Sunteți pe pagina 1din 20

(Cap B/I.

1 Din bibliografie )
INFRACTIUNI CONTRA PERSOANEI
1 Omuciderea: a. omorul,
b. omorul calificat,
c. omorul deosebit de grav,
d. pruncuciderea,
e. uciderea din culpă.
a. OMORUL
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special il constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul
fundamental al omului la viata, drept consacrat prin art. 22 alin. (1) din Constitutia
Romaniei.
Obiectul material este corpul persoanei in viata asupra careia se indreapta
actiunea ucigatoare.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) nu a fost calificat de text.
Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni - art. 191 C. pen.
Participatia la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei
-coautorat, instigare, complicitate.
In materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gandire clara si
constants asupra participatiei sub forma coautoratului la savarsirea acestei
infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea ,,clasica", incidents in alte zone ale
Codului penal.
Astfel, s-a statuat ca omorul este comis in conditiile coautoratului atunci cand autorii
faptei au actionat concomitent, in cadrul unei activitati indivizibile si in realizarea
intentiei de a ucide, chiar daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva
(concreta, individuals) a unuia dintre participanti.
S-a motivat, in prelungirea conceptiei, ca actiunile coinculpatilor - care nu au aplicat
lovituri letale victimei - au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a
se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista agresiunii,
consecinte care, neindoielnic, se inscriu in nex-ul cauzal al infractiunii47. Este insa evident
ca savarsirea infractiunii de omor, in forma coautoratului, presupune, necesarmente, ca
persoana (persoanele) prezente la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare
activitati, de orice tip, indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla ei prezenta
la locul omorului (asistarea) nesatisfacand cerinta unei cooperari in sensul notiunii
penale de coautorat48. Intr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina, eventual, in ce
masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o complicitate (morala) la
nedenuntare, in cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta de omor
despre care a luat cunostinta.
1
Practica judiciara cu privire la participatia sub forma coautoratului in materia
omorului a fost inspirata si, oricum, potentate de doctrina de specialitate49.
Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost circumstantiat
de text.
Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii varsta sau starea de viabilitate a
victimei, dupa cum nu are relevanta imprejurarea ca omorul a fost savarsit de autor la
cererea victimei. Ultima ipoteza ridica una dintre cele mai controversate si fascinante
probleme in materia omuciderii - euthanasia - concept prin care se intelege ,,uciderea
savarsita sub impulsul unui sentiment de mila pentru a curma chinurile fizice ale unei
persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza,
inevitabila"50. Acceptarea sau neacceptarea omorului intr-un asemenea context a
constituit tema a numeroase si importante studii sociologice, medicale, religioase si,
natural, juridice51. Dincolo insa de consistenta ori aptitudinea de a convinge a
argumentelor pro sau contra euthanasiei, legislative penale din statele moderne nu
absolva de raspundere penala autorii faptei de omor comis in aceste conditii. $i legea
penala romana s-a inscris constant pe o atare linie de gandire. In Codul penal din 1936,
acest tip de omor, incadrat distinct in art. 468 alin. (1) si (3), era sanctionat cu o
pedeapsa mai blanda decat aceea prevazuta pentru asasinat, distinctia si tratamentul
sanctionator nefiind insa preluate de fauritorii codului penal in vigoare. In consecinta,
potrivit legii penale pedeapsa pentru omorul comis cu acest mobil poate fi redusa doar de
magistrat, in masura in care el converteste mobilul intr-o circumstanta atenuanta si ii
acorda semnificatia juridica a acesteia.
In cazul in care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant in Romania al
unui stat strain, lider politic ucis in legatura cu activitatea sa etc. -, fapta va primi o alta
incadrare juridica decat aceea de omor.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune de ucidere, efectuata prin acte
comisive sau omisive.
In prima categorie, a actelor comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor
de ucidere a unei persoane, caracterul ucigator putand fi identificat de magistrat prin
examinarea modalitatilor de concepere si de infaptuire a acesteia.
Vor imprima actiunii caracter ucigator:
- mijloacele (instrumentele) alese si folosite de autor pentru executarea
actiunii, mijloace care trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca decesul unei
persoane - arma de foe, cutit, otrava, funie, ciomag, topor etc;
- regiunea anatomica spre care este indreptata actiunea, regiune care trebuie
sa fie din cele vitale - cap, gat, torace, abdomen, - ori in care se gasesc vase mari si
importante de sange;
- intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea
acesteia;

2
- gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea autorului
-traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne, sectionarea unor artere sau
vase mari si importante de sange.
Elementul material se exprima si prin acte omisive - ca, de exemplu, expunerea
victimei, neputincioasa si sumar imbracata, la o temperatura scazuta5 ori abandonarea
intr-o zona populata de animate salbatice omnivore53 sau intr-un loc necirculat, unde
victima nu putea fi gasita cu usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul
medical trebuincios, ori prin abtinerea autorului de la a intreprinde ceva care ar fi evitat
producerea mortii victimei54.
Urmarea imediata consta in decesul persoanei.
Intre elementul material al infractiunii - actiunea sau inactiunea autorului - si urmarea
imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, o
legatura de cauzalitate, in alte cuvinte, este necesar a se dovedi prin probe ca decesul
victimei a intervenit din cauza activitatii desfasurate de faptuitor.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin intentie, in
ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia autorului, ca si a celorlalti
participanti la savarsirea infractiunii, sub forma intentiei, rezulta ex re, adica din insasi
materialitatea actiunii - inactiunii acestora, asa cum s-a retinut din expunerea teoretica a
laturii obiective a infractiunii, completata cu spetele acolo prezentate. Deci magistratul
va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a lucrat autorul dupa examinarea
naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de acesta in agresarea victimei, a felului in
care acesta le-a utilizat, a zonei anatomice vizate prin agresiune etc.
Eroarea cu privire la persoana impotriva careia este indreptata actiunea ucigatoare
- error in persona -, ori in ce priveste modul de manuire a instrumentelor folosite
pentru executarea omorului - aberatio ictus - nu inlatura si nici nu diminueaza
raspunderea penala a agentului, si este si logic si legic sa fie asa, atata vreme cat bratul
legii ocroteste, fara discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala - viata - este
egala si impersonala.
In literatura de specialitate s-a mai afirmat o interesanta opinie -neimpartasita
insa de practica judiciara si nici de autorul acestor randuri - potrivit careia, in astfel de
cazuri, sunt comise, in concurs, infractiunea de ucidere din culpa (impotriva victimei
efective) si tentativa la infractiunea de omor (impotriva victimei virtuale).
Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul participantilor
la savarsirea infractiunii, dar fiecare in parte, scop sau mobil, o data determinat in cauza,
va putea constitui o imprejurare cu valoare circumstantials in evaluarea gravitatii faptei si
a raspunderii faptuitorului.
Forme. Sanctiuni
Forme. Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare in timp si deci de
savarsire in forme imperfecte.
3
Legea insa nu sanctioneaza actele preparatorii, desi ele pot fi infaptuite si de cele
mai multe ori chiar sunt infaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de
informatii despre programul viitoarei victime etc).
Tentativa este posibila in toate formele ei - intrerupta, terminate57 sau relativ
improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu se produca din
motive independence de vointa autorului.
Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii urmarii imediate, adica al
instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment coincide cu eel al
actiunii/inactiunii, ori se situeaza intr-un plan posterior.
