Sunteți pe pagina 1din 84

Cuprins

Capitolul I .............................................................................................................. 5
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a apendicelui ................................................. 5
Elemente de anatomie a apendicelui ............................................................... 5
Structura apendicelui....................................................................................... 7
Vase şi nervi .................................................................................................... 7
Elemente de fiziologie .................................................................................... 8
Capitolul II............................................................................................................. 9
Noţiuni despre boală: Apendicita ....................................................................... 9
Definiţie......................................................................................................... 10
Etiopatogenie................................................................................................. 10
Anatomie patologică ..................................................................................... 12
Clasificare ..................................................................................................... 12
Tablou clinic.................................................................................................. 13
Diagnostic pozitiv ......................................................................................... 15
Diagnosticul diferențial ................................................................................. 16
Explorări paraclinice ..................................................................................... 17
Evolutie şi complicaţii .................................................................................. 18
Prognostic...................................................................................................... 21
Tratament ...................................................................................................... 21
CAPITOLUL III .................................................................................................. 24
Rolul asistentului medical în efectuarea investigaţiilor specifice apendicitei . 24
Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic ......................... 24
Recoltarea de produse biologice prin puncţie venoasă ................................. 27
Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete
(echografia) ................................................................................................... 30
CAPITOLUL IV.................................................................................................. 33
Acordarea îngrijirilor specifice bolnavului cu apendicectomie ....................... 34
Asigurarea condițiilor de mediu.................................................................... 34

1
Asigurarea igienei ......................................................................................... 35
Etapele toaletei: ............................................................................................. 36
Alimentatia pacientului ................................................................................. 36
Măsurarea funcţiilor vitale ............................................................................ 37
Intervenții delegate:....................................................................................... 40
Capitolul V .......................................................................................................... 48
Elaborarea planurilor de îngrijire ..................................................................... 48
CAZUL I ....................................................................................................... 48
CAZUL II ...................................................................................................... 60
CAZUL III .................................................................................................... 71
CAPITOLUL VI.................................................................................................. 83
Educația sanitară a pacientului cu apendicectomie .......................................... 83
Măsuri de profilaxie primară ........................................................................ 83
Măsuri de profilaxie terțiară.......................................................................... 84
Bibliografie .......................................................................................................... 84

2
MOTTO

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, dar aproape


toți se nasc cu ea.”

Hipocrate

3
MOTIVAȚIA

Am abordat aceasta temă deoarece în zilele noastre leziunile inflamatorii


ale apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evoluție acută sau cronică,
reprezintă azi una din cele mai frecvente cauze de suferință abdominală fiind
considerată urgență chirurgicală abdominală în copilărie, adolescență și la adultul
tânăr, fapt ce m-a determinat să îmi aleg această temă de studiu și pentru
instruirea mea profesională.
Dealungul acestei teme am îngrijit bolnavi operați de această afecțiune și
ca pe viitor doresc să lucrez în această secție. Consider că este o temă
interesantă, iar cunoștințele teoretice le-am putut completa cu cele practice.
Am ales un număr de 3 de pacienți pentru studiul practic, la care am avut
acces la foile de observație, la buletinele de analize și am participat la
examinarea lor. Pe baza acestor date și din interviul cu pacienții și aparținătorii
acestora, am putut realiza o analiză statistică privind incidența bolii ca: vârstă,
sex, mediu de proveniență, pregătire școlară, forme clinice, zile de spitalizare,
probleme de dependență și diagnostice secundare la externare.
Mi-am structurat lucrarea în șase capitole, în care am caracterizat
„Apendicele vermiform” din punct de vedere general, detaliind pentru cazul
apendicitei acute unde am prezentat formele clinice, tabloul clinic, diagnosticul
diferențial, examenul fizic și paraclinic, tratamentul și complicațiile acestei boli
punând accentul pe rolul asistentei medicale în pregătirea preoperatorie și
postoperatorie a bolnavilor cu această afecțiune.

4
Capitolul I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a apendicelui

Elemente de anatomie a apendicelui

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu „apendicele"


este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El
este implantat în cec la 2-3 cm sub vărsarea ileonului şi are forma unui tub
cilindroido-conic sau fuziform.

Rareori are direcția rectilinie; de cele mai multe ori descrie o anșă cu
concavitatea medială, este spiralat, flexuos. Are o lungime variabilă între 6-12
cm și un diametru de 5-8 mm.
La făt și nou-născuți, apendicele prelungește în jos fundul cecului și abia
pe la vârsta de 5 ani dobândește forma și poziția sa definitivă. Forma fetală se
poate păstra și la adult (2-3% din cazuri).

5
Situație: apendicele vermiform este situat în fosa iliacă dreaptă, în loja
cecală, împreună cu cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui poziții (normală,
înaltă, joasă, ectopică). În afară însă de situația lui determinată de poziția cecului,
apendicele poate lua poziții variate și față de cec, dar, oricare ar fi direcția lui,
punctul lui de inserție este totdeauna același: se găsește la 2-3 cm sub deschiderea
ileonul în cec și este marcat la exterior prin întâlnirea celor trei tenii musculare
(acestea, și mai ales tenia liberă, servesc drept călăuză chirurgului la reperarea
bazei apendicelui).
Mijloace de fixare: apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este
legat de ileonul terminal printr-o cută peritoneală - mezoapendicele - care îi permite
o mobilitate destul de mare, încât uneori poate chiar să se angajeze într-un sac
herniar. Alteori peritoneul îl fixează de organele din jur. Deseori el este imobilizat
prin aderențe secundare unor procese patologice (inflamații ș.a.).
Raporturile apendicelui variază după poziția sa fața de cec. Clasificarea
pozițiilor apendicelui, care ne pare cea mai simplă, logică și ușor de reținut este
după Testut-Jacob. Vom avea astfel apendice: descendent, extern, intern și
ascendent.
Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% după Testut-
Lafforgue). Se găsește în partea medială a fosei iliace interne, dedesubtul
cecului, iar vârful său - când apendicele are o lungime obișnuită - poate ajunge
până la strâmtoarea superioară a pelvisului.
Apendicele extern (26% după Testut-Lafforgue) coboară pe dinapoia
vârfului cecului, până în unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu
fosa iliacă internă. Vine înapoi în raport cu mușchiul iliac și fascia sa; înainte -
cu fundul cecului și cu peretele abdominal anterior; medial - cu cecul; lateral -
cu ligamentul inghinal și spina iliacă antero-superioară).
Apendicele intern (17% dupa Testut-Lafforgue) se îndreaptă spre interiorul
cavității peritoneale și ia contact cu anșele ileale. Adeseori se situează paralel cu
ultima anșă ileală, iar mezoapendicele este foarte scurt sau chiar lipsește,
particularități care creează dificultăți tehnice chirurgului.
Apendicele ascendent sau retrocecal (13% după Testut-Lafforgue) se
insinuează retrograd, înapoia cecului și chiar a colonului ascendent.

6
Statistica tradițională Testut-Lafforgue este contrazisă de Wakeley, care
pe 10.000 de cazuri a obținut următoarele rezultate: apendice retrocecal și
retrocolic 65,28%; pelvian sau descendent 31,01%; subcecal 2,26%; preileal
1,0%; retroileal 0,4%. Referirile manualelor de chirurgie acceptă tot mai mult
această clasificare.
Conformația interioară a apendicelui. La interior, apendicele are o
cavitate canaliculară (cilindrică, moniliformă, parțial obliterată). Cavitatea sa
conține mucus, chim intestinal, detrirusuri celulare, iar la făt meconiu.
Structura apendicelui: prezintă cele patru tunici constitutive ale
intestinului:
• Tunica musculară: fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale
cecului, se prelungesc în peretele apendicelui formând un strat continuu.
La vârful apendicelui musculatura este mai subțire, de aceea cele mai
frecvente perforații sunt cele apicale;
• Tunica submucoasă;
• Tunica mucoasă: prezintă un număr extrem de mare de foliculi limfatici
pe lângă glandele Lieberkuhn și numeroase celule argintafine endocrine;
• Tunica seroasă, peritoneul ceco-apendicular are o dispoziție complexă ce
rezultă din modul de evoluție ontogenetică a segmentelor ileo-ceco-
apendiculare, a mezoului lor inițial și a fenomenelor de coalescență care
se produc în această regiune. Peritoneul cecal: în marea majoritate a
cazurilor peritoneul învelește în întregime cecul.

Peritoneul apendicular: pe apendicele vermiform peritoneul se comportă


ca pe o anșă intestinală, îl învelește complet și apoi formează un mezo-apendice,
care se fixează pe cec și pe ileon.
Peritoneul regiunii ileo-ceco-apendiculare formează o serie de plice și
recesuri, cu o mare variabilitate individuală. Ele au o mare importanță
chirurgicală. Se descrie un reces ileo-cecal superior, determinat de plica cecală
vasculară; un reces ileo-cecal inferior determinat de mezoapendice și plica
ileocecală; unul sau mai multe recesuri retrocecale, determinate de plicele
retrocecale.

Vase şi nervi
Arterele apendicelui provin din artera ileo-colică. Ea emite:
• artera cecală anterioară, trece prin plica cecală la fața anterioară a
cecului;
• artera cecală posterioară mai voluminoasă, trece înapoia vărsării
ileonului în cec;

7
• artera apendiculară, de obicei unică, rar dublă, coboară înapoia
ileonului, apoi în marginea liberă a mezoapendicelui și se ramifică în pereții
apendicelui.

Venele sunt satelite arterelor. Vena apendiculară însoțește în mod


constant artera omonimă. Când cecul și apendicele au o situație retroperitoneală,
atunci venele lor stabilesc comunicări cu cele ale regiunii lombo-iliace.
Limfaticele: la nivelul apendicelui rețeaua limfatică stabilește strânse
comunicări cu foliculii limfoizi ai organului. Distingem trei grupe de vase
limfatice:
• cele anterioare converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în
plica cecală vasculară;
• cele posterioare se îndreaptă spre un grup de noduri cecale posterioare;
• vasele limfatice ale apendicelui: unele se opresc în nodurile situate în baza
mezoapendicelui, altele stabilesc comunicări cu rețelele subseroase nu numai
ale apendicelui și cecului ci și ale colonului sau a unor regiuni mai
îndepărtate. Din cele trei grupe de noduri limfa e colectată în grupul de
noduri ileocolice, situate de-a lungul arterei omonime, iar de aici în nodurile
mezenterice superioare. În cazul unui ceco-apendice retroperitoneal, rețeaua
limfatică a sa se poate anastomoza cu limfaticele peretelui abdominal
posterior.

Elemente de fiziologie
Apendicele face parte din sistemul de apărare a organismului, având rolul
de a distruge infecţiile de vecinătate.
8
Capitolul II
Noţiuni despre boală: Apendicita

9
Definiţie
Apendicita acută este o afecțiune chirurgicală, caracterizată prin
inflamația acută a apendicului ileo-cecal și reprezintă una din cele mai frecvente
cauze de suferință abdominală și de intervenție chirurgicală de urgență.
Apendicita acută este o boală frecventă în ţările civilizate. Inflamaţia
apendicului ileo-cecal se poate însoţi de complicaţii grave locale sau la distanţă.
De aceea precizarea diagnosticului şi a momentului operator optim prezintă o
mare importanţă pentru vindecarea bolnavului fără risc sau cu risc minim.

Etiopatogenie
Etiologia apendicitei acute: este rară dar gravă; în primii 20 de ani
apendicita se întâlnește cel mai frecvent, ea scade, devenind rară după 60 de ani.
Condiţiile favorizante sunt numeroase: dispoziția anatomică a
segmentului ceco-colic ce favorizează staza stercorală, cudurile apendicelui,
diverticulii apendicelui, poziția retrocecală care favorizează „autoinfecția" prin
exaltarea virulenței florei microbiene.
Corpii străini intraapendiculari: calculii stercorali, sâmburi, oxiuri pot
astupa complet lumenul apendicelui şi ulcera mucoasa exagerând virulenţa
microbilor aflati într-o cavitate închisă, adevărat „tub de cultură".
Apendicita acută traumatică: prin lovituri repetate în fosa iliacă dreaptă
(la tâmplari) este determinată prin excitația receptorilor atât de numeroși ai
regiunii ileo-ceco-apendiculara deja inflamați.
Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusiv vegetal alcalinizează pH-
ul digestiv, determinând tulburări de diskinezie și alterări neurotrofice ceco-
apendiculare.
Infecţii acute: gripa, anginele, febrele eruptive (scarlatina, pojarul,
rubeola), febra tifoidă, pot determina apendicita acută. Apariția apendicitei acute
„epidemice" în cursul anginelor este atribuită asemănării structurii anatomice ce
există între amigdale și apendice, considerat „amigdala abdomenului", datorită
bogăției sale în foliculi limfoizi.
Infecţii intestinale cronice: colita dreaptă, enterocolita, dizenteria, pot
determina prin „propagare” inflamația apendicelui de origine enterogenă, dând
naștere unui proces complex anatomo-clinic: colo-tiflo-apendicita.
Infecţia apendiculară poate proveni și de la organele vecine inflamate:
anexita dreaptă (apendiculo-anexita), colecistita (apendiculo-colecistita),
pielonefrita.
Infecţia se produce prin: contact direct (apendicita exogenă), pe cale
limfatică sau prin cale nervoasă prin reflexe viscero-viscerale.
Sindromul gonado-apendicular se întâlnește la fetele tinere
hiperfoliculinice în perioada pre si intermenstruală. Se datorește

10
hiperfoliculinemiei care prin hiperacetilcolinogeneză determină o diskinezie și
congestie apendiculară puternică.
Din punct de vedere bacteriologic s-a constatat o floră microbiană
polimorfă alcătuită din: colibacili, streptococ, pneumococ, stafilococ, bacilul
Friendlander, în care domină colibacilul.
În formele grave, gangrenoase, se constată prezența anaerobilor: bacilul
funduliformis, ramosus, perfringens, fragilis.
Patogenia este complexă, neuro-vasculo-musculo-apendiculară și
infecțioasă, factorii fiziopatologici infecțioși și neuro-dureros fiind cel mai
constant întâlniți. Apendicita acută însoțită de leziuni infecțioase este cel mai
frecvent observată.
De asemenea se întâlnește frecvent apendicita acută fără apendicită
(apendicalgia) neînsoțită de leziuni macroscopice dar obiectivată clinic prin
dureri, leucocitoză, radiologie prin neinjectarea apendicelui în timpul spasmului,
iar histologic prin leziuni ale receptorilor apendiculari. Apendicita acută fără
leziuni macroscopice vizibile intraoperator mai poate fi produsă de un diverticul
apendicular inflamat.
El poate fi descoperit la examenul microscopic. Cea mai frecventă cauză
a apendicitei este însă infecția microbiană.
Infecţia în apendicita acută se poate produce:
• pe cale hematogenă;
• pe cale mucoasă;
• prin spasm neurovascular al vaselor apendiculare urmat de infarct prin
ischemie și supurație;
• prin spasm neuromuscular (diskinezie).
Infecția se transmite prin vasele apendiculare trombozate care pot
determina consecutiv o cangrenă apendiculară.
Apendicita acută prin infecție de origine mucoasă se declanșează în
cursul unui proces de colită, enterocolită, dizenterii, care favorizează inflamația
mucoasei apendicului și prin exacerbarea virulenței microbiene a florei obișnuite
a intestinului în urma transformării în „cavitate închisă" a lumenului apendicular
astupat de stercoliți sau diferiți corpi străini (viermi intestinali).
Apendicita acută prin spasm neurovascular este consecutivă iritației
interoreceptorilor apendiculari prin diferiți excitanți: alimentari, chimici, sau
prin modificări ale pH-ului. Când flora microbină intraapendiculară este
virulentă, spasmul vascular determină imediat microtromboze urmate de
micronecroze și supurația peretelui apendicular în segmentul ischemiat tardiv.
Spasmul vaselor determină tulburări trofice în peretele apendicular ce
favorizează dezvoltarea infecției prin mecanism neurotrofic.
Apendicita acută prin spasm neuromuscular (diskinezia apendiculară) nu
se însoțește de leziuni vasculare sau mucoase vizibile microscopic. Apendicita
„fără apendicită" este determinată de excitanți specifici sau nespecifici (pH-ul

11
alcalin, acetilcolina, foliculina) și caracterizată fizio-patologic prin contracturi
peristaltice ale apendicelui, iar clinic prin dureri.
Anatomo-patologic, nu se zăresc leziuni apendiculare vizibile sau
palpabile. În schimb, la examenul microscopic după impregnaţie argentică se
constată evidente leziuni nervoase.

