Sunteți pe pagina 1din 20

(B/ I.

3)

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI

a. lipsirea de libertate în mod ilegal,


b. violarea de domiciliu,
c. amenintarea,
d. santajul,
e. violarea secretului corespondentei

a. LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL

Obiectul ocrotiri penale


Obiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale referitoare la libertatea
fizica a persoanei, la libertatea acesteia de a se misca, de a circula, de a actiona potrivit
vointei sale. In unele modalitati agravate, infractiunea poate avea un obiect juridic secundar,
constituit din relatiile sociale privind integritatea corporals, sanatatea ori viata persoanei.
De regula, infractiunea este lipsita de obiect material, dar in unele modalitati agravate
acesta exista, si anume corpul persoanei.
Subiectii infractiunii
Subiectii activ si pasiv sunt necircumstantiati de text. In ipoteza ca subiectul pasiv este
minor, aceasta imprejurare referitoare la persoana victimei - art. 189 alin. (2) Cod penal -
constituie o cauza de agravare a infractiunii tip.
Subiectul activ poate fi si persoana juridica in conformitate cu dispozitiile art. l^C.pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii se exprima intr-o actiune - in majoritatea cazurilor - ori
o inactiune prin care este restransa libertatea persoanei.
Conceptul de libertate cu care opereaza textul se circumscrie unuia din elementele
(componentele) libertatii individului, si anume la aspectul privind libertatea acestuia de a se
deplasa si de a actiona potrivit propriilor nevoi sau dorinte, libertate manifestata, de buna
seama, in limitele statornicite de lege. Este
violat, prin urmare, in cazul infractiunii analizate, dreptul persoanei de a se misca, de a face
sau a nu face anume ceva potrivit vointei sale.
Pentru ca fapta de obstructionare a exercitarii acestui drept de libertate al persoanei sa
constituie infractiune, trebuie ca aceasta sa nu fie admisa, expres sau tacit, de lege, deci sa fie
ilegala. Potrivit prevederilor cuprinse in diferite acte normative, exercitarea dreptului la
libertatea de miscare si de actiune al indivizilor poate fi restrans temporar, astfel:
- persoanele pot fi retinute, arestate preventiv ori li se poate interzice
1
parasirea localitatii ori tara in cazul savarsirii anumitor infractiuni (art. 143,
art. 145, art. 1451, art. 146 si art. 148 Cod procedure penala);
- persoanele suferinde de afectiuni psihice grave care, prin manifestarile lor,
primejduiesc viata sau sanatatea proprie ori pe a altor persoane sau integritatea
unor bunuri materiale ori a altor valori sociale, pot fi internate obligatoriu (fortat)
in unitati sanitare de specialitate (Legea nr. 487/2002);
- minorii care au savarsit infractiuni, dar nu raspund penal, pot fi, de
asemenea obligatoriu, internati intr-un centru de reeducare sau intr-o institutie
medical-educativa (OUG nr. 26/1997);
- militarii pot fi sanctionati prin pedeapsa cu arest pentru diverse abateri de la
regulile de desfasurare a vietii militare (Regulamentul disciplinei militare);
- minorii, a caror conduita este deficitara, pot fi pedepsiti de parintii ori
asimilatii acestora - in exercitarea dreptului lor la corectie - prin restrangerea
libertatii (interzicerea de a parasi locuinta, de a participa la o activitate sportiva sau
distractiva etc.).
Asadar, conceptul de lipsire de libertate avut in vedere de legiuitor la definirea acestei
infractiuni se adreseaza, exclusiv, acelor fapte nedictate ori neacceptate printr-o dispozitie
legala.
Restrangerea libertatii poate fi totala (sechestrarea victimei intr-o incapere) sau partiala
(impiedicarea victimei de a indeplini o anumita activitate - vizitarea unui prieten, participarea
la o sedinta etc.).
Actiunile care compun elementul material al infractiunii pot fi directe -imobilizare a
victimei prin legarea membrelor161, narcotizare, hipnotizare, incuiere intr-o incapere162 pentru a
impiedica sa paraseasca incaperea, amagire, infricosare -sau indirecte - internarea victimei
intr-o scoala de reeducare prin inducerea in eroare a comisiei abilitate legal sa dispuna
masura.
In ipoteza in care mijlocul folosit de faptuitor pentru restrangerea libertatii constituie el
insusi o infractiune, sunt incidente prevederile legale referitoare la concursul de infractiuni.
De asemenea, va exista concurs de infractiuni - ideal - in cazul in care prin aceeasi actiune
sunt lipsite de libertate mai multe persoane -pluralitate de subiecti pasivi16 .
Inactiunile pot consta in omisiunea autorului, cu buna stiinta, de a pune in libertate
persoana al carei drept a fost initial legal ingradit.
Textul nu contine nici o referire la durata lipsirii de libertate. Durata este un element de
fapt, variabil ca intindere, ce urmeaza a fi determinat de magistrat, de la caz la caz. Este
suficient insa, pentru realizarea infractiunii, ca victima sa fie obstaculata in efectuarea unei
activitati - de pilda, este retinuta, in contra vointei sale, doar 10 min., adica atat cat mai era
pana la decolarea avionului in care urma sa se imbarce.
Problema duratei in care o persoana este lipsita de libertate se ridica si in cazul in care
actiunea autorului constituie sau insoteste o alta infractiune. Astfel, in raport cu situatia
concreta de fapt, actiunea prin care se restrange libertatea persoanei este absorbita in
continutul altei infractiuni, ca, de pilda, in infractiunea de talharie164 sau viol165, cu conditia
2
insa ca durata lipsirii de libertate sa nu depaseasca semnificativ timpul absolut necesar
comiterii acelei infractiuni. In caz contrar, adica atunci cand lipsirea de libertate excede timpul
trebuincios savarsirii altei infractiuni, fapta va constitui infractiunea prevazuta in art. 189
aflata in concurs cu aceea - de exemplu, din cazurile de mai sus - de talharie166.
Textul art. 189 Cod penal prevede, dupa primul alineat, mai multe modalitdti agravate in
urmatoarele cinci alineate:
Alin. (2): a. Prin simularea de calitati oficiale. Agravanta este justificata atat de pericolul
intrinsec metodei dolozive utilizate, care este de natura a infrange mai lesne vointa victimei,
cat si de pericolul afectarii prestigiului acelei institutii publice sub a carei autoritate s-a
prezentat in mod fals autorul.
Pretinderea mincinoasa ca autorul infractiunii este purtatorul unei calitati oficiale - este
agent public -, poate fi de natura a determina victima sa se deplaseze contrar vointei sale, la
locul unde i se indica. Simularea unei anume calitati oficiale se poate realiza oral sau prin
prezentarea unor legitimate sau unor alte documente masluite, si se sustine fie de insusi
autorul infractiunii, fie de complicii acestuia. Apare evident ca nu oricare ,,calitate oficiala"
invocata va impresiona victima si o va determina sa insoteasca falsii agenti publici, ci doar
acele calitati oficiale care confera titularilor legali dreptul de a dispune ori de a executa masuri
de restrangere a libertatii persoanei (procuror, politist, jandarm, agent sanitar etc).
b.Prin rapire. Prin conceptul rapire se intelege acea actiune de a lua victima
dintr-un loc, prin exercitarea unor violente fizice sau psihice, si de a o transporta
intr-un alt loc, contrar vointei acesteia.
Procedeul incriminat constituie o imprejurare agravanta deoarece, dintr-un prim punct de
vedere, el exprima periculozitatea sociala a faptuitorului - dedusa din temeritatea actiunii si
violenta acesteia -, iar dintr-un al doilea punct de vedere, acest procedeu este de natura a crea o
stare de neliniste, de panica, de insecuritate persoanelor care afla despre utilizarea lui167.
c. De o persoana inarmata. Si acest procedeu prezinta o insemnata incarcatura de
periculozitate sociala, prin insusi faptul purtarii de catre autor sau ceilalti participanti a unei
arme ori a unui instrument sau obiect folosit ca arma.
Prezenta armei asupra faptuitorului potenteaza increderea acestuia in reusita
actiunii ilicite si aplombul cu care va purta actiunea, dar si, totodata, anihileaza
capacitatea victimei de a se impotrivi168.
d.De doua sau mai multe persoane impreuna. Cooperarea a doua sau mai
multe persoane la savarsirea infractiunii are aceleasi efecte ca si in cazul precedent.
e. Pretinderea unui profit material ori a altui avantaj, in schimbul eliberdrii
persoanei. Imprejurarea mentionata agraveaza fapta, deoarece, osebit prejudiciului