Sanctiuni. Infractiunea de omor se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Tentativa la infractiunea de omor se sanctioneaza, potrivit regulei consacrate prin art.
21 alin. (2) Cod penal, cu o pedeapsa cuprinsa intre 5 ani si 10 ani inchisoare.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amends intre 10.000 si 900.000 lei, potrivit art.
l
71 alin. (3) C. pen.
Top of the Document

b. OMORUL CALIFICAT
Omorul calificat este o modalitate normativa agravata a omorului simplu.
Schema (constructia) juridica a infractiunii acum analizate este, evident, identica cu
aceea a infractiunii de referinta, caci o actiune ucigatoare - independent de cine, de cum o
concepe si executa, precum si impotriva carei persoane este indreptata - nu modifica
structure, substantialitatea faptei, ea, aceasta actiune, constituie, in ultima analiza,
suportul faptic tot al unui omor.
Dar legiuitorul a voit, desigur din considerente de echitate, sa diferentieze faptele de
omor prin dispozitiile legale, sa puna in evidenta - in raport cu prezenta anumitor
circumstante - pericolul social sporit pe care-1 poarta unele dintre aceste omoruri, iar, in
final, sa majoreze limitele pedepselor, sa instituie un regim sanctionator mai aspru
pentru acele persoane care tenteaza sau comit omoruri in conditiile agravate expres
enuntate de legea penala.
Asa fiind, nu vom reitera aspectele comune celor doua infractiuni, ci ne vom cantona
la ceea ce le diferentiaza, adica tocmai asupra circumstantelor legale care agraveaza eel
de-al doilea tip de omor fata de primul.
a) Cu premeditare. Premeditarea
Cuvant compus din prefixul ,,pre", care semnifica o anterioritate, si
substantivul ,,meditare", ce are intelesul de ,,cugetare", de ,,gandire" profunda asupra
unui subiect, dar si de ,,a planui", ,,a urzi". Doctrina si practica judiciara in materie i-au
configurat conceptului ,,premeditare" unele elemente alcatuitoare, in prezenta carora
aceasta atitudine psihica a faptuitorului poate fi identificata in cazul concret, si anume:
1) adoptarea hotardrii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra

4
modalitatii de infaptuire a actiunii58 (imaginarea si calcularea eficientei posibilelor
variante de actionare);
2) exteriorizarea si manifestarea rezolutiei delictuoase constand in obtinerea
de informatii necesare executarii omorului (date despre programul sau obiceiurile
victimei, capacitatea acesteia de a riposta, existenta unor caini la locul ori in
preajma locului stabilit pentru savarsirea infractiunii), pregdtirea instrumentelor
trebuincioase infaptuirii actiunii (cumpararea si curatirea armei, procurarea sau prepararea
otravii etc), alegerea locului si timpului cele mai propice (in padure, pe malul unei ape,
pe timp de noapte ori de furtuna), crearea conditiilor favorabile (atragerea victimei la
locul prestabilit sau imbatarea acesteia) si, in general, oricare activitati de aceasta
natura menite si intreprinse in vederea atingerii scopului;
3) timpul scurs intre luarea hotararii de a ucide si punerea acesteia in executare,
interval in care autorul indeplineste activitati pregatitoare; in ipoteza in care timpul scurs
intre adoptarea hotararii si punerea ei in executare nu este indestulator pentru a permite
autorului sa chibzuiasca cu adevarat asupra faptei ori chiar daca a dispus de un timp
suficient el nu a intreprins nici un act de pregatire a omorului, circumstanta
reglementata la lit. a) nu poate fi retinuta.
Agravarea premeditarii - care presupune o activitate individuals - constituie o
circumstanta personals si, de principiu, ea nu se rasfrange asupra celorlalti participant -
art. 28 alin. (1) Cod penal. Cu toate acestea, daca participantul a colaborat cu autorul in
activitatea de pregatire a omorului (de pilda, cunoscand intentia acestuia de a ucide
victima, s-a interesat despre viata si obiceiurile sale si 1-a conseiat pe autor cu privire la
timpul si locul cele mai propice pentru a o surprinde singura), atunci premeditarea
devine o circumstanta reala, care se rasfrange asupra participantilor63.
b) Interesul material. Se inteleg preocuparea, manifestarea de rapacitate,
dorinta egoista a faptuitorului de a dobandi, in urma omorului, un avantaj (folos) de
ordin patrimonial. Avantajul material ravnit de autor poate fi actual - de pilda, o
suma de bani, bunuri de orice fel, beneficiul unui contract de locatiune etc. - ori in
perspective - deschiderea succesiunii persoanei ucise al carei mostenitor este
faptuitorul, stingerea in acest mod a unei datorii s.a. Este realizata aceasta cerinta
legala si in ipoteza uciderii unei alte persoane decat aceea a carei moarte deschide
faptuitorului calea spre obtinerea avantajului64.
Interesul material constituie deci un mobil al infractiunii, motivatia actiunii de
ucidere, in absenta acestui mobil neputand fi retinuta agravanta prevazuta la lit. b), chiar
si in ipoteza in care decesul victimei ar determina - implicit - crearea, in beneficiul
inculpatului, a unui profit material65.
Pentru realizarea infractiunii este irelevant daca interesul material a fost sau nu
satisfacut, suficient fund ca acest interes sa constituie mobilul omorului.
Si circumstanta prevazuta la litera b) este una de ordin personal, care nu se
rasfrange asupra participantilor, decat in masura, evident, in care participantii au actionat
sub acelasi imbold.
5
c) Asupra sotului sau unei rude apropiate
Sot sau ruda apropiata. Uciderea sotului (uxoricid), a descendentilor sau
ascendentilor (paricid), a fratelui ori surorii (fratricid), a copiilor acestora, precum si a
persoanelor devenite astfel de rude prin adoptie, constituie cea de a doua imprejurare
care agraveaza omorul. Pericolul social sporit pe care il prezinta acest tip de omor rezida,
pe de o parte, in atitudinea atroce a autorului de a suprima viata
unei persoane din chiar intimitatea sa sufleteasca, iar, pe de alta parte, in rezonanta sociala
extrem de negativa provocata de mediatizarea crimelor intrafamiliale.
Conceptele cu care opereaza textul sunt definite de Codul familiei - sot, sotie - si de
Codul penal - rude apropiate, art. 149, dar se impun totusi unele precizari asupra
intelesului pe care le-au dat doctrina si jurisprudenta penala prin interpretarea
prevederilor art. 175 lit. c).
Calitatea de sot - ca, de altminteri, si aceea de ruda apropiata -in raport cu autorul
faptei trebuie sa fie valabila la momentul savarsirii omorului. In ipoteza in care sotii, la
data omorului, erau in curs de judecata intr-un proces de desfacere a casatoriei,
magistratul trebuie sa verifice daca hotararea a fost sau nu atacata (apel, recurs) ori mai
poate fi atacata sub aspectul divortului66.
In cazul in care autorul a fost in eroare cu privire la persoana ucisa ori actiunea lui
a fost deviata67 agravanta prevazuta la lit. c) nu este incidents.
Calitatea de ruda apropiata, intr-un prim rand, o au ascendentii si descendentii,
cu conditia, asa cum s-a precizat, valabilitatii acestei calitati la momentul critic; in caz
contrar, agravanta de la lit. c) nu este operanta68.
Pentru realizarea infractiunii in aceasta modalitate normativa nu prezinta relevanta
natura relatiei de ascendenta ori descendenta-legitima, dobandita prin adoptie ori
nelegitima69.
