Manualul

Liderului

Lucrarea Catalitică, Alege Viaţa, 2001

Toate drepturile rezervate
„Isus s-a apropriat de ei, a vorbit cu
ei şi le a zis: „Toată puterea Mi-a
fost dată în cer şi pe pământ.
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate
neamurile, botezându-i în Numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce
v-am poruncit. Şi iată ca Eu sunt cu
voi în toată zilele, până la sfârşitul
veacului. Amin”
Matei 28:18-20
 Voi fi înălţat printre Neamuri, voi fi înălţat
pe pământ.”
Psalm 46:10

Trăim zile istorice pentru Biserica lui Hristos şi pentru ridicarea României pentru rolul, pe care
Domnul i l-a pregătit pentru împlinirea Marii Misiuni. Trăim zile extraordinare când vedem
împlinindu-se promisiunea din Matei 24:14, că Evanghelia va fi propovăduită la toate naţiunile,
zile în care cuvintelele Domnului nostru, că „mare e secerişul”, se adeveresc. Sunt zile
extraordinare, în care Domnul nostru Iisus Hristos Îşi creşte Împărăţia pe acest pămînt, zile
minunate, în care Numele Lui este gloricat în multe locuri şi inimi. Pe întreg pământul, inimile
multor oameni, care zăceau în întuneric şi blestem, acum sunt cuprinse de lumină şi de un duh de
închinare. Doar în lucrarea cu studenţii, în ultimii zece ani Domnul a pornit lucrări de
evanghelizare şi uncenicizare în 18 din cele 23 de oraşe univeristare, din România şi 10 dintre
ele au început în ultimii patru ani. Sunt zile extraordinare, în care primii misionari din Romănia
au fost trimişi în Asia, Serbia şi alte ţări.

Dar acesta este doar începutul a ceea ce Domnul poate face. Sunt sigur că şi astăzi, ca şi acum
2000 de ani, Dumnezeu caută oameni care sunt disponibili să lucreze împreună cu El la „marele
seceriş” din zilele noastre, încrezându-se în El, că vor fi martori şi părtaşi la lucrarea
extraordinară şi măreaţă pe care El o va face. Iată porunca şi promisiunea Lui: „Veniţi după
Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Marcu 1:17). Aşadar El caută oameni, care sunt
disponibili să se încreadă în El şi promite ca îi va face pescari de oameni.

Un seceriş care ar putea furniza mii de lucători

Duceţi-vă şi faceţi ucenici ROMÂNIA

CENTRELE UNIVERSITARE
LEGENDĂ:
Sub 5000 studenţi

din toate neamurile, 1999-2000 Peste 5000 studenţi

Baia Mare Peste 10000 studenţi
Suceava Peste 15000 studenţi
botezându-i în Numele
Oradea Cluj-Napoca
Tatălui şi al Fiului şi al Iaşi
Bacău
Sfântului Duh! Şi învăţaţi-i Târgu-Mureş

să păzească tot ce v-am Arad Alba-Iulia

Sibiu Braşov
poruncit! Şi iată, Eu sunt cu Timişoara Petroşani
Galaţi

voi în toate zilele, până la Târgovişte

Ploieşti

sfârşitul veacului.” Reşiţa

Târgu-Jiu Piteşti
Constanţa

Bucureşti
(Matei 28. 18-19)
Craiova

În România sunt peste 550.000 de studenţi în 23 de centre universitare, studenţi care ar putea
deveni cea mai mare forţă misionară din istoria acestei ţări. Parcă mai mult ca niciodată, studenţii
au nevoie azi de Hristos. Zbătându-se în întunericul unei lumi încătuşate de păcat, pesimism şi
deznădejde, mii de tineri tânjesc după lumină, fiind gata să Îl primească pe Hristos ca Domn şi
Mântuitor în vieţile lor. Aceşti studenţi vor putea schimba apoi România şi lumea întreagă. Dar
cine va merge la ei?

Acum, ca niciodată, este momentul ca resursele lui Dumnezeu să fie mobilizate, astfel încât să
putem ajunge la fiecare student cu Evanghelia.

Te-ai gândit vreodată că tu poţi fi acela pe care Dumnezeu îl cheamă să schimbe faţa României?
Prin harul Lui, Dumnezeu Şi-a pregătit, oameni credincioşi, biserici şi alte organizaţii creştine în
fiecare oraş unde există facultăţi. Unind şi mobilizând aceste resurse am putea răspunde la
chemarea Lui, pentru a vedea ţara noastră şi lumea schimbate.

În ultimii trei ani, Dumnezeu, a început o lucrare spirituală, în care mulţi oameni obişnuiţi s-au
dedicat atingerii studenţilor cu Evanghelia. “Alege Viaţa”, în parteneriat cu voluntari şi
biserici locale, a deschis mişcări de evanghelizare şi ucenicizare în încă unsprezece oraşe. De la
Baia-Mare la Galaţi, mulţi creştini au început să descopere, că oameni ca şi ei pot fi părtaşi la
lucrarea prin care El Îşi întinde braţul puternic pentru a mântui studenţi pierduţi, pe care apoi să-
i transforme în lucrători după modelul lui Isus Hristos.

Noi suntem conştienţi că nu vom putea ajunge singuri la toţi studenţii din ţară, dar credem
că Domnul are pregătite toate resursele necesare pentru această lucrare. S-ar putea ca El să te
cheme şi pe tine (sau biserica ta) să ajuţi la răspândirea Evangheliei printre studenţi. Dacă da,
atunci acest manual este pentru tine, o resursă concepută pentru a-ţi fi de ajutor în dezvoltarea
unei lucrări de evanghelizare şi ucenicizare printre studenţii din oraşul tău.

David Rice

Director al Lucării catalitice

 CUPRINS

CAPITOLUL I . INTRODUCERE
Universităţi înflăcărate .............................................................................................................. 4
Comunitatea transformatoare .................................................................................................... 9
Calea esenţială pentru un lider local ....................................................................................... 15

CAPITOLUL II. DUHUL SFÂNT

Duhul Sfânt, sursa noastra de putere ....................................................................................... 16

CAPITOLUL III. MIŞCAREA SPIRITUALĂ

A fi implicat într-o mişcare spirituală ..................................................................................... 30
Strategia mişcării noastre ........................................................................................................ 39
Conducerea unei mişcări spirituale ......................................................................................... 43

CAPITOLUL IV. RUGĂCIUNEA

Calea esenţială pentru un lider local. Rugăciunea. .................................................................. 47
Tatăl nostru .............................................................................................................................. 48
Gânduri despre rugăciune ........................................................................................................ 49
De ce să te rogi ......................................................................................................................... 50
Rolul rugăciunii în împlinirea Marii Timiteri ......................................................................... 54
Cum să motivezi oamenii pentru o mişcare de rugăciune ....................................................... 56
Rugăciunea, elementul esenţial al unei mişcării spirituale ..................................................... 57
Rugăciunea este înălţată spre gloria Tatălui ............................................................................ 59
Cum să conduci un timp de rugăciune în grup ........................................................................ 63
Cum să te rogi ......................................................................................................................... 68
Grupul celor trei ...................................................................................................................... 70
Descrierea slujbei responsabiluli cu rugăciunea ...................................................................... 72

CAPITOLUL V. EVANGHELIZAREA
Calea esenţială pentru un lider local. Evanghelizarea ............................................................. 74
Evanghelizarea. Introducere .................................................................................................... 75
Baza biblică pentru evanghelizare – sursa motivaţiei noastre în evanghelizare ..................... 76
Bazele biblice ale evanghelizării ............................................................................................. 85
Adevărata evanghelizare. Biruirea inamicului şi câştigarea oamenilor prin rugăciune .......... 90
Cum să iniţiezi prezentarea broşurii „Cele patru legi spirituale” ............................................ 92
Tratarea diferitelor răspunsuri legate de broşura „Cele patru legi spirituale”......................... .95
Comunicarea nevoii de Hristos ............................................................................................... 99
Clarificarea problemelor în evanghelizare ............................................................................ 102
Încheierea prezentării broşurii „Cele patru legi spirituale” ................................................... 110
Cum să conduci o întâlnire evanghelistică ............................................................................ 115
Depăşirea barierelor de comunicare în procesul de evanghelizare ....................................... 121
Cum să conduci un studiu biblic evanghelistic ..................................................................... 125
Stabilirea de întâlniri evanghelistice ..................................................................................... 130
Folosirea broşurii cu icoane .................................................................................................. 138

CAPITOLUL VI. UCENICIZAREA

Calea esenţială pentru un lider local. Ucenicizarea ............................................................... 142
Ucenicizarea, consolidarea unei mişcări ............................................................................... 143
Bazele biblice ale ucenicizării în grupuri .............................................................................. 144
Clădirea de relaţii de prietenie în ucenicizare ....................................................................... 149
Cum să faci ucenicizare ......................................................................................................... 152
Bazele consolidării în credinţă a noilor creştini .................................................................... 155
Un model biblic pentru ucenicizarea în grupuri .................................................................... 158
Stabilirea unui grup de ucenicizare ....................................................................................... 164
Recunoaşterea unui grup de ucenicizare eficient .................................................................. 171
Rolul de lider. Principii ale ucenicizării ................................................................................ 174

CAPITOLUL VII. MATERIALE AUXILIARE

Declaraţie de credinţă ............................................................................................................ 180
Acord cu un partener local .................................................................................................... 182
Acordul Trail West ................................................................................................................ 183
Descrierea slujbei responsabilului cu rugăciunea ................................................................. 184
Descrierea slujbei responsabilului cu evanghelizarea ........................................................... 185
Descrierea slujbei responsabilului cu ucenicizarea ............................................................... 186
Descrierea slujbei responsabilului cu viaţa socială a grupului .............................................. 187
Cum să conduci un timp de părtăşie....................................................................................... 188
Cum să pui întrebări bune ..................................................................................................... 190
Cum să realizezi un echilibru între evanghelizare şi ucenicizare .......................................... 192
Cum să-ţi întocmeşti şi să-ţi prezinţi mărturia personală ...................................................... 199
Unitatea şi rezolvarea conflictelor ......................................................................................... 205
Conducerea unei întâlniri de studiu biblic ............................................................................. 209
Materiale folosite în „Alege Viaţa” ....................................................................................... 211
 PARTEA I

CÂŞTIGÂND UNIVERSITATEA TA PENTRU

HRISTOS: ŢINTA MIŞCĂRII SPIRITUALE
Capitolul 1
UNIVERSITĂŢI ÎNFLĂCĂRATE

Cinci studenţi obişnuiţi, care nu erau creştini, au devenit în cele din urmă dezgustaţi de climatul
sfidător de imoral din campusul lor universitar. Ca o ultimă şansă au hotărât să vină la o
întâlnire de rugăciune, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu. Temându-se de reacţia altor
studenţi, ei s-au încuiat într-o cameră şi au vorbit în şoaptă, pentru a nu putea fi descoperiţi.

Cu toate acestea au fost descoperiţi de alţi studenţi care au încercat să spargă uşa. Directorul
colegiului a auzit gălăgia şi a venit să descopere cine a început tărăboiul. Unul dintre studenţii de
afară a spus: "Oh, nu este nimic important, domnule, sunt doar câţiva fanatici înăuntru care ţin o
întrunire de rugăciune! Vă puteţi imagina? Aşa că ne-am gândit să le dăm o lecţie. N-o să-i
rănim, o să-i speriem puţin".

Directorul i-a mustrat spunându-le: "Nu aveţi nimic împotriva înşelăciunii, a furtului din camere,
a minciunii şi a profanării pe care o faceţi în acest campus, dar obiectaţi împotriva unei întâlniri
de rugăciune. Ei bine, eu nu obiectez!" Apoi el a bătut la uşă şi a spus cu un ton autoritar: "Vă
vorbeşte directorul. Vreţi, vă rog, să ieşiţi afară?" Studenţii au descuiat uşa şi au ieşit afară,
neştiind la ce să se aştepte. Directorul Smith le-a spus: "Domnilor, veniţi în cabinetul meu, ne
vom ruga acolo împreună".

Această întâlnire de rugăciune a marcat începutul trezirii spirituale a acelui campus american în
timpul celei de-a doua mari treziri din anii 1790 şi din prima parte a anilor 1800.

Trezirea experimentată de studenţi în Colegiul Hampden Sydney din Virginia,

înseamnă literalmente "a aduce înapoi la viaţă". Primele semne ale noii vieţi în
campus au fost văzute în vieţile studenţilor creştini, ale căror relaţii cu
Dumnezeu fuseseră rupte.

Apoi necreştinii din campus au fost aduşi la Hristos pe măsură ce creştinii din
colegiu erau treziţi spiritual. Ca un rezultat al rugăciunii nu numai că jumătate
din studenţii colegiului Hampden Sydney s-au întors la Hristos, dar fenomenul
acesta de trezire spirituală s-a răspândit în bisericile locale şi în alte şcoli având
efecte similare.

Colegiu după colegiu, studenţii au format frăţii creştine similare. La Harvard, Bowdoin, Brown,
Dartmouth, Middlebury, Williams şi Andover studenţii au început să se întâlnească şi să se
roage împreună. Trei studenţi din Brown au format Societatea de Rugăciune a Colegiului şi se
întâlneau într-o cameră secretă "de teama perturbării din partea rebelilor". La Harvard în
decembrie 1802, şapte studenţi au format Societatea Religioasă de Sâmbătă Seara.

Iată câteva lucruri ce caracterizau aceste întâlniri de rugăciune:

1) Studenţii au cerut Duhului Sfânt să le arate orice păcat nemărturisit din vieţile lor, făcut
cu gândul, vorba sau fapta. "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar
fi ascultat Domnul" (Psalmul 66:18).
4
 2) I-au cerut iertare lui Dumnezeu şi au acceptat că El i-a iertat prin moartea lui Hristos pe
cruce pentru ei. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte
păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9).

3) Dacă era necesară o împăcare îşi luau timp pentru a clarifica orice neînţelegere pe care o
aveau cu ceilalţi. "Aşa că, dacă îţi vei aduce darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că
fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi şi
împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul" (Matei 5:23,24).

4) Prin credinţă ei au experimentat plinătatea Duhului Sfânt. "Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta
este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh". (Efeseni 5:18)
"Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I
le-am cerut." (1 Ioan 5:14,15).

5) Ei credeau că Dumnezeu îndeplineşte într-un mod supranatural promisiunile Sale în

vieţile lor. "Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:12).

Rugăciunile studenţilor au continuat să-i facă pe creştini să vestească Evanghelia cu mai multă
îndrăzneală. Rezultatele obţinute nu erau lipsite de senzaţional.

La Yale, directorul Timothy Dwight a început să predice mesaje apologetice în capelă. El a

atacat filozofia relativităţii cu discuţii ca: "Sunt documentele Noului Testament demne de
încredere?" Ca un rezultat al rugăciunilor creştinilor şi al prezentărilor elocvente ale lui Dwight o
treime din studenţii de la Yale au declarat că L-au primit pe Hristos ca Mântuitor şi Domn în
1802!

O organizaţie studenţească duce la îndeplinire lucrarea Duhului Sfânt.

La Princeton în 1875, un grup de studenţi creştini cunoscuţi sub numele de Societatea

Philadelphia, avea 110 membri activi şi Luther Wishard a devenit preşedintele grupului .

Obiectivele interuniversitare YMCA (Young Mens Christian Association), după cum au fost
formulate de Wishard, includeau:

1. Importanţa căutării salvării studenţilor de dragul lor şi a influenţei lor ca oameni cu

educaţie;
2. Importanţa salvării lor în timpul facultăţii;
3. Valoarea muncii şi a rugăciunii în grup.

Metodele pentru a duce la îndeplinire aceste obiective cuprindeau:

1. Studiu sârguincios al Cuvântului Lui Dumnezeu

2. Rugăciune
3. Evanghelizare personală
4. Organizare eficientă

Prin conducerea lui Wishard şi datorită rugăciunilor studenţilor, evanghelistul Dwight L.Moody
a fost convins să conducă o serie de întâlniri evanghelistice în Universitate. Ca urmare, aproape o
treime din studenţi au afirmat că L-au primit pe Hristos!

5
Printre lucrările din Princeton YMCA, erau câteva ale celor mai de seamă lideri universitari. Un
astfel de student evanghelist era Tommy Wilson, care în cele din urmă a devenit directorul
Universităţii. Ba mai mult, mai târziu, el a devenit mai cunoscut decât T.Woodrow Wilson, al
28-lea Preşedinte al Statelor Unite.În timpul primilor ani, 1900 mişcări studenţeşti dinamice au
continuat să se dezvolte ca un rezultat al trezirii naţionale din 1905.

Duhul Sfânt cauzează creşterea în asociaţiile studenţeşti creştine.

În 1902, cele 642 grupuri misionare YMCA se ocupau de întreaga populaţie studenţească a
Americii de 126.841. Dintre aceştia, 27.926 erau membri ai acestor Asociaţii studenţeşti creştine.
Un total de 643.454 au participat la întâlniri. În mod evident Duhul Sfânt lucra dirijând o mişcare
dramatică prin colegiile şi universităţile naţiunii.

Oricum, după trezirea din 1905, perspectiva era încă mai favorabilă. Pe atunci existau 667
grupuri YMCA care se îngrijeau de 168.945 studenţi (o creştere de aproape 25 la sută). Din acest
număr, 29.660 erau membri activi.

Dezvoltarea acestor mişcări a avut ca rezultat noi reacţii în campusurile universitare.

Mişcarea sporeşte interesul pentru misiuni.

Pe măsură ce bărbaţi şi femei erau câştigaţi pentru Hristos, ei răspundeau chemării lui Dumnezeu
investind vieţile lor în lucrarea de câştigare şi formare a altora pentru Hristos. În 1896 mai mult
de 2000 de studenţi făceau parte din grupuri misionare de studiu.

Acest interes în creştere pentru misiuni este de asemenea observat în cifrele auditoriului la
conferinţele despre misiuni sponsorizate de Mişcarea Studenţească Voluntară.

Nu numai că studenţii participau la conferinţe misionare, dar curiozitatea lor a condus la acţiuni
suplimentare. În 1902, 211 s-au îndreptat spre domeniul misiunii; în 1904, 293 şi în 1905 mai
mult de 300. Cu ajutorul Mişcării Voluntare a studenţilor mai mult de 20.000 au fost trimişi
dincolo de Ocean să predice Evanghelia.

Mişcarea continuă şi astăzi.

Dumnezeu a înălţat studenţii eminenţi şi înzestraţi în timpul celui de-al 18-lea şi al 19-lea secol
să fie avangarda unei mari renaşteri spirituale. Prin servicii de evanghelizare şi ucenicie, ei erau
responsabili pentru aducerea la Hristos a câtorva generaţii de studenţi. Ca o parte a permanentei
lucrări a lui Dumnezeu în colegiile şi universităţile din America, "Campus Crusade for Christ "
s-a născut în 1951. Povestea sa este o mărturie plină de forţă despre harul lui Dumnezeu. "Căci
Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea".
(Filipeni 2:13).

Strategia lui “Campus Crusade for Christ” (“Alege Viaţa”- în România) - să ajute la îndeplinirea
Marii Misiunii în această generaţie prin câştigarea, formarea şi trimiterea studenţilor creştini şi a
creştinilor obişnuiţi Care nu sunt pastori, misionari etc.) în lume pentru Hristos - nu era făurită de
oameni. Era o împuternicire de la Dumnezeu demonstrată prin binecuvântarea Sa revărsată
asupra acestei lucrări încă de la întemeierea acesteia.

6
“Campus Crusade for Christ” ia fiinţă prin câştigarea unui om.

Bill Bright, fondator şi preşedinte al CCC, ne povesteşte evenimentele care au

condus la începerea lucrării: "Pe vremea când eram student, la colegiu, am fost
răsplătit cu multe distincţii: editor al cărţii anului, preşedinte al organizaţiei
studenţeşti: "Cine este în colegiile şi universităţile americane" şi altele.

Cunoşteam personal sute de studenţi şi puteam să-i număr printre prietenii

apropiaţi pe mulţi dintre membrii facultăţii. Şi totuşi mă uit înapoi la timpul studenţiei mele cu
atâta regret. Dacă L-aş fi cunoscut pe Domnul Isus Hristos atunci, atât de multe lucruri, dintre
cele ce sunt durabile şi eterne, ar fi fost înfăptuite pentru El în timpul anilor mei universitari.
Apoi am fost hotărât să împart această nouă şi zguduitoare viaţă în Hristos cu alţii. Timp de
aproximativ 5 ani am fost preşedinte al delegaţiei la Prima Biserică Presbiteriană din Hollywood
unde, împreună cu mai mult de o sută de alţi studenţi şi adulţi aveam ca practică mărturia
individuală cu grupuri în alte biserici ca şi ieşiri în cartiere sordide, în închisori şi în lagăre. Apoi
într-o zi ne-am trezit că de fapt în timp ce mii de creştini se străduiau să-i aducă la Hristos pe
aceşti nefericiţi, cunoşteam doar câţiva ale căror lucrări erau câştigarea celor pierduţi din rândul
studenţilor."

Campus Crusade se naşte dintr-o trezire.

Există experienţe sacre în viaţă pe care unii ezită să le povestească. În orice caz această povestire
nu ar fi completă fără măcar o referinţă la această experienţă de neuitat cu Domnul din care s-a
născut Campus Crusade for Christ (CCC).

"Deci totul a început într-o noapte de primăvară din anul 1951, în casa noastră de pe dealurile
Hollywood-ului. Era o oră târzie. Studiam împreună cu un coleg seminarist pentru examenul de
greacă, când, fără nici o avertizare Domnul mi-a vorbit în modul cel mai edificator. El mi-a
arătat într-un mod evident că trebuia să încep să lucrez în campusul universitar şi că prin
dezvoltarea unei lucrări în campus, lumea ar putea fi salvată pentru Hristos. În acea noapte
Dumnezeu mi-a arătat planul prin care pot ajuta lumea universitară să ajungă la Hristos. Astfel s-
a născut Campus Crusade.

Nu este deloc uşor să împărtăşeşti o asemenea experienţă deoarece există întotdeauna pericolul
de a fi înţeles greşit, în plus există riscul ca alţi creştini să caute astfel de experienţe pentru ei
înşişi. Acest lucru ar fi extrem de nechibzuit, deoarece creştinii trebuie să trăiască prin credinţă şi
chiar actul în sine al căutării experienţei neagă principiul credinţei."

Mişcarea se continuă astăzi în campusul tău?

Trăim într-o perioadă a istoriei caracterizată prin singurătate, teamă şi nesiguranţă în continuă
creştere. În timp ce calculatoarele au accelerat şi au sporit revărsarea de informaţie, sentimentele
şi legăturile interumane rămân neprogramabile. Bucurie adevărată, pace şi siguranţă pot fi găsite
doar în persoana lui Isus Hristos şi în speranţa mesajului Său.

Studenţii flămânzesc după promisiunile unei vieţi schimbate în Hristos.:

"Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut",
"Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug",
”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine",
"Vă dau pacea, vă dau pacea Mea, nu v-o dau cum v-o dă lumea ca să nu vi se tulbure
inima, nici să nu se înspăimânte".

7
Hristos a vorbit, a trăit şi a murit într-un mod în care nici un alt om n-a făcut-o. El a fost în
acelaşi timp Dumnezeu perfect şi om perfect pe pământ şi Lui I S-a dat toată puterea în cer şi pe
pământ. Cu această putere, El ne-a însărcinat să mergem în toată lumea şi să facem ucenici din
toate neamurile. "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt
cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." (Matei 28:19,20).

Ca şi creştini nu putem să mai rămânem indiferenţi la nevoile altora, căutând întâi confortul şi
plăcerea noastră. Dumnezeu a folosit întotdeauna oameni pentru a face ca vestea bună a noii vieţi
în Hristos să ajungă la oameni. Şi este sigur faptul că El va folosi pe cineva pentru a face ca
Evanghelia să ajungă la studenţii din campusul tău. El doar aşteaptă ca cineva să păşească înainte
pentru a duce la îndeplinire misiunea. Nu vrei să fii chiar tu acel cineva? Dacă te pui la
dispoziţia lui Dumnezeu poţi să fii o parte din cea mai mare trezire spirituală. Poţi să fii de mare
ajutor în îndeplinirea Marii Misiuni în această generaţie.

Obiectivul Misiunii "Alege Viaţa" în cadrul universităţilor este, în primul rând acela de a atinge
fiecare student din România cu Evanghelia, de a zidi ucenici multiplicatori prin mişcări de
influenţă, şi de a trimite într-o măsură cât mai mare în România şi în întreaga lume,
bărbaţi şi femei ca martori pentru Hristos. Această provocare implică faptul de a lucra cu
aproximativ 550.000 de studenţi din facultăţile de stat şi încă mii de studenţi din facultăţile
particulare, cuprinzând peste 23 centre universitare din toată ţara.

În momentul de faţă avem echipe de misionari în cinci oraşe şi Domnul a ridicat lideri şi
voluntari în încă doisprezece centre, adică 350.000 de studenţi merg la facultăţile unde există o
lucrare. Dar ca să clădim mişcări spirituale în fiecare centru şi în fiecare loc unde Domnul ne-a
dat un început, trebuie ca încă mulţi studenţi şi voluntari să dedice lucrării. Acum, ne rugăm şi ne
încredem în Domnul să scoată lucrători din fiecare centru universitar din România până în anul
2003, care să aibă ca scop formarea de ucenici multiplicatori. Rugăciune noastră este ca prin
aceşti ucenici multiplicatori Domnul să "atingă" cu Evanghelia studenţii din fiecare centru
universitar, iar acest lucru să se întâmple până în anul 2004.

Visul acesta este aşa de mare, încât numai printr-o lucrare supranaturală a Duhului Sfânt va fi
împlinită provocarea. Oportunităţile pentru implicare şi participarea la seceriş n-au fost mai mari
în toată istoria. Nevoia actuală pentru studenţi şi voluntari este aceea de a ni se alătura, iar
împreună să putem împlini această provocare.

Studenţii reprezintă un procent important din populaţiei atunci când timpul, viaţa şi inima lor
sunt lăsate în mâna lui Dumnezeu. O lume întreagă ne aşteaptă să-L urmăm pe Hristos în
căutarea oilor pierdute.

Următorul tău pas este ... să fii gata pentru acţiune.

Privind marea provocare ce ne stă înainte, nu trebuie să fim speriaţi de limitele noastre, ci mai
degrabă, înflăcăraţi de puterea Celui pentru care nimic nu este cu neputinţă, să-L luăm pe cuvânt
şi să fim gata să-L urmăm.

Într-un fel unic, de multe ori în istorie, Dumnezeu a ales să folosească studenţi ca şi tine, ca să
poată aprinde focul trezirii spirituale şi să-şi extindă Împărăţia. Ce onoare şi răspundere ţi-a dat
Dumnezeu! Când îţi vei lăsa viaţa la dispoziţia lui Dumnezeu, vei deveni o parte semnificativă în
planul Lui de a împlini Marea Trimitere în generaţia noastră.

Dumnezeu să fie înălţat prin jertfa noastră de slujire în această lucrare!

8
Capitolul 2
DUHUL SFÂNT, SURSA NOASTRĂ DE PUTERE

Isus le-a promis ucenicilor Săi că, deşi nu va mai fi cu ei după

răstignire, El nu o să-i lase singuri.

"Dar acum Mă duc la Cel care M-a trimis şi nici unul dintre voi
nu mă întreabă: "Unde Te duci?" Dar, pentru că v-am spus
aceste lucruri, întristarea va umplut inima. Totuşi vă spun
adevărul: "Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc
Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc vi-L voi
trimite." (Ioan 16 : 5-7)

Numitorul comun, care a condus acele mişcări spirituale care şi-

au pus amprenta asupra istoriei, a fost Duhul Sfânt care ne-a
fost promis. După ce Duhul Sfânt a venit, credincioşii din Ierusalim au spus: "Fiecare era plin de
frică şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau
toate în comun." (Fapte Apostolilor 2: 43,44)

"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduinţa asta este pentru voi, pentru
copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul
Dumnezeul nostru. "Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: "Mântuiţi-vă din
mijlocul acestui neam ticălos. Cei care au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi în ziua aceea s-au
adăugat la numărul ucenicilor aproape trei mii de suflete." (Faptele Apostolilor 2.38-41)

Pe măsură ce-ţi însuşeşti puterea Duhului Sfânt, după cum este explicat în acest capitol, vei fi
pregătit pentru a fi folosit de Hristos. Odată împuternicit de Duhul Sfânt, Dumnezeu te poate folosi
să dezvolţi o mişcare în campusul tău astăzi, să laşi în urmă ceva pentru Hristos.

Veţi primi o putere

de Bill Bright

Ţi-a trecut vreodată prin minte că viaţa creştină ar putea fi mult mai mult decât experimentezi tu
acum? Isus a spus: "Eu am venit ca oile (tu, eu şi toţi creştinii) să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug."
Şi totuşi dacă eşti un creştin obişnuit, te gândeşti fără îndoială: "Viaţa mea este departe de a fi din
belşug. Eu încerc să mărturisesc, dar pe nimeni nu-l interesează ceea ce am eu de spus, Eu nu trăiesc
decât îndoieli, temeri, eşecuri şi înfrângeri. Cu siguranţă, viaţa de creştin trebuie să mai aibă ceva ce
eu nu am aflat niciodată."

Datorită aspectului spiritual al lucrării „Alege Viaţa” ni se pare absolut necesar ca fiecare membru al
mişcării noastre să fie împuternicit de Duhul Sfânt, dacă vrem să avem o mărturie efectivă pentru
Hristos în campusurile universitare.
16
A existat o perioadă în propria mea experienţă creştină, când îi provocam pe creştini să
mărturisească şi să trăiască vieţi sfinte pentru Hristos dar rezultatele erau atât de descurajatoare încât
am început să acord mai mult din timpul meu şi din forţele mele evanghelizării, unde Domnul mă
binecuvântase cu mai multe rezultate. Oricum, pe măsură ce anii treceau, Duhul Sfânt m-a ajutat să
văd un mare potenţial în creştinii lipsiţi de entuziasm (creştini căldicei), care trebuiesc doar treziţi şi
provocaţi ca să lucreze pentru Hristos. Acum sunt convins că un creştin lumesc, lipsit de entuziasm,
poate fi schimbat într-un martor dinamic pentru Hristos, doar dacă acesta îşi va preda voinţa lui
Hristos şi va fi plin de Duhul Sfânt.
Care este diferenţa? Care este calitatea care separă un om de altul, când amândoi sunt creştini? Este
ea oare măsura predării? Unii teologi ar spune că da. Totuşi există oameni în întreaga lume care
strigă către Domnul, dedicându-şi vieţile lui Hristos zi după zi şi totuşi continuând să fie
neputincioşi şi înfrânţi.
De ce? Nu ni se spune oare în Matei 5:6 "Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate,
căci ei vor fi săturaţi?"

Oare nu aminteşte Ioan, iubitul ucenic, ce a spus Isus (1 Ioan 1:5-7) zicând că Dumnezeu este
lumină şi în El nu este întuneric şi că dacă umblăm în "lumină" avem părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul?

Creştinii nu trebuie să trăiască în sărăcie spirituală. Miile de promisiuni înscrise în Cuvântul

Domnului se aplică fiecărui creştin. Aceste promisiuni includ:

- siguranţa dragostei lui Dumnezeu (1 Ioan 3:16);

- viaţa veşnică (Romani 6:23);
- iertarea păcatelor (1 Ioan 1:9);
- asigurarea nevoilor materiale (Filipeni 4:19);
- întărirea paşilor omului (Psalmul 37:23);
- siguranţa răspunsului la rugăciune (Ioan 15:7);
- promisiunea unei vieţi din belşug (Ioan 10:10b);
- promisiunea lui Dumnezeu de a onora o viaţă sfântă (2 Corinteni 16:9);
- asigurarea că tot ceea ce ni se întâmplă este pentru binele nostru
(Romani 8:28);
- eliberarea de ispită (1 Corinteni 10:13);
- victorie asupra fricii (1 Ioan 4:18);
- şi altele mii.....

Promisiunile Bibliei ne arată că fiecare creştin trebuie să experimenteze dragoste, bucurie, pace,
credinţă şi multe alte foloase. Deci unde este greşeala?

Dr. Billy Graham a afirmat la o emisiune televizată, că cel puţin 90% din creştinii din America
trăiesc vieţi înfrânte. Alţii care cunosc pulsul spiritual al Americii au făcut declaraţii similare. Cum
eşti tu în România? Este foarte probabil ca în conformitate cu valoarea medie şi tu să faci parte
dintr-un astfel de procent. Poţi să ai o inimă pentru Domnul, să-ţi citeşti Biblia cu credinţă, să te
rogi, să mergi în evanghelizare şi să fii activ în biserica ta şi totuşi an după an să continui să duci o
bătălie pierdută. Apare ispita! Tu te împotriveşti cu jumătate de inimă, apoi renunţi, te predai şi eşti
în cele din urmă înfrânt. Apoi luni de zile te zbaţi în mlaştina deznădejdii, asemenea creştinului din
Călătoria Creştinului de Bunyan. După o vreme ai parte de o revigorare spirituală şi eşti înapoi pe
înălţimi pentru o scurtă perioadă de timp. Sus, jos, victorii, înfrângeri! În curând vei striga ca Pavel
în Romani 7:24 "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?"

Ca şi preşedinte al Campus Crusade for Christ International (în România “Alege Viaţa”), am avut
privilegiul de a vorbi în faţa a mii de studenţi în fiecare an. Ca urmare a unui mesaj pe care l-am
ţinut odată la Universitatea Princeton, un tânăr devotat s-a apropiat de mine, plin de amărăciune din
cauza lipsei sale de "roade" în mărturie. "Am încercat să-mi prezint mărturia?" a spus "dar n-am
17
avut un succes. Îmi citesc Biblia în fiecare zi, mă rog şi învăţ Scriptura. Merg la fiecare întâlnire
creştină în campus. Şi totuşi n-am fost niciodată în stare să aduc pe cineva la Hristos. Unde e
greşeala?"

Discutând cu el am căutat cu blândeţe răspunsul la problema sa. Vedeam că privea cu seriozitate

problema şi dorea să-I fie plăcut lui Dumnezeu. El voia într-adevăr ca prietenii lui să-L cunoască pe
Mântuitorul său minunat şi conform comportamentului şi activităţilor sale, era un creştin model.

Promisiunile lui Isus în Ioan 14:26 şi 16:13 arată că Duhul Sfânt ne va învăţa toate lucrurile şi ne va
conduce pe calea adevărului. Pe măsură ce discutam cu acest tânăr, am studiat câteva pasaje
importante din Scriptură, pe care le-a însuşit prin credinţă. Ele i-au deschis uşa spre o viaţă de
victorie şi de bucurie. A plecat din sala de conferinţă radiind de bucurie şi cu o inimă plină de
nădejde. Din acel moment a început să experimenteze o viaţă plină de roade în Hristos cum nu
cunoscuse niciodată. Ştia că ceva s-a întâmplat în viaţa sa. Abia aştepta să vadă ceea ce Dumnezeu
va face prin el. "Doamne", se ruga el "cine va fi primul la care mă vei conduce astăzi?"

În timpul zilei, Duhul Sfânt l-a condus pe acest tânăr la un student cu care mai împărtăşise
Evanghelia înainte, însă fără nici un rezultat evident. Dar în acea zi a fost altfel. Dumnezeu a
pregătit inima acelui student şi în curând cei doi au îngenuncheat în rugăciune, prietenul studentului
primindu-L pe Hristos. În ziua următoare această minunată experienţă s-a repetat cu alt student, care
a răspuns ca şi cum ar fi fost atras de o mână invizibilă. Acest lucru nu este ciudat deoarece
Cuvântul Domnului ne spune "Nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl..." (Ioan 6:44)

Prin puterea Duhului Sfânt, acest student din Universitatea Prisceton a continuat să conducă alţi
studenţi, colegi de-ai lui, la Hristos zi după zi. Viaţa sa era de minunat schimbată şi el a devenit în
cele din urmă pastor creştin.

Povestea acestui student din Princeton se potriveşte altor mii de studenţi din campusurile din toată
ţara şi din toată lumea, care au cerut un sfat. Un tânăr pastor, care-şi luase licenţa la unul dintre cele
mai bune seminarii teologice din America, era ineficace în mărturia sa. Pe lângă faptul că a învăţat
cum să-şi însuşească puterea Duhului Sfânt prin credinţă, el a experimentat şi un nou principiu vital
al aşteptării şi bucuriei care a avut ca rezultat o viaţă victorioasă şi plină de roadă. Acesta era un
student timid, care la terminarea colegiului şi-a exprimat interesul pentru câştigarea celor pierduţi,
dar era înfrânt şi foarte dezorientat de teama sa. Când puterea lui Dumnezeu a biruit, dragostea şi
credinţa au preluat conducerea vieţii sale. Teama şi înfrângerea au fost înlocuite de curaj, bucurie şi
victorie. El este un alt martor credincios care a înţeles, a crezut şi a descoperit că mărturia nu mai
este o datorie, ci o bucurie! "Este ca şi cum ai fi eliberat din închisoare", declara el mai târziu.

Şi ar putea fi date nenumărate exemple ca şi cel evocat mai sus, de oameni ale căror vieţi frustrate şi
lipsite de roadă au fost complet schimbate când au primit prin credinţă puterea Duhului Sfânt şi au
descoperit că promisiunile lui Isus pentru ei erau:
"Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni."(Matei 4:19),
"Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei."
(Ioan 15:8),
"Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi
roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, să vă dea."(Ioan
15:16)
Prin aceeaşi putere a Duhului Sfânt, multe milioane de oameni au fost schimbaţi de-a lungul
secolelor în creştini dinamici, plini de viaţă.

Ce ştii despre Duhul Sfânt? Ce reprezintă Duhul Sfânt pentru tine personal?

Isus a promis în timpul misiunii Sale pe pământ, că Duhul Sfânt ne va da putere să fim martorii Lui.
18
"Ci voi veţi primi o putere, când se va pogărî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului." (Faptele Apostolilor 1:8)

Scopul acestui scurt articol este de a explica cum poţi fi plin de Duhul Sfânt astfel încât să iei parte
la îndeplinirea Marii Misiuni a Domnului nostru. De aceea nu vom insista asupra marilor adevăruri
privind rolul Duhului Sfânt în viaţa fiecărui creştin, în afara cazului în care aceste adevăruri
contribuie la îndeplinirea obiectivului nostru major.

Haideţi, deci, să aruncăm o scurtă privire asupra câtorva dintre adevărurile spirituale care explică
cum poţi fi plin de Duh Sfânt.

A. CE ESTE O VIAŢĂ PLINĂ DE DUHUL SFÂNT?

O viaţă împlinită spiritual înseamnă o viaţă împlinită prin Hristos. Creştinul cu o viaţă spirituală
împlinită este acela care, potrivit cu Romani 6:11 s-a socotit pe sine mort faţă de păcat, dar viu
pentru Dumnezeu prin Hristos Isus. Hristos e acum pe tronul vieţii lui. El este Domnul! Duhul Sfânt
a venit pentru ca Isus Hristos să fie înălţat şi preamărit. Pentru a fi plin de Duhul Sfânt, un creştin
trebuie să renunţe la sine. Când el a renunţat la sine, Domnul Isus Hristos, care acum a preluat
controlul vieţii sale, poate începe să-şi arate dragostea Sa prin el. Cel căruia "i-a fost dată toată
puterea în cer şi pe pământ" şi "în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii" îşi poate arăta
puterea prin creştinul împlinit spiritual. Cel care a venit să caute şi să salveze ce era pierdut începe
să o facă prin acest creştin. El îndreaptă paşii credinciosului către cei care sunt pierduţi şi către cei
care au necazuri. El începe prin a spune dragostea Sa prin gura acestui creştin.

De fapt, într-un sens foarte concret, creştinul renunţă la neputiţa şi înfrângerea sa, pentru puterea şi
victoria lui Isus Hristos. La aceasta s-a referit marele misionar Hudson Taylor ca fiind "viaţa
schimbată". Când un creştin este plin de Duhul Sfânt, el este plin de Isus Hristos. El nu se mai
gândeşte la Hristos ca la cineva care-l ajută să facă o slujbă creştină, ci mai degrabă Isus Hristos Îşi
îndeplineşte lucrarea prin creştin. Domnul nu vrea ca noi să lucrăm pentru El, El vrea ca noi să-L
lăsăm pe El să-Şi ducă la îndeplinire lucrarea prin noi. Aceasta este experienţa glorioasă pe care
apostolul Pavel a cunoscut-o atunci când în Galateni 2:20 a spus "...Am fost răstignit împreună cu
Hristos şi trăiesc....dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine." Trupul creştinului devine
acum trupul lui Hristos spre a fi folosit după cum doreşte El. Mintea devine mintea Lui, voinţa este
acum controlată de voinţa Lui, întreaga personalitate, timp şi talente este acum a Lui în totalitate.

Şi apostolul continuă spunând: "...şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul
lui Dumnezeu care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine." Ce fel de credinţă? Credinţa în Fiul lui
Dumnezeu Cel care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, Cel căruia "i-a fost încredinţată toată
puterea în cer şi pe pământ". Gândeşte-te la lucrul acesta! Poţi să înţelegi ce înseamnă lucrul
acesta? Dacă da şi dacă strigi către Domnul dorinţa ta şi recunoşti că Isus este în viaţa ta clipă de
clipă, eşti pregătit prin El pentru o mare lucrare. Domnul Isus Hristos va începe să atragă la Sine
mulţi oameni pierduţi, prin viaţa ta împlinită spiritual şi plină de roadă.

B. DE CE EXISTĂ ATÂT DE PUŢINI CREŞTINI PLINI DE DUHUL SFÂNT?

În mod fundamental, problema este cea a voinţei. Omul este liber din punct de vedere moral. El a
fost creat de Dumnezeu cu raţiune şi voinţă proprie. Dumnezeu şi-ar încălca propriile Sale legi
spirituale dacă l-ar forţa pe om să îndeplinească poruncile Sale. Când cineva se întoarce la Domnul,
voinţa lui este temporar supusă voinţei lui Dumnezeu. În Romani 10:9, Pavel ne spune că dacă
mărturisim cu gurile noastre că Isus este Domn şi credem în inima noastră că Dumnezeu L-a înviat
dintre cei morţi, vom fi mântuiţi. Omul trebuie să dorească să se “pocăiască”, ceea ce înseamnă să
se întoarcă de la calea lui şi să meargă pe calea lui Dumnezeu, înainte de a deveni un copil al
Domnului. Totuşi, după predare, inima pierde în mod frecvent "dragostea dintâi". Radierea şi
19
strălucirea experienţei naşterii din nou au dispărut şi mulţi creştini nu mai umblă în "lumină, după
cum El Însuşi este în lumină" (1 Ioan 1:7). Ei nu mai caută să facă voia Domnului, ci, din diferite
motive, au ales să umble pe o cale a lor. Ei au ales să-şi ducă la îndeplinire planurile lor şi scopul lor
în viaţă. Crezându-se liberi ei devin în final robi ai păcatului, fiindcă nu se încred în resursele lui
Dumnezeu pentru a trăi viaţa creştină şi în final ajung să spună ca şi Pavel în Romani 7: 19, 20, 24:
„Căci binele pe care veau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac
ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. O,
nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” De aceea nu există nimic mai rău
decât un creştin care nu mai are părtăşie cu Hristos.

În această stare spirituală nu mai ai nici o bucurie să mergi pe calea Lui, nu mai simţi dorul de a
spune şi altora despre Hristos, nu te mai doare deloc de cei ce sunt în nevoie disperată după iertarea
şi iubirea Mântuitorului nostru.

Atunci, care sunt motivele pentru care cel ce a avut odată parte de dragostea şi iertarea pe care
numai Isus o poate da, cel care a simţit bucuria prezenţei Lui, dă la o parte voia Domnului şi se
hotărăşte să meargă iarăşi pe calea sa proprie? De ce va jertfi credinciosul puterea şi dinamismul
unei vieţi pline de Duhul Sfânt numai ca să meargă pe calea sa proprie?

Iată câteva motive:

1. Lipsa de cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu.

Cuvântul Său cuprinde adevăruri glorioase cu privire la părtăşia pe care credinciosul o are cu
Domnul Isus Hristos, cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Lipsa aceasta de informaţie l-a
împiedicat pe om să fie plin de Duhul Sfânt. Gândeşte-te, fiecare credincios este un copil a lui
Dumnezeu (Ioan 1:12), păcatele i-au fost iertate, iar dacă continuă părtăşia cu Hristos, el poate să fie
spălat pe mai departe de orice păcat (1Ioan 1:7). Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt locuieşte cu
adevărat în inima fiecărui credincios şi vrea să-i dea putere şi să ducă pe fiecare copil al Lui la o
deplină maturitate în Hristos.

2. Mândria.
Mândria i-a oprit pe credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt. Mândria a fost păcatul Diavolului (Isaia
14:12). Mândria a fost primul păcat al omului când Adam şi Eva au vrut să fie ceva ce nu erau.
Mândria stă la rădăcina înstrăinării voite faţă de Dumnezeu, care în cea mai mare parte, este impusă
de eul nostru. Credinciosul egoist, preocupat de el nu poate avea părtăşie cu Domnul."... căci
Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har" (1Petru 5:5).

3. Teama.
Frica de om îi împiedică pe mulţi credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt: "Frica de oameni este o
cursă" (Proverbe 29:25). Una din tragediile cele mai mari din zilele noastre este practica generală
printre credincioşi de a se conforma conduitei şi standardelor unei societăţi necreştine. Mulţi se tem
să nu se deosebească de ceilalţi şi se sfiesc să mărturisească pe Acela "Care ne-a iubit şi S-a dat pe
Sine pentru noi." Adu-ţi aminte că în 1 Petru 2:9 ni se spune: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o
preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor (deosebit), pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să
fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa
minunată." „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui"
(Psalmul 147:11). Isus spunea: "Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va
ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Sa" (Luca 9:26). Mulţi credincioşi se tem să nu fie
consideraţi fanatici de ceilalţi credincioşi şi de ceilalţi oameni, dacă vor fi plini de Duhul Sfânt.

4. Păcatul ascuns.
Păcatul nemărturisit împiedică pe mulţi credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt. Poate că Dumnezeu
ţi-a adus aminte de o minciună pe care ai spus-o şi prin care ai dărâmat reputaţia cuiva, de lucrurile
pe care le-ai furat sau de banii pe care nu i-ai dat înapoi, de o afacere necinstită, de un examen la
20
care ai copiat sau altele pe care El doreşte să le mărturiseşti Lui. Se poate ca El să te îndemne să
mergi şi să restitui banii celor pe care i-ai luat, de exemplu (Matei 5:23-24). Dacă-i aşa, ascultă de
călăuzirea Lui. Noi suntem în stare să ascundem lucrurile acestea de prietenii noştri, dar nu le putem
ascunde de Dumnezeu. "N-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El care cunoaşte tainele inimii?" (Psalmul
44:21). Ştii pe vreunul pe care să nu-l fi iertat? Dacă-i aşa, Dumnezeu n-o să te ierte pe tine (Marcu
11:24-26). Totuşi, dacă mărturisim înaintea Domnului păcatele acestea, pe măsură ce ni Le
descoperă, aşa cum ne învaţă Isus, noi primim iertarea şi sângele Lui ne curăţă (1 Ioan1:9).

5. Gândirea lumească.
Dragostea faţă de lucrurile materiale şi dorinţa de a ne potrivi căilor unei societăţi omeneşti opresc
pe mulţi credincioşi de la plinătatea Duhului Sfânt. "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă
iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti,
pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea cu pofta ei trece, dar
cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (1 Ioan 2:15-17). Omul trăieşte câţiva ani şi părăseşte
scena terestră. Fiecare credincios ar trebui să cântărească cu toată grija şi cât se poate de des, felul
cum pune în lucru timpul, talentele şi bunurile, ca să realizeze cât se poate de mult pentru cauza lui
Hristos. "Doar o viaţă şi în curând se va duce; numai ce ai făcut pentru Hristos va rămâne." "Nimeni
nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţinea la unul şi va
nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:24,33).

6. Lipsa încrederii în Dumnezeu.

Unii studenţi se tem că prietenii lor îi vor batjocori sau îi vor considera fanatici sau că prietenul sau
prietena lor va obiecta. Alţii se tem că Domnul îi va trimite într-o zonă îndepărtată a pământului ca
misionari la unele triburi sălbatice, împotriva voinţei lor.

Îmi amintesc de un tânăr care a venit cu temeri ca acestea, temându-se că Dumnezeu îi va schimba
planurile. În timp ce discutam cu el, i-am amintit că dragostea lui Dumnezeu este aşa de mare, încât
a trimis pe singurul Său Fiu ca să moară pentru păcatele lui. Am vorbit de un Mântuitor care l-a iubit
aşa de mult că Şi-a dat cu bucurie viaţa pe cruce şi Şi-a vărsat sângele pentru păcatele lui. Apoi i-am
pus întrebarea, "Poţi să-ţi pui încrederea într-un aşa Dumnezeu?" El a răspuns, "Nu m-am gândit
niciodată în felul acesta la Dumnezeu. Pot şi mă voi încredinţa Lui". Astăzi tânărul acesta a terminat
seminarul şi este un lucrător plin de putere. El este unul dintre credincioşii cei mai roditori şi mai
plini de biruinţă din câţi cunosc.

Poţi să-I încredinţezi Domnului viaţa ta, pe cei dragi ai tăi, banii tăi, viitorul tău, totul! Nu numai
că este un Tată iubitor, dar dragostea Sa este mai înţeleaptă decât a oricărui tată de pe pământ şi mai
plină de tandreţe decât a oricărei mame. Aşa că nu-ţi fie teamă să te încrezi în Dumnezeu în toată
viaţa ta, în fiecare moment al zilei şi El te va face să umbli în plinătatea Duhului Său cel Sfânt.

Am un fiu la care ţin foarte mult. Să presupunem că seara când mă întorc acasă el ar veni la mine şi-
ar încolăci braţele în jurul gâtului meu şi mi-ar zice, "Tată, te iubesc şi m-am tot gândit cum să-mi
arăt dragostea aceasta faţă de tine. M-am hotărât să fac tot ce vrei tu să fac, tată". Şi ce credeţi că i-
aş răspunde? "Fiule, eu m-am aşteptat la clipa aceasta, acum, de vreme ce ai renunţat la voia ta şi ai
spus că faci voia mea, te voi închide în cameră, îţi voi lua jucăriile şi te voi face să faci numai lucruri
care nu-ţi plac. O să-ţi pară rău că te-ai născut. Aceasta te va face să ajungi cel mai mizerabil băiat
din tot blocul".

Ce caraghios! Eu o să încerc să-mi arăt dragostea faţă de el şi mai mult decât până acum. Tot aşa
este şi Tatăl Ceresc care este gata să binecuvânteze şi să ne îmbogăţească viaţa în clipa în care ne
supunem voinţa noastre şi tot ce este al nostru Lui.