adus persoanei prin privarea ei de libertate, se mai creeaza acesteia, ori persoanelor
din anturajul sau, un prejudiciu de ordin material, echivalent avantajului
(profitului) pretins ori dobandit de autor prin savarsirea infractiunii.
Prin folos material sau alt avantqj se intelege profitul pretins in schimbul eliberarii
victimei, indiferent de valoarea sau forma acestuia (remiterea unei sume de bani, semnarea
unui document, eliberarea de detinuti in contrapartida, punerea la dispozitie a unui vehicul
3
etc). Pentru realizarea infractiunii, textul prevede si sanctioneaza doar formularea cererii, a
conditiilor materiale in schimbul carora victima va fi pusa in libertate, indiferent daca cererea
este sau nu urmata de cedarea-obtinerea efectiva a folosului stins. Nu prezinta relevanta daca
cererea a fost adresata direct victimei ori unor terti - persoane fizice (rude, cunostinte ale
victimei, grupuri de persoane) sau juridice (institutii publice, agenti economici) ori organizatii
neguvemamentale -, si nici daca victima a avut sau nu cunostinta despre formularea cererii.
La aceasta modalitate normativa scopul urmarit de faptuitor este dublu: pe de o parte, de a
lipsi victima in mod ilegal de libertate, pe de alta parte, de a pretinde un folos in schimbul
eliberarii. Pe cale de consecinta, infractiunea de santaj este absorbita in continutul infractiunii
analizate169.
f. Victima este minord. Legiuitorul a inteles sa sanctioneze mai aspru
actiunile de acest tip indreptate impotriva celor nevarstnici, nu numai pentru a-i
proteja cu fermitate sporita pe cei ce nu se pot apara eficient singuri, ci si pentru a
preveni, prin mijloacele dreptului penal, posibilitatea instalarii la acestia a unor
traume psihice care sa le marcheze restul vietii.
g. Victima este supusd unor suferinte ori sanatatea sau viata ii este pusa in
pericol. Conceptul suferinta trebuie inteles si limitat la eel de durere provocata
victimei, respectiv o durere fizica (infometare, impiedicare de a dormi, expunere la
frig) sau morala (batjocoriri, stresare prin alimentare cu stiri alarmante despre viata
ori sanatatea persoanelor apropiate victimei s.a.). In cazul ca suferinta este urmarea
unei vatamari a integritatii corporate ori a sanatatii victimei, suntem in prezenta
urmarii imediate a uneia dintre infractiunile prevazute de art. 180-182, care se
savarsesc in concurs cu aceea de lipsire de libertate in mod ilegal.
Cat priveste cea de a doua ipoteza, este suficienta crearea starii de pericol pentru
sanatatea ori viata victimei - imobilizarea acesteia in frig sau intr-o padure populata de
animale salbatice -, deci nu si aparitia rezultatului (urmarilor) acestei stari. In ipoteza
provocarii unor asemenea urmari, pentru sanatatea persoanei, suntem in prezenta si a altor
infractiuni - mai frecvent din cele prevazute la art. 180-182, savarsite in concurs cu ceea
prevazuta de art. 189, iar in eventualitatea ca fapta a avut ca urmare moartea victimei,
incadrarea juridica si pedeapsa vor fi cele prevazute in alin. (6) al art. 189.
Alin. (3): Savdrsirea infractiunii in scopul de a obliga o persoand la practicarea
prostitutiei. Tinta urmarita de autor in aceasta ipostaza normativa constituie, prin ea insasi,
infractiune, scop care justifies prevederea unei sanctiuni mai aspre.
Introducerea noii agravante prin Legea nr. 169/2002 a fost determinata de constatarea -
pusa in evidenta de statisticile judiciare - multiplicarii cazurilor de proxenetism intreprins cu
precadere prin constrangerea victimelor - inclusiv prin sechestrarea acestora - de a se
prostitua.
Este insa de remarcat ca pentru realizarea acestei modalitati normative este suficient ca
actiunea de lipsire de libertate in mod ilegal a unei persoane sa fie purtata in scopul aratat in
text, nefiind necesara si debutarea actelor de prostitutie. In ipoteza ajungerii la rezultatul vizat
- practicarea prostitutiei de catre o persoana.
4
- infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal este savarsita in concurs cu aceea
de proxenetism.
Alin. (4): Cererea, in schimbul eliberarii victimei, ca statul, o persoana fizicd sau
juridicd, o organizatie internationald inter guv ernamentald sau un grup de persoane sd
indeplineasca sau sd nu indeplineascd un anumit act este o imprejurare care sporeste
considerabil gradul de pericol social al faptei.
Introducerea agravantei, prin Decretul - lege nr. 112/1990, in continutul infractiunii de
lipsire de libertate in mod ilegal, a fost determinate nu numai de necesitatea alinierii
legislative la conventiile internationale adoptate in acest sens, ci, mai cu seama, pentru a
preveni, respectiv a reprima practicile unor grupari (factii) - mai numeroase in ultimii ani -
de a captura si define ,,ostateci", indeosebi dintre pasagerii unor vehicule de transport in
comun, si de a pretinde satisfacerea de cereri, cu motivatii preponderant politice, in schimbul
eliberarii acestora.
Alin. (5): Sdvdrsirea faptelor prevdzute la alin. (l)-(4) de cdtre o persoana care face
parte dintr-un grup organizat. Agravanta - de asemenea, recent intrata in structura
infractiunii prevazute de art. 189 - este motivata nu numai de periculozitatea sporita
prezentata de infractiunile savarsite in grup de eel putin trei indivizi, ci si, mai ales, de
imprejurarea ca grupul a fost organizat tocmai in vederea comiterii unor astfel de fapte. In
aceasta ipoteza normativa sunt incidente, in opinia noastra, si prevederile art. 323 C. pen. -
asocierea pentru savarsirea de infractiuni.
Alin. (6): Fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Gradul de pericol
social al faptei cu atare consecinte este ridicat - in ,,zona rosie" - si explica asprimea
tratamentului sanctionator. Textul art. 189 Cod penal prevede, in primul alineat, o modalitate
tip (simpla) si mai multe modalitdti agravate in urmatoarele cinci alineate. Modalitatile sunt
agravate - fata de modalitatea tip la care se raporteaza - in prezenta si datorita urmatoarelor
imprejurari in care se comite fapta:
Urmarea imediatd a actiunii-inactiunii consta in privarea victimei de libertate, dar in
cazul modalitatii agravate de la alin. (6) urmarea imediata se traduce si in decesul victimei.
Este necesar, pentru satisfacerea laturii obiective a infractiunii, a se stabili legdtura de
cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata.
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie. Infractiunea se savarseste cu intentie - in ambele ei forme -
directd si indirectd.
Textul nu cere pentru realizarea infractiunii existenta unui scop sau mobil.
In ipoteza normativa agravata din alin. (6) forma de vinovatie cu care lucreaza autorul
este praeterintentia.
Forme. Sanctiuni
Forme. Potrivit prevederilor art. 189 alin. (8) Cod penal, producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei - deci anumite
acte preparatorii - au fost asimilate tentativei prin vointa legiuitorului si sanctionate in
5
regimul acesteia. Este insa de subliniat si retinut ca dintre actele preparatorii sunt considerate
si pedepsite ca tentativa numai cele de la fapta incriminata in alin. (4).
Tentativa la faptele incriminate in alin. (l)-(4) se sanctioneaza in conformitate cu
prevederile art. 189 alin. (7).
Consumarea infractiunii se produce in momentul inceperii primului act de executare a
privarii persoanei de libertate, iar epuizarea infractiunii intervine la incetarea starii de
restrangere a libertatii (la punerea in libertate). Lipsirea de libertate in mod ilegal este o
infractiune continua.
Sanctiuni. Pedepsele au fost stabilite de legiuitor gradat, in raport cu nivelul de pericol
social al faptelor incriminate in diferitele ipostaze normative.
Astfel, fapta inscrisa in modalitatea tip de la alin. (1) este sanctionata cu inchisoarea de la
3 la 10 ani.
La modalitatile agravate pedepsele sunt situate, pe o linie ascendents, de la inchisoarea
intre 7 si 15 ani - alin. (2) si (3) -, la inchisoarea intre 7 si 18 ani -alin. (4) - ori la
inchisoarea intre 5 si 15 ani - alin. (5) teza I sau inchisoarea intre 10 si 20 ani - alin. (5) teza
II, culminand cu inchisoarea intre 15 si 25 de ani -alin. (6).
Persoana juridica se sanctioneaza, pentru fapta prevazuta in alin. (1), cu amenda de la
5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte ipoteze de incriminare, cu amenda de la 10.000 la
900.000 lei.
Top of the Document