Anatomie patologică

În ordinea gravității leziunilor morfopatologice deosebim:


• Apendicita acută congestivă sau catarală în care apendicele apare ușor
tumefiat, cu desen vascular accentuat pe suprafața seroasei apendiculare,
mezoapendice infiltrat. Este manifestarea cea mai benignă de leziune
apendiculară acută, o inflamație difuză sau localizată a mucoasei și
submucoasei;
• Apendicita acută flegmonoasă (empiemul apendicular). Apendicele apare
tumefiat, erectil, cu luciul seroasei peritoneale șters. Se caracterizează prin
leziuni nete, marcate de mărirea de volum a organului, ce este turgescent,
sub tensiune, friabil (stă să crape) și de obicei de calibru inegal, având vârful
mai gros în „limba de clopot". Cavitatea peritoneală conține un lichid de
reacție inflamatorie, tulbure, sero-purulent, nemirositor cu absența
germenilor în cultură. Cavitatea apendicelui, închisă, conține puroi.
Apendicele poate fi liber, dar cel mai adesea este aderent la organele din
vecinătate, datorită falselor membrane ce se formează în jurul leziunii.
Mucoasa prezintă zone de ulcerație, microabcese în submucoasă și perete,
rezultate din distincția foliculilor limfatici;
• Apendicita acută gangrenoasă - apendicele este cianotic sau de culoare
brună, uneori detașat. Gangrena este consecutivă fie procesului distructiv
infecțios, fie trombozei arterei apendiculare.

Clasificare
Forme clinice în funcţie de vârstă
- Apendicita acută la sugari - este întâlnită extrem de rar dar, atunci când
se produce, este practic imposibil de diagnosticat cu siguranță. Evoluția bolii la
sugari este rapidă, peritonita la această vârstă fragedă poate duce în câteva ore la
exitus.
- Apendicita acută la copil - survine după angine, gastroenterite. Prezintă
tulburări locale discrete și tulburări generale toxice grave; vărsături abundente
adeseori cu aspect negricios, facies cianotic, puls mic filiform, tahicardie cu
temperatură normală, oligurie prin vărsături, hepatonefrită. Alteori se întâlnesc

12
perioade de „acalmie înșelătoare" ce pot fi generate de un tratament antispastic,
antibiotic și care, nerecunoscute, pot agrava starea generală a copilului.
- Apendicita acută la bătrâni - datorită reactivității mai reduse a
organismului, tabloul clinic este la început atenuat și boala rămâne neidentificată
urmând a fi recunoscută ulterior sub masca unor afecțiuni ocluzive. Se poate
confunda cu tumorile benigne ale apendicelui sau cu tumorile maligne. Un
element clinic valoros care orientează mai mult către o leziune benignă
inflamatorie este, în această situație, absența scaunelor sanghinolente.
- Apendicita acută la gravidă - se întâlnește mai rar și este de un
diagnostic mai dificil datorită mascării simptomelor, mai ales în primele luni de
sarcină, de durerile abdominale obișnuite din etajul abdominal inferior precum și
de grețurile și vărsăturile prezente deseori în sarcină. Leucocitoza crescută,
temperatura ridicată și prezența unui puls mai frecvent vor conduce spre
diagnosticul de apendicită acută.

Tablou clinic
Simptomatologia clinică a apendicitei acute este polimorfă, putându-se
descrie o formă obișnuită a îmbolnăvirii caracterizată prin simptome subiective
și obiective.

Simptomatologie:

Durerea - este întotdeauna prezentă spontană sau provocată.


Durerea spontană survine de obicei în stare de plină sănătate aparentă, sau pe
fondul unui disconfort digestiv, care se instalase de câteva zile. Este localizată în
majoritatea cazurilor în fosa iliacă dreaptă dar poate avea și un caracter difuz
cuprinzând întreg abdomenul. Poate fi localizată și aparent atipic (paraombilical,
pelvin, lombar) în funcție de poziția anatomo-topografică a apendicelui.
Violența durerii silește adeseori pe bolnav să stea culcat, luând o poziție
oarecum antalgică (coapse flectate pe bazin).

13
Durerea provocată local prin palpare își găsește sediul în marea majoritate
a cazurilor, în fosa iliacă dreaptă. Punctul maxim dureros se află de obicei la
jumătatea liniei ce unește ombilicul cu spina iliacă antero-superioară: punctul
Mc.Burney. Clasic au mai fost descrise punctul dureros al lui Lanz, a lui Morris,
mai important fiind însă triunghiul descris de Iacobovici, determinat de o linie
dusă de la ombilic la spina iliacă antero-superioară, linia bispinală iliacă
anterioară și verticală dusă pe marginea laterală a mușchiului drept abdominal.
Intensitatea durerii este variabilă fiind în funcție de evoluția apendicitei și
de tipul de reacție al bolnavului.
• Grețuri și vărsături - sunt mai tardive. Dacă preced durerile, diagnosticul
de apendicită acută devine improbabil. În peritonită sunt prezente
vărsăturile care sunt inițial alimentare apoi devin bilioase dar ele nu
caracterizează prin frecvență apendicita.
• Inapetența - este precoce și lipsește uneori. Senzația de foame indică
faptul că bolnavul nu are apendicită acută.
• Tulburările de tranzit - se manifestă sub forma de balonare-constipație.
Sunt prezente la o parte din pacienți de unde tendința folosirii
purgativului.
Diareea poate fi prezentă la copii sau în caz de apendicită acută cu
localizare pelvină având uneori semnificația unei forme grave.
Subfebrilitatea este aproape constantă. Febra depășește 38°C numai în
complicațiile bolii. Pulsul este tahicardie.

Semne obiective:
- generale: bolnavul cu apendicită acută prezintă o stare generală relativ
bună în majoritatea cazurilor. Vine netransportat la medic, uneori este anxios,
relevând o discretă paliditate, menține flexia antalgică a coapsei drepte pe
abdomen. Limba este încărcată, saburală.
- locale - se evidențiază pe baza examenului obiectiv al abdomenului și
sunt relevate în special de palpare. Aceasta pune în evidență triada simptomatică
ce caracterizează apendicita acută:
• durere;
• apărare musculară;
• hiperestezie cutanată.
- inspecția:
■ atitudinea imobilă, de evitare a tuturor mișcărilor;
■ crisparea dureroasă la schimbarea poziției;
■ peretele abdominal se blochează la inspirație profundă;
■ efortul de tuse exagerează durerile cu efortul bolnavului de a duce
mâinile în fosa iliacă dreaptă;
- palparea: evidențiată de triada lui Dieulafoy
- percuția abdomenului este sonoră și dureroasă cu maximul de intensitate
în fosa iliacă dreaptă.

14
Apărarea musculară: mâna care palpează în fosa iliacă dreaptă percepe o
contractură musculară a peretelui abdominal de diferite intensități. Este evidentă
la adultul tânar putând să fie mai ștearsă la copil și la bolnavul vârstnic, fiind în
relație cu intensitatea reflexului peritoneo-muscular. În localizările apendicelui
în afara fosei iliace drepte, durerea și apărarea musculară pot fi percepute în alte
sedii, putând duce la confuzii cu alte procese inflamatorii ale cavității
peritoneale. În apendicita subhepatică cele două semne pot fi evidente în
hipocondrul drept. În apendicita mezoceliacă durerea și apărarea musculară pot
fi localizate paraombilical. Hiperestezia cutanată - este semnul lui Dieulafoy
caracterizat prin apariția durerii la o excitație blândă care se evidențiază prin
manevra Voskresenski. Examinatorul așezat în partea dreaptă a bolnavului
întinde cu mâna stângă cămașa trăgând de partea ei inferioară, iar cu pulpele
degetelor II-III-IV ale mâinii drepte pornind de pe rebordul costal drept spre
fosa iliacă dreaptă abdomenul fiind relaxat în expirație, constată reacția
bolnavului la durere când degetele ajung în dreptul fosei iliace drepte.
Manevre care provoacă durerea:
• semnul clopotelului (Mandel): se percută egal și progresiv cu un
deget peretele abdominal dinspre fosa iliacă stângă. Când se ajunge
la nivelul fosei iliace drepte bolnavul acuză durere.
• manevra lui Rowfing se realizează apăsând blând din fosa iliacă
stângă spre hipocondrul stâng, comprimând conținutul gazos al
colonului descendent de jos în sus. Datorită distensiei cecale
consecutive, bolnavul acuză durere în fosa iliacă dreaptă.
• semnul psoasului - folosit în localizările retrocecale ale apendicelui:
bolnavul în decubit dorsal, ridicând membrul inferior drept extins,
prezintă durere datorită contracției mușchiului psoas care irită
apendicele inflamat din vecinătate.
• manevra Blumberg - evidențiază prezența și intensitatea reacției
peritoneale: apăsând cu vârful degetelor progresiv înspre
profunzimea fosei iliace drept după decompresiunea bruscă,
bolnavul acuză durere accentuată.
• semnul tusei - se cere bolnavului să tușească
Tușeul rectal - poate fi de mare folos, în special în apendicită cu sediul
pelvin, când se constată sensibilitatea Douglas-ului mai ales în partea dreaptă.
Tușeul vaginal - este valoros pentru depistarea sau excluderea unei cauze
ginecologice a durerii abdominale.

Diagnostic pozitiv

- este în primul rând un diagnostic clinic al cărui element esențial sunt


durerea spontană și provocată în fosa iliacă dreaptă asociată cu apărarea

15
musculară localizată, hiperestezie cutanată, constipație și leucocitoză cu
polinucleoză.
Numărul crescut al leucocitelor este aproape totdeauna prezent, creșterea
fiind însă moderată (<<10.000-15.000/mm3>>). Când este peste 30.000/mm3
pledează pentru o complicație a bolii. Elementele pozitive de examen paraclinic
sprijină supoziția clinică dar adesea sunt nesemnificative.

Diagnosticul diferențial al apendicitei acute trebuie făcut cu acele


afecțiuni care se pot manifesta prin falsul abdomen acut. Se face cu:
• Afecțiuni digestive:
a) Durerea cu localizare centro-abdominală, în stadiile precoce ale
apendicitei poate sugera o gastroenterită. Cheia diagnosticului de gastroenterită
este că grețurile, vărsăturile și diareea de obicei preced durerea. Sensibilitate
abdominală este slab localizată.
Pacientul mai poate prezenta și simptome de boală virală ca cefalee,
mialgii, fotofobie. Leucocitele pot fi rar crescute.
b) Limfadenita mezenterică - durerile sunt localizate centro-abdominal,
flancul drept, cadranul inferior drept dar fără apărare sau contractură.
c) Inflamația diverticului Meckel prezintă un tablou clinic cu simptome și
semne de nedeosebit de apendicită. Apare de obicei la copii.
d) Ulcerul peptic perforat - poate simula o apendicită mai ales când
conținutul gastric sau duodenal se scurge decliv prin șanțul parietocolic drept și
dă naștere la durere și sensibilitate dureroasă în fosa iliacă dreaptă.
e) Ocluzia intestinală înaltă - este caracterizată prin vărsături incoercibile
și distensie abdominală relativ mică în timp ce ocluzia intestinală joasă produce
o distensie marcată și o instalare mai tardivă a vărsăturilor.
• Peritonita difuză
g) Pancreatita acută - durerea din etajul abdominal superior se asociază cu
vărsături abundente, eforturi de vărsătură, dureri iradiate posterior în bara,
hiperamilazemie, hiperamilazurie.
h) Masa palpabilă în fosa iliacă dreaptă ridică problema unei invaginații
intestinale la copilul mic, unei ileite terminale acute și a bolii Crohn la copii mai
mari și adulti, unui chist de ovar la femei, unui neoplasm intestinal la pacienții în
vârsta.
• Afecțiuni ginecologice:
a) Inflamația pelvisului poate prezenta simptome și semne nediferențiabile
de apendicita acută. Dar pot fi deosebite totuși pe baza unor criterii clinico-
biologice. Sensibilitatea la mobilizarea cervixului, leucoreea întăresc
suspiciunea de boală inflamatorie a pelvisului.
• Sarcina ectopică
c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptură.
d) Torsiunea de ovar - inflamația ce însoțește un ovar poate fi palpată
adesea prin examinare pelviană bimanuală.

16
e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate
simula toate stadiile apendicitei acute, începând cu durere colicativă în fosa
iliacă, cu răspândirea durerii și sensibilității dureroase pe măsură ce sângele
diseminează în cavitatea peritoneală.
• Afecțiuni urologice:
a) Pielonefrita - produce febra înaltă, durere și sensibilitate în unghiul
costovertebral. Diagnosticul se confirmă printr-un examen sumar de urină.
b) Colicile ureterale - calculii renali pot cauza durere în flanc, cu iradiere
către rădăcina coapsei dar sensibilitatea este puțin localizată. Hematuria
sugerează diagnosticul care este confirmat de pielografia intravenoasă.
Ca o regulă generală, în dreapta, sensibilitatea dureroasă este mai difuză și
colonul implicat se poate manifesta ca o tumoră localizată la examenul clinic.
Colecistita acută se asociază cu durerea la palparea punctului colecistic și
pozitivarea manevrei lui Murphy în majoritatea cazurilor. Un ușor icter și o
masă palpabilă în regiunea vezicii biliare sugerează de asemenea o colecistită
acută.

Explorări paraclinice
- Hemoleucograma - evidențiază o hiperleucocitoză globală între 10.000-
15.000/mm cu preponderență P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm3 sugerează
formarea de abcese periapendicular sau perforație cu peritonită. Leucocitoza nu
este esențiala pentru diagnosticul de apendicită ci doar semnificativă, ea putând
fi întâlnită în multe situații de abdomen acut. Leucocitoza normală se întâlnește
la 20-30% din pacienți și drept urmare ea nu autorizează expectativa dacă
semnele clinice sunt evocatoare pentru apendicita acută.
- Examinarea sedimentului urinar trebuie să fie sistematică. Când
apendicele inflamat este în contact cu ureterul sau vezica urinară se întâlnește
piurie sau hematurie microscopică discretă. Dacă sunt abundente, originea
durerilor este sigur urinară. În sediment pot fi găsiți un număr semnificativ de
germeni în caz de infecții urinare sau genitale.
- Radiografia abdominală simplă poate pune în evidență un apendicolit la
1/3 din copii și 1/5 din adulții cu apendicită. Asocierea dintre durerea
abdominală localizată și apendicolit este factor predictiv pentru apendicita acută
la peste 90% din pacienți.
- Ecografia abdominală este de mare importanță la femeile de vârsta
concepției și la copii, deoarece poate pune în evidență alte cauze ale durerii
abdominale.
Datele asociate cu apendicita acută includ:
• îngroșarea peretelui apendicelui peste 8-10 mm;
• distensia lumenului;
• lipsa compresibilității;
• formarea abcesului;

17
• lichid liber intraperitoneal.
• distensia apendicelui;
• îngroşarea peretelui;
• desinficarea inflamatorie a țesuturilor înconjurătoare;
• flegmon sau abces pericecal;
• colecție aerică în cadranul inferior drept care semnalează perforația.
- Clisma baritată trebuie considerată când tomografia sau ecografia nu
sunt de ajutor pentru diagnostic, dar trebuie evitată la pacienții cu colite toxice.
Permite evaluarea prezenței lumenului apendicular, examinarea peretelui
colonului pentru efect de masă, diagnosticul afecțiunilor colonului drept și
ileonului terminal care pot simula apendicita acută. Dacă substanța de contrast
umple apendicele este puțin probabilă apendicita acută.