Acestea şi multe alte experienţe de înfrângeri au făcut ca mulţi credincioşi să nu guste bucuria unei
vieţi pline de Duhul Sfânt. De exemplu, se aplică în viaţa ta vreuna din cele ce urmează?
21
 ƒ un simţământ înfumurat despre importanţa ta
ƒ iubirea laudei din partea oamenilor
ƒ furie, nerăbdare
ƒ voinţă proprie, încăpăţânare, neînduplecare
ƒ înclinare spre compromis
ƒ înclinare spre gelozie
ƒ desfrâu, lucruri păcătoase
ƒ necinste
ƒ necredinţă
ƒ egoism
ƒ iubire de lucruri materiale (bani, haine elegante, maşini, case, terenuri etc.)

Unii dintre voi pot spune, "Este oare necesar ca mai întâi să câştig biruinţa asupra tuturor
înfrângerilor şi a eşecurilor mele pentru a putea fi plin de Duhul Sfânt?" Absolut nu! Tot aşa cum
Isus este singurul care poate să-ţi ierte păcatele, tot aşa Duhul Sfânt este singurul care poate să-ţi dea
biruinţă şi putere.

C. CUM POATE FI UN CREŞTIN PLIN DE DUHUL SFÂNT?

În primul rând, trebuie să ştim că, după cum sunt multe feluri în care oamenii au primit pe Domnul
Isus ca Domn şi Mântuitor, tot aşa sunt multe modalităţi de a fi plin cu Duhul Sfânt. De exemplu,
unul răspunde la chemarea de a-L primi pe Hristos într-o campanie de evanghelizare, altul se apleacă
liniştit pe genunchi în cămăruţa lui şi-L primeşte pe Hristos; ambii sunt născuţi din nou şi vieţile lor
s-au schimbat prin puterea lui Hristos. Desigur, sunt o sumedenie de alte împrejurări şi experienţe
prin care oamenii sinceri Îl întâlnesc pe Mântuitorul şi devin "făpturi noi în Hristos."

Tot aşa, şi în multe feluri, credincioşii sinceri primesc plinătatea Duhului Sfânt. Aici trebuie să
clarificăm, că a primi "plinătatea Duhului Sfânt" nu înseamnă că noi primim Duhul Sfânt în mai
mare măsură, ci că noi îi cedăm Lui mai mult din noi. Când ne predăm vieţile noastre Duhului Sfânt
şi Duhul Sfânt ne umple de prezenţa Sa, El are o libertate mai mare să lucreze în vieţile noastre şi
prin vieţile noastre şi să ne călăuzească astfel încât să-L înalţe şi să-L proslăvească mai mult pe
Hristos în şi prin noi

Dumnezeu este prea mare ca să încapă într-o formă făcută de om. Cu toate acestea, sunt câteva legi
spirituale care nu se pot călca. De vreme ce Duhul Sfânt locuieşte deja în fiecare credincios, nu mai
trebuie să "aşteptăm în Ierusalim", aşa cum Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi, ci doar să ne
pregătim pentru ca El să ne dea putere. Duhul Sfânt ne va umple de puterea Sa în clipa în care ne
vom preda pe deplin. Se poate ca cineva să aştepte într-un loc retras şi să primească acolo plinătatea
Duhului Sfânt. Tot aşa se poate ca cineva să primească plinătatea Duhului Sfânt în timp ce merge pe
o stradă aglomerată într-un oraş mare. Aşa s-a întâmplat cu Dwight L. Moody. Se poate chiar ca
cineva să primească plinătatea Duhului şi să-şi dea seama că s-a întâmplat ceva minunat cu el, totuşi
să nu-şi dea seama, la data aceea, ce s-a întâmplat de fapt cu el. Vorbim aici de un om care şi-a
predat sincer voinţa sa Domnului Isus Hristos.

Nu vreau să sugerez că paşii pe care îi vom propune reprezintă singura cale prin care cineva poate să
fie plin cu Duhul Sfânt. Această formulă spirituală se oferă în primul rând, pentru că ea este după
Scriptură şi în al doilea rând, pentru că ştiu din experienţa mea că ea dă rezultate. Vrei să fii plin de
Duhul Sfânt? Ce te face să doreşti acest lucru? Cauţi oare unele trăiri extatice sau vrei în mod sincer
ca să-L slujeşti pe Domnul Isus Hristos cu o putere şi eficacitate sporită? Doreşti din toată inima să-i
ajuţi pe alţii să-L cunoască pe Hristos?
Iată câteva lucruri asupra căreia aş dori să meditezi şi să te rogi.

1. Ni se dă porunca să fim plini de Duhul Sfânt.

22
"Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh" (Efeseni 5:18).
Aceasta este o poruncă a lui Dumnezeu. Crezi că El ţi-ar cere ceva care să depăşească posibilităţile
tale?

2. Când primim plinătatea Duhului Sfânt primim şi

puterea de a-L mărturisi.

„Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul

Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului"
(Fapte 1:8). Dacă nu doreşti să fii martor al lui Isus
Hristos, sau dacă mărturia ta nu are putere, poţi fi sigur
că nu eşti plin de Duhul Sfânt. De ce trebuia să vină
Duhul Sfânt? Duhul Sfânt a venit pentru ca ucenicii şi tu
şi eu să primim putere. La ce ne trebuie putere? Ca să fim martori ai Domnului Isus în locul în care
ne aflăm şi în cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Poţi să afirmi sincer că acesta este motivul
pentru care vrei să primeşti plinătatea Duhului Sfânt?

3. „Dacă însetează cineva să vină şi să bea”.

"În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare şi a strigat:
`Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri
de apă vie, cum zice Scriptura.` Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L
primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă
proslăvit." (Ioan7:37-39). "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi
săturaţi." (Matei 5:6).

Când un credincios este gata să răspundă chemării binevoitoare a binecuvântatului Mântuitor, "Dacă
însetează cineva să vină la Mine şi să bea", înseamnă că este gata să renunţe la propria sa voinţă şi să
accepte în schimb voia lui Dumnezeu. Prin urmare, pasul al treilea presupune o supunere completă a
voinţei tale lui Dumnezeu, fără nici o rezervă. Ai ajuns la starea în care aştepţi cu bucurie să afli şi
să faci voia Lui pentru că ştii că Dumnezeu te iubeşte, că este demn de încredere şi că voia Lui este
mai bună decât ai putea tu însuţi dori?

Până în clipa aceasta "Duhul Sfânt a fost un oaspete în casa ta", căci El a venit ca să trăiască în tine
în momentul în care ai devenit credincios. Uneori L-ai închis într-o cămăruţă mică, în timp ce tu
foloseai restul casei pentru plăcerile tale. Acum, tu vrei ca El să fie mai mult decât un musafir şi
anume, vrei să-I dai toată casa vieţii tale, să-I dai cheile de la toate încăperile. Îl inviţi în biblioteca
minţii tale, în sufrageria gustărilor tale, în holul legăturilor tale, în camera de joacă a vieţii tale
sociale. Îl inviţi în cămăruţele ascunse unde mai înainte te ocupai de treburi tainice şi ruşinoase.
Toate acestea au trecut. Acum El este Stăpânul! Chemarea din Romani 12:1-2 ţi-a devenit limpede şi
plină de semnificaţie şi vrei ...să-ţi aduci trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta
va fi din partea ta o slujbă duhovnicească. Tu nu mai vrei să te potriveşti lumii, ci vrei să te
transformi prin înnoirea minţii tale, ca să poţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi
desăvârşită.

Acum ştii că trupul tău este un templu al Duhului Sfânt care locuieşte în tine. Tu nu mai eşti al tău,
căci ai fost cumpărat cu sângele preţios al Domnului Isus; prin urmare, acum vrei ca să-L slăveşti în
trupul şi în duhul tău pe Dumnezeu, căci de acum amândouă sunt ale Lui (I Corinteni 6:19-20).

Acum, vrei din toată inima să "cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 6:33). Acum tu vrei
“să umbli în cele de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu...Căci tu ai murit şi viaţa ta este
ascunsă cu Hristos în Dumnezeu" (Coloseni 3:1-3).Tu poţi spune acum, cu o bucurie nespusă,
23
asemenea lui Pavel, din vechime, "Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc...dar nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în
Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Galateni 2:20). Tu ai făcut
un schimb de vieţi: ai dat-o pe a ta şi ai primit-o pe a Domnului Isus. Dacă poţi spune lucrurile
acestea şi să le crezi din toată inima ta, eşti gata să treci la al patrulea pas. Totuşi, înainte de a
discuta pasul acesta, mă simt obligat să-ţi atrag atenţia asupra cuvintelor Mântuitorului pe care le
găsim în Ioan 15:18,20. "Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.. Robul
nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni."

Viaţa creştină plină de Duh nu este uşoară, cu toate că ea este o viaţă plină de avânt şi de satisfacţii
spirituale de care nu ai parte pe altă cale. De fapt eu am cugetat cu privire la viaţă în felul următor:
credincioşi sau necredincioşi, într-o zi vom muri. Dacă e să fiu credincios, atunci vreau să primesc
tot ce are Dumnezeu pentru mine şi vreau să fiu tot ce mă vrea Dumnezeu să fiu. Dacă tot voi suferi
şi într-o zi tot voi muri, atunci de ce să nu sufăr şi de ce să nu mor pentru ce-i mai nobil şi mai mare,
pentru Domnul Isus Hristos şi Evanghelia Sa?

Înainte de a părăsi gândul acesta, îngăduie-mi să-ţi pun o întrebare. Ai auzit vreodată pe unul din
sfinţii Domnului, care au suferit pentru cauza lui Hristos să exprime vreo părere de rău? Eu n-am
auzit niciodată! Am auzit numai laudă, adorare şi mulţumiri lui Dumnezeu pentru privilegiul de a-L
sluji pe Hristos, oricât de grea ar fi fost sarcina. Pe de altă parte, am auzit pe mulţi care L-au primit
pe Hristos mai târziu în vieţile lor, spunând cât le pare de rău că au aşteptat atât de mult. (Nu-ţi
dezvolta un complex de martir, dar nici nu te aştepta la o viaţă uşoară.)

4. Noi ne însuşim plinătatea Duhului Sfânt prin credinţă

Adu-ţi aminte că dacă eşti credincios, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt locuiesc deja înăuntrul
tău. La îndemâna ta stau mari puteri spirituale şi resurse de care n-ai făcut uz niciodată. Asemenea
unui sărac ce moare de foame cu un cec în cutie şi cu o magazie plină cu saci de bani, mulţi
credincioşi mor de foame spiritual, trăind o viaţă de înfrângeri, pentru că nu se folosesc de averea
spirituală care este moştenirea lor în Hristos.

Efeseni 5:18 ne îndeamnă "Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de
Duh." Mai mult, I Ioan 5:14-15 ne asigură, "Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem
ceva după voia Lui, ne ascultă şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe
lucrurile pe care I le-am cerut." Noi ştim că voia lui Dumnezeu este să fim umpluţi de Duhul Său.
Deci, când cerem Duhului Sfânt să ne umple, putem şti, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, că ni se
răspunde la rugăciune.

La fel ca mântuirea, umplerea cu Duhul Sfânt este un dar de la Dumnezeu, deci noi nu putem să-l
dobândim ca un rezultat al strădaniei. Ambele se primesc printr-o supunere desăvârşită a voinţelor
noastre şi o primire prin credinţă.

Acum, să facem o recapitulare a paşilor pe care i-am discutat în pregătirea pentru umplerea cu
Duhul Sfânt:
• Ni se porunceşte să fim plini de Duhul Sfânt.
• Consecinţa plinătăţii este primirea puterii pentru slujbă.
• Trebuie să ne supunem voinţa noastră Domnului şi să căutăm mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu.
• Să ne însuşim prin credinţă plinătatea Duhului Sfânt.
5. Crede că eşti plin de Duhul Sfânt.

"Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie
să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută" (Evrei 11:6)

24
Crezi că Dumnezeu vrea să fii plin de Duhul Sfânt?
Crezi că Dumnezeu are puterea să te facă să fii plin cu Duhul Sfânt?
În Matei 9:28-29, Isus vorbea cu orbii şi i-a întrebat: " 'Credeţi că pot face lucrul acesta?' Ei I-au
răspuns, 'Da, Doamne'. Apoi S-a atins de ochii lor şi a zis: 'Facă-vi-se după credinţa voastră!'" Din
nou, în Matei 13:58, ni se spune că Isus "n-a făcut multe minuni acolo din pricina necredinţei lor."

Caută un loc liniştit şi citeşte încă o dată părţile din Scriptură citate în acest articol. Revizuieşte-i
conţinutul! Nu trebuie să aştepţi după Duhul Sfânt. El este deja aici, sălăşluind în tine, dacă eşti un
credincios. El aşteaptă să-I îngădui să te facă să fii plin de El. Adu-ţi aminte, "Facă-vi-se după
credinţa voastră." El răsplăteşte pe toţi cei ce-L caută cu toată silinţa.

Ţi-ai predat sincer viaţa ta lui Hristos? Voinţa ta, voinţei Lui? Crezi că eşti plin de Duhul Sfânt în
momentul acesta? Dacă da, atunci mulţumeşte-I că acest lucru s-a întâmplat . Mulţumeşte-I pentru
biruinţa în luptă, pentru puterea în mărturie. Laudă pe Domnul şi mulţumeşte-I neîncetat.
(Efeseni 5:20, 1 Tesaloniceni 5:18)

D. CUM POATE ŞTI UN CREDINCIOS CÂND ESTE PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Sunt două căi excelente de a cunoaşte când eşti plin de Duhul Sfânt. Prima: acceptând promisiunea
Cuvântului lui Dumnezeu şi a doua: prin
experienţa personală.

Dacă te-ai supus cu credincioşie voii lui Dumnezeu

şi I-ai predat sincer calea ta, aşa cum ai văzut în
paşii schiţaţi în prezentarea de faţă, dacă te-ai rugat
să fii plin de Duh, El a făcut-o! "Îndrăzneala pe
care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după
voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă,
orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile
pe care I le-am cerut" (I Ioan 5:14-15). Oare este
voia Lui ca să fii plin de Duhul Sfânt? (Efeseni 5:18). Atunci, poţi să crezi că El te-a ascultat?
Acum, poţi oare cunoaşte că ai deja ceea ce ai dorit de la El? Cuvântul lui Dumnezeu promite că tu
poţi cunoaşte. Prin urmare, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu poţi cunoaşte că eşti plin de Duhul
Sfânt, dacă ai îndeplinit condiţiile pe care le cere Cuvântul.

Dar ce se întâmplă cu simţurile? Se poate întâmpla, ca atunci când te apleci pe genunchi la rugăciune
şi ceri plinătatea Duhului Sfânt în viaţa ta, să simţi sau să nu simţi o emoţie deosebită. Stând de
vorbă atât cu studenţi, cât şi cu oameni mai în vârstă, am descoperit că cea mai mare parte dintre ei
ajung să simtă o siguranţă calmă că ei sunt plini de Duh şi o dată cu această siguranţă, vine un duh
de aşteptare că Dumnezeu îi va folosi într-un chip în care nu i-a mai folosit niciodată mai înainte,
pentru a-i îndruma pe alţii la Hristos. În inimile celor plini de Duhul Sfânt se naşte o credinţă mai
fermă în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Roadele? Credinţă mai temeinică, putere, îndrăzneală şi
eficacitate în măturisire.

Întâi este promisiunea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Apoi vine exercitarea credinţei în
credincioşia lui Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Credinţa în fapt este urmată apoi de simţuri.
Aminteşte-ţi: Fapt, Credinţă şi Simţuri, întotdeauna în această ordine.

E. CARE SUNT ROADELE LA CARE TE POŢI

AŞTEPTA CÂND EŞTI PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Acum urmează proba adevărată care va hotărî dacă eşti cu

adevărat plin de Duhul Sfânt. Ai o dragoste nouă şi mai
puternică pentru Hristos? Te preocupă aceia care nu cunosc
25
dragostea şi iertarea Lui? Ai o credinţă mai fermă, îndrăzneală, libertate şi putere în mărturisire?
Dacă da, atunci eşti plin de Duh. Isus Hristos începe să-Şi arate viaţa şi dragostea Sa în tine şi prin
tine.

Adu-ţi aminte: Isus a promis că vom primi putere după ce va veni Duhul Sfânt în noi. După ce am
primit putere vom dori în mod natural să fim martorii Lui oriunde ne-am afla (Fapte 1:8). Este un
adevăr absolut că după ce ai primit plinătatea Duhului Sfânt, dragostea ta pentru Hristos, pentru
semeni şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu va fi mai mare. De asemenea, roadele Duhului descrise în
Galateni 5:22-23, se vor vedea din ce în ce mai clar în viaţa ta. Totuşi trebuie să ţinem minte că
există o deosebire între roadele Duhului şi darurile Duhului.

Plinătatea Duhului Sfânt ne este dată ca să primim îndrăzneală şi putere în a-L mărturisi pe Hristos.
Mulţi creştini de seamă sunt de acord cu Dr. R.A. Torrey, care spunea: "Am citit Biblia de mai multe
ori din scoarţă în scoarţă, verificând subiectul acesta şi afirm fără pic de teamă că aş putea fi
contrazis, că nu există nici măcar un singur pasaj în Vechiul sau Noul Testament, în care să se
vorbească de plinătatea Duhului Sfânt fără ca aceasta să fie legată de mărturia de slujire."

Ne grăbim să adăugăm că în timp ce credinciosul rămâne în Hristos, având parte în viaţă de

plinătatea Duhului, se dezvoltă roada Duhului-dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare,
blândeţea, bunătatea, credincioşia şi înfrânarea poftelor-enumerată în Galateni 5:22-23 şi
credinciosul devine din punct de vedere spiritual tot mai matur. Desăvârşirea roadei Duhului este un
proces care ţine toată viaţa şi continuă în măsura în care Hristos ia chip în viaţa celui credincios. În
viaţa unor credincioşi se manifestă semne mai puternice de roadă a Duhului decât în viaţa altora,
deoarece ei cedează o parte mai mare din fiinţa lor pentru ca El să lucreze în ea. Cu cât ne socotim
morţi în măsură mai mare şi ne alipim mai mult de Domnul Isus Hristos şi dăm libertate vieţii Sale
să Se arate în vieţile noastre, cu cât îngăduim mai mult ca El să-Şi manifeste viaţa Sa în noi prin
puterea Duhului Sfânt, cu atât se va vedea mai desluşit roada Duhului.

În timp ce creşterea şi maturizarea roadei Duhului este un proces lung, darurile Duhului se primesc
în clipa în care credinciosul este "mântuit". Deşi fiecare credincios care este plin de Duhul Sfânt
primeşte puterea ca să-L mărturisească, după cele scrise în I Corinteni 12, nu toţi credincioşii
primesc acelaşi dar. Unii sunt chemaţi să fie apostoli, unii profeţi, alţii evanghelişti, păstori şi
învăţători (Efeseni4:11). Prin urmare, să dăm voie Domnului ca El să ne arate locul în care să-L
slujim.

Nu încerca să imiţi lucrarea altuia. Ai răbdare, nu încerca să hotărăşti tu ce trebuie să faci cu viaţa ta
sau unde o să-L slujeşti pe Isus. El te va călăuzi pentru ca să se vadă viaţa Lui în tine şi prin tine, în
măsura în care vei continua să te adânceşti plin de sârguinţă şi perseverenţă în studiul Cuvântului
Său şi să rămâi ascultător şi sensibil la călăuzirea Duhului Sfânt. Prin Cuvântul lui Dumnezeu şi
călăuzirea Duhului Sfânt vei descoperi care este voia lui Dumnezeu.

F. A FI PLIN DE DUH, SE FACE O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA?

Nu, în viaţa credinciosului predat există mai multe momente când acesta se va ruga să fie plin de
Duhul Sfânt. Trebuie să fim plini de Duh oricând este un prilej de slujire creştină. Porunca din
Efeseni 5:18 de a fi plini de Duhul Sfânt, în originalul din limba greacă înseamnă a fi plin în mod
constant şi continuu, a continua să fii plin cu Duhul Sfânt. Biblia prezintă multe situaţii în care Petru
şi ceilalţi ucenici au fost plini cu Duhul Sfânt.

G. CUM POATE UN CREDINCIOS SĂ FIE MEREU PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Credinciosul depinde cu desăvârşire de Duhul Sfânt în toate biruinţele şi puterile spirituale. Prin
urmare, cu cât se predă pe Sine mai mult, cu atât Duhul Sfânt va avea mai multă libertate să lucreze
prin viaţa lui pentru a-i aduce pe alţii la Hristos şi pe el la maturitate spirituală în Hristos.
26
Iată câteva sugestii practice care te vor face în stare să trăieşti în plinătatea Duhului:

1. Meditează la faptul că Isus Hristos locuieşte cu adevărat în tine, că eşti mort faţă de eul tău, faţă
de păcat şi faţă de toate dorinţele păcătoase, că prin Isus Hristos tu eşti viu pentru Dumnezeu
(Romani 6:11). Adu-ţi aminte că ai făcut un schimb, renunţând la viaţa ta cu toate păcatele ei, cu
defectele şi înfrângerile ei, primind în schimb viaţa Domnului Isus Hristos plină de biruinţă şi
împliniri, căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii şi Cel ce locuieşte în inima ta este
Cel ce a zis că are toată puterea în cer şi pe pământ. De aceea apostolul Pavel zicea: "Pot totul în
Hristos care mă întăreşte."(Filipeni 4:13) Tu l-ai îngropat pe "Adam cel vechi", ai pus capacul pe
sicriu şi l-ai acoperit cu doi metri de pământ. Isus Hristos nu vine ca să te ajute să trăieşti o viaţă
creştină cu vechea ta natură păcătoasă. Dimpotrivă, El Se slujeşte acum de trupul tău ca de Templul
Său, de mintea ta ca să gândească gândurile Lui, de inima ta ca să exprime dragostea şi mila Lui şi
de buzele tale ca să rostească adevărurile Lui.

Voia Lui a devenit voia ta. La început poate vei vedea că este necesar să recunoşti şi să confirmi
faptul că schimbul acesta s-a înfăptuit de mai multe ori în cursul unei zile sau poate vei vedea că
trebuie să-ţi schimbi întregul tău fel de a gândi şi de a te ruga. Nu "Ce pot face eu pentru Hristos",
sau "Dumnezeule foloseşte-Te de mine să fac cutare sau cutare lucru pentru Tine", ci mai degrabă,
"Doamne Isuse, sunt al Tău pe deplin, complet şi fără rezervă. Foloseşte-mă aşa cum Tu voieşti,
trimite-mă unde vrei Tu, căci eu sunt mort iar viaţa mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu".

Caută să rămâi în Hristos (I Ioan 2:6). Ce înseamnă a rămâne în Hristos? Isus a zis: "Dacă păziţi
poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea..." (Ioan 15:10).

A rămâne înseamnă a păzi poruncile Lui. A păzi poruncile Lui, înseamnă a asculta. Viaţa de
rămânere în El este o viaţă fără efort. Cât de anevoie ajungem noi la înţelegerea acestui fapt simplu,
că viaţa adevărată, nou testamentală, nu cere efort.

Mlădiţa nu încearcă să producă rod, aşa cum nici becul nu face efort să lumineze. Este clar că nici
mlădiţa şi nici becul nu au nevoie să încerce, ele doar folosesc energia inepuizabilă a vieţii.
Procedând în felul acesta, ele nu-şi epuizează niciodată resursele, iar credinciosul are la dispoziţie
rezerve de energie infinit mai mari decât ele. Cel care a creat viaţa plantelor şi energia electrică,
Acela este Cel ce locuieşte în noi. De ce trebuie să ne forţăm? Numai pentru că nu rămânem în El.
Deci, cel mai sigur test al unei vieţi creştine adevărate este în întrebarea: Încerc eu din răsputeri sau
rămân în El? Dacă văd că eu încă încerc din greu, înseamnă că nu am ajuns încă o conductă liberă
prin care să se poată scurge viaţa Lui.

Meditează în mod deosebit asupra textelor din Scriptură care urmează: Ioan 14, 15 şi 16; Matei 6;
Coloseni 3; Romani 6,8,12 şi 14; I Corinteni 13; I Ioan 1; Evrei 11; Galateni 5; Psalmul 37:1-
7,23,24.

Te sfătuiesc să iei un carneţel şi să faci o schiţă a fiecăruia din aceste capitole, notând în mod
deosebit sugestiile care crezi că te vor ajuta să rămâi în Hristos. Continuă să te foloseşti de carneţel
pentru a nota şi alte părţi din Scriptură şi pentru a-ţi însemna versetele cheie pe care ai dori să le
memorezi. Sunt multe texte minunate din Scriptură care te vor ajuta să rămâi în Hristos.
2. Fă-ţi un obicei să petreci un timp în rugăciune, în fiecare zi, ca să primeşti călăuzirea Domnului
cu privire la viaţa ta şi a celorlalţi. Fă o listă cu cei care ai vrea Să-L cunoască pe Isus. Roagă-te zi
de zi pentru ei (Efeseni 6:18 şi I Samuel 12:23).

3. Petrece un timp în fiecare zi, citind şi studiind Cuvântul Domnului. Obişnuieşte-te să înveţi pe de
rost versetele cheie din Scriptură (Evrei 4:12; I Corinteni 2:9-12; Psalmul 119:4,9,15,16,97,98,103,
105, 130).

27
4. Nu întrista pe Duhul Sfânt. Mărturiseşte şi părăseşte lucrurile păcătoase. În I Ioan 1:9 ni se
spune, "Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne
curăţească de orice nelegiuire." În clipa în care ştii că faci ceva ce este greşit şi nu mărturiseşti acest
lucru, întristezi pe Duhul Sfânt. Ce înseamnă să-L întristezi pe Duhul Sfânt? Duhul este Sfânt şi Se
întristează când credinciosul păcătuieşte şi continuă să trăiască în păcat. Prin urmare, dacă vrei să fii
plin de Duhul Sfânt, să ai putere să-L mărturiseşti pe Hristos, trăieşte o viaţă de predare şi o viaţă
sfântă.

5. Nu stinge Duhul Sfânt. Fii atent la călăuzirea Duhului Sfânt, căci El cunoaşte totul; El are o
înţelepciune nemărginită şi te va călăuzi în tot adevărul (Romani 8:14-16). Nu-I spune niciodată
"Nu". Pe măsură ce te obişnuieşti cu viaţa plină de Duhul Sfânt, cu viaţa călăuzită de Hristos, vei
avea parte de multe experienţe minunate, cum a avut Filip în Fapte 8:26-39, când Duhul Sfânt l-a
îndemnat să meargă şi să-i vorbească etiopeanului; la fel, în Fapte 16:9, când Pavel a fost chemat în
Macedonia ca să predice Evanghelia.

Experienţele cele mai minunate din viaţa mea, au fost acelea în care vocea blândă a Duhului a vorbit
inimii mele, spunându-mi să vorbesc cuiva despre Isus. În timp ce vorbeam, ascultând de călăuzirea
Duhului, mi-am dat seama că Duhul Sfânt le pregătise inimile ca să primească mărturia. Deseori mi
s-a spus, "Frate, Domnul te-a trimis la mine." Sau, "Tot ce ai spus a fost numai pentru mine. Cineva
trebuie că ţi-a spus de problemele mele". Duhul cunoaşte toate lucrurile şi dacă tu şi eu suntem plini
de prezenţa şi de puterea Lui, vom spune întotdeauna ce trebuie celor în nevoie.

Am avut parte de multe asemenea călăuziri minunate din partea Duhului, dar nu vă voi împărtăşi
decât una. Într-o zi mergeam cu maşina împreună cu soţia mea spre un centru de conferinţe creştine.
Era o zi foarte călduroasă de sfârşit de august şi maşina s-a încălzit prea mult şi când am început să
urcăm muntele n-a mai vrut să meargă. Am aşteptat să se răcească motorul şi în cele din urmă, după
un răgaz bun, am reuşit să o pornim.

Am intrat în curtea unei case de ţară să cer apă ca să umplu radiatorul. Omul a fost binevoitor, m-a
ajutat să umplu radiatorul şi cu toate că am stat cu el cinci sau zece minute, nu i-am vorbit despre
Isus. Mintea mea era preocupată cu alte lucruri, în mod deosebit cu adunarea la care ţineam mult să
iau parte. Când m-am aplecat să ridic capacul radiatorului, mi-a căzut Noul Testament din buzunarul
de la cămaşă. Încă nu auzisem şoapta lină a Duhului. Am mulţumit omului pentru bunăvoinţă şi am
plecat, când deodată am simţit un imbold puternic să mă întorc şi să vorbesc omului despre Hristos.
Dar mi-am zis, "Este târziu şi nu mai ajungem la adunare la timp. Oricum, dacă ne întoarcem o să
creadă că suntem excentrici. Mai mult, dacă voiam să-i vorbesc de Domnul Isus, trebuia să o fac
atunci când m-a ajutat să pun apă în radiator". Argumentele omeneşti sunt zadarnice în faţa vocii
stăruitoare a Duhului şi după ce am condus câteva mile, ne-am întors. Ca o măsură de prevedere în
plus, am tras pe dreapta şi ne-am rugat. "Doamne, nu îngădui să facem o gafă, pare aşa de
copilăresc. Dă-ne cuvinte să vorbim şi facă-se voia Ta." Când am intrat în curte, omul a venit la
poartă ca să ne salute. Ne-a întrebat, "Aţi uitat ceva?" "Da, domnule, am uitat ceva. Ştiu că lucrul
acesta poate suna ciudat, dar suntem creştini şi am simţit că Dumnezeu a vrut să ne întoarcem şi să-ţi
vorbim despre Isus Hristos." N-a trebuit să spun mai mult, căci lacrimile au început să-i brăzdeze
faţa. Barba a început să-i tremure, căci ştia că Domnul ne-a trimis. Ne-a invitat înăuntru şi după ce
am intrat şi-a chemat soţia. Apoi ne-a spus, "Cu ani în urmă obişnuiam să mă duc la biserică, dar am
păcătuit şi nu m-am mai dus mulţi ani. Săptămâna aceasta, soţia mea, a fost la o adunare de trezire
spirituală aici în orăşel şi zi de zi am simţit tot mai mult apăsarea păcatelor mele. Vreau să mă împac
cu Dumnezeu." Am îngenunchiat toţi acolo în sufragerie şi amândoi, el şi soţia şi-au predat vieţile şi
casa lor în mâna lui Hristos. Ne-am văzut de drum slăvind pe Dumnezeu pentru călăuzirea Duhului
Sfânt şi pentru încă un prilej de a-L mărturisi pe Mântuitorul nostru binecuvântat.

Când ceri Domnului să fii plin de Duhul Sfânt fii gata să porneşti în cea mai măreaţă aventură din
viaţă. Adu-ţi aminte că ceri să fii plin de Duhul Sfânt, nu de eul tău. Când El este la cârma vieţii tale,
te asemeni din ce în ce mai mult cu Hristos. Duhul Sfânt nu este autorul confuziilor şi extremelor
28
emoţionale. El a venit ca să-L înalţe şi să-L preamărească pe Hristos; de aceea, când eşti plin de
Duhul Sfânt, dorul tău nestins va fi acela de a face voia Domnului şi tot ceea ce Îi va fi plăcut şi-I va
da cinste Domnului Isus Hristos.

Pentru ce a venit Isus în lume? Noi Îi vom fi mai plăcuţi când împlinim Marea Însărcinare de a
merge în toată lumea, de a predica Evanghelia la orice făptură şi de a-I îngădui să-Şi manifeste viaţa
Lui prin noi.

Cum poate fi acest lucru împlinit? Prin puterea Duhului Sfânt.

Gândeşte-te! Tu şi eu avem privilegiul de a fi folosiţi de Mântuitorul nostru pentru a mărturisi unei

lumi pierdute glorioasa "veste bună"! Noi nu îndrăznim să păcătuim împotriva Domnului şi
împotriva celor ce ne aşteaptă, zicând că n-a sosit încă momentul!

Roagă-te să fii plin de Duhul Sfânt chiar acum!

29
Capitolul 3
COMUNITATEA TRANSFORMATOARE
(Acest articol este scris pentru lideri şi potenţiali lideri şi voluntari care vor să înceapă o lucrare la universitatea lor.)

Dumnezeu lucrează într-un mod minunat ridicând o reţea de lucrări Alege Viaţa conduse de studenţi
şi voluntari în multe din centrele universitare din România. Alege Viaţa doreşte să ajute liderii şi
potenţialii lideri ca şi tine, să clădească mişcări spirituale care vor transforma campusurile lor şi
care vor avea un impact pentru Hristos în toată lumea.

Ţinta este ca în fiecare centru universitar să se dezvolte o lucrare, care nu este un club, ci mai
degrabă o comunitate transformatoare. Acesta este locul în care studenţii pierduţi sunt
transformaţi prin puterea Evangheliei lui Hristos (Col.1:13-14), unde creştinii sunt transformaţi în şi
prin relaţii pline de “har şi adevăr” (Efeseni 4) şi unde universitatea şi lumea vor fi transformate
prin lucrătorii care vor fi trimişi. (Matei 9: 37-39)

În Faptele Apostolilor 2:42-47 este descrisă prima comunitate transformatoare.

♦ Între ei exista un sentiment de reverenţă deoarece L-au văzut pe Dumnezeu la lucru.

♦ Credincioşii s-au dedicat studiului biblic, rugăciunii, şi unei părtăşii (koininia) reale.

♦ Şi Dumnezeu adăuga zilnic la numărul lor noi persoane mântuite.

Acea primă comunitate a fost rezultatul unei mişcări reale a Duhului Sfânt. Acesta este felul de
mişcare pe care ne încredem că Dumnezeu o va produce în fiecare campus acum. În timp ce
grupul de bază sau o celulă reprezintă fundaţia unei astfel de mişcări, am dori să vedem creşterea
acestora la un număr de studenţi de zece ori mai mare (ex. de la cinci studenţi la 50 de studenţi) sau
chiar mai mult de atât. Şi atunci când Dumnezeu îşi începe lucrarea, El foloseşte adesea studenţi
pentru a pătrunde cu Evanghelia la alţi studenţi.

În toamna anului 1991 în Complexul Studenţesc Agronomie din Bucureşti, doi studenţi şi un
misionar cu „Alege Viaţa”, au început să se întâlnească consecvent pentru a se ruga ca Domnul să
atingă studenţii pierduţi şi să-i folosească pe ei la câştigarea şi ucenizarea lor. După mai puţin de un
an deja 20 de studenţi s-au implicat! În fiecare an care a urmat peste o mie de studenţi au auzit
Evanghelia şi până acum 24 de foşti studenţi necreştini au devenit lucrători cu „Alege Viaţa” şi
slujesc în campusuri din toata ţara. Totul a început cu rugăciune!

Iată un alt exemplu din Statele Unite: în vara anului 1996, “Proiectul de vară Atlanta” a iniţiat
lucrarea în cadrul Universităţii de Stat Kennesaw, într-un campus de navetişti din Atlanta.

Patru ani mai târziu:

♦ Peste 150 de studenţi participau la întâlnirile săptămânale de joi după-amiază (întâlniri
conduse în exclusivitate de studenţi).
♦ Mai mulţi studenţi care L-au cunoscut pe Hristos în această universitate Kennesaw deţin
acum poziţia de lideri.

9
♦ Făcând parte din mişcarea Atlanta Metro, aceşti studenţi nu numai că întreprind mişcări
transformatoare în campusul lor, ci au ajuns să influenţeze chiar şi oraşul lor, având deja
privirile îndreptate asupra întregii lumi.

1. Care este visul tău? Ce ai vrea ca Dumnezeu să facă în campusul tău?

Aşa cum stai şi priveşti la campusul tău, întreabă-te aceste lucruri:

♦ “Ce aş dori ca Dumnezeu să facă aici?”

♦ “Care este visul meu?” Dacă nu cunoşti încă răspunsul, nu este nici o problemă. Dacă vei
continua să te încrezi în El, El îţi va arăta care este voia Lui şi pentru campusul tău.

Viziunea se dezvoltă şi se aprofundează numai dacă studenţi ca şi tine se roagă şi visează

împreună, pătrunzând cu Evanghelia şi la alte persoane din campus. În timp, vei avea
ocazia să te hotărăşti asupra punctelor concrete ale viziunii tale şi să reflectezi asupra
caracterului şi stilului campusului tău.

2. Cum este campusul?

O altă întrebare importantă pe care trebuie să ţi-o pui este: “Cum sunt studenţii din campusul
meu?” Universitatea Kennesaw şi-a programat întâlnirile săptămânale în timpul orelor de prânz.
Acest lucru era cel mai potrivit deoarece campusul era unul pentru navetişti. Majoritatea
campusurilor sunt atât de diferite încât nu se poate stabili o reţetă de formare a unei comunităţi
transformatoare, prin care vor putea fi atinse cu Evanghelia.

Pune-ţi următoarele întrebări cu privire la campusul tău:

♦ Care este nivelul de interes cu privire la lucrurile spirituale?

♦ Ce fel de chei vor putea deschide uşa pentru Evanghelie?
♦ Care sunt interesele studenţilor?
♦ Cum se distrează studenţii?
Răspunzând la aceste întrebări vei putea să-ţi “croieşti” viitoarea lucrare în campus.

3. Care vor fi liderii?

O a treia întrebare care aşteaptă un răspuns este: “Cine va conduce lucrarea în campus?” Cu
siguranţă că Dumnezeu a plasat deja resursele şi oamenii care să pătrundă cu Evanghelia
Sa în campus, pentru a câştiga oameni pentru Hristos. Vrem să descoperim cine sunt acele
persoane şi să-i ajutăm pe acei lideri-cheie să fie pregătiţi pentru a putea începe lucrarea.
Aceasta se numeşte strângerea „componentelor esenţiale”. În Marcu capitolul 4, Isus vorbea
despre sămânţa aceea mică de muştar care, atunci când a fost plantată, a crescut mare devenind
un copac uriaş. Componentele esenţiale sunt ca sămânţa de muştar, conţine toate elementele
viitoare necesare pentru a crea o comunitate transformatoare.

Cum poţi şti dacă aceste componente există în cadrul campusului tău?

Unul dintre directorii pentru lucrarea cu studenţii care nu stau în cămine (studenţii din oraş) din
Campus Crusade for Christ, crede că obţii acel grup decisiv în campusul din care faci parte,
dacă vor exista următoarele patru lucruri:
♦ Lideri uniţi pentru acelaşi scop
♦ Început de comunitate (acele componente esenţiale)
♦ Rugăciune care să asigure victorie
♦ Studenţi cărora să le pese de cei pierduţi

10
În unele cazuri, cel mai bun mod de a aduna aces grup decisiv este de a intra în parteneriat cu o
biserică sau cu voluntari. Fie că începi cu un student-cheie (ca şi tine) sau că intri în parteneriat
cu o biserică, nu vei putea obţine un grup decisiv decât dacă grupul tău de studenţi ţine
echilibrul între evanghelizare şi ucenicizare.

4. Cum putem să ajungem de la 10 la 50? Cum se poate transforma în realitate visul

meu?

Cum putem ajunge de la 10 la 50?

Întreabă-te: “Cum să procedez? Ce îmi trebuie pentru ca visul meu să se transforme în

realitate?” Există cel puţin patru paşi spre formarea unei comunităţi care să poată transforma
universitatea ta pentru Hristos.

Noi suntem implicaţi într-o luptă spirituală, iar rugăciunea are un rol crucial.

RUGĂCIUNEA

În Coloseni 4:2, Pavel îi încurajează pe credincioşi să se “dedice întru totul rugăciunii”. Noi
suntem implicaţi într-o luptă spirituală, iar rugăciunea are un rol covârşitor. E.M.Bounds scria
că nu poate exista dedicare adevărată fără rugăciune şi rugăciune fără dedicare. Pasiunea
pentru Dumnezeu şi pentru lucrarea Lui ia naştere în rugăciune.

În acest punct poţi să fii creativ. De exemplu poţi planifica un marş al Ierihonului şi să
înconjori campusul universitar de şapte ori, rugându-te ca Dumnezeu să facă în aşa fel încât
fortăreţele spirituale să fie dărâmate (poţi face acest lucru în mai multe stiluri, pe care le poţi
aplica apoi campusului tău. Citeşte Iosua 5:13- 6:21).

Alte sugestii:
♦ Poţi iniţia Calea esenţială pentru un lider local Viziunea

O comunitate care

întâlniri de schimbă vieţile si

lumea.
(Fapte 2:42-47)
rugăciune care să
se ţină dimineaţa -50 de studenti care sunt în
procesul de ucenicizare

♦ Alege un loc care

(grupuri mici de ucenicizare).
Trimitere -campusul acoperit cu
(Mat. Evanghelia de mai multe ori
plasează 9:37- pe an.
-studenţii care încep o relatie
39)
întâlnirea chiar
cu Domnul sunt ucenicizaţi şi
integraţi în mişcare.
Ucenicizare -studenţii antrenaţi pentru
printre studenţi. (Col. 3:12- multiplicare, lideri dezvoltaţi
-vieţi schimbate după
17)
(poate într-o (Efes. 4:11-
modelul lui Hristos.
-studenţii trimiţi la seceriş.
16) -multiplicare.
cameră de cămin Evangheliza
sau chiar la re
(Col.4:2-6)
facultate, uneori Componente esenţiale
locul geografic -Liderul
Rugăciun
e:
ne ajută să -grupul decisiv
Col 4:2
-misionarul-antrenor
menţinem -resursele mişcării
“Alege Viaţa” din
accentul nostru zonă
asupra atingerii
celor pierduţi)
♦ Rugăciunea în cadrul grupurilor de studiu
♦ Poţi să contactezi bisericile locale pentru a le cere să se roage pentru campusul tău.

Pentru orice eveniment, rugăciunea este esenţială în înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Comunitatea Transformatoare va creşte odată cu creşterea puterii mărturiei credincioşilor

manifestată în relaţiile lor obişnuite.
11
EVANGHELIZAREA

Motivaţii biblice puternice pentru evanghelizare se pot găsi în Luca 15:1-6 şi Coloseni 4:2-6.
Trebuie să se găsească moduri de evanghelizare care să fie atât eficiente cât şi atrăgătoare
pentru studenţi.
Trebuie să dezvoltăm puterea mărturiei credincioşilor, aceasta manifestându-se în relaţiile
lor obişnuite.

Fiecare student are o întreagă reţea de relaţii cu studenţi de la:

♦ Cursuri
♦ Grupa sa de studiu la facultate
♦ Întâlniri speciale pentru studenţi şi studente
♦ Căminele studenţeşti unde locuieşte

Relaţiile tale cu aceşti studenţi precum şi cu rudele, vecinii şi colegii de la serviciu, oferă cel
mai firesc şi mai puternic context potenţial pentru evanghelizare.

De asemenea te poţi orienta destul de bine şi asupra celor care nu fac parte din reţeaua ta de
cunoştinţe, folosindu-te de unelte simple cum ar fi chestionare pentru studenţii din anul I, lucru
care îţi va da posibilitatea să “arunci năvodul cel mare” şi să formezi acel grup decisiv (dintre
creştini) precum şi să găseşti persoane interesate de lucrurile spirituale. Implementând această
strategie cu studenţii din anul I vei avea posibilitatea de a clădi fundaţia pentru acea comunitate
transformatoare.

Studenţi ca şi voi pot
fi folosiţi de către
Dumnezeu pentru a
schimba lumea. O
cultură globală cu o
tehnologie comună,
mobilitatea şi chiar
limba arată urgenţa
şi potenţialul care
există pentru
răspândirea
Evangheliei pe plan
mondial.
Formarea unei comunităţi transformatoare implică creştere spirituală şi ucenicizare atât
pentru credincioşii noi cât şi pentru cei maturi.
Şi mai mult de atât, poţi ajunge chiar să duci mesajul Lui Hristos
întregului campus, folosindu-te de nişte strategii foarte eficiente
cum ar fi: “Ghidul Bobocilor” (implică distribuirea de materiale
de calitate care să-L prezinte pe Hristos în diverse moduri,
„Fitzuica”, diferite chestionare care să abordeze problemele cu
care se confruntă studenţii din campus).
Acum câţiva ani un student din Boston pe nume Steve Sawyer
L-a cunoscut pe Hristos prin intermediul unei persoane, care se
implicase în această lucrare în urma unei campanii prin afişe
ţinută într-un campus unde nici măcar nu exista vreun membru
din „Alege Viaţa”. Chiar dacă era bolnav de SIDA, Steve a dorit
să se implice în lucrarea lui Dumnezeu. El a călătorit prin
campusuri universitare din toată lumea, prezentându-L pe
Hristos multor oameni. În 1999, când a murit, deja condusese
mii de studenţi la Hristos. Şi când te gândeşti că totul a început
de la un simplu afiş…

UCENICIZAREA

Formarea unei comunităţi transformatoare presupune atât rugăciune şi evanghelizare, cât şi

creşterea spirituală şi ucenicizarea noilor convertiţi precum şi a celor maturi în credinţă. Există
momente când ucenicizarea este în mod greşit văzută doar între limitele unei abordări
individuale (persoană la persoană). Totuşi, o mare parte din Noul Testament descrie cum vieţile
sunt schimbate radical în cadrul relaţiilor personale şi ale comunităţii biblice (Efeseni 4,
Coloseni 3:12-17). Dumnezeu foloseşte o multitudine de căi pentru a transforma vieţi şi acest

12
lucru se întâmplă adesea în cadrul grupurilor restrânse unde există o atmosferă în care domină
adevărul şi harul.
Într-un grup mic de studiu:

♦ Credincioşii studiază Biblia

♦ Se roagă împreună
♦ Experimentează părtăşia biblică
♦ Sunt instruiţi pentru a merge în evanghelizare şi a face ucenici la rândul lor.

Acest grup ar mai trebui să caute să se implice şi în activităţile bisericii locale. Instruirea şi
viziunea se capătă atunci când aduci cu tine studenţi la anumite întâlniri, conferinţe, proiecte de
vară.

Odată cu dezvoltarea accesului la internet tu, ca şi lider-student, vei avea acces mult mai rapid
la o gamă largă de materiale pentru ucenicizare. De exemplu, orice student din întreaga lume ar
putea să obţină o copie dintr-un studiu biblic de pe acest Web site.

Liderii studenţi pot primi ucenicizare personală nu numai de la biserică sau de pe internet, ci
chiar de la un misionar al „Alege Viaţa”. Dacă acest lucru nu se poate face personal, atunci
studenţii pot primi ucenicizare şi sfătuirea prin telefon, contactând lucrarea catalitică.

TRIMITEREA

În Matei 9:37, Isus a spus “Mare este secerişul dar

puţini sunt lucrătorii”. El a continuat, spunându-le că
este nevoie să se ceară Domnului secerişului să scoată
lucrători la seceriş.

Studenţi ca şi voi pot fi folosiţi de către Dumnezeu

pentru a schimba lumea. O cultură globală cu o tehnologie comună, libertatea de mişcare şi
chiar o limbă de uz internaţional arată urgenţa şi potenţialul care există pentru răspândirea
Evangheliei pe plan mondial. Adesea se întâmplă că lucrările conduse de studenţi ajung să
trimită lucrători la seceriş. Ei fac parte dintr-o mişcare destul de înfloritoare unde studenţii sunt
gata să-L urmeze pe Hristos oriunde El îi conduce.

La Exodul din 1997 la Sovata, peste 130 de studenţi şi misionari au luat o decizia publică să
dăruiască viaţa lor în a duce Evanghelia în lume dacă Dumnezeu îngăduie. De atunci una
dintre misionare a plecat ca misionară cu „Alege Viaţa” în Asia. Alţi 10 studenţi şi misionari
au participat în proiecte internaţionale şi din anul acesta o echipă de misionari a început o
lucrare în Yugoslavia. „Alege Viaţa” din România doreşte să se dezvolte ca un centru de
trimitere şi chiar să formeze relaţii de parteneriat cu alte ţării pentru a planta şi a menţine lucrări
noi printre studenţi în locuri unde Evanghelia încă nu a pătruns.

Odată cu creşterea numărului de ocazii oferite de-a lungul anului de pregătire, studenţii vor
avea mai multe oferte de a sluji lui Hristos şi de a se orienta asupra felului cum îşi pot folosi
abilităţile, implicându-se într-o lucrare pe o perioadă nelimitată după ce vor termina facultatea.
Dincolo de hotarele noastre avem ocazia să facem parte dintr-o mişcare a Duhului Sfânt prin
care mii de studenţi sunt mobilizaţi pentru a atinge lumea pentru Hristos.

Pe măsură ce lucrarea catalitică din România se dezvoltă, creşterea numărului de proiecte de

vară şi ale celor implicaţi în a duce Evanghelia naţiunilor va putea aduce multa glorie Lui
Hristos.

13
Se întâmplă acum!

Începând cu anul 1997, lucrări conduse de studenţi au fost plantate în campusuri din toată ţara.
Prin eforturile de pionierat ale echipelor de evanghelizare, ale partenerilor din cadrul bisericii şi ale
angajaţilor din cadrul lucrării Catalitice, lucrări studenţeşti au fost plantate în multe campusuri
universitare începând cu anul 1997. Cu toate acestea, există încă multe campusuri în care nu s-a
pătruns până acum şi unde avem credinţa că Dumnezeu are deja pregătite resursele necesare pentru
a se pătrunde şi acolo.

Visul nostru este crearea unei echipe de studenţi şi voluntari care să lucreze cu studenţii, nu numai
în fiecare campus, ci şi la fiecare facultate din fiecare campus. Avem credinţa că Dumnezeu va
ridica lideri dintre voi şi ajutându-vă să dezvoltaţi o comunitate transformatoare, ne putem deja
imagina acea zi în care fiecare student va avea ocazia să fie transformat de Isus Hristos.

14
Calea esenţială pentru un lider local/ Lucrarea Catalică
Scopul: Transformând studenţii pierduţi în lideri-slujitori după modelul lui Hristos
Viziunea
Comunitatea care schimba
vieţi şi lumea
(Fapte 2:42-47)

- 50 studenţi care sunt în

grupuri mici.
-Campusul acoperit cu
Trimiterea: Evanghelia de mai multe ori
(Matei 9:37-39) în decursul anilor
-Plantarea altor -Studenţi care încep relaţia
celule cu Domnul şi intră în
-Parteneriate cu procesul ucenicizării,
alte campusuri
din zona
integrându-se în mişcare.
Ucenicizarea: -Misionar cu -Studenţi antrenaţi pentru
(Coloseni 3:12-17) Alege Viata multiplicare, lideri dezvoltaţi
(Efes. 4:11-16) -Voluntari -Vieţi schimbate după
-Celula -Proiecte modelul lui Hristos
-Instruirea internaţionale
-Implicarea într-o -studenţi trimişi la “seceriş”
biserică -se nasc alte grupuri mici
Evangelizarea: -Conferinţe Valori: unitatea,
(Col.4:2-6) -Proiecte de vară
-Reţea de relaţii credinţa, dragostea,
-Boboci viziunea, misiunea,
-Facultatea
închinarea.
Elemente de bază Rugăciunea:
-Studii
evanghelistice
Primul pas in tot -Evanghelizare în
-lider grup mare şi mic
ce facem, inima
-Echipa de baza de cinci lucrarii
-misionar “antrenor” Col 4:2
-resurse din mişcarea locală Pentru atingerea
scopului
-Voluntari sau/şi Biserica-
partener
Capitolul 4
A FI IMPLICAT ÎNTR-O MIŞCARE SPIRITUALĂ

“Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos…să aud despre voi că
rămâneţi tari în acelaşi Duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei…”
(Filipeni 1 : 27 )

“În toată lumea se duce o bătălie, care, în final, nu e altceva decât o bătălie pentru inimile, minţile şi
sufletele oamenilor.”(un conducător comunist)

Noi, ca şi creştini, suntem implicaţi într-o bătălie, o bătălie pentru vieţile şi sufletele oamenilor, deci
trebuie să luptăm în aşa fel încât inimile, minţile şi sufletele lor să fie câştigate pentru Hristos.
Pentru a câştiga această bătălie trebuie să înţelegem foarte clar şi să aplicăm într-un mod corect o
strategie care este necesară unei mişcări spirituale.