b.VIOLAREA DE DOMICILIU
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii prevazut in alin. (1) il constituie fasciculul de
relatii sociale referitoare la unul din aspectele libertatii persoanei, si anume, la acela privind
dreptul individului de a avea un domiciliu in care, fara nici o ingerinta, sa-si desfasoare viata
sa particulara.
Dreptul la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei este un drept fundamental al
cetateanului, consacrat prin art. 27 al Constitutiei Romaniei. El ocroteste un alt aspect al vietii
individuate - domiciliul.
In virtutea acestui drept, cetateanul poate pretinde ca nici o persoana -particulara sau
reprezentant al autoritatilor publice - sa nu intre, fara a-i da consimtamantul, in domiciliul sau
resedinta sa, dupa cum, daca persoana a intrat cu consimtamantul sau, poate sa-i pretinda,
atunci cand voieste, sa-1 paraseasca de indata. Constitutia garanteaza dreptul, iar legea penala
sanctioneaza pe cei ce-1 nesocotesc.
Rezulta, prin urmare, ca intrarea (vizitarea) domiciliului, ori ramanerea in acesta se poate
face, de principiu, doar prin consimtamantul - expres sau tacit - al persoanei care foloseste
spatiul.
Cu toate acestea, Constitutia si unele legi prevad limitari ale exercitarii dreptului
fundamental, exceptiile de la regula putand fi grupate in doua categorii:
6
a. Patrunderea agentilor publici in locuinta persoanei determinata de atitudinea
ilegala si obstructionists a acesteia, ipoteza in care se incadreaza
executarea unui mandat de arestare, executarea unei masuri asiguratorii asupra
bunurilor, executarea unei hotarari judecatoresti (de confiscare a unor bunuri sau a
averii), perchezitiile - aprobate de magistrat -, descinderea agentilor serviciilor de
informatii - cu autorizarea judecatorului - in sfarsit, in scopul restabilirii ordinii
publice ori pentru prevenirea raspandirii unei epidemii172.
b. Patrunderea oricaror persoane - particulare sau oficiale - determinata de o
stare de necesitate (incendiu, cutremur, inundatie) si in scopul salvarii de vieti
omenesti, bunuri sau valori. In aceeasi categorie intra si cazurile in care
patrunderea are drept scop prevenirea si curmarea unei actiuni ilegale indreptate
impotriva vietii si integritatii corporate a unei persoane (sinucideri, omoruri,
violuri, orice fel de agresiuni asupra corpului persoanei) sau a bunurilor (furturi,
talharii).
Situatiile de mai sus, care constituie limitari legale ale dreptului fundamental la
inviolabilitatea domiciliului, absolva total de raspundere penala agentii publici ori persoanele
particulare care patrund - in contra vointei subiectului de drept, dar cu respectarea
prevederilor legale - in domiciliul unei persoane.
Dimpotriva, patrunderea unui individ - in afara situatiilor ordonate sau admise de lege
- in domiciliul unei persoane, si fara consimtamantul acesteia, sau refuzul de a-1 parasi la
cererea persoanei al carei drept a fost incalcat constituie
infractiunea analizata in continuare. Tot astfel, patrunderea agentiilor publici in domiciliul
unei persoane, in afara cazurilor sus-mentionate, ori cu nerespectarea regulilor prevazute in
legi, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta in
art. 246 Cod penal.
Obiectul material este insasi locuinta asupra carora este purtata actiunea ilicita.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, in vreme ce subiectul
pasiv este persoana al carei domiciliu este violat.
In ipoteza pluralitatii de subiecti pasivi, deci atunci cand autorul, in cadrul aceleiasi
actiuni, vatama dreptul mai multor persoane (urmarindu-si sotia, pe care voia sa o bata si care
se refugiase la un vecin, inculpatul, plecat in cautarea ei, a patruns fortat, impotriva vointei
locatarilor - in mod succesiv - in apartamentele a trei persoane aflate la acelasi etaj)173, se
savarsesc tot atatea infractiuni - in forma concursului real prevazut in art. 33 lit. a)174 -, cate
persoane sunt victime ale faptelor de violare de domiciliu.
Persoana iuridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19!C.
pen.
Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei.
Latura obiectiva
Elementul material este constituit, alternativ, fie din actiunea de a patrunde fara drept in
7
locuinta, fie din actiunea de a refuza parasirea locuintei la cererea persoanei indreptatita sa o
faca.
Conceptele cu care opereaza textul obliga la unele explicatii.
Locuinta. Este locul in care traieste efectiv o persoana (o familie, un grup de persoane).
Nu prezinta relevanta, in sensul legii penale, daca acest loc este imobil sau mobil (rulota,
slep), daca este special afectat acestui scop ori nu (garaj, grajd), ori daca reprezinta o locuinta
permanenta sau pasagera (cuseta vagonului de dormit, camera inchiriata intr-un motel).
Cerinta conceptului penal de locuinta este ca aceasta sa fie folosita de o persoana175.
In legatura cu aceasta cerinta este de precizat ca folosinta trebuie sa fie legitima176 - legea
protejeaza doar posesorul de buna credinta - si libera - legea ocroteste libertatea domiciliului
si nu obligativitatea locuirii ca urmare a unei situatii juridice - detinuti -, medicale - bolnavi -,
ori sociale - tineri in executarea serviciului militar177.