Evolutie şi complicaţii
Sub acțiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar în
formele catarale ale apendicitei acute, procesul inflamator poate ceda treptat,
trecând într-o formă cronică, în celelalte forme, cu tot tratamentul medical, boala
are o evoluție progresivă, dând o serie de complicații: plastron, abces, peritonita
și ocluzie.
A) Plastronul apendicular – reprezintă reacția peritioneală locală, blocând
extinderea infecției în cavitatea peritoneală. În fosa iliacă dreaptă apare o tumoră
care este relativ în dimensiuni mici, ajungând de mărimea unui pumn; această
tumoră dă senzația că dublează peretele abdominal, făcând corp comun cu el.
Alungita vertical este dură, dureroasă, netă cu limite nete. Din punct de vedere
clinic plastronul apendicular se caracterizează prin debut de colică apendiculară
care cedează spontan sau trece neobservată de bolnav, în special la bătrâni,
vărsăturile dispar, pulsul și temperatura scad, fosa iliacă dreaptă redevine
nedureroasă. După 4-7 zile de la colica inițială reapare suferința în fosa iliacă
dreaptă, iar la palpare se evidențiază o tumoră. Plastromul apendicular nu se
agravează de urgență sub influența tratamentului medical local și general, blocul
apendicular poate să dispară în 15-20 de zile. În această situație bolnavul se
externează cu indicația de apendictomie după 6-8 săptămâni.
B) Abcesul apendicular – este complicația unei apendicite perforate, este o
peritonită localizată. Construirea abcesului trece prin două stadii:
Stadiul presupurativ - este pur inflamator caracterizat prin apariția
puroiului, cu bacili coli. Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
- prezența aderențelor secundare crizelor anterioare;
- caracterul subacut al infecției;
- sediul retrocecal al apendicelui;
- diagnosticul tardiv;
Abcesul apendicular poate fi descoperit în două cazuri:

18
- după o criză de apendicită acută atipică urmată de o fază de acalmie,
iar la 3-4 zile se formează o supurație localizată;
- după o criză de apendicită acută aparent banală și se constată
intraoperator un apendice perforat cu puroi.
În stadiul supurativ tabloul clinic este diferit:
semne generale (caracteristice supurației localizate): curba termică oscilantă,
transpirații, frisoane, stare generală alterată, curba leucocitelor ascendentă;

• semne locale - durere vie în fosa iliacă dreaptă.


În lipsa unui tratament adecvat, abcesul poate genera o serie de
complicații:
• complicații locale: abcesul să adere la peretele abdominal determinând
o fistulă, poate să fistulizeze în rect sau vezica biliară, în cavitatea
peritoneală și determină peritonita generală;
• complicații generale: septicemie, septicopiemie cu multiple metastaze,
abcese hepatice, abcese pulmonare.

Abcesul descris cu localizare în fosa iliacă dreaptă are o frecvență mică


comparativ cu abcesele apendiculare secundare infecției apendicelui care prin
localizarea lor, evoluează fără semne abdominale obiective, întârzie diagnosticul
și favorizează formarea abcesului.
În funcție de topografie abcesul apendicular prezintă o serie de
particularități chimice. Abcesul apendicular pelvin este localizat în fundul de sac
Douglas. La semnele de supurație profundă se asociază semne vezicale (retenție
de urină).
Abcesul retrocecal este situat în regiunea retrocecală. Această formă de
apendicită e adeseori recunoscută abia în stadiul de abces, când la semnele de
supurație profundă se adaugă și semne de localizare ca: durere lombară joasă,

19
nevralgii cerebrale. Prin palparea fosei renale, bolnavul stând în decubit lateral
stâng se percepe deasupra crestei iliace drepte o durere și o colecție profundă.
Diagnosticul diferențial al abceselor apendiculare ridică probleme.
Diagnosticul diferențial se face cu:
• cancerul de cec și abces perineoplazic. Antecedentele trebuie să
sugereze necesitatea irigografiei care va preciza diagnosticul;
• flegmon pionefritic.
C) Peritonitele apendiculare
Peritonita apendiculară poate constitui modul de debut al unei apendicite
acute (peritonite apendiculare primitive) sau apare ca o complicație a unei
apendicite acute (peritonita secundară în doi timpi) sau a unui abces apendicular
(peritonita secundară în trei timpi).
Peritonita în doi timpi se produce prin difuziunea sau prin perforația
apendicelui. Peritonita prin „difuziune" prezintă următorul tablou clinic:
Bolnavul a avut în urmă cu mai multe zile o colică apendiculară (primul
timp) a cărei simptomatologie s-a agravat însoțită de vărsături frecvente, febra se
ridică, tranzitul intestinal întârziat, pulsul în discordanță cu temperatura,
leucocitoza. La inspecție abdomenul meteorizat.
Timpul doi corespunde perforației apendicelui în peritoneul liber, adesea
declanșată de o clismă sau un purgativ. Debutul este brutal cu dureri în fosa
iliacă dreaptă și alterarea stării generale.

Peritonita în trei timpi


Primul timp este reprezentat de colica apendiculară care nu atrage atenția,
pentru că evoluează subacut.
În al doilea timp se constituie abcesul apendicular.
În al treilea timp, abcesul perforează în cavitatea peritoneală și produce
peritonita generalizată.

Forme clinice
Există mai multe forme de peritonită apendiculară în funcție de unele
particularități simptomatice, topografice, evolutive, etiologice. Forma
simptomatică: forma ocluzivă mai frecventă la bătrâni;
Forma topografică: peritonita generalizată este frecventă ca o complicație
a apendicitei acute din fosa iliacă dreaptă și mezencetalică peritonita localizată
este mai frecvent complicația apendicitei pelvine și retrocecală;
Forma evolutivă: în prezent domină formele mascate, forme în care
peritonita nu mai poate fi rezolvată decât chirurgical.
Forma etiologică:
peritonitele la copil sunt mai frecvente și mai grave din cauza rapidității
leziunilor la vârste mici;

20
• peritonitele la gravide sunt foarte severe; diagnosticul se stabilește
foarte greu deoarece lipsește contractura abdominală.
D) Ocluziile apendiculare
Apendicita este o cauză destul de frecventă de ocluzie intestinală.
Mecanismul ocluziei este foarte variat:
- mecanic - prin strangularea unei anșe intestinale,
- mixt - prin aglutinarea anșelor intestinului subțire în jurul focarului
apendicular.
Cauza ocluziei este de asemenea variată:
apendicitele pot fi factori de strangulare mai ales dacă vârful este fixat;

• leziunile periapendiculare sunt de asemenea răspunzătoare de bride


inflamatorii precoce, abces apendicular, care determină ocluzia prin
aglutinarea anșelor.
Apendicita acută mezocolică este tipul apendicitei ocluzive. Există mai
multe forme clinice în funcție de particularitățile simptomatice, topografice,
etiologice:
- forme simptomatice: în unele cazuri apendicita acută determină
ocluzia, care poate fi mecanică sau paralitică (apendicita mezocolică).
În alte cazuri apendicita apare tardiv, consecutive peritonitei;
- forme topografice: ocluzie complicată mai frecventă datorită
rapidității difuziunii leziunilor la peritoneu. La bătrâni frecvența
acestor complicații se explică prin întârzierea diagnosticului,
ajungându-se la stadiul de abces.

Prognostic
Aceasta depinde de stabilirea corectă a diagnosticului, de stadiul evolutiv
al leziunilor, de reactivitatea organismului, de momentul intervenției
chirurgicale și corectitudinea tehnicii chirurgicale.
Apendicectomia efectuată în primele ore de la debutul crizei este ușor
suportată de bolnav și are o evoluție bună.
Tratament
Tratamentul chirurgical constă în apendicectomie (extirparea apendicelui)
și se execută cu caracter de urgență imediat după stabilirea diagnosticului de
apendicită acută. Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de
preferat datorită multiplelor avantaje) sau clasic.
a) Apendicectomia prin abord laparoscopic
După ce pacientul este anesteziat (anestezie generală), chirurgul începe
operația prin realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, se realizează
pneumoperitoneul (se introduce CO2 în caviatea abdominală pentru o vizualizare
bună și pentru a avea camera de lucru), se introduc instrumentele de lucru și un
laparoscop (un instrument care are o cameră video și o sursă de lumină). Se
21
evidențiază apendicul inflamat, se taie și se introduce într-o pungă sterilă după
care se extrage din cavitatea abdominală. În continuare chirurgul inspectează
zona în care a fost apendicul pentru a se asigura că nu există complicații, se
întrerupe gazul care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele, iar
miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile.

Indicații pentru abord laparoscopic - persoane supraponderale


- persoane de sex feminin, la vârsta fertilă pentru a exclude intraopeator o
patologie genitală (chist ovarian, inflamații ale trompelor uterine, etc).

b) Apendicectomia prin abord clasic


După ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiană), chirurgul începe
operația prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, în partea dreaptă, de
câțiva cm, după care se pătrunde în vaitatea abdominală. Se evidențiază
apendicul inflamat, se taie și se extrage din cavitatea abdominală. În continuare
chirurgul inspectează zona în care a fost apendicul pentru a se asigura că nu
există complicații, iar incizia este suturată, de obicei cu fire resorbabile, pentru
un rezultat estetic mai bun.

22
Tehnica:
1. Incizia – se pot face mai multe tipuri de incizii:
• incizia Roux
• incizia MacBurney
• incizia Schuller
• incizia Jalaguier
• incizia mediană subombilicală (în peritonitele apendiculare, accidente
intraoperatorii ce nu pot fi rezolvate prin inciziile clasice)
• incizia Pfenenstein (în apendicote însoțite de patologie ginecologică).

Incizia Roux – paralelă cu arcada crurală, la 2 cm deasupra acesteia, centrată pe


spina iliaca anterosuperioară.
Incizia MacBurney – pe linia apinoombilicală, la unirea 1/3 extern cu 2/3
intern. Incizia Jalaguier – incizie de 4 cm, verticală, plasată pe linia
spinoombilicală, puțin mai intern de marginea laterală a dreptului abdominal.
Incizia Schuller – verticală, asemănătoare cu Jalaguier, în afara marginii
dreptului abdominal, fără a deschide teaca aces

23
CAPITOLUL III

Rolul asistentului medical în efectuarea investigaţiilor specifice apendicitei

Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic

24
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asigurarea unui examen clinic
medical sunt următoarele:
• pregătirea psihică a bolnavului;
• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
• dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
• aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;
• asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;
• deservirea medicului cu instrumente;
• ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;
• aşezarea bolnavului în pat după examinare şi facerea patului;

Pregătirea psihică a bolnavului:


Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l
ajuta; crearea climatului favorabil, atitudinea apropiată constituie factorii
importanţi ai unei bune pregătiri psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să
lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să
reducă la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde
încrederea în noi.

Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar:


Pentru examenul clinic medical, asistenta medicală pregăteşte
următoarele:
• stetoscopul;
• mănuşi sterile de cauciuc;
• un termometru;
• o tăviţă renală;
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea lor de funcţiune,
apoi vor fi aşezate pe o tavă medicală.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări,
însă dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea
cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie practicată căci aceasta poate ascunde o
serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria
de spital.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe
pentru a nu provoca dureri.
Anamneza - este metoda prin care asistentul va obține date de la pacient
(anturaj sau aparținători) cu privire la starea de sănătate și de boală, precum și
mediul ambiental în care evoluează acesta.

25
Asistenta va permite pacientului să-și exprime suferințele și îl va asculta
fără să îl întrerupă, apoi va adresa întrebări (închise și deschise) și în tot acest
timp va observa pacientul, va afla datele biografice a pacientului (vârsta, sexul,
locul nașterii, condiții de viață și muncă), motivele internării (2-3 simptome de
ordin general sau local), APF (antecedente personale fiziologice) se face la
femei și se va urmări: menarhă, succesiune și durata ciclului menstrual, durata
fluxului, numărul de nașteri și de avorturi, tulburări ale ciclului menstrual și
menopauză.
APP (antecedente personale patologice) va urmări: boli infecțioase și boli
organice. AHD (antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude
de gr. I, decesul rudelor la vârste tinere, boli ereditatre, boli determinate de
coabitare. Iar la final se va încheia cu întrebări legate de condițiile de viață și
muncă.

Examenul clinic general constă în:

Inspecţia:
Este cea mai veche metodă cu valoare diagnostică, prin aprecierea dintr-o
privire a unor particularităţi morfofiziologice şi psihice ale bolnavului.
Examinarea începe prin luarea anamnezei. Astfel inspecţia generală se va face
în decubit dorsal.
Medicul aşezat în faţa bolnavului, la lumină naturală, dacă se poate
inspectează zona afectată de traumatisme, zona fiind dezbrăcată. Bolnavul este
ferit de răceală, astfel că examinarea se va face într-o cameră încălzită, în jur de
20 de grade, cu geamuri închise.

Palparea:
Dă informaţii despre volum, suprafaţă, sensibilitate şi consistenţă.
Asistenta dezbracă pacientul, îl aşează în decubit dorsal, dezbrăcat. Medicul cu
privirea spre bolnav, pentru a-i observa mimica şi având mâinile calde, palpează
bolnavul stând în dreapta sa.
Percuţia:
Tehnica: degetul mijlociu de la mâna stângă se aplică intim pe teritoriul
de percutat, iar cu degetul mijlociu de la mâna dreaptă flectat se loveşte
perpendicular falanga medie a degetului mijlociu stâng de două, trei ori:
Sunet sonor: - sunet timpanic - sunet netimpanic
Sunet mat: - intensitate mică, tonalitate ridicată; se obţine la percuţia
muşchilor.

În urma examenului somatic sunt observate şi consemnate:


• aspectul general al pacientului;
• culoarea tegumentelor;
• greutatea şi înălţimea;

26
• starea de conştienţă;
• starea vaselor, a muşchilor:
• posibilitatea de mobilizare şi autoservire.

Recoltarea de produse biologice prin puncţie venoasă

Obiectivele procedurii
Crearea accesului la o venă pentru:
- recoltare de sânge în siguranţă pentru examene de laborator 
- extragerea unei cantităţi de sânge 
- introducerea medicamentelor în circulaţia venoasă 

Pregătirea materialelor
• Garou;
• Mănuşi de unică folosinţă;
• Seringi, ace, o canulă Buterfly (fluturaş), sistem vacutainer (după
scop);
• Tampon;
• Alcool;
• Muşama, aleză;
• Etichetă;
• Eprubete;
• Bandă adezivă non alergică;
• Formulare pentru laborator;
• Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
• Recipient pentru colectarea materialelor;
Pregătirea pacientului
Se verifică indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase.
a) Psihică:
• Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
• Se explică pacientului cum poate participa la procedură, anunţându-l că e
puţin dureroasă, în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);
• Se încurajează pacientul pentru a reduce anxietatea;
• Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin,
transpiraţie, stare de greaţă, vărsătură;
• Se obţine consimţământul informat;

b) Fizică:
- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului,
scopul şi locul puncţiei (decubit dorsal);
- Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;

27
Efectuarea tehnicii:
• Se identifică pacientul;
• Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni contaminarea;
• Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la
plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
• Se pune muşamaua sub braţul pacientului;
• Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului
fiind direcţionate departe de zona de puncţie;
• Se palpează vena;
• Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
• Se montează seringa şi se ataşează acul;
• Se recomandă pacientului să strângă pumnul;
• Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă
următoarea tehnică:
a) Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
b) Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul
inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe venă
pentru a deveni mai vizibilă;
c) Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp
de 10-15 minute;
- Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind mişcări
circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea
potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării
procedurii;
- Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu
policele se întinde pielea dreaptă pe venă;

28
- Se ţine acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce la un unghi
de 10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;
- Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului
avansaţi cu acul în venă 1-2 cm;
- În cazul recoltării se continuă puncţia conform obiectivului;
- Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea
analizelor indicate de medic);
- Dacă curgerea sângelui este rapidă se dezleagă garoul pentru a preveni
staza şi hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de
laborator;
- Dacă curgerea sângelui este lentă, nu se dezleagă garoul decât înainte de a
retrage acul cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel);
- Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor se retrage
acul cu seringa;
- Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3 minute
sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile din
jur, cu cauzarea hematomului;
- După oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon;
- Se transferă sângele din seringă în eprubete, după ce s-a detaşat acul de la
seringă;
- Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului,
proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;

Îngrijirea pacientului
• Se aşează pacientul în poziţie comodă;
• Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se măsoară
pulsul;
• Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
• Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat
un hematom;
• Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;

Reorganizarea locului de muncă


• Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;
• Se îndepărtează mănuşile;
• Se spală mâinile;

Notarea procedurii
Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
• Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la
laborator;
• Orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului;
• Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;

29
Rezultate nedorite
• Leşinul, starea de greaţă sau vomă: se anunţă medicul;
• Anxietatea: se discută cu pacientul şi se încurajează;
• Refuzul pacientului privind puncţia venoasă: se anunţă medicul;
• Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;
• Hematomul:
• Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului.
Examenele de laborator curente sunt obligatorii înaintea oricărei
intervenţii chirurgicale pentru completarea examenului clinic şi aprecierea stării
de sănătate.
Acestea sunt:
• hemoleucograma, glicemia
• timp de coagulare, timp de sângerare
• grup sanguin şi Rh
• examenul sumar al urinii
Pentru întregirea investigaţiilor şi în cazul operaţiilor mai mari se
efectuează următoarele examene:
• uree sanguină, probe hepatice
• proteinemia, colesterol
• VSH, EAB.

