Mă cheamă Jani

Jani mă cheamă!

Înainte să vă povestesc mai multe, lăsați paharul de vin din mână și ascultați-mă cu
atenție. Ideea e că mă deranjează să nu fiți aici. Ar fi păcat de poveste, zic și eu. Și tu, și celălalt,
și domnișoara. Lăsați telefoanele din mână o clipă. Nu se supără pentru un amărât de seen.

Provin dintr-un cartier de o notorietate de intimidat pentru nenorocitul ăsta de oraș. La noi
în zonă nu se bea, nu se fumează, nu se ascultă muzică proastă. De ce? Ei... "nu sunt fonduri" - ca
să fiu înțeles de toată lumea. Acum o să sar și eu aici ca să mă puteți vedea mai bine.

Trăiesc într-o peșteră de la capătul lumii. Dimineața îmi fac omletă din ouă de cangur, iar
la prânz beau un milkshake din lapte de crocodil pe stomacul gol. Ăla îmi dă energie până a doua
zi seara, când reiau pur și simplu rutina. Am un picior de lemn, unul de oțel inoxidabil (cu ăla se
poate și înota) și mai am unul de cauciuc (mai finuț, mai pentru doamne, mai pe când dau prin
centru să arăt și eu cumva, să am și eu o prestanță). Nu am păr în cap de obicei, dar și când am,
nu mă compar cu nimeni, adică... uită-te și tu dom'le, ce coamă de leu (e drept, leu la menopauză,
dar LEU). Ce să vă mai zic despre mine? Să vă faceți comozi acolo pe scaunele voastre și să
înghițiți povestea. Așa. Înălțimea Mea. Dumneamea sau, fie, Domnia Mea (cum mi se mai spunea
în Senatoriu) sunt un mare. Când mă întind eu dimineața se ia tencuiala de pe pereți. Prind luna
de gât și îi dau palme la fund când mă enervează. Mi-e ciudă, doar, că nu ajung la broască să
deschid ușa uneori. Am zile când nu cresc. Da, știu, sună ca o scuză penibilă, așa ziceți toți,
bărbații sunt niste porci, bărbații în sus, în jos, la dracu'. Eu nu!

Jani mă cheamă!

Eram în toiul orașului, plecat de acasă cu zilele și căutându-mi fesul. L-am pierdut când
îmi mângâiam urechea. Toată lumea spune să nu mai fac asta, să mă las, să nu țin atât de un
viciu, da' mă credeți că nu pot?! El al treilea fes pierdut săptămâna asta. Și mă tot împușcau
grănicerii când încercam să ies din cartieru' meu, dar le-am spus că nu-mi pasă. Să-și bage
gloanțele în cur, eu am viză și ies.

Vă spun, eram în centru și mă tot uitam, ba în stânga, ba în dreapta, ba în jos, ba în jos, iar
în jos, până la un moment dat am găsit o pălărie. Era o pălărie verde din dantelă, cusută cu grijă,
cu răbdare, cu mâna. M-am uitat la ea, i-am făcut o poză și am pus-o rapid pe Amazon. Oameni
buni, așa a luat-o apa de zici că nu-i adevărat. Dar mi-a rămas in mână o fundă ce mirosea a suc
de pere fermentat. Eram uluit. Dar totuși, cum să-ți pierzi pălăria aia verde? Ce să fi făcut s-o
scapi? Cine? M-am ridicat cu funda la cer, am pipăit pomii, am intrebat pompierii despre ea:
nimic. Cine o pierduse pe pălărie nu era din centru. Trebuia să aflu repede ce și cum. Fraților, nu
poți sta așa, nu?

Eu v-am mai zis că mă cheamă Jani, nu?!

Am pus mâna pe telefonul cel mobil, l-am băgat în prima priză pe care am găsit-o, l-am
conectat la antene, am găsit și o furculiță de aluminiu, am băgat-o în spate, am lins bateria, am
frecat-o, l-am ținut și în lumină si pe urmă l-am inchis. Mi-am dat seama că n-am pe cine suna.
Asta era o treabă ce trebuia făcută cu mâna. Ce tot atâta joacă?!

Am plecat să iau la pachet tot orașul. Cine își mai freacă urechile în orașul ăsta?! Mi-am
găsit persoana. Gata, mamă, tată, unchiule și ție vărule și ție Jani, gata, bă. Eu m-am scos de tot!
Că-mi și vine să plâng.

M-am tot dus si m-am dus și mă loveau mașinile si căruțele cu boi. M-a călcat un elefant
pe coadă, un pui de urs mi-a mușcat din cealaltă coadă, vai de capu' meu! În final am ajuns și
acolo. Și am văzut-o. Mi-a făcut semn de la 5 kilometri că e ea, dar mi-am dat seama după
mirosul de lemndulce.

"Haide, haide incoa!" tot așa mă striga. Eu dădeam din aripa stângă că dreapta am
pierdut-o de mult pe Unirii pe undeva la o terasă. M-am apropiat de ea. Nu vreți să știți cum a
fost. Tremuram tot, simțeam cum mi se golesc bateriile de tot. Eram....pfff

Mă cheamă Jani!

Bine, acum chiar că nu mai pot sta, deja mă tot cheamă și parcă văd că vine iar cu furca la
mine. V-am lăsat, pa.