Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE


INGINERIA DEZVOLTĂRII RURALE DURABILE
BIOTEHNOLOGII

Compostarea
- procedeu de bioremediere -

Student: STANCIU CLAUDIU


Grupa:744

2014-2015
Bioremedierea solurilor prin compostare

CUPRINS

Introducere......................................................................................................................................................... 2
Compostarea ...................................................................................................................................................... 2
Avantajele și dezavantajele compostării........................................................................................................ 3
Factori care influențează compostarea .......................................................................................................... 4
Metode de compostare ................................................................................................................................... 5
Etapele compostării ....................................................................................................................................... 7
Caracteristicile chimice ale compostului ....................................................................................................... 8
Valorificarea compostului ............................................................................................................................. 8
Concluzii.......................................................................................................................................................... 10
Bibliografie ...................................................................................................................................................... 11

1
Bioremedierea solurilor prin compostare

Introducere
Bioremedierea este o tehnică de gestionare a deșeurilor care presupune utilizarea
organismelor biologice pentru curățarea solului și a apelor poluate. Această tehnică constă în
adăugarea unor materiale în mediile poluate cu scopul de a provoca accelerarea procesului natural
de biodegradare. Bioremedierea stimulează creșterea anumitor microbi care utilizează contaminanții
drept sursă de hrană și energie. Printre contaminanții care sunt tratați prin bioremediere se numără
petrolul și alte produse petroliere, solvenți și pesticide. (1, )
În zilele noastre pământul se confruntă cu o fertilitate din ce în ce mai scăzută deoarece
exploatarea acestuia a devenit tot mai excesivă și necontrolată, mai ales prin realizarea
tratamentelor cu îngrăsăminte chimice.
Deși solul este tot mai degradat, se poate realiza ușor o regenerare și refacere a acestuia. Cea
mai cunoscută și mai eficientă metodă este compostarea. Aceasta constă în transformarea deșeurilor
biodegradabile, precum cele din gradină sau bucătărie, într-un material nutritiv, care poate înlocui
cu succes îngrășămintele chimice. Nu este doar o sursă gratuită de îngrășământ natural, ci mai ales o
metodă ecologică de a scăpa de mai mult de o treime din gunoiul menajer.
Compostarea s-a dezvoltat la început ca o cale pentru fermieri de a stabiliza elementele
nutritive în dejecțiile din zootehnie și a le reține pentru a fi folosite la creșterea plantelor. Prezența
elementelor nutritive precum sunt azotul, fosforul și potasiul, conținutul de materie organică și
absența unor nivele semnificative de metale grele fac din dejecțiile zootehnice o materie primă
foarte atractivă pentru producerea compostului și folosirea lui în horticultură sau în grădina casei.
Numai 50% din producția de gunoi este accesibilă pentru compostare. Umiditatea relativ ridicată a
dejecțiilor animale (60-85%) cere de obicei ca acestea să fie uscate sau să li se reducă umiditatea
prin adăugarea unor agenți de uscare cum sunt rumegușul sau așchiile de lemn.
În România ca și în alte state, compostarea deșeurilor biodegradabile se recomandă să se
realizeze numai aerob.
Prin compost se înțelege un produs obținut printr-un proces aerob de descompunere și sinteză
microbiană a substanțelor organice din produse reziduale, care conține peste 25% humus relativ
stabil, format predominant din biomasă microbiană și care în continuare este supus unei slabe
descompuneri.

Compostarea
Prin compostare se înțelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice și
fizice pe care le suferă deșeurile organice, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung
în diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebită de cea inițială, produsul rezultat fiind
cunoscut sub numele de compost.
Principalele surse de îmbogățire a terenului, utilizate în agricultura biologica, sunt
reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (mirişte, resturi vegetale de porumb, paie, cartofi,
etc.), combinate într-o proporție adecvată cu îngrăşăminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau
compost matur.
Încorporarea în sol a materialului obținut se efectuează în timpul lucrărilor de pregătire a
terenurilor prin intermediul arăturii la 25-30 cm. Această practică este mai puțin costisitoare pentru
reîntregirea substanței organice și refacerea fertilității naturale a solului, pentru că prin stimularea
activității microflorei să restituie, prin descompunere, o parte semnificativă de elemente nutritive
altfel pierdute.