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete


(echografia)
Obiective
• Vizualizarea în timp real a organelor abdominale (artera aortă
abdominală, ficat, vezică şi canalele biliare, pancreasul, rinichii, ureterele,
vezica urinară);
• Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, structurii,
poziţiei;
• Evaluarea structurilor inaccesibile sau slab vizualizate prin alte tipuri de
examene (examene radiologice);
• Evidenţierea prezenţei, vârstei şi ritmului de creştere a sarcinii, sarcini
multiple, malformaţii fetale sau alte anomalii;
• Monitorizarea terapeutică.

Pregătirea materialelor
• Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
• Prosop textil sau din hârtie;
• Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când examenul se
face ambulator).

30
Pregătirea pacientului
a) Psihică:
• Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;
• Se prezintă avantajele şi dezavantajele.

Avantaje:
• Nu prezintă risc de radiaţii;
• Pregătirea pentru examen este minimă;
• Nu are influenţă nocivă asupra fătului în caz de sarcină;
• Nu este necesară spitalizarea;
• Nu necesită substanţe de contrast cu iod;
• Se poate repeta fără riscuri.

Dezavantaje:
• Nu pot fi evaluate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
• La pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate, s-ar putea să fie
necesară repetarea examenului;
• Se comunică durata examinării;
• Se explică tehnica procedurii şi modul de colaborare, folosirea gelului,
păstrarea poziţiei;
• Se obţin informaţii despre eventuale alergii la latex;
• Se obţine consimţământul informat.

b) Fizică:
- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se interpun
în faţa fluxului undelor ultrasonice;
- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul nu se
poate face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);
- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează plaga;
- Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la nevoie se
sedează;
- Unele examene necesită post alimentar (echografia vezicii biliare, echografia
transesofagiană);
- Examenele radiologice cu bariu se fac după efectuarea echografiei pentru a
nu influenţa imaginea;
- Pentru echografia pelvină, vezica urinară trebuie să fie plină;
- În cazul echogafiei Doppler nu se fumează;
- Este necesară sedarea preprocedurală în echocardiografia transesofagiană
în care se efectuează şi teste de coagulare.

Participarea la efectuarea procedurii


• Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;

31
• Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în funcţie de
organul examinat;
• Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;
• Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între
transductor şi tegument, la nevoie se mai aplică gel;
• Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări digitale;
• Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;
• Se transportă la salon.

Îngrijirea pacientului
• Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi
ambulator;
• Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de
afecţiunea pentru care este spitalizat;
• Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în ecografia
transvaginală şi în echografia de prostată şi rect.

Reorganizarea locului de muncă


- Foaia de observaţie a pacientului se aşează în dosar.

Notarea procedurii
• Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se
completează în buletinul de examen;
• Se notează examenul în planul de îngrijire şi dacă este necesară repetarea
acestuia (la cât timp).

Rezultate nedorite:
- Imagini neconcludente în echografia abdominală dacă s-au făcut examinări
cu bariu sau există gaze, zone hipo sau hiperecogene, modificări de formă,
volum, poziţie.

32
Apendice inflamat

CAPITOLUL IV

33
Acordarea îngrijirilor specifice bolnavului cu apendicectomie

Asigurarea condițiilor de mediu

Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare
care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.
Secţiile cu paturi, cu ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să
aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de
igienă cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau
sud-vest.
Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau
posibilitatea respectării cubajului indicat de normele de igienă (30-40 metri
pătraţi pentru un bolnav).

Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului,
după tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este
cazul. Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut
obligatoriu să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii
superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte
cel puţin ¼ din suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii
patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza
repaosul bolnavului. Lumina artificială indirectă, difuză contribuie la starea de
confort a bolnavilor.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se
controlează continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele
de adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniștea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,
pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit.

34
Asigurarea igienei
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile
acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena
bolnavului.
Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea
apariției leziunilor cutanate, fiind o condiție esențială a vindecări.
Toaleta pacientului poate fi:
• zilnică pe regiuni;
• săptămânală sau baia generală

În funcție de starea pacientului acesta poate fi:


• independent
• dependent
• parţial dependent

Obiective :
● îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos descuamat și
impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, amestecată cu praf,
alimente, resturi de dejecții și alte substanțe străine, care aderă la piele;
• deschiderea orificilor de escreție ale glandelor pielii;
• înviorarea circulației cutanate și a întregului organism;
• producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea
anticorpilor;
• liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort;
• se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului;
• se evită curenți de aer prin închiderea geamurilor și a ușilor
• se izolează bolnavul de anturajul său;
• se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării
lenjeriei a patului și a bolnavului pentru a preveni escarele;
• bolnavul va fi dezbrăcat complet și se va acoperi cu cearceaf și pătură;
• se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
• se stoarce corect buretele sau mănușa de baie, pentru a nu se scurge apa în
pat sau pe bolnav;
• se săpunește și se clătește cu o mâna fermă, fără brutalitate pentru a
favoriza circulația
sanguină;
• apa caldă trebuie să fie din abundentă, schimbată ori de câte ori este
nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă;
• se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini și în spațiile interdigitale, la coate
și axile;
• se imobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se masează
zonele predispuse escarelor;
• ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
35
• se mută mușamaua și aleza de protecție în funcție de regiunea pe care o
spălăm.

Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune:
- se începe cu fața, gâtul și urechile; apoi brațele și mâinile, partea
anterioară a toracelui, abdomen, fața anterioară a coapselor; 
- se așează bolnavul în decubit lateral și se spală spatele, fesele și fața
posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal;
- se spală gambele și picioarele, organele genitale externe, toaleta cavități
bucale. 

Alimentatia pacientului

Alimentaţia activă
• se efectuează curățenie desăvârșită în sala de mese și se aerisește;
• se aranjează estetic pe mese mici tacâmuri, paharele, cana cu apă,
șervețele, flori, numărul regimului;
• se creează o atmosferă cât mai intimă;
se anunță bolnavii să vină la masă;

• se invită să se spele pe mâini.

Alimentarea la pat
• se pregătește salonul ca pentru alimentarea în salon la masă;
• se așează pacientul în poziție confortabilă, semișezând sau șezând cu
ajutoul rezematorului de pat sau cu perne;
• se protejează lenjeria de pat cu mușama;
• se adaptează masa specială la pat acoperită cu fața de masă, se așează
pe genunchii pacientului peste pătura acoperită cu aleză;
• se așează în jurul gâtului un prosop;
• asistenta îmbracă halatul de protecție;
• se spală pe mâini și servește masa.

36
Alimentaţia pasivă
● se așează pacientul în pozitie semișezând cu ajutorul rezematorului de
pat sau în decubit dorsal cu capul ușor ridicat și aplecat înainte pentru a
ușura deglutiția;
i se protejează lenjeria cu un prosop curat;

• se aranjează un prosop în jurul gâtului;


• se adaptează măsuța la pat și i se așează mâncarea astfel încât să vadă
ce i se introduce în gură;
• asistenta se așează în dreapta pacientului și îi ridică ușor capul cu
perna;
• verifică temperatura alimentelor;
• îi servește supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
• supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile
de deglutiție
ale pacientului;
este șters la gură, i se aranjează patul;

• se îndepărtează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot


contribui la eventualele escare;
• schimbă lenjeria dacă sa murdărit;
• acoperă pacientul și aerisește salonul;
• strânge vesela și o transportă la oficiu.

Măsurarea funcţiilor vitale


Observarea și măsurarea respirației
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al
evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
• tipul respiraţiei;
• amplitudinea mişcărilor respiratorii;
• ritmul;
• frecvenţa.
Materiale necesare:
ceas cu secundar;

• pix cu pastă verde;


• foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
• aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează
a fi efectuată;
• plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
• numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
37
• consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de
temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă două
respiraţii);
• unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru
obţinerea curbei;
• în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută,
cât şi caracteristicile respiraţiei (R = 18 resp/min, amplitudine
medie);
• aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin
simpla observare a mişcărilor respiratorii.

Măsurarea pulsului
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
• ritmicitatea;
• frecvenţa;
• amplitudine.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos: artera radială, carotidă, temporală, humerală,
femurală, poplitee.
Materiale necesare:
• ceas cu secundar;
• pix cu pastă roşie;
• foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
• pregătirea psihică a pacientului;
• asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
• spălarea pe mâini;
• reperarea arterei;
• fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
• exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful
degetelor;
• numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
• consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de
temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă
patru pulsaţii;
• unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea
curbei;
• consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a
caracteristicilor pulsului (AV = 82 b/min, puls regulat);

Măsurarea tensiunii arteriale

38
Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţă determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Elemente de evaluat:
• tensiunea arterială sistolică (maximă);
• tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare:
aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);

• stetoscop biauricular;
• tampon de vată cu alcool;
• pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
palpatorie;

• ascultătorie.
Intervenţiile asistentului:
• pregătirea psihică a pacientului;
• asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
• spălarea pe mâini;
• se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în
extensie;
• se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manşetei;
• se introduc olivele stetoscopului în urechi (care în prealabil au fost
dezinfectate);
• se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul peri de
cauciuc, până la dispariţia zgomotelor palsatile;
• se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei, până când se percepe primul zgomot arterial ( care prezintă
valoareatensiunii arteriale maxime);
• se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului, pentru a fi consemnată;

39
• se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice;
• se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului, în momentul în care zgomotele dispar, aceasta
reprezentând tensiunea arterială minimă;
• se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie
orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o
unitate coloană de mercur;
• se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat;
• se dezinfectează olivele.

Valori normale:
● la 1-3 ani: T.A. max. 75 - 90 mm Hg - T.A. min. 50-60
mm Hg
• la 4-11 ani: T.A: max. 90-110 mm Hg - T.A. min. 60-65 mm Hg
• la 12-15 ani: T.A: max. 100-120 mm Hg- T.A. min. 60-75 mm Hg
• la adult: T.A: max. 115-140 mmHg- T.A. min. 75-90 mmHg
• la varstnic: T.A: max. >150 mmHg- T.A. min. >90 mm

Intervenții delegate:
- la intervale regulate vom controla hematocritul, rezerva alcalină, pH-ul
şi ionograma sangvină, eventual şi alţi parametri ceruţi de medic, pentru care
asistenta va face recoltările necesare;
- vom supraveghea cu o deosebită atenţie diureza, iar la nevoie se va
fixa în vezică o sondă permanentă;
- în cazul în care bolnavul nu are scaun spontan se vor face zilnic clisme
evacuatoare;
- trebuie să recunoaștem cât mai precoce apariţia tromboflebitei;

40
- de-a lungul venei, pielea devine aprinsă, roşie, mai caldă, sensibilă la
palpare, la care adesea se asociază şi tumefierea regiunilor învecinate, iar în
aceste cazuri canula trebuie mutată într-o altă venă, iar regiunea inflamată se
imobilizează şi se tratează cu unguent de heparină şi comprese reci, schimbate la
3-4 ore;
- de la locul de pătrundere a canulei prin tegumente, precum şi de pe
vârful canulei îndepărtate se vor face însămânţări pe medii de cultură, pentru ca
în cazul instalării unei septicemii de canulă, să avem germenul cauzal şi
antibiosensibilitatea acestuia la dispoziţie.
Bolnavul scos din starea de şoc este periclitat să recadă si din acest motiv
supravegherea lui se va continua cu aceeaşi atenţie şi în următoarele zile.

 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor: Doza de


administrare

În funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment,


medicament sau toxic.

Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a
pacientului internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.

Prescrierea constă în:


• numele medicamentului;
• concentraţie şi cantităţi;
• doza unică sau pe 24 h;
• mod de administrare;
• orarul administrărilor;
- administrare în raport cu servitul meselor.

Administrarea medicamentelor

Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:


medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv

• doza corectă de administrare;


• acţiunea farmacologică a medicamentelor;
• frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
• efectul ce trebuie obţinut;
• contraindicaţiile şi efectele secundare;
• interacţiunea dintre medicamente.

Asistenta medicală verifică şi identifică:

41
• calitatea medicamentelor;
• integritatea medicamentelor;
• culoarea medicamentelor;
• decolorarea sau supracolorarea;
• sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
• lichefierea medicamentelor solide;
• opalescenţa soluţiilor.

Asistenta medicală respectă:


calea de administrat prescrisă de medic;

• dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;


• incompatibilitatea de medicament;
• administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
• ordinea de administrare a medicamentelor
• servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Asistenta medicală informează şi anunţă:


- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare, cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
• medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de
administrare a medicamentelor.
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii
de igienă, asepsie, dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de
supraveghere şi control a infecţiilor nozocomiale sau intraspitaliceşti.

Efectuarea injecţiei intramusculare


Pentru efectuarea injecţiei intramusculare se utilizează seringi de unică
folosinţă sau seringi obişnuite de tip Recod sau Luer, prevăzute cu ace lungi de
6-8 cm. Acele trebuie să fie foarte bine ascuţite şi prevăzute cu un vârf lung.
Locul elecţiei îl constituie muşchii voluminosi, lipsiţi de trunchiuri
importante de vase şi nervi, a căror lezare ar putea provoca accidente. În muşchii
fesieri se evită lezarea nervului sciatic:
- cadranul supero-extern fesier care rezultă din întretăierea unei linii
orizontale, care trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până
deasupra şanţului interfesier, cu alta vertical perpendiculară pe mijlocul celei
orizontale;
- când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi
Barthelmy (punctul Smirnov situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui
trohanter şi punctul Barthelmy situat la unirea treimii externe cu cele 2 treimi
interne a unei linii care uneşte splina iliacă antero-superioară cu extremitatea
şanţului interfesier);

42
- când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată
regiunea fesieră, deasupra liniei de sprijin.

Pregătirea injecţiei: materiale:


- seringi sterile cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă
- tampoane sterile din vată
- soluție dezinfectantă alcool - se încarcă seringa.

Pregătirea pacientului:
• se informează pacientul
• se recomandă să relaxeze musculatura
- se ajută să se aşeze comod în poziţie de decubit ventral,decubit
lateral, ortostatism, şezândă (pacienţii dispneici)
- se dezbracă regiunea.

Executarea injecţiei:
- asistenta îşi spală mâinele cu apă şi săpun;
- dezinfectează locul injecţiei
- se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi se înţeapă
perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la
seringa
- se verifică poziţia acului prin aspirare - se injectează lent soluţia
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
- se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând
resorbţia.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:


- se aşează pacientul în poziţie comodă, rămânând în repaos fizic 5-10
minute.

Incidente şi accidente:
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale -
paralizia prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuraţie septică
- embolie prin injectarea accidental într-un vas a soluţiilor uleioase.

Intervenţii:
- retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă
- se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei

43
- extragerea manuală sau chirurgicală
- se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a
pătrunde în masa musculară
- se previne prin verificarea poziţiei acului.

Efectuarea pansamentului plăgii operate: 

În sens strict, pansamentul chirurgical este actul prin care se realizează şi


se menţine asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.
În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor
care realizează protecţia unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a
diverşilor agenţi.
Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:
cunoştinţe de asepsie-antisepsie;

• cunoştinţe de mică chirurgie;


• cunoştinţe de biologie a plăgii.