Intr-un al doilea rand, sunt rude apropiate, fratii si surorile.
Sunt considerati frati si surori aceia care au un ascendent comun.
In consecinta, legaturile dintre frati si surori sunt nu numai cele primare, ci si cele
consanguine (tata comun) si uterine (mama comuna). De asemenea, sunt cei deveniti
astfel de rude prin efectul adoptiei.
In al treilea rand, sunt rude apropiate copiii fratilor si surorilor. Copiii fratilor si
surorilor sunt intre ei veri primari70, iar fratele sau sora, in raport cu copiii celorlalti frati
si surori, sunt unchi sau matusa71.
Este de retinut ca in cazul omorului calificat prevazut la lit. c) - a statuat instanta
suprema - nu sunt aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (1) lit. b) privind circumstanta
agravanta ce se refera la savarsirea infractiunii ,,prin violente asupra membrilor
familiei"72.
Calitatea de sot sau ruda apropiata constituie o circumstanta personals si, prin urmare,
nu se rasfrange asupra participantilor.
d) Profitdnd de starea de neputinta a victimei de a se apara. Imprejurarea agravata a
omorului se refera la situatia in care victima este inapta a se feri de agresiunea ucigatoare
6
ori de a riposta la aceasta. O asemenea stare poate fi datorata unei incapacitati fizice -
infirmitate, imobilizare in aparat gipsat, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de
somn73, starea de intoxicatie (provocata de alcool74, stupefiante, medicamente), varsta
inaintata75, ori psihice - in stare de hipnoza, bolnav psihic etc. Nu prezinta relevanta
daca starea de neputinta a victimei a fost provocata de ea insasi ori de alti factori.
Starea de neputinta a victimei - de care profits autorul - trebuie sa fie insareala si
efectivS, iar nu dedusa din tarele ei fizice.
Pentru realizarea acestei agravate este necesara intrunirea cumulativa a douaconditii:
incapacitatea victimei de a se apara sa fie datorata altor cauze decat actiunii
faptuitorului76, pe de o parte, iar pe de alta parte, faptuitorul sa cunoascaaceasta stare si sa
profite de ea pentru a ucide victima.
In cazul savarsirii omorului in participate, agravanta prevazuta la lit. d)referindu-se
-
la fapta - se rSsfrange asupra tuturor participantilor.
e)Prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane.,,Mijloacele" la
care face trimitere textul de lege sunt acelea care, in mod obiectiv, au aptitudinea de a
produce nu numai moartea persoanei vizate, ci si a altora care, intamplator ori obisnuit,
se afla la locul si in timpul savarsirii infractiunii - deschiderea focului de arma
automata asupra grupului de persoane in care se afla victima77, incendierea imobilului
in care locuieste aceasta, introducerea otravii in samovarul familiei, initierea unei
explozii la autoturismul victimei ori la locul prin care aceasta urma sa treaca etc.
Pentru realizarea acestei variante agravate a omorului nu este necesar ca,,mijlocul"
utilizat de faptuitor sa fi produs rezultatul, care potential este uciderea mai multor persoane -
in acest caz sunt intrunite prevederile unei agravante de la omoruldeosebit de grav -, ci doar
ca mijlocul respectiv sa fi avut aceasta aptitudine. Prinurmare, faptuitorul, in cazul acestei
modalitati de omor calificat, actioneaza, din punctul de vedere al laturii subiective, cu
intentie directs pentru uciderea persoaneivizate si cu intentie indirecta in ce priveste uciderea
celorlalte persoane.
Incadrarea juridica a faptei intr-o asemenea ipoteza factuala - a decis instantasuprema
- este in infractiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav comisS
- asupra unei
singure persoane -, cat si in tentativa de omor calificatprevazuta la lit. e), aflate in
concurs. Agravanta prevazuta in art. 176 alin. (1) lit. b)C. pen. nu este aplicabila78.
Circumstanta examinata, care este una de fapt (reala), se rasfrange asupra
participantilor, care au cunoscut mijlocul utilizat de autor pentru suprimarea vietii
victimei^
f) In legaturd cu indeplinirea indatoririlor de serviciu saupublice ale victimei
Textul infractiunii de omor, in aceasta forma de agravare, il calchiaza in
buna masura pe acela al infractiunii de atentat care pune in pericol sigurantastatului -
ale carei explicatii isi mentin valabilitatea. Ceea ce diferentiaza cele douainfractiuni sunt,
pe de o parte, calitatea ,,activitatii" indeplinite de victima ,,importanta"
- in cazul
infractiunii prevazute de art. 160 Cod penal, ,,oricare alta activitate" decat aceea
importanta in cazul acestei modalitati de omor -, iar pe dealta parte, intentia cu care
7
lucreaza autorul - de a pune in pericol siguranta statului prin uciderea personalitatii, la
infractiunea de referinta, respectiv de a ,,pedepsi",retroactiv sau anticipat, prin ucidere,
persoana oficiala care, indeplinind (sau urmand a indeplini) intr-un anume mod
atributiile de serviciu, provoaca faptuitorului resentimente, justificate sau nu, si dorinta
de a omori.
Practica judiciara a statuat, cu deplin temei, ca pentru a fi incidenteprevederile
referitoare la aceasta agravanta este necesar sa fi actionat inlimitele atributiunilor sale, si
nu in afara acestora, prin abuzarea de prerogativele cu careera investita. In caz contrar,
deci cand victima incalca normele de conduitaspecifice functiei pe care o indeplinea, ea
se exclude protectiei asigurate prin acest
text, fapta incadrandu-se in infractiunea de omor prevazuta in art. 174 C. pen., si nu in
aceea de omor calificat79.
g) Pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare
ori de la executarea unei pedepse
Prin conceptul sustragere se intelege actiunea menita a evita urmarirea, arestarea
ori executarea unei pedepse, adica menita ,,a pune la adapost" persoana fata de o
asemenea masura. Persoana ce urmeaza a fi ,,sustrasa" urmaririi, arestarii sau executarii
pedepsei, prin comiterea omorului, poate fi insusi faptuitorul sau o alta persoana careia
faptuitorul voieste sa-i asigure, in acest mod, protectia impotriva acelei masuri.
Urmarire. Incomplet formulat, desigur din cauza unor impedimente de tehnica
legislative, conceptul are intelesul de urmarire penala, si nu acela de ,,filaj", de
,,supraveghere discreta" a unei persoane.
Prin ,,urmarire penala" se intelege activitatea desfasurata de agentii autoritatilor
publice - politist, ofiter cu cercetarea penala specials din sistemul militar, procurer -
care ,,are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la
identificarea faptuitorilor si stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca
este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata" (art. 200 C. proc. pen.).
Arestare. Prin acest concept trebuie inteleasa masura procesuala a ,,arestarii
preventive", dispusa de catre judecator.
Punerea in executare a unei pedepse. Prin aceasta se intelege activitatea, ce intra in
competenta unor agenti judiciari, de a pune in executare o hotarare judecatoreasca
penala si care consta fie in arestarea persoanei condamnate la o pedeapsa privativa de
libertate, fie in executarea altor pedepse - complementare sau accesorii.
Asadar, ceea ce caracterizeaza aceasta circumstanta agravanta este scopul urmarit
de autor, care este acela de a se sustrage pe sine ori de a sustrage alta persoana de la
una dintre masurile judiciare enuntate - limitativ - de text. In eventualitatea ca autorul nu
a actionat in acest scop, omorul nu este calificat in conditiile prevazute de lit. g)80.