Ce este o mişcare?
Fiecare mişcare, de orice natură ar fi ea, se distinge prin câteva
caracteristici.

Termenul de “mişcare” conţine în el însuşi ideea de acţiune şi nu e

vorba despre o activitate la întâmplare, ci de una deliberată,
organizată, care provoacă în mod cert la implicare. A desfăşura o acţiune organizată, bazată pe o
motivaţie adâncă, înseamnă a implica mulţi oameni aflaţi la diferite nivele de dedicare. Nu toată
lumea poate fi în frunte, de aceea trebuie să existe un echilibru între toate nivelele.

Fiecare mişcare se va lovi, mai mult sau mai puţin, de o oarecare opoziţie. Din această cauză
membrii ei trebuie să fie nu doar motivaţi, ci şi foarte dedicaţi, astfel încât să poată face faţă
situaţiilor dificile care vor apărea cu siguranţă. Deseori mişcările încetează, deoarece se lovesc de o
opoziţie neaşteptată, opoziţie născută chiar din rândurile mişcării. Fragmentarea, critica şi
antagonismul, existente în cadrul grupării o vor măcina, determinând neimplicarea oamenilor în
orice tip de acţiuni organizate. O mişcare trebuie să aibă, deci, un grad însemnat de unitate între cei
implicaţi în ea.

De multe ori o astfel de unitate se centrează în jurul unei persoane dinamice care îi impulsionează
şi pe ceilalţi la acţiune. Câtă vreme liderul îşi exercită această influenţă, există şi acţiune, însă
dispariţia liderului implică prăbuşirea multor mişcări. De aceea, pentru ca o mişcare să fie durabilă
şi să-şi atingă scopurile cu bătaie lungă, trebuie să existe o dezvoltare constantă a unor lideri
calificaţi, pentru ca mişcarea să se poată perpetua de la sine. O mişcare creşte sau durează direct
proporţional cu dezvoltarea liderilor ei.

30
 Cel mai important element al unei mişcări eficiente, ce-şi propune
Cel mai important
element al unei mişcări să schimbe lumea este, desigur, obiectivul ei. Cei implicaţi trebuie
eficiente, ce-şi propune să fie dedicaţi unui ţel comun şi pentru a evita haosul şi prăbuşirea
să schimbe lumea este, mişcării, ţelurile personale şi individuale ale membrilor trebuie să
desigur, obiectivul ei. se subordoneze ţelului comun.

Aceste caracteristici de bază ale unei mişcări formează punctul de plecare pentru ceea ce se vrea a fi
cea mai puternică influenţă asupra istoriei - o mişcare spirituală. Acest lucru este posibil, pentru că
alături de un Domn Atotputernic, aflat în fruntea unei mişcări compusă din membri dedicaţi şi uniţi,
cele mai înalte ţeluri vor fi atinse.

În afara acestor caracteristici de bază, fiecare mişcare plină de succes posedă trei elemente
esenţiale: momentum, multiplicare şi organizare. Aceste elemente formează o reţea de
interdependenţe, fiind toate trei de o egală importanţă în păstrarea dinamicii şi ţelului unei mişcări
spirituale.

O problemă care apare în cadrul multor mişcări spirituale este neobservarea sau neînţelegerea
interdependenţelor. Deseori unul sau două dintre elemente sunt neglijate, acest lucru cauzând
transformarea mişcării într-un program sau sistem de activităţi. Activităţile sunt importante, însă
atunci când sunt făcute în afara contextului mişcării ele îndepărtează membrii grupului de obiectivul
de bază.

Înainte de a examina fiecare dintre aceste elemente esenţiale, trebuie să ne reamintim puterea şi
creativitatea imensă a Duhului Sfânt în aducerea oamenilor la Hristos. Prezenţa Sa în mijlocul unei
mişcări spirituale va asigura succesul acesteia. Cu toate acestea lucrarea Sa nu se limitează doar la
structurarea unei mişcări organizate, fiindcă datorită Duhului oamenii pot ajunge să-L cunoască pe
Hristos, de exemplu, prin intermediul cărţilor sau al televiziunii şi îşi pot forma o bază în noua lor
credinţă ascultând casete înregistrate cu mesaje sau purtând discuţii cu prietenii creştini. Marile
treziri au avut în esenţă loc pentru că Duhul a lucrat în mod creativ în vieţile oamenilor.

În anul 1904, de exemplu, în timpul unei mari treziri din Ţara Galilor, peste 100.000 de oameni L-
au primit pe Hristos ca Domn şi Mântuitor personal şi impactul acestei treziri a fost resimţit în
cadrul întregii societăţi.

Traficul de alcool a suferit mari pierderi financiare şi multe localuri au dat faliment, lucru care a
determinat o mare îmbunătăţire a principiilor morale în societate.

Viaţa în minele de cărbuni s-a schimbat în mod simţitor, managerii confirmând schimbarea de
comportament a angajaţilor lor. Întâlnirile de rugăciune au devenit ceva obişnuit la mine şi atât de
mulţi şefi au încetat să folosească un limbaj urât, încât subordonaţii erau derutaţi, neînţelegând
noile lor ordine.

Avocaţii au încetat să mai aibă procese de judecat în diferite domenii, fiindcă datoriile vechi erau
plătite, bunurile furate erau restituite şi oameni din toate categoriile sociale veneau la credinţă.

Trebuie, aşadar, să fim atenţi să nu înlocuim dependenţa de Duhul Sfânt cu o dependenţă de

strategie, ci să ne conducem strategia înţelegând temeinic rolul celor trei elemente ale unei mişcări,
permiţându-I Duhului să folosească strategia pentru a ajunge la oameni şi a-i uceniciza în cel mai
eficient mod posibil.

31
Momentum. Un exemplu modern
Haideţi să privim modul în care oameni plini de Duhul Sfânt, devotaţi şi entuziasmaţi de un ţel
comun, au văzut rezultate extraordinare, ca urmare a momentumului pe care l-au avut.

Într-unul din campusurile Statelor Unite, “Alege Viaţa” era un club social şi nu o mişcare.
Atmosfera existentă în campus şi filozofia extremistă şi ostilă pătrunsese în gândirea studenţilor. La
sfârşitul anului s-a ţinut un seminar pentru pregătirea liderilor. Au venit aproape 30 de studenţi, însă
jumătate fuseseră trimişi de o grupare extremistă pentru a submina eforturile staff-ului şi a-şi recruta
membrii pentru propria mişcare. Astfel “Alege Viaţa” a rămas în anul următor cu un nucleu de 12
studenţi, care au început să abordeze studenţii, chemându-i în mod insistent la Hristos. După două
sau trei luni aveau deja un foarte mic număr de ucenici.

Într-o după amiază în parcul oraşului se ţinea o mare demonstraţie. Directorul campusului i-a
adunat împreună pe cei 12 şi după numai o oră împărţeau foi volante, spunându-le oamenilor că
Isus era răspunsul la problemele lor. Grupul de oameni au început să se adune în jurul studenţilor şi
deşi au fost dispreţuiţi şi provocaţi, mitingul a făcut ca devotamentul noilor ucenici să crească şi
mărturia lor în campus să se îmbunătăţească.

Când numărul ucenicilor a crescut s-a ţinut un marş pentru Isus la care au participat 200 de
persoane. Deşi a plouat torenţial şi toate pancartele s-au distrus, iar sistemul de amplificare n-a
funcţionat, luând iniţiativa creştinii au văzut că pot influenţa pozitiv oraşul lor pentru Hristos.

După miting studenţii au început să se ocupe de formarea liderilor în cadrul mişcării. A fost iniţiat
un curs de pregătire a liderilor şi s-a ţinut o conferinţă unde au venit o mulţime de studenţi .Ulterior
aproape 200 de studenţi au participat la un alt curs, învăţând cum să-i ucenicizeze pe alţii, iar
mişcarea de rugăciune a luat amploare.

Mişcarea din campus a continuat să se răspândească cuprinzând în curând întreaga comunitate. A

luat naştere o mişcare laică şi acţiunile de evanghelizare şi ucenicizare prin intermediul bisericilor
locale au devenit regulate. În această atmosferă a început şi o campanie a organizaţiei Here’s Life şi
un număr mare de ucenici ce fuseseră deja formaţi au fost gata să instruiască sute de creştini din
biserici. Când campania s-a încheiat, prin intermediul acestora mii de oameni au indicat o dorinţă de
a afla mai multe despre cum pot să-L cunoască pe Hristos ca Mântuitor şi Domn personal şi s-au
înregistrat peste 10.000 de decizii pentru Hristos. Într-un fel această campanie nu se va sfârşi
niciodată, deoarece, chiar şi în ziua de astăzi, există un mare interes în comunitatea respectivă
pentru a transmite mesajul lui Hristos.

Haideţi să vedem în continuare cum au operat câteva dintre elementele unei mişcări spirituale în
această situaţie reală de viaţă. Momentumul a fost rezultatul unor activităţi la care au participat
oameni entuziasmaţi de un ţel comun şi doritori să devină implicaţi în mod activ în lucrarea lui
Dumnezeu. Acest momentum a atras noi oameni, care au devenit la rândul lor implicaţi. Noii
creştini au fost apoi ucenicizaţi, dând astfel naştere unei multiplicări spirituale rapide. Însă, doar
momentumul nu va crea multiplicarea spirituală

Multiplicarea
.
Multiplicarea în cadrul unei mişcări constă în a continua creşterea şi înmulţirea ucenicilor, care să
facă ulterior alţi ucenici. În cazul despre care am povestit multiplicarea a început cu doar 12
studenţi şi datorită entuziasmului lor li s-au alăturat şi alţi studenţi. Un program special de
antrenare a permis celor noi veniţi să-i poată pregăti pe alţii după doar câteva săptămâni. Drept
rezultat între 400 şi 500 de studenţi au fost implicaţi în curând în grupuri mici de studiu. S-au
început şi grupuri de descoperire în cadrul unei fabrici, iar când a început lucrarea organizaţiei

32
Here’s Life ucenicii au lucrat cu sute de creştini din biserică. Acest lucru a demonstrat în mod clar
că extinderea unei mişcări depinde în mod direct de dezvoltarea liderilor ei.

Multiplicarea nu este un concept nou. În 2 Timotei 2:2, Pavel îi spune lui Timotei să încredinţeze
lucrurile pe care le-a învăţat la oameni de încredere care să înveţe la rândul lor pe alţii. Cu alte
cuvinte metoda lui Pavel de a atinge lumea se baza pe procesul multiplicării ucenicilor în progresie
geometrică.

Pentru a vedea importanţa metodei multiplicării putem să o punem faţă în faţă cu o alta. A doua
abordare pare a fi modul în care mulţi creştini cred că lumea va fi atinsă. Această metodă susţine că
obiectivul fiecărui creştin este să câştige întreaga lume pentru Hristos. Dacă cineva având acest
obiectiv şi-ar face planul să vorbească zilnic cu 1000 de oameni, va avea nevoie de peste 16.000 de
ani pentru a câştiga toţi cei şase miliarde de oameni ai globului pentru Hristos, presupunând că nu
are loc o creştere a populaţiei.

În contrast cu această metodă să vedem ce se întâmplă în cadrul procesului de multiplicare.

Un individ care trăieşte într-o comunitate obişnuită, Îl mărturiseşte pe Hristos vecinilor şi prietenilor
săi, până când găseşte trei care vor să crească în credinţă şi să devină la rândul lor multipicatori. Să
presupunem că, după un an, fiecare dintre aceştia trei găsesc alţi trei care să devină ucenici
multiplicatori. Astfel, după un an numărul multiplicatorilor va fi de 9 şi după încă un an acesta va
creşte la 27. În acest ritm, în 21 de ani se ajunge la cifra de 10.460.353.203.

Deci prin metoda multiplicării, lumea ar putea fi ucenicizată în totalitate nu doar expusă prezentării
Evangheliei în 20 de ani, pornind de la un singur individ.

Acest exemplu poate părea idealist, pentru că Dumnezeu lucrează în mod unic în viaţa fiecărui
individ, făcând imposibilă programarea şi selectarea multiplicării în perioade de câte un an. Însă
exemplul oferit arată un lucru foarte important: dacă vrem ca vieţile noastre să aibă un impact
semnificativ pentru Dumnezeu va trebui să dorim să fim implicaţi în procesul de multiplicare. E
uşor acum să ne dăm seama de ce metoda de ucenicizare aleasă de Pavel a fost multiplicarea.

Organizarea
Al treilea şi ultimul element al unei mişcări este managementul: planificarea, organizarea,
conducerea şi controlarea ei. Este esenţial ca o mişcare să aibă un lider bine organizat, care să pună
accent pe aspectele legate de momentum şi de multiplicare. În caz contrar mişcarea va tinde s-o ia
într-o direcţie sau alta şi în final se va dizolva. De asemenea fără o bună organizare ţelul comun s-ar
putea să dispară, ajungându-se la un grup divizat, la o prăbuşire a unităţii şi la pierderea
entuziasmului. Într-un sens managementul este la fel de important pentru o mişcare ca axul pentru o
roată.

De ce eu?

Unii oameni ar putea întreba: “De ce m-aş implica într-o mişcare? Pot să fac ucenici şi de unul
singur.” Este adevărat, putem forma ucenici şi singuri, însă ceea ce trebuie să ne întrebăm este, cum
pot avea un impact maxim asupra lumii: ucenicizând oamenii pe cont propriu sau în contextul unei
mişcări? Dacă ne uităm la efectul pe care momentumul îl are asupra multiplicării, vedem cu
claritate că obţinem impactul maxim ucenicizând în contextul unei mişcări. Însă a fi implicat aduce
cu sine şi alte avantaje.

În primul rând a fi implicat într-o mişcare ajută la lărgirea viziunii noastre (Proverbe 29:18). Există
o puternică tendinţă spre izolare printre creştini, care-i determină de multe ori să creadă că sunt

33
singuri în ceea ce cred. A face parte dintr-o mişcare ne permite să fim încurajaţi de alţii care sunt
dedicaţi aceluiaşi ţel ca şi noi. Oamenii care gândesc ca noi ne ajută să mergem în direcţia corectă
chiar şi atunci când nu simţim acest lucru. Într-o mişcare ştim întotdeauna că nu suntem singuri şi
asta ne ajută să fim fermi în convingerile noastre

Există mulţi creştini care doresc să-şi mărturisească credinţa într-o întâlnire evanghelistică sau
doresc să aibă lucrare personală, însă pur şi simplu nu ştiu cum să facă asta. În acest caz ori vor
încerca s-o facă într-un mod neeficient şi frustrant, ori nu vor încerca deloc. Prin intermediul unei
mişcări pot primi o pregătire constantă. Dacă sunt noi vor învăţa să-şi împărtăşească credinţa cu alţii
şi ulterior vor fi antrenaţi pentru a conduce un grup, pentru a-şi prezenta mărturiile şi a vorbi unor
grupuri mai mari de oameni.

Luând parte la astfel de lucruri vom putea să depăşim piedicile prin credinţă (Luca 10 :3). Câtă
vreme suntem aici pe pământ credinţa noastră trebuie să crească şi fiind puşi doar în situaţii în care
ne simţim siguri pe noi, credinţa noastră va tinde să stagneze. Oamenii implicaţi într-o mişcare se
simt de puţine ori calificaţi pentru a face ceea ce li se cere să facă. Însă atunci când stau în faţa la 50
de oameni pentru a-şi prezenta mărturia sau îl roagă pe şeful sau administratorul de cămin să le
permită să le vorbească studenţilor în sala de lectură, ei înaintează prin credinţă fiind din ce în ce
mai mult capabili să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt.

Un alt avantaj al implicării într-o mişcare este relaţia de continuă subordonare într-o ierarhizare
biblică de ucenicizare. Tindem să devenim asemeni celor cu care ne petrecem timpul şi în special
asemeni celor pe care îi admirăm. Dacă nu facem parte dintr-o mişcare e puţin probabil să intrăm în
relaţie cu creştinii care sunt mai maturi şi au o viziune mai avansată decât a noastră.

În concluzie, o mişcare ne oferă moduri diferite de a ne confrunta cu situaţii ce apar în cadrul

lucrării. (Matei 4:19) Avem posibilitatea să lucrăm cu multe categorii de oameni în afara sferei
noastre de influenţă.

Potenţialul pentru a avea mare impact asupra lumii este enorm când suntem implicaţi într-o mişcare
spirituală, care ne permite să ne investim timpul, aptitudinile şi resursele într-un mod cât mai
eficient. Alăturându-ne unor oameni extrem de devotaţi care gândesc ca şi noi ne va ajuta să
realizăm impulsul care multiplică şi produce o mişcare ce îi dă slavă lui Dumnezeu. În felul acesta
este posibil realmente să luptăm ca un singur suflet pentru Evanghelie.

34
COMUNITATEA TRANSFORMATOARE
(Acest articol este scris pentru lideri şi potenţiali lideri şi voluntari care vor să înceapă o lucrare la universitatea lor.)

Dumnezeu lucrează într-un mod minunat ridicând o reţea de lucrări Alege Viaţa conduse de studenţi
şi voluntari în multe din centrele universitare din România. Alege Viaţa doreşte să ajute liderii şi
potenţialii lideri ca şi tine, să clădească mişcări spirituale care vor transforma campusurile lor şi
care vor avea un impact pentru Hristos în toată lumea.

Ţinta este ca în fiecare centru universitar să se dezvolte o lucrare, care nu este un club, ci mai
degrabă o comunitate transformatoare. Acesta este locul în care studenţii pierduţi sunt
transformaţi prin puterea Evangheliei lui Hristos (Col.1:13-14), unde creştinii sunt transformaţi în şi
prin relaţii pline de “har şi adevăr” (Efeseni 4) şi unde universitatea şi lumea vor fi transformate
prin lucrătorii care vor fi trimişi. (Matei 9: 37-39)

În Faptele Apostolilor 2:42-47 este descrisă prima comunitate transformatoare.

♦ Între ei exista un sentiment de reverenţă deoarece L-au văzut pe Dumnezeu la lucru.

♦ Credincioşii s-au dedicat studiului biblic, rugăciunii, şi unei părtăşii (koininia) reale.

♦ Şi Dumnezeu adăuga zilnic la numărul lor noi persoane mântuite.

Acea primă comunitate a fost rezultatul unei mişcări reale a Duhului Sfânt. Acesta este felul de
mişcare pe care ne încredem că Dumnezeu o va produce în fiecare campus acum. În timp ce
grupul de bază sau o celulă reprezintă fundaţia unei astfel de mişcări, am dori să vedem creşterea
acestora la un număr de studenţi de zece ori mai mare (ex. de la cinci studenţi la 50 de studenţi) sau
chiar mai mult de atât. Şi atunci când Dumnezeu îşi începe lucrarea, El foloseşte adesea studenţi
pentru a pătrunde cu Evanghelia la alţi studenţi.

În toamna anului 1991 în Complexul Studenţesc Agronomie din Bucureşti, doi studenţi şi un
misionar cu „Alege Viaţa”, au început să se întâlnească consecvent pentru a se ruga ca Domnul să
atingă studenţii pierduţi şi să-i folosească pe ei la câştigarea şi ucenizarea lor. După mai puţin de un
an deja 20 de studenţi s-au implicat! În fiecare an care a urmat peste o mie de studenţi au auzit
Evanghelia şi până acum 24 de foşti studenţi necreştini au devenit lucrători cu „Alege Viaţa” şi
slujesc în campusuri din toata ţara. Totul a început cu rugăciune!

Iată un alt exemplu din Statele Unite: în vara anului 1996, “Proiectul de vară Atlanta” a iniţiat
lucrarea în cadrul Universităţii de Stat Kennesaw, într-un campus de navetişti din Atlanta.

Patru ani mai târziu:

♦ Peste 150 de studenţi participau la întâlnirile săptămânale de joi după-amiază (întâlniri
conduse în exclusivitate de studenţi).
♦ Mai mulţi studenţi care L-au cunoscut pe Hristos în această universitate Kennesaw deţin
acum poziţia de lideri.
♦ Făcând parte din mişcarea Atlanta Metro, aceşti studenţi nu numai că întreprind mişcări
transformatoare în campusul lor, ci au ajuns să influenţeze chiar şi oraşul lor, având deja
privirile îndreptate asupra întregii lumi.

1. Care este visul tău? Ce ai vrea ca Dumnezeu să facă în campusul tău?

9
Aşa cum stai şi priveşti la campusul tău, întreabă-te aceste lucruri:

♦ “Ce aş dori ca Dumnezeu să facă aici?”

♦ “Care este visul meu?” Dacă nu cunoşti încă răspunsul, nu este nici o problemă. Dacă vei
continua să te încrezi în El, El îţi va arăta care este voia Lui şi pentru campusul tău.

Viziunea se dezvoltă şi se aprofundează numai dacă studenţi ca şi tine se roagă şi visează

împreună, pătrunzând cu Evanghelia şi la alte persoane din campus. În timp, vei avea
ocazia să te hotărăşti asupra punctelor concrete ale viziunii tale şi să reflectezi asupra
caracterului şi stilului campusului tău.

2. Cum este campusul?

O altă întrebare importantă pe care trebuie să ţi-o pui este: “Cum sunt studenţii din campusul
meu?” Universitatea Kennesaw şi-a programat întâlnirile săptămânale în timpul orelor de prânz.
Acest lucru era cel mai potrivit deoarece campusul era unul pentru navetişti. Majoritatea
campusurilor sunt atât de diferite încât nu se poate stabili o reţetă de formare a unei comunităţi
transformatoare, prin care vor putea fi atinse cu Evanghelia.

Pune-ţi următoarele întrebări cu privire la campusul tău:

♦ Care este nivelul de interes cu privire la lucrurile spirituale?

♦ Ce fel de chei vor putea deschide uşa pentru Evanghelie?
♦ Care sunt interesele studenţilor?
♦ Cum se distrează studenţii?
Răspunzând la aceste întrebări vei putea să-ţi “croieşti” viitoarea lucrare în campus.

3. Care vor fi liderii?

O a treia întrebare care aşteaptă un răspuns este: “Cine va conduce lucrarea în campus?” Cu
siguranţă că Dumnezeu a plasat deja resursele şi oamenii care să pătrundă cu Evanghelia
Sa în campus, pentru a câştiga oameni pentru Hristos. Vrem să descoperim cine sunt acele
persoane şi să-i ajutăm pe acei lideri-cheie să fie pregătiţi pentru a putea începe lucrarea.
Aceasta se numeşte strângerea „componentelor esenţiale”. În Marcu capitolul 4, Isus vorbea
despre sămânţa aceea mică de muştar care, atunci când a fost plantată, a crescut mare devenind
un copac uriaş. Componentele esenţiale sunt ca sămânţa de muştar, conţine toate elementele
viitoare necesare pentru a crea o comunitate transformatoare.

Cum poţi şti dacă aceste componente există în cadrul campusului tău?

Unul dintre directorii pentru lucrarea cu studenţii care nu stau în cămine (studenţii din oraş) din
Campus Crusade for Christ, crede că obţii acel grup decisiv în campusul din care faci parte,
dacă vor exista următoarele patru lucruri:
♦ Lideri uniţi pentru acelaşi scop
♦ Început de comunitate (acele componente esenţiale)
♦ Rugăciune care să asigure victorie
♦ Studenţi cărora să le pese de cei pierduţi
În unele cazuri, cel mai bun mod de a aduna aces grup decisiv este de a intra în parteneriat cu o
biserică sau cu voluntari. Fie că începi cu un student-cheie (ca şi tine) sau că intri în parteneriat
cu o biserică, nu vei putea obţine un grup decisiv decât dacă grupul tău de studenţi ţine
echilibrul între evanghelizare şi ucenicizare.

4. Cum putem să ajungem de la 10 la 50? Cum se poate transforma în realitate visul

meu?
10
Cum putem ajunge de la 10 la 50?

Întreabă-te: “Cum să procedez? Ce îmi trebuie pentru ca visul meu să se transforme în

realitate?” Există cel puţin patru paşi spre formarea unei comunităţi care să poată transforma
universitatea ta pentru Hristos.

Noi suntem implicaţi într-o luptă spirituală, iar rugăciunea are un rol crucial.

RUGĂCIUNEA

În Coloseni 4:2, Pavel îi încurajează pe credincioşi să se “dedice întru totul rugăciunii”. Noi
suntem implicaţi într-o luptă spirituală, iar rugăciunea are un rol covârşitor. E.M.Bounds scria
că nu poate exista dedicare adevărată fără rugăciune şi rugăciune fără dedicare. Pasiunea
pentru Dumnezeu şi pentru lucrarea Lui ia naştere în rugăciune.

În acest punct poţi să fii creativ. De exemplu poţi planifica un marş al Ierihonului şi să
înconjori campusul universitar de şapte ori, rugându-te ca Dumnezeu să facă în aşa fel încât
fortăreţele spirituale să fie dărâmate (poţi face acest lucru în mai multe stiluri, pe care le poţi
aplica apoi campusului tău. Citeşte Iosua 5:13- 6:21).

Alte sugestii:
♦ Poţi iniţia Calea esenţială pentru un lider local Viziunea
O comunitate care

întâlniri de schimbă vieţile si

lumea.
(Fapte 2:42-47)
rugăciune care să
se ţină dimineaţa -50 de studenti care sunt în
procesul de ucenicizare
(grupuri mici de ucenicizare).
♦ Alege un loc care Trimitere
(Mat.
-campusul acoperit cu
Evanghelia de mai multe ori
plasează 9:37- pe an.
-studenţii care încep o relatie
39)
întâlnirea chiar cu Domnul sunt ucenicizaţi şi
integraţi în mişcare.
Ucenicizare -studenţii antrenaţi pentru
printre studenţi. (Col. 3:12- multiplicare, lideri dezvoltaţi
-vieţi schimbate după
17)
(poate într-o (Efes. 4:11-
modelul lui Hristos.
-studenţii trimiţi la seceriş.
16) -multiplicare.
cameră de cămin Evangheliza
sau chiar la re
(Col.4:2-6)
facultate, uneori Componente esenţiale
locul geografic -Liderul
Rugăciun
e:
ne ajută să -grupul decisiv
Col 4:2
-misionarul-antrenor
menţinem -resursele mişcării
“Alege Viaţa” din
accentul nostru zonă
asupra atingerii
celor pierduţi)
♦ Rugăciunea în cadrul grupurilor de studiu
♦ Poţi să contactezi bisericile locale pentru a le cere să se roage pentru campusul tău.

Pentru orice eveniment, rugăciunea este esenţială în înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Comunitatea Transformatoare va creşte odată cu creşterea puterii mărturiei credincioşilor

manifestată în relaţiile lor obişnuite.
EVANGHELIZAREA

Motivaţii biblice puternice pentru evanghelizare se pot găsi în Luca 15:1-6 şi Coloseni 4:2-6.
Trebuie să se găsească moduri de evanghelizare care să fie atât eficiente cât şi atrăgătoare
pentru studenţi.
Trebuie să dezvoltăm puterea mărturiei credincioşilor, aceasta manifestându-se în relaţiile
lor obişnuite.
11
Fiecare student are o întreagă reţea de relaţii cu studenţi de la:
♦ Cursuri
♦ Grupa sa de studiu la facultate
♦ Întâlniri speciale pentru studenţi şi studente
♦ Căminele studenţeşti unde locuieşte

Relaţiile tale cu aceşti studenţi precum şi cu rudele, vecinii şi colegii de la serviciu, oferă cel
mai firesc şi mai puternic context potenţial pentru evanghelizare.

De asemenea te poţi orienta destul de bine şi asupra celor care nu fac parte din reţeaua ta de
cunoştinţe, folosindu-te de unelte simple cum ar fi chestionare pentru studenţii din anul I, lucru
care îţi va da posibilitatea să “arunci năvodul cel mare” şi să formezi acel grup decisiv (dintre
creştini) precum şi să găseşti persoane interesate de lucrurile spirituale. Implementând această
strategie cu studenţii din anul I vei avea posibilitatea de a clădi fundaţia pentru acea comunitate
transformatoare.

Şi mai mult de atât, poţi ajunge chiar să duci mesajul Lui Hristos
Studenţi ca şi voi pot întregului campus, folosindu-te de nişte strategii foarte eficiente
fi folosiţi de către cum ar fi: “Ghidul Bobocilor” (implică distribuirea de materiale
Dumnezeu pentru a de calitate care să-L prezinte pe Hristos în diverse moduri,
schimba lumea. O „Fitzuica”, diferite chestionare care să abordeze problemele cu
care se confruntă studenţii din campus).
cultură globală cu o
tehnologie comună, Acum câţiva ani un student din Boston pe nume Steve Sawyer
mobilitatea şi chiar L-a cunoscut pe Hristos prin intermediul unei persoane, care se
limba arată urgenţa implicase în această lucrare în urma unei campanii prin afişe
şi potenţialul care ţinută într-un campus unde nici măcar nu exista vreun membru
există pentru din „Alege Viaţa”. Chiar dacă era bolnav de SIDA, Steve a dorit
să se implice în lucrarea lui Dumnezeu. El a călătorit prin
răspândirea
campusuri universitare din toată lumea, prezentându-L pe
Evangheliei pe plan Hristos multor oameni. În 1999, când a murit, deja condusese
mondial. mii de studenţi la Hristos. Şi când te gândeşti că totul a început
de la un simplu afiş…
Formarea unei comunităţi transformatoare implică creştere spirituală şi ucenicizare atât
pentru credincioşii noi cât şi pentru cei maturi.

UCENICIZAREA

Formarea unei comunităţi transformatoare presupune atât rugăciune şi evanghelizare, cât şi

creşterea spirituală şi ucenicizarea noilor convertiţi precum şi a celor maturi în credinţă. Există
momente când ucenicizarea este în mod greşit văzută doar între limitele unei abordări
individuale (persoană la persoană). Totuşi, o mare parte din Noul Testament descrie cum vieţile
sunt schimbate radical în cadrul relaţiilor personale şi ale comunităţii biblice (Efeseni 4,
Coloseni 3:12-17). Dumnezeu foloseşte o multitudine de căi pentru a transforma vieţi şi acest
lucru se întâmplă adesea în cadrul grupurilor restrânse unde există o atmosferă în care domină
adevărul şi harul.
Într-un grup mic de studiu:

♦ Credincioşii studiază Biblia

♦ Se roagă împreună
♦ Experimentează părtăşia biblică
♦ Sunt instruiţi pentru a merge în evanghelizare şi a face ucenici la rândul lor.
12
Acest grup ar mai trebui să caute să se implice şi în activităţile bisericii locale. Instruirea şi
viziunea se capătă atunci când aduci cu tine studenţi la anumite întâlniri, conferinţe, proiecte de
vară.

Odată cu dezvoltarea accesului la internet tu, ca şi lider-student, vei avea acces mult mai rapid
la o gamă largă de materiale pentru ucenicizare. De exemplu, orice student din întreaga lume ar
putea să obţină o copie dintr-un studiu biblic de pe acest Web site.

Liderii studenţi pot primi ucenicizare personală nu numai de la biserică sau de pe internet, ci
chiar de la un misionar al „Alege Viaţa”. Dacă acest lucru nu se poate face personal, atunci
studenţii pot primi ucenicizare şi sfătuirea prin telefon, contactând lucrarea catalitică.

TRIMITEREA

În Matei 9:37, Isus a spus “Mare este secerişul dar

puţini sunt lucrătorii”. El a continuat, spunându-le că
este nevoie să se ceară Domnului secerişului să scoată
lucrători la seceriş.

Studenţi ca şi voi pot fi folosiţi de către Dumnezeu

pentru a schimba lumea. O cultură globală cu o tehnologie comună, libertatea de mişcare şi
chiar o limbă de uz internaţional arată urgenţa şi potenţialul care există pentru răspândirea
Evangheliei pe plan mondial. Adesea se întâmplă că lucrările conduse de studenţi ajung să
trimită lucrători la seceriş. Ei fac parte dintr-o mişcare destul de înfloritoare unde studenţii sunt
gata să-L urmeze pe Hristos oriunde El îi conduce.

La Exodul din 1997 la Sovata, peste 130 de studenţi şi misionari au luat o decizia publică să
dăruiască viaţa lor în a duce Evanghelia în lume dacă Dumnezeu îngăduie. De atunci una
dintre misionare a plecat ca misionară cu „Alege Viaţa” în Asia. Alţi 10 studenţi şi misionari
au participat în proiecte internaţionale şi din anul acesta o echipă de misionari a început o
lucrare în Yugoslavia. „Alege Viaţa” din România doreşte să se dezvolte ca un centru de
trimitere şi chiar să formeze relaţii de parteneriat cu alte ţării pentru a planta şi a menţine lucrări
noi printre studenţi în locuri unde Evanghelia încă nu a pătruns.

Odată cu creşterea numărului de ocazii oferite de-a lungul anului de pregătire, studenţii vor
avea mai multe oferte de a sluji lui Hristos şi de a se orienta asupra felului cum îşi pot folosi
abilităţile, implicându-se într-o lucrare pe o perioadă nelimitată după ce vor termina facultatea.
Dincolo de hotarele noastre avem ocazia să facem parte dintr-o mişcare a Duhului Sfânt prin
care mii de studenţi sunt mobilizaţi pentru a atinge lumea pentru Hristos.

Pe măsură ce lucrarea catalitică din România se dezvoltă, creşterea numărului de proiecte de

vară şi ale celor implicaţi în a duce Evanghelia naţiunilor va putea aduce multa glorie Lui
Hristos.

Se întâmplă acum!

Începând cu anul 1997, lucrări conduse de studenţi au fost plantate în campusuri din toată ţara.
Prin eforturile de pionierat ale echipelor de evanghelizare, ale partenerilor din cadrul bisericii şi ale
angajaţilor din cadrul lucrării Catalitice, lucrări studenţeşti au fost plantate în multe campusuri
universitare începând cu anul 1997. Cu toate acestea, există încă multe campusuri în care nu s-a
pătruns până acum şi unde avem credinţa că Dumnezeu are deja pregătite resursele necesare pentru
a se pătrunde şi acolo.

13
Visul nostru este crearea unei echipe de studenţi şi voluntari care să lucreze cu studenţii, nu numai
în fiecare campus, ci şi la fiecare facultate din fiecare campus. Avem credinţa că Dumnezeu va
ridica lideri dintre voi şi ajutându-vă să dezvoltaţi o comunitate transformatoare, ne putem deja
imagina acea zi în care fiecare student va avea ocazia să fie transformat de Isus Hristos.

14
Calea esenţială pentru un lider local/ Lucrarea Catalică
Scopul: Transformând studenţii pierduţi în lideri-slujitori după modelul lui Hristos
Viziunea
Comunitatea care schimba
vieţi şi lumea
(Fapte 2:42-47)

- 50 studenţi care sunt în

grupuri mici.
-Campusul acoperit cu
Trimiterea: Evanghelia de mai multe ori
(Matei 9:37-39) în decursul anilor
-Plantarea altor -Studenţi care încep relaţia
celule cu Domnul şi intră în
-Parteneriate cu procesul ucenicizării,
alte campusuri
din zona
integrându-se în mişcare.
Ucenicizarea: -Misionar cu -Studenţi antrenaţi pentru
(Coloseni 3:12-17) Alege Viata multiplicare, lideri dezvoltaţi
(Efes. 4:11-16) -Voluntari -Vieţi schimbate după
-Celula -Proiecte modelul lui Hristos
-Instruirea internaţionale
-Implicarea într-o -studenţi trimişi la “seceriş”
biserică -se nasc alte grupuri mici
Evangelizarea: -Conferinţe Valori: unitatea,
(Col.4:2-6) -Proiecte de vară
-Reţea de relaţii credinţa, dragostea,
-Boboci viziunea, misiunea,
-Facultatea
închinarea.
Elemente de bază Rugăciunea:
-Studii
evanghelistice
Primul pas in tot -Evanghelizare în
-lider grup mare şi mic
ce facem, inima
-Echipa de baza de cinci lucrarii
-misionar “antrenor” Col 4:2
-resurse din mişcarea locală Pentru atingerea
scopului
-Voluntari sau/şi Biserica-
partener
15
Capitolul 5
STRATEGIA MIŞCĂRII NOASTRE

Nu este important numai să înţelegi obiectivele şi ţelurile organizaţiei “Alege Viaţa”, ci trebuie să
ştii cum să le transformi într-o strategie prin care campusul tău să fie câştigat pentru Domnul.
Trebuie să te gândeşti la caracteristicile campusului tău şi la nivelul de dezvoltare al lucrării voastre.

Tu îţi cunoşti campusul, probabil, destul de bine. Ştii ce gândesc studenţii despre participarea la
activităţile studenţeşti (de exemplu: fac parte din diferite grupuri sau sunt indiferenţi?). Tu ştii cum
îşi petrec timpul lor liber (poate unii au serviciu, sunt la seral sau au foarte mult de învăţat, ca cei de
la medicină de exemplu).

De asemenea trebuie să cunoşti stadiul de dezvoltare al mişcării voastre, cât de multe progrese s-au
făcut spre atingerea ţelului de câştigare, zidire şi trimitere. Înţelegerea modului de dezvoltare al
mişcării te va ajuta să hotărăşti când să începi o întâlnire săptămânală, când să-ţi concentrezi efortul
pentru zidirea ucenicilor şi când să-ţi îndrepţi eforturile către evanghelizarea altor grupuri din
campus.

Pentru a te ajuta în evaluarea progresului unei mişcări, “Alege Viaţa” a dezvoltat o strategie
compusă din 4 etape: pătrundere, concentrare, saturaţie şi continuare.
Folosind această strategie vei putea identifica nivelul mişcării şi vei şti ce fel de mijloace trebuie
folosite pentru a face mişcarea să continue să se dezvolte.

A. STRATEGIA CELOR PATRU ETAPE.

CONTINUARE
SATURAŢIE
CONCENTRARE
PĂTRUNDERE

1. Etapa 1. PĂTRUNDEREA

a. În acest stadiu iniţial, obiectivul este de a găsi studenţi şi de a-i aduna laolaltă. Acum cauţi
să dezvolţi un nucleu de 25 până la 40 de studenţi care vor deveni, în cele din urmă,
oamenii de bază care te vor ajuta la evanghelizarea întregului campus. Fără acest nucleu
nu vei reuşi să zideşti o mişcare.
b. Acest stadiu cere multă evanghelizare.
c. Găseşte creştini care sunt gata să accepte provocarea de a se implica în lucrare, de a fi
instruiţi şi de a creşte spiritual.
d. Caută şi găseşte oameni care au influenţă asupra celorlalţi din campus (şefi de cămin,
conducători diverselor grupuri, etc).
e. Foloseşte întâlnirile de evanghelizare în grup. Când organizezi întâlniri în grup mare, mai
mulţi oameni vor auzi Evanghelia şi creşte şansa ca printre ei să fie cei cu ajutorul cărora
39
 vei zidi mişcarea. Nu te limita doar la evanghelizare personală (om la om).
f. Aminteşte-ţi de imaginea ta în faţa necreştinilor. Prima impresie contează foarte mult aşa
că încearcă să fii la înălţime.
g. Perioada de timp în care mişcarea ta va rămâne în faza de pătrundere va fi influenţată de
numărul creştinilor din campusul tău şi de receptivitatea studenţilor faţă de Evanghelie.
Dar nu lăsa aceşti factori să te împiedice să crezi că Dumnezeu va face lucruri
extraordinare! Mişcările pot porni mai greu dar apoi să crească foarte repede.

2. Etapa 2. CONCENTRAREA (Focalizarea)

1. În acest stadiu dirijezi eforturile liderilor mişcării.

2. Saturează o zonă a campusului (de exemplu un cămin) în care poţi forma lideri. Aceştia
vor conduce mişcarea spre faza a 3-a.
3. Ar trebui să ne concentrăm mai ales pe evanghelizarea bobocilor (anul întâi), având în
vedere că ei vor mai fi studenţi 4-5 ani şi vor avea timp să devină lideri. Ei au în general
mai mult timp liber, deci pot participa la mai multe activităţi. De asemenea, bobocii sunt
mai deschişi faţă de Evanghelie decât cei din anii mai mari.
4. În această etapă ar putea începe o lucrare printre alte grupuri cu valoare strategică (de
exemplu: alte cămine sau facultăţi (poate particulare), profesori sau studenţi străini).

3. Etapa 3. SATURAŢIA

i. Etapele 1 şi 2 continuă, chiar dacă intrăm şi în etapa saturaţiei. De aceea, pentru pornirea
ei, este nevoie de foarte mulţi oameni care doresc să se implice în lucrare.
ii. Mişcarea ta se va găsi în etapa a 3-a când 70% din studenţi aud Evanghelia în fiecare an
prin intermediul evanghelizării personale sau prin diferite întâlnire ale grupului.
iii. În această etapă, 2-3% dintre studenţii de la facultate fac parte din grupuri mici de studiu.
iv. Pe lângă evanghelizare personală, au loc conferinţe evanghelistice la scară mare şi alte
întâlniri evanghelistice în grupuri mari (la nivel de cămin, facultate, grupă).

4. Etapa 4. CONTINUARE

a. Toate celelalte etape se desfăşoară acum în mod simultan.

b. Trebuie să fie pus accent pe formarea liderilor, pentru a satura campusul anual.
c. Atenţia se concentrează tot mai mult pe trimitere. Această trimitere include nu numai
campusul, ci şi alte segmente ale societăţii: ex. liceeni, oameni din biserici etc.
d. Campusul a devenit "trimiţător", îndeplinind astfel unul dintre ţelurile principale ale
mişcării: găsirea oamenilor necesari pentru a duce la împlinire Marea Trimitere în această
generaţie.

B. FOLOSIREA STRATEGIEI CELOR PATRU ETAPE ÎN CAMPUSURI

DIFERITE.

1. CAMPUS „MULTI-DIVERS”

Campusul multidivers se referă la o universitate atât de mare şi de diversă, încât câştigarea

numai a unui segment al ei nu ar conduce la aducerea la Hristos a tuturor studenţilor. De
exemplu, la mai multe facultăţi studenţii maghiari fac grup separat de cei români. De
asemenea, unele facultăţi au studenţi în cămine, iar altele nu. Nu există o strategie unică
pentru acest tip de campus, ci mai degrabă o strategie compusă din elemente cuprinse în
fiecare din următoarele strategii.
2. CAMPUS „EXTRA-CĂMIN”
40
Este acel campus în care majoritatea studenţilor locuiesc în oraş (cu părinţii sau în gazdă).
Studenţii nu trăiesc în cămin şi nici nu se identifică cu căminele în ceea ce priveşte viaţa lor
socială sau activităţile lor extraşcolare. Grupurile cu un interes comun (de exemplu, băieţii
care joacă fotbal împreună, cluburi de speologie, etc.), nu sunt puternice în campusurile
extracămin.

I. Etapa 1. PĂTRUNDEREA

Aici găsim şi apoi dezvoltăm lideri.

1. O mişcare are nevoie de "motoare" (acele persoane cu o inimă pentru Dumnezeu şi
foarte învăţabile). Obiectivul acestei prime etape este de a găsi şi forma aceşti lideri.

2. Primul lucru care trebuie făcut este de a determina locurile în care se întâlnesc studenţii.
Spre deosebire de celelalte, multe campusuri extracămin nu au acele elemente
tradiţionale care asigură o audienţă la prezentarea Evangheliei. Dacă există studenţi
care locuiesc în campus trebuie să începem cu ei pentru că ei sunt cei mai accesibili şi
pot furniza un impuls mişcării.

3. Câteva consideraţii speciale. E dificil să ai primul contact cu studenţii prin telefon.

Deoarece studenţii stau doar câteva ore la facultate în afara orelor de şcoală, s-ar putea
să fie dificilă stabilirea unei întâlniri. Orarele lor sunt în general foarte încărcate, deci s-
ar putea să fie foarte greu să-i motivezi să se întâlnească cu tine.

4. Sugestii. Cele mai potrivite ore pentru a găsi un student acasă sunt între 20-22.
Stabileşte întâlniri dimineaţa devreme sau imediat după ore. Sau poţi să te întâlneşti cu
el seara în oraş. Locuri posibile: o cofetărie, un parc etc. O sursă bună de contacte este
folosirea unui sondaj. Poţi aşeza o masă cu cărţi creştine la ieşirea din facultate şi să îi
rogi pe studenţii interesaţi să completeze un sondaj pentru a primi o carte.

5. Idei importante pentru a zidi ucenici din această categorie de studenţi. Organizează cât
mai multe excursii la sfârşit de săptămână şi alte ieşiri. Aceste ieşiri sunt printre
puţinele locuri în care ei se pot întâlni cu ceilalţi creştini de la facultatea lor. Invită-i cu
tine la biserică. Aminteşte-ţi că studenţii din oraş se vor întâlni mai mult în funcţie de
orele lor libere decât în funcţie de interesele lor comune. Părinţii exercită o mai mare
influenţă asupra studenţilor ce locuiesc în oraş, din moment ce marea lor majoritate îşi
văd părinţii în fiecare zi.

6. Creează momentum de lucrare în campusul extracămin. O atmosferă apatică la facultate

şi prezenţa unor activităţi concurente în afara şcolii, pot opri momentumul unei mişcări
din campus. Va trebui să foloseşti activităţi cât mai atractive. De exemplu întâlniri cu
persoanele cele mai cunoscute din campus (studenţi sau profesori) sunt de recomandat
pentru etapa de infiltrare (pătrundere).

II. Etapa a 2-a. CONCENTRAREA

Dirijează eforturile liderilor.

a. Saturează acel segment al campusului în care pot apărea liderii, care vor fi cei mai
eficienţi în a duce la îndeplinire etapa a 3-a. În cele mai multe cazuri aceştia sunt
bobocii.

b. Un grup important asupra căruia trebuie să-ţi concentrezi atenţia, pe lângă alte
grupuri existente în campus, este cel al colegilor tăi. Colegii tăi de an sau de grupă
sunt o altă sursă de posibile contacte (una din puţinele astfel de surse în campusul
41
 extracămin).

c. Procesul de zidire a ucenicilor poate fi ulterior accelerat prin încurajarea studenţilor de

a sta în chirie în acelaşi complex, de a forma grupuri de rugăciune şi de a continua
organizarea de excursii, picnicuri şi alte întâlniri sociale la sfârşit de săptămână.

III. Etapa a 3-a. SATURAŢIA

Evanghelia trebuie să fie prezentată în întregul campus. În această etapă s-ar putea să
doreşti să-ţi menţii programul de saturare în comunitate pentru a ajunge la studenţii care nu
locuiesc în campus, ci în afara lui, acasă şi în oraş. Continuă să pui accentul pe
evanghelizarea printre colegi şi în grupuri deja formate (cluburi, grupări sportive etc.)

IV. Etapa a 4-a. CONTINUAREA

Menţine saturaţia completă în mod continuu. Activităţile din campusul extracămin în

timpul etapei a 4-a sunt aceleaşi cu cele enumerate anterior în modelul pentru etapa a 4-a.

3. CAMPUS FĂRĂ ELAN

Există campusuri unde sunt puţini studenţi sau un număr mic de facultăţi. În aceste locuri
studenţii nu simt că aparţin de o universitate şi nici nu se simt uniţi. Acesta sunt campusuri fără
elan şi energie studenţească. Problema de care ne izbim, când vrem să construim aici o mişcare
care să aibă „momentum” este inerţia lor.

a. În acest caz trebuie să ne păzim de ideea că Dumnezeu nu va putea face nimic acolo.
Dacă satan te convinge de acest lucru, eşti dezarmat pentru luptă. Atunci când
problemele în acest tip de campus devin mari, ar fi greşit să tragi concluzia că uneltele
folosite de “Alege Viaţa” nu vor da roade. Un pas important pentru a-L vedea pe
Dumnezeu câştigând studenţii dintr-un campus “fără elan” este clădirea unei mişcări de
rugăciune acolo. Apoi poţi începe să foloseşti materialele de evanghelizare şi de zidire a
ucenicilor pe care le-ai primit.

b. Caută studenţii care sunt lideri şi foloseşte diferitele materiale disponibile pentru a le
spune despre mântuirea prin Hristos. Evanghelizarea şi provocarea lor ar trebui făcută
individual. Chiar dacă locurile în care îi vei găsi sunt diferite, metodele de a-i câştiga şi
zidi sunt aceleaşi.

c. În timp ce cauţi liderii, să nu treci cu vederea acele părţi ale campusului care par lipsite
de importanţă. De exemplu, grupurile cu un hobby comun (club de dans, echipă de
fotbal, grup de speologi, medicinişti) sau grupurile minoritare.

Concluzii
Trebuie să ne amintim că viziunea noastră trebuie să cuprindă câştigarea întregii lumi pentru Isus
Hristos.Mişcarea din campusul nostru nu este un scop în sine, ci este doar o modalitate de a ajuta la
îndeplinirea Marii Trimiteri. Pe măsură ce participi la câştigarea campusului tău, mişcarea va
produce ucenici care vor fi trimişi la câştigarea oamenilor din alte părţi ale lumii. Cu alte cuvinte,
dacă lucrarea din campusul nostru nu produce bărbaţi şi femei care să meargă în toată lumea, atunci
nu ne-am atins obiectivul nostru. "... Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-
le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări." ( 2 Corinteni
5:19 )

42
Capitolul 6
CONDUCEREA UNEI MIŞCĂRI SPIRITUALE

Lumea de astăzi are nevoie de creştini instruiţi ca tine, credincioşi dinamici pregătiţi să-i conducă pe
alţii şi să aibă un impact în societatea noastră. Acest manual îţi furnizează mijloacele de instruire.
Dar mijloacele nu sunt suficiente, tu ai nevoie de o umblare profundă, zilnică cu Hristos. Succesul
lucrării tale nu este determinat de instruirea pe care o primeşti, ci depinde în primul rând de
umblarea ta cu Hristos şi de ceea ce face El prin tine.

În Ioan 7:38, Isus spune: "Cine crede în Mine, din inima lui vor curge
râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Viaţa lui Isus din noi se revarsă în
afară, producând o lucrare dătătoare de viaţă. Nu încerca să iei apă
dintr-un râu secat; asigură-te că râul este în permanenţă legat la sursă.
Doar Isus poate face să izvorască „apa” din care curge lucrarea ta.
Sperăm că acest capitol te va ajuta să descoperi secretul unui lider
spiritual: Isus este întotdeauna sursa.