Materiale necesare:
Substanţe antiseptice (rol: să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a
tegumentelor din jur):
alcool

• tinctură de iod
• apă oxigenată
• cloramină
• betadină

Materiale care realizează protecţia plăgii (proprietăţi generale: să fie


uşoare, să nu fie iritante pentru tegumente, să se poată steriliza, să aibă putere
absorbantă, să se opună pătrunderii germenilor din afară, să realizeze o
compresiune elastică a plăgii):
- comprese din tifon (pânză rară de bumbac): capacitate de absorbţie mai
mică decât a vatei;
- vată hidrofilă (bumbac prelucrat şi degresat).

Mijloace de fixare:
• leucoplast (se aplică pe tegument ras şi degresat; este impermeabil
pentru aer);
• bandaj (realizează „înfăşarea” chirurgicală).

Instrumentar chirurgical
Tehnica efectuării unui pansament:

44
• pregătirea medicului pentru pansament (mănuşi sterile, servire de către
asistentă cu instrumentele necesare);
• dezlipirea vechiului pansament, îndepărtarea vechiului pansament (cu
blândeţe, eventual după umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apă
oxigenată sau permanganat de potasiu);
• curăţirea tegumentelor din jurul plăgii, centrifug - tampon de vată sterilă
îmbibat cu eter (pentru degresare);
• dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctură de iod;
• tratamentul plăgii - în funcţie de natura sa şi momentul evoluţiei:
• plăgile operatorii cu evoluţie aseptică: nu necesită tratament special, în
afară de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;
• plăgi secretante: necesită curăţire (spălare cu jet de soluţie antiseptică,
excizie a ţesuturilor mortificate),
• evacuare a colecţiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de aţă,
înţepare a cicatricei cu un stilet butonat;
• colecţii purulente: deschidere largă, drenare cu tuburi;
• plăgi accidentale: curăţare de resturi vestimentare sau telurice, debridare,
regularizare, lavaj antiseptic, eventual suturare;
• protecţia plăgii: stratul de comprese trebuie să depăşească marginile
plăgii, iar grosimea să nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o
bună capilaritate);
• fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, feşi.

Tipuri de pansamente:
• pansament protector: pe plăgi care nu secretă şi nu sunt drenate;
• pansament absorbant: pe plăgi drenate sau secretante;
• pansament compresiv: pe plăgi sângerânde (scop hemostatic), pentru
imobilizarea unei regiuni, pentru reducerea unei cavităţi superficiale după
puncţionare; se realizează fixare cu feşi în cadrul unui bandaj;
• pansament ocluziv: pentru plăgi însoţite de leziuni osoase (acoperire a
plăgii cu comprese şi vată, peste care se aplică un aparat gipsat).
• pansament umed (priessnitz alcoolizat, cloraminat, etc.).

Îngrijirea preoperatorie 
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contra indicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.

45
Pregătirea locală:
• se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să
se producă mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la
efectuarea dezinfecţiei);
• se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se
scurgă eter pe regiunea perianală);
• se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
• se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:


• se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea
intervenţiei chirurgicale;
• îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru
bărbaţi) şi şosete în picioare;
• protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi
puse în noptiera bolnavului;
• bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
• îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor
face dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la
nivelul extremităţilor);
• golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se
efectuează sondaj vezical;
• se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un
barbituric (fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele
şi ora injectării sunt indicate de medicul anestezist.

Îngrijirile postoperatorii 
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea
completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru restabilirea
funcţiilor organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea
complicaţiilor. Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu
toată atenţia până la apariţia reflexelor (de deglutiţie, tuse, faringian şi cornean),
până la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în orele care urmează, de
altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor reflexe.
Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi,
realizându-se astfel o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care
pot surveni.
Principalii parametri monitorizaţi sunt:
• Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura
ventriculară, presiunea venoasă centrală, EKG.
• Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor
respiratorii.

46
• Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră,
densitatea urinei, ureea sangvină si ureea urinară.
• Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate, calitatea).
• Curba febrilă.

Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:


 poziţia bolnavului în pat - decubit dorsal. 
 calmarea durerii postoperatorii - intensitatea durerii postoperatorii
urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează
operaţiei, pentru ca apoi să diminueze progresiv, la 48 de ore
postoperatorii.
Analgeticele pe bază de opiacee se folosesc cu prudenţă pentru că deprimă
respiraţia, accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventualele
complicaţii.

47
Capitolul V

Elaborarea planurilor de îngrijire

CAZUL I

Culegerea datelor
1. Date subiective
NUME: M.L. VÂRSTA: 27 ani
SEX: feminin STARE CIVILĂ: căsătorită
RELIGIE: ortodoxă NAŢIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul
OCUPAŢIA: funcţionar public
DOMICILIUL: Oarda, jud. Alba
CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte cu soţul şi copilul, la casă, ambii
sunt salariaţi.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: nu consumă alcool, nu ţine regim, consumă
o cafea zilnic.
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,72 cm;
- greutate: 64 kg;
- grup sanguin: 01,RH pozitiv
- nu se ştie alergică la nici un medicament
FUNCŢII VITALE: TA = 130/ 70 mm Hg
P = 96 b/min
R = 23 r/min
T0 = 380 C

FUNCŢII VEGETATIVE:
- apetit – scăzut
- scaun – absent (3 zile)
- diureză- scăzută
- durere în fosa iliacă dreaptă

ANTECEDENTE PERSONALE:
- menarha la 12 ani
- o naştere normală

48
- flux menstrual la 28 zile, 4 zile, fără dureri

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă boli importante.

2. Date obiective
DATA INTERNĂRII: 12.10.2011
DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută flegmonoasă
MOTIVELE INTERNĂRII:
- greţuri; vărsături;
- febră moderată (380C );
- durere în fosa iliacă dreaptă;
- tahicardie;
- tahipnee;
- cefalee.
ISTORICUL BOLII: Pacienta declară că în urmă cu 5 zile au apărut
greţurile şi vărsăturile, iar de 24 de ore au apărut dureri în fosa iliacă dreaptă.

Examen clinic general:


Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliații toracice ample,
simetrice. Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace
ritmice bine bătute. Șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară. TA = 130/70 mmHg
P = 96 b/min.
Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea profundă în
fosa iliacă dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune. Tranzit
intestinal absent de trei zile.
Ficat și splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție.
Giordano negativ bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientată temporo-spațial. ROT și pupilare prezente.
EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR
Hemoleucograma:
Ht = 39%; Hgb = 11.5 g %; L = 12.400/mm cu neutrofile = 78%
V.S.H = 12mm/1h; Grup sanguin = A II; Rh = POZITIV
Glicemie = 84 mg%; Uree sang = 35g%; T.S. = 2min; T.S. = 6min
Amilazemie = 16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.

49
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph =5,5; D =
1015; albumina = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari = absent;
sediment = foarte rare epitelii plate, 1-2 leucocite/câmp.

Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen, atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în
limite normale; RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS:11,5/5cm, mici
imagini reflectogene în sinusul inferior ce nu schițează umbra acustică, fără
ectazii pielocaliceale; Splina: dimensiuni normale; Pancreas: mediocorporeal,
dimensiuni normale; Vezica urinară: în semirepleție, fără calculi. Uter și
anexe: dimensiuni normale, parțial ecranate de aerocolie; Fără colecții în
Douglas.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală
Electrocardiograma:
Traseu electric normal

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
• Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
• Nevoia de a elimina
• Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
• Nevoia de a se odihni și a dormi
• Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
• Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
- Durere în fosa iliacă dreaptă
- Grețuri și vărsături
- Constipație
- Febră
- Tahipnee
- Tahicardie
- Cefalee
Obiective:
- Diminuarea durerii
- Diminuarea vărsăturilor
- Combaterea febrei
- Reducerea anxietății
- Prevenirea complicațiilor

50
Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă prezint pacientei şi ORA 1100
evita anxietăţii asigur un microclimat
pericolele - Combaterea favorabil (temperatura TA = 125/70
Diagnostic de durerii camerei de aproximativ mm Hg
îngrijire: - Prevenirea 200C, umiditate, salon R = 19 r/min
- vulnerabilitate complicaţiilor aerisit, lenjerie de pat şi de P = 88 b/min
faţă de pericole; posibile şi a corp curată).
- durere în zona infecţilor - Port discuţii cu pacienta Pacienta este
inghinală cu ulterioare. pentru a înlătura anxietatea mai liniştită
iradieri în şi pentru a-i mări din punct de
membrul inferior încrederea în echipa de vedere
şi hipocondrul îngrijire şi pentru a emoţional.
drept. colabora cu aceasta.
- risc potenţial de - Administrez la indicaţia
complicaţie medicului Algocalmin f.II,
imediată şi IM; Metroclopramid f.I,
tardivă: IM
- peritonita; - Recoltez sânge pentru
- hemoragie investigaţii de laborator în
postoperatorie urgenţă: HLG, grup
- ocluzie sanguin şi Rh, VSH,
intestinală; glicemie, uree, examen
- fistule; - sumar de urină; TS, TC;
evisceraţii; Amilazemie, Amilazurie.
- anxietate - La recomandarea
TA = 130/70 mm medicului pregătesc
Hg pacienta pentru efectuarea
R = 23 r/min echografiei abdominale;
P = 96 b/min - Medicul indică
intervenţia chirurgicală.
2) Nevoia de a Reducerea : - Asigur pacientei o poziţie R = 20 r/min
respira şi de a - durerii antalgică. P = 88 b/min
avea o bună - anxietăţii - Discut cu pacienta pentru

51
circulaţie. - tahicardiei a-i înlătura anxietatea Pacienta
- tahipnee - polipneei - Aerisesc salonul, păstrez colaborează cu
R = 23 resp/min. temperatura şi umiditatea echipa de
- anxietate constante în salon. îngrijire.
- tahicardie - Măsor funcţiile vitale şi
96b/min le notez în F.O.
- durere în fosa - Pentru reducerea durerii
iliacă dreaptă administrez antalgice la
indicația medicului.
3) Nevoia de a Reducerea - Pregătesc materialele
se alimenta şi durerii, necesare şi ajut pacienta în - Vărsături = 1
hidrata. vărsăturilor şi timpul vărsăturilor, - greața s-a
a greţurilor susţinând-o în poziţie de diminuat
Diagnostic de decubit lateral, susţinându-i
îngrijire: capul, captez lichidul de
- inapetenţă vărsătură în tăviţa renală,
- greaţă şi patul fiind protejat cu
vărsături datorită muşama şi aleză şi apoi aduc
procesului la cunoştinţă medicului.
inflamator - administrez la indicația
medicului Metoclopramid
f I i.m.
- Ofer pacientei un pahar
cu soluţie aromată pentru
a-şi clăti gura.
4) Nevoia de a- Combaterea - Asigur pacientei condiţii Temperatura a
şi păstra febrei şi de microclimat scăzut la 370C.
tempera- păstrarea corespunzător.
tura corpului în temperaturii - Aerisesc camera.
limite constante în limite - Lenjeria de corp şi pat
(normale) fiziologice. curată şi uscată.
Diagnostic de - Aplic pacientei comprese
îngrijire: reci pe frunte.
- Hipertermie - La indicaţia medicului
Febră moderată administrez
0
(38 C) IM.Algocalmin f.II.
tegumente
roşii, umede,
calde, datorită
procesului
inflamator.
5) Nevoia de a Autonomie - Ajut pacienta să se Obiectiv
se îmbrăca şi în îmbrace şi să se dezbrace parţial realizat

52
dezbrăca. satisfacerea cu lenjerie de spital.
Diagnostic de nevoii - Asigur lenjerie de pat
îngrijire: curată
Dificultate de a
se îmbrăca şi
dezbrăca,
datorită
simptomelor:
- Durere
- Hipertermie
- Anxietate
6) Nevoia de a - Pacienta să - Creez un mediu adecvat: Pacienta este
se odihni beneficieze linişte, salon aerisit, liniştită; are
Diagnostic de de un somn lenjerie curată. mare încredere
îngrijire corespunzător - Discut cu pacienta pentru în echipa de
Somn întrerupt calitativ şi a-i înlătura anxietatea. îngrijire.
de cca 4 ore cantitativ.
datorat
următoarelor
simptome:
- Febră
- Durere
- Anxietate
7) Nevoia de a - Combaterea - Deservesc pacienta la pat - Diureza este
elimina oliguriei. cu plosca pentru satisfăcătoare
Diagnostic de - Tranzit satisfacerea nevoilor şi - tegumente
îngrijire: intestinal observ cantitatea şi uscate,
Eliminare normal. aspectul eliminărilor, apoi normocrome
inadecvată - Igienă notez în F.O. - diminuarea
datorită satisfăcută. - Explic pacientei senzației de
următoarelor importanţa spălării pe greață
simptome: măini după satisfacerea - reluarea
- Oligurie nevoii. tranzitului
( 900ml/24h) - Rog pacienta să facă intestinal
- Constipaţie - exerciţii de respiraţie
absenţa profundă pentru înlăturarea
scaunelor de 3 senzaţiei de greaţă.
zile. - Reechilibrez
- Transpiraţii hidroelectrolitic pacienta,
moderate. administrând la indicația
- Greaţă medicului perfuzie cu Ser
fiziologic 500 ml și
Glucoza 5% 500 ml

53
8) Nevoia de a fi - Asigurarea 1. Pregătesc pacienta Pacienta este
curat şi îngrijit aseptizării pentru intervenţia echilibrată
Diagnostic de tegumentelor chirurgicală: psihic;
îngrijire: în vederea • Psihic Acceptă
Dificultate în intervenţiei • Fizic: intervenţia
satisfacerea chirurgicale. - îndepărtarea pilozităților chirurgicală.
nevoii datorită - diminuarea din regiunea inghinală și Câmpul
durerii, febrei, anxietății fosa iliacă dreaptă până la operator este
anxietăţii. ombilic pregătit.
- spălare cu apă caldă și TA = 120/70
săpun mm Hg.
- degresarea tegumentelor P = 76 b/min.
- badijonare cu tinctura de R = 19 r/min
iod
2. La indicaţia medicului
administrez cu jumătate de
oră înainte de intervenție
preanestezia Dormicum f ½
i.m
3. Măsor funcţiile vitale şi le
notez în F.O.
4. Conduc pacienta la sala
de operaţie pentru
intervenţia chirurgicală.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII - ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Port discuţii cu - Dureri
evita pericole durerii pacienta în vederea diminuate
Diagnostic de - Prevenirea îngrijirilor programate - Nu prezintă
îngrijire: complicaţiilor - Asigur o poziţie complicaţii
Vulnerabilitatea antalgică pacientei, de post operatorii
faţă de pericole decubit dorsal fără pernă TA = 110/70
- Durere (plaga - Asigur un microclimat mm Hg
operatorie) favorabil pacientei P = 76 b/ min
- Risc potenţial - Mobilizez pasiv R = 20 r/min
de complicaţii pacienta
imediate şi - Aerisesc salonul
tardive: - Monitorizez funcţiile
54
• hemoragie vitale
postoperatorie - Pansez plaga
• evisceraţii operatorie
• risc pentru - Administrez la
infectarea plăgii indicaţia medicului
operate antialgice: Algocalmin
f.I, IM şi antibiotice-
Ampicilină 1g la 6 ore
2) Nevoia de a fi - tegumente şi - Discut cu pacienta în - Pacienta este
curat şi îngrijit mucoase curate vederea conştientizării curată şi se
Diagnostic de - pansamente următoarelor tehnici ce comportă bine
îngrijire: sterile corect urmează să i le aplic cu privire la
Incapacitatea de aplicate - Efectuez toaleta atitudinea faţă
a-şi satisface parţială a pacientei la pat de îngrijirile
nevoile de igienă - Efectuez pansarea igienice
datorită plăgii operatorii în - plaga curata,
intervenţiei condiţii de asepsie pansament
chirurgicale corespunzător
aplicat
3) Nevoia de a O alimentare şi Port discuţii cu pacienta Pacienta are o
se alimenta şi o hidratare şi o încurajez să consum toleranţă
hidrata calitativă şi lichide: digestivă bună
Diagnostic de cantitativă - ceai neîndulcit şi este
îngrijire: corespunzătoare - supă de zarzavat echilibrată
Dificultate de a la o zi după emoţional
se alimenta şi intervenţia
hidrata chirurgicală
4) Nevoia de a Reluarea - Port diverse discuţii cu - Pacienta are
elimina tranzitului pacienta privind tranzit
- Diureză intestinal importanța si necesitatea intestinal
normală mobilizării. pentru gaze
(1500ml/24 h) - Ajut pacienta să - Urinează
- Transpiraţii meargă la toaletă pentru normal 1500
moderate satisfacerea nevoii ml/24 h
- Refuză să - Observ şi notez diureza - Scaun
meargă la toaletă în F.O. normal.
din teama de a nu
se deschide plaga
operatorie
5) Nevoia de a - Pacienta să - Creez un mediu Pacienta este
dormi şi a se beneficieze de adecvat: linişte, mai liniştită,
odihni. un somn atenuarea durerii, are încredere
Diagnostic de eficient calitativ asigurarea unei igiene în echipa de
55
îngrijire: şi cantitativ corporale îngrijire şi a
Incapacitatea de suficient corespunzătoare. dormit o oră în
a se odihni - Reducerea - Asigur pacienta cu timpul zilei.
- somn întrerupt durerii lenjerie de corp şi pat
- durere curată şi confortabilă.
- disconfort - Temperatură şi
abdominal umiditate adecvate în
salon.
- Poziţionez pacienta cât
mai confortabil.
- Aerisesc salonul.
- Rog pacienta să se
relaxeze citind o revistă
sau privind la televizor
6) Nevoia de a - Mobilizarea - Ajut pacienta să se Pacienta
se îmbrăca şi activă. deplaseze şi să facă merge greu în
dezbrăca. - Calmarea diverse exerciţii; poziţia
Diagnostic de durerii. - Discut cu pacienta aplicată,
îngrijire: - Independenţă pentru a lua o poziţie menţinându-şi
în satisfacerea adecvată în pat; cu mâna plaga
Dificultate în nevoii - O determin să operatorie.
efectuarea înţeleagă că imobilitatea
mişcărilor este o stare trecătoare şi
necesare că în curând va putea
îmbrăcării şi relua mersul normal;
dezbrăcării - La indicaţia medicului
datorită administrez antialgice.
următoarelor
probleme de
dependență:
- Durere
- Anxietat
7) Nevoia de a-şi - Combaterea - Aerisesc încăperea, Febra se
menţine febrei şi a asigur climat menţine la
temperatura anxietăţii. corespunzator 37,20C
corpului în - încurajez (subfebrilitate)
limitele pacienta,
normale. - aplic comprese reci pe
Diagnostic de frunte pentru a diminua
îngrijire: febra.
Hipertermie - Calculez bilanţul
- Tegumente ingesta-excreta pe 24 h.
roşii, uscate şi Administrez, la indicaţia