Infractiunea de omor comisa in scopul de a sustrage o persoana de la executarea
acestor masuri judiciare poate avea ca subiect pasiv fie ,,persoane oficiale" -
magistrat, politist, executor judecatoresc etc. - fie ,,persoane particulare", care
concura, intr-o forma sau alta, la punerea in executare a unor astfel de masuri. In prima
8
situatie, in care victima este magistrat, politist, jandarm ori militar, fapta se incadreaza in
infractiunea de omor calificat si deosebit de grav, prevazuta in art. 174 alin. (1) raportat
la art. 175 lit. g) si art. 176 lit. f) C. pen.
h) Pentru a inlesni sau ascunde savdrsirea altei infractiuni. Prin conceptul
,,inlesnire", din sintagma ,,a ascunde savarsirea altei infractiuni", trebuie inteleasa acea
actiune de omor comisa pentru ,,a netezi" sau ,,a deschide" drumul spre infractiunea
vizata, pentru a se reusi astfel, prin intermediul omorului, sa fie savarsita infractiunea - scop
-, cum este omorarea santinelei pentru a evada din penitenciar, omorarea barbatului
pentru violarea femeii ce-1 insoteste, ori a femeii impotriva careia s-a inceput exercitarea
unor acte de constrangere in scopul de a o viola.
Pentru incadrarea omorului in art. 175 lit. h) C. pen. nu prezinta importanta daca
infractiunea a carei inlesnire s-a urmarit prin savarsirea acestuia s-a consumat sau a
ramas in faza de tentativa81 ori a actelor pregatitoare. De asemenea, nu
intereseaza nici natura acelei infractiuni - cu exceptia infractiunilor de talharie si piraterie
a caror inlesnire sau ascundere constituie o agravanta a omorului deosebit de grav -, nici
imprejurarea daca, savarsind omorul, faptuitorul a reusit efectiv comiterea ei, dupa cum
nu prezinta importanta nici faptul daca mijlocul ales pentru aceasta, comiterea omorului,
era sau nu adecvat scopului propus82.
Prin conceptul ,,ascundere", din aceeasi sintagma, se intelege actiunea de ucidere
intreprinsa pentru a disimula o alta infractiune, pentru a face ca aceasta alta infractiune sa
nu poata fi descoperita - bunaoara, uciderea unui martor ocular la comercializarea de
droguri, ori a unei persoane care a surprins pe faptuitor in timpul furtului83.
i) In public. Conceptul nu are, desigur, alt inteles decat acela enuntat in art. 152 C.
pen. Pentru ca omorul sa fie calificat prin aceasta imprejurare, el trebuie comis intr-un
asemenea loc84.
Introducerea acestei noi circumstante care agraveaza omorul - prin Legea nr.
140/1996 - este justificata de pericolul social major exprimat de crima savarsita in public.
Omorul savarsit in aceste conditii de loc imprima faptei un caracter mai grav, pentru ca,
pe de o parte, el pune in evidenta cutezanta, atitudinea sfidatoare a autorului care, ucigand
o persoana in aceste imprejurari, are reprezentarea ca fapta poate fi descoperita, iar
faptuitorul identificat mai facil - si totusi comite fapta -, pe de alta parte, pentru ca o
crima infaptuita in public este de natura sa induca o stare de neliniste si insecuritate, sa
provoace reverberatii negative in opinia publics.
In final, se impun doua completari ale explicatiilor date la infractiunea de omor - a
caror valabilitate se pastreaza integral -, determinate de unele particularitati ale
omorului calificat.
1) - Sunt calificati subiectii activi ai infractiunii la modalitatea normativa de
la lit. c) - ,,sot sau ruda apropiata" - si subiectii pasivi de la lit. c) ,,sot sau ruda
apropiata".
2) - Intentia este calificata, intrucat insumeaza elementul scop, la modalitatea
normativa de la lit. g) ,,pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la
9
urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse" si h) - ,,pentru a inlesni
sau a ascunde savarsirea altei infractiuni".
Sanctiuni. Omorul calificat se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani
si interzicerea unor drepturi.
Persoana juridica se pedepseste cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei. Tentativa
se sanctioneaza.
Top of the Document

c. OMORUL DEOSEBIT DE GRAV


Omorul deosebit de grav este prevazut in art. 176 C. pen. in mai multe ipoteze de
incriminare cu rol de elemente circumstantiate de agravare, ce vor fi analizate in cele ce
urmeaza:
a) Prin cruzimi. Conceptul cruzimi, in contextul art. 176 Cod penal, exprima
atitudinea aberanta, inumana a autorului infractiunii, materializata in diverse acte
(gesturi) prin care provoaca voit victimei o moarte lenta, prelungita, decesul fiind
precedat de suferinte mult sporite fata de cele inerente pricinuite de oricare actiune
suprimatoare a vietii.
Actele de cruzimi pot fi de natura a provoca victimei suferinte fizice -prelungite in
timp, prin flagelare, arsuri sau combustionari totale, smulgerea parului sau a unghiilor,
zdrobirea globilor oculari85, sectionarea partiala sau totals a unor parti ori zone nevitale ale
corpului s.a. - sau suferinte psihice - prin obligarea victimei, de pilda, de a asista la
maltratarea ori violarea unei persoane fata de care aceasta nutreste sentimente de
afectiune -, dar, eel mai adesea, suferintele sunt de ambele tipuri6.
Este lipsit de relevanta, pentru a fi realizata aceasta modalitate normativa a
infractiunii de omor, daca actele de tortura se plaseaza nemijlocit in nex-vX cauzal al
mortii87, ori ele au constituit doar un preludiu al actiunii propriu-zis ucigatoare -spre a
satisface dorintele bestiale nutrite de autor -, ori daca victima a perceput in intregime
suita de acte provocatoare de suferinte sau numai in parte din cauza pierderii cunostintei
ori intervenirii decesului.
Esential pentru ca faptei de ucidere sa i se imprime caracterul de ,,cruda" este ca actele
tortionare sa fie comise in mod voit de autor, in scopul de a-i provoca victimei suferinte si,
totodata, ca aceste acte sa premearga, chiar si in parte, decesul victimei.
Circumstanta prevazuta la lit. a) se rasfrange asupra participantilor, deoarece ea se
refera la fapta.
b) Asupra a doua sau mai multor persoane. Sintagma este inechivoca; suntem
deci in prezenta unei pluralitati de victime, numarul victimelor indicand periculozitatea
socials ridicata a autorului faptei.
Uciderea a doua sau mai multor persoane poate fi consecinta unei actiuni unice, ca,
de pilda, incendierea unei incaperi88, foe de arma automata asupra grupului de
persoane89, detonarea explozibilului intr-o reuniune de persoane -intr-un apartament,
10
magazin sau mijloc de transport in comun s.a.m.d. Realizarea omorului deosebit de grav
printr-o unica actiune este unanim admisa in literatura si practicajudiciara.
In doctrina de specialitate s-a afirmat insa ca omorul, in aceasta ipostaza, poate fi si
consecinta unor actiuni succesive, ,,cu aceeasi ocazie" °, cum ar fi, spre exemplu, omorarea
victimei si, in continuare, a persoanelor care intervin in ajutorul victimei ori pentru a
imobiliza agresorul, ori uciderea mai multor persoane, in aceeasi imprejurare, prin focuri
repetate de arma spre tinte plasate in directii diferite etc.