TIMPUL DE PĂRTĂŞIE CU DOMNUL

Timpul pe care-l petrecem zilnic în intimitate cu Dumnezeu este esenţial pentru lucrarea noastră.
Isus a demonstrat că lucrarea noastră publică pentru Dumnezeu este precedată de timpul pe care-l
petrecem în intimitate cu Dumnezeu. El a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-şi
alege apostolii şi a lăsat mulţimile şi pe apostolii neliniştiţi, ducându-se într-un loc singuratic pentru
a sta de vorbă cu Tatăl (Marcu 1:35). Începe-ţi, deci, lucrarea cu cea mai importantă
întâlnire! Fixează-ţi în orar un timp pe care să-l petreci zilnic cu Dumnezeu. Alege un timp din zi
în care poţi fi atent şi în care nu vei fi întrerupt. Fă din acest timp o prioritate.

Studiu biblic

Un conducător spiritual are nevoie de o cunoaştere tot mai solidă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu
cât vei citi mai mult Scriptura cu atât Îl vei cunoaşte şi înţelege tot mai mult pe Dumnezeu, atributele
Sale, puterea Sa, promisiunile Sale şi relaţia Lui cu tine. De asemenea îţi vei stabili convingeri
biblice puternice care îţi vor determina comportamentul şi te vor ajuta să vorbeşti despre Hristos cu
încredere.
Studiind Cuvântul vei avea şi un model pentru viaţa ta: viaţa lui Hristos. Exemplul Său de
conducător te poate ajuta să echilibrezi îndatoririle pe care le ai cu dragostea faţă de oameni.

Învaţă să cauţi în Biblie răspunsurile la întrebările pe care ţi le pun alţii. Ea este baza pentru luarea
unor decizii obiective, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu al omului.

Rugăciunea

Dacă vrei să înveţi să te rogi, începe prin a te ruga. Apoi roagă-te şi mai mult. Rugăciunea
demonstrează dependenţa noastră de Dumnezeu pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus şi ne rugăm
în mod continuu. Rugăciunea eliberează puterea lui Dumnezeu şi ne aduce în prezenţa Tatălui
43
nostru.

Învaţă să-L lauzi pe Dumnezeu atunci când te rogi. În loc să te lamentezi, roagă-te. Supărarea şi
amărăciunea noastră dispar pe măsură ce aducem mulţumiri. "Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos
să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm." (Psalmul 147:1)
Roagă-te pentru toate activităţile tale. Când mergi să vorbeşti la o întâlnire, roagă-te înainte de a
pleca, în timp ce eşti prezentat, pe măsură ce vorbeşti şi chiar şi după întâlnire. Roagă-te tot timpul!

Urmăreşte punctele următoare care te vor ajuta să experimentezi un timp de rugăciune profund:

M - Mărire: Preamăreşte-L pe Dumnezeu, laudă-L pentru cine este, pentru ceea ce a făcut
şi va face.
M -Mărturisire: Recunoaşte orice păcat pe care EL ţi-l descoperă şi mulţumeşte-I
pentru iertarea Sa.
M - Mulţumire: Adu mulţumire lui Dumnezeu în orice situaţie, ştiind că tot ceea ce face
El este spre binele tău.
M -Mijlocire: Adu la cunoştinţa lui Dumnezeu toate cererile tale, mici sau mari,
deoarece El are grijă de toate nevoile noastre.

Răspunsul nostru la îndurarea lui Dumnezeu trebuie să fie ASCULTAREA.

"Încă n-a văzut lumea ce poate face Dumnezeu cu, prin şi pentru un om care este în totalitate supus
Domnului Isus Hristos." Aceasta a fost provocarea ce l-a făcut pe D.L.Moody să spună: "Eu vreau
să fiu acel om." Dumnezeu a folosit un om "obişnuit" pentru a evangheliza mari mulţimi.

Cel mai bun test al dragostei noastre pentru Hristos este ascultarea. Isus a spus: "Cine are
poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi
iubi şi Mă voi arăta lui." (Ioan 14:21)

Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi dragostea Lui faţă de noi, cu atât mai mult vom vrea
să-I fim plăcuţi. Ştiind că dragostea Lui este necondiţionată şi constantă, vom avea încredere cu
privire la viitor. Nimic din ceea ce pot să fac nu-L va determina pe Dumnezeu să mă iubească mai
mult mâine decât mă iubeşte astăzi. Nimic din ceea ce pot să fac nu-L va determina să mă iubească
mai puţin. Dar, pentru a experimenta avantajele acestei iubiri, trebuie să-L ascult.

MĂRTURIA CREŞTINĂ

Singurul lucru pe care mulţi oameni îl asociază cu prima lor experienţă de mărturisire a credinţei,
este teama. Ei îşi uită şi numele, îşi pierd vocea sau încep să tremure. Apoi se gândesc la toate
lucrurile inteligente pe care ar fi trebuit să le spună.

Mărturia ne aduce bucurie când suntem călăuziţi de Duhul Sfânt. Ea ne forţează să ieşim din starea
de automulţumire şi să ne încredem în Dumnezeu. După cum un muşchi se întăreşte prin exerciţiu
fizic, tot aşa credinţa noastră devine mai puternică pe măsură ce mărturisim altora despre Isus
Hristos.

Un student care nu mărturiseşte va începe în cele din urmă să stagneze spiritual. Oamenii îşi
dezvoltă o credinţă centrată în propria persoană şi apoi încep să-i critice pe cei care fac
evanghelizare. Ei uită că sunt într-o luptă spirituală; sunt astfel înşelaţi, rămânând deoparte, din
indiferenţă şi pasivitate.

Aminteşte-ţi că noi nu mărturisim pentru a fi mai spirituali sau a câştiga anumite favoruri de la
44
Dumnezeu. Noi mărturisim din "revărsarea" vieţii lui Isus în noi. Asigură-te că eşti plin de Duh în
fiecare zi şi că eşti gata să fii folosit de Dumnezeu.

PĂRTĂŞIA CU ALŢII

"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii..."
(1Ioan 1:7)
Părtăşia este armonia cu alţi creştini pe măsură ce umblăm în lumina călăuzitoare a Duhului lui
Hristos.
Ca şi lider, ai nevoie de părtăşie cu alţi credincioşi, după cum ai nevoie de părtăşie cu Dumnezeu.
Nu fi un "singuratic" spiritual. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu alţi creştini pentru a vă
încuraja reciproc spre creştere. Fii cât poţi de vulnerabil faţă de ei.

ADMINISTRAREA TIMPULUI

Pentru un lider, timpul este foarte preţios. Nu poate fi oprit sau înmagazinat. Timpul nu este
reversibil, aşa că învăţând să ţi-l administrezi, poţi da o amploare mult mai mare vieţii şi slujirii tale.
Începe prin a-ţi fixa obiective şi scrie aceste lucruri în programul tău.

După ce ai stabilit obiectivele fă o listă cu "DE FĂCUT". Enumeră activităţile impuse de către
obiectivele propuse. De exemplu să presupunem că ţelul urmărit este obţinerea unui 9 la chimie
organică. "De făcut" va fi pentru tine să înveţi câte o oră în fiecare zi. Vei scrie, deci, în orar "de la
ora 14 la 15 zilnic" şi vei dedica această oră studiului.

CONCLUZIE

A fi lider al unei mişcări spirituale cere mai mult decât metode eficiente şi instruire. Trebuie să
laşi Duhul lui Dumnezeu să-ţi transforme atât inima şi caracterul, cât şi activităţile.

45
 PARTEA a II-a
RUGĂCIUNEA, INIMA UNEI MIŞCĂRI
SPIRITUALE
Calea
lea esenţială pentru un lider local
Scopul: Transformând studenţii pierduţi în lideri-slujitori după modelul lui Hristos

Viziunea
Comunitatea care
Rugăciunea: schimbă vieţi şi lumea.
“Fiecare era plin de
Primul pas în tot ce facem, uimire…….”
inima lucrării Matei 9:36-38 (Fapte 2:42-47)
• Tatăl nostru -Reverenţă faţă de
• Gânduri despre rugăciune Dumnezeu şi lucrarea Lui,
• Rugăciunea este înălţată spre uimire, dinamism,
gloria Tatălui conştientizarea Măreţiei lui
• De ce să te rogi Dumnezeu...( Fp. 2:42 ).
• Rolul rugăciunii în împlinirea -Rugăciunea într-un singur
Marii Trimiteri gând ( unită ),pentru trezire
• Rugăciunea, elementul esenţial spirituală şi lucrători la seceriş
al unei mişcări spirituale sub forma grupurilor de 3.
• Cum să motivezi oamenii ( 50 de studenţi care sunt
pentru o mişcare de rugăciune implicaţi).
• Cum să te rogi -scânteia pentru trezire
• Cum să conduci un timp spirituală în campus, ţară şi
de rugăciune în grup lumea întreagă
• Grupul celor trei - Toată activităţile lucrării
• Descrierea slujbei responsabilului sunt susţinute prin rugăciune
cu rugăciunea -Studenţii care încep relaţia cu
Domnul încep să se roage în
mod consecvent.
-Mobilizarea consecventă în
rugăciune pentru împlinirea
Marii Trimiteri în alte ţări.
-Lanţuri de post şi rugăciune
-Împlicarea Bisericii în
rugăciune pentru lucrare
-noi studenţi implicaţi în
lucrarea de evanghelizare şi
Elemente de bază ucenicizare.
Valori: unitatea,
-lider credinţa, dragostea,
-grupul decisiv de cinci viziunea, misiunea,
-misionar “antrenor” închinarea.
-resurse din mişcarea locală
-voluntari sau/şi Biserica-
partener

1
 TATĂL NOSTRU

Când vã rugaţi...

“Iatã dar cum trebuie sã vã rugaţi:

Tatãl nostru care eşti în ceruri!

Sfinţeascã-se Numele Tãu;

Vie Împãrãţia Ta;

Facã-se voia Ta, precum în cer şi pe pãmânt.

Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi;

Şi ne iartã nouã greşelile noastre,

Precum şi noi iertãm greşitilor noştri,

şi nu ne duce în ispitã, ci izbãveşte-ne de cel rãu.

Căci a Ta este Împãrãţia şi puterea şi slava în veci . Amin!”

“Atunci a zis ucenicilor Sãi: “ Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrãtorii!

Rugaţi dar pe Domnul secerişului sã scoatã lucrãtori la secerişul Lui. “

Domnul vostru Isus Hristos

48
 GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE

Când Dumnezeu are ceva foarte mare de îndeplinit pentru Biserica Sa, este voia Lui ca acest
eveniment sã fie precedat de rugãciunea fierbinte a poporului Sãu.
Jonathan Edwards

Oamenii cautã metode mai bune. Dumnezeu cautã oameni disponibili.

E.M. Bounds

Cea mai înaltã chemare a lui Dumnezeu pentru orice bãrbat sau femeie, este sã dedice un timp
mai lung pentru a se ruga.
Bill Bright

Este posibil sã mişti oamenii, prin Dumnezeu, doar rugându-te.

Hudson Taylor

În rugãciune, dacã noi ignorãm partea pe care Duhul Sfânt o are, eşuãm în a folosi arma cea
mai importantã.
J. Oswald Sanders

Dacã aş dori sã umilesc pe cineva, l-aş întreba despre viaţa lui de rugãciune. Nu cunosc
altceva care sã se compare cu acest subiect şi care sã ducã la o mãrturisire cu pãrere de rãu mai
mare.
Dean C. J. Vaughn

Dacã noi am petrece mai multe nopţi albe în rugãciune, ar fi mai puţine suflete care ar petrece
noaptea albã a veşniciei în iad.
Leonard Ravenhill

Poţi sã afirmi despre vitalitatea oricãrei biserici sau mişcãri prin mãrimea pe care o acordã
întâlnirilor de rugãciune.
John Hannah

Iar noi vom stãrui necurmat în rugãciune şi în propovãduirea Cuvîntului.

Faptele Apostolilor 6:4.
49
Capitolul 1
RUGĂCIUNEA ESTE ÎNĂLŢATĂ SPRE GLORIA
TATĂLUI

Înainte de a pleca de pe pământ, Iisus i-a învăţat pe ucenicii Lui se roage. El le-a spus: “Orice
veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” ( Ioan 14:13 ). Cu
alte cuvinte scopul final al rugăciunii este glorificarea Tatălui.

Celălalt aspect al scopului rugăciunii îl găsim în Ioan 16:24. Iisus spune: “Până acum n-aţi cerut
nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

Scopul rugăciunii este ca bucuria noastră să fie deplină. Cele două scopuri - gloria lui Dumnezeu
şi bucuria poporului Său - se regăsesc în actul rugăciunii. Zelul pe care l-au avut apostolii pentru
înălţarea influenţei supreme a lui Dumnezeu în întreaga lor lucrare misionară a fost pus în ei de
Iisus. În Ioan 15:5 Iisus a spus : “Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în
cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”

Deci suntem cu adevărat total ineficienţi ca lucrători prin noi înşine. S-ar putea să avem multe
strategii omeneşti, planuri şi eforturi, dar efectul spiritual acordat gloriei lui Hristos va fi nul.
Aşa cum spune Ioan 15:5, Dumnezeu nu doreşte ca noi să fim fără roadă, ci să “aducem multă
roadă”. El ne promite să facă pentru noi şi prin noi ceea ce noi nu putem prin noi înşine.

Cum Îl glorificăm noi atunci pe EL? Iisus ne dă răspunsul în Ioan 15:7 : “Dacă rămâneţi în
Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Noi ne rugăm.
Noi Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi prin Hristos ceea ce nu putem face prin noi înşine
- să aducem roadă. Apoi versetul 8 ne arată rezultatul: “Dacă aduceţi multă roadă prin aceasta
Tatăl Meu va fi proslăvit.” Deci cum este Dumnezeu glorificat prin rugăciune ?

Rugăciunea este recunoaşterea clară a faptului că fără Hristos nu putem face nimic.
Rugăciunea este întoarcerea dinspre noi înspre Dumnezeu cu încrederea că El se va îngriji
de noi. Rugăciunile ne smeresc pe noi şi Îl înalţă pe Dumnezeul atotsuficient.

Acesta este motivul pentru care lucrarea misionară înaintează prin rugăciune. Ţelul final al lui
Dumnezeu este să se glorifice pe Sine. El va realiza acest lucru prin triumful suveran al scopului
Său misionar, acela ca naţiunile să I se închine. El Îşi va asigura victoria intrând în luptă şi
devenind LUPTĂTORUL principal. El va arăta clar tuturor participanţilor implicarea Lui prin
rugăciune, pentru că rugăciunea arată că putere vine de la Dumnezeu.

RUGĂCIUNEA ESTE MIJLOCUL DE LUPTĂ PENTRU MÂNUIREA CUVÂNTULUI∗

Până nu vom simţi forţa acestui adevăr, nu ne vom ruga aşa cum trebuie şi nici măcar nu vom
cunoaşte ce este rugăciunea. În Efeseni 6:17-18 Pavel face legătura dintre viaţa de luptă şi
lucrarea rugăciunii:
v.17 Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu.

59
 v.18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la
aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”
În original, versetul 18 nu începe o nouă propoziţie, ci se leagă de versetul 17 astfel: “Luaţi sabia
Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu, înălţând tot felul de rugăciuni şi cereri în fiecare
ocazie...” Luaţi sabia înălţând rugăciuni!

Rugăciunea este comunicarea cu cartierul general prin care armele de război sunt angajate în
luptă după voia lui Dumnezeu. Aceasta este legătura dintre arme şi rugăciune din Efeseni 6.
Rugăciunea este un mijloc de luptă.

MISIUNEA ESTE DATĂ CA UN CÎMP DE RUGĂCINE∗

Această legătură dintre rugăciune şi misiune poate fi văzută într-un text care nu foloseşte cuvinte
despre război, dar în care se vorbeşte despre aceeaşi realitate. În Ioan 15:16. Isus a spus:

“Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi
roadă , şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă
dea.”

Logica acestei fraze este crucială. De ce să le dea Tatăl lucrurile cerute de ei în Numele lui Iisus?
Răspuns: Pentru că ei au fost trimişi să aducă roadă. Motivul pentru care Tatăl dă ucenicilor
instrumentul rugăciunii este acela că Iisus le-a dat o misiune. De fapt, din gramatica textului din
Ioan 15:16 reiese că motivul pentru care Iisus le dă această misiune este ca ei să poată folosi
puterea rugăciunii. “V-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă... pentru ca orice veţi cere de la
Tatăl în Numele Meu , să vă dea.”

Acesta este un alt fel de a spune că rugăciunea este un aparat de emisie-recepţie pentru vreme de
război. Dumnezeu l-a conceput şi ni l-a dat să-l folosim în misiune. Poţi spune că scopul misiunii
este “să aducă roadă“ sau “să-i elibereze pe captivi“. Esenţialul rămâne acelaşi. Rugăciunea este
creată cu scopul de a lărgi graniţele Împărăţiei peste “teritoriul inamic şi neroditor”.

RUGĂCIUNEA DOVEDEŞTE SUPREMAŢIA LUI DUMNEZEU ÎN MISIUNE∗

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a hotărât ca rugăciunea să aibă un loc atât de
important în misiunea Bisericii.

Scopul rugăciunii este de a clarifica tuturor participanţilor la acest război că victoria Îi aparţine
Domnului.

Rugăciunea este mijlocul hotărât de Dumnezeu să ne aducă nouă har şi lui Dumnezeu glorie.
Acest lucru se vede clar în Psalmul 50:15. Dumnezeu spune: “Cheamă-mă în ziua necazului şi
Eu te voi izbăvi, iar tu mă vei proslăvi.”

Rugăciunea Îl aşează pe Dumnezeu în postura Binefăcătorului atotsuficient şi pe noi în postura

beneficiarului aflat în nevoie. Astfel că atunci când misiunea Bisericii înaintează prin rugăciune,
se manifestă supremaţia lui Dumnezeu, iar nevoile “ trupelor “ creştine sunt împlinite.

SCOPUL FINAL AL LUI DUMNEZEU SE VA REALIZA DOAR PRIN RUGĂCIUNE∗

Acest rol crucial al rugăciunii reafirmă scopul măreţ al lui Dumnezeu de a-Şi înălţa şi de a-Şi
arăta gloria pentru bucuria celor răscumpăraţi din toate naţiunile. Dumnezeu a făcut din gloria Sa
baza jurământului Său: “Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple
tot pământul”. ( Numeri 14:21 ).

60
Scopul misionar al lui Dumnezeu este invincibil, aşa cum este şi faptul că El este Dumnezeu. El
Îşi va împlini scopul, făcându-şi închinători înflăcăraţi din orice seminţie, din orice limbă, din
orice norod şi de orice neam (Apocalipsa 5.9; 7:9 ). El va face acest lucru prin rugăciune.

ÎNTOARCEREA LA RUGĂCIUNE ÎN ZILELE NOASTRE∗

Întoarcerea la rugăciune acum la sfârşitul secolului 20, este o lucrare remarcabilă a lui
Dumnezeu. Este o lucrare ce dă speranţe în ce priveşte trezirea bisericii şi finalizarea Marii
Trimiteri.

Privind în urmă pe cale, la momentele când Dumnezeu a ridicat şi a onorat rugăciunea în trecut,
ar trebui să ne aşteptăm să vedem lucrările minunate şi pline de putere care se află la orizont.

Cu 100 de ani în urmă, A.T. Pierson a arătat acest adevăr exact aşa cum aş vrea să-l arăt eu şi
anume scoţând în relief legătura dintre rugăciune şi supremaţia lui Dumnezeu. El a spus:

Fiecare nouă zi de coborâre a Duhului Sfânt a avut perioada ei pregătitoare de rugăciune....

Dumnezeu i-a constrîns pe sfinţii Lui să-L caute la tronul harului, pentru ca fiecare nouă
înaintare să fie atât de clară, datorită puterii Lui, încât chiar şi necredinciosul să fie constrâns să
mărturisească: “ Cu siguranţă aceasta este mâna lui Dumnezeu” .

Mai recent în secolul nostru, au avut loc mişcări care au stârnit speranţe privind unele mişcări
semnificative în misiunea de azi. Mii de credincioşi au fost profund mişcaţi de crezul misionar al
lui Jim Elliot: “Nu este nebun cel care dă ceea ce nu poate păstra pentru a câştiga ceea ce nu
poate pierde.”

Dar tot atât de mulţi dintre noi cunosc atmosfera de rugăciune în care s-a născut pasiunea pentru
misiune din ultima parte a anilor ‘40 şi ‘50. David Howard, directorul general al organizaţiei
World Evanghelical Fellowship, a trăit în acea atmosferă şi ne relatează o parte din ceea ce făcea
Dumnezeu pentru a-Şi preamări Numele prin rugăciunile studenţilor din acele zile.

Mai păstrez şi acum un cartonaş decizional de evanghelizare a lumii din 1946, îngălbenit
de vreme, care poartă pe el semnătura mea. Din nefericire, nu am notat ziua, dar este foarte
posibil să-l fi semnat la sfârşitul primei întâlniri a Convenţiei Misionare Studenteşti de la
Universitatea din Toronto.
Iniţial cartonaşul fusese verde. Pot spune aceasta datorită cercului verde rămas în locul
unde fusese prins cu o pioneză cu care îl atârnasem deasupra biroului meu, unde a rămas tot
restul zilelor petrecute în colegiu. Cartonaşul mi-a slujit ca o rugăciune zilnică ce-mi amintea
că îmi dedicasem viaţa lui Dumnezeu pentru a-L sluji în străinătate - cu excepţia cazului în care
El m-ar fi călăuzit în mod clar spre altceva .
Faptul că am slujit 15 ani într-o lucrare minunată în America Latină se datorează foarte
mult rugăciunii - o mare parte din ea impulsionată de acel cartonas. Când ne-am întors la
colegiu , în urma Convenţiei de la Toronto, studenţii au început să se întâlnească regulat ca să
se roage pentru misiune. Prietenul meu cel mai apropiat din colegiu a fost Jim Elliot. Jim n-a
trăit mulţi ani după absolvirea colegiului , dar în scurta sa viaţă, el şi-a lăsat amprenta pentru
totdeauna în viaţa mea şi în viaţa altor sute de oameni.
Exact la 10 ani după Convenţia de la Toronto, Jim şi patru prieteni de-ai lui au fost
condamnaţi la moarte de indienii Auca de pe râul Curaray din Ecuador. Prin moartea lui, el a
vorbit multor mii de oameni, deşi în timpul colegiului noi nu aveam cum să ştim acest lucru. Jim
a încurajat un mic grup de studenţi să ne adunăm în fiecare zi la ora 6:30 dimineaţa ca să ne
rugăm pentru noi şi pentru colegii noştri în numele misiunii. Acest lucru a devenit un obicei în
viaţa mea de student la colegiu.

61
 Jim Elliot a organizat un lanţ de rugăciune prin care le cerea studenţilor să semneze o
promisiune că timp de 15 minute pe zi se vor ruga zilnic pentru misiune şi recrutarea
misionarilor din rândul studenţilor din campusul nostru.
Cele 24 de ore erau astfel acoperite . Aşadar , câte 15 minute din zi şi din noapte , cel
puţin un student de la Wheaton College era pe genunchi mijlocind pentru misiune. Art Wiens era
un veteran de război care a luptat în Italia şi a plănuit să se întoarcă acolo ca misionar. S-a
hotărât să se roage în mod sistematic , după registrul de prezenţă al colegiului, pentru 10
studenţi pe nume în fiecare zi. Art a făcut acest lucru cu credincioşie în toţi anii de colegiu.
Nu l-am mai văzut pe Art până când ne-am întâlnit în 1971 la Congresul Lausanne de
Evanghelizare Mondială desfăşurat în Elveţia. Înnoindu-ne părtăşia şi amintindu-ne timpurile
de altădată, el a spus: “ Dave, îţi mai aminteşti de acele întâlniri de rugăciune pe care le aveam
la Wheaton? “ “Sigur” , i-am răspuns. Apoi Art a spus: “ Ştii Dave, încă mă mai rog pentru 500
dintre colegi noştri de odinioară care sunt acuma pe câmpul de misiune.” De unde ştii că sunt
atât de mulţi plecaţi în misiune?“ am întrebat eu. “ Am ţinut legătura cu secretariatul şi am
aflat cine e plecat ca misionar, aşa că mă rog pentru ei.”
Uimit , l-am întrebat pe Art dacă putea să-mi arate lista lui de rugăciune. Ziua
următoare mi-a adus-o: un carneţel vechi şi uzat din anii de colegiu, pe care a început să scrie
numele a sute dintre colegii noştri de clasă şi a celorlalţi prieteni de-ai noştri din colegiu.

Când am citit pentru prima dată ce a însemnat rugăciunea neîncetată şi ce roade remarcabile a
adus ea pentru gloria lui Hristos în viaţa misionarilor hotărâţi şi plini de putere spirituală, am
simţit, cuprins ca de un val, dorul de a pune mâna pe plug şi de a nu mai renunţa niciodată. Am
dorit să fiu ca G. Muller în tenacitatea rugăciunii şi misiunii. Muller a scris în autobiografia sa:

Astept acum, în 1864, binecuvântările lui Dumnezeu pentru care m-am rugat stăruitor
timp de 19 ani şi 6 luni, fără nici o zi de răgaz. N-am primit încă răspunsul complet cu privire la
convertirea anumitor oameni, dar am primit mii de răspunsuri la rugăciune. De asemenea, m-
am rugat zilnic, fără încetare, pentru convertirea altor oameni timp de 10 ani, pentru alţii timp
de patru, trei sau doi ani, pentru alţii 18 luni, dar n-am primit răspuns cu privire la aceste
persoane (pentru care m-am rugat timp de 19 ani şi şase luni )...
Totuşi zilnic continui să mă rog şi să aştept răspunsul... Încurajează-te, dragă cititorule
creştin, dăruieşte-te rugăciunii cu o nouă înflăcărare, dacă eşti sigur că ceri lucruri care sunt
pentru gloria lui Dumnezeu.

Isus ne cheamă să ne rugăm neîncetat: “Să se roage necurmat şi să nu se lase”( Luca 18:1). Prin
aceasta Tatăl Lui va fi glorificat (Ioan 14:13). Supremaţia lui Dumnezeu în misiunea Bisericii
este dovedită şi preţuită când rugăciunea este necurmată. Cred că Cuvântul lui Hristos, adresat
Bisericii Sale la sfârşitul secolului al 20-lea este o întrebare: Şi Dumnezeu nu va face dreptate
aleşilor Lui care strigă zi si noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei ? Vă spun că le va
face în curând ( Luca 18:7-8 ).

Strigi vreodată către Domnul, zicând: “Doamne, câtă vreme, cât de mult va mai trece până Îţi vei
apăra cauza pe pământ? Câtă vreme va mai trece până vei părăsi cerurile şi vei reveni cu putere
după Biserica Ta? Cât va mai trece până vei câştiga victoria printre toate popoarele lumii?”

Răspunsul Lui este clar: “Când poporul Meu va striga către Mine zi şi noapte, Îl voi apăra şi
cauza Mea va prospera printre neamuri.“ Lupta va fi câştigată de Dumnezeu. El o va câştiga
prin Evanghelia lui Iisus Hristos. Această Evanghelie va înainta repede şi va triumfa prin
rugăciunea neîncetată pentru ca în toate lucrurile Dumnezeu să fie glorificat prin Iisus Hristos.

Toate citatele cu numele John Piper precum şi cele ce au ∗ sunt din cartea “ Să se bucure popoarele “, capitolul 2
(Suprematia lui Dumnezeu în misiune prin rugăciune), scrisă de John Piper. Totul este folosit cu permisiunea în
scris a Editurii Cartea Creştină Oradea, str. Cuza - Vodă nr. 85, 3700, Oradea-Bihor, România. Tel. 059/ 436738.
Excepţie fac paragrafele încadrate în paranteze.

62
DUHUL SFÂNT, SURSA NOASTRĂ DE PUTERE

Isus le-a promis ucenicilor Săi că, deşi nu va mai fi cu ei după

răstignire, El nu o să-i lase singuri.

"Dar acum Mă duc la Cel care M-a trimis şi nici unul dintre voi
nu mă întreabă: "Unde Te duci?" Dar, pentru că v-am spus
aceste lucruri, întristarea va umplut inima. Totuşi vă spun
adevărul: "Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu,
Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc vi-L voi
trimite." (Ioan 16 : 5-7)

Numitorul comun, care a condus acele mişcări spirituale care şi-

au pus amprenta asupra istoriei, a fost Duhul Sfânt care ne-a fost
promis. După ce Duhul Sfânt a venit, credincioşii din Ierusalim au spus: "Fiecare era plin de frică şi
prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate
în comun." (Fapte Apostolilor 2: 43,44)

"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduinţa asta este pentru voi, pentru
copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul
Dumnezeul nostru. "Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: "Mântuiţi-vă din
mijlocul acestui neam ticălos. Cei care au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi în ziua aceea s-au
adăugat la numărul ucenicilor aproape trei mii de suflete." (Faptele Apostolilor 2.38-41)

Pe măsură ce-ţi însuşeşti puterea Duhului Sfânt, după cum este explicat în acest capitol, vei fi
pregătit pentru a fi folosit de Hristos. Odată împuternicit de Duhul Sfânt, Dumnezeu te poate folosi
să dezvolţi o mişcare în campusul tău astăzi, să laşi în urmă ceva pentru Hristos.

Veţi primi o putere

de Bill Bright

Ţi-a trecut vreodată prin minte că viaţa creştină ar putea fi mult mai mult decât experimentezi tu
acum? Isus a spus: "Eu am venit ca oile (tu, eu şi toţi creştinii) să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug."
Şi totuşi dacă eşti un creştin obişnuit, te gândeşti fără îndoială: "Viaţa mea este departe de a fi din
belşug. Eu încerc să mărturisesc, dar pe nimeni nu-l interesează ceea ce am eu de spus, Eu nu trăiesc
decât îndoieli, temeri, eşecuri şi înfrângeri. Cu siguranţă, viaţa de creştin trebuie să mai aibă ceva ce
eu nu am aflat niciodată."

Datorită aspectului spiritual al lucrării „Alege Viaţa” ni se pare absolut necesar ca fiecare membru al
mişcării noastre să fie împuternicit de Duhul Sfânt, dacă vrem să avem o mărturie efectivă pentru
Hristos în campusurile universitare.

A existat o perioadă în propria mea experienţă creştină, când îi provocam pe creştini să mărturisească
şi să trăiască vieţi sfinte pentru Hristos dar rezultatele erau atât de descurajatoare încât am început să
acord mai mult din timpul meu şi din forţele mele evanghelizării, unde Domnul mă binecuvântase cu
mai multe rezultate. Oricum, pe măsură ce anii treceau, Duhul Sfânt m-a ajutat să văd un mare
potenţial în creştinii lipsiţi de entuziasm (creştini căldicei), care trebuiesc doar treziţi şi provocaţi ca
să lucreze pentru Hristos. Acum sunt convins că un creştin lumesc, lipsit de entuziasm, poate fi
schimbat într-un martor dinamic pentru Hristos, doar dacă acesta îşi va preda voinţa lui Hristos şi va
16
fi plin de Duhul Sfânt.
Care este diferenţa? Care este calitatea care separă un om de altul, când amândoi sunt creştini? Este
ea oare măsura predării? Unii teologi ar spune că da. Totuşi există oameni în întreaga lume care
strigă către Domnul, dedicându-şi vieţile lui Hristos zi după zi şi totuşi continuând să fie neputincioşi
şi înfrânţi.
De ce? Nu ni se spune oare în Matei 5:6 "Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate,
căci ei vor fi săturaţi?"

Oare nu aminteşte Ioan, iubitul ucenic, ce a spus Isus (1 Ioan 1:5-7) zicând că Dumnezeu este lumină
şi în El nu este întuneric şi că dacă umblăm în "lumină" avem părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul?

Creştinii nu trebuie să trăiască în sărăcie spirituală. Miile de promisiuni înscrise în Cuvântul

Domnului se aplică fiecărui creştin. Aceste promisiuni includ:

- siguranţa dragostei lui Dumnezeu (1 Ioan 3:16);

- viaţa veşnică (Romani 6:23);
- iertarea păcatelor (1 Ioan 1:9);
- asigurarea nevoilor materiale (Filipeni 4:19);
- întărirea paşilor omului (Psalmul 37:23);
- siguranţa răspunsului la rugăciune (Ioan 15:7);
- promisiunea unei vieţi din belşug (Ioan 10:10b);
- promisiunea lui Dumnezeu de a onora o viaţă sfântă (2 Corinteni 16:9);
- asigurarea că tot ceea ce ni se întâmplă este pentru binele nostru
(Romani 8:28);
- eliberarea de ispită (1 Corinteni 10:13);
- victorie asupra fricii (1 Ioan 4:18);
- şi altele mii.....

Promisiunile Bibliei ne arată că fiecare creştin trebuie să experimenteze dragoste, bucurie, pace,
credinţă şi multe alte foloase. Deci unde este greşeala?

Dr. Billy Graham a afirmat la o emisiune televizată, că cel puţin 90% din creştinii din America
trăiesc vieţi înfrânte. Alţii care cunosc pulsul spiritual al Americii au făcut declaraţii similare. Cum
eşti tu în România? Este foarte probabil ca în conformitate cu valoarea medie şi tu să faci parte
dintr-un astfel de procent. Poţi să ai o inimă pentru Domnul, să-ţi citeşti Biblia cu credinţă, să te rogi,
să mergi în evanghelizare şi să fii activ în biserica ta şi totuşi an după an să continui să duci o bătălie
pierdută. Apare ispita! Tu te împotriveşti cu jumătate de inimă, apoi renunţi, te predai şi eşti în cele
din urmă înfrânt. Apoi luni de zile te zbaţi în mlaştina deznădejdii, asemenea creştinului din
Călătoria Creştinului de Bunyan. După o vreme ai parte de o revigorare spirituală şi eşti înapoi pe
înălţimi pentru o scurtă perioadă de timp. Sus, jos, victorii, înfrângeri! În curând vei striga ca Pavel
în Romani 7:24 "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?"

Ca şi preşedinte al Campus Crusade for Christ International (în România “Alege Viaţa”), am avut
privilegiul de a vorbi în faţa a mii de studenţi în fiecare an. Ca urmare a unui mesaj pe care l-am ţinut
odată la Universitatea Princeton, un tânăr devotat s-a apropiat de mine, plin de amărăciune din cauza
lipsei sale de "roade" în mărturie. "Am încercat să-mi prezint mărturia?" a spus "dar n-am avut un
succes. Îmi citesc Biblia în fiecare zi, mă rog şi învăţ Scriptura. Merg la fiecare întâlnire creştină în
campus. Şi totuşi n-am fost niciodată în stare să aduc pe cineva la Hristos. Unde e greşeala?"

Discutând cu el am căutat cu blândeţe răspunsul la problema sa. Vedeam că privea cu seriozitate

problema şi dorea să-I fie plăcut lui Dumnezeu. El voia într-adevăr ca prietenii lui să-L cunoască pe
Mântuitorul său minunat şi conform comportamentului şi activităţilor sale, era un creştin model.
17
Promisiunile lui Isus în Ioan 14:26 şi 16:13 arată că Duhul Sfânt ne va învăţa toate lucrurile şi ne va
conduce pe calea adevărului. Pe măsură ce discutam cu acest tânăr, am studiat câteva pasaje
importante din Scriptură, pe care le-a însuşit prin credinţă. Ele i-au deschis uşa spre o viaţă de
victorie şi de bucurie. A plecat din sala de conferinţă radiind de bucurie şi cu o inimă plină de
nădejde. Din acel moment a început să experimenteze o viaţă plină de roade în Hristos cum nu
cunoscuse niciodată. Ştia că ceva s-a întâmplat în viaţa sa. Abia aştepta să vadă ceea ce Dumnezeu
va face prin el. "Doamne", se ruga el "cine va fi primul la care mă vei conduce astăzi?"

În timpul zilei, Duhul Sfânt l-a condus pe acest tânăr la un student cu care mai împărtăşise
Evanghelia înainte, însă fără nici un rezultat evident. Dar în acea zi a fost altfel. Dumnezeu a pregătit
inima acelui student şi în curând cei doi au îngenuncheat în rugăciune, prietenul studentului
primindu-L pe Hristos. În ziua următoare această minunată experienţă s-a repetat cu alt student, care
a răspuns ca şi cum ar fi fost atras de o mână invizibilă. Acest lucru nu este ciudat deoarece Cuvântul
Domnului ne spune "Nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl..." (Ioan 6:44)

Prin puterea Duhului Sfânt, acest student din Universitatea Prisceton a continuat să conducă alţi
studenţi, colegi de-ai lui, la Hristos zi după zi. Viaţa sa era de minunat schimbată şi el a devenit în
cele din urmă pastor creştin.

Povestea acestui student din Princeton se potriveşte altor mii de studenţi din campusurile din toată
ţara şi din toată lumea, care au cerut un sfat. Un tânăr pastor, care-şi luase licenţa la unul dintre cele
mai bune seminarii teologice din America, era ineficace în mărturia sa. Pe lângă faptul că a învăţat
cum să-şi însuşească puterea Duhului Sfânt prin credinţă, el a experimentat şi un nou principiu vital
al aşteptării şi bucuriei care a avut ca rezultat o viaţă victorioasă şi plină de roadă. Acesta era un
student timid, care la terminarea colegiului şi-a exprimat interesul pentru câştigarea celor pierduţi,
dar era înfrânt şi foarte dezorientat de teama sa. Când puterea lui Dumnezeu a biruit, dragostea şi
credinţa au preluat conducerea vieţii sale. Teama şi înfrângerea au fost înlocuite de curaj, bucurie şi
victorie. El este un alt martor credincios care a înţeles, a crezut şi a descoperit că mărturia nu mai
este o datorie, ci o bucurie! "Este ca şi cum ai fi eliberat din închisoare", declara el mai târziu.

Şi ar putea fi date nenumărate exemple ca şi cel evocat mai sus, de oameni ale căror vieţi frustrate şi
lipsite de roadă au fost complet schimbate când au primit prin credinţă puterea Duhului Sfânt şi au
descoperit că promisiunile lui Isus pentru ei erau:
"Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni."(Matei 4:19),
"Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei."
(Ioan 15:8),
"Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi
roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, să vă dea."(Ioan
15:16)
Prin aceeaşi putere a Duhului Sfânt, multe milioane de oameni au fost schimbaţi de-a lungul
secolelor în creştini dinamici, plini de viaţă.

Ce ştii despre Duhul Sfânt? Ce reprezintă Duhul Sfânt pentru tine personal?

Isus a promis în timpul misiunii Sale pe pământ, că Duhul Sfânt ne va da putere să fim martorii Lui.
"Ci voi veţi primi o putere, când se va pogărî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului." (Faptele Apostolilor 1:8)

Scopul acestui scurt articol este de a explica cum poţi fi plin de Duhul Sfânt astfel încât să iei parte
la îndeplinirea Marii Misiuni a Domnului nostru. De aceea nu vom insista asupra marilor adevăruri
privind rolul Duhului Sfânt în viaţa fiecărui creştin, în afara cazului în care aceste adevăruri
contribuie la îndeplinirea obiectivului nostru major.
18
Haideţi, deci, să aruncăm o scurtă privire asupra câtorva dintre adevărurile spirituale care explică
cum poţi fi plin de Duh Sfânt.

A. CE ESTE O VIAŢĂ PLINĂ DE DUHUL SFÂNT?

O viaţă împlinită spiritual înseamnă o viaţă împlinită prin Hristos. Creştinul cu o viaţă spirituală
împlinită este acela care, potrivit cu Romani 6:11 s-a socotit pe sine mort faţă de păcat, dar viu
pentru Dumnezeu prin Hristos Isus. Hristos e acum pe tronul vieţii lui. El este Domnul! Duhul Sfânt
a venit pentru ca Isus Hristos să fie înălţat şi preamărit. Pentru a fi plin de Duhul Sfânt, un creştin
trebuie să renunţe la sine. Când el a renunţat la sine, Domnul Isus Hristos, care acum a preluat
controlul vieţii sale, poate începe să-şi arate dragostea Sa prin el. Cel căruia "i-a fost dată toată
puterea în cer şi pe pământ" şi "în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii" îşi poate arăta
puterea prin creştinul împlinit spiritual. Cel care a venit să caute şi să salveze ce era pierdut începe să
o facă prin acest creştin. El îndreaptă paşii credinciosului către cei care sunt pierduţi şi către cei care
au necazuri. El începe prin a spune dragostea Sa prin gura acestui creştin.

De fapt, într-un sens foarte concret, creştinul renunţă la neputiţa şi înfrângerea sa, pentru puterea şi
victoria lui Isus Hristos. La aceasta s-a referit marele misionar Hudson Taylor ca fiind "viaţa
schimbată". Când un creştin este plin de Duhul Sfânt, el este plin de Isus Hristos. El nu se mai
gândeşte la Hristos ca la cineva care-l ajută să facă o slujbă creştină, ci mai degrabă Isus Hristos Îşi
îndeplineşte lucrarea prin creştin. Domnul nu vrea ca noi să lucrăm pentru El, El vrea ca noi să-L
lăsăm pe El să-Şi ducă la îndeplinire lucrarea prin noi. Aceasta este experienţa glorioasă pe care
apostolul Pavel a cunoscut-o atunci când în Galateni 2:20 a spus "...Am fost răstignit împreună cu
Hristos şi trăiesc....dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine." Trupul creştinului devine
acum trupul lui Hristos spre a fi folosit după cum doreşte El. Mintea devine mintea Lui, voinţa este
acum controlată de voinţa Lui, întreaga personalitate, timp şi talente este acum a Lui în totalitate.

Şi apostolul continuă spunând: "...şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul
lui Dumnezeu care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine." Ce fel de credinţă? Credinţa în Fiul lui
Dumnezeu Cel care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, Cel căruia "i-a fost încredinţată toată
puterea în cer şi pe pământ". Gândeşte-te la lucrul acesta! Poţi să înţelegi ce înseamnă lucrul
acesta? Dacă da şi dacă strigi către Domnul dorinţa ta şi recunoşti că Isus este în viaţa ta clipă de
clipă, eşti pregătit prin El pentru o mare lucrare. Domnul Isus Hristos va începe să atragă la Sine
mulţi oameni pierduţi, prin viaţa ta împlinită spiritual şi plină de roadă.

B. DE CE EXISTĂ ATÂT DE PUŢINI CRETINI PLINI DE DUHUL SFÂNT?

În mod fundamental, problema este cea a voinţei. Omul este liber din punct de vedere moral. El a
fost creat de Dumnezeu cu raţiune şi voinţă proprie. Dumnezeu şi-ar încălca propriile Sale legi
spirituale dacă l-ar forţa pe om să îndeplinească poruncile Sale. Când cineva se întoarce la Domnul,
voinţa lui este temporar supusă voinţei lui Dumnezeu. În Romani 10:9, Pavel ne spune că dacă
mărturisim cu gurile noastre că Isus este Domn şi credem în inima noastră că Dumnezeu L-a înviat
dintre cei morţi, vom fi mântuiţi. Omul trebuie să dorească să se “pocăiască”, ceea ce înseamnă să se
întoarcă de la calea lui şi să meargă pe calea lui Dumnezeu, înainte de a deveni un copil al
Domnului. Totuşi, după predare, inima pierde în mod frecvent "dragostea dintâi". Radierea şi
strălucirea experienţei naşterii din nou au dispărut şi mulţi creştini nu mai umblă în "lumină, după
cum El Însuşi este în lumină" (1 Ioan 1:7). Ei nu mai caută să facă voia Domnului, ci, din diferite
motive, au ales să umble pe o cale a lor. Ei au ales să-şi ducă la îndeplinire planurile lor şi scopul lor
în viaţă. Crezându-se liberi ei devin în final robi ai păcatului, fiindcă nu se încred în resursele lui
Dumnezeu pentru a trăi viaţa creştină şi în final ajung să spună ca şi Pavel în Romani 7: 19, 20, 24:
„Căci binele pe care veau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac
19
ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. O,
nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” De aceea nu există nimic mai rău
decât un creştin care nu mai are părtăşie cu Hristos.

În această stare spirituală nu mai ai nici o bucurie să mergi pe calea Lui, nu mai simţi dorul de a
spune şi altora despre Hristos, nu te mai doare deloc de cei ce sunt în nevoie disperată după iertarea
şi iubirea Mântuitorului nostru.

Atunci, care sunt motivele pentru care cel ce a avut odată parte de dragostea şi iertarea pe care numai
Isus o poate da, cel care a simţit bucuria prezenţei Lui, dă la o parte voia Domnului şi se hotărăşte să
meargă iarăşi pe calea sa proprie? De ce va jertfi credinciosul puterea şi dinamismul unei vieţi pline
de Duhul Sfânt numai ca să meargă pe calea sa proprie?

Iată câteva motive:

1. Lipsa de cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu.

Cuvântul Său cuprinde adevăruri glorioase cu privire la părtăşia pe care credinciosul o are cu
Domnul Isus Hristos, cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Lipsa aceasta de informaţie l-a
împiedicat pe om să fie plin de Duhul Sfânt. Gândeşte-te, fiecare credincios este un copil a lui
Dumnezeu (Ioan 1:12), păcatele i-au fost iertate, iar dacă continuă părtăşia cu Hristos, el poate să fie
spălat pe mai departe de orice păcat (1Ioan 1:7). Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt locuieşte cu
adevărat în inima fiecărui credincios şi vrea să-i dea putere şi să ducă pe fiecare copil al Lui la o
deplină maturitate în Hristos.

2. Mândria.
Mândria i-a oprit pe credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt. Mândria a fost păcatul Diavolului (Isaia
14:12). Mândria a fost primul păcat al omului când Adam şi Eva au vrut să fie ceva ce nu erau.
Mândria stă la rădăcina înstrăinării voite faţă de Dumnezeu, care în cea mai mare parte, este impusă
de eul nostru. Credinciosul egoist, preocupat de el nu poate avea părtăşie cu Domnul."... căci
Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har" (1Petru 5:5).

3. Teama.
Frica de om îi împiedică pe mulţi credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt: "Frica de oameni este o
cursă" (Proverbe 29:25). Una din tragediile cele mai mari din zilele noastre este practica generală
printre credincioşi de a se conforma conduitei şi standardelor unei societăţi necreştine. Mulţi se tem
să nu se deosebească de ceilalţi şi se sfiesc să mărturisească pe Acela "Care ne-a iubit şi S-a dat pe
Sine pentru noi." Adu-ţi aminte că în 1 Petru 2:9 ni se spune: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o
preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor (deosebit), pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie
al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată."
„Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui" (Psalmul 147:11).
Isus spunea: "Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul Omului
când va veni în slava Sa" (Luca 9:26). Mulţi credincioşi se tem să nu fie consideraţi fanatici de
ceilalţi credincioşi şi de ceilalţi oameni, dacă vor fi plini de Duhul Sfânt.

4. Păcatul ascuns.
Păcatul nemărturisit împiedică pe mulţi credincioşi să fie plini de Duhul Sfânt. Poate că Dumnezeu
ţi-a adus aminte de o minciună pe care ai spus-o şi prin care ai dărâmat reputaţia cuiva, de lucrurile
pe care le-ai furat sau de banii pe care nu i-ai dat înapoi, de o afacere necinstită, de un examen la care
ai copiat sau altele pe care El doreşte să le mărturiseşti Lui. Se poate ca El să te îndemne să mergi şi
să restitui banii celor pe care i-ai luat, de exemplu (Matei 5:23-24). Dacă-i aşa, ascultă de călăuzirea
Lui. Noi suntem în stare să ascundem lucrurile acestea de prietenii noştri, dar nu le putem ascunde de
Dumnezeu. "N-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El care cunoaşte tainele inimii?" (Psalmul 44:21).
Ştii pe vreunul pe care să nu-l fi iertat? Dacă-i aşa, Dumnezeu n-o să te ierte pe tine (Marcu 11:24-
20
26). Totuşi, dacă mărturisim înaintea Domnului păcatele acestea, pe măsură ce ni Le descoperă, aşa
cum ne învaţă Isus, noi primim iertarea şi sângele Lui ne curăţă (1 Ioan1:9).

5. Gândirea lumească.
Dragostea faţă de lucrurile materiale şi dorinţa de a ne potrivi căilor unei societăţi omeneşti opresc
pe mulţi credincioşi de la plinătatea Duhului Sfânt. "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă
iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti,
pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea cu pofta ei trece, dar
cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (1 Ioan 2:15-17). Omul trăieşte câţiva ani şi părăseşte
scena terestră. Fiecare credincios ar trebui să cântărească cu toată grija şi cât se poate de des, felul
cum pune în lucru timpul, talentele şi bunurile, ca să realizeze cât se poate de mult pentru cauza lui
Hristos. "Doar o viaţă şi în curând se va duce; numai ce ai făcut pentru Hristos va rămâne." "Nimeni
nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţinea la unul şi va
nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:24,33).

6. Lipsa încrederii în Dumnezeu.

Unii studenţi se tem că prietenii lor îi vor batjocori sau îi vor considera fanatici sau că prietenul sau
prietena lor va obiecta. Alţii se tem că Domnul îi va trimite într-o zonă îndepărtată a pământului ca
misionari la unele triburi sălbatice, împotriva voinţei lor.

Îmi amintesc de un tânăr care a venit cu temeri ca acestea, temându-se că Dumnezeu îi va schimba
planurile. În timp ce discutam cu el, i-am amintit că dragostea lui Dumnezeu este aşa de mare, încât
a trimis pe singurul Său Fiu ca să moară pentru păcatele lui. Am vorbit de un Mântuitor care l-a iubit
aşa de mult că Şi-a dat cu bucurie viaţa pe cruce şi Şi-a vărsat sângele pentru păcatele lui. Apoi i-am
pus întrebarea, "Poţi să-ţi pui încrederea într-un aşa Dumnezeu?" El a răspuns, "Nu m-am gândit
niciodată în felul acesta la Dumnezeu. Pot şi mă voi încredinţa Lui". Astăzi tânărul acesta a terminat
seminarul şi este un lucrător plin de putere. El este unul dintre credincioşii cei mai roditori şi mai
plini de biruinţă din câţi cunosc.

Poţi să-I încredinţezi Domnului viaţa ta, pe cei dragi ai tăi, banii tăi, viitorul tău, totul! Nu numai
că este un Tată iubitor, dar dragostea Sa este mai înţeleaptă decât a oricărui tată de pe pământ şi mai
plină de tandreţe decât a oricărei mame. Aşa că nu-ţi fie teamă să te încrezi în Dumnezeu în toată
viaţa ta, în fiecare moment al zilei şi El te va face să umbli în plinătatea Duhului Său cel Sfânt.

Am un fiu la care ţin foarte mult. Să presupunem că seara când mă întorc acasă el ar veni la mine şi-
ar încolăci braţele în jurul gâtului meu şi mi-ar zice, "Tată, te iubesc şi m-am tot gândit cum să-mi
arăt dragostea aceasta faţă de tine. M-am hotărât să fac tot ce vrei tu să fac, tată". Şi ce credeţi că i-
aş răspunde? "Fiule, eu m-am aşteptat la clipa aceasta, acum, de vreme ce ai renunţat la voia ta şi ai
spus că faci voia mea, te voi închide în cameră, îţi voi lua jucăriile şi te voi face să faci numai lucruri
care nu-ţi plac. O să-ţi pară rău că te-ai născut. Aceasta te va face să ajungi cel mai mizerabil băiat
din tot blocul".

Ce caraghios! Eu o să încerc să-mi arăt dragostea faţă de el şi mai mult decât până acum. Tot aşa este
şi Tatăl Ceresc care este gata să binecuvânteze şi să ne îmbogăţească viaţa în clipa în care ne
supunem voinţa noastre şi tot ce este al nostru Lui.