56
calde. medicului, tratament
- Anxietate antitermic şi
- Febra de antiinfecţios:
resorbţie Algocalmin fI IM şi
Ampicilina1g la 6 h.

ZIUA a - II – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Discut cu pacienta, îi Obiectiv
evita pericolele. durerii şi a asigur o poziţie antalgică parţial realizat.
Diagnostic de riscului
îngrijire. infecţios. - Mobilizez pacienta activ TA = 110/60
Vulnerabilitatea şi pasiv şi asigur un mm Hg
faţă de pericole. - Diminuarea microclimat favorabil P = 80 b/min
- Durere anxietăţii. (salon aerisit, temperatura R = 19 r/min
- Risc de camerei constantă).
infectare a plăgii - Măsurarea - Dureri
operatorii. funcţiilor - Măsor şi notez în F.O. diminuate.
vitale. funcţiile vitale.
- Plagă curată,
- Dezinfectez şi pansez fără risc de
plaga operatorie. infecţie, nu
prezintă
- Administrez la indicaţia complicaţii.
medicului Algocalmin f.I
IM şi Ampicilina 1g la 6
ore.

2) Nevoia de a fi Pacienta să-şi - Port discuţii cu pacienta - Pacienta


curat şi îngrijit. satisfacă pentru a-i reda încrederea colaborează,
Diagnostic de singură în sine. şi-a schimbat
îngrijire. nevoile. în bine
Satisfacerea - Urmăresc cu atenţie şi o încrederea faţă
parţială a nevoii. însoţesc la baie unde îşi de sine.
face toaleta parţială.
3) Nevoia de a se Reducerea Încurajez pacienta să se Pacienta se
alimenta şi a se dificultăţii de alimenteze cu ceaiuri, alimentează

57
hidrata. a se alimenta. compot, supă de zarzavat eficient; nu
Diagnostic de sau alte alimente uşoare prezintă
îngrijire. ca: iaurt, brânză de vaci. probleme.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata.
4) Nevoia de a Pacienta să - Discut cu pacienta în Diureză
elimina. prezinte o vederea satisfacerii normală;
Diagnostic de diureză în nevoii. 1500ml/24
îngrijire. limite - O însoţesc la baie. ore; nevoie
Dificultate în a fiziologice. - Observ şi notez diureza satisfăcută.
se alimenta şi a se în F.O.
hidrata.
5) Nevoia de a - Reducerea - Încurajez pacienta la o Pacienta are
dormi şi a se durerii şi plimbare în curtea un somn
odihni. asigurarea spitalului, să respire aer liniştit,
Diagnostic de unui somn curat. suficient din
îngrijire. calitativ şi - Asigur aerisirea punct de
Nevoia parţial cantitativ salonului şi schimbarea vedere
satisfăcută normal. lenjeriei de corp şi pat. cantitativ.
datorită durerii - Asigur liniştea în salon.
6) Nevoia de a se - Redarea - Discut şi încurajez Pacienta
îmbrăca şi a se autonomiei în pacienta în vederea colaborează;
dezbrăca. satisfacerea efectuării mişcărilor are autonomie
Diagnostic de nevoii. necesare la îmbrăcat. în satisfacerea
îngrijire. nevoii.
Dificultate în - Ajut pacienta să facă
efectuarea exerciţii de mişcare la
mişcărilor început prin salon, apoi
necesare, datorită prin parcul spitalului.
durerii.
7) Nevoia de a se Pacienta să Ajut pacienta să Pacienta
recrea. prezinte o depăşească momentul colaborează,
Diagnostic de stare de bună dificil în care se află prin: se simte mai
îngrijire. dispoziţie şi ieşirea la plimbare 20-30 bine, este
Neplăcerea de a să fie min. pe zi, planificarea de echilibrată.
efectua activităţi interesată de activităţi recreative care
recreative. efectuarea să îi crească buna
Lipsă de interes diverselor dispoziţie.
pentru diverse activităţi
activităţi. recreative.

58
ZIUA a - III – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Asigur un microclimat
evita pericolele. durerii şi a favorabil, salon aerisit, Obiectiv
Diagnostic de riscului lenjerie curată parţial realizat.
îngrijire. infecţios. - Efectuez toaleta plăgii în
Vulnerabilitatea condiții de asepsie TA = 120/60
faţă de pericole. - Diminuarea - Măsor și notez în F.O, mm Hg
- Durere anxietăţii. funcțiile vitale P = 72 b/min
. R = 19 r/min
- Măsurarea
funcţiilor Plaga
vitale. operatorie fără
risc de infecție

2) Nevoia de a fi Pacienta să-şi - Port discuţii cu pacienta - Pacienta


curat şi îngrijit. satisfacă pentru colaborează,
Diagnostic de singură a-i reda încrederea în sine. şi-a schimbat
îngrijire. nevoile. în bine
Satisfacerea - Urmăresc cu atenţie şi o încrederea faţă
parţială a nevoii. însoţesc la baie unde îşi de sine.
face toaleta parţială.
3) Nevoia de a se Reducerea Încurajez pacienta să se Pacienta se
alimenta şi a se dificultăţii de alimenteze cu ceaiuri, alimentează
hidrata. a se alimenta. compot, supă de zarzavat eficient; nu
Diagnostic de sau alte alimente uşoare prezintă
îngrijire. ca: iaurt, brânză de vaci. probleme.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata.
4) Nevoia de a Pacienta să - Discut cu pacienta în Diureză
elimina. prezinte o vederea satisfacerii normală;
Diagnostic de diureză în nevoii. 1500ml/24

59
îngrijire. limite - O însoţesc la baie. ore; nevoie
Dificultate în a se fiziologice. - Observ şi notez diureza satisfăcută.
alimenta şi a se în F.O.
hidrata.
5) Nevoia de a - Reducerea - Încurajez pacienta la o Pacienta are
dormi şi a se durerii şi plimbare în curtea un somn
odihni. asigurarea spitalului, să respire aer liniştit,
Diagnostic de unui somn curat. suficient din
îngrijire. calitativ şi - Asigur aerisirea punct de
Nevoia parţial cantitativ salonului şi schimbarea vedere
satisfăcută normal. lenjeriei de corp şi pat. cantitativ.
datorită durerii - Asigur liniştea în salon.
6) Nevoia de a se - Redarea - Discut şi încurajez Pacienta
îmbrăca şi a se autonomiei în pacienta în vederea colaborează;
dezbrăca. satisfacerea efectuării mişcărilor are autonomie
Diagnostic de nevoii. necesare la îmbrăcat. în satisfacerea
îngrijire. nevoii.
Dificultate în - Ajut pacienta să facă
efectuarea exerciţii de mişcare la
mişcărilor început prin salon, apoi
necesare, datorită prin parcul spitalului.
durerii.
7) Nevoia de a se Pacienta să Ajut pacienta să Pacienta
recrea. prezinte o depăşească momentul colaborează,
Diagnostic de stare de bună dificil în care se află prin: se simte mai
îngrijire. dispoziţie şi ieşirea la plimbare 20-30 bine, este
Neplăcerea de a să fie min. pe zi, planificarea de echilibrată.
efectua activităţi interesată de activităţi recreative care
recreative. efectuarea să îi crească buna
Lipsă de interes diverselor dispoziţie.
pentru diverse activităţi
activităţi. recreative.

CAZUL II

Culugerea datelor
1. Date subiective
NUME: F.D.
VÂRSTA: 34 ani
SEX: feminin
STARE CIVILĂ: divorțată

60
RELIGIE: ortodoxă
NAȚIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: Facultatea de Filologie
OCUPAȚIA: profesoară
DOMICILIUL: Alba, județul Alba
CONDIȚII DE VIAȚĂ: medii, locuiește singură, într-un apartament cu
două camere
OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ: nu consumă alcool, fumează (10 ţigări/zi), 2
cafele zilnic
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,74 cm;
- greutate: 70 kg;
- grup sanguin: B III, RH pozitiv;
- nu e alergică la medicamente
FUNCȚII VITALE:
TA = 140/ 75 mm Hg
P = 97 b/min
R = 24 r/min
T0 = 38,30 C
FUNCȚII VEGETATIVE:
- apetit – inapetenţă
- scaun – normal
- diureză: scăzută
- durere: durere acută în fosa iliacă dreaptă
ANTECEDENTE PERSONALE:
- menarha la 14 ani
- naşteri: 0
- flux menstrual la 28 zile, 3 zile, dureri moderate
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă boli
importante.
2. Date obiective

DATA INTERNĂRII: 10.03.2012


OBSERVAŢII:
Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliații toracice ample,
simetrice. Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace
ritmice bine bătute. Șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară. TA=140/75 mmHg P=97 b/min.

61
Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea profundă
în fosa iliacă dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune. Tranzit
intestinal prezent. Ficat și splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție.
Giordano negativ bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientată temporo-spatial. ROT și pupilare prezente.

DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută


MOTIVELE INTERNĂRII:
- greţuri;
- vărsături;
- febră moderată (38,30C );
- durere în fosa iliacă dreaptă;
- tahicardie;
- tahipnee;
- cefalee.
ISTORICUL BOLII: Afecţiunea a debutat în urmă cu trei zile, în urma
unui efort fizic menţinut.
Pacienta afirmă că au apărut dureri în zona inghinală (fosa iliacă dreaptă),
ameţeli, greţuri, vărsături, inapetenţă, motiv pentru care este transportată la
spital.

EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR


Hemoleucograma:
Ht = 38%; Hgb = 11.5 g %; L = 11.800/mm cu neutrofile = 77%
V.S.H = 14mm/1h; Grup sanguin = B III; Rh = POZITIV
Glicemie = 88 mg%; Uree sang = 37g%; T.S. = 2’16”; T.S. = 5’48”
Amilazemie =16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph =
5,5; D = 1015; albumină = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari =
absent; sediment = foarte rare epitelii plate, 1-2 leucocite/camp .
Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen,atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în
limite normale; RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS: 10,5/5cm, mici
imagini reflectogene în sinusul inferior ce nu schițează umbra acustică, fără
ectazii pielocaliceale; Splina: dimensiuni normale; Pancreas: mediocorporeal,
dimensiuni normale; Vezica urinară: în semirepleție, fără calculi. Uter și
anexe: dimensiuni normale, parțial ecranate de aerocolie; Fără colecții în
Douglas.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală
Electrocardiograma:

62
Traseu electric normal

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
- Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
- Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
- Nevoia de a se odihni și a dormi
- Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
- Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
- Durere în fosa iliacă dreaptă
- Grețuri și vărsături
- Constipație
- Febra
- Tahipnee
- Tahicardie
- Cefalee
Obiective:
- Diminuarea durerii
- Diminuarea vărsăturilor
- Combaterea febrei
- Reducerea anxietății
- Prevenirea complicațiilor

Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă recomand TA = 130/70
evita pericolele. anxietăţii pacientei şi îi asigur mm Hg
un microclimat
Diagnostic de - Combaterea favorabil R = 22 r/min
îngrijire durerii (temperatura
camerei de P = 892b/min
Vulnerabilitatea - Prevenirea aproximativ 20-
faţă de pericole; complicaţiilor 220C, salon aerisit, Pacienta este mai
posibile lenjerie de pat şi de liniştită psihic.
- Risc potenţial corp curată).
de complicaţie
imediată şi - Port discuţii cu

63
tardivă: pacienta pentru a
- peritonita; înlătura anxietatea şi
- hemoragie pentru a avea
postoperatorie încrederea în echipa
- ocluzie de îngrijire
intestinală;
- fistule; - Aplic punga cu
- evisceraţii; gheaţă în zona
inghinală pentru a
- Durere în fosa diminua durerea.
iliacă cu iradieri
în membrul - Administrez la
inferior şi indicaţia medicului
hipocondrul Algocalmin f I IM,
drept. Metroclorpramid f.I,
IM
- Anxietate
TA = 140/75 mm - Recoltez sânge
Hg pentru investigaţii de
R = 24 r/min laborator în urgenţă:
AV = 97 b/min HLG, grup sanguin
şi Rh, VSH,
glicemie.

- La recomandarea
medicului pregătesc
pacienta pentru
efectuarea
echografiei
abdominale;

64
2) Nevoia de a - Reducerea - Asigur pacientei o R = 22 r/min
respira şi de a durerii, a poziţie antalgică. P = 90 b/min
avea o bună anxietăţii. - Discut cu pacienta Pacienta este
circulaţie. pentru a o linişti. liniştită şi
Diagnostic de - Menţinerea - Aerisesc salonul. cooperează cu
îngrijire: funcţiilor - Măsor funcţiile echipa de
Tahicardie (97 vitale în vitale şi le notez în îngrijire.
b/min), polipnee limitele F.O.
(24 r/min) datorită fiziologice. - Pentru reducerea
durerii în fosa durerii aplic punga
iliacă dreaptă cu gheaţă în
(proces regiunea inghinală şi
inflamator), comprese reci pe
anxietate. frunte.

3) Nevoia de a Reducerea - Asigur pacientei o Greaţa persistă.


se alimenta şi vărsăturilor şi hidratare
hidrata. a greţurilor corespunzătoare:
Diagnostic de ceai îndulcit, rece, în
îngrijire: cantităţi mici.
- Inapetenţă - Rog pacienta să
- Vărsături respire adânc pentru
alimentare a-i diminua senzaţia
- Greaţă de greaţă.
- Aerisesc salonul
- Administrez la
indicația medicului
Metoclopramid FI,
im.