2
Bioremedierea solurilor prin compostare

Compostul este materia organică, care a fost descompusă și reciclată ca îngrășământ astfel
modificând solul. Compostul este un ingredient cheie în agricultura ecologică. La cel mai simplu
nivel, prin procesul de compostare se obține materie organică udată. Compostarea modernă este
procesul monitorizat îndeaproape cu intrări măsurate de apă, aer și carbon-azot bogate în materiale.
Procesul de descompunere este ajutat de mărunțirea materie vegetale, adăugând apă și asigurarea
aerării corespunzătoare prin rotirea în mod regulat a amestecului. Bacteriile aerobe gestionează
procesul chimic prin transformarea dioxidului de carbon în căldură și amoniu. Amoniu este
convertit ulterior prin bacteriile hrănitoare din plante în nitriți și nitrați, prin procesul de nitrificare.
(2, )

Avantajele și dezavantajele compostării

În funcţie de modul cum se desfăşoară procesele de compostare a materialelor organice,


metodele de compostare se grupează în două categorii:
 metode aerobe, sau de tip INDORE, prin care se asigură prezenţa şi, mai ales, circulaţia aerului
în grămada (platforma) de compost;
 metode anaerobe, sau de tip BANGALORE, prin care nu se permite circulaţia aerului în
platformă, deoarece grămada de compost se spoieşte cu pământ sau se acoperă ermetic cu folie sau
cu un strat gros de iarbă
Ca orice lucru făcut de om, nici una din aceste metode nu este însă perfectă, fiecare având atât
avantaje, cât şi dezavantaje.

Metode aerobe - avantaje:


 Descompunere rapidă şi completă a materialelor organice.
 Distrugere, aproa-pe totală, a semin-ţelor de buruieni şi a sporilor de microorganisme patogene.
 Control total asu-pra proceselor de fermentare.

Metode aerobe - dezavantaje:


 Pretenţioase faţă de locul şi mărimea platformei de compostare.
 Consum mai mare de apă şi de forţă de muncă.
 Pierderi mai mari de azot.

Metode anaerobe - avantaje:


 Accesibile celor cu mai puţină experienţă.
 Puţin pretenţioase faţă de mărimea şi locul de amplasare a platformei.
 Consum mic de apă şi de forţă de muncă.
 Producţie mai mare de compost.
 Pierderi mici de azot.

Metode anaerobe - dezavantaje:


 Descompunere înceată şi incompletă a materialelor organice.
 Distrugere parţială a seminţelor de buruieni şi a sporilor agenţilor patogeni.
 Control limitat al fermentării.

3
Bioremedierea solurilor prin compostare

Din dorinţa de a reduce timpul de producere a compostului, cheltuielile cu forţa de muncă şi


consumul de apă şi de alte materiale specifice, producătorii de compost combină, deseori metodele
aerobe cu cele anaerobe. Un astfel de caz este compostarea în gropi de pământ şi în bazine betonate
sau metalice neacoperite, unde numai partea de deasupra grămezii este în contact cu atmosfera.

Factori care influențează compostarea

Oxigenul
Cantitatea de aer care asigură oxigenul necesar fermentării este de 4,5 – 5 litri aer pe 1 kg de
materie uscată şi pe oră. Unde este posibil, această cantitate de aer poate fi mărită prin aerare
simplă, răsturnarea grămezilor de compost (în cazul compostării pe platforme în aer liber),
introducerea aerului prin conducte perforate (în cazul compostării în grămezi), introducerea de aer
rece sau cald în camerele de fermentare, prin amestecarea deşeurilor în mod continuu cu ajutorul
unor utilaje speciale.

Apa
Procentul de umiditate optim este în funcţie de cantitatea de materii organice existente în
deşeuri. Când conţinutul de materii organice este < 50% umiditatea trebuie să fie de 45%. Când
conţinutul de materii organice este > 50% umiditatea trebuie să fie de 50 55%. Pentru creşterea
eficienţei procesului de fermentare se impune un control al procesului. Materialul pentru compost
trebuie să fie ferit de ploaie, deoarece creşterea umidităţii duce la accentuarea proceselor de
fermentare anaerobă.