Aceasta opinie - la care noi am aderat fara rezerve - este dezavuata de majoritatea
teoreticienilor importanti91, dar ea a fost validata printr-o decizie de indrumare a Plenului
Tribunalului Suprem92 si constituie, si in prezent, suportul teoretic al unor hotarari
pronuntate de instantele judecatoresti93.
In sfarsit, omorul deosebit de grav prevazut la lit. b) poate fi realizat si prin actiuni
concomitente a doua persoane care isi impart rolurile pentru uciderea a doua sau mai
multor persoane 4.
Subiectul activ al infractiunii in aceasta modalitate normativa realizeaza si urmareste
sau accepts uciderea fiecarei persoane, deci comite fapta cu intentie, intr-una din formele
acesteia - directs ori indirecta 5.
In ipoteza ca actiunea-inactiunea nu a provocat decesul nici unei persoane,
infractiunea ramane in faza de tentativa, iar in ipoteza ca actiunea-inactiunea a provocat
decesul unei singure persoane, din pluralitatea de persoane vizate, fapta se va incadra in
infractiunea de omor simplu (daca nu este calificat datorita altor modalitati normative) in
concurs cu tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav.
c)De cdtre o persoand care a mai sdvdrsit un omor. Nici aceasta sintagma
nu necesita explicatii deosebite. Se observa, cu usurinta, ca modalitatea normativa
de la lit. c) este apropiata aceleia de la lit. b) - uciderea mai multor persoane. Ceea
ce le distanteaza este imprejurarea ca in modalitatea acum analizata fapta de omor
nu are legSturS cu precedenta fapta de omor, situata in antecedenta autorului, adica
ele sunt comise in conditii si prin actiuni total distincte.
La incadrarea juridica a infractiunii in prevederile art. 176 lit. c) C. pen. este necesar
fie sa existe o condamnare anterioara definitiva a inculpatului pentru prima fapta, fie ca
ambele omoruri, comise in imprejurari diferite, sa fie judecate impreuna, in conditiile
concursului96.
Pentru realizarea acestei infractiuni de omor deosebit de grav este lipsit de relevanta
timpul care s-a scurs de la omorul anterior pana la acela care face obiectul actualei
incadrari juridice - deci, daca in privinta primului omor s-a implinit termenul de
reabilitare, daca omorul a fost amnistiat97 ori a intervenit prescriptia -, daca omorul din
antecedenta a fost consumat ori a ramas in faza de tentativa'98.
Circumstanta prevazuta la lit. c) este personals si deci ea nu se rasfrange asupra
celorlalti participanti.
d)Pentru a savdrsi sau a ascunde sdvdrsirea unei tdlhdrii sau piraterii
In prima teza, ,,pentru a savarsi savarsirea", se intelege acea actiune de omor comisa
11
pentru ,,a netezi" sau ,,a deschide" drumul spre savarsirea uneia dintre cele doua
infractiuni, pentru a reusi astfel, prin intermediul omorului, sa fie savarsita infractiunea-
scop, ca de pilda uciderea matrozului de cart pentru ca autorul sa poata comite un act de
piraterie asupra unei nave.
La a doua teza, prin conceptul ,,ascundere" se intelege actiunea de ucidere
intreprinsa pentru a disimula o infractiune de talharie sau piraterie, pentru a face ca o
asemenea infractiune sa nu poata fi descoperita - bunaoara, uciderea unui martor ocular la
savarsirea unei infractiuni de talharie.
Asadar, ori de cate ori omorul - consumat ori in faza de tentativa - este savarsit in
scopul de a crea conditiile prielnice comiterii sau ascunderii unei fapte de talharie sau
piraterie - indiferent daca rezultatul s-a produs sau nu - constituie omor deosebit de grav,
in modalitatea prevazuta la lit. d).
In cazul in care rezultatul urmarit s-a si produs, incadrarea juridica a faptei -potrivit
doctrinei in materie si practicii juridice" - este in infractiunea de omor deosebit de grav
prevazuta de art. 176 lit. d) si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 Cod penal,
respectiv infractiunea de piraterie prevazuta de art. 212 Cod penal, ambele infractiuni
in concurs. Infractiunea de talharie - cu care intra in concurs infractiunea de omor - este
aceea prevazuta de art. 211 alin. (l)-(21) si nu aceea agravata prevazuta de art. 211 alin.
(3) - talharia care a avut drept urmare decesul victimei -, deoarece, asa cum se va vedea
la timpul cuvenit, in acest din urma caz moartea victimei este datorata culpei
autorului (infractiune praeterintentionata) si nu intentiei acestuia ca in situatia omorului
deosebit de grav.
Circumstanta reglementata la lit. d) este personals si, in consecinta, ea nu se
rasfrange asupra participantilor decat in masura in care acestia au actionat cu acelasi
scop.
e) Asupra unei femei gravide. Prin ,,femeie gravida" se intelege femeia care
poarta un fat in cavitatea uterina, starea de graviditate fiind cuprinsa intre
momentul conceperii si acela al nasterii fatului.
Pentru realizarea omorului in aceasta variants normativa este necesar ca autorul sa
cunoasca starea de graviditate a femeii, ori ca acesta, in raport cu evidenta sarcinii, sa
o perceapa. In ipoteza in care autorul crede ca victima este gravida, dar, in realitate,
starea de graviditate nu exista, agravanta prevazuta la lit. e) nu se aplica.
Legiuitorul a evaluat ca deosebit de grav acest omor pentru ca, pe de o parte,
actiunea ucigatoare provoaca o dubla atingere vietii umane - chiar daca una este in faza
intrauterina -, deoarece, pe de alta parte, femeia in stare de graviditate are, de regula, o
capacitate scazuta de autoaparare si, in fine, pentru ca a avut in vedere si oprobriul indus
in opinia publica prin aflarea despre uciderea unei femei gravide.
f)Asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul
sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.
Agravarea reglementata in art. 176 lit. f) - nou introdusa in text prin Legea nr.
140/1996 - prezinta multiple asemanari cu agravanta omorului calificat prevazuta in
12
art. 175 lit. f), motiv pentru care analiza, in continuare, va purta doar asupra a ceea ce
este in particularul acesteia.
In primul rand este de observat calitatea subiectului pasiv, care este aceea de
magistrat, politist, jandarm sau militar. Prin regimul sanctionatoriu sever s-a tins la
descurajarea persoanelor predispuse sa comita astfel de omoruri si la pedepsirea acestora
cu duritate in cazul savarsirii lor, deoarece faptele de acest tip sunt indreptate nu
numai impotriva dreptului la viata al individului, ci si a bunei infaptuiri a actului de
justitie, a mentinerii sau restabilirii ordinii si linistii publice100.
Calitatea de magistrat a fost definita prin prevederile Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecatorilor si procurorilor10, potrivit carora au aceasta calitate si fac parte din
corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul
parchetelor de pe langa acestea, precum si magistratii -asistenti ai Inaltei Curti de
Casatie si Justitie. De asemenea, ministrul justitiei, loctiitorii sai si personalul de
specialitate juridica din Ministerul Justitiei sunt asimilati magistratilor, pe durata
indeplinirii functiei. Tot astfel, potrivit prevederilor legale in materie judecatorii
militari si procurorii militari au calitatea de magistrati si fac parte din corpul
magistratilor.
Sunt sub protectia textului analizat magistrate Curtii Constitutionale, precum si
magistratii-asistenti care, potrivit prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale102, sunt asimilati acelora de la Inalta
Curte de Casatie si Justitie.