65
4) Nevoia de a-şi - Menţinerea - Administrez, la Temperatura a
păstra temperaturii indicaţia medicului, scăzut la 37,50C
temperatura în limite Algocalmin f.I IM,
corpului în fiziologice. aplic comprese reci
limite normale. - Reducerea pe frunte.
Diagnostic de durerii şi a - Asigur un
îngrijire: anxietăţii. microclimat
- Hipertermie favorabil (lenjerie
- Febră moderată curată şi uscată - atât
(38,30C) de corp cât şi de
- Anxietate, pat), aerisesc
proces inflamator, salonul.
durere.

ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Măsor şi notez în F.O. ORA 1200
evita durerii funcţiile vitale. - Durerile s-
pericolele. - Prevenirea - Administrez la indicaţia au mai
Diagnostic de complicaţiilor medicului Algocalmin f.I, diminuat, dar
îngrijire: posibile IM, Amoxiplus 1,2g la 8 există.
Vulnerabilitatea ore - Nu prezintă
faţă de pericole - Ajut pacienta să ia o complicaţii
Risc potenţial poziţie antalgică în pat. TA = 140/70
de complicaţii - Asigur un microclimat mm Hg
imediate şi favorabil pacientei P = 90 b/ min
tardive: - Aerisesc salonul, R = 23 r/min
- Hemoragie temperatură moderată,
postoperatorie lenjerie de pat şi corp
- Ocluzie curată şi uscată.
intestinală
- Evisceraţii
- Risc pentru
infectarea
plăgii operate
2) Nevoia de a - Urmărirea şi - Discut cu pacienta şi o Pacienta
se alimenta şi efectuarea unei încurajez să consume înţelege şi
66
hidrata. hidratări lichide: ceai neindulcit, consumă o
Diagnostic de corespunzătoare compot, supă de zarzavat. cantitate
îngrijire: - Ajut pacienta să se aşeze suficientă de
Inapetenţă într-o poziţie comodă lichide.
Dificultate de a pentru a se putea hidrata.
se alimenta şi
hidrata

3) Nevoia de a - Reluarea - Ajut pacienta să meargă Tranzit


elimina. tranzitului la toaletă pentru intestinal
Diureză intestinal satisfacerea nevoii prezent.
aproximativ în - Autonomie în - Observ şi notez diureza în Diureză în
limite normale. satisfacerea F.O. limite
(1200 ml/24h) nevoilor fiziologice.

4) Nevoia de a - Redarea - Ajut pacienta să se - Pacienta se


fi curat şi autonomiei în deplaseze la baie pentru simte mai
îngrijit. satisfacerea efectuarea toaletei parţiale bine curată şi
Diagnostic de nevoii. şi îi explic importanţa schimbată.
îngrijire: - Menţinerea efectuării acestei tehnici. - Plaga este
Dificultate în tegumentelor - Efectuez pansarea plăgii curată, nu
satisfacerea curate. operatorii în perfecte prezintă risc
nevoii. - Pansamente condiţii de asepsie de infecţii
curate, corect
aplicate.
5) Nevoia de a- - Combaterea - Aplic comprese reci pe Pacienta este
şi menţine febrei, durerii şi frunte pentru a diminua mai liniştită.
temperatura anxietăţii. febra. Febra a mai
corpului în - Calculez bilanţul ingesta - scăzut.
limite excreta pe 24 h. T0 = 37,30C.
normale. - Aerisesc salonul şi asigur
Diagnostic de lenjerie de corp şi pat
îngrijire: adecvată.
Hipertermie
(febră moderată
37,80C, durere,
anxietate)
6) Nevoia de a - Reducerea Creez un mediu adecvat Pacienta a
dormi şi a se durerii. odihnei: linişte, salon dormit o oră
odihni. - Pacienta să aerisit, lenjerie curată. şi jumătate în
Diagnostic de beneficieze de Stabilesc cu pacienta un timpul zilei,

67
îngrijire: un somn orar de somn şi odihnă. este mai
Somn întrerupt suficient Asigur o poziţie antalgică, liniştită,
(datorită durerii cantitativ şi relaxată. durerea s-a
plăgii calitativ. Administrez la indicaţia mai diminuat
operatorii) medicului o tabletă
Algocalmin per os pentru
combaterea durerii
7) Nevoia de a - Calmarea - Discut cu pacienta şi îi Pacienta
se îmbrăca şi durerii. explic că această înţelege şi
dezbrăca. - Autonomie în incapacitate de a se colaborează
Diagnostic de satisfacerea îmbrăca şi a se dezbrăca pentru
îngrijire: nevoii este temporară, fiind satisfacerea
Incapacitate în provocată de durerea nevoii.
satisfacerea postoperatorie locală.
nevoii.(durere, - Ajut pacienta în
anxietate) satisfacerea nevoii.
- Asigur lenjerie de corp şi
pat curată şi uscată.
- Ajut pacienta să adopte o
poziţie antalgică în pat.
8) Nevoia de a Comunicare - Port discuţii cu pacienta - Pacienta
comunica. eficientă atât cu pentru a trece de această înţelege,
Diagnostic de echipa de stare. colaborează
îngrijire: îngrijire cât şi şi comunică
Izolare socială. cu restul - O încurajez să-şi exprime eficient cu
Comunicare pacientelor din emoţiile şi să comunice cu echipa de
ineficientă la salon. cei din jurul său (echipa de îngrijire,
nivel afectiv. îngrijire, familie, colegi de familia şi
salon). restul
pacienţilor
- Explic pacientei din salon.
importanţa acumulării de
noi cunoştiinţe în ceea ce
priveşte afecţiunea sa.

- Prevăd întrevederea cu cei


dragi.

ZIUA a - II – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

68
AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat TA = 130/70
evita durerii şi favorabil: salon aerisit, mm Hg
pericolele. eliminarea lenjerie curată: P = 82 b/min
riscului - la indicaţia medicului, R = 19 r/min
Diagnostic de infecţios administrez IM, o fiolă de T0 = 37,70C
îngrijire: algocalmin;
Vulnerabilitatea - efectuez toaleta plăgii în - Dureri
faţă de pericole: condiţie de asepsie; diminuate
- risc de - mobilizez activ şi pasiv
infecţie la pacienta; - Plaga
nivelul plăgii - măsor şi notez în F.O. operatorie fără
operatorii funcţiile vitale. risc de
- durere - asigur poziţia antalgică, infecţie.
- anxietate relaxată a pacientei.
2) Nevoia de a - asigurarea - explic pacientei Pacienta se
se alimenta şi alimentării şi importanţa hidratării hidratează şi
hidrata. hidratării - încurajez pacienta să se alimentează
Diagnostic de corespunzătoare consume: ceaiuri corespunzător.
îngrijire: a pacientei neîndulcite, compot, supe
- Inapetenţă de zarzavat, piureuri de
- Dificultate de legume.
a se alimenta şi
hidrata.

3) Nevoia de a - pacienta să - însoţesc pacienta la - diureză


elimina prezinte o toaletă pentru satisfacerea normală 1500
- diureză diureză nevoii, ml/24 h
normală fiziologică - observ şi notez în F.O. - tranzit
- să prezinte cantitatea şi aspectul intestinal
tranzit diurezei. prezent
intestinal.
4) Nevoia de a- - pacienta să - administrez la indicaţia Pacienta este
şi menţine prezinte o medicului, algocalin f I, mai liniştită
temperatura temperatură în IM T0 = 370C.
corpului în limite - aerisesc salonul
limite fiziologice discut cu pacienta şi o rog
fiziologice: să stea liniştită, să se
Diagnostic de relaxeze
îngrijire:

69
subfebrilitate
T0 = 37,60C.
5) Nevoia de a - Pacienta să - însoţesc pacienta la baie, - Pacienta
fi curat şi aibă autonomie unde îşi efectuează toaleta colaborează.
îngrijit. în satisfacerea parţială - Îşi
Dificultate în nevoii - îi ofer schimburi curate, efectuează
satisfacerea uscate toaleta pe
nevoii - discut cu pacienta pentru regiuni.
a-şi recăpăta încrederea în - Nevoi
sine satisfăcute.
6) Nevoia de a - Reducerea - Rog pacienta să se Pacienta are
se odihni. durerii. relaxeze, să iasă în curtea un somn
Diagnostic de spitalului câteva minute, să liniştit,
îngrijire: - Pacienta să respire aer curat. odihnitor, de o
Somn întrerupt beneficieze de - Mă asigur că ocupă o oră în timpul
( durere ) un somn poziţie antalgică în pat. zilei.
eficient calitativ - Îi ofer o revistă să
şi cantitativ. citească înainte de a
adormi.
7) Nevoia de a - Reducerea - Îi explic pacientei Pacienta
se mişca şi a durerii. importanţa mişcării şi o colaborează şi
avea o bună încurajez spre astfel de se
postură. activităţi ca plimbarea; îi mobilizează
Diagnostic de explic că în curând va suficient.
îngrijire: putea pleca acasă.
Mişcări active
insuficiente
(durere)
8) Nevoia de a - Să poată - Discut cu pacienta, o Pacienta
comunica. comunica încurajez să comunice cu comunică cu
Diagnostic de eficient la nivel echipa de îngrijire, cu echipa de
îngrijire: afectiv. familia şi colegele de îngrijire.
Comunicare salon.
inadecvată la
nivel afectiv.

ZIUA a- III –a – postoperator


NEVOI INTERVENȚII
AFECTATE OBIECTIVE AUTONOME EVALUARE
DELEGATE

70
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat TA = 130/70
evita durerii şi favorabil: salon aerisit, mm Hg
pericolele. eliminarea lenjerie curată: P = 72 b/min
riscului - efectuez toaleta plăgii în R = 19 r/min
Diagnostic de infecţios condiţie de asepsie; T0 = 36,70C
îngrijire: - mobilizez activ şi pasiv
Vulnerabilitatea pacienta; - Plaga
faţă de pericole: - măsor şi notez în F.O. operatorie
- risc de funcţiile vitale. fără risc de
infecţie la - asigur poziţia antalgică, infecţie.
nivelul plăgii relaxată a pacientei.
operatorii

CAZUL III
Culegerea datelor
1.Date subiective
NUME: P.C.
VÂRSTA: 23 ani
SEX: M
STARE CIVILĂ: necăsătorit
RELIGIE: penticostala
NAŢIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul
OCUPAŢIA: agent vânzări
DOMICILIUL: Sebeș, judetul Alba
CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte cu părinţii la bloc, apartament cu
trei camere
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: o cafea zilnic
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,77 cm;
- greutate: 76 kg;
- grup sanguin: A II, RH negativ;
- nu se ştie alergic la nici un medicament
FUNCŢII VITALE:
TA = 120/ 75 mm Hg
P = 95 b/min
R = 24 r/min
T0 = 38,70 C
FUNCŢII VEGETATIVE:
- apetit – inapetenţă
- scaun – normal
71
- diureză: scăzută
- durere vie în fosa iliacă dreaptă
ANTECEDENTE PERSONALE: - bolile copilăriei
ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE: neagă boli importante.

2. Date obiective
DATA INTERNĂRII: 17.01.2012
EXAMEN CLINIC GENERAL:
Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliatii toracice ample,
simetrice. Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace
ritmice bine bătute. Șoc apexian în spatiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară. TA=120/75 mmHg; P=95 b/min.
Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea
profundă în fosa iliacă dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune.
Tranzit intestinal prezent. Ficat și splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție.
Giordano negativ bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientat temporo-spațial. ROT și pupilare prezente

DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută


MOTIVELE INTERNĂRII:
- greaţă;
- cefalee;
- tahipnee;
- tahicardie;
- febră moderată (38,70C );
- dureri în fosa iliacă dreaptă;
ISTORICUL BOLII: Debutul afecţiunii de 24h după un efort fizic
prelungit.
Pacientul afirmă că durerea în fosa iliacă dreaptă a apărut brusc, fiind
însoţită de febră, cefalee, greaţă, motive pentru care pacientul s-a prezentat la
spital.

EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR


Hemoleucograma:

72
Ht= 42%; Hgb=12.5 g %; L=13.800/mm cu neutrofile=79%
V.S.H = 15mm/1h; Grup sanguin = A II; Rh = NEGATIV
Glicemie = 98 mg%; Uree sang = 27g%; T.S.=2’26”; T.S. = 5’48”
Amilazemie = 16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph =
5,5; D = 1015; albumina = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari =
absent; sediment = foarte rare epitelii plate, 2-4 leucocite/camp.
Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen, atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în
limite normale; RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS:11,5/5cm, fără
ectazii pielocaliceale; Splina: dimensiuni normale; Pancreas: mediocorporeal,
dimensiuni normale; Vezica urinară: în semirepleție, fără calculi.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală

Electrocardiograma:
Traseu electric normal

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi :


1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
Pacientul prezintă căi respiratorii superioare libere și integre, torace
normal conformat, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent,
tahipnee cu o frecvență a respirațiilor de 24/min. Mucoasa respiratorie umedă cu
secreții reduse.
Cord situat în limite normale. Tahicardie - 94 pulsații/min TA = 120/75
mmHg. Șoc apexian situat în spatiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară.
Tegumentele sunt calde, normocrome, umede datorită febrei care îi
cauzează transpirații.
2. Nevoia de a se hidrata și alimenta
Bolnavul prezintă de câteva zile un apetit scăzut. Consumă de regulă 2000
ml lichide / 24 ore, însă de la debutul bolii nu se hidratează corespunzător din
cauza vărsăturilor.
Pacientul are o greutate de 76 kg și înălțimea 1,77 m.
3. Nevoia de a elimina
Pacientul prezintă micțiuni spontane, fiziologice, cu o frecvență de 3-4/zi;
urini hipercrome, aspect clar și o diureză scăzută de 700ml/24 h (oligurie
datorită nehidratării corespunzătoare și pierderilor prin transpirație datorită
febrei).
Tranzitul intestinal este normal.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Pacientul se mișcă cu dificultate din cauza durerii persistente în fosă iliacă
dreaptă. Adoptă o poziție antalgică.

73
5. Nevoia de a se odihni și a dormi
Pacientul are perturbată perioadă de odihnă și somn din cauza durerilor, a
senzației de greață și a vărsăturilor.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Pacientul afirmă că îi place să poarte vestimentație elegantă. Se îmbracă
adecvat mediului ambiant și al mediului social. În spital are vestimentatie
proprie.
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Este o persoană curată, îngrijită, face duș zilnic, este preocupat de
aspectul fizic. Pielea este curată, unghiile îngrijite.
8. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
Bolnavul prezintă febră moderată (T = 38,70C), tegumente calde, umede,
transpirate.
9. Nevoia de a evita pericolele (de securitate)
Se adaptează mediului în care trăiește și lucrează, știe să evite pe cât
posibil situațiile conflictuale ce pot surveni. Se adaptează ușor unor situații noi.
Despre starea sa actuală de sănătate este îngrijorat și vrea să știe la ce se poate
aștepta. Prezintă ușoară anxietate.
10. Nevoia de a comunica
Este o persoană sociabilă, vorbește cu plăcere despre familia sa, prietenii
săi, despre locul său de muncă. .
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori,
de a practica religia
Este de religie penticostală, merge regulat la casa de rugăciune, se roagă
zilnic. Dorește să se vindece și crede cu tărie că o va face cu ajutorul lui
Dumnezeu.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Afirmativ din spusele lui relevă că este mulțumit de ceea ce a realizat
pâna în momentul respectiv în viață. Dorește să se vindece cât mai repede
posibil să poată pleca acasă să fie alături de familie.
13. Nevoia de a se recrea
Îi plac filmele documentare și talk-show-urile.
14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
Pacientul se interesează de boala lui, se adresează cu încredere, pentru
informații personalului medical care se ocupă de îngrijirea sa.