Incapere. Conceptul are in vedere acel spatiu delimitat dintr-o constructie cu functie de
locuinta si care este folosit, efectiv, ca locuinta, de catre o persoana sau mai multe persoane.
Savarseste deci infractiunea de violare de domiciliu persoana care, desi locuieste in acelasi
apartament sau casa in care este incorporata incaperea detinuta de o alta persoana, patrunde
in acea incapere fara consimtamantul titularului dreptului de folosinta, ori refuza sa o
paraseasca la somatia acestuia.
Dependinte. Conceptul are in vedere locurile care sunt intr-o relatie de dependents cu
locuinta, care sunt un accesoriu si completeaza folosirea acestora
(bucatarie, pod, magazie etc). S-a exprimat opinia potrivit careia si spatiile comune ale unui
imobil (terasa, scara, holurile) constituie dependinte , dar in parerea noastra acestea exced
conceptului penal.
Loc imprejmuit. Este orice loc care apartine locuintei, delimitat de vecinatati printr-o
ingradire (imprejmuire)179.
Patrundere fara drept, in orice mod in locuinta.
Fdrd drept. Inseamna fara dreptul de a folosi acel spatiu. Sunt deci in drept a intra in
locuinta persoanele care le folosesc legitim, persoanele agreate de acestea, precum si
persoanele - oficiale si particulare - in conditiile ordonate ori admise de lege.
In orice mod. Prin aceasta sintagma absolut permisiva, se deschide posibilitatea
reprimarii oricarei actiuni de patrundere intr-un domiciliu, indiferent sub ce forma este ea
realizata: cu stiinta (in prezenta) persoanei in a carei locuinta se intra - folosindu-se
constrangerea fizica sau psihica, amagirea etc. -, ori fara stiinta (fara prezenta) acelei persoane
- prin efractie sau escaladare, prin folosire de chei mincinoase etc.
Consimtdmdntul persoanei pentru a putea intra ori ramane in locuinta. Acest acord
(aprobare) trebuie sa fie exprimat de o persoand responsabild si indreptatita a permite ori a
interzice accesul sau ramanerea in locuinta sau sediu. In prima ipoteza, a interzicerii intrarii
in locuinta a intrusului, persoana indrituita poate exprima in orice mod acest refuz (prin viu
grai sau semne, prin inchiderea ostentativa a usii etc). In cea de a doua ipoteza, persoana in
al carei domiciliu s-a intrat va trebui sa-si exprime expres dezacordul ca intrusul sa ramana in
acel spatiu, adica sa-i pretinda acestuia sa paraseasca imobilul.
8
In alin. (2) al textului au fost prevazute modalitatile normative agravate ale infractiunii,
si anume cand fapta este savarsita: a) de o persoana inarmata, b) de doua sau mai multe
persoane impreuna, c) in timpul noptii sau d) prin folosirea de calitati mincinoase.
Persoand inarmatdm. A se vedea explicatiile date la infractiunea de lipsire de libertate in
mod ilegal.
In timpul noptii. Aceasta situatie este de natura a agrava fapta, deoarece, pe de o parte,
faptuitorul, stiindu-se la adapostul intunericului, va actiona cu un plus de aplomb, iar pe de
alta parte, victima, din aceeasi cauza, se va impotrivi mai putin curajos si deci eficient
actiunii ilicite a faptuitorului181.
,,Timpul noptii" nu poate fi predeterminat prin lege, intrucat el difera de la anotimp la
anotimp, de pozitia geografica, de ora la care se comite fapta. Esential pentru stabilirea acestei
situatiuni de fapt este instalarea intunericului.
Este lipsit de relevanta ca in intervalul respectiv de ,,timp" locuinta, in momentul
comiterii faptei, era bine iluminata artificial, in exterior sau in interior.
Folosirea de calitati mincinoase. Sintagma calitati mincinoase este mai larga in continut
decat aceea examinata la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, unde simularea
se referea doar la ,,calitati oficiale". Expresia ,,calitati
mincinoase" absoarbe (include) si pe aceea de ,,calitati oficiale". Prin urmare, in acest caz,
autorul isi poate da calitatea - evident nereala - de prieten al unui membru al familiei,
mesager al unei cunostinte etc.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de nesocotire a libertatii persoanei de a
folosi nestingherit domiciliul, stare materializata fie prin patrunderea fara drept in acel
spatiu, fie prin refuzul de a-1 parasi la cererea persoanei al carei drept este incalcat.
Legatura de cauzalitate este facil de stabilit, ea rezultand din constatarea starii de
violare a libertatii persoanei sub acest aspect.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste cu intentie, in ambele modalitati -
directa si indirecta. Faptele comise datorita unei erori de fapt ori din culpa nu intra sub
incidenta legii penale.
Textul incriminator nu cere existenta unui anumit scop sau mobil.
Forme. Sanctiuni
Forme. Actele de pregatire si tentativa sunt posibile, dar ele nu sunt sanctionate de
text.
Consumarea infractiunii este instantanee si ea intervine in momentul patrunderii in
locuinta ori in momentul exprimarii refuzului de a parasi acel imobil.
Sanctiuni. In varianta sa tip - alin. (1) -, infractiunea este sanctionata cu inchispare de la
6 luni la 4 ani.
In varianta agravata, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
Persoana juridica se sanctioneaza, in ambele ipoteze de incriminare, cu amenda de la
5.000 la 600.000 lei.
9
Top of the Document