Calitatea de politist a fost astfel definita prin art. 1 al Legii nr. 360/2002 privind
Statutul politistului103: ,,Politistul este functionar public civil, cu statut special, inarmat,
ce poarta, de regula, uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin
lege, ca institutie specializata a statului".
Calitatea de jandarm deriva din dispozitiile Legii nr. 550/2004 privind organizarea
si functionarea Jandarmeriei Romane °4.
Conceptul militar, in sensul art. 176 lit. f), trebuie inteles in sensul sau larg, adica de
profesionist militar - cadru militar activ integrat in una dintre structurile fortelor armate
-, precum si de persoana care, in indeplinirea indatoririlor fundamentale consacrate
constitutional, este incorporate in una dintre aceste structuri pentru efectuarea
serviciului militar obligatoriu. In consecinta, au calitatea de militar urmatoarele categorii
de persoane:
105
- cadre militare sunt, potrivit legii , cetatenii romani carora li s-a acordat
grad de ofiter, maistru militar sau subofiter;
106
- soldati si gradati voluntari ;
- elevii si studentii din institutiile de invatamant militar;
- barbatii cetateni romani, care executa serviciul militar obligatoriu pe durata
starii de razboi, a starii de mobilizare si pe timpul starii de asediu, precum si cei
concentrati.
Statutul cadrelor militare este identic pentru toti profesionistii militari, indiferent
13
de structura fortelor armate in care sunt incadrati - Ministerul Apararii Nationale,
Ministerul Internelor si Reformei Administrative cu exceptia Politiei Romane, Ministerul
Justitiei - Administratia Nationals a Penitenciarelor, Serviciul Roman de Informatii,
Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de
Protectie si Paza.
In al doilea rand, este de observat ca omorul incriminat la lit. f) este comis impotriva
subiectului pasiv calificat fie cand acesta se afla in timpul executarii indatoririlor sale de
serviciu ori publice, fie in legaturd cu modul in care el si-a indeplinit aceste indatoriri.
Fiecare dintre cele doua ipostaze alternative poate realiza aceasta cerinta esentiala
pentru existenta infractiunii.
In prima situatie, cerinta este indeplinita din moment ce subiectul pasiv se afla in
exercitarea functiei (in timpul programului de activitate), indiferent daca actiunea prin
care i se suprima viata priveste acte indeplinite in realizarea functiei sale sau fapte de
ordin extrafunctional. In cea de a doua situatie, omorul este comis in legatura cu modul
in care subiectul pasiv si-a indeplinit atributiile sale functionale.
Dar, asa cum s-a subliniat si la comentariul art. 175 lit. f), protectia juridica a
magistratului, politistului, jandarmului, militarului este asigurata numai in masura
in care acesta isi indeplineste indatoririle de serviciu ori publice in mod corect, in
limitele prestabilite de actele normative ce-i guverneaza activitatea. In cazul in care
activitatea de ucidere este urmarea unei atitudini abuzive manifestate de subiectul pasiv, a
incalcarii de catre acesta a regulilor de conduits profesionala, nu sunt aplicabile
dispozitiile privind omorul deosebit de grav, ci acelea privind omorul simplu.
g) de catre unjudecdtor sau procuror, politist, jandarm sau militar, in timpul sau in
legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.
Acest element circumstantial de agravare a fost introdus prin Legea nr. 278/2006
datorita calitatii speciale a subiectului activ nemijlocit care nu poate fi decat un judecator
sau procuror, politist, jandarm sau militar.
Pentru incidenta agravantei in discutie nu este suficienta numai aceasta calitate
specials a autorului la data savarsirii faptei, ci mai este necesar ca omorul sa se realizeze
fie in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, fie in legatura cu indeplinirea indatoririlor
de serviciu sau publice ale acestora.
Top of the Document

d. PRUNCUCIDEREA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic al infractiunii este identic cu acela de la omor. Obiectul material este
corpul copilului nou-nascut asupra caruia se indreapta actiunea/inactiunea faptuitoarei.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este calificat prin text, si anume el este numai
,,mama copilului nou-nascut". Nu prezinta relevanta, pentru calitatea de subiect activ al
14
infractiunii, natura relatiilor sexuale intretinute de femeie in urma carora a conceput
copilul - voite sau silite (viol), intra sau extraconjugale.
La comiterea omuciderii pot contribui si alti faptuitori, dar acestia nu au calitatea
de participant la infractiunea de pruncucidere, raspunderea lor urmand a fi antrenata
pentru infractiunea de omor. Deosebirea de tratament juridic este datorata faptului ca
infractiunea de pruncucidere poate fi savarsita doar de mama noului-nascut marcata
puternic de o tulburare provocata de nastere, iar aceasta circumstanta personala, aidoma
tuturor circumstantelor de aceasta natura, nu se rasfrange - pqtrivit prevederilor art. 28
alin. (1) Cod penal - si asupra participantilor. In consecinta, participants vor raspunde
pentru infractiunea de omor calificat savarsita asupra unei rude apropiate - daca sunt
intr-o asemenea relatie cu victima pruncuciderii107.
Subiectul pasiv al infractiunii este copilul nou-nascut.
Nu prezinta relevanta starea de ,,viabilitate" a victimei108 - prin viabilitate se intelege
capacitatea fatului de a se adapta la conditiile extrauterine si posibilitatea de a trai
autonom in noile conditii de mediu 10 -, din interpretarea textului rezultand ca unica
cerinta pentru realizarea infractiunii este aceea ca nou-nascutul sa fie viu in momentul
declansarii asupra lui a faptei ucigatoare.

Copil nou-nascut. Pentru intelegerea conceptului este necesar a se cunoaste ca un


copil ,,nou-nascut" prezinta o seama de particularitati morfologice - cum sunt lungimea,
greutatea si forma craniului, a toracelui etc. -, particularitati care au fost studiate si
clasificate de teoria si practica medicinii, in anumite scheme (tablouri) clinice; intre aceste
particularitati morfologice se situeaza si cordonul ombilical110.
Starea de ,,nou-nascut" dureaza, in principiu, pana la taierea cordonului
ombilical, cand existenta acestuia devine independents de mama.
Asadar, statutul de copil nou-nascut poate fi stabilit prin compararea
particularitatilor morfologice ale corpului victimei cu particularitatile morfologice
tip. Determinarea acestui statut revine in competenta specialistului in medicina
legala, care urmeaza a se pronunta, sub acest aspect, - si al altora pe care le vom
vedea in continuare -, in cadrul expertizei medico-legale dispuse de procuror.
Nastere. Prin conceptul de ,,nastere" se intelege acel act fiziologic care duce la
expulzia sau extractia copilului ajuns in stare de viabilitate. Procesul nasterii
propriu-zise - etapizat didactic pe mai multe faze - ia sfarsit in momentul expulziei
copilului.
Imediat dupa nastere. Conceptul ,,imediat" desemneaza, desigur, un anume
moment, care este raportat la actul nasterii. El insa, din pacate, este minat de
inconcretete, formula adoptata de Codul penal anterior - in care perioada de gratie
era delimitate intre momentul nasterii si eel al expirarii termenului de declarare
-fiind, prin transanta ei, neinterpretabila si de aceea apta a-i oferi magistratului
elementele obiective necesare imbracarii juridice a faptei cercetate sau judecate.