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
• Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
• Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
• Nevoia de a elimina
• Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
• Nevoia de a se odihni și a dormi

74
• Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
• Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
• Durere în fosa iliacă dreaptă
• Grețuri și vărsături
• Febră
• Tahipnee
• Tahicardie
• Cefalee
Obiective:
• Diminuarea durerii
• Diminuarea vărsăturilor
• Combaterea febrei
• Reducerea anxietății
• Prevenirea complicațiilor

Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE


AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă recomand pacientului. TA = 120/70
evita anxietăţii - Port discuţii cu pacientul mm Hg
pericolele. pentru a înlătura anxietatea.
Diagnostic de - Combaterea - Îl asigur să aibă încredere R = 22 r/min
îngrijire: durerii; în echipa de îngrijire
- - Aplic punga cu gheaţă în P = 90b/min
Vulnerabilitatea - Scăderea zona inghinală pentru a
faţă de pericole; febrei; diminua durerea. T0 = 38,20C.
- Risc de - Administrez la indicaţia
complicaţii - Prevenirea medicului Algocalmin f.I, Pacientul este
postoperatorii; complicaţiilor IM. mai liniştit.
- Anxietate; posibile - Recoltez sânge pentru
- Durere în investigaţii de laborator în
zona inghinală urgenţă: HLG, grup sanguin
dreaptă. şi Rh, VSH, glicemie.
TA = 120/75
mm Hg
R = 24 r/min
P = 95 b/min;
- Febră: 38,70C.
2) Nevoia de a - Reducerea - Asigur pacientului o R = 22 r/min
respira şi de a durerii, a poziţie antalgică. P = 90 b/min

75
avea o bună febrei. - Aerisesc salonul. Pacientul este
circulaţie. - Menţinerea - Măsor funcţiile vitale şi le mai liniştit şi
Diagnostic de funcţiilor notez în F.O. cooperează cu
îngrijire: vitale în - Pentru durere şi febră echipa de
• Tahicardie limitele aplic punga cu gheaţă în îngrijire.
(95 b/min), fiziologice. regiunea inghinală şi
• Tahipnee comprese reci pe frunte.
(24 r/min)

3) Nevoia de a- - Menţinerea - Administrez, la indicaţia


şi păstra temperaturii în medicului, Algocalmin f.I Temperatura
temperatura limite IM. a scăzut la
corpului în fiziologice. - Aplic comprese reci pe 38,20C
limite - Reducerea frunte.
fiziologice. durerii şi a - Asigur lenjerie curată şi
Diagnostic de anxietăţii. uscată - atât de corp cât şi
îngrijire: de pat.
Hipertermie - Aerisesc salonul.
Febră moderată
(38,70C)
Anxietate,
proces
inflamator,
durere.
4) Nevoia de a Reducerea - Asigur pacientului o Senzaţia de
se alimenta şi greţurilor. hidratare în limite greaţă este
hidrata. Pacientul să se fiziologice. mai
Diagnostic de hidrateze - Rog pacientul să respire dinimuată.
îngrijire: corespunzător. adânc pentru a-i diminua Pacientul se
Inapetenţă senzaţia de greaţă. hidratează
(greaţă) - Aerisesc salonul suficient.
Hidratare
insuficientă.
5) Nevoia de a - Asigurarea - Însoţesc pacientul la - Elimină
elimina. unei diureze în toaletă pentru satisfacerea urină în
Diagnostic de limite nevoii, îi explic importanţa cantitate
îngrijire: fiziologice. tehnicii de a se spăla pe normală.
- Eliminare mâini. - Pacientul se
inadecvată - Notez diureza, cantitatea simte mai
(Oligurie - 900 în F.O. bine după
ml/24h). - Asigur lenjerie de pat şi schimbarea
76
- Transpiraţii corp curată şi uscată. hainelor.
moderate.
6) Nevoia de a - Reducerea - Discut cu pacientul, îi - Pacientul se
se îmbrăca şi durerii. explic că această simte mai
dezbrăca: - Autonomie înincapacitate de a se îmbrăca bine, curat.
Diagnostic de efectuarea şi dezbrăca este temporară, Colaborează
îngrijire: îmbrăcării şi fiind provocată de durere. cu echipa de
Incapacitate în dezbrăcării. - Ajut pacientul în îngrijire.
satisfacerea satisfacerea nevoii.
nevoii: durere. - Asigur lenjerie de pat şi de
corp curată, uscată şi lejeră.
7) Nevoia de a - Reducerea - Discut cu pacientul pentru - Pacientul
dormi şi a se durerii şi a-i înlătura anxietatea. este mai
odihni asigurarea unui - Creez un climat favorabil liniştit,
Diagnostic de somn odihnei: salon aerisit, doarme
îngrijire: odihnitor, linişte, temperatură aprox. o oră
Somn întrerupt, liniştit. moderată, lenjerie curată, în timpul
insomnie adecvată anotimpului). zilei.
(durere)

8) Nevoia de a - Pregătirea - Medicul a hotărât Pacientul se


fi curat şi tegumentelor efectuarea intervenţiei simte bine,
îngrijit. pentru chirurgicale la ora 1500. mai liniştit
Diagnostic de intervenţia - Efectuez toaleta parţială a psihic,
îngrijire: chirurgicală. pacientului, pregătesc locul colaborează
Imposibilitatea . (zona) operatorie prin cu echipa de
satisfacerii radere şi dezinfectare cu îngrijire.
nevoii. alcool.
- Măsor şi notez funcţiile
vitale.

ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII
AFECTATE OBIECTIVE AUTONOME EVALUARE
DELEGATE
1)Nevoia de a - Combaterea Măsor funcţiile vitale şi le - Dureri
evita durerii notez în F.O. diminuate
pericolele. - Prevenirea - Asigur o poziţie antalgică - Nu prezintă
Diagnostic de complicaţiilor pacientului în pat complicaţii

77
îngrijire: imediate şi - Asigur un microclimat - Plagă curată,
Vulnerabilitatea tardive; favorabil nu prezintă
faţă de pericole - Administrez la indicaţia semne de
- Risc potenţial medicului antialgice: infecţie.
de complicaţii Algocalmin f.I, IM şi TA = 115/60
imediate şi antibiotice - Cefort 1g la 12 mm Hg
tardive: ore. P = 85 b/ min
- Hemoragie - Pansarea plăgii în perfecte R = 20 r/min
postoperatorie condiţii de asepsie.
- Ocluzie
intestinală;
- Evisceraţii
Risc pentru
infectarea
plăgii
operatorii;
- Durere
2) Nevoia de a - Urmărirea şi - Asigur pacientului o Pacientul
se alimenta şi efectuarea unei poziţie antalgică, îi explic înţelege şi
hidrata. hidratări în importanţa unei hidratări cooperează
Diagnostic de limite normale. corespunzătoare. consumând
îngrijire: - Îl încurajez să consume lichide pentru
Inapetenţă ceai neindulcit, compot, asigurarea
Dificultate de a supă de zarzavat strecurată. necesarului
se alimenta şi hidric al
hidrata. organismului.

3) Nevoia de a - Să prezinte o - Ajut pacientul să meargă Tranzit


elimina diureză în la toaletă, observ şi notez intestinal
Diagnostic de limite diureza în F.O. prezent.
îngrijire: fiziologice.
Diureza - Să se reia
normală tranzitul
intestinal.
4) Nevoia de a - Menţinerea - însoţesc pacientul la baie, .- pacientul
fi curat şi tegumentelor îl ajut la efectuarea toaletei înţelege,
îngrijit. curate. pe regiuni, îi explic colaborează,
Diagnostic de - plaga importanţa igienei în viaţa se simte bine
îngrijire: operatorie - omului. fizic şi psihic.
Dificultate în pansament - efectuez pansarea plăgii în - plaga
satisfacerea curat, uscat. condiţii de asepsie. prezintă
nevoii. - autonomie în semne de
78
satisfacerea vindecare.
nevoii.
5) Nevoia de a- Scăderea - administrez o fiolă de Pacientul s-a
şi menţine febrei, a Algocalmin, la indicaţia mai liniştit.
temperatura durerii, medicului Durerea este
corpului în înlăturarea - salon aerisit, mai
limite anxietăţii. - discut cu pacientul pentru diminuată,
fiziologice. a-i înlătura anxietatea. febra a scăzut
Diagnostic de la 37,10C.
îngrijire:
Subfebrilitate
(37,50C)
- durere,
anxietate
6) Nevoia de a - calmarea - administrez Algocalmin f. Pacientul
se odihni şi a durerii. I IM, la indicaţia medicului înţelege, se
dormi. - să - asigur un climat favorabil linişteşte,
Diagnostic de beneficieze de odihnei: salon aerisit, doarme
îngrijire: un somn lenjerie curată, o poziţie aproximativ o
Somn întrerupt liniştit, antalgică, relaxată, linişte. oră şi
(durere) suficient - stabilesc împreună cu jumătate în
cantitativ şi paientul un orar de somn şi timpul zilei.
calitativ odihnă

7) Nevoia de a - Să prezinte - Ajut pacientul să-şi Pacientul


se îmbrăca şi autonomie în schimbe hainele, înţelege, se
dezbrăca. satisfacerea asigurându-i lenjerie de simte mai
Diagnostic de nevoii --să nu corp şi pat curată şi uscată bine în haine
îngrijire: mai prezinte şi îi explic că această curate.
Incapacitate în dureri la problemă se va rezolva
satisfacerea nivelul plăgii odată cu calmarea durerilor
nevoii. operatorii. operatorii

- ajut pacientul să ocupe în


pat o poziţie cât mai
comodă, îl rog să se
relaxeze.

ZIUA a – II – a POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII
79
AFECTATE OBIECTIVE AUTONOME EVALUARE
DELEGATE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat ORA1200
evita anxietăţii, a favorabil: salon aerisit, TA = 120/60
pericolele. durerii lenjerie curată: la indicaţia mm Hg
Diagnostic de - prevenirea medicului, administrez IM, AV = 82
îngrijire: eventualelor o fiolă de algocalmin; b/min
infecţii - efectuez toaleta plăgii în R = 21 r/min
Vulnerabilitatea condiţie de asepsie; T0 = 37,40C
faţă de pericole: - mobilizez activ pacientul; Dureri
- risc de măsor şi notez în F.O. diminuate
infecţie la funcţiile vitale. Plaga
nivelul plăgii - asigur poziţia antalgică, operatorie fără
operatorii relaxată a pacientului. risc de
- durere infecţie.
- anxietate
2) Nevoia de a - asigurarea - explic pacientului Pacientul
se alimenta şi alimentării şi importanţa hidratării şi înţelege,
hidrata. hidratării alimentării colaborează,
Diagnostic de corespunzătoare corespunzătoare, încurajez se hidratează
îngrijire: a pacientului pacientul să consume: şi se
ceaiuri neîndulcite, alimentează
Inapetenţă compot, supe de zarzavat, corespunzător.
Dificultate de a piureuri de legume.
se alimenta şi
hidrata.
3) Nevoia de a - pacientul să - însoţesc la toaletă pentru - diureză
elimina prezinte o satisfacerea nevoii, observ normală 1700
diureză în şi notez în F.O. cantitatea ml/24 h
limite normale. şi aspectul diurezei. - tranzit
- să prezinte - tranzit intestinal prezent intestinal
tranzit prezent
intestinal.
4) Nevoia de a- - pacientul să - administrez la indicaţia Pacientul este
şi menţine prezinte o medicului, algocalmin f I, liniştit
temperatura temperatură în IM; T0 0 36,90C.
corpului în limite Cefort 1g la 12 ore
limite fiziologice - aerisesc salonul
fiziologice discut cu pacientul şi-l rog
Diagnostic de să stea liniştit, să se
îngrijire: relaxeze

subfebrilitate
80
T0 = 37,60C.

ZIUA a – III – a POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII
AFECTATE OBIECTIVE AUTONOME EVALUARE
DELEGATE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat TA = 130/70
evita durerii şi favorabil: salon aerisit, mm Hg
pericolele. eliminarea lenjerie curată: P= 85 b/min
riscului - la indicaţia medicului, R = 20 r/min
Diagnostic de infecţios administrez IM, o fiolă de T0 = 36,80C
îngrijire: algocalmin; Dureri
- efectuez toaleta plăgii în diminuate
Vulnerabilitatea condiţie de asepsie; Plaga
faţă de pericole: - mobilizez activ şi pasiv operatorie fără
- risc de pacientul; risc de
infecţie la - măsor şi notez în F.O. infecţie.
nivelul plăgii funcţiile vitale.
operatorii - asigur poziţia antalgică,
- durere relaxată a pacientului.
- anxietate
2) Nevoia de a - asigurarea - explic pacientului Pacientul se
se alimenta şi alimentării şi importanţa hidratării hidratează şi
hidrata. hidratării - încurajez pacientul să se alimentează
Diagnostic de corespunzătoare consume: ceaiuri corespunzător.
îngrijire: a pacientului neîndulcite, compot, supe
- Inapetenţă de zarzavat, piureuri de
- Dificultate de legume.
a se alimenta şi
hidrata.
3) Nevoia de a - pacientul să - însoţesc la toaletă pentru - diureză
elimina prezinte o satisfacerea nevoii, normală 1500
- diureză diureză - observ şi notez în F.O. ml/24 h
normală fiziologică cantitatea şi aspectul - tranzit
- să prezinte diurezei. intestinal
tranzit - elimină gaze prezent
intestinal.
4) Nevoia de a- - pacientul să - administrez la indicaţia Pacientul este
şi menţine prezinte o medicului, algocalin f I, mai liniştit
temperatura temperatură în IM T0 0 370C.
corpului în limite
81
limite fiziologice - aerisesc salonul
fiziologice discut cu pacientul şi-l rog
Diagnostic de să stea liniştit, să se
îngrijire: relaxeze
subfebrilitate
T0 = 37,60C.
5) Nevoia de a - Pacientul să - însoţesc pacientul la baie, - Pacientul
fi curat şi aibă autonomie unde îşi efectuează toaleta colaborează.
îngrijit. în satisfacerea parţială - Îşi
nevoii efectuează
Diagnostic de - îi ofer schimburi curate, toaleta pe
îngrijire: uscate regiuni.
Dificultate în - Nevoi
satisfacerea satisfăcute.
nevoii

82
CAPITOLUL VI

Educația sanitară a pacientului cu apendicectomie

Măsuri de profilaxie primară

Urmăreşte reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire prin educarea


populaţiei de a preveni infecţiile.

Măsuri de profilaxie secundară

Aplicarea în timp util a măsurilor generale de tratament: utile atât în


ambulator, cât și în spital, asigură evoluţie favorabilă fără complicaţii:
• asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, inclusiv manevre de
resuscitare cardiorespiratorie, (respiratie artificială, masaj cardiac extern);
• administrarea de oxigen : 4-6 1/min daca este cazul;
• caracterizarea a uneia sau a mai multor căi pentru perfuzie i.v.,
• poziţia bolnavului în funcție de etiologie:
• introducerea unui cateter vezical pentru urmărirea debitului urinar, minim
1ml pe kg pe oră perfuzie renală adecvată;
• monitorizarea principalelor semne vitale cu consemnarea orară;
• transportul de urgență la spital,
Pe parcursul internării asistenta medicală trebuie să instruiască bolnava
în legătură cu intervenția chirurgicală și cu pregătirea preoperatorie necesară.
Asistenta medicală pune la curent bolnavul în legătură cu regimul alimentar pe
care trebuie să-1 respecte și cu consecințele nerespectării acestuia. Asistenta
trebuie să aducă la cunoștința bolnavului faptul că nu trebuie să fumeze, să
consume alcool şi cafea deoarece dăunează organismului și eventual
interacționează cu medicamentele utilizate pre-, intra- și post-operator.

83
Încăperea trebuie aerisită zilnic și bolnavul trebuie să respecte orarul meselor și
regulile de igienă personală.

Măsuri de profilaxie terțiară: se realizează prin acţiuni destinate


diminuării incapacităţilor funcţionale ale bolnavilor şi prevenirea apariţiei
complicaţiilor.

Bibliografie

Georgeta Baltă - ,,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor“

Corneliu Borundel - „Manual de medicină internă pentru cadre medii”

Leonard Donmişoru - „Compendiu de medicină internă”

Mihai Mihailescu - „Chirurgie pentru cadre medii”

Lucreţia Titircă - „Explorări funcţionale şi îngrijiri acordate


bolnavului”

Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing”

Lucreţia Titircă - „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de


asistenţii medicali”

Lucreţia Titircă - ,,Urgenţele medico-chirurgicale”

84