Acestea şi multe alte experienţe de înfrângeri au făcut ca mulţi credincioşi să nu guste bucuria unei
vieţi pline de Duhul Sfânt. De exemplu, se aplică în viaţa ta vreuna din cele ce urmează?

un simţământ înfumurat despre importanţa ta

iubirea laudei din partea oamenilor

furie, nerăbdare
21

voinţă proprie, încăpăţânare, neînduplecare

înclinare spre compromis

înclinare spre gelozie

desfrâu, lucruri păcătoase

necinste

necredinţă

egoism

iubire de lucruri materiale (bani, haine elegante, maşini, case, terenuri etc.)

Unii dintre voi pot spune, "Este oare necesar ca mai întâi să câştig biruinţa asupra tuturor
înfrângerilor şi a eşecurilor mele pentru a putea fi plin de Duhul Sfânt?" Absolut nu! Tot aşa cum
Isus este singurul care poate să-ţi ierte păcatele, tot aşa Duhul Sfânt este singurul care poate să-ţi dea
biruinţă şi putere.

C. CUM POATE FI UN CREŞTIN PLIN DE DUHUL SFÂNT?

În primul rând, trebuie să ştim că, după cum sunt multe feluri în care oamenii au primit pe Domnul
Isus ca Domn şi Mântuitor, tot aşa sunt multe modalităţi de a fi plin cu Duhul Sfânt. De exemplu,
unul răspunde la chemarea de a-L primi pe Hristos într-o campanie de evanghelizare, altul se apleacă
liniştit pe genunchi în cămăruţa lui şi-L primeşte pe Hristos; ambii sunt născuţi din nou şi vieţile lor
s-au schimbat prin puterea lui Hristos. Desigur, sunt o sumedenie de alte împrejurări şi experienţe
prin care oamenii sinceri Îl întâlnesc pe Mântuitorul şi devin "făpturi noi în Hristos."

Tot aşa, şi în multe feluri, credincioşii sinceri primesc plinătatea Duhului Sfânt. Aici trebuie să
clarificăm, că a primi "plinătatea Duhului Sfânt" nu înseamnă că noi primim Duhul Sfânt în mai
mare măsură, ci că noi îi cedăm Lui mai mult din noi. Când ne predăm vieţile noastre Duhului Sfânt
şi Duhul Sfânt ne umple de prezenţa Sa, El are o libertate mai mare să lucreze în vieţile noastre şi
prin vieţile noastre şi să ne călăuzească astfel încât să-L înalţe şi să-L proslăvească mai mult pe
Hristos în şi prin noi

Dumnezeu este prea mare ca să încapă într-o formă făcută de om. Cu toate acestea, sunt câteva legi
spirituale care nu se pot călca. De vreme ce Duhul Sfânt locuieşte deja în fiecare credincios, nu mai
trebuie să "aşteptăm în Ierusalim", aşa cum Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi, ci doar să ne
pregătim pentru ca El să ne dea putere. Duhul Sfânt ne va umple de puterea Sa în clipa în care ne
vom preda pe deplin. Se poate ca cineva să aştepte într-un loc retras şi să primească acolo plinătatea
Duhului Sfânt. Tot aşa se poate ca cineva să primească plinătatea Duhului Sfânt în timp ce merge pe
o stradă aglomerată într-un oraş mare. Aşa s-a întâmplat cu Dwight L. Moody. Se poate chiar ca
cineva să primească plinătatea Duhului şi să-şi dea seama că s-a întâmplat ceva minunat cu el, totuşi
să nu-şi dea seama, la data aceea, ce s-a întâmplat de fapt cu el. Vorbim aici de un om care şi-a
predat sincer voinţa sa Domnului Isus Hristos.

Nu vreau să sugerez că paşii pe care îi vom propune reprezintă singura cale prin care cineva poate să
fie plin cu Duhul Sfânt. Această formulă spirituală se oferă în primul rând, pentru că ea este după
Scriptură şi în al doilea rând, pentru că ştiu din experienţa mea că ea dă rezultate. Vrei să fii plin de
Duhul Sfânt? Ce te face să doreşti acest lucru? Cauţi oare unele trăiri extatice sau vrei în mod sincer
ca să-L slujeşti pe Domnul Isus Hristos cu o putere şi eficacitate sporită? Doreşti din toată inima să-i
ajuţi pe alţii să-L cunoască pe Hristos?
Iată câteva lucruri asupra căreia aş dori să meditezi şi să te rogi.

1. Ni se dă porunca să fim plini de Duhul Sfânt.

"Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh" (Efeseni 5:18).
Aceasta este o poruncă a lui Dumnezeu. Crezi că El ţi-ar cere ceva care să depăşească posibilităţile

22
tale?

2. Când primim plinătatea Duhului Sfânt primim şi

puterea de a-L mărturisi.

„Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul

Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului"
(Fapte 1:8). Dacă nu doreşti să fii martor al lui Isus
Hristos, sau dacă mărturia ta nu are putere, poţi fi sigur
că nu eşti plin de Duhul Sfânt. De ce trebuia să vină
Duhul Sfânt? Duhul Sfânt a venit pentru ca ucenicii şi tu
şi eu să primim putere. La ce ne trebuie putere? Ca să fim martori ai Domnului Isus în locul în care
ne aflăm şi în cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Poţi să afirmi sincer că acesta este motivul
pentru care vrei să primeşti plinătatea Duhului Sfânt?

3. „Dacă însetează cineva să vină şi să bea”.

"În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare şi a strigat:
`Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri
de apă vie, cum zice Scriptura.` Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L
primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă
proslăvit." (Ioan7:37-39). "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi
săturaţi." (Matei 5:6).

Când un credincios este gata să răspundă chemării binevoitoare a binecuvântatului Mântuitor, "Dacă
însetează cineva să vină la Mine şi să bea", înseamnă că este gata să renunţe la propria sa voinţă şi să
accepte în schimb voia lui Dumnezeu. Prin urmare, pasul al treilea presupune o supunere completă a
voinţei tale lui Dumnezeu, fără nici o rezervă. Ai ajuns la starea în care aştepţi cu bucurie să afli şi
să faci voia Lui pentru că ştii că Dumnezeu te iubeşte, că este demn de încredere şi că voia Lui este
mai bună decât ai putea tu însuţi dori?

Până în clipa aceasta "Duhul Sfânt a fost un oaspete în casa ta", căci El a venit ca să trăiască în tine
în momentul în care ai devenit credincios. Uneori L-ai închis într-o cămăruţă mică, în timp ce tu
foloseai restul casei pentru plăcerile tale. Acum, tu vrei ca El să fie mai mult decât un musafir şi
anume, vrei să-I dai toată casa vieţii tale, să-I dai cheile de la toate încăperile. Îl inviţi în biblioteca
minţii tale, în sufrageria gustărilor tale, în holul legăturilor tale, în camera de joacă a vieţii tale
sociale. Îl inviţi în cămăruţele ascunse unde mai înainte te ocupai de treburi tainice şi ruşinoase.
Toate acestea au trecut. Acum El este Stăpânul! Chemarea din Romani 12:1-2 ţi-a devenit limpede şi
plină de semnificaţie şi vrei ...să-ţi aduci trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta
va fi din partea ta o slujbă duhovnicească. Tu nu mai vrei să te potriveşti lumii, ci vrei să te
transformi prin înnoirea minţii tale, ca să poţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi
desăvârşită.

Acum ştii că trupul tău este un templu al Duhului Sfânt care locuieşte în tine. Tu nu mai eşti al tău,
căci ai fost cumpărat cu sângele preţios al Domnului Isus; prin urmare, acum vrei ca să-L slăveşti în
trupul şi în duhul tău pe Dumnezeu, căci de acum amândouă sunt ale Lui (I Corinteni 6:19-20).

Acum, vrei din toată inima să "cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 6:33). Acum tu vrei
“să umbli în cele de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu...Căci tu ai murit şi viaţa ta este
ascunsă cu Hristos în Dumnezeu" (Coloseni 3:1-3).Tu poţi spune acum, cu o bucurie nespusă,
asemenea lui Pavel, din vechime, "Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc...dar nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în
23
Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Galateni 2:20). Tu ai făcut
un schimb de vieţi: ai dat-o pe a ta şi ai primit-o pe a Domnului Isus. Dacă poţi spune lucrurile
acestea şi să le crezi din toată inima ta, eşti gata să treci la al patrulea pas. Totuşi, înainte de a discuta
pasul acesta, mă simt obligat să-ţi atrag atenţia asupra cuvintelor Mântuitorului pe care le găsim în
Ioan 15:18,20. "Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.. Robul nu este mai
mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni."

Viaţa creştină plină de Duh nu este uşoară, cu toate că ea este o viaţă plină de avânt şi de satisfacţii
spirituale de care nu ai parte pe altă cale. De fapt eu am cugetat cu privire la viaţă în felul următor:
credincioşi sau necredincioşi, într-o zi vom muri. Dacă e să fiu credincios, atunci vreau să primesc
tot ce are Dumnezeu pentru mine şi vreau să fiu tot ce mă vrea Dumnezeu să fiu. Dacă tot voi suferi
şi într-o zi tot voi muri, atunci de ce să nu sufăr şi de ce să nu mor pentru ce-i mai nobil şi mai mare,
pentru Domnul Isus Hristos şi Evanghelia Sa?

Înainte de a părăsi gândul acesta, îngăduie-mi să-ţi pun o întrebare. Ai auzit vreodată pe unul din
sfinţii Domnului, care au suferit pentru cauza lui Hristos să exprime vreo părere de rău? Eu n-am
auzit niciodată! Am auzit numai laudă, adorare şi mulţumiri lui Dumnezeu pentru privilegiul de a-L
sluji pe Hristos, oricât de grea ar fi fost sarcina. Pe de altă parte, am auzit pe mulţi care L-au primit
pe Hristos mai târziu în vieţile lor, spunând cât le pare de rău că au aşteptat atât de mult. (Nu-ţi
dezvolta un complex de martir, dar nici nu te aştepta la o viaţă uşoară.)

4. Noi ne însuşim plinătatea Duhului Sfânt prin credinţă

Adu-ţi aminte că dacă eşti credincios, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt locuiesc deja înăuntrul
tău. La îndemâna ta stau mari puteri spirituale şi resurse de care n-ai făcut uz niciodată. Asemenea
unui sărac ce moare de foame cu un cec în cutie şi cu o magazie plină cu saci de bani, mulţi
credincioşi mor de foame spiritual, trăind o viaţă de înfrângeri, pentru că nu se folosesc de averea
spirituală care este moştenirea lor în Hristos.

Efeseni 5:18 ne îndeamnă "Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de
Duh." Mai mult, I Ioan 5:14-15 ne asigură, "Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem
ceva după voia Lui, ne ascultă şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe
lucrurile pe care I le-am cerut." Noi ştim că voia lui Dumnezeu este să fim umpluţi de Duhul Său.
Deci, când cerem Duhului Sfânt să ne umple, putem şti, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, că ni se
răspunde la rugăciune.

La fel ca mântuirea, umplerea cu Duhul Sfânt este un dar de la Dumnezeu, deci noi nu putem să-l
dobândim ca un rezultat al strădaniei. Ambele se primesc printr-o supunere desăvârşită a voinţelor
noastre şi o primire prin credinţă.

Acum, să facem o recapitulare a paşilor pe care i-am discutat în pregătirea pentru umplerea cu
Duhul Sfânt:
• Ni se porunceşte să fim plini de Duhul Sfânt.
• Consecinţa plinătăţii este primirea puterii pentru slujbă.
• Trebuie să ne supunem voinţa noastră Domnului şi să căutăm mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu.
• Să ne însuşim prin credinţă plinătatea Duhului Sfânt.
5. Crede că eşti plin de Duhul Sfânt.

"Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie
să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută" (Evrei 11:6)

Crezi că Dumnezeu vrea să fii plin de Duhul Sfânt?

24
Crezi că Dumnezeu are puterea să te facă să fii plin cu Duhul Sfânt?
În Matei 9:28-29, Isus vorbea cu orbii şi i-a întrebat: " 'Credeţi că pot face lucrul acesta?' Ei I-au
răspuns, 'Da, Doamne'. Apoi S-a atins de ochii lor şi a zis: 'Facă-vi-se după credinţa voastră!'" Din
nou, în Matei 13:58, ni se spune că Isus "n-a făcut multe minuni acolo din pricina necredinţei lor."

Caută un loc liniştit şi citeşte încă o dată părţile din Scriptură citate în acest articol. Revizuieşte-i
conţinutul! Nu trebuie să aştepţi după Duhul Sfânt. El este deja aici, sălăşluind în tine, dacă eşti un
credincios. El aşteaptă să-I îngădui să te facă să fii plin de El. Adu-ţi aminte, "Facă-vi-se după
credinţa voastră." El răsplăteşte pe toţi cei ce-L caută cu toată silinţa.

Ţi-ai predat sincer viaţa ta lui Hristos? Voinţa ta, voinţei Lui? Crezi că eşti plin de Duhul Sfânt în
momentul acesta? Dacă da, atunci mulţumeşte-I că acest lucru s-a întâmplat . Mulţumeşte-I pentru
biruinţa în luptă, pentru puterea în mărturie. Laudă pe Domnul şi mulţumeşte-I neîncetat.
(Efeseni 5:20, 1 Tesaloniceni 5:18)

D. CUM POATE ŞTI UN CREDINCIOS CÂND ESTE PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Sunt două căi excelente de a cunoaşte când eşti plin de Duhul Sfânt. Prima: acceptând promisiunea
Cuvântului lui Dumnezeu şi a doua: prin experienţa
personală.

Dacă te-ai supus cu credincioşie voii lui Dumnezeu

şi I-ai predat sincer calea ta, aşa cum ai văzut în
paşii schiţaţi în prezentarea de faţă, dacă te-ai rugat
să fii plin de Duh, El a făcut-o! "Îndrăzneala pe
care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după
voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă,
orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile
pe care I le-am cerut" (I Ioan 5:14-15). Oare este
voia Lui ca să fii plin de Duhul Sfânt? (Efeseni 5:18). Atunci, poţi să crezi că El te-a ascultat? Acum,
poţi oare cunoaşte că ai deja ceea ce ai dorit de la El? Cuvântul lui Dumnezeu promite că tu poţi
cunoaşte. Prin urmare, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu poţi cunoaşte că eşti plin de Duhul Sfânt,
dacă ai îndeplinit condiţiile pe care le cere Cuvântul.

Dar ce se întâmplă cu simţurile? Se poate întâmpla, ca atunci când te apleci pe genunchi la rugăciune
şi ceri plinătatea Duhului Sfânt în viaţa ta, să simţi sau să nu simţi o emoţie deosebită. Stând de
vorbă atât cu studenţi, cât şi cu oameni mai în vârstă, am descoperit că cea mai mare parte dintre ei
ajung să simtă o siguranţă calmă că ei sunt plini de Duh şi o dată cu această siguranţă, vine un duh de
aşteptare că Dumnezeu îi va folosi într-un chip în care nu i-a mai folosit niciodată mai înainte, pentru
a-i îndruma pe alţii la Hristos. În inimile celor plini de Duhul Sfânt se naşte o credinţă mai fermă în
Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Roadele? Credinţă mai temeinică, putere, îndrăzneală şi eficacitate în
măturisire.

Întâi este promisiunea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Apoi vine exercitarea credinţei în
credincioşia lui Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Credinţa în fapt este urmată apoi de simţuri.
Aminteşte-ţi: Fapt, Credinţă şi Simţuri, întotdeauna în această ordine.

E. CARE SUNT ROADELE LA CARE TE POŢI

AŞTEPTA CÂND EŞTI PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Acum urmează proba adevărată care va hotărî dacă eşti cu

adevărat plin de Duhul Sfânt. Ai o dragoste nouă şi mai
puternică pentru Hristos? Te preocupă aceia care nu cunosc
25
dragostea şi iertarea Lui? Ai o credinţă mai fermă, îndrăzneală, libertate şi putere în mărturisire?
Dacă da, atunci eşti plin de Duh. Isus Hristos începe să-Şi arate viaţa şi dragostea Sa în tine şi prin
tine.

Adu-ţi aminte: Isus a promis că vom primi putere după ce va veni Duhul Sfânt în noi. După ce am
primit putere vom dori în mod natural să fim martorii Lui oriunde ne-am afla (Fapte 1:8). Este un
adevăr absolut că după ce ai primit plinătatea Duhului Sfânt, dragostea ta pentru Hristos, pentru
semeni şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu va fi mai mare. De asemenea, roadele Duhului descrise în
Galateni 5:22-23, se vor vedea din ce în ce mai clar în viaţa ta. Totuşi trebuie să ţinem minte că
există o deosebire între roadele Duhului şi darurile Duhului.

Plinătatea Duhului Sfânt ne este dată ca să primim îndrăzneală şi putere în a-L mărturisi pe Hristos.
Mulţi creştini de seamă sunt de acord cu Dr. R.A. Torrey, care spunea: "Am citit Biblia de mai multe
ori din scoarţă în scoarţă, verificând subiectul acesta şi afirm fără pic de teamă că aş putea fi
contrazis, că nu există nici măcar un singur pasaj în Vechiul sau Noul Testament, în care să se
vorbească de plinătatea Duhului Sfânt fără ca aceasta să fie legată de mărturia de slujire."

Ne grăbim să adăugăm că în timp ce credinciosul rămâne în Hristos, având parte în viaţă de

plinătatea Duhului, se dezvoltă roada Duhului-dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare,
blândeţea, bunătatea, credincioşia şi înfrânarea poftelor-enumerată în Galateni 5:22-23 şi
credinciosul devine din punct de vedere spiritual tot mai matur. Desăvârşirea roadei Duhului este un
proces care ţine toată viaţa şi continuă în măsura în care Hristos ia chip în viaţa celui credincios. În
viaţa unor credincioşi se manifestă semne mai puternice de roadă a Duhului decât în viaţa altora,
deoarece ei cedează o parte mai mare din fiinţa lor pentru ca El să lucreze în ea. Cu cât ne socotim
morţi în măsură mai mare şi ne alipim mai mult de Domnul Isus Hristos şi dăm libertate vieţii Sale
să Se arate în vieţile noastre, cu cât îngăduim mai mult ca El să-Şi manifeste viaţa Sa în noi prin
puterea Duhului Sfânt, cu atât se va vedea mai desluşit roada Duhului.

În timp ce creşterea şi maturizarea roadei Duhului este un proces lung, darurile Duhului se primesc
în clipa în care credinciosul este "mântuit". Deşi fiecare credincios care este plin de Duhul Sfânt
primeşte puterea ca să-L mărturisească, după cele scrise în I Corinteni 12, nu toţi credincioşii
primesc acelaşi dar. Unii sunt chemaţi să fie apostoli, unii profeţi, alţii evanghelişti, păstori şi
învăţători (Efeseni4:11). Prin urmare, să dăm voie Domnului ca El să ne arate locul în care să-L
slujim.

Nu încerca să imiţi lucrarea altuia. Ai răbdare, nu încerca să hotărăşti tu ce trebuie să faci cu viaţa ta
sau unde o să-L slujeşti pe Isus. El te va călăuzi pentru ca să se vadă viaţa Lui în tine şi prin tine, în
măsura în care vei continua să te adânceşti plin de sârguinţă şi perseverenţă în studiul Cuvântului
Său şi să rămâi ascultător şi sensibil la călăuzirea Duhului Sfânt. Prin Cuvântul lui Dumnezeu şi
călăuzirea Duhului Sfânt vei descoperi care este voia lui Dumnezeu.

F. A FI PLIN DE DUH, SE FACE O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA?

Nu, în viaţa credinciosului predat există mai multe momente când acesta se va ruga să fie plin de
Duhul Sfânt. Trebuie să fim plini de Duh oricând este un prilej de slujire creştină. Porunca din
Efeseni 5:18 de a fi plini de Duhul Sfânt, în originalul din limba greacă înseamnă a fi plin în mod
constant şi continuu, a continua să fii plin cu Duhul Sfânt. Biblia prezintă multe situaţii în care Petru
şi ceilalţi ucenici au fost plini cu Duhul Sfânt.

G. CUM POATE UN CREDINCIOS SĂ FIE MEREU PLIN DE DUHUL SFÂNT?

Credinciosul depinde cu desăvârşire de Duhul Sfânt în toate biruinţele şi puterile spirituale. Prin
urmare, cu cât se predă pe Sine mai mult, cu atât Duhul Sfânt va avea mai multă libertate să lucreze
26
prin viaţa lui pentru a-i aduce pe alţii la Hristos şi pe el la maturitate spirituală în Hristos.

Iată câteva sugestii practice care te vor face în stare să trăieşti în plinătatea Duhului:

1. Meditează la faptul că Isus Hristos locuieşte cu adevărat în tine, că eşti mort faţă de eul tău, faţă
de păcat şi faţă de toate dorinţele păcătoase, că prin Isus Hristos tu eşti viu pentru Dumnezeu
(Romani 6:11). Adu-ţi aminte că ai făcut un schimb, renunţând la viaţa ta cu toate păcatele ei, cu
defectele şi înfrângerile ei, primind în schimb viaţa Domnului Isus Hristos plină de biruinţă şi
împliniri, căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii şi Cel ce locuieşte în inima ta este
Cel ce a zis că are toată puterea în cer şi pe pământ. De aceea apostolul Pavel zicea: "Pot totul în
Hristos care mă întăreşte."(Filipeni 4:13) Tu l-ai îngropat pe "Adam cel vechi", ai pus capacul pe
sicriu şi l-ai acoperit cu doi metri de pământ. Isus Hristos nu vine ca să te ajute să trăieşti o viaţă
creştină cu vechea ta natură păcătoasă. Dimpotrivă, El Se slujeşte acum de trupul tău ca de Templul
Său, de mintea ta ca să gândească gândurile Lui, de inima ta ca să exprime dragostea şi mila Lui şi de
buzele tale ca să rostească adevărurile Lui.

Voia Lui a devenit voia ta. La început poate vei vedea că este necesar să recunoşti şi să confirmi
faptul că schimbul acesta s-a înfăptuit de mai multe ori în cursul unei zile sau poate vei vedea că
trebuie să-ţi schimbi întregul tău fel de a gândi şi de a te ruga. Nu "Ce pot face eu pentru Hristos",
sau "Dumnezeule foloseşte-Te de mine să fac cutare sau cutare lucru pentru Tine", ci mai degrabă,
"Doamne Isuse, sunt al Tău pe deplin, complet şi fără rezervă. Foloseşte-mă aşa cum Tu voieşti,
trimite-mă unde vrei Tu, căci eu sunt mort iar viaţa mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu".

Caută să rămâi în Hristos (I Ioan 2:6). Ce înseamnă a rămâne în Hristos? Isus a zis: "Dacă păziţi
poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea..." (Ioan 15:10).

A rămâne înseamnă a păzi poruncile Lui. A păzi poruncile Lui, înseamnă a asculta. Viaţa de
rămânere în El este o viaţă fără efort. Cât de anevoie ajungem noi la înţelegerea acestui fapt simplu,
că viaţa adevărată, nou testamentală, nu cere efort.

Mlădiţa nu încearcă să producă rod, aşa cum nici becul nu face efort să lumineze. Este clar că nici
mlădiţa şi nici becul nu au nevoie să încerce, ele doar folosesc energia inepuizabilă a vieţii.
Procedând în felul acesta, ele nu-şi epuizează niciodată resursele, iar credinciosul are la dispoziţie
rezerve de energie infinit mai mari decât ele. Cel care a creat viaţa plantelor şi energia electrică,
Acela este Cel ce locuieşte în noi. De ce trebuie să ne forţăm? Numai pentru că nu rămânem în El.
Deci, cel mai sigur test al unei vieţi creştine adevărate este în întrebarea: Încerc eu din răsputeri sau
rămân în El? Dacă văd că eu încă încerc din greu, înseamnă că nu am ajuns încă o conductă liberă
prin care să se poată scurge viaţa Lui.

Meditează în mod deosebit asupra textelor din Scriptură care urmează: Ioan 14, 15 şi 16; Matei 6;
Coloseni 3; Romani 6,8,12 şi 14; I Corinteni 13; I Ioan 1; Evrei 11; Galateni 5; Psalmul 37:1-
7,23,24.

Te sfătuiesc să iei un carneţel şi să faci o schiţă a fiecăruia din aceste capitole, notând în mod
deosebit sugestiile care crezi că te vor ajuta să rămâi în Hristos. Continuă să te foloseşti de carneţel
pentru a nota şi alte părţi din Scriptură şi pentru a-ţi însemna versetele cheie pe care ai dori să le
memorezi. Sunt multe texte minunate din Scriptură care te vor ajuta să rămâi în Hristos.
2. Fă-ţi un obicei să petreci un timp în rugăciune, în fiecare zi, ca să primeşti călăuzirea Domnului
cu privire la viaţa ta şi a celorlalţi. Fă o listă cu cei care ai vrea Să-L cunoască pe Isus. Roagă-te zi de
zi pentru ei (Efeseni 6:18 şi I Samuel 12:23).

3. Petrece un timp în fiecare zi, citind şi studiind Cuvântul Domnului. Obişnuieşte-te să înveţi pe de
rost versetele cheie din Scriptură (Evrei 4:12; I Corinteni 2:9-12; Psalmul 119:4,9,15,16,97,98,103,
27
105, 130).

4. Nu întrista pe Duhul Sfânt. Mărturiseşte şi părăseşte lucrurile păcătoase. În I Ioan 1:9 ni se spune,
"Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească
de orice nelegiuire." În clipa în care ştii că faci ceva ce este greşit şi nu mărturiseşti acest lucru,
întristezi pe Duhul Sfânt. Ce înseamnă să-L întristezi pe Duhul Sfânt? Duhul este Sfânt şi Se
întristează când credinciosul păcătuieşte şi continuă să trăiască în păcat. Prin urmare, dacă vrei să fii
plin de Duhul Sfânt, să ai putere să-L mărturiseşti pe Hristos, trăieşte o viaţă de predare şi o viaţă
sfântă.

5. Nu stinge Duhul Sfânt. Fii atent la călăuzirea Duhului Sfânt, căci El cunoaşte totul; El are o
înţelepciune nemărginită şi te va călăuzi în tot adevărul (Romani 8:14-16). Nu-I spune niciodată
"Nu". Pe măsură ce te obişnuieşti cu viaţa plină de Duhul Sfânt, cu viaţa călăuzită de Hristos, vei
avea parte de multe experienţe minunate, cum a avut Filip în Fapte 8:26-39, când Duhul Sfânt l-a
îndemnat să meargă şi să-i vorbească etiopeanului; la fel, în Fapte 16:9, când Pavel a fost chemat în
Macedonia ca să predice Evanghelia.

Experienţele cele mai minunate din viaţa mea, au fost acelea în care vocea blândă a Duhului a vorbit
inimii mele, spunându-mi să vorbesc cuiva despre Isus. În timp ce vorbeam, ascultând de călăuzirea
Duhului, mi-am dat seama că Duhul Sfânt le pregătise inimile ca să primească mărturia. Deseori mi
s-a spus, "Frate, Domnul te-a trimis la mine." Sau, "Tot ce ai spus a fost numai pentru mine. Cineva
trebuie că ţi-a spus de problemele mele". Duhul cunoaşte toate lucrurile şi dacă tu şi eu suntem plini
de prezenţa şi de puterea Lui, vom spune întotdeauna ce trebuie celor în nevoie.

Am avut parte de multe asemenea călăuziri minunate din partea Duhului, dar nu vă voi împărtăşi
decât una. Într-o zi mergeam cu maşina împreună cu soţia mea spre un centru de conferinţe creştine.
Era o zi foarte călduroasă de sfârşit de august şi maşina s-a încălzit prea mult şi când am început să
urcăm muntele n-a mai vrut să meargă. Am aşteptat să se răcească motorul şi în cele din urmă, după
un răgaz bun, am reuşit să o pornim.

Am intrat în curtea unei case de ţară să cer apă ca să umplu radiatorul. Omul a fost binevoitor, m-a
ajutat să umplu radiatorul şi cu toate că am stat cu el cinci sau zece minute, nu i-am vorbit despre
Isus. Mintea mea era preocupată cu alte lucruri, în mod deosebit cu adunarea la care ţineam mult să
iau parte. Când m-am aplecat să ridic capacul radiatorului, mi-a căzut Noul Testament din buzunarul
de la cămaşă. Încă nu auzisem şoapta lină a Duhului. Am mulţumit omului pentru bunăvoinţă şi am
plecat, când deodată am simţit un imbold puternic să mă întorc şi să vorbesc omului despre Hristos.
Dar mi-am zis, "Este târziu şi nu mai ajungem la adunare la timp. Oricum, dacă ne întoarcem o să
creadă că suntem excentrici. Mai mult, dacă voiam să-i vorbesc de Domnul Isus, trebuia să o fac
atunci când m-a ajutat să pun apă în radiator". Argumentele omeneşti sunt zadarnice în faţa vocii
stăruitoare a Duhului şi după ce am condus câteva mile, ne-am întors. Ca o măsură de prevedere în
plus, am tras pe dreapta şi ne-am rugat. "Doamne, nu îngădui să facem o gafă, pare aşa de copilăresc.
Dă-ne cuvinte să vorbim şi facă-se voia Ta." Când am intrat în curte, omul a venit la poartă ca să ne
salute. Ne-a întrebat, "Aţi uitat ceva?" "Da, domnule, am uitat ceva. Ştiu că lucrul acesta poate suna
ciudat, dar suntem creştini şi am simţit că Dumnezeu a vrut să ne întoarcem şi să-ţi vorbim despre
Isus Hristos." N-a trebuit să spun mai mult, căci lacrimile au început să-i brăzdeze faţa. Barba a
început să-i tremure, căci ştia că Domnul ne-a trimis. Ne-a invitat înăuntru şi după ce am intrat şi-a
chemat soţia. Apoi ne-a spus, "Cu ani în urmă obişnuiam să mă duc la biserică, dar am păcătuit şi nu
m-am mai dus mulţi ani. Săptămâna aceasta, soţia mea, a fost la o adunare de trezire spirituală aici în
orăşel şi zi de zi am simţit tot mai mult apăsarea păcatelor mele. Vreau să mă împac cu Dumnezeu."
Am îngenunchiat toţi acolo în sufragerie şi amândoi, el şi soţia şi-au predat vieţile şi casa lor în mâna
lui Hristos. Ne-am văzut de drum slăvind pe Dumnezeu pentru călăuzirea Duhului Sfânt şi pentru
încă un prilej de a-L mărturisi pe Mântuitorul nostru binecuvântat.

28
Când ceri Domnului să fii plin de Duhul Sfânt fii gata să porneşti în cea mai măreaţă aventură din
viaţă. Adu-ţi aminte că ceri să fii plin de Duhul Sfânt, nu de eul tău. Când El este la cârma vieţii tale,
te asemeni din ce în ce mai mult cu Hristos. Duhul Sfânt nu este autorul confuziilor şi extremelor
emoţionale. El a venit ca să-L înalţe şi să-L preamărească pe Hristos; de aceea, când eşti plin de
Duhul Sfânt, dorul tău nestins va fi acela de a face voia Domnului şi tot ceea ce Îi va fi plăcut şi-I va
da cinste Domnului Isus Hristos.

Pentru ce a venit Isus în lume? Noi Îi vom fi mai plăcuţi când împlinim Marea Însărcinare de a
merge în toată lumea, de a predica Evanghelia la orice făptură şi de a-I îngădui să-Şi manifeste viaţa
Lui prin noi.

Cum poate fi acest lucru împlinit? Prin puterea Duhului Sfânt.

Gândeşte-te! Tu şi eu avem privilegiul de a fi folosiţi de Mântuitorul nostru pentru a mărturisi unei

lumi pierdute glorioasa "veste bună"! Noi nu îndrăznim să păcătuim împotriva Domnului şi
împotriva celor ce ne aşteaptă, zicând că n-a sosit încă momentul!

Roagă-te să fii plin de Duhul Sfânt chiar acum!

29
Capitolul 2
DE CE SĂ TE ROGI

Pentru că a te ruga înseamnă a-L slăvi pe Dumnezeu.∗

Mai presus de toate, rugăciunea are ca scop proslăvirea lui Dumnezeu.

Isus a zis: “ Orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul ( Ioan 14:13 ).

Pentru că Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm.∗

Noul Testament conţine nenumărate porunci privitoare la rugăciune. Iată

câteva din ele:
• “ Rugaţi-vă neîncetat “ ( 1 Tes. 5:17 )
• “ Vegheaţi şi rugaţi-vă! “ ( Lc. 21:36 şi Mc. 14:38 )
• “ aduceţi....rugăciuni şi cereri cu mulţumiri...” ( Filip. 4:6 )
• “ Faceţi rugăciuni....pentru cei ce sunt înălţaţi în dregătorii..” ( 1Tim. 2:2 )
• “ Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni...” ( Efes. 6:18 )

Pentru că Domnul Isus Însuşi a făcut din rugăciune o prioritate.∗

Domnul Isus Însuşi, ne-a dat un exemplu şi în privinţa rugăciunii. Cu toate că fiecare zi îi era
plină de nenumărate solicitări şi responsabilităţi, Isus nu a neglijat părtăşia cu Tatăl. Şi dacă El,
ca Fiu al lui Dumnezeu, era atât de dependent de această părtăşie intimă cu Tatăl prin rugăciune,
cu cât mai mult ar trebui noi să ne facem timp pentru această comunicare atât de necesară.

Iată câteva exemple:

1. Singurul lucru pe care ucenicii L-au rugat să-i înveţe a fost: “Învaţă-ne să ne
rugăm“(Lc.11.1). Contextul în care unul dintre ucenici L-a rugat pe Isus acest lucru, a
fost asistarea lui la timpul de rugăciune a lui Isus. Probabil că felul cum Isus se ruga l-a
impresionat aşa adânc, încât a simţit nevoia să-I ceară lui Isus să-i înveţe să se roage.

’’Prin această rugăciune Isus a exprimat dorinţa Sa arzătoare pentru misiune. El a

exprimat pasiunea Tatălui pentru misiune, frumuseţea şi valoarea de neconceput şi de
nemăsurat a Numelui Tatălui care trebuie, merită şi este singurul de care trebuie să se
îndrăgostească orice om de pe pământ, singura raţiune pentru care omul există.’’

Care este lucrul primordial pentru care Domnul Isus doreşte să ne rugăm? Este misiunea.
Este sfinţirea Numelui Lui pe tot pământul, dorinţa arzătoare ca Numele Tatălui să fie
cunoscut de orice om, Împărăţia Sa să se instaleze în viaţa fiecărui om şi voia Sa să se
facă pe pământ.

Cunoaşterea Sa este scopul vieţii fiecărui om, de aceea Isus ne învaţă să ne rugăm aşa.
Misiunea şi rugăciunea pentru misiune trebuie să devină pasiunea fiecăruia dintre noi.
50
 Dorinţa ca oameni din orice limbă, neam sau trib să cunoască adevărul şi să fie mântuiţi,
nu este altceva decât reflectarea inimii Lui.

Rugăciunea este punctul principal de plecare pentru misiune. Misiunea începe prin
rugăciune.

• El se ruga atunci când a fost botezat de Ioan ( Luca 3.21 )

• El a postit şi s-a rugat în deşert înainte de a fi ispitit ( Matei 4.2 )
• El s-a rugat într-un loc singuratic după ce a primit vestea morţii lui Ioan Botezătorul (Mt.
14:13)
• El se ruga adesea în locuri singuratice şi în pustie ( Luca. 4.42; 5:16 )
• El s-a rugat dis-de-dimineaţă înainte de a merge prin Galilea ( Marcu 1.35 )
• El s-a rugat toată noaptea înainte să-i cheme pe cei 12 ucenici ( Luca.6.12 )
• El s-a rugat singur înainte de a hrăni mulţimea de 5000 de oameni (Matei. 14:23)
• El s-a rugat înainte de schimbarea la faţă ( Luca. 9:28-29 )
• El s-a rugat lui Dumnezeu cu voce tare atunci când cei 70 s-au întors ( Luca.10:21 )
• El s-a rugat înainte de a da învăţătură despre rugăciune ( Luca. 11:1-4 )
• El s-a rugat cu voce tare înainte de a-l învia pe Lazăr ( Ioan. 11:41-42 )
• El s-a rugat pentru Petru ( Luca. 22:23 )
• El a vorbit cu voce tare cu Tatăl Lui în timpul ultimului Său discurs public.( Ioan 12:28 )
• El s-a rugat pentru apostoli după discursul Său de rămas bun ( Ioan 17 )
• El s-a rugat în grădina Ghetsimani ( Matei. 26:39-44 )
• El s-a rugat pe cruce ( Luca. 23:34-46 )
• El s-a rugat la Emaus după înviere ( Luca. 24:30 )

Pentru că Domnul Isus Înviat mijloceşte pentru noi.∗

El, ca Mare Preot mijloceşte acum pentru noi, “pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească
pentru ei” (Evrei.7:25). Deşi domneşte, înălţat la dreapta Tatălui, El se roagă neîncetat.
Activitatea de mijlocire a ocupat un rol primordial în viaţa Lui pe pământ, dar continuă şi acum
să se roage, arătând importanţa mijlocirii în viaţa noastră.

Pentru că Duhul Sfânt se roagă acum.

Duhul Sfânt este Dumnezeu şi în Romani 8:26-27 este scris că El are un rol foarte important în
rugăciune, este partenerul nostru în rugăciune:
1. ne ajută ......căci noi nu ştim cum trebuie să ne rugăm
2. mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite
3. mijloceşte pentru sfinţi după voia Lui Dumnezeu

Pentru că ucenicii şi alţi creştini ne-au dat un exemplu.

Vieţile ucenicilor şi biografiile creştinilor care au fost folosiţi cu putere de Dumnezeu de-a
lungul secolelor, dovedesc necesitatea rugăciunii. Ei ne sunt exemple de ascultare şi supunere
faţă de porunca lui Dumnezeu în această privinţă. Nu vreau să sugerez că trebuie să te rogi ore în
şir, zilnic, deşi unii oameni au chemarea specială de a face lucrul acesta. Dumnezeu ne-a
poruncit însă tuturor să ne rugăm neîncetat, aducând orice lucru în faţa Lui, în rugăciune. Biblia
ne porunceşte să ne rugăm unii pentru alţii. Toţi cei care s-au rugat au fost binecuvântaţi şi
folosiţi de Dumnezeu.
Pentru că prin rugăciune zideşti oamenii în Hristos.

51
 Biserica primară înflorea în timp ce Pavel mijlocea pentru ei. Iată câteva exemple:
1. Romani 1:9
2. Efeseni 1:15-19 si 3:14-19
3. Filipeni 1:3-11
4. Coloseni 1:9-12 etc.
Stând de vorbă cu Dumnezeu despre oameni şi revendicând promisiunile Lui cu privire la ceea
ce a declarat deja că doreşte să facă în viaţa lor, va avea drept rezultat o puternică schimbare în
vieţile lor.

Pentru că prin rugăciune Dumnezeu a decis să-Şi ridice oamenii pentru lucrare.∗
( Matei 9:38 )

Secerişul este mare, dar lucrătorii care să recolteze holdele coapte sunt puţini. Felul în care
Domnul a hotărât să cheme aceşti lucrători la lucru este prin rugăciunea copiilor Lui.

Pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu.∗

Dumnezeu aşteaptă cu bucurie să venim la El în rugăciune. În Proverbe citim: “Rugăciunea celui

fără prihană Îi este plăcută” (Proverbe 15:8). Acest lucru ar trebui să ne determine să petrecem
mai mult timp cu Domnul, ştiind că prin aceasta Îi facem plăcere.

Copiii mei m-au ajutat să înţeleg mai bine importanţa acestui fapt. Oricât aş fi de ocupat, când
Zach şi Brad vor să stea de vorbă cu mine, eu las totul la o parte pentru a avea părtăşie cu ei.
Doresc şi mă bucur să fiu cu ei şi sunt foarte încântat atunci când văd că şi ei doresc să fie în
preajma mea.

Într-o zi, cu câţiva ani în urmă, studiam în biroul meu când Zach a venit cu un teanc de cărţi şi s-
a aşezat la masă, în faţa mea. Deşi n-a spus nici un cuvânt, ca să nu mă întrerupă, am simţit
dragostea acestui gest şi i-am spus: “Zach, vreau să ştii că, faptul că ai venit să stai aici,
înseamnă foarte mult pentru mine. “El mi-a răspuns: ”Am venit doar pentru că am vrut să fiu
aproape de tine.“

Pentru prima dată în viaţă am înţeles cu adevărat cât de mult trebuie să dorească inima iubitoare
a lui Dumnezeu părtăşia cu noi, copiii Lui..

Pentru a comunica cu Dumnezeu.∗

Dumnezeu a spus. “Cheamă-mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse,
pe care nu le cunoşti” (Ier. 33:3). Rugăciunea nu este doar o supapă de siguranţă la vreme de
nevoie, sau un mijloc de a obţine de la Dumnezeu tot ce doreşti. Ea este linia ta de comunicare
cu Dumnezeu. Ca şi copil al Lui, tu poţi avea acces direct la tronul Său. El te iubeşte atât de
mult, încât ţi-a creat posibilitatea să vii în faţa Lui oricând doreşti. Prin rugăciune tu îi poţi vorbi
lui Dumnezeu şi El îţi răspunde.

Pentru a primi hrană spirituală.∗

Aşa cum un copil are nevoie de hrană pentru creştere, avem şi noi nevoie de hrană pentru a ne
dezvolta din punct de vedere spiritual. Putem să sărim peste un prânz fără să simţim efectul, dar
dacă nu mâncăm o săptămână întreagă, vom începe să ne pierdem puterea. Tot aşa se întâmplă şi
în viaţa noastră spirituală. Putem omite să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu sau să ne
rugăm, timp de o zi, fără să observăm vreun efect negativ; dar dacă vom continua să facem acest

52
lucru vreme îndelungată, vom deveni subalimentaţi şi ne vom pierde puterea de a duce o viaţă de
biruinţă şi mărturia noastră în faţa lumii va slăbi considerabil.

Pentru a obţine rezultate∗.

Rugăciunea adevărată, conformă cu Scripturile, schimbă împrejurările şi vieţile oamenilor.

Mulţi cred că rugăciunea nu este decât un exerciţiu de autosugestie, prin concentrarea asupra
unor gânduri pozitive. Rugăciunea îi schimbă în primul rând pe cei care se roagă, aşa încât
Dumnezeu le poate descoperi voia Sa.

Rugăciunea poate să schimbe chiar mersul naturii, vieţile indivizilor şi ale naţiunilor. Biblia ne
vorbeşte de nenumărate exemple în acest sens (Iacov 5:17-18). Rugăciunea produce într-adevăr
rezultate!

Pentru a deveni martori eficienţi pentru Hristos.∗

Ordinea divină prevede mai întâi să-I vorbim lui Dumnezeu despre oameni şi apoi să le vorbim
oamenilor despre Dumnezeu. Roadele mărturiei noastre pentru Hristos nu sunt decât un rezultat
al rugăciunilor celui care Îl mărturiseşte pe Hristos, şi ale altora, care se roagă pentru aceasta. Eu
sunt convins că factorul cel mai important care m-a determinat să devin creştin au fost
rugăciunile fierbinţi ale mamei mele.

∗ Cum să te rogi cu încredere, Seria concepte transferabile, de Bill Bright

53
Capitolul 3
ROLUL RUGĂCIUNII ÎN ÎMPLINIREA MARII
TRIMITERI

Rugăciunea dovedeşte supremaţia lui Dumnezeu în misiune.

“Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a hotărât ca

rugăciunea să aibă un loc atât de important în misiunea bisericii.
Scopul rugăciunii este de a clarifica tuturor participanţilor la
acest război că victoria Îi aparţine Domnului. Rugăciunea este
mijlocul hotărât de Dumnezeu să ne aducă nouă har şi lui
Dumnezeu glorie.” John Piper

“El va arăta clar tuturor participanţilor implicarea Lui prin

rugăciune, pentru că rugăciunea arată că puterea vine de la
Dumnezeu. Măsura implicării Sale plină de putere în lupta misiunii devine evidentă din sfera
lucrurilor pentru care Biserica se roagă în lucrarea ei misionară.” John Piper

“Astfel că atunci când misiunea Bisericii înaintează prin rugăciune, se manifestă supremaţia lui
Dumnezeu, iar nevoile “trupelor“ creştine sunt împlinite.” John Piper

“ Să ne gândim la scopul măreţ al rugăciunii în viaţa misionară vibrantă a Bisericii Primare.”

John Piper

Ei au apelat la Dumnezeu pentru înălţarea Numelui Său în lume*

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: “Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău“
(Matei 6:9)

Ei apelat la Dumnezeu pentru a-Şi lărgi Împărăţia în lume*

Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ (Matei 6:10).

Prin această rugăciune Isus a exprimat dorinţa Sa arzătoare pentru misiune. El a exprimat
pasiunea Tatălui pentru misiune, frumuseţea şi valoarea de neconceput şi de nemăsurat a
Numelui Tatălui care trebuie, merită şi este singurul de care trebuie să se îndrăgostească orice
om de pe pământ, singura raţiune pentru care omul există.

Care este lucrul primordial pentru care Domnul Isus doreşte să ne rugăm ? Este Sfinţirea
Numelui Lui pe tot pământul, dorinţa arzătoare ca Numele Tatălui să fie cunoscut de orice om,
Împărăţia Sa să se instaleze în viaţa fiecărui om şi voia Sa să se facă pe pământ. Este misiunea.

Cunoaşterea Sa este scopul vieţii fiecărui om, de aceea Isus ne învaţă să ne rugăm asa. Misiunea
şi rugăciunea pentru misiune trebuie să devină pasiunea fiecăruia dintre noi. Dorinţa ca oameni

54
din orice limbă, neam sau trib să cunoască adevărul şi să fie mântuiţi, nu este altceva decât
reflectarea inimii Lui.

Rugăciunea este punctul principal şi de plecare pentru misiune. Misiunea începe din inima
lui Dumnezeu.

Rugăciunea este cea prin care sunt ridicaţi misionarii în câmpul de lucru. ( Matei. 9:38 )

Secerişul este mare în jurul nostru şi pe plan mondial, sigur asta, este declarat. Şi este mult mai
mare decât noi credem, pentru că ,,este potrivit cu mărimea Lui’’. Dar este nevoie de misionari,
oameni dedicaţi fără rezerve pentru cauza LUI, CARE SĂ NU DOREASCĂ ALTCEVA
DECÂT SĂ LUPTE PENTRU CAUZA LUI pentru a putea strânge acest seceriş. Şi modul pe
care Domnul l-a lăsat ca aceşti lucrători să fie ridicaţi, este prin rugăciune: “ Rugaţi dar.”

Responsabilitatea noastră este să rugăm, iar a Domnului să ridice. Această promisiune este o
încurajare să cerem ca Domnul să ridice lucrători din oraşul nostru, din campusul nostru, de la
serviciul nostru, din ţară şi din lume. Haideţi să-L luăm pe Domnul pe cuvânt şi să cerem, dar
în aşa fel încât să credem că ceea ce am cerut, ne-a şi fost dat. Este uşor şi frumos, nu-i aşa?.

John Piper în cartea “Să se bucure popoarele” vorbeşte astfel despre rolul rugăciunii:

Ei au apelat la Dumnezeu pentru a le trimite întăriri*

Rugaţi dar pe Domnul Secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.( Matei 9:38 )

Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: “ Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe
Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.“ Atunci după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus
mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.( Fapte 13:2-3 ).

Ei au apelat la Dumnezeu pentru ca Evanghelia să se răspândească şi să triumfe*

Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie

proslăvit cum este la voi (2 Tes. 3.1)

Ei au apelat la Dumnezeu pentru mântuirea celor necredincioşi*

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie
mântuiţi ( Romani 10:1 ).

Ei au apelat la Dumnezeu ca să le dea îndrăzneală în propovăduire*

Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău
cu toată îndrăzneala (Fapte 4:29)

Toate citatele cu numele John Piper precum si cele ce au * în acest capitol, sunt din cartea “ Să se bucure
popoarele“, capitolul 2 (Supremaţia lui Dumnezeu în misiune prin rugăciune), scrisă de John Piper. Totul este
folosit cu permisiunea în scris a Editurii Cartea Crestină Oradea, str. Cuza-Vodă nr. 85, 3700, Oradea-Bihor,
România. Tel. 059/ 436738. Excepţie fac paragrafele încadrate în paranteze.

55
Capitolul 4
RUGĂCIUNEA, ELEMENTUL ESENŢIAL AL
UNEI MIŞCĂRI SPIRITUALE

Timp de mai mult de un an înainte de fondarea organizaţiei “Alege Viaţa”, Bill Bright a fost lider în
diferite grupuri creştine ce lucrau în unele cămine studenţeşti şi cluburi sociale greceşti din zona Los
Angeles. Cu toate acestea, nici măcar o singură persoană nu s-a întors la Domnul în timpul acelor
întâlniri.

După ce a fondat organizaţia Campus Crusade for Christ în 1951, Dr. Bright a ţinut prima întâlnire
evanghelistică a acestei lucrări la casa Kappa Alpha Theta la UCLA (Universitatea din Los Angeles,
California). În acea seară, mai mult de jumătate din cele 60 de fete prezente şi-au exprimat dorinţa
de a-L primi pe Hristos. În următoarele luni, mai mult de 250 de studenţi de la UCLA, inclusiv
preşedintele studenţilor, redactorul ziarului studenţesc şi mai mulţi sportivi de frunte, şi-au
încredinţat vieţile lui Hristos.

Care a fost deosebirea? Dr. Bright explică:

"Această demonstraţie fără precedent a binecuvântării lui Dumnezeu nu a fost un accident.
Dumnezeu a răspuns la rugăciunile multor copii ai Săi. Când Dumnezeu a făcut să apară această
lucrare, am format imediat un lanţ de rugăciune de 24 de ore (pe care le-am împărţit în 96 de
perioade de câte 15 minute). Zeci de creştini au petrecut 15 min în rugăciune în fiecare zi pentru
noua noastră lucrare la UCLA."

Cel mai sigur mod de a clădi o mişcare care să dureze, este de a clădi după planul lui
Dumnezeu. Iar dacă vrem să urmăm planul Domnului, trebuie să pornim mişcarea având o
temelie de rugăciune.

Rolul rugăciunii în începerea lucrării printre studenţii din România.

În toamna anului 1991, în complexul studenţesc Agronomie din Bucuresti, doi studenţi si un
misionar cu Alege Viata, au început să se întâlnească consecvent pentru a se ruga ca Domnul să
atingă studenţii pierduţi si să-I folosească pe ei la câştigarea si ucenicizarea lor. După mai puţin de
un an deja 20 de studenţi s-au implicat! (printre acestia am fost si eu , cel care acum scriu ).
În fiecare an care a urmat, peste o mie de studenţi au auzit Evanghelia si până acum 24 de foşti
studenţi necreştini au devenit lucrători cu Alege Viata . Ei slujesc în campusuri din toată tara. Totul
a început cu rugăciune.
În 2000 în acelaşi campus Agronomia, Directorul echipei de misionari a propus începerea unei
mişcări de rugăciune. Destul de des, aproape în fiecare seară ne întâlneam într-un loc stabilit în
campus şi ne rugam aproximativ 30 min. pentru lucrători, sfinţire, lucrători dintre băieţi, pentru că
numărul lor era mic. Domnul a lucrat si am experimentat o unitate în Duhul între noi extraordinară,
iar la sfârşitul anului am putut spune că Domnul a ridicat 6 băieţi noi, deasemenea şi fete. El a
deschis porţi şi în alt campus studenţesc mai rece, şi s-au ridicat si de acolo câţiva studenţi. Cred că a
fost lucrarea Lui şi s-a lucrat înţelept pentru că am început prin rugăciune.