Compoziţia deşeurilor
Este un factor important în declanşarea procesului de fermentare. Dacă reziduurile menajere
sunt bogate în materii fermentabile şi temperatura mediului este ridicată, procesul de compostare se
declanşează rapid şi se desfăşoară corespunzător. Dacă reziduurile sunt sărace în substanţe organice,
mai ales iarna, fermentarea este întârziată iar introducerea de aer suplimentar nu face decât să
dăuneze procesului de fermentare.

Alţi factori:
 Gradul de omogenizare a amestecului,
 Granulaţia deşeurilor supuse fermentării,
 Modul de aşezare a deşeurilor măcinate în grămezi sau în recipienţii de fermentare,
 Încetinirea vitezei de creştere a temperaturii.

4
Bioremedierea solurilor prin compostare

Metode de compostare

Compostarea se poate face în cadrul gospodăriilor, în grămadă deschisă, în lăzi de compost


speciale din plastic sau în alte recipente. În cazul fermelor și stațiilor de compostare, compostarea se
poate realiza pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus în rânduri
lungi (brazde) și întors periodic (folosind echipamente speciale de remaniere a brazdelor), în
sisteme de grămezi statice aerate folosind conducte perforate sau în containere speciale.

Compostarea în stoguri

Acesta este procedeul cel mai vechi de compostare. O problemă principală a acestui
procedeu o reprezintă alimentarea cu insuficient oxigen a materiei pentru realizarea compostului,
lucru care se poate realiza numai în condiții de mica înălțime a stogurilor. Din acest motiv
stogurile mai înalte sunt de regula mutate sau aerisite sistematic. Compostarea în stoguri se poate
realiza cu material fărâmițat sau nefărâmițat, dar ultimul procedeu prezintă unele dezavantaje.

Alterarea în stoguri fără mutare este recomandată ca alterare preliminara numai dacă exista
mijloacele tehnice de aerare și udare cu apa. O metoda de aerare și udare poate fi: montarea
transversală spre baza stogului a unor țevi de drenare flexibile și găurite. Distanța dintre țevi va fi
de 3 până la 4m. Prin autoîncălzirea biologică a materialului supus alterării se realizează un curent
de aer care asigura alimentarea cu oxigen a stogului. Stogul este acoperit cu compost, care sa
minimizeze emisiile de mirosuri și de substanțe nocive.
O alterare în stoguri fără mutare și alte tehnici auxiliare sunt utilizate în general, pentru
o alterare ulterioară puțin activă din punct de vedere biologic.
Durata de alterare până la producerea compostului final este de:
 compostare în stoguri fără mutare și cu aerare artificiala: 12 până la 16 săptămâni;
 compostare în stoguri fără mutare și făra aerare artificială: 20 până la 25 săptămâni.

Compostare în stoguri cu mutare

Se deosebesc stoguri triunghiulare cu înalțimi normale de 1,30m, 1,80m precum și de 2 până la


2,5m și stoguri trapezoidale de 1,00m înălțime. Înălțimea stogurilor în cazul procedeelor cu mutare
este limitată la 2,20m din motive geometrice, pe când stogurile aerisite sistematic pot avea o
î nălțime de 5m. Mutarea se face cu ajutorul excavatoarelor pe roți sau a utilajelor speciale.

5
Bioremedierea solurilor prin compostare

Exemple de utilaje speciale pentru mutarea stogurilor

Necesarul de spațiu depinde de forma stogului, a înălțimii acestuia, a cantității de deșeuri și


a timpului de alterare. Se recomandă eliminarea apei prin șanțuri rotunde, pentru a se putea colecta
controlat apa de infiltrație. În zonele predispuse precipitațiilor este necesară o acoperire a
stogurilor pentru a se evita o umezire avansată a materiei pentru compost. Prin aceasta se
micșorează și cantitatea de apă de infiltrație.
Pentru stoguri cu înălțimi mari s-au dezvoltat diferite sisteme de aerare artificială, însă cea
mai întâlnită este aerarea reglabilă prin podea, în special pentru compostarea în celule.

Vedere sistem aerare prin podea protejat cu ajutorul rumegusului

6
Bioremedierea solurilor prin compostare

Țevile de aerare artificială trebuie protejate, orificiile pot fi ușor colmatate cu materialul de
compostat sau chiar compost. De aceea, este indicată utilizarea unui material biodegradabil care
sa nu afecteze calitatea compostului rezultat, ca de exemplu: rumeguș de dimensiuni mai mari.

