Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Anul 1866
În acest an au avut loc trei evenimente importante:
abdicarea lui Al. I. Cuza;
aducerea pe tronul României a prinţului german Carol de Hohenzollern (1866-1914);
adoptarea primei constituţii a României;
c) Unificarea Italiei
Unificarea statelor italiene s-a realizat în jurul regatului Piemontului şi al regelui său, Victor Emanuel al II-lea, ajutat
de prim-ministrul Camillo Cavour. Un rol important a revenit voluntarilor lui Giuseppe Garibaldi. Unificarea statelor
italiene s-a realizat prin mai multe căi:
război: în anii 1859 şi 1866, Piemontul a avut război cu Austria în urma căruia a eliberat Lombardia şi Veneţia; în
1859, Piemontul a primit ajutor din partea Franţei iar în 1866 din partea Prusiei;
cale diplomatică (în anul 1860 s-au organizat plebiscite în mai multe state italiene);
mişcare revoluţionară (în anul 1860, Garibaldi a condus expediţia „Celor o mie” prin care a eliberat Sicilia şi
sudul Italiei).
În anul 1861, Victor Emanuel al II-lea a fost ales rege al Italiei. Unificarea Italiei s-a încheiat în anul 1870 când
Roma a devenit capitala statului.
d) Unificarea Germaniei
Uniunea vamală din 1834 (Zollverein) a pregătit economic unificarea statelor germane. Unificarea statelor
germane a fost realizată „de sus” şi „prin fier şi sânge” şi a fost în mare măsură opera cancelarului Prusiei Otto von
Bismarck („Cancelarul de fier”) şi s-a realizat în urma a trei războaie:
războiul cu Danemarca (1864);
războiul cu Austria (1866);
războiul cu Franţa (1870-1871);
Războiul cu Franţa (1870–1871)
Franţa a declarat război Prusiei în anul 1870. Armatele germane au înaintat cu repeciziune pe teritoriul Franţei,
îndreptându-se spre Paris. Împăratul francez Napoleon al III-lea şi o întreagă armată au fost luaţi prizonieri la
Sedan (septembrie 1870). În aceste împrejurări, adversarii lui Napoleon al III-lea au răsturnat guvernul şi au
proclamat republica. Germanii se aşteptau ca noua republică să solicite pacea dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Dimpotrivă, noua republică a refuzat să negocieze. În aceste împrejurări, armata germană a început să asedieze
capitala franceză.
La 18 ianuarie 1871, în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles, prinţii germani şi comandanţii militari l-au
proclamat pe Wilhelm I împărat german. Prin tratatul de pace din mai 1871, Franţa ceda regiunile Alsacia şi
Lorena şi plătea despăgubiri de război. Trupele germane urmau să se retragă din Franţa pe măsură ce se plăteau
despăgubirile.
În urma acestui război statele sudice (Baden, Wurttemberg, Bavaria) au fost încorporate oficial Germaniei iar
Prusia a preluat conducerea noului imperiu. Noul imperiu german erau un stat federal format din 25 de state
dintre care 3 erau oraşele libere Bremen, Lubeck şi Hamburg. Acestor 25 de state li se adăugau teritoriile
imperiale Alsacia şi Lorena.
e) State multinaţionale
În secolul al XIX-lea, statele multinaţionale erau:
Imperiul Habsburgic;
Imperiul Rus: care cuprindea spaţii întinse din Europa de est şi Asia (Finlanda, teritoriile baltice,
Basarabia, cea mai mare parte a Poloniei (Polonia fusese desfiinţată ca stat în secolul al XVIII–lea, în urma
unor împărţiri succesive, între Rusia, Austria şi Prusia). Rusia se erijează în protectoare a creştinilor
ortodocşi din Balcani şi Ţările Române.
Imperiul Otoman care stăpânea o serie de popoare sud-est europene (greci, albanezi, sârbi,
muntenegreni, bulgari, bosniaci).
Organizarea Austro-Ungariei
Imperiul austro-ungar era o confederaţie în care:
Austria cu capitala la Viena cuprindea teritoriul de astăzi al Austriei, Sloveniei şi Cehiei, nordul actualei
Italii (Trentin, Trieste), sudul Poloniei, vestul Ucrainei, Istria şi Dalmaţia (partea de sud a litoralului
croat), Bucovina;
Ungaria cu capitala la Budapesta cuprindea teritoriile actuale ale Ungariei şi Slovaciei, teritorii din
vestul Ucrainei (regiune cunoscută sub numele de Rutenia), partea de nord-vest a României
(Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat), nordul Serbiei (provincia Voivodina), nordul Croaţiei şi
Sloveniei. Graniţa dintre Austria şi Ungaria era reprezentată de râul Leitha, un afluent al Dunării.
Împăratul Austriei Franz Iosif şi soţia sa au fost încoronaţi regi ai Ungariei. Imperiul austro-ungar era condus de
dinastia austriacă Habsburg. Fiecare dintre cele două state avea instituţii separate (guvern, parlament), doar
finanţele, diplomaţia şi politica externă erau comune. De asemenea, Austria şi Ungaria aveau un guvern comun
care era format din împăratul austro-ungar, prim-miniştrii austriac şi maghiar, miniştrii celor trei ministere
comune, anumiţi membri ai familiei imperiale.
V.ADUNĂRILE AD-HOC
-hoc- organizate de caimacani
-în Moldova –caimacamul Nicolae Vogoride a falsificat rezultatele alegerilor
- Poarta le-a anulat, după intervenţia împăratului Napoleon al III lea şi a reginei Victoria a Angliei
- Noile alegeri au fost câştigate de unionişti
V.ADUNĂRILE AD-HOC
Activitatea adunărilor ad-hoc:
- ambele adunări s-au pronunţat pentru unirea Principatelor;
-au adoptat rezoluţii care prevedeau :
- respectarea autonomiei
- Unirea Principatelor sub numele de România
- prinţ străin
- neutralitatea pământului românesc
- adunarea reprezentativă
VI. CONFERINŢA ŞI CONVENŢIA DE LA PARIS - 1858
- Conferinţa puterilor garante s-a întrunit pentru a decide organizarea Principatelor deciziile lor au fost incluse
într-un act separate CONVENŢIA DE LA PARIS – cu rol de constituţie – prevedea statutul juridic internaţional şi
principiile de organizare a Principatelor:
- menţinerea suzeranităţii otomane şi a protecţiei marilor puteri;
- unirea formală – noul stat: Prinţipaturile Unite ale Moldovei şi Valahiei
-separarea puterii prin:-doi domni
- două adunări
- două guverne
- două capitale
- instituţii comune -Comisia Centrală de la Focşani
- Curtea de Casaţie
- Armata
- principii de organizare modernă a statului: -separarea puterii în stat
Desfiinţarea privilegiilor
egalitatea în faţa legilor