A. Cum să implici alţi studenţi în rugăciune.

57
 1. Începe prin a face rugăciunea o prioritate personală a propriei tale vieţi.
2. Provoacă alţi creştini cu posibilităţi de a deveni lideri. Pentru a fi conducători înţelepţi ei
trebuie să petreacă timp cu Dumnezeu în rugăciune, căutând să-L cunoască mai bine pe
El şi voia Lui.
3. Pune accent pe nevoia lor de a se baza pe Domnul pentru a găsi direcţie în viaţă.
4. Împărtăşeşte altora răspunsurile la rugăciunile tale. Ei vor fi încurajaţi de rezultatele pe
care le văd.

B. Cum să stabileşti o mişcare de rugăciune.

1. Alege un grup de viitori lideri dintre cei care arată un interes deosebit faţă de rugăciune.
2. Alege un timp să vă întâlniţi consecvent pentru rugăciune.
3. Cere-I lui Dumnezeu să-ţi descopere strategia Lui pentru campusul tău, în timp ce te rogi.
4. Cere-I lui Dumnezeu să găsească pe cineva care să coordoneze lucrarea de rugăciune.
a. Întâlneşte-te cu persoana respectivă săptămânal pentru rugăciune şi încurajare;
b. Dă-i coordonatorului responsabilitatea punerii în aplicare a strategiilor alese
(lanţuri de rugăciune, grupuri zilnice de rugăciune etc.)

C. Cum să organizezi întâlniri de rugăciune.

1. Stabileşte un timp zilnic sau săptămânal. Întâlniţi-vă consecvent.

2. Începe cu un timp devoţional de 5 minute pregătit de tine sau de un alt lider.
3. Acordă cel puţin 5 minute pentru răspunsurile la rugăciuni.
4. Acordă 30 de minute pentru rugăciune.
5. Întâlnirea trebuie să dureze doar 40 de minute. Întâlnirile mai lungi se transformă în întâlniri
de discuţii, cu foarte puţină rugăciune.
6. Roagă-te pentru nevoile personale, pentru mântuirea necreştinilor, pentru întâlnirile şi
activităţile creştine. Roagă-te de asemenea pentru o trezire spirituală a naţiunilor din lume.
7. Pune acelaşi accent pe aducerea de laude şi pe mulţumiri, ca şi pe cereri.
8. Roagă-te pentru nevoile altor misiuni ce lucrează la nivel mondial .
9. Alege pe cineva care să scrie data când începeţi să vă rugaţi pentru un lucru şi data la care
Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni.
10. Accentuează pentru liderii mişcării importanţa participării la aceste întâlniri. Prezenţa sau
absenţa noastră arată ce este important pentru noi.

D. Cum să îndemni la înscrierea într-un lanţ de rugăciune.

1. Stabileşte o noapte de rugăciune la începutul semestrului pentru provocarea creştinilor la

rugăciune şi invită-i să participe la lanţul de rugăciune.
2. Explică foarte clar ce se aşteaptă din partea fiecărui student.
3. Fă un tabel cu timpurile disponibile pentru rugăciune. Armonizează acest tabel cu
cartonaşele pe care studenţii şi-au trecut programele individuale.
4. Fixează timpul de rugăciune în funcţie de orarul de la şcoală, astfel încât studenţii să se
poată ruga între ore.
5. Distribuie cartonaşe la începutul întâlnirii.
6. Cere fiecăruia să completeze trei perioade, în care ar vrea să se roage.
7. Adună, alege şi potriveşte cartonaşele în funcţie de zi, oră şi partener. Înscrie numele pe
orarul principal.
8. Anunţă studenţii că timpul lor de rugăciune va fi afişat la sfârşitul întâlnirii şi că pot începe
în acea săptămână.
9. Ia legătura cu studenţii individual în cazul unei nepotriviri de program.

58
Capitolul 5
CUM SĂ MOTIVEZI OAMENII PENTRU O
MIŞCARE DE RUGĂCIUNE

Iată câteva sugestii pe care le poţi folosi atunci când vrei să-i motivezi pe alţii la rugăciune.

1. Niciodată să nu-i judeci pe alţii când viaţa lor de rugăciune este mai slabă.
2. Invită-i pe oameni să se roage cu tine în întâlniri de rugăciune pentru “trezire spirituală“.
3. Fii sigur că viaţa ta de rugăciune este în continuă creştere (nu perfectă).
4. Lasă Biblia să-ţi vorbească. Împărtăşeşte exemple din Scriptură care scot în evidenţă felul în
care Dumnezeu a folosit rugăciunile copiilor Săi.
5. Împărtăşeşte cu ei felul în care Domnul a răspuns la rugăciuni dar şi eventualele dezamăgiri.
Oamenii doresc să te cunoască exact aşa cum eşti.
6. În timp ce participi la diverse activităţi sau discuţii creştine, foloseşte aceste ocazii pentru a
împărtăşi cu alţii importanţa rugăciunii care poate schimba lumea (“contaminează-i” cu
convingerea ta).
7. Roagă-te cu regularitate, specific, pentru anumiţi creştini, pe nume, ca ei să prindă viziunea
rugăciunii care declanşează puterea lui Dumnezeu.
8. Petrece timp periodic cu diferiţi oameni ca să vezi dacă ei se roagă. Dacă da, încurajează-i;
dacă nu, de asemenea încurajează-i.
9. Organizează o noapte de rugăciune pe semestru. Poţi combina această noapte cu o parte
socială.
10. Încurajează săptămânal prezentarea de “mărturii” ale unor studenţi care L-au văzut pe
Domnul la lucru prin rugăciunile lor. Aceasta îi va motiva şi pe ceilalţi să se încreadă mai mult
în Domnul şi să se roage în continuare. LĂUDAŢI-L pe Domnul cu un psalm care reflectă
lucrarea Lui.
11. Provoacă alţi studenţi să îşi asume responsabilităţi specifice în domeniul rugăciunii. Aceasta îi
va creşte spiritual.
12. Scrie în fiecare lună o foaie (calendar) cu răspunsuri la rugăciune din luna trecută, dar şi alte
cereri specifice şi distribuie-le la studenţi (cu alte cuvinte înnoieşte cererile de rugăciune
pentru a da o nouă motivaţie şi un nou suflu mişcării de rugăciune).
13. Niciodată să nu renunţi la a-ţi împărtăşi propriul entuziasm pentru o mişcare de rugăciune
pentru trezirea spirituală.
14. Atunci când îi inviţi pe oameni să se roage cu tine, spune-le: “Ştii, chiar e nevoie de tine să fii
împreună cu noi la rugăciune pentru acest campus şi pentru lume, şi cred de asemenea că şi
Domnul vrea asta. Doreşti să te implici?” Apoi aşteaptă răspunsul. Nu spune nimic până nu
răspunde. Dacă răspunsul este nu, încurajează-i să vină altă dată. Dacă este da, spune-le cât de
încântat eşti că ei vor fi parte cu voi la rugăciune.

56
Capitolul 6
CUM SĂ TE ROGI

TIMPUL DE PĂRTĂŞIE CU DOMNUL

Timpul pe care-l petrecem zilnic în intimitate cu Dumnezeu este esenţial pentru lucrarea noastră.
Isus a demonstrat că lucrarea noastră publică pentru Dumnezeu este precedată de timpul pe care-l
petrecem în intimitate cu Dumnezeu. El a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-şi
alege apostolii şi a lăsat mulţimile şi pe apostolii neliniştiţi, ducându-se într-un loc singuratic pentru
a sta de vorbă cu Tatăl (Marcu 1:35). Începe-ţi, deci, lucrarea cu cea mai importantă întâlnire!
Fixează-ţi în orar un timp pe care să-l petreci zilnic cu Dumnezeu. Alege un timp din zi în care poţi
fi atent şi în care nu vei fi întrerupt. Fă din acest timp o prioritate.

Studiu biblic

Un conducător spiritual are nevoie de o cunoaştere tot mai solidă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu
cât vei citi mai mult Scriptura cu atât Îl vei cunoaşte şi înţelege tot mai mult pe Dumnezeu: atributele
Sale, puterea Sa, promisiunile Sale şi relaţia Sa cu tine. De asemenea îţi vei stabili convingeri
biblice puternice care îţi vor determina comportamentul şi te vor ajuta să vorbeşti despre Hristos cu
încredere. Şi studiind Cuvântul vei avea un model pentru viaţa ta: viaţa lui Hristos. Exemplul Său de
conducător te poate ajuta să echilibrezi îndatoririle pe care le ai cu dragostea faţă de oameni.

Învaţă să cauţi în Biblie răspunsurile la întrebările pe care ţi le pun alţii. Ea este baza pentru luarea
unor decizii obiective, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu al omului.

Rugăciunea

Dacă vrei să înveţi să te rogi, începe prin a te ruga. Apoi roagă-te şi mai mult. Rugăciunea
demonstrează dependenţa noastră de Dumnezeu, pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus şi ne rugăm
în mod continuu. Rugăciunea eliberează puterea lui Dumnezeu şi ne aduce în prezenţa Tatălui
nostru.

Învaţă să-L lauzi pe Dumnezeu atunci când te rogi. În loc să te lamentezi, roagă-te! Supărarea şi
amărăciunea noastră dispar pe măsură ce aducem mulţumiri. "Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos
să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm." (Psalmul 147:1)
Roagă-te pentru toate activităţile tale. Cînd mergi să vorbeşti la o întâlnire, roagă-te înainte de a
pleca, în timp ce eşti prezentat, pe măsură ce vorbeşti şi chiar şi după întâlnire. Roagă-te tot timpul!

Urmăreşte punctele următoare care te vor ajuta să experimentezi un timp de rugăciune profund:
Mărire: Preamăreşte-L pe Dumnezeu, laudă-L pentru cine este, pentru ceea ce a făcut şi va face.
Mărturisire: Recunoaşte orice păcat pe care EL ţi-l descoperă, şi mulţumeşte-I pentru iertarea
Sa.
Mulţumire: Adu mulţumiri lui Dumnezeu în orice situaţie, ştiind că tot ceea ce face El este spre
binele tău.
Mijlocire: Adu la cunoştinţa lui Dumnezeu toate cererile tale, mici sau mari, deoarece El are grijă
de toate nevoile noastre.
Răspunsul nostru la îndurarea lui Dumnezeu trebuie să fie ASCULTAREA.
68
"Lumea încă n-a văzut ce poate face Dumnezeu cu, prin şi pentru un om care este în totalitate supus
Domnului Isus Hristos." Aceasta a fost provocarea ce l-a făcut pe D.L.Moody să spună: "Eu vreau
să fiu acel om." Dumnezeu a folosit un om "obişnuit" pentru a evangheliza mari mulţimi.

Cel mai bun test al dragostei noastre pentru Hristos este ascultarea. Isus a spus: "Cine are
poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi
iubi, şi Mă voi arăta lui." (Ioan 14:21) Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi dragostea Lui
faţă de noi, cu atât mai mult vom vrea să-I fim plăcuţi. Ştiind că dragostea Lui este necondiţionată şi
constantă, vom avea încredere cu privire la viitor. Nimic din ceea ce pot să fac nu-L va determina
pe Dumnezeu să mă iubească mai mult mâine decât mă iubeşte astăzi. Nimic din ceea ce pot să fac
nu-L va determina să mă iubească mai puţin. Dar, pentru a experimenta avantajele acestei iubiri,
trebuie să-L ascult.

MĂRTURIA CREŞTINĂ

Singurul lucru pe care mulţi oameni îl asociază cu prima lor experienţă de mărturisire a credinţei,
este teama. Ei îşi uită şi numele, îşi pierd vocea sau încep să tremure. Apoi se gândesc la toate
lucrurile inteligente pe care ar fi trebuit să le spună.

Mărturia ne aduce bucurie când suntem călăuziţi de Duhul Sfânt. Ea ne forţează să ieşim din starea
de automulţumire şi să ne încredem în Dumnezeu. După cum un muşchi se întăreşte prin exerciţiu
fizic, tot aşa, credinţa noastră devine mai puternică pe măsură ce mărturisim altora despre Isus
Hristos.

Un student care nu mărturiseşte va începe în cele din urmă să stagneze spiritual. Oamenii îşi
dezvoltă o credinţă centrată în propria persoană şi apoi încep să-i critice pe cei care fac
evanghelizare. Ei uită că sunt într-o luptă spirituală; sunt astfel înşelaţi, rămânând deoparte, din
indiferenţă şi pasivitate.
Aminteşte-ţi că noi nu mărturisim pentru a fi mai spirituali sau a câştiga anumite favoruri de la
Dumnezeu. Noi mărturisim din "revărsarea" vieţii lui Isus în noi. Asigură-te că eşti plin de Duh în
fiecare zi şi că eşti gata să fii folosit de Dumnezeu.

PĂRTĂŞIA CU ALŢII

"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii..."
(1 Ioan 1:7)
Părtăşia este armonia cu alţi creştini pe măsură ce umblăm în lumina călăuzitoare a Duhului lui
Hristos. Ca şi lider, ai nevoie de părtăşie cu alţi credincioşi, după cum ai nevoie de părtăşie cu
Dumnezeu. Nu fi un "singuratic"spiritual. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu alţi creştini;
pentru a vă încuraja reciproc spre creştere. Fii cât poţi de vulnerabil faţă de ei.

ADMINISTRAREA TIMPULUI

Pentru un lider, timpul este foarte preţios. Nu poate fi oprit sau înmagazinat. Timpul nu este
reversibil, aşa că învăţând să ţi-l administrezi, poţi da o amploare mult mai mare vieţii şi slujirii tale.
Începe prin a-ţi fixa obiective şi scrie aceste lucruri în programul tău. Odată stabilite obiectivele, fă o
listă cu "DE FĂCUT". Enumeră activităţile impuse de către obiectivele propuse. De exemplu să
presupunem că ţelul urmărit este obţinerea unui 9 la chimie organică. "De făcut" va fi pentru tine să
înveţi cîte o oră în fiecare zi. Vei scrie, deci, în orar "de la ora 14 la 15 zilnic" şi vei dedica acestă
oră studiului.

CONCLUZIE
A fi lider al unei mişcări spirituale cere mai mult decât metode eficiente şi instruire. Trebuie să
laşi Duhul lui Dumnezeu să-ţi transforme atât inima şi caracterul, cât şi activităţile.
69
Capitolul 7
CUM SĂ CONDUCI UN TIMP DE RUGĂCIUNE ÎN
GRUP

Scopul timpului de rugăciune

Rugăciunea în grup era o caracteristică a primilor creştini. Citim în Faptele Apostolilor 12.12 că
Petru a mers în casa Mariei, unde se adunaseră mulţi pentru rugăciune. Chiar mai devreme de
aceasta, citim tot în Fapte, că ucenicii “s-au suit în camera de sus unde stăteau....aceştia toţi
stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile” ( Fp. 1.13-14 ). Şi
personajele din Vechiul Testament participau la întâlniri de rugăciune în grup. De exemplu, 2
Cronici 6:13-42, îl prezintă pe Solomon rugându-se împreună cu tot poporul lui Israel adunat
laolaltă.

Aminteşte-ţi că scopul timpului de rugăciune, este de a comunica cu DUMNEZEU. Nu ar trebui

considerat ca un ritual sau ca un timp prielnic pentru a predica unul altuia.

Rugăciunea “în grup”

În timpul rugăciunii în grup, membrii grupului ar trebui să I se adreseze lui Dumnezeu exact aşa
cum s-ar adresa unui prieten prezent în acea încăpere. Ei ar trebui să folosească un limbaj
contemporan, folosit în conversaţiile obişnuite şi să evite “predicile” îndreptate către ceilalţi.
Încurajează grupul (în special grupul care nu a apucat să se familiarizeze cu grupurile de
rugăciune) să se simtă oricând liber de a formula rugăciuni scurte de o propoziţie, exprimând
numai un gând scurt în aproximativ şase cuvinte. Ei nu trebuie să formuleze rugăciuni lungi,
elaborate. Oricine este liber să se roage sau să aleagă să nu se roage, după cum îl îndeamnă
Duhul. Liniştea nu trebuie să vă îngrijoreze. Permite-I lui Dumnezeu să-ţi vorbească atât ţie, cât
şi celorlalţi membrii din grup în timpul acestor momente de tăcere.

Moduri de a conduce timpul de rugăciune în grup

1. Prezintă subiectele de rugăciune rând pe rând. Folosind această metodă, liderul va
prezenta un subiect pentru care întreg grupul se va ruga. După ce grupul a terminat să se
roage pentru acel subiect, liderul va prezenta altul. Atât numărul cât şi tipul de subiecte
prezentate pot varia.

Iată un exemplu:
a. “mulţumesc” pentru un anumit lucru (ex. pentru Domnul Isus, pentru dragostea
lui Dumnezeu, iertarea Lui, minunata zi de azi, etc.)
b. “mulţumesc” pentru un anumit lucru care s-a întâmplat în viaţa ta în ultimele 24
de ore.
c. “te rog ajută...” (pe tine sau pe altcineva). Cere un anumit lucru pentru tine.
d. mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru felul în care El va duce la îndeplinire acele
dorinţe şi rugăciuni

2. Implică si celelalte persoane din grup în a lua diverse responsabilităţi.

63
 a. Odată ce s-a prezentat o cerere de rugăciune, poate că vei considera potrivit ca un
alt membru să-şi asume responsabilitatea de a se ruga pentru acel lucru specific
de-a lungul timpului de rugăciune.

b. Poate că vei considera potrivit să numeşti pe cineva care să noteze cererile de

rugăciune pe o foaie, imediat ce acestea au fost adresate. În acest mod, persoanele
respective s-ar putea folosi de această foaie şi pe parcursul timpului de rugăciune,
dar şi mai târziu, de-a lungul întregii săptămâni, astfel fiind o continuitate în
rugăciunile lor.

c. Este la fel de bine să permiţi membrilor să se ofere voluntari în a se ruga pentru

cererile menţionate, fără să mai fie necesar ca tu să nominalizezi persoanele sau
să le notezi pe hârtie. Grupul se va baza astfel pe memorie pe parcursul timpului
de rugăciune.

d. Poate vei dori să se treacă la rugăciune imediat ce prima cerere a fost prezentată,
deci înainte să fie prezentate următoarele cereri.

3. Roagă-te prin intermediul Scripturii. Acest lucru va permite grupului să folosească

unul sau mai multe pasaje din Scriptură ca şi ghid de rugăciune. Poţi alege pasaje de
oriunde din Noul sau Vechiul Testament, dacă tu simţi că sunt potrivite.

Iată un exemplu:

a) Alege un psalm de laudă ( ex. Ps. 103, 145, 150 )

b) Învaţă grupul să se roage folosind următoarea procedură:

• Prima persoană va citi o frază sau un întreg verset, cu voce tare, apoi oprindu-
se, va adresa o rugăciune mică inspirată din Scriptură şi sub călăuzirea
Domnului.
• Ceilalţi membrii din grup i se alătură fie cu voce tare, fie în şoaptă, depinde
cum vor.
• Următoarea persoană va citi un verset diferit, oprindu-se pentru a se ruga cu
voce tare, după cum este îndemnat de Duhul.
• Fiecare persoană din grup va continua în aceeaşi manieră.

4. Întotdeauna rugăciunea să se facă în şoaptă când este vorba de mărturisirea

păcatelor personale.

Adorare
Adorarea înseamnă a-L lăuda şi a te închina lui Dumnezeu, a-L preamări în
inima ta, în mintea ta şi cu buzele tale.

1. Citeşte un psalm de laudă şi mărire (ex. 103 sau 145).

2. Rezervaţi un timp în care să-L adoraţi pe Dumnezeu, lăudându-L
pentru atributele Sale: iubirea Sa, sfinţenia Sa, mila Sa, măreţia Sa
3. Cereţi Duhului Sfânt să vă facă conştienţi de orice păcat şi
mărturisiţi-l.
4. Cere (mijloceşte)
5. Ascultă ( Ps.62:5, 46:10, Rom. 10:17, Ioan. 10:27 ).
Clădeşte oameni în Hristos prin rugăciune
64
 1. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru ei .
2. Roagă-te pentru eliberarea de sub jugul păcatului şi al relaţiilor negative.(2 Tes. 3.2)
3. Roagă-te ca ei să aibă o umblare demnă de Domnul (Coloseni 1:10)
4. Roagă-te pentru înţelepciune şi revelaţie în cunoaşterea lui Hristos.(Efes. 1:17)
5. Roagă-te ca ei să fie întăriţi cu putere în omul dinăuntru de către Duhul Sfânt (Efes. 3.16)
6. Roagă-te pentru unitate în Duhul cu alţi credincioşi (Ioan 17:23)
7. Roagă-te ca dragostea lor să abunde şi să distingă lucrurile care au valoare (Filip.1:9-10)
8. Roagă-te pentru curaj şi pentru oportunităţi de a prezenta Evanghelia altora. (Col. 4:3)
9. Roagă-te ca ei să se maturizeze pe deplin şi să fie asiguraţi de întreaga voie a lui
Dumnezeu. (Col. 4:12).
10. Persistă în aceste rugăciuni. (Efes. 6.18)

Trimite oameni în lucrare pentru HRISTOS prin rugăciune

a. Recunoaşte că există o problemă datorită lipsei de lucrători în câmpul Evangheliei.(Mt.

9:38 şi Rom.10: 13-15)
b. Alcătuieşte o listă cu candidaţi care să fie trimişi de Domnul (Isaia 6:8; Mt. 9:37-38) şi
roagă-te persistent pentru ei.
c. Roagă-te ca lucrătorii să se implice în comunităţi specifice si în alte ţări.
d. Cere împlinirea Marii Trimiteri în zona ta şi în lume, potrivit cu porunca şi promisiunea
Sa.
e. Mobilizează şi învaţă pe alţii să se roage pentru lucrători (2 Tim. 2:2)
f. Pentru a ajuta la extinderea viziunii grupului, roagă-te pentru o ţară, un grup de misiune
internaţional, sau pentru misionari din alte ţări. Grupul tău ar putea “adopta” o ţară pentru
care să se roage regulat.
g. Selectează unul sau mai multe atribute ale lui Dumnezeu, petrece timp meditând la ele,
laudă-L pe Dumnezeu pentru ele.
h. Împărtăşeşte răspunsurile la rugăciune şi petrece un timp mulţumindu-I lui Dumnezeu
pentru răspunsuri şi pentru credincioşia Sa.

D. Stimulează-ţi grupul să se roage

1. Stimulează timpul de mijlocire în rugăciune.

a. Aminteşte participanţilor de oameni ai credinţei din trecut care au văzut cum
Dumnezeu le-a răspuns la rugăciune în moduri minunate.
i. Când Avraam s-a rugat, Lot a fost salvat. (Geneza 19:29)
ii. Când Ezechia s-a rugat, Dumnezeu l-a întors din drum pe Sanherib.(2 Regi
19)
iii. Isus a vindecat ca răspuns la rugăciunea de mijlocire.
Iată câteva exemple:
ƒ Marcu 2:3 - Patru prieteni îl aduc pe bolnav în faţa lui Isus.
ƒ Matei 15:22 - O femeie canaanită a venit la ISUS în numele fiicei
ei.
ƒ Matei 17:15 - Un om a venit să ceară vindecare pentru fiul său.
iv. Un înger l-a eliberat pe Petru ca răspuns la unitatea în rugăciune. (Fp. 12:
1-17)
v. Biserica primară înflorea în timp ce Pavel mijlocea pentru ei (Rom.1:9,
Efes.1:15-19, Filip. 1:3-11, Col. 1:9-12, etc.)
vi. Rugăciunea neîncetată a unui credincios are o mare putere şi nişte rezultate
măreţe. În Iacov 5:17-18, citim “Ilie era la fel de uman ca şi noi, dar atunci
când a început să se roage cu ardoare să nu mai plouă, nu a mai plouat timp
de 3,5 ani. Apoi s-a rugat din nou, de data aceasta ca să plouă, şi a început

65
 să plouă şi iarba a devenit din nou verde şi grădinile au început să crească
din nou. (Living Bible )

b. Scoate în evidenţă importanţa pe care Dumnezeu o acordă rugăciunii pentru autorităţi.

(1 Tim. 2:1-4)
c. Încurajează-i pe membrii grupului să ia în considerare rugăciunile mijlocitoare făcute
de Domnul Isus, Pavel, Petru, etc. în studiul lor biblic şi să-şi formeze propriile
rugăciuni după exemplul acestora.
d. Roagă-te prin intermediul pasajelor biblice pentru a mijloci pentru alţii, lăsând
Scriptura să-ţi ghideze rugăciunile şi exprimându-ţi gândurile lui Dumnezeu.

Exemple:
ƒ Efeseni 1:16-19: roagă-te pentru membrii familiei tale.
ƒ Efeseni 3:14-16: roagă-te pentru ucenicul tău.
ƒ Filipeni 1.9-11: roagă-te pentru un prieten creştin
ƒ Coloseni 1.9-11: roagă-te pentru pastorul tău.

2. Încurajează rugăciunea întru-un singur gând.

a. Instruieşte persoanele să:

i. Se se concentreze asupra lucrurilor pentru care cealaltă persoană se roagă,
fiind de acord cu ele în inima sa.
ii. Să se încreadă că Duhul Sfânt le va direcţiona gândurile şi rugăciunile
atunci când le va veni rândul să se roage.
iii. Să nu se gândească mai dinainte asupra lucrurilor pentru care se va ruga,
deoarece va pierde rugăciunea celeilalte persoane şi va neglija astfel
modalitatea de a se ruga într-un singur gând.

b. Accentuează că biserica timpurie era acuzată de a fi răsturnat lumea cu susul în

jos atunci când practicau rugăciunea într-un singur gând. (Fp. 4.24-31 si 17:5-7).

c. Aminteşte-ţi că Însuşi Isus Cristos este prezent în încăpere. El a promis în Matei

18:19,20 că “dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru
oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi
sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

3. Încurajează persoanele să se roage neîncetat.

a. Aminteşte-le că Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm fără încetare. (1 Tes.

5:17).

b. Încurajează-i să conştientizeze faptul că Dumnezeu este prezent oriunde merg ei

şi că El este totdeauna gata să răspundă la rugăciuni.

c. Vorbeşte despre cât de important este să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile pe care le permite să vină în viaţa noastră (1Tes. 5.18 ), fie că este vorba
de o zi frumoasă sau una proastă. Mulţumeşte-i că El deţine controlul şi că El face
ca toate lucrurile să meargă împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
(Rugăciunile tale pot fi un exemplu bun. Păstrează-le cât mai simple, scurte şi să
reflecte credinţa ta.)
d. Sugerează ca ei să-şi folosească timpul eficient, formându-şi un obicei din a se
ruga ; să devină un mod de viaţă. Când merg în autobuz, pe stradă în mijlocul
mulţimii, etc.

66
4. Foloseşte alte mijloace de a-ţi motiva grupul la rugăciune.

d. Citeşte scurte versete motivaţionale sau citate din rugăciunile unor scriitori
creştini. Unii scriitori recomandaţi ar fi Andrew Murray, E.M. Bounds, CT Studd,
George Muller etc.

e. Studiază unele sau toate pasajele motivaţionale privind viata lui Hristos:

• El se ruga atunci când a fost botezat de Ioan ( Luca 3.21 )

• El a postit şi s-a rugat în deşert înainte de a fi ispitit ( Matei 4.2 )
• El s-a rugat într-un loc singuratic după ce a primit vestea morţii lui Ioan
Botezătorul (Mt. 14:13)
• El se ruga adesea în locuri singuratice şi în pustie ( Lc. 4.42; 5:16 )
• El s-a rugat dis-de-dimineaţă înainte de a merge prin Galilea
• ( Marcu 1.35 )
• El s-a rugat toată noaptea înainte să-i cheme pe cei 12 ucenici ( Lc.6.12 )
• El s-a rugat singur înainte de a hrăni mulţimea de 5000 de oameni (Mt.
14:23)
• El s-a rugat înainte de schimbarea la faţă ( Lc. 9:28-29 )
• El s-a rugat lui Dumnezeu cu voce tare atunci când cei 70 s-au întors
• ( Lc.10:21)
• El s-a rugat înainte de a da învăţătură despre rugăciune ( Lc. 11:1-4 )
• El s-a rugat cu voce tare înainte de a-l învia pe Lazăr ( Ioan 11:41-42 )
• El s-a rugat pentru Petru ( Lc. 22:23 )
• El a vorbit cu voce tare cu Tatăl Lui în timpul ultimului Său discurs
public. (Ioan 12:28 )
• El s-a rugat pentru apostoli după discursul Său de rămas bun ( Ioan 17 )
• El s-a rugat în grădina Ghetsimani ( Mt. 26:39-44 )
• El s-a rugat pe cruce ( Lc. 23:34-46 )
• El s-a rugat la Emaus după înviere ( Lc. 24:30 )

f. Încurajează membrii grupului să-şi alcătuiască şi să folosească un jurnal de

rugăciune.

g. Alte resurse:
1. Grupul de rugăciune de trei
2. CUM să te rogi cu încredere - concept transferabil
3. Cum să iniţiezi un lanţ de rugăciune şi alte resurse de la Alege Viaţa
4. Aşteptata Trezire de Bill Bright
5. Tu poţi schimba lumea prin rugăciune de Wesley Duell
6. Să se bucure popoarele de John Piper

67
Capitolul 8
GRUPUL CELOR TREI

Introducere

Matei 18: 19, 20

Tu poţi deveni agentul unei mişcãri spirituale şi de trezire în

campusul tãu ( biserica ta ).“ Nu a existat niciodatã o trezire
spiritualã în vreo ţarã sau localitate care sã nu fi început print- o
rugãciune unitã.”
Dr. A.T. Pierson

Mobilizînd oamenii pentru rugãciune în grup

A. De ce îi mobilizãm pe alţii?
• este voia şi metoda Lui de a lucra prin învoialã în rugãciune. Mt. 18:19-20 ;
• îi dãm slava cuvenitã depinzînd de El, arãtînd cã lucrarea este a Lui. Ioan. 14:13-14;15:16
• e o parte vitalã din metoda Lui pentru înaintarea misiunii şi pentru implicarea misionarilor
în seceriş. Mt. 9:37-38.

B. Cum îi mobilizezi pe alţii?

a. Comunicându-le viziunea ta.

b. Începe cu un plan de acţiune.

Strategia grupului de trei

Ce este grupul de trei?

Sunt creştini grupaţi în grupuri de cîte trei persoane, care au luat hotãrârea de a se ruga cu
regularitate împreunã.

Sã ne gândim la aceste definiţii mai pe larg:

1. Crestini. Nu conteazã cît de tînãr e un creştin, Dumnezeu este Tatãl lui şi El doreşte sã
comunice cu el. Adesea, noii convertiţi au o credinţã care te învioreazã şi îşi pun încrederea în
totalitate în Domnul.

2. În grupuri de trei. Este un loc unde oamenii se simt liberi sã ia parte. Oamenii nu se simt aşa
îngrijoraţi cã vor spune lucruri greşite într-un grup mic de prieteni. Şi Domnul Isus a promis cã
acolo unde sunt 2 sau 3 adunaţi în Numele Sãu este şi El prezent.

3. Care au luat hotărârea sã se roage: Grupul sau grupurile de rugãciune pe care doreşti sã le
înfiinţezi , trebuie sã fie provocat(e) la luarea unui angajament. Fiecare din grup trebuie sã ia
acest angajament. Membrii grupului se întîlnesc pentru a se ruga împreunã. Nu sã se uite la
T.V. sã bea coca-cola, sã se viziteze şi apoi sã se roage pentru 2 minute. Puteţi stabili sã vã

70
 întîlniţi pentru un semestru şi sã vã reînnoiţi legãmîntul dupã aceastã perioadã (dacã toţi sunt
de acord ). Puteţi sã formaţi un alt triplet, implicînd persoane noi.

4. Împreunã cu regularitate. Este de aşteptat ca grupul sã se întîlneascã cel puţin o datã pe

sãptãmînã. Întîlnirea ajutã adesea grupul sã creascã şi sã se maturizeze în rugãciune. Grupul
trãieşte sentimentul cã sunt “împreunã” şi asta este foarte important pentru ca încrederea lor sã
creascã.

Cum decurge un timp al grupului de trei

1. Închinati-vã Domnului.(5’). Spuneţi-I cît de mare este. Citiţi un psalm sau cîntaţi un cîntec pe
care îl stiţi; multumiţi-I pentru ceea ce El este pentru voi. Descoperiţi atributele Lui.

2. Rugaţi-vã unul pentru celãlalt. ( 5’ ). Fiecare persoanã sã se roage pentru ceilalţi :

• ca ei sã creascã în relaţia lor cu Hristos. (Filip.1.9-11)

• ca nevoile lor sã fie împlinite.
• ca ei sã fie martori eficienţi pentru Hristos. ( Fapte.1:8 )

3. Rugati-vã pentru prieteni si pentru facultatea voastrã. ( 5’ )

Fiecare din voi sã se roage pentru 3 sau mai mulţi prieteni necreştini, ca ei sã:
• devinã ucenici ai lui Iisus Hristos
• Domnul sã ne ajute sã le mãrturisim sãptãmîna aceasta despre Hristos.

1.______________
2. ______________

• Domnul sã ridice lucrãtori la seceriş din campus(Mt.9:38)

4. Rugaţi-vã pentru trezire spiritualã în viaţa personalã, a campusului vostru studenţesc, a

bisericii, a naţiunii noastre şi pretutindeni în lume.

Alege o ţarã şi roagã-te specific pentru ea, ca:

ƒ Domnul sã ridice lucrãtori la seceriş ( Mt. 9:38 ).
ƒ uşi deschise pentru Evanghelie
ƒ lucrare de evanghelizare si ucenicizare în acea ţarã (împlinirea Marii Trimiteri în
aceastã generatie. Mt. 28 )

Angajament personal

Doamne Iisuse,

Eu, _______________________________________________mã dedic personal sã mã rog consecvent

pentru campusul meu. Doresc sã fiu un instrument al trezirii în campus. Plãnuiesc sã încep prin a invita
doi prieteni, pe__________________________ şi pe _________________________sã mi se alãture
pentru a forma un grup de rugãciune de 3. Tu sã mã conduci, iar eu voi continua sã te urmez.

71
Capitolul 9
DESCRIEREA SLUJBEI RESPONSABILULUI CU
RUGĂCIUNEA

Misiunea coordonatorului de rugăciune este să coordoneze desfăşurarea timpului de rugăciune,

aceasta neînsemnând ca el să conducă fiecare întâlnire, ci să delege pe alţii să conducă fiecare
întâlnire.

Cum poţi face asta

1. Să fii tu însuţi un om al rugăciunii

2. Să menţii o viziune proaspătă despre importanţa primordială a rugăciunii în ochii
Domnului şi în împlinirea planului de mântuire pe acest pământ.
3. Să te asiguri că este stabilită ziua şi ora când vă adunaţi ca grup pentru a vă ruga şi să
aminteşti după fiecare întâlnire unde şi la ce oră vă întâlniţi săptămâna viitoare.
4. Să ai grijă ca să fie cineva desemnat să conducă timpul de rugăciune pentru fiecare
întâlnire. De preferat ar fi să faci un tabel cu întâlnirile de rugăciune pentru tot semestrul
şi să stabileşti persoanele care vor avea această responsabilitate pentru fiecare săptămână.
Asigură-te cu o săptămână înainte că responsabilul pentru săptămâna viitoare nu a uitat
şi...adu-i aminte dacă a uitat.
5. Să reaminteşti periodic celor care ţin timpul de rugăciune scopul întâlnirii de rugăciune;
să urmăreşti punctele care alcătuiesc acest timp (laudă, mărturisire, mulţumire, cerere,
mijlocire, ascultare)
Dumnezeu Însuşi este ţinta fiecărei întâlniri de rugăciune, comuniunea cu El şi unii cu
alţii.
6. Fii gata să ajuţi pe cei care conduc prima dată timpul de rugăciune sau pe cei care nu ştiu
cum să facă asta. Poţi scrie chiar o descriere a slujbei lui , pe care o poţi scrie pe hârtie şi
să o dai celor ce conduc.
7. Motivează studenţii la rugăciune prin noi sugestii, încurajări. Vezi cum Domnul a
răspuns la rugăciuni şi dă-le posibilitatea să împărtăşească aceste răspunsuri şi să-L
laude.
8. Încurajează grupurile de rugăciune de 3, la rugăciune unită într-un singur gând pentru
trezirea spirituală, sfinţirea Numelui Lui în viaţa voastră şi a campusului, pentru lucrători
la seceriş. Acestea reprezintă baza, combustibilul pentru o mişcare supranaturală a
Duhului Sfânt, pentru o mişcare mobilizatoare de evanghelizare şi ucenicizare.
9. Încurajează lanţurile de rugăciune neîncetată pentru misiune locală şi mondială.
10. Ai grijă ca timpul de rugăciune în grup mare şi sub forma grupurilor de 3 să se
întîlnească şi să fie plin de viaţă împlinind scopul unui timp de rugăciune.
11. Roagă-te pentru ei pe cât este cu putinţă.
12. Veghează asupra lor să nu adoarmă spiritual, şi ca rugăciunea să fie mereu o prioritate.
13. Poţi invita studenţii la o seară specială de rugăciune şi să faceţi rugăciunea Ierihonului,
înconjurând căminele şi rugându-vă pentru căderea zidurilor satanice.
14. Încurajează grupul la rugăciune pentru împlinirea Marii Misiuni în campus, tară, lume; la
rugăciune pentru seceriş revendicând promisiunea din Matei 9: 37-38, şi la misiune
mondială în locurile unde Evanghelia nu a pătruns.

72
 PARTEA a III-a

EVANGHELIZAREA, VÂRFUL DE LANCE AL

MIŞCĂRII
Calea esenţială
ială pentru un lider local
Scopul: Transformând studenţii pierduţi în lideri-slujitori după modelul lui Hristos

Evanghelizarea
Marcu 16:15
• Introducere
Viziunea
• Bază biblică Comunitatea care
schimba vieţi şi lumea
• Adevărata evanghelizare
(Fapte 2:42-47)
• Introducerea broşurii “Cele patru
legi spirituale - 50 studenţi care sunt în
• Încheierea broşurii “Cele patru grupuri mici.
-Campusul acoperit cu
• legi spirituale” Evanghelia de mai multe ori
• Tratarea diferitelor răspunsuri legate de în decursul anilor
-Studenţi care încep relaţia
broşura “Cele patru legi spirituale” cu Domnul şi intră în
• Comunicarea nevoii de Hristos procesul ucenizării,
• Clarificarea problemelor în evanghelizare integrându-se în mişcare.
-Studenţi antrenaţi pentru
• Cum să conduci o întâlnire multiplicare, lideri dezvoltaţi
evanghelistică -Vieţi schimbate după
modelul lui Hristos
• Depăşirea barierelor de comunicare în -studenţi trimişi la “seceriş”
evanghelizare -se nasc alte grupuri mici
• Cum să conduci un studiu biblic Valori: unitatea,
evanghelistic credinţa, dragostea,
viziunea, misiunea,
• Stabilirea întâlnirilor
închinarea.
evanghelistice
• Evanghelizarea ca stil
de viaţă
• Descrierea slujbei
responsabilului cu
evanghelizarea

Elemente de bază
-lider
-grupul decisive de cinci
-misionar “antrenor”
-resurse din mişcarea locală
-voluntari sau/şi biserica-
partener 74
Capitolul 1
BAZA BIBLICĂ PENTRU EVANGHELIZARE

Povestea a doi colegi de cameră

Un tânăr s-a întors grăbit în apartamentul său după ce a participat la o conferinţă ţinută de
Billy Graham. El şi colegul său trăiau şi munceau împreună de mai mulţi ani. “Trebuie să-ţi
spun ceva, i-a spus el prietenului său, în seara aceasta L-am primit pe Hristos ca Mântuitor şi
El mi-a schimbat viaţa.” Prietenul său a zâmbit şi a spus: “Minunat! Speram că vei face acest
lucru. Eu duc o viaţă creştină de mai mulţi ani, în tot acest timp sperând că şi tu îţi vei pune
credinţa în Hristos ca Mântuitor al tău.” Surprins, noul creştin i-a spus: “Tu ai dus o viaţă
atât de perfectă, iar eu am tot încercat să trăiesc o asemenea viaţă, dar fără Hristos, din
moment ce tu păreai că trăieşti fără Hristos. În seara aceasta I-am cerut lui Hristos să devină
Domnul şi Mântuitorul meu pentru că nu am reuşit să trăiesc ca şi tine. De ce nu mi-ai spus
cum puteam să-L cunosc şi eu pe Hristos?

Dacă ai întreba un tânăr creştin de ce nu a vorbit cu colegul său de cameră despre Hristos, care
crezi că ar fi câteva din motivele invocate? Răspunsul său ar fi probabil: “Stilul acesta agresiv
de evanghelizare nu este pentru mine, eu mărturisesc doar prin viaţa mea. N-am vrut să-l
ofensez şi m-am gândit că nu-l va interesa”.

Ai auzit vreodată pe cineva exprimând o astfel de atitudine? Ai avut vreodată o asemenea

atitudine? Ea pare a fi ceva obişnuit în lumea creştină de astăzi. Şi, deşi această atitudine,
(mărturisesc doar cu viaţa mea) pare nobilă şi bună la început, ea poate fi foarte uşor folosită de
Satan ca să ne transforme în oameni ineficienţi în lucrarea lui Dumnezeu.

Ştim cu toţii că o viaţă exemplară este importantă, dar de obicei nu este suficientă pentru a
câştiga oameni pentru Hristos. Oamenii nu se vor încrede în Hristos pentru a trăi o viaţă
evlavioasă decât dacă le vorbim despre El. În Vechiul şi Noul Testament vedem atât exemple şi
îndemnuri pentru o abordare mai agresivă a evanghelizării. Dar aici este şi locul în care Satana
ne poate induce în eroare. Nu poţi alege între a trăi o viaţă creştină ca şi martor şi a proclama
verbal vestea cea bună. Aceste două lucruri nu se exclud unul pe celălalt, ci dimpotrivă. Dar cu
uşurinţă putem fi făcuţi să credem că avem de ales, şi atunci cei mai mulţi dintre noi alegem
calea care întâmpină cea mai mică rezistenţă (şi de obicei cea care aduce cea mai puţină
bucurie, împlinire şi roadă).

Mulţi creştini au adoptat filozofia conform căreia indulgenţa ar trebui să înlocuiască adevărul.
Ei cred că este primitiv şi naiv să-i “deranjezi” pe alţii cu convingerile tale şi drept urmare,
mulţi creştini nu-şi împărtăşesc credinţa unii altora. Cu toate acestea, în Marcu 16:15 Isus ne
porunceşte clar : Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură! Deci
pentru a putea răspunde întrebărilor care vin din afara sau dinăuntrul nostru, trebuie să
înţelegem care sunt bazele biblice pentru evanghelizare.

75
I. BAZA BIBLICĂ PENTRU EVANGHEWLIZARE

A. Oamenii sunt pierduţi şi despărţiţi de Dumnezeu.

1. Fără Hristos, oamenii sunt pierduţi. (Luca 19:10)

Oamenii sunt pierduţi fără Hristos, pentru că ei nu pot să-şi găsească calea spre adevăr şi
lumină. De aceea, ei trăiesc în întunericul şi în bezna împărăţiei Satanei, fără nici o speranţă de
scăpare.

2. Oamenii nu sunt capabili să se salveze singuri.

În Matei 9:36, Isus şi-a arătat compasiunea pe care o simţea faţă de oameni, fiindcă aceştia erau
necăjiţi şi risipiţi, ca nişte oi fără păstor. În repetate rânduri Isus s-a referit la oameni ca la nişte
oi pierdute. Oamenii fără Hristos sunt morţi pentru Dumnezeu. Dacă ar fi lăsaţi să se mântuiască
singuri, ei ar rămâne despărţiţi de El, fără nici o speranţă. Adesea, oamenii nu-şi dau seama câtă
nevoie au de Hristos, de aceea este necesar să li se spună acest lucru. Mulţi dintre cei care sunt
conştienţi de nevoia lor de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu ştiu cum să ajungă la această
cunoaştere. De aceea, oamenii au tendinţa naturală de a încerca să-şi câştige mântuirea prin
fapte bune sau printr-o viaţă morală.

B. Dumnezeu a făcut posibilă mântuirea pentru aceia care vor s-o primească (Romani 5.8;
10:13, Ioan 1:12).

Hristos singur a făcut ispăşirea pentru păcatul nostru. El a murit de bunăvoie, astfel încât oamenii
să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu. Mulţi oameni din zilele noastre cunosc faptele în legătură cu
răstignirea lui Isus, dar nu înţeleg semnificaţia răstignirii, decât atunci când cineva le-o explică.
Dumnezeu trebuie să-i pregătească ca să poată înţelege.

C. Dumnezeu îi pregăteşte pe oameni pentru mântuire. (2 Petru 3:9)

Acest verset ne spune că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi; ca urmare, El îi
urmăreşte în mod activ, ajutându-i să vină la pocăinţă.

1. Dumnezeu îi convinge pe oameni de păcat.

În Ioan 16:8, Isus le-a spus ucenicilor că, după ce se va înălţa la cer, le va trimite Duhul Sfânt.
Apoi Isus a zis: „...şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul,
neprihănirea şi judecata.“ Acest pasaj arată că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu lucrează, pentru a
le arăta oamenilor nevoia lor de mântuire.

2. Dumnezeu iniţiază împăcarea şi-i atrage pe oameni cu iubirea Sa. El pregăteşte inimile
lor pentru mântuire. (1 Ioan 4:10)

Notaţi că Dumnezeu a luat iniţiativa în relaţia cu noi, înainte ca noi să ne fi întors la El. Ca unii
care suntem chemaţi să fim ca El, trebuie să luăm şi noi iniţiativa în dragostea noastră faţă de
ceilalţi oameni.

3. Exemple biblice

Să examinăm două situaţii în care Dumnezeu pregăteşte pe nişte oameni pentru a fi mântuiţi: în
Fapte 8:26-35 citim episodul cu famenul etiopian.

76
 a. Famenul etiopian ( Fapte 8:26-35)

Cum l-a pregătit Dumnezeu pe famen, ca să audă despre Hristos?

El se afla pe drum, întorcându-se de la Ierusalim, şi citea Scriptura, pentru a-L înţelege pe

Dumnezeu. Dumnezeu l-a îndrumat să citească din Isaia 53. Care a fost rolul lui Filip la
mântuirea famenului? Dumnezeu i-a spus lui Filip să meargă pe drumul care cobora de la
Ierusalim spre Gaza, iar el a ascultat de îndemnul Duhului Sfânt. Filip l-a întrebat pe famen
dacă pricepe ceea ce citeşte şi I-a vorbit despre Isus.

b. Corneliu (Fapte 10)

În Faptele Apostolilor 10, citim despre un bărbat numit Corneliu, un centurion roman, ofiţer în
armata unei naţiuni păgâne. Dumnezeu a trimis un înger la Petru, cerându-i să-i ducă acestui
păgân vestea bună despre Hristos. Inima lui Corneliu era deja pregătită să creadă în Hristos, cu
toate că el trăia într-un mediu cultural cu totul străin de adevăr.

Am văzut că Dumnezeu îi pregăteşte pe oameni pentru mântuire. Totuşi, ei nu pot primi

mântuirea, care este un dar fără plată, decât dacă cineva le prezintă planul de mântuire prin
Isus Hristos

D. Dumnezeu ne porunceşte să fim credincioşi în evanghelizare.

1. Dumnezeu se foloseşte de noi, pentru a le vorbi altora despre Hristos.

(Romani 10:14,15)

Aici Pavel explică un fapt foarte simplu şi logic: oamenii pot să fie pregătiţi să-L primească pe
Hristos, aşa cum au fost Corneliu şi famenul etiopian, dar ei nu-şi pot pune încrederea în
Hristos înainte ca să afle cine este El. Acesta este rolul care i-a revenit lui Filip, în cazul
convertirii famenului şi lui Petru, în cazul convertirii lui Corneliu. Ei au fost aceia care au dus
mesajul.

2. Dumnezeu ne-a dat nouă responsabilitatea de a fi ambasadorii lui Hristos.

(2 Corinteni 5:20)

Din acest verset, aflăm că Dumnezeu ne-a încredinţat nouă misiunea de a-i împăca pe oameni
cu El. Noi suntem ambasadorii Săi. Ca ambasadori ai lui Hristos, avem privilegiul să-i aducem
pe alţii la cunoştinţa mântuitoare a lui Hristos.

Ce privilegiu măreţ! Dumnezeu ne-a învrednicit să fim reprezentanţii Săi pe pământ! Ca

reprezentanţi ai lui Hristos, trebuie să îndeplinim cu cinste rolul, făcând tot ce ne stă în putinţă
pentru a le aduce oamenilor pacea cu Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos.

3. Dumnezeu ne porunceşte să mergem şi să facem ucenici din toate naţiunile

(Matei 28:19,20)

E. Caz de studiu: Pavel şi temnicerul din Filipi (Fapte 16:19-34).

Ce principii de evanghelizare observaţi în acest pasaj?

1. Aparenta “nenorocire” a lui Pavel şi Sila au făcut posibil ca temnicerul să audă Evanghelia.
2. Dumnezeu a folosit o situaţie (cutremurul), pentru a atrage atenţia acestuia.
3. Temnicerul a fost pregătit să asculte mesajul. El a întrebat: “Ce să fac ca să fiu mântuit?”
4. Pavel şi Sila au folosit ocazia pentru a-i prezenta temnicerului Evanghelia.
5. În ciuda mediului păgân din care provenea, el L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al său.
77
 6. Ca rezultat al sensibilităţii cu care Pavel a folosit ocazia, întreaga familie a temnicerului a
primit credinţa.

Acest studiu ne arată importanţa faptului de a fi sensibili şi a recunoaşte ocaziile de

evanghelizare pe care ni le creează Dumnezeu, în cadrul ocupaţiilor noastre zilnice.

II. PRINCIPII BIBLICE PRIVIND LUAREA INIŢIATIVEI ÎN EVANGHELIZARE

A. Fii plin de Duhul Sfânt şi permite-I să-ţi îndrume viaţa.

Suntem cu toţii de acord că Isus Hristos ne-a dat un exemplu desăvârşit de felul în care
trebuie să luăm iniţiativa în evanghelizare. Când suntem plini de Duhul Sfânt, Hristos
trăieşte în noi şi ne conduce să…

1. Luăm iniţiativa în evanghelizare, în credinţă şi ascultare. (Fapte 1:8)

Duhul Sfânt ne face capabili să mărturisim şi ne dă puterea să ascultăm porunca lui Isus de a
merge la oameni. De aici înţelegem că este voia lui Dumnezeu să iniţiem evanghelizarea
întregii lumi. Când începem să luăm iniţiativa, cu credinţă, trebuie şi să…

2. Urmăm îndrumarea specială a Domnului Isus, în mărturisirea Evangheliei ca un

mod de viaţă (Fapte 16:6-10,13,14).