Compostarea în celule

Dezvoltarea de compost în celule de alterare statice are la bază dorința de monitorizare pe


cât de mult posibil a procesului de alterare, ideea principală fiind adăugarea de aer și apă, în
condiții optime. Celulele de alterare din ziua de astăzi pot fi privite ca stoguri modificate
conectate la sistemele de alimentare având un grad mai mic sau mai mare de automatizare.

. Exemplu de celule de compostare

Etapele compostării

Până în prezent au fost realizate nenumărate cercetări şi s-au stabilit diverse procedee de
compostare, dar problema compostării rămâne încă actuală şi continuă să fie studiată, atât
independent, cât şi ca parte a strategiei de gestionare integrată a deşeurilor. În cazul deşeurilor
vegetale, lemnoase, procesul de compostare al acestora parcurge următoarele faze de realizare:
 sortarea materialelor compostării şi îndepărtarea celor nedegradabile;
 fragmentarea şi mărunţirea deşeurilor vegetale, lemnoase, care este etapa de preparare a materiei
prime cu ajutorul unui măcinător rapid (echipament de fragmentare şi mărunţire a materialului
vegetal lemnos); elementele mari sunt micşorate pentru omogenizar, obţinându-se, în final, un
produs cu o granulometrie optimă;
 amestecarea şi pregătirea în vederea omogenizării materialului;
 aerarea şi depozitarea în vrac pentru realizarea procesului de fermentare;
 fermentarea este etapa de degradare naturală a materiei organice datorită bacteriilor, care
consumă oxigenul şi se produce căldură şi apă. Temperatura mare (>75 °C) contribuie la
aseptizarea/sterilizarea produsului (distrugerea germenilor, a grăunţelor). Un sistem automatizat
permite accelerarea fermentaţiei prin suflare de aer;

7
Bioremedierea solurilor prin compostare

 maturarea (timp de circa 6 săptămâni) - este etapa de stabilizare a materiei organice în produs. În
acest fel, produsul va avea efect durabil în pământ, nu ca un produs proaspăt care consumă
elementele nutritive ale plantei;
 cernere (sitare) – este etapa care permite obţinerea unui produs curat, de o granulometrie
omogenă adaptată folosirii lui de către utilizatori;
 stocare – compostul este stocat în containere speciale înainte de a fi comercializat. În timpul
perioadei de stocare produsul continuă să se stabilizeze până la utilizarea lui pe sol.
Platformele pentru realizarea compostului trebuie să aibă o dotare minimală cu instalaţii şi
echipamente care să asigure, în fiecare fază, mecanizarea tuturor operaţiilor pentru prepararea şi
tratarea deşeurilor.

Caracteristicile chimice ale compostului

Compoziția chimică a compostului este în funcție de compoziția chimică a materialelor


supuse compostarii, raportul dintre aceste materiale și modul de desfășurare a procesului de
compostare.
Cercetările efectuate au arătat că un compost obținut din dejecții de pasăre a avut un conținut
de azot total de 6,2%, iar cantitatea de azot organic mineralizat a fost între 33,7% și 39,3%. Pentru
alte tipuri de compost cantitatea de N organic mineralizat într-un ciclu experimental de 150 zile
variază între 12 și 15%. Cuplarea acestei informații cu faptul că în compost există 0,04% azot
accesibil (tot ca nitrat) și 0,8% azot organic, sugerează că acest produs nu constituie o sursă
abundentă de azot.
Pentru aprecierea calității compostului s-au stabilit limitele de încarcare cu metale grele care
pot fi folosite ca specificații pentru piață pentru orice compost sau amendament de sol destinat
folosirii publice. Dacă concentratiile de metale din compost nu depăsesc aceste limite compostul
este apreciat ca fiind de calitate ridicată.