c. AMENINTAREA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la libertatea psihica
(morala) a persoanei. Amenintarea adresata unei persoane este de natura a-i afecta (tulbura)
sentimentul de securitate - restrangandu-i astfel dreptul la libertatea psihica - si, totodata,
de a-i influenta conduita - datorita temerii care o marcheaza -, ceea ce se va rasfrange negativ
asupra participarii ei la viata sociala.
Infractiunea este lipsita de obiect material, aidoma tuturor infractiunilor prin care se
violeaza un drept personal.
Subiectii infractiunii
Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv nu sunt determinati prin text.
In cazul in care persoana careia i se adreseaza amenintarea este incapabila sa o perceapa
(surda, oarba) ori sa inteleaga semnificatia acesteia (nevarstnic, alienat mintal, in stare
profunda de betie), nu va exista infractiunea prevazuta in art. 193, deoarece persoanele intr-o
atare stare nu resimt efectul psihic al amenintarii si deci fapta nu este de natura a le panica, a le
afecta sentimentul de securitate.
In ipoteza amenintarii adresate unui grup de persoane, vor fi tot atatia subiecti pasivi si tot
atatea infractiuni cate persoane alcatuiau grupul.
Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. 19!C.
pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.
Latura obiectiva
Elemental material este constituit dintr-o actiune prin care se transmite unei persoane
temerea despre producerea unui rau, fie prin savarsirea unei infractiuni, fie prin provocarea
unei pagube.
Transmiterea amenintarii poate imbraca felurite forme: oral sau in scris, prin semne
grafice simbolice (cruce, spanzuratoare, mormant), prin gesturi sau acte cu inteles univoc
(aratarea unui cutit sau a unui lat - insotita sau nu de amenintari verbale182 - apropierea de
gatul sau pieptul victimei a lamei cutitului ori a tevii unei arme). De asemenea, modalitatile de
transmitere pot fi diferite: directa (adresata nemijlocit victimei) sau indirecta (printr-o
scrisoare, printr-o caseta audio imprimata), explicita sau implicita.
Pentru a avea rezonanta penala, fapta de amenintare trebuie sa indeplineasca unele
cerinte183:
- continutul si transmiterea amenintarii sa aiba un caracter serios, pentru a
avea aptitudinea sa provoace efectul intimidant (amenintarea sub forma de gluma
nu satisface aceasta cerinta);
10
- continutul amenintarii sa fie obiectiv alarmant pentru victima (nu va avea
acest caracter amenintarea cu declansarea unor forte supranaturale);
- raul a carui iminenta producere este anuntat sa fie injust, nelegitim (nu va
indeplini cerinta acea amenintare cu denuntarea persoanei pentru savarsirea unei
infractiuni, ori actionarea in judecata pentru solutionarea unui diferend, sau cu
informarea conducerii institutiei unde este angajata persoana in legatura cu o
anumita conduita a acesteia).
Urmarea imediata consta intr-o stare de panica (neliniste, alarmare) creata victimei prin
temerea inspirata de actiunea cu care a fost avertizata.
Legatura de cauzalitate. Pentru a fi realizata infractiunea, este necesar a se stabili ca
actiunea autorului faptei a fost de natura a provoca victimei starea de neliniste (de spaima).
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste numai cu intentie, in ambele ei modalitati -
directa sau indirecta.
Amenintarea din gluma nu intra sub incidenta legii penale si nici gresita evaluare (culpa)
a consecintelor pe care le-ar putea avea cuvintele rostite asupra unei persoane hipersensibile
sau hiperemotive.
Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui anumit scop ori a unui
anume mobil.
Forme. Sanctiuni
Forme. Desi posibile, actele preparatorii si tentativa nu sunt sanctionate de text.
Consumarea infractiunii survine in momentul in care victima a perceput amenintarea si
s-a produs starea de neliniste, de temere.
Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru
infractiunea care a format obiectul amenintarii.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.