Domnul Isus nu ne-a dat doar obiectivul general, de a câştiga pentru El întreaga lume, ci ne
şi conduce către anumite persoane. Dumnezeu nu i-a marcat în mod vizibil pe cei care sunt
gata să-L primească pe Hristos. De aceea, singurul mijloc de a afla dacă sunt într-adevăr
gata, este să le împărtăşim Evanghelia. Am văzut deja un exemplu de o asemenea situaţie, în
Fapte 8:26-35, în cazul lui Filip cu famenul etiopian. Alt exemplu se găseşte în Fapte 16:6-
10; 13,14. Pavel a fost călăuzit să meargă în Macedonia, dar apoi Domnul l-a trimis în mod
special la Lidia, care a crezut.

3. Duhul ne face să fim sensibili şi plini de tact. (1 Petru 3:15, Galateni 5:22,23).

Pentru că roada Duhului cuprinde printre altele şi dragostea, răbdarea, bunătatea şi blândeţea,
oamenii plini de Duhul Sfânt sunt sensibili şi plini de tact. Desigur, gradul în care vor fi
manifestate aceste trăsături în vieţile oamenilor, depinde adesea de maturitatea lor în Hristos.

B. Roagă-te şi cere-I Domnului să lucreze în vieţile celor ce ascultă. (Romani 10:1)

Rugăciunea noastră realizează mult mai mult decât putem realiza noi, prin acţiunile noastre. Nu
puterea noastră de convingere îi face pe oameni să se încreadă în Hristos, ci lucrarea pe care o
înfăptuieşte Dumnezeu, prin cuvintele noastre. A ne ruga înseamnă a depinde de Dumnezeu şi nu
de propria noastră putere de convingere.

C. Încrede-te în Duhul Sfânt, ca El să lucreze în vieţile oamenilor, făcându-i să-L

primească pe Hristos ca Mântuitor.

2 Corinteni 4:4 ne spune că oamenii suferă de orbire faţă de Evanghelie. Aşa cum am mai spus,
numai Duhul Sfânt îi poate convinge pe oameni de păcat şi-i poate aduce la Hristos.

1. Duhul Sfânt îi va convinge pe oameni de păcat (Ioan 16:8).

2. El va folosi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a străpunge inimile oamenilor (Evrei 4:12)

Cuvântul lui Dumnezeu le arată oamenilor adevărul despre ei înşişi şi despre Hristos. El le demască
78
intenţiile şi credinţele greşite şi-i conduce la Hristos. Este nespus de important să ne încredem în
Duhul Sfânt şi să-I cerem ca să lucreze prin noi în inimile ascultătorilor noştri, dar trebuie şi noi să
ne dăm silinţa să prezentăm Evanghelia cu claritate celor care ne vor asculta.

D. Prezintă-L pe Hristos cu claritate.

1. Noi trebuie să explicăm în mod clar ce a făcut Dumnezeu în Hristos pentru a-i împăca pe
oameni cu El însuşi (Coloseni 1:28).

2. Trebuie să-i aducem pe oameni la punctul de a decide.

Faptele Apostolilor ne arată cum a procedat Petru ca să-i aducă pe iudei la pocăinţă şi la credinţă, în
ziua de Rusalii. Noi nu putem şti ce decizii vor lua oamenii şi nu vrem să-i forţăm doar să spună o
rugăciune. Totuşi noi putem încerca să le facem clară Evanghelia şi-i putem ajuta să înţeleagă că au
de luat o decizie.

Adesea creştinii au nevoie de o pregătire mai bună pentru a putea comunica Evanghelia cu claritate.
Este nevoie de timp pentru a învăţa cum să prezinţi Evanghelia şi pentru a practica cele învăţate. Un
element crucial al unei prezentări a Evangheliei îl constituie oferirea unei ocazii ca oamenii să
răspundă.

A. Aşteptă-te ca oamenii să răspundă în diferite moduri (Fapte 17:11-13).

Ştim că Isus a avut experienţa respingerii, dar acest lucru nu L-a făcut să-şi schimbe mesajul. El
ştia că Dumnezeu era sursa mesajului Său. La fel şi Pavel.(Fapte 17. 11-13).

1. Dacă unii L-au respins pe Hristos, ei ne pot respinge şi pe noi.

Isus i-a pregătit pe ucenicii Săi să se aştepte la persecuţii (Ioan 15:20):

2. Nu vă lăsaţi descurajaţi de reacţiile negative (Fapte 14:19-21)

În acest pasaj observăm că Pavel a fost chiar bătut din cauză că proclama Evanghelia. Totuşi, el
a continuat să le vorbească oamenilor despre mântuirea lui Dumnezeu, în Hristos. Ca urmare,
mulţi au primit propovăduirea lui, în întreaga lume cunoscută atunci.

III. STRATEGIA NOASTRĂ, EVANGHELIZAREA DE INIŢIATIVĂ

Strategia de evanghelizare a “Alege Viaţa” este evanghelizarea de iniţiativă (sau evanghelizarea

agresivă). Această sintagmă, evanghelizarea agresivă, poate suna dur în urechile multora, de aceea,
probabil vă veţi simţi mai bine gândindu-vă la evanghelizarea agresivă, atunci când veţi înţelege
ceea ce ea nu este. Evanghelizarea agresivă nu este arta de a convinge prin presiune. Adesea când ne
gândim la evanghelizarea agresivă, vedem un vânzător ambulant, care odată postat în faţa uşii nu va
accepta sub nici o formă un “nu”. Din nefericire, unii creştini au fost insensibili, ba chiar
insuportabili în zelul lor de a mărturisi altora. Dar în timp ce ne spune să fim înţelepţi ca şerpii,
Biblia ne îndeamnă de asemenea să le vorbim celorlalţi cu blândeţe. Isus nu i-a criticat niciodată pe
apostoli pentru zelul lor. Noi trebuie să fim dornici să vorbim altora despre Hristos, dar pe lângă zel
trebuie să avem şi înţelepciune pentru a face ca mărturia noastră să aibă efect.

Modul nostru de abordare, stilul şi metodele noastre nu trebuie să fie niciodată bazate pe o
“presiune mare”. Trebuie să ne amintim că unii oameni vor fi ofensaţi de mesajul pe care noi îl
ducem (Evanghelia nu este întotdeauna populară şi uşor de acceptat). S-ar putea ca uneori oamenii
să respingă mesajul nostru şi nu putem face nimic în această privinţă. Dar trebuie să ne aşteptăm ca
pe măsură ce devenim mai înţelepţi şi mai blânzi, să vedem din ce în ce mai puţini oameni ofensaţi
de stilul nostru de mărturie.

79
Atunci, ce este evanghelizarea agresivă? Evanghelizarea agresivă înseamnă să iei iniţiativa de a-L
prezenta pe Hristos prin puterea Duhului Sfânt, lăsând rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Cuvântul
cheie este iniţiativa . Nu trebuie să aşteptăm ca alţii să vină să ne întrebe despre Dumnezeu (deşi
uneori se întâmplă). Noi luăm iniţiativa de a le vorbi oamenilor despre El. În Ioan 4:35, Isus spune:
Priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Cînd luăm iniţiativa în evanghelizare, noi
Îi spunem pur şi simplu Domnului că suntem încrezători că ceea ce a spus este adevărat. Holdele
sunt coapte – oamenii sunt gata să audă Evanghelia.

Pe scurt, noi avem cel mai dinamic şi revoluţionar mesaj, pe care l-a auzit şi-l va auzi vreodată
lumea, EVANGHELIA. Oriunde a fost auzită, o nouă viaţă, o nouă speranţă şi un nou ideal de
viaţă au rezultat. Dumnezeu ne-a poruncit să prezentăm cu însufleţire mesajul Său oricui va asculta.
Acţiunea noastră este motivată de dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi de dragostea noastră pentru
alţii, care sunt pierduţi fără Hristos. Şi deşi folosim metode şi tehnici pentru a comunica cu mai
multă uşurinţă cu semenii noştri, ne bazăm pe Dumnezeu şi pe simplul mesaj al Evangheliei pentru
a avea rezultate.

IV. PROCESUL FILTRU

Procesul filtru este un proces pe care Duhul Sfânt îl foloseşte ajutându-ne să descoperim oamenii cu
potenţial de a forma ucenici. Acest proces necesită o propovăduire cât mai extinsă a Evangheliei,
cât mai multor oameni, precum şi activităţi care să permită credincioşilor să-şi demonstreze
credincioşia şi dorinţa de a creşte spiritual.

Înainte de a detalia cum se foloseşte un proces filtru, să vedem mai întâi cum a folosit Isus acest
procedeu. El este întotdeauna exemplul nostru cel mai bun.

Iată cele trei părţi ale procesului:

1. El a evanghelizat pe o arie foarte mare (Matei 9:35). Oriunde a mers Isus a vorbit oamenilor
despre lucrurile spirituale şi despre importanţa lor pentru ei.

2. El a antrenat ucenicii interesaţi (Marcu 1:16-20). El a luat ini⇔iativa ∏i a c|utat calit|⇔ile

particulare ale oamenilor. În acel moment din slujirea Sa, Isus nu-∏i alesese înc| cei 12
apostoli. El îi chema pe mul⇔i s|-L urmeze ∏i s| se implice în slujire. Pe m|sur| ce le vorbea
oamenilor, fie individual fie în grupuri mari, lua permanent ini⇔iativa de a-i face s| participe
pe ucenicii interesa⇔i care aveau calit|⇔i particulare. Ne vom uita la aceste calit|⇔i în
capitolul Ucenicizarea, Stabilirea unui grup de ucenicizare.

3. În al treilea rând, El a ales câ⇔iva dintre ucenicii Săi, care să-I fie apostoli (Marcu 3:13, 14).
Aceştia aveau o relaţie specială cu El şi relaţii bune cu ceilalţi şi erau implicaţi activ în
lucrarea Lui. Trebuie să ne amintim să alegem şi nu să ne mulţumim cu primii doi sau trei
creştini pe care îi găsim. Deşi toţi creştinii ar trebui să dorească să devină discipoli şi să facă
alţi ucenici, nu toţi o fac. Să nu uităm că este vorba de un proces de filtrare. Isus a implicat pe
mulţi în slujirea Sa pentru a-i ajuta să ajungă la un punct de dedicare personală faţă de El.
Apoi a venit momentul alegerii unora ca şi apostolic ai Săi pentru a-i continua lucrarea.

80
Capitolul 2
MOTIVAŢIA PENTRU EVANGHELIZARE – SLAVA
ÎMPĂRATULUI

„Dacă încercăm să aflăm de ce adevărata armată a lui Dumnezeu aflată în luptă cu oştile
întunericului este atât de mică (cu toate că există milioane de creştini), singurul răspuns este:
lipsa de interes. Lipseşte entuziasmul pentru Împărăţie. Iar aceasta, din cauză că există atât de
puţin entuziasm pentru Împărat!” Andrew Murray

Cu toate că mulţi credincioşi sunt conştienţi că există o bază biblică pentru evanghelizare, totuşi
puţini sunt motivaţi să se implice în această activitate. Cauza acestei lipse de motivaţie este în
general o înţelegere subdezvoltată a bazei biblice pentru evanghelizare.

Adesea, credinciosul este familiarizat cu un tip de bază biblică pentru evanghelizare care nu conţine
mai mult decât: „Biblia spune că cineva trebuie să facă evanghelizare” şi de aceea, mult prea
adesea, creştinii aşteaptă ca alţii să facă evanghelizare.

Dar Biblia ne spune mult mai mult decât că „cineva trebuie să facă evanghelizare”. O bună
înţelegere a evanghelizării va convinge pe orice credincios că el însuşi este chemat să facă
evanghelizare.

Scriptura ne spune nu numai CINE face evanghelizare, ci şi UNDE, CÂND şi CUM se face
evanghelizare.

Unde ar trebui să se facă evanghelizare?

Poate veţi alege o cameră de cămin studenţesc în loc de un amvon. Sau un prosop pe plajă în loc de
o emisiune la radio. Scriptura ne poate călăuzi în alegerea acestor posibilităţi.

Cum ar trebui să se facă evanghelizarea?

Sper desigur că vă veţi gândi la faptul că o evanghelizare eficientă include o invitaţie ca omul să-I
răspundă lui Hristos. Evanghelizarea este mai mult decât o discuţie despre lucruri spirituale. De
asemenea, poate veţi dori să subliniaţi atât creativitatea cât şi relevanţa culturală. Aceste idei îşi au
rădăcinile în Scriptură.

Răspunsul la aceste întrebări va fi dat în funcţie de înţelegerea pe care o avem asupra bazei biblice
pentru evanghelizare.

Trei studii de caz care ne ajută să răspundem la întrebările Când, Unde şi Cum

1) 2 Corinteni 5:17-20
Adeseori acest pasaj este împărţit în două subiecte de învăţătură separate. Poziţia noastră ca
făpturi noi este rar prezentată ca fiind strâns legată de chemarea de a fi ambasadori ai lui
Hristos, însă, exact în acest mod şi-a aranjat Pavel gândurile.
77
 Urmărind dezvoltarea ideii prezentate de Pavel, vedem că oricine este „o făptură nouă” este de
asemenea o persoană chemată la o misiune anume. Această misiune este definită în mai multe
rânduri, începând cu versetul 18: „Dumnezeu ne-a încredinţat slujba împăcării.”

Aceasta este o minunată definiţie a evanghelizării, o definiţie teologică. Aici, evanghelizarea

este prezentată ca fiind misiunea reparării unor relaţii (relaţia omului cu Dumnezeu). Ni s-a
încredinţat slujba de a aduce împreună pe Dumnezeu şi omul.

În versetul 19, această temă se repetă: „Dumnezeu ne-a încredinţat propovăduirea acestei
împăcări.” Pe drept ne-am putea simţi copleşiţi de o astfel de însărcinare. Dar Dumnezeu ne-a
împuternicit să îndeplinim această măreaţă chemare. Pentru a putea îndeplini această misiune,
„făpturilor noi” li s-a dat autoritate ca ambasadori ai lui Hristos (v.20)

Ca ambasadori ai Săi, prin noi vorbeşte Dumnezeu. Noi suntem instrumente ale lucrării
Sale.

Versetul 20: ”Ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi” – această propoziţie ne vorbeşte
despre pasiunea pe care o are Dumnezeu în evanghelizare. Dumnezeu roagă, îndeamnă prin noi
atunci când comunicăm împăcarea cu El. El investeşte atât pasiune cât şi persuasiune în
comunicarea pe care o face prin ambasadorii Săi.

Observaţi ce afirmă Pavel: atunci când vestim mesajul împăcării, de fapt prin noi
îndeamnă Însuşi Dumnezeu. Dumnezeu devine Vorbitorul principal.

Ce învăţăm din acest studiu de caz

Cum evanghelizăm? – Cu pasiune şi încredere că Dumnezeu e Cel care vorbeşte

Cine face evanghelizare? – Oricine este o făptură nouă.

2) Romani 10:13-15
v.14 – Este un plan divin ca omul să fie instrumentul prin care este transmis mesajul
Evangheliei. Importanţa poziţiei omului în acest plan este atât de mare încât acest verset afirmă
că, dacă omul nu-şi îndeplineşte rolul, mesajul nu va fi auzit.

O ajustare a traducerii: În traducerea acestui verset nu e nevoie de cuvântul „despre”. O versiune

mai bună este: „Şi cum vor crede în Acela pe care nu L-au auzit?” Adevărata credinţă va rezulta
din auzirea Lui (a lui Hristos). Aceasta ne este prezentată ca element necesar pentru a ajunge la
mântuire. Şi cum Îl vor auzi pe El? Prin mesagerul care a fost trimis. Acesta are autoritatea unui
ambasador, iar implicaţia făcută de Pavel este că Hristos vorbeşte prin acesta.

Dumnezeu a ales în mod suveran ca omul să fie ambasadorul Lui. Ideea este că glasul lui
Hristos se va face auzit odată cu sosirea mesagerului şi nu mai înainte de aceasta!

Ce învăţăm din acest caz de studiu

1. Unde trebuie să ne planificăm să facem evanghelizare?

ƒ Pe tot pământul, deoarece Dumnezeu l-a ales pe om ca purtător al mesajului Său.

2. Ce convingere avem atunci când facem evanghelizare?

ƒ Ştim că Hristos vorbeşte prin noi.

78
3) Matei 28:18-20
v.18 – ne spune că lucrarea noastră are ca temelie autoritatea. Aceasta pentru că Dumnezeu ne-a
dat autoritatea de a merge în toată lumea. Această autoritate nu se limitează la misiunea de
evanghelizare, ci se cuprinde întregul proces de ucenicizare.

Răspunsuri la întrebări

Unde trebuie să se facă evanghelizare?

• Pe tot pământul
Care este responsabilitatea celui care vesteşte Evanghelia?
• Nu numai de a duce Vestea Bună, ci şi de a-i învăţa pe oameni să păzească poruncile lui
Hristos.

Aceste versete ne creează o imagine clară a temei fundamentale a Bibliei, aceea că Dumnezeu
cheamă la El un popor pentru a fi neamul Său sfânt. Chemarea lui Dumnezeu începe cu o anunţare a
mesajului care îi îndeamnă pe oameni să răspundă cu credinţă. Evanghelizare! Dumnezeu ne-a dat
un rol integrant în acest proces.

Nevoia de o motivaţie biblică

Am demonstrat că evanghelizarea este biblică. Aceasta însă nu pare să rezolve una dintre cele mai
obişnuite probleme care apar în legătură cu evanghelizarea. Lunga listă de versete care vorbesc
despre evanghelizare şi ne cheamă s-o facem, nu este suficientă, se pare, pentru a motiva prea mulţi
oameni să facă acest lucru.

Avem nevoie de o motivaţie îndeajuns de puternică pentru a ne ajuta să ne biruim temerile. Avem
nevoie de o motivaţie îndeajuns de mare pentru a ne ajuta să ne schimbăm stilul de viaţă. Avem
nevoie de o motivaţie pură ca să ne putem menţine o atitudine corectă în evanghelizare.

Principiu general: Nevoia creează motivaţie.

Imaginaţi-vă că v-aţi mutat într-o casă nouă şi nu aveţi încă scaune în casă. Acest lucru nu a
constituit o problemă până în momentul în care aţi dorit să invitaţi musafiri. Această nevoie a creat
motivaţia de a rezolva problema. Poate că aţi avut la facultate un curs de matematici superioare,
care nu v-a plăcut şi de aceea nu prea v-aţi dat silinţa la învăţat. Dar când aţi descoperit că aţi picat
examenul şi aveţi o restanţă, nevoia a creat motivaţia de a învăţa.

Cel mai adesea, motivaţiile pe care le avem sunt legate de nevoi reale pe care ni le recunoaştem.
Acest principiu este valabil şi în evanghelizare.

Probleme care apar când nevoia nu este bine definită

creştinul egocentric
Acest om, probabil, a venit la Hristos pentru a-şi rezolva propriile probleme.
Şi-a dorit avantaje noi. A sperat că credinţa îl va ajuta să se simtă mai bine
şi, probabil, că el se simte bine într-adevăr.

Are însă un astfel de om o motivaţie potrivită pentru a-şi birui frica de

evanghelizare? Probabil că nu. Poate că credinţa lui va rămâne o problemă
personală între sine şi Dumnezeu. Credinţa lui va fi, foarte posibil, modul lui secret de a încerca să
umple golul vieţii sale.

79
Vede o astfel de persoană nevoia de evanghelizare?

Probabil că vede această nevoie în familia lui. Motivaţia lui este caracterizată de acelaşi
egocentrism care l-a condus la Hristos. El nu doreşte ca nimeni din cei dragi ai Săi să ajungă în iad.
Pentru acest om, propriul egocentrism rămâne centrul motivaţiei sale. Nu vă aşteptaţi ca un astfel de
om să fie pasionat de evanghelizarea lumii! Nevoia pentru aşa ceva nu îi este clară.

Deoarece el nu vede, nu simte nici o nevoie, nu are nici o motivaţie. Iar unde nu e motivaţie, nu e
acţiune.
Dacă nevoia este vagă, tot aşa este şi motivaţia. Dacă motivaţia lipseşte, nu ne putem aştepta la o
acţiune reală.

APLICAŢIE PRACTICĂ

Luaţi-vă acum 2 minute pentru a vă nota primele gânduri care vă vin în minte referitor la nevoia
reală de evanghelizare.

După ce aţi făcut o listă, încercaţi acum să le împărţiţi în două: prima coloană să includă lista de
nevoi şi motivaţii care pun accentul pe om şi a doua în care se pune accentul pe Dumnezeu.Vom
lăsa deoparte prima coloană şi ne vom concentra pe motivaţiile care Îl au în centru pe Dumnezeu –
acestea primesc adesea mai puţină atenţie decât celelalte.

Am putea adăuga următoarele nevoi la lista „Dumnezeu în centru”:

1) Dumnezeu merită să fie slăvit de toţi oamenii
Fapt – oamenii nu-L slăvesc pe Dumnezeu
Nevoie – slăvirea lui Dumnezeu

2) Dumnezeu este vrednic de toată cinstea şi adorarea

Fapt – Oamenii nu I se închină lui Dumnezeu. Prin aceasta ei aduc o ofensă
Domnului Universului
Nevoie – cinstirea lui Dumnezeu

3) Dumnezeu este centrul Universului şi Creatorul acestuia

Fapt – Oamenii L-au respins pe Dumnezeu ca centru şi au uzurpat poziţia lui
Dumnezeu – ca urmare, Numele lui Dumnezeu trebuie repus în drepturi faţă de
creaţie
Nevoie – repunerea în drepturi a Numelui lui Dumnezeu

4) Dumnezeu este Persoana cea mai vrednică de iubire din tot Universul. El merită
toată dragostea
Fapt – Oamenii L-au respins pe Dumnezeu şi dragostea Sa
Nevoie – de a-L iubi pe Dumnezeul cel iubitor. De a acţiona corect ca răspuns la
dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu

5) Lui Dumnezeu Îi este plăcută lauda din partea noastră. El doreşte închinarea noastră.
Fapt – în general, oamenii nici măcar nu au încercat să înveţe cum să Îl laude pe
Dumnezeu
Nevoie – plăcerea lui Dumnezeu

Putem fi de acord că acestea sunt nevoi reale? Că acestea sunt scopuri care nu doar ar fi bine să fie
urmate, ci trebuie urmate. Aceste scopuri nu doar au valoare, ci au cea mai mare valoare!

80
Dorim să afirmăm că cele cinci nevoi pe care tocmai le-am menţionat ar trebui să fie de primă
importanţă în gândirea noastră, şi că ele ne vor oferi o motivaţie cu adevărat biblică pentru a face
evanghelizare. Ele trebuie să devină impulsul nostru principal pentru a acţiona, deoarece ne dorim o
evanghelizare care să Îl aibă în centru pe Dumnezeu!

Dumnezeu este preocupat în primul rând şi în primul rând de slava Sa, iar El cere creaţiei Sale
să împărtăşească aceeaşi pasiune. Cu alte cuvinte, pentru Dumnezeu nimic nu este mai
important decât slava Sa.

1. O rapidă analiză a rugăciunii „Tatăl nostru” arată ce considera Isus că este lucrul cel mai
important pentru orice credincios.

Rugăciunea începe cu recunoaşterea poziţiei şi slavei lui Dumnezeu. Rugăciunea începe prin
a cere împlinirea planului lui Dumnezeu („vie Împărăţia Ta”). Rugăciunea începe cu dorinţa
noastră ca Dumnezeu să ne conducă viaţa („facă-se voia Ta”).

Dumnezeu stă pe primul loc. Atunci când ne rugăm, căutăm slava Sa şi Îi cinstim Numele.
Nevoile omului sunt plasate ca probleme secundare („pâinea noastră...”)

2. Cele 10 porunci
Primele 4 porunci Îl au în centru pe Dumnezeu şi slava Lui. Numai El trebuie să fie
Dumnezeul nostru. Nu trebuie să ne facem alţi dumnezei. Numele Lui nu trebuie folosit într-
un mod nepotrivit. Abia după aceste puncte principale urmează legile interacţiunii dintre
oameni („să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti”)

3. Cea mai mare poruncă

Dumnezeu se află în centrul celei mai mari porunci. Iubirea aproapelui este secundară
acesteia. Dumnezeu rămâne pe primul loc.

Care sunt cele mai profunde dorinţe ale inimii lui Dumnezeu?
Numele Lui
Slava Lui
Reputaţia Lui

Scopul cel mai înalt al lui Dumnezeu nu este să-i salveze pe oameni...ci să Îşi aducă
Sieşi slavă şi laudă şi să fie înălţat.

Slava lui Dumnezeu este o temă principală a Scripturii.

Isaia 48:9-11: „ Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător; pentru slava Mea Mă
opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit
argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru
Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava
Mea.”

Ce ne învaţă acest verset despre Dumnezeu şi motivaţiile Lui?

• motivul pentru care am fost creaţi este să aducem slavă lui Dumnezeu
Isaia 43:6,7: „Adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului:
pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea.”

• lumea este chemată să recunoască această slavă

81
 Ps.96:6-8: „Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei Lui, slava şi podoaba sunt în
locaşul Lui cel sfânt. Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi
cinste! Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!”

• cei mântuiţi sunt mântuiţi pentru slava Lui

Ef.1:5,6: „ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi... spre lauda slavei harului Său.”
• orice face creştinul, trebuie făcut spre slava lui Dumnezeu
1 Cor.10:31: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul
spre slava lui Dumnezeu.”
Col.3:17: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele
Domnului Isus şi mulţumiţi prin El lui Dumnezeu Tatăl.”

Teologia noastră şi înţelegerea persoanei lui Dumnezeu este aceea care ne motivează
evanghelizarea. Ne implicăm în evanghelizare mai întâi şi mai întâi pentru slava lui Dumnezeu.

Pavel reia această temă ca motivaţie a sa pentru evanghelizare.

Romani1:5 – „am primit harul şi apostolia ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea
credinţei pe toate neamurile.”

Pavel privea mai întâi la coloana cu nevoile care Îl au în centru pe Dumnezeu. Din acest motiv
făcea el evanghelizare.

Misionarismul izvorăşte din plinătatea pasiunii lui Dumnezeu pentru Dumnezeu şi are ca
ţintă participarea naţiunilor în această pasiune pe care El o are pentru Sine.

Evanghelizarea există pentru că nu există închinare

Pentru că Dumnezeu urmăreşte să fie slăvit, căci a-L lăuda pe El este răspunsul corect al omului, de
aceea suntem chemaţi să evanghelizăm. Dacă vom ajunge ziua când toate popoarele Îl vor lăuda pe
Dumnezeu, evanghelizarea va lua, bineînţeles, sfârşit. De aceea, putem afirma că evanghelizarea
există pentru că nu există închinare.

În primul rând, evanghelizarea Îl are în centru pe Dumnezeu şi nu pe om. Iar nevoia de care trebuie
să ne ocupăm cu cea mai mare pasiune este mai întâi slava lui Dumnezeu. Noi facem evanghelizare
pentru a-L cinsti pe El. Noi evanghelizăm pentru Dumnezeu. El este motivaţia noastră primă.

Noi Îl vestim pe Hristos pentru ca slava lui Dumnezeu să se întindă peste tot. Îi chemăm pe oameni
la o viaţă de slăvire a lui Dumnezeu şi de închinare adusă Lui şi ca să găsească în El desfătarea lor!
În comparaţie cu aceasta, toate celelalte motivaţii sunt secundare.

2 Corinteni 5:9-15 surprinde bine aceste idei:

5:9 - ambiţia noastră este să-I fim plăcuţi Domnului
5:11 - îi convingem pe oameni bazându-ne pe teama de Domnul din inima noastră.
5:14 - dragostea lui Hristos este aceea care ne constrânge să vestim Evanghelia
5:15 – recunoaştem că Hristos a murit cu acest scop: ca omul să nu mai trăiască pentru
sine însuşi şi pentru nevoile sale, ci să trăiască pentru Dumnezeu şi să-L pună pe Dumnezeu
pe primul loc în tot ceea ce face.

De reflectat:
Cum pot această motivaţie şi acest punct de vedere să ne afecteze dorinţa de a fi un martor al lui
Hristos?

82
Avertisment
Am face bine să ne asigurăm că păstrăm ordinea cuvenită a lucrurilor. Evanghelizarea este slujirea
pe care o aducem Împăratului. Desigur, ea slujeşte şi oamenilor. Dar în primul rând, noi Îi suntem
dedicaţi Domnului. O eroare în această privinţă poate avea rezultate grave.

„Preocuparea noastră unilaterală faţă de om şi societate ameninţă să pervertească misionarismul şi

să îl transforme într-o întreprindere laică sau chiar semi-atee. Trăim într-o eră a apostaziei, în care
omul se ia pe sine, cu aroganţă, ca unitate de măsură a tuturor lucrurilor. Sarcina noastră în misiune
este să ţinem sus steagul Domnului nostru înviat înaintea lumii întregi, pentru că lumea este a Lui!”
(Peter Beyerhaus)

Noi recunoaştem şi alte motivaţii pentru evanghelizare, cum ar fi:

• Preocuparea pentru cei pierduţi şi despărţiţi de Dumnezeu.
• Preocuparea pentru semenul nostru.

Şi Hristos împărtăşea aceste motivaţii:

Ioan 3:16 - Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea....
Luca 19:10 - Hristos a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
Matei 9:36 - Isus a simţit compasiune pentru oameni, deoarece erau necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi
fără păstor.

Iubirea pentru cei pierduţi are un loc important. Ea este ca armonia care însoţeşte melodia care
domină, puternică. Să cânţi doar armonia, fără melodie, înseamnă să pui capăt frumuseţii şi să strici
cântecul.

83
Capitolul 3
ADEVĂRATA EVANGHELIZARE – CÂŞTIGAREA
OAMENILOR PENTRU HRISTOS PRIN
RUGĂCIUNE

„Oricine este implicat în evanghelizare îşi dă repede seama că cea mai mare parte dintre
oamenii nemântuiţi nu-şi dau seama de seriozitatea stării lor de pierzare.“ (L.S.Chafer)

Biblia ne spune că unul dintre cei mai mari duşmani ai evanghelizării este diavolul, dumnezeul
veacului acestuia.(2 Corinteni 4:4) De aceea rugăciunea este elementul cl mai important pentru o
evanghelizare plină de roade.

Poate de multe ori, în evanghelizare a fost greu să înţelegi indiferenţa oamenilor pierduţi faţă de
mesajul Evangheliei şi te-ai întrebat: „Cum pot fi mântuiţi oamenii care n-au nici o dorinţă de a
fi mântuiţi, nici o frică de osândă şi nu-i interesează această problemă?“(2 Corinteni 4:4). La
această întrebare îşi propune să răspundă acest articol, subliniând importanţa crucială a
rugăciunii în procesul de câştigare a oamenilor pentru Hristos.

INAMICII NOŞTRI ÎN EVANGHELIZARE

1. Diavolul (2 Corinteni 4.4)

A. El este dumnezeul veacului acestuia şi îşi are „prizonierii“ săi.

1. Texte biblice de studiat: Ioan 5:19; Coloseni 1:13; Efeseni 2:1-3;2 Timotei 2:25-26

2. Motivele Satanei: mândria şi ura.

• pentru că el n-are nici un mântuitor (Evrei 2:9 ; 14-16)
• pentru că este pierdut fără nici o speranţă (Apoc.12:10-12, 16; Zah.3:1-5)

B. Doctrina lui este mortală, îmbolnăvindu-i pe supuşii săi

1. Doctrina lui: 1 Tim.4:1; Geneza 3:4-5; Isaia 14:14

„A obţine perfecţiune morală prin efort propriu şi fapte personale.“

2. Efectele ei
• Orbeşte (2 Corinteni 4:4)
• Împietreşte (Marcu 4:15; Luca 8:12; 2 Corinteni 3:14, a se vedea contextul)
• Înşeală mintea (seamănă în ea îndoieli şi minciuni) (Geneza 3:1-5).

C. Satana se opune celor care au din partea Domnului Isus autoritatea de a elibera pe supuşii
celui rău de nevăzuta lor sclavie, stânjenindu-i pe evanghelizatori (1 Tes. 2:18; Efes.6:12,
18-20).

2. Celălalt inamic, firea pământească (1 Corinteni 2:14).

89
„ECHIPAMENTUL OSTĂŞESC” PENTRU EVANGHELIZARE

A. Autoritatea misiunii noastre, este dată de Dumnezeu

1. Ucenicilor li s-a dat autoritate, nu putere! (Marcu 3:13-15; Matei 10:8; Luca 10:17).

2. Misiunea lui Pavel. (Fapte 26:16-18)

ƒ „De a le deschide ochii“ (ceea ce presupune că au fost orbi).
ƒ „Pentru ca ei să se poată întoarce de la întuneric la lumină şi de sub puterea satanei
la Dumnezeu“
ƒ „Ca ei să poată primi iertarea...prin credinţa în Mine.“

B. Cuvântul misiunii noastre, Evanghelia, este puterea lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2:13;
Romani 1:14-16; Coloseni 1:13).

C. Promisiunea misiunii noastre, Dumnezeu îşi va zidi Biserica Sa (Matei 16:18-19).

RELAŢIA DINTRE RUGĂCIUNE ŞI EVANGHELIZARE

A. Rămâneţi (în Hristos) şi cereţi (Ioan 15:7-8, 16)

Sursa noastră de rodnicie este însuşi Domnul Isus. De şapte ori în Ioan 14-16 El ne
îndeamnă să cerem.

B. Este o bătălie în care lupta se duce prin rugăciune.

În Efeseni 6:18 cuvântul "dia", însemnând "prin", este folosit pentru a explica modalitatea
prin care se realizează ceva. Acest cuvânt se referă la toate cele spuse anterior şi anume că
trebuie să stăm împotriva Satanei, să ne îmbrăcăm cu armura şi să folosim "sabia Duhului"
prin rugăciune.

C. Îndemnul lui Pavel este ca destinatarii scrisorii lui să se roage (Coloseni 4:2-4)

D. Rolul nostru de mijlocire, ca preoţi împărăteşti (1 Petru 2:5,9)

L.S.Chafer spunea: „Preotul Noului Testament este un Mijlocitor. El poartă poverile şi

nevoile altora înaintea lui Dumnezeu şi intervine în favoarea lor.

Un preot reprezintă pe de o parte, în prezenţa lui Dumnezeu, pe om înaintea lui

Dumnezeu, iar pe de altă parte, în prezenţa omului, el reprezintă pe Dumnezeu înaintea
omului. Noi trebuie să ne rugăm, ca proclamarea Evangheliei pe care o facem, să fie o
jertfă de slujire bine primită de El, astfel ca Dumnezeu s-o folosească la îndepărtarea
pedepsei păcatului şi Duhul Sfânt să dea acelor oameni puterea, de a fi convinşi de
păcat, neprihănire şi judecată.“

Aplicaţie

1. Evaluaţi rolul rugăciunii în lucrarea voastră personală.

2. Găsiţi-vă fiecare câte un „partener de rugăciune pentru evanghelizare“.
3. Faceţi o listă şi rugaţi-vă regulat conform ei, parcurgând-o în întregime.

90
Capitolul 4
EVANGHELIZARE OM LA OM. INTRODUCEREA
BROŞURII “CELE PATRU LEGI SPIRITUALE”

Evanghelizarea individuală

Mulţi creştini se tem să spună altora despre credinţa lor în Hristos, le este greu să înceapă sau pur
şi simplu nu ştiu ce să spună. De aceea instrumentele şi metodele prezentate în capitolele ce vor
urma se doresc un ajutor pentru creştinul care doreşte să fie mai eficient în mărturia lui pentru
Hristos. Ele au la bază adevăruri biblice de necontestat şi au fost folosite cu succes de-a lungul
anilor de mulţi oameni, pentru a-i ajuta pe alţii să aibă o legătură personală cu Isus Hristos. Cu
toate acestea, aminteşte-ţi, în orice situaţie, că oamenii nu sunt câştigaţi pentru Hirstos prin
materiale şi metode, ci prin lucrarea Duhului Sfânt, care foloseşte oameni, metode şi
materiale pentru a-i aduce pe alţii la Domnul, spre slava lui Dumnezeu.

Un alt lucru de care trebuie să fim conştienţi atunci când prezentăm Evanghelia, este faptul că
noi le comunicăm oamenilor un lucru de care ei au, cu adevărat, nevoie. Noi trebuie să-i ajutăm
să conştientizeze această nevoie. Una din căile de a face acest lucru este să încercăm să îi
cunoaştem pe oameni, înainte de a le prezenta Evanghelia, de a afla care le sunt nevoile şi
dorinţele. Stabilirea unei relaţii cu oamenii nu cere neapărat un timp îndelungat, cere însă
sensibilitate de a pune întrebări, care să înlesnească cunoaşterea reciprocă.

INTRODUCEREA „STANDARD” A BROŞURII

Există patru întrebări standard care pot fi folosite pentru a aduce în discuţie broşura:

1. „Ai auzit vreodată de Cele Patru Legi Spirituale?“

2. „Ai vrea să mă ajuţi, spunându-mi ce părere ai despre broşura aceasta?“
3. „Ţi-a citit cineva vreodată această broşură, intitulată «Cele patru legi spirituale»?“
4. „Particip la un seminar, în care studiem o broşură care le-a fost de folos multor oameni.
Mi-ar face plăcere să ţi-o citesc şi ţie. Ai auzit vreodată despre cele Patru Legi
Spirituale?“

CORELAREA EVANGHELIEI LA UN INTERES SAU O NEVOIE SPECIFICĂ A

OMULUI

A. Probleme personale

Dialogul 1

Mihai: Salut! Mă numesc Mihai. Eşti student aici, la Agronomie?

Dan: Da. Eu sunt Dan. Şi tu studiezi tot aici?

Mihai: Nu, dar vin aici adesea, pentru a sta de vorbă cu studenţii despre felul cum pot avea o
relaţie personală cu Dumnezeu. Ţi-a vorbit cineva vreodată despre aceasta, Dan?
1
Dan: Nu cred. Dar nu văd cum ar putea o relaţie personală cu Dumnezeu să mă ajute în
problemele concrete ale vieţii.

Mihai: Pot să te întreb la ce anume probleme te gândeşti?

Dan: De exemplu, eu am greutăţi în a mă apropia de ceilalţi oameni, în special de fete.

Mihai: Ai încercat vreo soluţie?

Dan: Da, dar fără prea mult succes. Am citit chiar săptămâna aceasta o carte care tratează acest
subiect, al relaţiilor cu oamenii.

Mihai: Ştii Dan, eu am învăţat că atunci când omul are o legătură bună cu Dumnezeu, pe
verticală, Dumnezeu îi dă puterea să stabilească legături sănătoase şi durabile şi cu ceilalţi
oameni, pe orizontală. Este adevărat că lumea are o mulţime de idei în legătură cu felul în care se
pot rezolva problemele vieţii. Există însă doar o singură soluţie durabilă, permanentă. Îmi dai
voie să ţi-o împărtăşesc?

B. Evenimente curente

Puteţi de asemenea să introduceţi în discuţie broşura „Cele Patru Legi Spirituale”, pornind de la
discutarea unor evenimente curente.

Dialogul 2

Mihai: Salut! Numele meu este Mihai.

Dan: Salut! Dan.

Mihai: Te-am văzut citind ziarul. Ce mai e nou cu războiul din Afganistan? Se pare că situaţia se
înrăutăţeşte pe zi ce trece!

Dan: Da, ai dreptate. Parcă ţi-e groază să mai deschizi un ziar. Numai veşti de războaie, crime
şi neînţelegeri. E deprimant!

Mihai: Înţeleg! Eu citesc o carte, Biblia, care are veşti bune pentru omenire. Dumnezeu oferă o
soluţie pentru toate aceste probleme. Această soluţie este în Isus Hristos. Iată aici o broşură care
descrie felul cum poţi să-L cunoşti pe Isus Hristos şi soluţia lui Dumnezeu la problemele cu care
se confruntă omenirea. Ai vrea s-o citim împreună?

C. Sport

Un alt mod de a introduce în discuţie broşura „Cele patru legi spirituale“ este cu ajutorul
sportului. Deşi nu fiecare om este un atlet, mulţi se preocupă cu sportul şi îi interesează ideea de
a învinge.

Dialogul 3

Mihai: Salut! Numele meu este Mihai.

Dan: Salut! Eu sunt Dan.

Mihai: Văd că te uiţi la pagina sportivă. Eşti un iubitor al sportului?

2
Dan: Da, mă interesează sportul, deşi personal nu sunt un atlet.

Mihai: La fel şi eu. Sunt entuziasmat în special când echipa mea favorită câştigă.

Dan: E normal, dar, la orice joc, este şi cineva care pierde.

Mihai: Dă-mi voie să-ţi pun o întrebare: Cum poate o persoană să piardă şi totuşi să câştige?

Dan: Nu înţeleg ce vrei să spui. Este posibil ca o persoană să piardă şi totuşi să câştige?

Mihai: Da. Mă gândesc la viaţă, ca fiind un joc în care suntem angrenaţi cu toţii şi este posibil să
fim învingători.

Dan: Poţi să-mi explici cum vine asta?

Mihai: Cel mai bun mod de a-ţi explica ce vreau să spun este să-ţi citesc această broşură. Ai
auzit vreodată de cele Patru Legi Spirituale?

D. Studiul

O abordare „studenţească“ ar fi corelarea introducerii pe care vrei s-o faci, cu subiectul pe care-l
studiază persoana respectivă.

1. În cazul unei persoane care studiază ştiinţele exacte sau ingineria, folosiţi tranziţia: „Aşa
cum există legi fizice, care guvernează universul fizic, există şi legi spirituale care
guvernează relaţia noastră cu Dumnezeu.“

2. În cazul unuia care este, de exemplu, student la Ştinţe Economice, puteţi folosi
următoarele idei:

a. „În orice întreprindere, managerul este responsabil pentru profitul sau pierderea cu
care se încheie bilanţul anual. În mod similar, noi, oamenii, răspundem în faţa lui
Dumnezeu pentru vieţile noastre. Cum putem face lucrul acesta fără teamă? Una din
căi este aceea de a avea o relaţie personală cu El.“

b. „Aşa cum există legi economice, care trebuie respectate pentru a obţine profit, există
şi legi spirituale, care guvernează relaţia noastră cu Dumnezeu.“

2. În cazul unei persoane care studiază filozofia, poţi începe cam astfel: „Religia şi filozofia
au fost caracterizate ca fiind cele mai reuşite încercări ale omului de a-L găsi pe
Dumnezeu. Creştinismul în schimb este caracterizat ca fiind efortul cel mai reuşit al lui
Dumnezeu de a ajunge la om.“ Apoi explică, cu ajutorul broşurii „Cele patru legi
spirituale“, cum S-a coborât Dumnezeu la oameni, în persoana lui Isus Hristos.

BENEFICIILE FOLOSIRII BROŞURII „CELOR PATRU LEGI SPIRITUALRE”

Am vorbit despre cum să introduci într-o conversaţie broşura “Cele patru legi spirituale”, aceasta
fiind una dintre uneltele folosite în evanghelizarea om-la-om. De ce o folosim, ca instrument de
bază în evanghelizare? Iată zece dintre motivele care ne determină să facem acest lucru:

1. Te ajut| s| începi o conversa⇔ie. Doar întrebi: "Ai auzit de cele 4 legi spirituale?"
2. Începe cu o not| pozitiv|: "Dumnezeu te iube∏te."
3. Prezint| afirma⇔iile lui Hristos cu claritate.
3
4. Include invita⇔ia de a-L primi pe Hristos.
5. Î⇔i ofer| sugestii pentru cre∏tere spiritual| ∏i accentueaz| importan⇔a bisericii.
6. Te ajut| s| nu te dep|rtezi de subiect.
7. Î⇔i d| posibilitatea s| fii scurt, preg|tit ∏i încrez|tor.
8. Î⇔i asigur| o metodă transferabilă de a-L prezenta pe Hristos altora. Nu numai tu po⇔i
folosi bro∏ura pentru a-i aduce pe al⇔ii la Hristos, dar, pentru că este transmisibilă, al⇔i
cre∏tini pot de asemenea să înve⇔e să o folosească.
9. Poate fi folosită individual.
10. Este un instrument de consolidare a noilor creştini în credinţă, care poate fi folosit imediat.

INDICAŢII PRIVIND PREZENTAREA BROŞURII “CELE PATRU LEGI

SPIRITUALE”

Iată şi câteva idei, care să te ajute atunci când prezinţi efectiv broşura “Cele patru legi
spirituale”:

1. Personifică prezentarea folosind numele persoanei.

2. Modul cel mai simplu de a explica cuiva Evanghelia, folosind broşura „Cele patru legi
spirituale“, este să citeşti cu glas tare conţinutul broşurii, aşa cum este scrisă.
3. Nu forţa pe nimeni să-L primească pe Hristos.
4. Atunci când se ridică întrebări care ar putea schimba subiectul, nu uita că în cele mai multe
cazuri aceste întrebări capătă răspuns pe măsură ce citiţi întreaga broşură. Poţi spune deci:
„Este o întrebare bună. Să terminăm întâi de citit întreaga broşură şi apoi vom discuta.“
Dacă întrebarea nu a primit un răspuns până la final, răspunde-i aşa cum ai promis.
5. Prezentarea mesajului lui Hristos trebuie să facă parte în mod natural din vieţile noastre.
6. Nu uita, numai Duhul Sfânt îi poate convinge pe oameni să-L primească pe Hristos.
7. Dacă ţi se pare că persoana căreia îi prezinţi Evanghelia nu pare a reacţiona, opreşte-te şi
întreabă: „Înţelegi despre ce este vorba?“
8. Dacă faci prezentarea în faţa unui grup, dă fiecărei persoane câte o broşură. Roagă-te cu cei
ce sunt interesaţi în a-L primi pe Hristos. Dacă numai unul singur este interesat, găseşte o
posibilitate de a sta de vorbă cu el singur.
9. Oferă-i persoanei ocazia de a-L primi pe Hristos
10. Fii sigur că oamenii înţeleg că Isus Hristos vine în vieţile lor şi le iartă păcatele atunci când
îşi pun încrederea în El. Dacă vor rosti pur şi simplu cuvintele rugăciunii din broşură, fără să
creadă că Isus Hristos le va ierta păcatele, aceasta nu le va ajuta la nimic.
11. Ai înţelegere faţă de cei ce doresc să se roage singuri, în tăcere. Unii oameni se simt
stingheriţi când e vorba să se roage cu voce tare.
12. Dacă cel căruia vrei să-i prezinţi broşura o cunoaşte deja, întreabă-l ce părere are despre ea
şi dacă are întrebări cu privire la conţinutul ei. Dacă dovedeşte interes, dar Evanghelia nu-i
este clară, prezintă-i broşura din nou. Nu ezita să prezinţi broşura de mai multe ori aceleiaşi
persoane.
13. Când cineva nu-L primeşte pe Hristos cu ocazia primei întâlniri, fii dispus să stai din nou de
vorbă cu el, mai târziu.

a) Stabiliţi o altă întâlnire, dacă persoana prezintă interes; oferă-i o copie a broşurii
„Cum să fii sigur că eşti creştin“ sau o copie a Evangheliei după Ioan.
b) Roagă-te pentru el. Când vă întâlniţi din nou, întreabă-l dacă a reflectat la cele
discutate anterior şi dacă are întrebări.

14. Şi mai ales nu uita că pentru a avea o mărturie plină de success, tu trebuie doar să iei
iniţiativa de a-L prezenta pe Hristos altora, prin puterea Duhului Sfânt, lăsând
rezultatele în seama lui Dumnezeu. (1Corinteni 2: 4,5)

4
A FI IMPLICAT ÎNTR-O MIŞCARE SPIRITUALĂ

“Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos…să aud despre voi că
rămâneţi tari în acelaşi Duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei…”
(Filipeni 1 : 27 )

“În toată lumea se duce o bătălie, care, în final, nu e altceva decât o bătălie pentru inimile, minţile şi
sufletele oamenilor.”(un conducător comunist)

Noi, ca şi creştini, suntem implicaţi într-o bătălie, o bătălie pentru vieţile şi sufletele oamenilor, deci
trebuie să luptăm în aşa fel încât inimile, minţile şi sufletele lor să fie câştigate pentru Hristos.
Pentru a câştiga această bătălie trebuie să înţelegem foarte clar şi să aplicăm într-un mod corect o
strategie care este necesară unei mişcări spirituale.

Ce este o mişcare?
Fiecare mişcare, de orice natură ar fi ea, se distinge prin câteva
caracteristici.

Termenul de “mişcare” conţine în el însuşi ideea de acţiune şi nu e

vorba despre o activitate la întâmplare, ci de una deliberată,
organizată, care provoacă în mod cert la implicare. A desfăşura o acţiune organizată, bazată pe o
motivaţie adâncă, înseamnă a implica mulţi oameni aflaţi la diferite nivele de dedicare. Nu toată
lumea poate fi în frunte, de aceea trebuie să existe un echilibru între toate nivelele.

Fiecare mişcare se va lovi, mai mult sau mai puţin, de o oarecare opoziţie. Din această cauză
membrii ei trebuie să fie nu doar motivaţi, ci şi foarte dedicaţi, astfel încât să poată face faţă
situaţiilor dificile care vor apărea cu siguranţă. Deseori mişcările încetează, deoarece se lovesc de o
opoziţie neaşteptată, opoziţie născută chiar din rândurile mişcării. Fragmentarea, critica şi
antagonismul, existente în cadrul grupării o vor măcina, determinând neimplicarea oamenilor în
orice tip de acţiuni organizate. O mişcare trebuie să aibă, deci, un grad însemnat de unitate între cei
implicaţi în ea.

De multe ori o astfel de unitate se centrează în jurul unei persoane dinamice care îi impulsionează
şi pe ceilalţi la acţiune. Câtă vreme liderul îşi exercită această influenţă, există şi acţiune, însă
dispariţia liderului implică prăbuşirea multor mişcări. De aceea, pentru ca o mişcare să fie durabilă
şi să-şi atingă scopurile cu bătaie lungă, trebuie să existe o dezvoltare constantă a unor lideri
calificaţi, pentru ca mişcarea să se poată perpetua de la sine. O mişcare creşte sau durează direct
proporţional cu dezvoltarea liderilor ei.

Cel mai important element al unei mişcări eficiente, ce-şi propune

Cel mai important
element al unei mişcări
eficiente, ce-şi propune
să schimbe lumea este,
desigur, obiectivul ei.
să schimbe lumea este, desigur, obiectivul ei. Cei implicaţi trebuie
să fie dedicaţi unui ţel comun şi pentru a evita haosul şi prăbuşirea
mişcării, ţelurile personale şi individuale ale membrilor trebuie să
se subordoneze ţelului comun.

