 5%, vitamina C 200, de medic. bolnavul devine vioi,
salonului. B1, B6 2fiole. valorile funcţiilor
-întocmesc un -Fenobarbital6mg/kg vitale apropiate de
-insomnie orar corp la 24 ore normal.
relativă corespunzător -Extraveral 1-2 cp la
de odihnă şi nevoie.
somn.

32
Obiectiv 5
Educaţia pentru sănătate

Pentru a evita afectarea pancreasului care duce la neoplasm terbuie evitat


consumul excesiv de băuturi spirtoase, dulciuri rafinate, grăsimi şi colesterol.
Mai importantă decât alimentaţia pare să fie expunerea profesională la
diverse toxice, în special în industria solvenţilor chimici.
Scăderea în greutate de cele mai multe ori femeile sunt încântate când
slăbesc, fără să se întrebe dacă nu cumva este ceva în neregulă cu ele. Dacă aţi
slăbit brusc fără să faceţi nimic în acest sens (nu aţi ţinut o cură de slăbire, nu aţi
făcut mişcare, masaj etc.), atunci nu e de bine. Prezentaţi-vă urgent la medic.
Cancerul se manifestă prin secarea, la propriu, a organismului.
Balonarea pentru femei, balonarea este un fenomen foarte des întâlnit.
Ciclul menstrual dă balonare, anumite alimente dau balonare, însă dacă această
balonare persistă (durează mai bine de doua săptămâni şi o aveţi în fiecare zi) e
cazul să mergeţi la doctor. Unul dintre simptomele cancerului ovarian este
balonarea.
Cu toţii avem nevoie de educaţie pentru sănătate. Indiferent de vârstă pe care
o avem, niciodată nu este prea târziu să învăţăm lucruri care ne pot salva viaţa. Iar
unul dintre elementele educaţiei pentru sănătate este interpretarea corectă a
semnalelor pe care organismul ni le transmite atunci cand este în pericol. Cum
cancerul face ravagii în întreaga lume, ar fi bine să nu ignoraţi diversele simptome.
Cancerul are şanse de vindecare când este descoperit de timpuriu. E
adevarat, poate să nu fie nimic grav, dar n-ar fi mai bine sa aflaţi din timp, decat
prea tarziu.
Oamenii trebuie informaţi cu privire la sănătate şi modul lor de viaţă , având
ca obiectiv prevenirea îmbolnăvirilor înainte ca procesele de deteriorare a sănătăţii
să înceapă. În domeniul sănătăţii oamenii aşteaptă de la cadrul medical informaţii
cu privire la promovarea sănătăţii.
Făcând parte din domeniul medical consider că este o responsabilitate şi este
necesară promovarea sănătăţii atât în mediul urban cât şi în mediul rural prin
diferite metode.
Omul este o parte a viului, a naturii şi înseamnă viaţă. Fiind normal să ne
intereseze viaţa, sănătatea mediului înconjurător aşa trebuie să ne intereseze şi
sănătatea omului. Acest lucru se poate prin promovarea sănătăţii umane.
Sănătatea reprezintă starea completă de bine din punct de vedere fizic,
mintal şi social. Ea nu înseamnă numai absenţa bolii sau a infirmităţii.
Educaţia pentru sănătate este diferită de educaţia sanitară.

33
Educaţia sanitară se referă la dobandirea de cunoştinţe şi deprinderi de
igienă personală şi a colectivităţii cu scopul de a preveni apariţia bolilor, fiind
orientată strict asupra individului şi având un caracter prescriptiv.
Educaţia pentru sănătate constă în programe planificate pentru ca oamenii să
înveţe despre problemele legate de sănătate cu scopul de a favoriza asumarea unor
modificări voluntare ale comportamentelor. Elementul fundamental al educaţiei
pentru sănătate este comunicaţia.
Astfel de programe pot include : oferirea de informaţii ; analizarea unor
valori şi atitudini ; luarea unor decizii în problemele legate de sănătate ; dobândirea
unor abilităţi cu ajutorul cărora persoanele sa poata să-şi modifice
comportamentele.
Toate acestea presupun promovarea încrederii în sine şi împuternicirea,
astfel încât oamenii să fie capabili să acţioneze în tot ce priveşte sănătatea lor.
Educaţia pentru sănătate studiază nivelul de cultură sanitară (cunoştinţe,
deprinderi, atitudini, comportamentele) şi mijloacele şi procedeele educaţionale
necesare formării şi dezvoltării unui comportament sanogen, igienic.
Educaţia pentru sănătate are următoarele scopuri:
- ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale al populaţiei în principal în domeniul
sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenţiei bolilor;
- formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;
- crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele
sănătaţii publice, în sensul atragerii şi capacitaţii maselor la participarea activă în
realizarea consolidarii sănătăţii.

34
BIBLIOGRAFIE

1. Scorţeanu E.- ,,Îngrijiri în boli interne şi speciale înrudite’’2008

2. Titircă L.- ,,Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor’’, Ed. Didactică


şi Pedagogică 1994.
3. Titircă L.- ,,Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţi medicali, Ed. Viaţa medicală românească 1995.
4.Toma E.-„Manual de practică standardizat conţinând tehnici pentru stagiul de
pregătire practică a elevilor din şcolile sanitare-specializarea ASISTENT
MEDICAL GENERALIST”, Ed. Conphys 2013.

5.Lupa Gh. –„Medicină internă” vol III, Ed. Medicală.

6. Enescu Loginus: “Farmacologie”, Ed. Dimitrie Cantemir Tg. Mureş 1998.

7. Titircă L.: “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Ed.


Viaţa Medicală Românească 2003.

8. Titircă L.: “Manual de îngrijiri specifice acordate de către asistenta medicală”,


Ed. Medicală Bucureşti 1998.

9. Borundel C.: “Manual de medicină internă”, Ed. All, Bucureşti 1999

10. www.scribd.ro

11. www.sfatulmedicului.ro

12. www.medicdefamilie.ro

35
ANEXE

FORMAŢIUNE A CANCERULUI PANCREATIC

SEMNELE CANCERULUI PANCEATIC

36
PANCREASUL AFECTAT DE TUMORĂ

37

S-ar putea să vă placă și