Top of the Document

d. SANTAJUL
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este complex, el fiind constituit, intotdeauna, atat din relatiile
sociale privitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei - libertate ingradita prin obligarea
persoanei de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva -, cat si din relatiile sociale referitoare la
proprietatea privata ori, dupa caz, la cele privind alte valori sociale ce ar fi lezate prin
actiunea faptuitorului (familiale, profesionale).
Infractiunea de santaj este lipsita, in principiu, de obiect material, ca la orice fapta penala
11
ce afecteaza un drept personal. In cazurile insa in care actiunea este purtata prin violenta de
catre faptuitor, obiectul material va fi corpul persoanei agresate fizic sau bunurile materiale
asupra carora s-a actionat (prin luare, prin distrugere etc.).
Subiectii infractiunii
Subiectii activ nemijlocit (autor) si pasiv ai infractiunii nu sunt calificati de text, deci ei
pot fi oricare persoana.
In situatia in care sunt mai multe victime ale unei actiuni unice de santaj, vor exista tot
atatea infractiuni cati subiecti pasivi au suportat actiunea de constrangere intreprinsa de
faptuitor.
Subiectul activ poate fi si persoana juridica, potrivit prevederilor art. 191 C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii este o actiune de constrangere, exercitata: a) prin
violenta sau/si b) prin amenintare.
Actele de violenta (art. 180 Cod penal) si cele de amenintare (art. 193 Cod penal)
sunt absorbite in latura obiectiva a infractiunii de santaj. In ipoteza insa ca prin actele de
violenta victima a suferit o vatamare grava sau foarte grava a integritatii corporate sau
sanatatii, infractiunea de santaj va fi urmarita si sanctionata in concurs cu aceea prevazuta
de art. 181 Cod penal, dupa caz, de art. 182 Cod penal.
Analiza elementului material face necesara unele explicatii.
Constrangere. Conceptul desemneaza actiunea prin care o persoana este silita (obligata,
fortata) sa faca ori sa nu faca ceva in contra intereselor si vointei sale. In absenta actiunii
oprimatoare a autorului santajului, persoana santajata nu ar adopta atitudinea ce i se pretinde.
Pentru ca actiunea de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text, aceasta
trebuie sa indeplineasca doua cerinte: pe de o parte, sa fie apta a produce victimei o stare de
temere (de neliniste) - indiferent daca starea a si fost indusa acesteia -, iar pe de alta parte, sa
fie intreprinsa in scopul determinarii victimei de a adopta o anumita conduita (sa dea, sa faca,
sa nu faca ori sa sufere ceva).
Violenta. Exprima manifestarile fizice, de orice natura, exercitate prin oricare modalitati
asupra persoanei sau asupra bunurilor materiale ale acesteia. Manifestarile violente,
producatoare de suferinte fizice ori psihice, sunt cele examinate la art. 180.
Amenintarea este, asa cum s-a aratat la art. 193, acea instiintare cu producerea unui
rau, prin savarsirea unei infractiuni ori provocarea unei pagube, instiintare susceptibila a-i
provoca victimei o stare de temere. Actiunea de amenintare cu producerea raului este
adresata direct victimei in modalitatea prevazuta in alin. (1) al art. 194 Cod penal, dar ea
poate fi adresata direct sau indirect victimei (este vizat sotul sau este vizata o ruda apropiata)
in modalitatea prevazuta in alin. (2), caz in care ,,raul" consta in darea in vileag a unor fapte,
reale sau imaginare, de natura a compromite una sau mai multe dintre persoanele vizate.
Sa dea ceva. Sintagma are intelesul de remitere, victima, autodeposedandu-se prin luarea
de la sine si darea a ,,ceva" altei persoane - darea de bani184, bunuri, documente etc.
12
Sa faca ceva. Se intelege ca victima este constransa la un act comisiv - la a presta o
activitate, a merge la o intrunire, a intrerupe legaturile cu alta persoana, a adopta o anumita
pozitie publica, a face o declaratie etc.
Sa mi faca ceva. In acest caz, victima este constransa la un act omisiv, adica i se pretinde a
se abtine de la a face ceva care, fara de actiunea autorului, ea 1-ar fi facut - (reversul
actiunilor fata de actiunile de tipul celor exemplificate la ipoteza anterioara).
Sa sufere ceva. Se intelege ca victima, in acest caz, este obligata a suporta un prejudiciu,
indiferent de natura acestuia185.
Folos. Conceptul penal are intelesul de avantaj (castig) de ordin material sau moral
(obtinerea unui bun, a unei recomandari de serviciu etc.).
Injust. Textul incriminator prevede ca actiunea de constrangere a unei persoane ,,este
comisa spre a dobandi un folos injust".
Aceasta cerinta legala a fost interpretata de unii autori186 in sensul ca prin dobandirea
injusta a folosului trebuie inteles ca victima nu datora cuiva acel folos, ca ea nu avea obligatia
de a-i pune la dispozitie acel folos. In aceasta linie de gandire, nu constituie infractiunea de
santaj fapta de a constrange victima pentru a remite astfel autorului folosul pe care acesta il
datora (de pilda, victima intarzia restituirea unei sume imprumutate, iar imprumutatorul,
pentru a determina victima sa-si achite datoria, exercita acte de constrangere -fizica sau
psihica - impotriva acesteia).
Alti autori187 au considerat insa ca este realizata cerinta legala - si deci subzista
infractiunea de santaj - atat in cazul in care folosul dobandit de autor este injust (nedatorat de
victima), cat si in situatia cand folosul este just (datorat de victima), dar a fost dobandit prin
mijloace injuste (nepermise), deoarece caracterul ,,injust" se refera deopotriva la ,,folos" si
la ,,modul de dobandire".
Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca, in urma unei actiuni purtate prin violenta
sau amenintare, victima a cedat constrangerii exercitate asupra sa si a adoptat conduita
pretinsa de faptuitor. Suntem deci in prezenta unei infractiuni de pericol si nu de rezultat.
Infractiunea de santaj este mai grava in ipoteza ca amenintarea consta in dezvaluirea
unor fapte, reale ori imaginate, de natura a compromite persoana amenintata ori sotul sau o
ruda apropiata acesteia.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere victimei, presiunea psihica
exercitata asupra acesteia punand-o in fata alternativei de a satisface pretentiile exprimate de
autorul infractiunii ori de a suporta consecintele fizice, morale ori materiale de care a fost
avizata.
Pentru intregirea laturii obiective este necesar a se demonstra ca intre actiunea
faptuitorului si virtualitatea starii de temere a victimei exists o legdturd de cauzalitate.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie directa%%. UrmSrind
atingerea unui scop - care este dobandirea folosului ilicit -, autorul infractiunii urmareste,
implicit, si producerea consecintelor faptei sale, atitudine caracteristica intentiei in forma

13
ei directs si calificata.
Unii autori considers insa ca infractiunea poate fi sSvarsita atat cu intentie directd,
cat si cu intentie indirectdm.
Forme. Sanctiuni
Forme. Prin actiunile specifice faptei analizate (de pilda, redactarea scrisorii care
contine amenintarea si pretinderea folosului, pregatirea mijloacelor necesare incendierii
casei victimei pentru eventualitatea ca aceasta nu se va conforma pretentiilor formulate
etc.) infractiunea de santaj este susceptibilS de forme imperfecte - acte preparatorii si
tentativa -, dar acestea nu sunt sanctionate de text.
Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei urmarii imediate, indiferent
daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrangere si, deci, daca s-a supus pretentiilor
faptuitorului de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva.
Sanctiuni. La modalitatea simpla (tip) a infractiuni de santaj, textul prevede pedeapsa
inchisorii de la 6 luni la 5 ani.
Modalitatea agravata este finalizata printr-o sanctiune mai severa, respectiv pedeapsa
inchisorii de la 2 la 7 ani.
Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu amenda de
la 5.000 la 600.000 lei.

Top of the Document


e. VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENTEI
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privitoare la libertatea persoanei
de a comunica prin corespondents, la adapostul oricaror indiscretii sau imixtiuni ale unor
persoane ,,particulare" sau ,,oficiale". Aceste relatii pot fi grav afectate in absenta
sigurantei secretului corespondentei in procesul transmiterii, circulatiei, primirii si
conservarii corespondentei190.
Dreptul la secretul corespondentei este un drept fundamental al cetateanului,
consfintit in art. 28 din Constitutia Romaniei, ale carui dispozitiuni statueaza ca ,,secretul
scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale si al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil".
Acest drept este absolut in raport cu toate celelalte persoane fizice; cu alte cuvinte,
legea nu prevede nici o situatie care sa legitimeze actiunea unui individ de a viola secretul
corespondentei altui individ. Teoria si practica judiciara penala admit insa unele derogari
de la acest postulat, derogari izvorate dintr-o realists interpretare a reltiilor
interpaersonale si a efectelor acestora. In raporturile cu autoritatile publice, dreptul la
secretul corespondentei este relativ, limitarile lui aparand expres prevazute de lege, asa
cum se va vedea in continuare.