Pentru a se determina totusi acest moment, in lumina actualului text
15
incriminator, magistratul - ca si in cazul statutului de ,,copil nou-nascut" - va
trebui sa apeleze la cunostintele medicului legist, urmand ca acesta sa precizeze, in
cadrul expertizei, daca momentul este sau nu ,,imediat" dupa nasterea copilului.
Concluziile expertilor vor fi, desigur, coroborate cu alte mijloace de proba
administrate in cauza pentru a da posibilitatea magistratului sa stabileasca daca
omorul a fost comis imediat dupa nastere sau nu111.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii este constituit dintr-o actiune ori inactiune
apta a suprima viata unei persoane, materializata, in principiu, in una dintre
modalitatile aratate la infractiunea de omor. Practica judiciara a evidentiat insa ca
cele mai frecvente actiuni de ucidere a noului-nascut sunt realizate prin strangulare,
sufocare (astuparea orificiilor respiratorii externe, ingroparea in pamant,
compresiune toraco-abdominala, eel mai adesea prin punerea pe cap a unei pungi de
material plastic), inecare, lovire etc., iar inactiunile prin abandonarea in frig in
locuri necirculate, neacordarea ingrijirilor necesare.
Pentru satisfacerea elementului material al infractiunii este irelevant daca
moartea noului-nascut constituie consecinta exclusiva a actiunii/inactiunii autoarei,
ori daca fapta acesteia a concurat, intr-un proces tanatogen complex, alaturi de alte
cauze preexistente (boala a copilului, vatamari survenite in procesul nasterii din
culpa medicului ori a persoanelor care asista nasterea), concomitent ori survenite
(culpe profesionale in procesul de salvare a noului-nascut a carui viata nu a fost
suprimata instantaneu prin fapta autoarei).
Urmarea imediata consta in decesul copilului nou-nascut.
Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii este necesar a se stabili
legatura de cauzalitate dintre actiune/inactiune si urmarea imediata, adica a se
stabili daca efectul - moartea copilului - a fost cauzat de manoperele intreprinse de
mama acestuia.

Latura subiectiva
Elemental subiectiv se exprima la infractiunea de pruncucidere prin intentie, in
ambele ei modalitati - directa ori indirecta. Atitudinea subiectiva a autoarei - de a urmari
sau accepta producerea rezultatului manoperelor sale - trebuie insa a fi spontana si
determinate exclusiv de starea de tulburare pricinuita de nastere.
Starea de tulburare pricinuita de nagtere. In procesul nasterii pot aparea unele
stari psihofiziologice anormale, determinate de actul nasterii, stari care, fara a provoca
tulburari de constienta - ce ar induce abolirea discernamantului -, sunt capabile sa
explice conduita devianta a femeii, imediat dupa nastere. Determinarea existentei reale a
unei tulburari provocate de o asemenea stare psihofiziologica post-partum este o
problema de fapt, desigur si de specialitate, care se stabileste, de asemenea, in principal,
prin aportul medicilor, de aceasta data in cadrul unei expertize medico-legale
psihiatrice112; constatarile si concluziile expertizei pot fi, fara indoiala, coroborate si
16
intregite cu alte probe administrate in procesul penal si evaluate critic, in final, de catre
magistral
Pentru ca uciderea propriului copil de catre mama sa intre sub incidenta prevederilor
privind pruncuciderea este, deci necesar, intre altele, a se dovedi ca aceasta a suferit, in
procesul si datorita nasterii, o anumita tulburare. In absenta starii de tulburare pretinse
de text, fapta de ucidere a propriului copil de catre mama - comisa chiar sub imperiul
unor stari conflictuale grave (temerea inspirata de previzibila reactie a parintilor, sotului,
amantului, ori de oprobriul public) care sunt neindoielnic de natura a influenta psihicul
autoarei - va constitui infractiunea de omor113. Aceste imprejurari, care, de fapt, reprezinta
mobiluri ale autoarei, pot fi insa retinute si avute in vedere la circumstantierea raspunderii
penale a acesteia.
Forme. Sanctiuni
Forme. In tacerea legii, tentativa la pruncucidere nu se pedepseste114.
Consumarea infractiunii are loc in momentul survenirii decesului nou-nascutului,
indiferent de momentul de debut al actiunii/inactiunii intreprinse in acest scop.
Sanctiuni. Infractiunea de pruncucidere este sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7
ani.
Top of the Document

e. UCIDEREA DIN CULPA


Obiectul ocrotirii penale
Este identic cu acela al infractiunii de omor.
Subiectii infractiunii
Textul nu califica subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii, deci el poate
fi, in principiu, orice persoana, cu exceptia modalitatii agravate de la
Participatia penala la savarsirea acestei infractiuni este posibila doar in modalitatea
improprie prevazuta de art. 31 C. pen., situatie in care participantul va raspunde pentru
instigare sau complicitate la infractiunea de omor, in vreme ce autorul faptei raspunde
pentru infractiunea de ucidere din culpa.
Subiectul pasiv este persoana ucisa din culpa.
Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se exprima printr-o actiune ori inactiune. Textul
art. 178 C. pen. reglementeaza mai multe modalitati normative, astfel:
a. Modalitatea tip este aceea prevazuta in primul alineat al articolului citat.
b. Modalitati agravate: b. 1) Prima modalitate normativa agravata are ca
element material actiunea-inactiunea de ucidere din culpa comisa ca urmare a
nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei
profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati. Pentru realizarea
17
infractiunii, in aceasta modalitate normativa, se cer intrunite, cumulativ, patru
conditii115:
- faptuitorul sa fie profesionist, meserias ori sa indeplineasca o anume
activitate;
- fapta sa fie savarsita in exercitiul acelei profesii, meserii ori activitati;
- preexistenta unor norme legale prin care este reglementat exercitiul
profesiei, meseriei ori al unei anumite activitati, sau preexistenta unor masuri de
prevedere edictate in vederea exercitarii acestora;
- fapta sa fie urmarea nesocotirii dispozitiilor ori a masurilor de prevedere
cuprinse in aceste norme.
Efectuarea diferitelor indeletniciri umane este reglementata prin norme proprii
segmentului respectiv de activitate, prevazandu-se cum, de cine si in ce conditii pot fi
acestea executate. Astfel fund, magistratului ii revine indatorirea, intr-o prima etapa, sa
identifice norma care prescrie conduita persoanelor ce desfasoara activitatea si sa
stabileasca daca actiunea-inactiunea autorului faptei de omucidere din culpa este sau nu
conforms regulilor acolo instituite. Iar in a doua etapa, sa evoce, in cuprinsul actului
procesual prin care solutioneaza cauza penala, dispozitiile legale care guverneaza
profesia, meseria ori activitatea in exercitarea careia autorul a comis omorul din culpa si
sa motiveze vinovatia sau nevinovatia acestuia in raport cu dispozitiile incidente.
b. 2) A doua modalitate agravata are ca element material actiunea persoanei care,
conducand un vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce
depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate produsa de alcool, comite
fapta de ucidere a unei persoane datorita uneia dintre aceste stari. Este irelevant daca
autorul faptei avea sau nu calitatea de conducator auto.
Imbibatia alcoolica este procesul de patrundere a alcoolului in sange, cu consecinta
provocarii unei stari de intoxicatie (alcoolica). Patrunderea alcoolului in organism se
realizeaza, de regula, pe cale digestiva - prin ingurgitarea unei cantitati de bautura
alcoolica - sau, mai rar, pe cale respiratorie - prin inspirarea de vapori de alcool.