Valorificarea compostului

Compostul este gata de a fi folosit dacă temperatura din masa de compostare se stabilizează
aproape de cea a mediului ambiant și concentrația de oxigen din mijlocul grămezii ramâne la valori
peste 5% pentru câteva zile. Aceste măsuratori trebuie făcute când masa de compost are umiditatea
cel mult 50% și suficient volum pentru ca încalzirea să poată apărea. Pentru a se putea aplica
culturilor în timpul sezonului de creștere compostul trebuie sa fie descompus corespunzator.
Materia organică cu un raport C:N ridicat intră în competiție cu rădăcinile plantelor pentru azotul
accesibil din sol.
Microorganismele care minerealizează carbonul din materia organică au o afinitate mai mare
pentru azot decât rădăcinile plantelor. Acesta poate fi mai dăunator când se aplică în jurul plantelor
tinere, plantelor ce au fost recent transplantate ori al semințelor ce au germinat recent. Plantele
crescute în soluri ori vase de ghivece ce au fost amendate cu material impropriu compostat se
opresc din creștere iar butonii florali devin în general mai galbeni și mor. Problema poate fi
corectată uneori prin aplicarea suplimentară de îngrașăminte cu azot în momentul aplicării

8
Bioremedierea solurilor prin compostare

compostului, simptomele trecând deseori neobservate până ce plantele ramân pipernicite. Tratarea
problemei după apariția simptomelor este în general prea târzie. Consiliul Compostarii din Canada
apreciaza compostul ca fiind un amendament valoros pentru sol și o șansă de valorificare a tuturor
reziduurilor organice. Compostul are un conținut ridicat de materie organică și ajută la refacerea
multor proprietati ale solului care s-au pierdut sau deteriorat în timpul folosirii.
Deși compostul nu este considerat un fertilizant el conține elemente nutritive ce îmbunatatesc
creșterea plantelor. Când se foloseste în combinație cu fertilizanții, compostul acționează ca un
fertilizant ce asigură plantelor elementele nutritive necesare pentru o perioadade timp mai lungă
decât prin aplicarea fertilizantilor singuri. Principalele efecte benefice ale compostului sunt:

• Îmbunatatirea cresterii plantelor si a radacinilor – s-a constatat ca acolo unde compostul ia parte
la formarea mediului de cultura plantele cresc mai puternic si au o productie mai ridicata;
compostul aduce nu numai materie organica si elemente nutritive ci si microelementele esentiale
necesare cresterii plantelor;
• Reduce viteza de cedare a elementelor nutritive – compostul leaga elementele nutritive, asigurând
cedarea si utilizarea lor într-o perioada mai lunga de timp; fixarea elementelor nutritive reduce
spalarea lor catre apa freaticasi de suprafataîn timpul ploilor;
• Îmbunatateste porozitatea solului – activitatea microbiologica este esntiala pentru solurile fertile;
microorganismele descompun materia organica si pun la dispozitia plantelor elementele nutritive
necesare dar acest lucru se petrece mai bine în solurile poroase, aerate; aportul ridicat de materie
organicaconduce la cresterea porozitatii solului;
• Îmbunatateste capacitatea de înmagazinare pentru apa – atât prin cresterea porozitatii solului cât
si prin capacitatea compostului de a absorbi apa;
• Îmbunatateste rezistenta solului la eroziunea prin apa si vânt – prin ameliorarea caracteristicilor
fizice ale solului si cresterea mai rapida a plantelor datorita accesibilitatii apei si elementelor
nutritive; acoperirea mai rapida a terenului reduce eroziunea solului prin apasi vânt;
• Reduce bolile plantelor – s-a demonstrat ca aplicarea compostului inhiba incidenta bolilor
plantelor. S-a crescut orz (Hordeum vulgare var. Leger), trifoi (Trifolium repens var. White Dutch)
si canola (Brassica napus var.argentine) pe nisip amendat cu 4 tipuri de materiale organice si
fertilizanti minerali timp de 6 saptamâni în casa de vegetatie pentru a evalua performantele acestor
amendamente organice cu privire la cresterea si sanatatea plantelor. Cele 9 tratamente testate includ
brichete de lucerna rehidratata, aplicata în 4 doze (10 %, 30%, 50% si 100% din volum), compost
din lucerna, compost din gunoi de taurine si gunoi de taurine necompostat folosit ca standard 30%
doza de amendare; fertilizarea normala a nisipului (20-20-20) si nisip neamendat (martor). Sau
observat diferente semnificative în germinarea semintelor, cresterea în înaltime si productia de
biomasapentru cele trei specii. Folosirea amendamentului din compost a îmbunatatit sanatatea
plantelor si productia de biomasa (cu 317 % la 4970 %, în functie de specie) comparativ cu nisipul
netratat si a dat productii similare sau mai bune decât aplicarea regulatade fertilizanti organici.