14
Cu toate ca este indreptata impotriva unui drept personal, infractiunea, datorita
particularitatilor ei obiective, are obiect material, iar acest obiect material este insasi
corespondenta - in modalitatile deschidere, sustragere, distrugere, retinere - ori tronsonul
liniei de comunicatie unde a fost interpus si bransat instrumentul de interceptare a
comunicarii.
Subiectii infractiunii
Subiectii infractiunii, activ si pasiv, nu au fost circumstantiati de text, deci ei pot fi orice
persoana, cu precizarea ca sunt subiecti pasivi ai infractiunii ambele persoane carora li s-a
violat secretul corespondentei.
Subiectul activ al infractiunii poate fi si persoana juridica, in conformitate cu dispozitiile
art. 191 C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare, complicitate.
Latura obiectiva
Elemental material al infractiunii rezida intr-una din actiunile de:
a)deschidere, fara drept, a unei scrisori adresate altei persoane;
b) interceptare a unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon,
telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta;
c)sustragere, distrugere ori retinere a unei corespondente;
d) divulgare a continutului unei corespondente sau a convorbirii ori a
comunicarii.
Prin conceptul corespondenta, in sensul larg al textului art. 195 Cod penal, trebuie
inteleasa o ,,comunicare", iar comunicarea are sensul de ,,informare", de ,,stire" transmisa
cuiva prin orice modalitate - scrisa, telegrafica, radiofonica, alte trimiteri postale -, cat si in
cadrul convorbirilor realizate prin telefonie ori prin celelalte mijloace de dialogare la distanta.
Pentru a fi protejata prin textul de lege penala, corespondenta trebuie sa aiba un caracter
particular (privat, nepublic). Nu vor avea un asemenea caracter comunicarile adresate
publicului - ziare, anunturi publicitare, materiale de propaganda electorala etc. - chiar daca
sunt expediate in plic inchis.
Protectia penala a secretului corespondentei este asigurata ambilor parteneri -expeditor si
destinatar al corespondentei - respectiv, persoanele care poarta convorbirea. De asemenea,
protectia este asigurata impotriva oricaror modalitati de imixtiune in secretul corespondentei,
ca, de pilda, sustragerea, distrugerea sau retinerea corespondentei, interceptarea, ascultarea si
inregistrarea convorbirilor, divulgarea continutului corespondentei - indiferent de natura ei -
chiar daca persoana a luat cunostinta de continut din intamplare sau greseala.
Deschiderea unei corespondente. Este actiunea de desfacere, de inlaturare -prin
indiferent ce procedeu - a invelisului protector al corespondentei, actiune in urma careia se
poate lua cunostinta de continutul acesteia. In aceasta sintagma, conceptul de corespondenta
are un inteles restrans, circumscris la comunicarea facuta prin imprimarea stirii pe un suport
material - hartie, benzi audio sau video etc. - al carui acoperamant (invelis) este violat. Legea
nu cere ca autorul sa fi luat cunostinta de continutul corespondentei, ci doar ,,deschiderea"
15
acesteia
Fara drept. Dreptul fundamental la secretul corespondentei (corespondenta inteleasa in
sensul ei larg) este opozabil erga omnes. Prin urmare, oricare actiune de deschidere a unei
corespondente adresate altuia, sau de interceptare a convorbirii purtate prin mijloace de
transmitere la distanta, va constitui - cu exceptia cazurilor de mai jos - o actiune
intreprinsa ,,fara drept" si deci ilegala.
Doctrina si practica in materie admit insa ca dreptul in discutie poate fi restrans unor
categorii de persoane, in virtutea naturii speciale a raporturilor formate cu alte persoane
particulare, fara ca fapta acestora din urma sa intre sub incidenta legii penale. Astfel, nu va
constitui infractiunea prevazuta de art. 195 Cod penal fapta de deschidere si de citire de
catre parinti a scrisorilor copiilor acestora, de catre tutore fata de pupil si, in general, de
catre persoanele care realizeaza activitati in procesul educational al minorilor.
O problems interesanta se ridica in jurul dreptului sau interdictiei - pusa sub spectrul
raspunderii penale - sotului de a deschide corespondenta destinata celuilalt sot.
In tratatele autohtone de drept penal, mai vechi192 sau mai noi193, s-a afirmat ca deschiderea
de catre sot a corespondentei adresate celuilalt sot ori interceptarea convorbirii acestuia din
urma prin mijloace de transmitere la distanta nu constituie infractiune, cu motivarea ca
,,fidelitatea ce si-o datoresc sotii implica loialitate, astfel ca intre ei nu pot fi secrete
inviolabile". Alti autori s-au abtinut a-si face public punctul de vedere in aceasta privinta.
Opinia noastra - exprimata si in trecut194 - se distanteaza de aceea mai sus prezentata. Este
greu de inteles si de acceptat ca un drept fundamental al individului sa fie abolit, din
considerente exclusiv subiective, in cadrul raporturilor intraconjugale, de vreme ce, obiectiv,
fiecare sot poate avea anumite secrete (de serviciu, de afaceri etc.) a caror pastrare nu
submineaza nicicum soliditatea familiei, dar, dimpotriva, a caror deconspirare - fata de sot si
din initiativa acestuia - ar putea afecta acele alte relatii, exterioare intereselor cuplului
conjugal.
Aria de restrangere a exercitiului dreptului la secretul corespondentei este mai larga in
cadrul raporturilor dintre indivizi si autoritatile publice. Aceste situatii se cantoneaza in trei
mari sfere de activitati: a) stabilirea faptelor penale si a vinovatiei persoanelor care au
savarsit infractiuni; b) prevenirea si dovedirea actiunilor periculoase pentru siguranta
nationals; c) desfasurarea procesului de educare sau reeducare a unor persoane.
- Astfel, art. 98 C. proc. pen. acorda dreptul instantei de judecata - la propunerea
procurorului, in cursul urmaririi penale -, sau, din oficiu - in cursul judecatii - daca subzista
un interes al urmaririi penale sau al judecatii, sa dispuna ca ,,orice unitate postala sau de
transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori
obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect".
Dreptului autoritatii judecatoresti in aceasta privinta ii corespunde obligatia functionarilor din
posta si telecomunicatii - instituita prin prevederile O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul
general de reglementare a comunicatiilor195, aprobata cu modificari prin Legea nr. 591/2002
si modificata prin Legi'le nr. 510/2004 si nr. 239/2005 si O.U.G. nr. 31/2002 privind
serviciile postale 96 - de a pune la dispozitie, la ordinul scris al
16
acesteia datele, informatiile si documentele cerute. De asemenea, daca o persoana tagaduieste
existenta sau detinerea unuia dintre asemenea inscrisuri, instanta de judecata poate dispune
efectuarea de perchezitii domiciliare sau corporale in scopul identificarii si recuperarii
inscrisului.
- Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationals a Romaniei prevede dreptul agentilor
organelor de informatii de a intercepta - cu autorizatia prealabila a magistratului -
corespondentele expediate sau primite ori convorbirile de orice natura purtate de persoanele
suspectate de activitati care pericliteaza siguranta nationals.
Prin normele ce reglementeaza activitatea penitenciarelor si a locurilor de detinere, cat si
a unitatilor de reeducare a minorilor, este prevazut, in anumite conditii, dreptul administratiei
acestor institutii de a deschide si examina scrisorile adresate arestatilor preventiv, detinutilor,
dupa caz, minorilor internati.
Interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte
mijloace de transmitere la distanta. Conceptul de interceptare are intelesul de interpunere,
prin/cu mijloace tehnice adecvate, in fluxul transmisiei -receptiei si ascultarea ori inregistrarea
convorbirii sau comunicarii197.
Este lipsit de relevanta, pentru satisfacerea elementului material al infractiunii, daca
interceptarea mesajului ori a convorbirii a fost totals sau partialS.
Sustragerea, distrugerea sau retinerea corespondentei. Sunt modalitati de impiedicare a
ajungerii corespondentei la destinatar. Textul nu pretinde ca autorul faptei sa ia cunostintS de
continutul corespondentei, ci doar sa-i obstaculeze traficul.
Sustragerea corespondentei. Se intelege actiunea de insusire, de apropriere a
corespondentei, indiferent daca detinatorul acesteia este o persoana fizica sau juridica
(institutia care presteaza traficul postal).
Distrugerea corespondentei. Conceptul are intelesul de nimicire (suprimare) a
corespondentei, in masura in care ,,stirea", ,,comunicarea" pe care expeditorul intentiona sa o
transmits destinatarului dispare. Deci distrugerea corespondentei poate fi si partiala, pentru
realizarea infractiunii fiind indestulatoare disparitia mesajului transmis adresantului.
Retinerea corespondentei. In aceasta ipoteza normativa, corespondenta -intrata in
indiferent ce mod in posesia autorului faptei (din eroarea altei persoane sau dupa sustragerea
ei) - este pastrata un anumit timp, impiedicandu-se astfel ajungerea ei la destinatie.
Divulgarea continutului unei corespondente, sau a convorbirii ori comunicarii.
Conceptul de ,,divulgare" are intelesul ,,de deconspirare", de dezvaluire a continutului
corespondentei, comunicarii sau convorbirii interceptate.
Nu prezinta relevanta daca a fost divulgat total ori partial continutul corespondentei,
fata de una sau mai multe persoane, mai aproape sau mai departe de momentul interceptiei.
De asemenea, este lipsita de semnificatie imprejurarea ca faptuitorul a luat cunostinta din
greseala sau intamplator de continutul mesajului cu caracter personal (chiar daca plicul era
deschis ori a ascultat convorbirea de la un aparat instalat legal in derivatie) de vreme ce,
ulterior, el a transmis, cu intentie, ceea ce initial a aflat fara sa vrea.