Gradul (nivelul) de imbibatie alcoolica se calculeaza si exprima prin cantitatea
de etanol - masurata in grame - la 1.000 g. de sange. Aceasta este alcoolemia116.
Alcoolemia se stabileste prin analiza de laborator a probei de sange prelevata
persoanei cercetate (examen toxicologic). Alcoolemia poate fi insa determinate si in
absenta probei de sange - daca prelevarea nu a fost cu putinta pana la eliminarea sau
metabolizarea alcoolului din sange - prin calcularea ei retroactiva. Pentru efectuarea
calculului retroactiv al imbibatiei alcoolice este necesar ca agentul judiciar (politist,
magistrat) sa puna la dispozitia medicului legist date referitoare la viteza ingestiei
bauturii (timpul in decursul caruia s-a consumat bautura), starea de plenitudine gastrica
(pe stomacul gol, dupa masa), tipul bauturii (alcool distilat, vin, bere) si greutatea
corporala a persoanei careia urmeaza a i se stabili alcoolemia prin acest procedeu.
Dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea diferitelor genuri de profesii,
meserii sau activitati interzic exercitarea acestora dupa consumarea de bauturi alcoolice
18
si stabilesc sanctiuni de diverse feluri pentru cei care nu se conformeaza prevederilor
respective, iar in ipoteza depasirii unui anumit grad (prag) de imbibatie alcoolica (al
alcoolemiei), deci a unei limite expres prevazute in norma, fapta este incriminata.
Limita legala de imbibatie alcoolica a carei depasire antreneaza raspunderea penala a
persoanelor care conduc autovehicule pe drumurile publice este de 0,80 g/1 alcool pur in
sange ori o concentratie ce depaseste 0,40 mg/1 alcool pur in aerul expirat, limita
prescrisa prin art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 159/20021 7, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 49/2006118.
Stare de ebrietate. Este acea stare provocata de consumul alcoolului, in care, in
raport cu cantitatea ingerata si felul alcoolului, precum si al altor factori cu rol frenator
sau accelerator in instalarea ei, apar o suita de efecte (simptome) caracteristice, in
trepte corespunzatoare evolutiei acestei stari119 - euforie, scaderea autocontrolului, a
atentiei, a vointei, intarzierea raspunsurilor psiho-tehnice, tulburari psiho-senzoriale,
incoerenta, inconstienta, abolirea reflexelor, paralizie.
Efectele starii de ebrietate sunt conditionate, natural, de gradul de imbibatie
alcoolica a sangelui, dar evolutia lor nu urmeaza, intotdeauna, trasee egale in timp si
intensitate, aparand, de la individ la individ, desincronizari intre cele doua stari. Este
posibila, astfel, instalarea starii de ebrietate cu mult inainte de atingerea pragului de
alcoolemie care sa o justifice - de pilda, in cazul betiei patologice, aparuta la persoane
care au in antecedente traumatisme cranio-cerebrale, afectiuni neuro-psihice s.a. -, dupa
cum este posibila neaparitia simptomelor starii de ebrietate sau evidentierea lor mult
redusa - desi gradul de imbibatie alcoolica este ridicat - la unele persoane rezistente la
actiunea alcoolului.
In deosebire de starea de imbibatie alcoolica - si care se determine prin examen
toxicologic de laborator ori prin metoda calculului retroactiv -, starea de ebrietate se
stabileste prin orice mijloc de proba judiciara.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in
sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala ori care este in stare de ebrietate
constituie infractiune, potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 159/2002, iar in cazul in care
conducatorul autovehiculului comite, in aceste conditii, un accident de circulatie ce are
drept consecinta decesul unei persoane, fapta va constitui

infractiunea complexa de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. (3) C. pen.,
neretinandu-se deci, separat, in forma concursului de infractiuni, si infractiunea prevazuta
in Codul rutier120.
Elementul material al acestei modalitati normative este identic cu eel de la
modalitatea agravata anterioara, pentru ca, in fond, actiunea de conducere a
autovehiculului in stare de ebrietate, de intoxicatie ori cu imbibatie alcoolica peste pragul
legal constituie o incalcare a normelor privind circulatia pe drumurile publice.
Legiuitorul a particularizat insa a doua modalitate agravata la segmentul persoanelor
care conduc autovehicule, sub una din starile prohibite, pentru a sanctiona mai sever
19
aceste persoane.
b. 3) A treia modalitate normativa - sanctionata cu o pedeapsa identica cu
modalitatea anterioara - are ca element material actiunea - inactiunea oricarei persoane
care, in exercitiul unei profesii sau meserii, comite o fapta ucigatoare din cauza starii de
ebrietate produsa de alcool sau se afla sub influenta stupefiantelor ori a altor substante
toxice. Este de remarcat si retinut eliminarea, din cercul persoanelor care comit astfel
de fapte, a acelora care efectueaza ,,o anumita activitate" - suntem deci in prezenta unei
culpe profesionale -, ca si cerinta ca profesionistul ori meseriasul sa fie in stare de
ebrietate, eliminandu-se alternativa ,,imbibatiei alcoolice peste limita legala".
b. 4) Cea de a patra si ultima modalitate agravata este constituita din actiunea -
inactiunea autorului care are ca rezultat o pluralitate de victime. Circumstanta agravata
decurgand din pluralitatea victimelor se adreseaza, deopotriva, modalitatii normative tip -
alin. (1) - si modalitatilor normative agravate mai sus examinate -alin. (2) - (4).
Din examinarea acestei modalitati normative rezulta, prin urmare, ca legiuitorul a
voit sa construiasca o infractiune de ucidere din culpa unica, indiferent de numarul
subiectilor pasivi, pluralitatea de victime nedeterminand o pluralitate de infractiuni121.
Explicatiile privitoare la urmarea imediatd si raportul de cauzalitate date la
infractiunea de omor sunt in intregime valabile si la infractiunea de ucidere din culpa.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv al infractiunii este constituit din culpa, in ambele modalitati
reglementate prin dispozitiile art. 19 pet. 2 Cod penal - culpa simpla sau culpa cu
prevedere - si in oricare dintre gradele de periculozitate ale acesteia -culpa gravd
(culpa lata), culpa usoara (culpa levis) sau foarte usoard (culpa levissima).
Forme. Sanctiuni
Forme. Aidoma tuturor infractiunilor savarsite din culpa, forma aceleia prevazuta
de art. 178 Cod penal, poate fi numai perfecta - adica infractiune consumata -,
consumarea infractiunii intervenind in momentul decesului victimei.
Sanctiuni. Infractiunea tip (forma simpla) a uciderii din culpa este sanctionata
cu pedeapsa inchisorii de la unu la 5 ani.
Corespunzator pericolului social pe care il prezinta faptele incriminate in
urmatoarele patru alineate - pericol, potrivit evaluarii legiuitorului, sporit de la o
modalitate agravata la alta - infractiunile de ucidere din culpa prevazute in alin. (2)
sunt sanctionate cu inchisoare de la 2 la 7 ani, cele prevazute la alin. (3) si (4), cu
inchisoare de la 5 la 15 ani.
Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la
maximul pedepselor prevazute in alineatele precedente se poate adauga un spor pana la 3
ani.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amends de la 5.000 la 600.000 lei, in cazul
faptelor prevazute in alin. (1) si (2) sau de la 10.000 la 600.000 lei, in cazul faptelor
prevazute in alin. (3), (4) si (5).
20