Plantele crescute pe compost apar viguroase si prezinta numai simptome minime de stres de
saruri si elemente nutritive. Tratamentul cu 10 % brichete de lucerna a produs plante cu o biomasa
usor mai redusa decât cele crescute pe compost si plantele fertilizate mineral, dar ele apar mai
sanatoase, cu un foliaj de culoare verde închis si nu prezinta simptome de stres de saruri. În ciuda
cresterii vegetative favorabile, se observa o întârziere si reducere a înfloritului , dintre care plantele
de canola sugereaza ca doza de amendament de 10% poate produce un exces de elemente nutritive
accesibile. Brichetele de lucerna rehidratate si folosite ca amendament în doza mai mare de 10% au

9
Bioremedierea solurilor prin compostare

inhibat germinatia ori cresterea la toate cele trei specii. Folosirea gunoiului de grajd necompostat
reduce semnificativ germinatia la semintele de trifoi si canola.Semintele ce au reusit sa germineze
în acest tratament au produs plante semnificativ mai mari decât martorul, dar acestea au fost
clorotice si au avut o parte importanta cu arsuri.
Rezultatele unei anchete au aratat ca în Canada 59,2 % dintre utilizatorii de compost îl
folosesc în gradini, cei care au pepiniere îl folosesc în proportie de 52,4%, iar cei ce amenajeaza
peisajul în proportie de 35,7%. 35,7% din utilizatori îl folosesc în 2 sau mai multe directii.

Concluzii
Reducerea cantităţii de deşeuri depozitabile, este de fapt un mijloc prin care nu se reduce
totală de deşeuri, ci cantitatea de materiale reciclabile ajunse la depozitul de deşeuri.
Statele dezvoltate au promovat activitatea de reciclare la rangul de afacere pentru firmele cu
acest obiect de activitate, iar factorul principal care a stat la baza acestui succes l-a constituit
educaţia.
Colectarea deşeurilor de ambalaje şi procesarea acestora în vederea reciclării rămâne în
continuare o activitate care trebuie dezvoltată, datorită cantităţilor mari de deşeuri nevalorificate
încă, provenite în special de la populaţie.
Rezultatele bune obţinute la compostarea amestecurilor formate din deşeuri menajere şi
deşeuri de lemn, încurajează continuarea cercetărilor de valorificare a deşeurilor de lemn prin
compostare.
Un aspect economic încurajator este şi faptul că, în timp ce preţul fertilizatorilor sintetici
creşte, odată cu afectarea profundă a mediului şi cu scăderea cantităţii de substanţă organică din sol,
utilizarea deşeurilor biodegradate prin compostare poate reprezenta o alternativă ecologică
atractivă.

Avantajele folosirii compostului


 Se elimină mirosurile neplăcute, sursele de răspândire a microbilor şi infestarea solului, a apei şi
a aerului;
 Se îmbunătăţeşte fertilitatea solurilor cu un îngrăşământ ecologic, lipsit de toxicitate (aportul
necesar de compost trebuie făcut în urma recomandării unei persoane avizate);
 Solul îmbunătăţit cu compost devine mai afânat şi mai penetrant. Astfel, în cazul ploilor, acest
sol absoarbe o mare cantitate de apă, în timp ce alte soluri se comportă ca un acoperiş de tablă,
facilitând inundaţiile;
 Capacitatea solului de a “respira” creşte până la 40 % faţă de situaţia în care nu se aplică un
astfel de tratament;
 Se pot crea soluri fertile pe terenuri complet nefertile, de exemplu în zonele fostelor exploatări
miniere de suprafaţă.

10
Bioremedierea solurilor prin compostare

Bibliografie
1. ( ). BIOREMEDIERE. Preluat de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Bioremediere

2. ( ). COMPOST. Preluat de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Compost

3. ( ). Tipuri de compostare. În Studiu privind metodele si tehnicile de gestionare a deseurilor. ICIM


Bucuresti.

4. ( ). Etapele compostării. Preluat de pe http://www.ecoteca.ro/compostarea-deseurilor-aspecte-


esentiale.html

11