17
Urmarea imediata consta in crearea unei stari contrare celei necesare asigurarii
secretului corespondentei si deci potrivnice libertatii persoanei de a comunica.
Legatura de cauzalitate la infractiunea prevazuta de art. 195 Cod penal, dintre
elementul material si rezultatul produs (urmarea imediata), rezulta ex re, din insesi actiunile
intreprinse de faptuitor.
Latura subiectiva
Elementul subiectiv se exprima prin intentia autorului de a savarsi infractiunea,
directa sau indirecta. Savarsirea din culpa a oricarei actiuni, din cele care formeaza elementul
material al infractiunii, exclude raspunderea penala pentru violarea secretului corespondentei.
Scopul si mobilul actiunii faptuitorului nu prezinta relevanta pentru realizarea infractiunii.
Forme. Sanctiuni
Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile ca realitate faptica, nu sunt
sanctionate de text.
Consumarea infractiunii survine in momentul in care s-a materializat una dintre
actiunile prevazute de text si s-a produs starea de anormalitate pentru libertatea persoanei.
Sanctiuni. Textul art. 195 prevede, pentru ambele variante reglementate in alin. (1) si
(2), sanctiunea inchisorii de la 6 luni la 3 ani.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.
lege a documentelor sau informatiilor cu caracter de secret profesional, poate fi de natura a-i
aduce acesteia insemnate prejudicii si, oricum, constituie o violare a dreptului la secretul
destainuit.
Legiuitorul a avut in vedere, fara indoiala, doar acele profesii recunoscute de lege (nu au
un asemenea caracter chiromantia, ,,magia neagra", prostitutia s.a.) si, se subintelege, numai
persoanele autorizate de lege sa practice o profesie (avocat membru al baroului, notar autorizat
etc).
Profesie. Ocupatie, indeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercita cineva in baza unei
calificari corespunzatoare - inginer, farmacist, arhitect, medic etc.
Functie. Se intelege o activitate administrative prestata de o persoana in mod permanent si
organizat, in cadrul unei institutii din domeniul public, indiferent daca aceasta este de stat ori
privata (primarie, cabinet medical, oficiu sau agentie de asigurari, agentie de schimb valutar
etc.).
Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. l^C.pen.
Participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si complicitatii. Coautoratul
este exclus - obligatia pastrarii secretului este personals -, deoarece in ipoteza ca doi sau mai
multi profesionisti ori functionari ai unor institutii publice dezvaluie acel secret, fiecare in
parte va fi autor al unei infractiuni distincte de divulgare a secretului profesional.
Subiectul pasiv nu este circumstantiat de text.
Latura obiectiva
Elementul material este constituit dintr-o actiune ori o inactiune de divulgare (de pilda,
18
lasarea la vedere, in mod voit, a unui inscris purtator de secrete).
Actiunea de divulgare poate fi directa, adica efectuata de insasi persoana care define
secretul - oral, in scris, prin prezentarea de documente -, ori indirecta, respectiv prin
intermediul altei persoane.
Actiunea de divulgare. Conceptul divulgare are intelesul de transmitere, de comunicare a
unor date, informatii sau documente care privesc intimitatea individului, sunt de ordin
personal. Nu prezinta interes ca divulgarea s-a facut uneia sau mai multor persoane, si nici
daca secretul a fost dezvaluit total ori partial.
Prin utilizare se intelege actiunea autorului de a se folosi, de a intrebuinta -desigur cu un
anumit scop contrar legii - documentele sau informatiile cu caracter de secret profesional, de
catre eel care le-a primit ori a luat cunostinta de ele in indeplinirea atributiilor de serviciu sau
in legatura cu serviciul.
Date. Sunt acele informatii (referinte) despre aspecte particulare din viata unei
persoane, cum sunt cele referitoare la sanatatea, situatia material-financiara sau familiala,
viciile ori obiceiurile mai stranii, trecutul ori preocuparile de viitor ale persoanei in cauza pe
care aceasta nu doreste sa le faca publice si alte asemenea fatete ale intimului individual.
Pentru realizarea infractiunii in modalitatea reglementata in alin. (1) se cere ca fapta sa
fie de natura a aduce prejudicii persoanei.
Prejudiciile provocate persoanei al carei secret a fost deconspirat sau utilizat pot fi de
ordin moral (afectarea prestigiului, atragerea oprobriului public, crearea de antipatii sau
rezerve ale indivizilor din anturajul sau) ori material (destituire din functie, concedierea dintr-
un serviciu, discreditarea in cercul oamenilor de afaceri cu consecinta pierderii unor parteneri
s.a.). Pentru realizarea acestei cerinte este indestulator ca fapta, virtual, sa fie apta a prejudicia
persoana, nefiind necesara si producerea neajunsului moral sau material.
O alta cerinta pentru realizarea infractiunii, in modalitatea normativa prevazuta in
alin. (1), este ca divulgarea datelor sa fie facuta fara drept.

Top of the Document

19
20