30
Aceste caracteristici de bază ale unei mişcări formează punctul de plecare pentru ceea ce se vrea a fi
cea mai puternică influenţă asupra istoriei - o mişcare spirituală. Acest lucru este posibil, pentru că
alături de un Domn Atotputernic, aflat în fruntea unei mişcări compusă din membri dedicaţi şi uniţi,
cele mai înalte ţeluri vor fi atinse.

În afara acestor caracteristici de bază, fiecare mişcare plină de succes posedă trei elemente
esenţiale: momentum, multiplicare şi organizare. Aceste elemente formează o reţea de
interdependenţe, fiind toate trei de o egală importanţă în păstrarea dinamicii şi ţelului unei mişcări
spirituale.

O problemă care apare în cadrul multor mişcări spirituale este neobservarea sau neînţelegerea
interdependenţelor. Deseori unul sau două dintre elemente sunt neglijate, acest lucru cauzând
transformarea mişcării într-un program sau sistem de activităţi. Activităţile sunt importante, însă
atunci când sunt făcute în afara contextului mişcării ele îndepărtează membrii grupului de obiectivul
de bază.

Înainte de a examina fiecare dintre aceste elemente esenţiale, trebuie să ne reamintim puterea şi
creativitatea imensă a Duhului Sfânt în aducerea oamenilor la Hristos. Prezenţa Sa în mijlocul unei
mişcări spirituale va asigura succesul acesteia. Cu toate acestea lucrarea Sa nu se limitează doar la
structurarea unei mişcări organizate, fiindcă datorită Duhului oamenii pot ajunge să-L cunoască pe
Hristos, de exemplu, prin intermediul cărţilor sau al televiziunii şi îşi pot forma o bază în noua lor
credinţă ascultând casete înregistrate cu mesaje sau purtând discuţii cu prietenii creştini. Marile
treziri au avut în esenţă loc pentru că Duhul a lucrat în mod creativ în vieţile oamenilor.

În anul 1904, de exemplu, în timpul unei mari treziri din Ţara Galilor, peste 100.000 de oameni L-
au primit pe Hristos ca Domn şi Mântuitor personal şi impactul acestei treziri a fost resimţit în
cadrul întregii societăţi.

Traficul de alcool a suferit mari pierderi financiare şi multe localuri au dat faliment, lucru care a
determinat o mare îmbunătăţire a principiilor morale în societate.

Viaţa în minele de cărbuni s-a schimbat în mod simţitor, managerii confirmând schimbarea de
comportament a angajaţilor lor. Întâlnirile de rugăciune au devenit ceva obişnuit la mine şi atât de
mulţi şefi au încetat să folosească un limbaj urât, încât subordonaţii erau derutaţi, neînţelegând
noile lor ordine.

Avocaţii au încetat să mai aibă procese de judecat în diferite domenii, fiindcă datoriile vechi erau
plătite, bunurile furate erau restituite şi oameni din toate categoriile sociale veneau la credinţă.

Trebuie, aşadar, să fim atenţi să nu înlocuim dependenţa de Duhul Sfânt cu o dependenţă de

strategie, ci să ne conducem strategia înţelegând temeinic rolul celor trei elemente ale unei mişcări,
permiţându-I Duhului să folosească strategia pentru a ajunge la oameni şi a-i uceniciza în cel mai
eficient mod posibil.

Momentum. Un exemplu modern

Haideţi să privim modul în care oameni plini de Duhul Sfânt, devotaţi şi entuziasmaţi de un ţel
comun, au văzut rezultate extraordinare, ca urmare a momentumului pe care l-au avut.

31
Într-unul din campusurile Statelor Unite, “Alege Viaţa” era un club social şi nu o mişcare.
Atmosfera existentă în campus şi filozofia extremistă şi ostilă pătrunsese în gândirea studenţilor. La
sfârşitul anului s-a ţinut un seminar pentru pregătirea liderilor. Au venit aproape 30 de studenţi, însă
jumătate fuseseră trimişi de o grupare extremistă pentru a submina eforturile staff-ului şi a-şi recruta
membrii pentru propria mişcare. Astfel “Alege Viaţa” a rămas în anul următor cu un nucleu de 12
studenţi, care au început să abordeze studenţii, chemându-i în mod insistent la Hristos. După două
sau trei luni aveau deja un foarte mic număr de ucenici.

Într-o după amiază în parcul oraşului se ţinea o mare demonstraţie. Directorul campusului i-a
adunat împreună pe cei 12 şi după numai o oră împărţeau foi volante, spunându-le oamenilor că
Isus era răspunsul la problemele lor. Grupul de oameni au început să se adune în jurul studenţilor şi
deşi au fost dispreţuiţi şi provocaţi, mitingul a făcut ca devotamentul noilor ucenici să crească şi
mărturia lor în campus să se îmbunătăţească.

Când numărul ucenicilor a crescut s-a ţinut un marş pentru Isus la care au participat 200 de
persoane. Deşi a plouat torenţial şi toate pancartele s-au distrus, iar sistemul de amplificare n-a
funcţionat, luând iniţiativa creştinii au văzut că pot influenţa pozitiv oraşul lor pentru Hristos.

După miting studenţii au început să se ocupe de formarea liderilor în cadrul mişcării. A fost iniţiat
un curs de pregătire a liderilor şi s-a ţinut o conferinţă unde au venit o mulţime de studenţi .Ulterior
aproape 200 de studenţi au participat la un alt curs, învăţând cum să-i ucenicizeze pe alţii, iar
mişcarea de rugăciune a luat amploare.

Mişcarea din campus a continuat să se răspândească cuprinzând în curând întreaga comunitate. A

luat naştere o mişcare laică şi acţiunile de evanghelizare şi ucenicizare prin intermediul bisericilor
locale au devenit regulate. În această atmosferă a început şi o campanie a organizaţiei Here’s Life şi
un număr mare de ucenici ce fuseseră deja formaţi au fost gata să instruiască sute de creştini din
biserici. Când campania s-a încheiat, prin intermediul acestora mii de oameni au indicat o dorinţă de
a afla mai multe despre cum pot să-L cunoască pe Hristos ca Mântuitor şi Domn personal şi s-au
înregistrat peste 10.000 de decizii pentru Hristos. Într-un fel această campanie nu se va sfârşi
niciodată, deoarece, chiar şi în ziua de astăzi, există un mare interes în comunitatea respectivă
pentru a transmite mesajul lui Hristos.

Haideţi să vedem în continuare cum au operat câteva dintre elementele unei mişcări spirituale în
această situaţie reală de viaţă. Momentumul a fost rezultatul unor activităţi la care au participat
oameni entuziasmaţi de un ţel comun şi doritori să devină implicaţi în mod activ în lucrarea lui
Dumnezeu. Acest momentum a atras noi oameni, care au devenit la rândul lor implicaţi. Noii
creştini au fost apoi ucenicizaţi, dând astfel naştere unei multiplicări spirituale rapide. Însă, doar
momentumul nu va crea multiplicarea spirituală

Multiplicarea
.
Multiplicarea în cadrul unei mişcări constă în a continua creşterea şi înmulţirea ucenicilor, care să
facă ulterior alţi ucenici. În cazul despre care am povestit multiplicarea a început cu doar 12
studenţi şi datorită entuziasmului lor li s-au alăturat şi alţi studenţi. Un program special de
antrenare a permis celor noi veniţi să-i poată pregăti pe alţii după doar câteva săptămâni. Drept
rezultat între 400 şi 500 de studenţi au fost implicaţi în curând în grupuri mici de studiu. S-au
început şi grupuri de descoperire în cadrul unei fabrici, iar când a început lucrarea organizaţiei
Here’s Life ucenicii au lucrat cu sute de creştini din biserică. Acest lucru a demonstrat în mod clar
că extinderea unei mişcări depinde în mod direct de dezvoltarea liderilor ei.

Multiplicarea nu este un concept nou. În 2 Timotei 2:2, Pavel îi spune lui Timotei să încredinţeze
lucrurile pe care le-a învăţat la oameni de încredere care să înveţe la rândul lor pe alţii. Cu alte

32
cuvinte metoda lui Pavel de a atinge lumea se baza pe procesul multiplicării ucenicilor în progresie
geometrică.

Pentru a vedea importanţa metodei multiplicării putem să o punem faţă în faţă cu o alta. A doua
abordare pare a fi modul în care mulţi creştini cred că lumea va fi atinsă. Această metodă susţine că
obiectivul fiecărui creştin este să câştige întreaga lume pentru Hristos. Dacă cineva având acest
obiectiv şi-ar face planul să vorbească zilnic cu 1000 de oameni, va avea nevoie de peste 16.000 de
ani pentru a câştiga toţi cei şase miliarde de oameni ai globului pentru Hristos, presupunând că nu
are loc o creştere a populaţiei.

În contrast cu această metodă să vedem ce se întâmplă în cadrul procesului de multiplicare.

Un individ care trăieşte într-o comunitate obişnuită, Îl mărturiseşte pe Hristos vecinilor şi prietenilor
săi, până când găseşte trei care vor să crească în credinţă şi să devină la rândul lor multipicatori. Să
presupunem că, după un an, fiecare dintre aceştia trei găsesc alţi trei care să devină ucenici
multiplicatori. Astfel, după un an numărul multiplicatorilor va fi de 9 şi după încă un an acesta va
creşte la 27. În acest ritm, în 21 de ani se ajunge la cifra de 10.460.353.203.

Deci prin metoda multiplicării, lumea ar putea fi ucenicizată în totalitate nu doar expusă prezentării
Evangheliei în 20 de ani, pornind de la un singur individ.

Acest exemplu poate părea idealist, pentru că Dumnezeu lucrează în mod unic în viaţa fiecărui
individ, făcând imposibilă programarea şi selectarea multiplicării în perioade de câte un an. Însă
exemplul oferit arată un lucru foarte important: dacă vrem ca vieţile noastre să aibă un impact
semnificativ pentru Dumnezeu va trebui să dorim să fim implicaţi în procesul de multiplicare. E
uşor acum să ne dăm seama de ce metoda de ucenicizare aleasă de Pavel a fost multiplicarea.

Organizarea
Al treilea şi ultimul element al unei mişcări este managementul: planificarea, organizarea,
conducerea şi controlarea ei. Este esenţial ca o mişcare să aibă un lider bine organizat, care să pună
accent pe aspectele legate de momentum şi de multiplicare. În caz contrar mişcarea va tinde s-o ia
într-o direcţie sau alta şi în final se va dizolva. De asemenea fără o bună organizare ţelul comun s-ar
putea să dispară, ajungându-se la un grup divizat, la o prăbuşire a unităţii şi la pierderea
entuziasmului. Într-un sens managementul este la fel de important pentru o mişcare ca axul pentru o
roată.

De ce eu?

Unii oameni ar putea întreba: “De ce m-aş implica într-o mişcare? Pot să fac ucenici şi de unul
singur.” Este adevărat, putem forma ucenici şi singuri, însă ceea ce trebuie să ne întrebăm este, cum
pot avea un impact maxim asupra lumii: ucenicizând oamenii pe cont propriu sau în contextul unei
mişcări? Dacă ne uităm la efectul pe care momentumul îl are asupra multiplicării, vedem cu
claritate că obţinem impactul maxim ucenicizând în contextul unei mişcări. Însă a fi implicat aduce
cu sine şi alte avantaje.

În primul rând a fi implicat într-o mişcare ajută la lărgirea viziunii noastre (Proverbe 29:18). Există
o puternică tendinţă spre izolare printre creştini, care-i determină de multe ori să creadă că sunt
singuri în ceea ce cred. A face parte dintr-o mişcare ne permite să fim încurajaţi de alţii care sunt
dedicaţi aceluiaşi ţel ca şi noi. Oamenii care gândesc ca noi ne ajută să mergem în direcţia corectă
chiar şi atunci când nu simţim acest lucru. Într-o mişcare ştim întotdeauna că nu suntem singuri şi
asta ne ajută să fim fermi în convingerile noastre

33
Există mulţi creştini care doresc să-şi mărturisească credinţa într-o întâlnire evanghelistică sau
doresc să aibă lucrare personală, însă pur şi simplu nu ştiu cum să facă asta. În acest caz ori vor
încerca s-o facă într-un mod neeficient şi frustrant, ori nu vor încerca deloc. Prin intermediul unei
mişcări pot primi o pregătire constantă. Dacă sunt noi vor învăţa să-şi împărtăşească credinţa cu alţii
şi ulterior vor fi antrenaţi pentru a conduce un grup, pentru a-şi prezenta mărturiile şi a vorbi unor
grupuri mai mari de oameni.

Luând parte la astfel de lucruri vom putea să depăşim piedicile prin credinţă (Luca 10 :3). Câtă
vreme suntem aici pe pământ credinţa noastră trebuie să crească şi fiind puşi doar în situaţii în care
ne simţim siguri pe noi, credinţa noastră va tinde să stagneze. Oamenii implicaţi într-o mişcare se
simt de puţine ori calificaţi pentru a face ceea ce li se cere să facă. Însă atunci când stau în faţa la 50
de oameni pentru a-şi prezenta mărturia sau îl roagă pe şeful sau administratorul de cămin să le
permită să le vorbească studenţilor în sala de lectură, ei înaintează prin credinţă fiind din ce în ce
mai mult capabili să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt.

Un alt avantaj al implicării într-o mişcare este relaţia de continuă subordonare într-o ierarhizare
biblică de ucenicizare. Tindem să devenim asemeni celor cu care ne petrecem timpul şi în special
asemeni celor pe care îi admirăm. Dacă nu facem parte dintr-o mişcare e puţin probabil să intrăm în
relaţie cu creştinii care sunt mai maturi şi au o viziune mai avansată decât a noastră.

În concluzie, o mişcare ne oferă moduri diferite de a ne confrunta cu situaţii ce apar în cadrul

lucrării. (Matei 4:19) Avem posibilitatea să lucrăm cu multe categorii de oameni în afara sferei
noastre de influenţă.

Potenţialul pentru a avea mare impact asupra lumii este enorm când suntem implicaţi într-o mişcare
spirituală, care ne permite să ne investim timpul, aptitudinile şi resursele într-un mod cât mai
eficient. Alăturându-ne unor oameni extrem de devotaţi care gândesc ca şi noi ne va ajuta să
realizăm impulsul care multiplică şi produce o mişcare ce îi dă slavă lui Dumnezeu. În felul acesta
este posibil realmente să luptăm ca un singur suflet pentru Evanghelie.

34
Capitolul 5
TRATAREA DIFERITELOR RĂSPUNSURI
LEGATE DE BROŞURA „CELE PATRU LEGI
SPIRITUALE

În esenţă, broşura „Cele patru legi spirituale” spune:

1. Dumnezeu te iubeşte.

2. Noi suntem despărţiţi de Dumnezeu prin păcatul nostru.

3. Hristos a murit pe cruce plătind pentru păcatele noastre şi apoi a înviat şi aceasta
demonstrează că:
ƒ jertfa Sa a fost acceptată de Dumnezeu (Romani 3. 25)
ƒ persoana care Îl primeşte pe Hristos, punându-şi încrederea în jertfa Lui pentru
păcatele ei, are o viaţă nouă în Hristos (Romani 6.4)

4. Răspunsul nostru.
După ce un om aude Evanghelia el ar trebui să ia o decizie. Această decizie implică două
lucruri:
ƒ Decizia de a se întoarcere la Dumnezeu sau dorinţa de a face voia lui Dumnezeu.
ƒ Să se bazeze pe Dumnezeu şi pe sacrificiul Său, ca singurul mod de a plăti păcatul care
ne desparte de Dumnezeu şi de a avea o legătură personală cu El. În acest moment
putem începe să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi realitatea dragostei Sale. Mulţi oameni
cu care vei vorbi vor fi dornici să-L primescă pe Hristos în vieţile lor, dacă vor înţelege
cine este El şi cum pot să-L primescă în vieţile lor.
o Apocalipsa 3.20. Deschiderea uşii inimii şi invitarea lui Hristos să intre în
viaţa ta, este o imagine care te ajută să înţelegi mai bine actul de credinţă pe
care cineva trebuie să-l facă pentru a deveni creştin. Este o expresie sugestivă
a alegerii pe care cineva o face încrezându-se pe deplin în Hristos şi în plata
Sa pentru păcat.
o Ultimul paragraf din legea a patra. După ce ai citit ce înseamnă să-L primeşti
pe Hristos, înainte de a trece la prezentarea celor două cercuri, întreabă: „De
ce ar vrea o persoană să ia această decizie?” Un posibil răspuns: „Pentru că
oamenii sunt despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatului lor şi trebuie să se
încreadă în Hristos şi în plata Lui pentru păcat pentru a petrece veşnicia cu
Dumnezeu.” Oricare va fi răspunsul lor, acesta îţi va arăta dacă ei au înţeles
sau nu Evanghelia, pe care tocmai i-ai prezentat-o. Oamenii nu vor putea să-
ţi spună care dintre cercuri reprezintă viaţa lor, dacă n-au înţeles Evanghelia.
Dacă răspunsul pe care îl primeşti îţi arată că persoana cu care stai de vorbă
n-a înţeles ce i-ai prezentat, reciteşte principalele idei ale legilor 1, 2 şi 3,
apoi treci la tratarea diferitelor răspunsuri pe care le poţi primi la cele două
cercuri.

94
II. Demonstrarea şi exersarea prezentării secţiunii — „Care cerc?“

A. „Primul cerc“, ca răspuns la prima întrebare („Care cerc reprezintă cel mai bine viaţa
ta?“)
Obiectivul principal al prezentării broşurii este acela de a le comunica oamenilor
felul în care Îl pot primi pe Hristos şi a lăsa apoi rezultatele în seama lui Dumnezeu.

Să presupunem că aţi citit broşura şi că aţi ajuns la cele două cercuri. La întrebarea
“Care dintre cele două cercuri reprezintă cel mai bine viaţa ta” el va răspunde
“Primul”. Apoi tu îi vei pune a doua întrebare şi el va răspunde: “Cel de-al doilea”.
Vei continua să citeşti până la sfârşitul rugăciunii de la pag. 11.

B. „Nu sunt sigur“ sau „Între ele“, ca răspuns la prima întrebare.

Dacă necreştinul va răspunde la prima întrebare că nu este sigur sau că este undeva
între cele două cercuri, continuă cu cea de a doua întrebare. Dacă el va răspunde că
doreşte să fie în al doilea cerc, mergi mai departe cu broşura

C. „Cercul al doilea“, ca răspuns la prima întrebare.

Dacă partenerul tău va răspunde că este în al doilea cerc ca răspuns la prima

întrebare, spune: “Este minunat! Dă-mi voie să continui să citesc restul broşurii,
astfel încât să înveţi cum să o prezinţi şi tu altora.”

Apoi continuă să citeşti rugăciunea de la pag.11. Aici, în loc să pui întrebarea care
urmează rugăciunii, întreabă: “Ţi-ai încredinţat vreodată viaţa lui Hristos în felul
acesta?” Dacă el răspunde “Nu” , continuă cu întrebarea: “Exprimă această
rugăciune dorinţa inimii tale?”

Dacă răspunde “Da”, termină de citit pag.11 şi condu-l în rugăciune, frază cu frază,
cu voce tare.

Dacă cineva răspunde “Da” la întrebarea “Ţi-ai încredinţat vreodată viaţa lui
Hristos în felul acesta?”, atunci întreabă-l când a făcut aceasta şi în ce împrejurări.
Parcurgeţi capitolul “Cum poţi să ştii că Isus Hristos este în viaţa ta” de la pag.12.

Nu toţi cei care răspund: “Al doilea cerc” L-au primit într-adevăr pe Isus. Uneori
oamenii nu înţeleg semnificaţia celor spuse. Punând aceste întrebări, îi putem ajuta
să-şi clarifice problema.

D. „Primul cerc“ ca răspuns la întrebarea a doua (“Care cerc doreşti să reprezinte viaţa
ta?“)

Dacă cineva vrea să rămână în primul cerc şi să-şi trăiască viaţa fără Hristos, spuneţi:
“Poate într-o bună zi vei vrea să-L inviţi pe Hristos în viaţa ta. Aş vrea să-ţi arăt cum
poţi să-L primeşti pe Hristos atunci când vei dori să o faci.” Apoi continuă să citeşti
da la pag.10 oferindu-i din nou ocazia să se roage şi să-L primească pe Hristos.

E. „Cercul al doilea“ ca răspuns la întrebarea a doua.

Dacă acesta este răspunsul lui la a doua întrebare, continuă să citeşti broşura în
continuare.
95
 F. Obiectivul nostru

Nu uita, obiectivul nostru principal este să le spunem oamenilor cum pot să-L primească pe
Hristos în mod personal. Din acest motiv, continuă întotdeauna cu citirea broşurii, până la
rugăciune. Rugăciunea dă cea mai clară imagine a felului în care cineva Îl primeşte pe
Hristos.

III. Tratarea diferitelor răspunsuri la întrebarea: „Exprimă această rugăciune dorinţa

inimii tale?“

A. Răspunsul este „Da“.

Dacă răspunsul lui este “Da” întreabă “De ce” şi aşteaptă răspunsul. Apoi continuă să citeşti
ultima propoziţie de la pag.11 şi condu-l în rugăciune, frază cu frază, cu voce tare.

B. Răspunsul este „Nu“.

Dacă răspunsul este “Nu” la întrebarea “Exprimă această rugăciune dorinţa inimii tale?”, atunci
spune: “Dă-mi voie să-ţi arăt ce se întâmplă atunci când îl inviţi pe Hristos în inima ta”. Apoi
deschide broşura la pag. 14 şi citeşte cele cinci puncte, punându-le la timpul viitor. Apoi
întreabă: “Acum, când ştii aceste lucruri, ai vrea să-L inviţi pe Hristos în viaţa ta?”

Dacă răspunsul este “Da”, întoarce-te la pag.11 şi condu-l în rugăciune.

Dacă răspunsul este “Nu” împărtăşeşte-i felul în care tu L-ai primit pe Hristos şi apoi spune: “Îţi
mulţumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat. Te rog să păstrezi broşura pentru a o citi mai
târziu. Dacă doreşti să mai discutăm despre aceste lucruri, sunt dispus să ne mai întâlnim.

Acesta este cel mai bun mod de a trata răspunsul “Nu” la întrebarea: “Exprimă această rugăciune
dorinţa inimii tale?”. Adeseori, motivul pentru care oamenii nu sunt gata să-L primească pe
Hristos, este faptul că ei nu înţeleg ceea ce vrem să spunem. Astfel, atunci când le citim de la
pag.14 ceea ce se întâmplă atunci când Îl primeşti pe Hristos, unii dintre cei care nu au fost gata
să-L primească pe Hristos înainte, vor dori să se roage.

96
ANEXĂ

CUM SĂ TRATEZI DIFERITE RĂSPUNSURI ÎN TIMPUL PREZENTĂRII BROŞURII

I. Răspunsuri posibile la întrebarea: „CARE CERC REPREZINTĂ CEL MAI BINE VIAŢA
TA?“

A. „Primul cerc“. Treci la cea de-a doua întrebare.

B. „Nu sunt sigur“ sau „Între ele“. Treci la cea de-a doua întrebare.
C. „Cercul al doilea.“
1. Nu pune cea de-a doua întrebare.
2. Spune: „MINUNAT! DĂ-MI VOIE SĂ CONTINUI CU CITIREA BROŞURII, CA
SĂ ŞTII CUM S-O PREZINŢI ŞI ALTORA.“
3. Continuă să citeşti, până la sfârşitul rugăciunii de la pagina 11.
4. Apoi întreabă: „ŢI-AI ÎNCREDINŢAT VREODATĂ VIAŢA LUI HRISTOS ÎN
FELUL ACESTA?“
5. Dacă răspunsul este „Nu“, continuă cu întrebarea din broşură: „Exprimă această
rugăciune dorinţa inimii tale?“. Dacă răspunsul este „Da“, continuă cu rugăciunea
citind frază cu frază cu voce tare.
6. Dacă răspunsul la întrebarea „ŢI-AI ÎNCREDINŢAT VREODATĂ VIAŢA LUI
HRISTOS ÎN FELUL ACESTA“ este „Da“, întreabă cum şi când. Parcurgeţi apoi
secţiunea „Cum poţi să ştii că Isus Hristos este în viaţa ta“.

II. Răspunsuri posibile la întrebarea: „CARE CERC DOREŞTI SĂ REPREZINTE VIAŢA

TA?“
1. „Primul cerc“
1.1.Spune: “ÎN REGULĂ, POATE ÎNSĂ ÎNTR-O ZI VEI VREA SĂ-L INVIŢI PE
HRISTOS ÎN VIAŢA TA. AŞ DORI SĂ-ŢI ARĂT CUM POŢI SĂ-L PRIMEŞTI,
ATUNCI CÂND VEI FI GATA S-O FACI”.
1.2.Continuă să citeşti până la sfârşitul rugăciunii de la pagina 11, apoi întreabă „Exprimă
această rugăciune dorinţa inimii tale?“.

2. „Cercul al doilea“: Continuă să citeşti până la sfârşitul rugăciunii de la pagina 11, apoi
întreabă „Exprimă această rugăciune dorinţa inimii tale?“

III. Răspunsuri posibile la întrebarea: „EXPRIMĂ ACEASTĂ RUGĂCIUNE DORINŢA

INIMII TALE?“
A. „Da“: Întreabă de ce, şi vezi dacă răspunsul este pozitiv. Apoi treci la rugăciune,
rugându-te frază cu frază, cu voce tare.
B. „Nu“:
1. Spune: „DĂ-MI VOIE SĂ-ŢI ARĂT CE SE VA ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ÎL VEI
INVITA PE HRISTOS ÎN VIAŢA TA.“
2. Deschide la pagina 14 şi citeşte cele cinci puncte, punând verbele la viitor. De exemplu:
„În momentul în care Îl vei primi pe Hristos, prin credinţă, ca un act al voinţei tale, se vor
petrece multe lucruri printre care: Hristos va veni în viaţa ta...“.
3. După ce ai citit aceste cinci afirmaţii, întreabă: „ACUM, PENTRU CĂ ŞTII ACESTE
LUCRURI, AI VREA SĂ-L INVIŢI PE HRISTOS ÎN VIAŢA TA?“
a. Dacă răspunsul este „DA“, întoarce-te la începutul rugăciunii şi citeşte frază cu
frază.
b. Dacă răspunsul este „Nu“, mulţumeşte-i pentru timpul acordat şi oferă-i broşura
pentru a o putea reciti mai târziu. Spune-i că eşti dispus să-l întâlneşti oricând,
pentru a discuta în continuare despre aceste lucruri.

97
Capitolul 6
ÎNCHEIEREA PREZENTĂRII BROŞURII „CELE
PATRU LEGI SPIRITUALE”

În acest capitol vom învăţa ce întrebări cheie să folosim pentru a determina dacă noul credincios
este sigur de mântuirea sa şi cum să-i comunicăm noului creştin cum poate avea siguranţa
mântuirii.

Cum să ştii că Hristos a venit în viaţa ta?

Citeşte prima întrebare de la pagina 11 din broşură: “L-ai primit pe Hristos în viaţa ta?”

Apoi pune a doua întrebare: “Conform cu promisiunea Lui din Apocalipsa 3.20, unde se află El
acum, în raport cu tine?” Deschide la pagina 9 şi cere noului credincios să citească versetul
Apocalipsa 3.20. Aceasta va reîmprospăta memoria lui în vederea următoarelor întrebări.

Apoi pune a doua întrebare de la pagina 11 din nou. Dacă persoana nu înţelege unde se află
Hristos pune aceste întrebări ajutătoare.

“Ce reprezintă uşa?”

Răspuns: Uşa vieţii“ Ce doreşte Isus să facem?”
Răspuns: Să deschidem uşa.

“Ce promite Hristos că va face?”

Răspuns: Va veni în viaţa noastră.

“Ai fost sincer când l-ai invitat pe Hristos să vină în viaţa ta?”
Răspuns: Da

“Atunci unde este Isus chiar acum raportat la tine?”

Răspuns: În inima mea.

Treceţi la următoarea întrebare din acelaşi paragraf de la pagina 11. Puneţi cele două întrebări
care au mai rămas.
După fiecare întrebare faceţi o pauză pentru a da posibilitatea noului credincios să răspundă.

Ascultaţi răspunsurile lui. Asta va fi de folos pentru a evalua dacă a prins adevărurile biblice.
Dacă noul credincios n-a înţeles nu treceţi mai departe. Va fi convingător dacă ar putea să redea
el însuşi aceste adevăruri, cu cuvintele lui.

Biblia promite viaţa veşnică tuturor celor ce-L primesc pe Hristos

Cere persoanei să citească versetul 1Ioan 5.11-13 cu voce tare. Pune următoarele întrebări:
1. “Ce ne-a dat Dumnezeu?”
109
 Răspuns: Viaţa veşnică
2. “Unde se află această viaţă?”
Răspuns: În Fiul Său.
3. “Îl ai tu pe Fiul?”
Răspuns: Da sau nu
4. “Dacă îl ai pe Fiul, ce altceva mai ai?”
Răspuns: Viaţa veşnică
5. “Cum ştii că Îl ai pe Fiul?”
Răspuns: Pe baza promisiunii lui Dumnezeu.

Accentuează faptul că Biblia nu spune “vei avea” sau “poate vei avea”, ci verbele sunt la
prezent: “să ştiţi că aveţi…”

Mulţumeşte-I lui Dumnezeu adesea că Isus este în viaţa ta.

1. Deschideţi la Evrei 13.5 şi cere persoanei să citească partea a doua a versetului “...căci El
Însuşi a zis: “ Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”

2. Pune următoarele întrebări:

a) “După ce L-ai primit pe Hristos, te va părăsi El vreodată?”
Răspuns: Nu
b) “Dacă Isus nu te va părăsi niciodată, de câte ori trebuie să-L primeşti în viaţa
ta?” Răspuns: O singură dată.

3. Aminteşte-ţi, uneori noii credincioşi sunt nesiguri şi se gândesc că trebuie să-L invite pe
Isus Hristos de mai multe ori, zilnic sau ori de câte ori păcătuiesc. Dacă ţi se întâmplă
aşa, reciteşte Ioan 1.12 sau Apocalipsa 3.20. Alte versete potrivite sunt Ioan 10.27-29 şi
Romani 8.31-39. Ele adresează această problemă a siguranţei mântuirii.

Nu te baza pe sentimente.

1. Citeşte sau cere noului credincios să citească secţiunea intitulată “Nu te baza pe sentimente”
2. Cere persoanei să explice diagrama.
3. Răspunde pozitiv la explicaţie şi comunică pozitiv eventualele corecţii

Acum, pentru că L-ai primit pe Hristos...

1. La punctul 1 deschideţi Biblia la Coloseni 1.27 şi roagă noul credincios să citească cu voce
tare.
2. La punctul doi deschideţi la Coloseni 1.14 sau 2.17 şi cere persoanei să citească. Pune
următoarele întrebări:
a. Ce a făcut Dumnezeu cu păcatele tale? Răspuns: le-a iertat.
b. Câte din păcatele tale au fost iertate? Răspuns: Toate.

3. La punctul 3 deschide din nou broşura la pagina 8 şi cere persoanei să citească Ioan 1.12 cu
voce tare. Pune apoi următoarea întrebare:
“Ce spune acest verset că ai devenit?” Răspuns: Copil al lui Dumnezeu

4. La punctul 4 citeşte Ioan 5.24 împreună cu el şi apoi întreabă:

a. “Ce este viaţa veşnică?” Răspuns: Trăind cu Dumnezeu pentru totdeauna.
b. “Când primesc această viaţă veşnică?” Răspuns: În momentul în care Îl primesc pe
Hristos.

110
5. La punctul 5 cere persoanei să citească cele două referinţe.
Când ajungi la cele două întrebări de la finalul paginii 14, citeşte-le şi permite persoanei să
răspundă. Apoi continui: ”Mulţumirea adresată lui Dumnezeu este o dovadă a credinţei tale în
El”. ”Mă voi ruga şi-i voi mulţumi lui Dumnezeu pentru că a venit în viaţa mea acum __ ani şi că
mi-a iertat păcatele, apoi, poţi să-i mulţumeşti şi tu pentru că a venit în viaţa ta şi că ţi-a iertat
păcatele. Bine?”
Fii sigur că te rogi scurt folosind cuvinte simple.

Concluzii.

Paginile 14 şi 15.
Pentru a încheia broşura citeşte paginile 14 şi 15.
Citeşte cuvânt cu cuvânt. Dacă mai rămâne timp poţi citi câteva din referinţele din aceste pagini.

Importanţa credinţei.

Evrei 11.6: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de El
trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

Credinţa este încredere în Dumnezeu şi promisiunile Sale. Când o persoană spune: “Mulţumesc
Doamne că ai venit în viaţa mea”, aceasta demonstrează credinţă.

Oamenii care nu-şi pun cu adevărat credinţa în Dumnezeu şi ceea ce spune El, sunt pierduţi chiar
dacă s-au rugat să-L invite pe Isus în inima lor. Avem nevoie de o sensibilizare din partea
Duhului Sfânt pentru a nu da o falsă siguranţă celor care nu şi-au pus cu adevărat credinţa în Isus
Hristos. Doar Dumnezeu cunoaşte cu adevărat răspunsul inimii lor.

Credinţa în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi este factorul cel mai important în actul
mântuirii. Dumnezeu răspunde la credinţă. Duhul Său va da asigurare când Isus este în viaţa
cuiva.

De multe ori oamenii devin creştini cu adevărat în timp ce devin conştienţi de promisiunile lui
Dumnezeu. De aceea, intenţionează totdeauna să prezinţi adevărurile principale din pasajele pe
care le-am studiat.

Ce anume ar indica o posibilă lipsă de credinţă, chiar dacă persoana ar da răspunsurile cele mai
corecte?

ƒ Atunci când persoana pare să nu fie serioasă ci mai degrabă distrată, pusă pe glume.
ƒ Persoana ezită să accepte ceea ce spune Biblia, este rezervată.
ƒ Persoana pare temătoare să meargă mai departe.
ƒ Persoana nu este dedicată sau este indiferentă; nu vine la întâlnirile de consolidare.
ƒ Poate voi aveţi alte idei.

Importanţa siguranţei mântuirii.

Oamenii care nu au siguranţa mântuirii sunt nesiguri în relaţia lor cu Dumnezeu. Se pot îndoi de
faptul că Dumnezeu îi iubeşte, îi acceptă sau i-a iertat pe deplin. Deci, trăiesc mai degrabă în
îndoială decât în credinţă. Ei nu au încredere în Dumnezeu. Rezultatul va fi un blocaj în creşterea
lor. De aceea este vital pentu voi să deprindeţi abilităţi în încheierea prezentării
Evangheliei. Pentru aceasta revizuiţi şi practicaţi conţinutul acestui material.

111
ANEXĂ

Cum să-l ajuţi pe noul creştin să ştie că Isus Hristos este în viaţa lui
1. După ce un om s-a rugat, invitându-L pe Isus Hristos în viaţa sa, întreabă-l: „A venit
Hristos în viaţa ta când te-ai rugat?“

2. Apoi întreabă: „Conform promisiunii Lui din Apocalipsa 3:20, unde este Isus Hristos
acum, în raport cu viaţa ta?“

3. Dacă nu este sigur, spune: „Să revenim la Apocalipsa 3:20. Citeşte te rog acest verset
cu voce tare.“

a. “Ce reprezintă uşa?” Răspuns: Uşa vieţii

b. “Ce doreşte Isus să facem?” Răspuns: Să deschidem uşa.

c. “Ce promite Hristos că va face?” Răspuns: Va veni în viaţa noastră.

d. “Ai fost sincer când l-ai invitat pe Hristos să vină în viaţa ta?” Răspuns: Da

e. “Atunci unde este Isus chiar acum raportat la tine?” Răspuns: În inima mea.

4. Asigură-te că înţelege că Isus a venit în viaţa sa, conform promisiunii din Apocalipsa
3:20.

5. Continuă să-i pui întrebările referitoare la siguranţa mântuirii, de la pagina 12, lăsându-i
timp să răspundă la fiecare întrebare.

6. Cere-i să citească cu voce tare 1 Ioan 5:11-13. apoi întreabă-l:

a. “Ce ne-a dat Dumnezeu?” Răspuns: Viaţa veşnică

b. “Unde se află această viaţă?” Răspuns: În Fiul Său.

c. “Îl ai tu pe Fiul?” Răspuns: Da sau nu

d. “Dacă Îl ai pe Fiul, ce altceva mai ai?” Răspuns: Viaţa veşnică

e. “Cum ştii că Îl ai pe Fiul?” Răspuns: Pe baza promisiunii lui Dumnezeu.

7. Subliniază cuvintele „are“ şi „să ştiţi“ din 1 Ioan 5:11-13. Spune: „Aceste versete nu
spun „să speraţi“, „să presupuneţi“ sau să „doriţi“, ci „ca voi să ştiţi că aveţi viaţa
veşnică“.

8. Când ajungeţi la Evrei 13:5, căutaţi acest verset în Biblie şi cere-i să citească a doua parte:
„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.“

9. Apoi întreabă: „După ce L-ai primit pe Isus Hristos în mod personal, te va părăsi El
vreodată?“ Răspunsul ar trebui să fie „Nu“.

112
10. Întreabă: „Dacă El nu te va părăsi niciodată, de câte ori este nevoie să-L inviţi să vină
în viaţa ta?“ Fii sigur de faptul că înţelege că trebuie să-L invite pe Isus Hristos ca
Mântuitor o singură dată. Citiţi apoi pagina 12 şi subliniază faptul că ceea trebuie să facă
acum este să-I mulţumească Domnului în rugăciune că a venit în viaţa lui şi i-a iertat
păcatele. Dacă e posibil rugaţi-vă chiar atunci pentru asta.

11. Subliniază diferenţa dintre „fapte“ şi „sentimente“ din diagrama cu trenul, de la pagina
13.

12. La punctul 1, de la pagina 14, deschide Biblia la Coloseni 1.27 şi roagă noul credincios să
citească cu voce tare.

13. La punctul doi deschide la Coloseni 1.14 sau 2.17 şi cere persoanei să citească. Pune
următoarele întrebări:

a. „Ce a făcut Dumnezeu cu păcatele tale?” Răspuns: Le-a iertat.

b. „Câte din păcatele tale au fost iertate?” Răspuns: Toate.

14. La punctul 3 deschide din nou broşura la pagina 8 şi cere persoanei să citească Ioan 1.12
cu voce tare. Pune apoi următoarele întrebări:

“Ce spune acest verset că ai devenit?” Răspuns: Copil al lui Dumnezeu

15. La punctul 4 citeşte Ioan 5.24 împreună cu el şi apoi întreabă:

a. “Ce este viaţa veşnică?” Răspuns: Trăind cu Dumnezeu pentru totdeauna.

b. “Când primeşti această viaţă veşnică?” Răspuns: În momentul în care Îl

primesc pe Hristos.

16. Continuaţi să citiţi restul broşurii, până la sfârşit.

113
Capitolul 7
CUM SĂ FOLOSEŞTI BROŞURA CU ICOANE

Ortodoxia pune mare valoare pe comunicarea vizuală în mod special în domeniul adevărului
religios. Imaginea, o lumânare, o frescă dintr-o biserică, un preot îmbrăcat în odăjdiile lui...în
cultura românească toate acestea sunt mijloace pentru o comunicare vie în domeniul religios.
Ortodoxia a ales să facă din comunicarea vizuală forma cea mai puternică de comunicare. Prin
urmare este în interesul nostru să învăţăm cum putem vorbi pe “limba lor.”
Broşura de faţă este o adaptare după “Cele patru legi spirituale”. Această nouă ediţie încearcă să
pună în valoare atât cultura religioasă cât şi maniera de comunicare a audienţei.

Imaginea nr. 1
Sfânta Treime

Aceasta e imaginea Trinităţii într-un cadru clasic. Când

pictorii ortodocşi de icoane vor să-L înfăţişeze pe Dumnezeu,
întotdeauna vor face imaginea aceasta sau ceva asemănător.
Tatăl este în alb, Fiul are o cruce încadrată în aureolă iar
Duhul Sfânt este înfăţişat în chip de porumbel. Aceasta este
marea taină a celor trei persoane într-una singură -
Dumnezeul creştinătăţii.
Atât Tatăl cât şi Fiul au o mână ridicată în semn de
binecuvântare (cele trei degete răsfirate simbolizează tot
Sfânta Treime) Imaginea afirmă ceva, îl comunică pe
Dumnezeul dragostei, Cel care vrea ce este cel mai bine
pentru noi. El este gata să binecuvânteze. El vrea să fie
implicat în mod activ în vieţile oamenilor.
În cealaltă mână atât Tatăl cât şi Fiul ţin nişte cărţi. Tatăl
ţine sulul Vechiului Testament (cu litere evreieşti) iar Fiul
ţine sulul Noului Testament (litere greceşti). Este foarte
important de observat că ei nu ţin sulurile ca să le citească ei, ci ca să le citim noi. Iată, deci, că
avem un Dumnezeu care comunică cu omenirea.

În concluzie imaginea prezintă următorul mesaj:

1) Noi credem într-un Dumnezeu unitar în trei persoane
2) El ne iubeşte
3) El ne vorbeşte
4) Felul lui de vorbire este prin Sfintele Scripturi

Întrebări care pot fi puse în prezentare:

1) Ce vă spune această imagine?
2) Ce fel de Dumnezeu este acesta?
3) Ştii ce înseamnă acea mână ridicată?
4) Cine ar trebui să citească acele cărţi pe care le ţin ei?

137
Imaginea nr. 2

Acest tablou arată contrastul dintre un Dumnezeu preasfânt şi

omul păcătos. De fapt, arată că până şi cei care sunt exemple
de bunătate şi sfinţenie sunt copleşiţi de povara necurăţiei lor
lăuntrice atunci când se apropie de Dumnezeul cel Adevărat.
Ştim din Evanghelii că pe muntele schimbării la faţă au
mers cu Domnul Isus trei ucenici: Petru, Iacov şi Ioan.
Aceşti ucenici trăiseră cu Domnul Isus zi de zi, însă, nu
fuseseră conştienţi de măreţia şi splendoarea slavei Sale. Aici
Hristos descoperă ceea ce fusese ascuns.
Pictorul îi înfăţişează pe ucenici într-o situaţie similară
celei din Isaia capitolului 6, unde Isaia este condus în sala
tronului şi acolo e copleşit de sfinţenia lui Dumnezeu şi de
păcătoşenia sa. ”Vai de mine sunt pierdut! Căci sunt un om cu
buze necurate”.
Slava lui Dumnezeu scoate în evidenţă păcatul. Omul este
apăsat de chinul provocat de căderea sa morală.
Acum se pune întrebarea, dacă până şi cei trei mari ucenici
au fost copleşiţi de sfinţenia lui Dumnezeu şi apăsaţi de chinul păcătoşeniei lor, cam care ar fi
starea noastră?
Putem noi pretinde că suntem vrednici de cer, merităm noi vreo favoare din partea lui
Dumnezeu? Este un zid de despărţire între om şi Dumnezeu. Această imagine arată că zidul de
despărţire nu este de natură fizică pentru că toate personajele sunt aproape unele de altele. Zidul
de despărţire este de natură morală. Omul este păcătos şi necurat.

Întrebări :
1) Ce-ţi spune această imagine?
2) Ai auzit despre schimbarea la faţă? Ce s-a petrecut acolo?
3) Ştii care din ucenici au văzut schimbarea la faţă?
4) Dacă asta a fost reacţia lui Petru , Iacov şi Ioan atunci cam ce-am fi făcut noi dacă am fi
fost în locul lor?

Imaginea nr. 3
Răstignirea

Acesta este un portret clasic al răstignirii. El vorbeşte despre

suferinţa grea a Domnului Isus .
Sângele şiroieşte din rănile Lui. El moare în cea mai mare
umilinţă. Toţi ucenicii L-au părăsit în afară de unul. Chiar şi
îngerii din ceruri se jelesc. Îngerii aceştia ne fac să înţelegem că
avem în faţă nu doar un eveniment fizic. Consecinţele sale
spirituale sunt foarte importante. Aici vedem lucrarea Domnului
Isus.

Întrebări care pot fi puse în prezentare:

1) Care este impresia ta atunci când priveşti acest tablou?
2) Care este legătura dintre imaginea a doua şi aceasta?
Acest tablou ne arată care este urmarea păcatului.
3) Cum a rezolvat moartea lui Hristos problema păcatului?

138
Imaginea nr. 4 (Nu e inclusă în noua revizuire a broşurii)
Isus Hristos

Scopul acestui tablou este să facă pe cel ce priveşte să mediteze în mod personal asupra
Domnului Iisus. Nu are nimic altceva la care să mediteze decât la Fiul lui Dumnezeu.
Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu tradiţia ortodoxă e important de notat că avem în faţă
o reprezentare clasică a Domnului Isus. Hristos trebuie pictat numai după legile iconografiei.
Tablourile care-L reprezintă pe Hristos pictate în Vest sunt diferite şi sunt străine artei
tradiţionale din Est.
Dacă eşti dezamăgit de ochii închişi la culoare şi lipsiţi de strălucire înseamnă că priveşti
acest tablou dintr-un punct de vedere vestic. Icoanele cu Domnul Isus trebuie să aibă ochii
întunecaţi pentru că nici un om nu este în stare să prindă adevărata lumină a ochilor Săi.
Pentru cei care au fost crescuţi în cultura estică acest tablou le poate încălzi inima şi pătrunde în
suflet.
În prezentarea Evangheliei această imagine face trecerea la ideea că Domnul Isus aşteaptă de
la noi un răspuns la mesajul şi la chemarea Lui. Noi nu facem un simplu act religios, nu urmăm o
simplă tradiţie. Hristos cel Viu priveşte şi aşteaptă.

Imaginea nr. 5
Eu stau la uşă şi bat

Valoarea acestei imagini stă în aureola specific ortodoxă

ce înconjoară capul Domnului Isus.
Această aureolă comunică celor ce au crescut într-o
cultură ortodoxă că în biserica lor e acceptat faptul că Isus
stă la uşă şi bate. Aceasta e una dintre căile aprobate de al
privi pe Hristos. Un mic amănunt ca acesta ţine în
continuare posibilele bariere la distanţă. Aceste imagini nu
vor îngădui ascultătorului să cadă în capcana ideii că “ăştia
nu-s de-ai noştri.”

El vrea să intre.

Alegerea este a noastră.

Tu poţi să-l primeşti pe Hristos chiar acum, prin credinţă exprimată prin rugăciune.
Dumnezeu îţi cunoaşte inima şi nu este preocupat atât de cuvintele tale cât de atitudinea inimii
tale. Iată un model de rugăciune:
“Doamne Isuse am nevoie de tine. Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Îţi
deschid inima mea şi te primesc ca Mântuitor şi Domn. Îţi mulţumesc că mi-ai iertat păcatele şi
mi-ai dat viaţa veşnică. Ia în stăpânire viaţa mea şi fă-mă aşa cum vrei Tu”.

Exprimă această rugăciune dorinţa inimii tale?

Dacă da, roagă-te chiar acum şi Hristos va veni în viaţa ta aşa cum a promis.

Imaginea nr. 6
Sulul

Importanţa sulului se datorează faptului că el sugerează ideea de vechime. Vechimea e foarte

importantă în ortodoxie. Toate adevărurile religioase trebuie să treacă testul vremii. În multe
privinţe cu cât un lucru este mai vechi cu atât e mai “adevărat” pentru cultura ortodoxă.
Prin crearea sugestiei de vechime noi transmitem că a-L primi pe Hristos prin credinţă nu e o
idee nouă. (Se poate ca multora să li se pară o idee nouă pentru că nu au auzit de la preoţii lor
despre a-L primi pe Hristos.) Primirea lui Hristos provine din Sfânta Tradiţie formată nu în
Biserica Primară, ci mai înainte chiar din învăţăturile Domnului Hristos Însuşi.
139
Capitolul 8
CLARIFICAREA PROBLEMELOR ÎN
EVANGHELIZARE

În timp ce prezentăm Evanghelia pot apărea multe probleme. În capitolul de faţă ne vom ocupa doar de
câteva din cele mai întâlnite situaţii cu care te poţi confrunta.

Să ne imaginăm că un creştin se află la mijlocul prezentării broşurii “Cele patru legi spirituale”. Scena
începe când creştinul a ajuns la pagina 10 a broşurii. Prezentarea decurge în mod foarte normal şi
convingător. Necredinciosul priveşte cu intensitate la broşură. Faţa lui este inexpresivă.

CREŞTINUL: Care cerc reprezintă cel mai bine viaţa ta?

NECREŞTINUL: Cred că al doilea. Mă duc la biserică în fiecare duminică şi caut să trăiesc o

viaţă morală; de aceea, cred că Dumnezeu mă va accepta în felul în care sunt.

CREŞTINUL: (Surprins şi oarecum încurcat). O, minunat! Dacă aşa stau lucrurile, nu vreau
să-ţi mai răpesc timpul. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă. Sper să ne mai
vedem şi altădată. La revedere!

NECREŞTINUL: Bine, la revedere!

Această situaţie vi s-ar putea părea nereală. Totuşi, în multe cazuri, mărturia unor creştini decurge în
mod similar. Răspunsurile creştinului ar putea să nu fie exact pe care le-aţi citit, dar se întâmplă
adesea ca cel care mărturiseşte Evanghelia să nu facă efortul de a carifica problemele, când
interlocutorul său pare nesigur sau confuz. Nu uitaţi că noi nu stăm de vorbă cu oamenii pentru a ne
pune pe noi înşine într-o lumină favorabilă, ci în calitate de ambasadori ai lui Hristos, ca unii care
avem privilegiul de a proclama Evanghelia iubirii lui Dumnezeu şi a mântuirii.

Scopul acestui capitol este să vă ajute să deveniţi mai eficienţi în mărturie, adică să îi ajutaţi pe
oamenii cărora vă adresaţi, să înţeleagă Evanghelia. Adesea, unii oameni simt nevoia ca să li se
clarifice problemele. Noi vrem să îi ajutăm să priceapă acele aspecte ale Evangheliei, pe care nu le
înţeleg, aşa încât să dorească să-L invite pe Hristos în viaţa lor.

Să începem prin a examina cele două linii directoare de bază în comunicare.

Linii directoare în comunicarea Evangheliei

A. Fii sensibil la nevoile necreştinului.

Nu le putem pretinde oamenilor să răspundă imediat, după primul contact cu Evanghelia, ci vrem
ca ei să fie interesaţi de Evanghelie, să-i înţeleagă mesajul şi implicaţiile pe care le va avea în
viaţa lor faptul de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor şi Domn.

101
 B. Ascultă cu atenţie la întrebările şi răspunsurile necreştinului.

Ascultând răspunsurile lui, vei şti dacă înţelege sau nu conţinutul mesajului.

Având în minte aceste principii, veţi observa dacă interlocutorul vostru pricepe într-adevăr diferitele
aspecte ale Evangheliei. Adesea, din întrebările şi răspunsurile lui, veţi înţelege care parte din
Evanghelie nu este corect înţeleasă. Trebuie să fim sensibili şi să-i ascultăm cu răbdare, spre a
delimita aria care necesită clarificare.

În continuare vom examina unele moduri specifice de a clarifica diferitele probleme în legătură cu
Evanghelia.

CLARIFICAREA NELĂMURIRILOR DUPĂ PREZENTAREA BROŞURII „CELE PATRU

LEGI SPIRITUALE”

Când oamenii nu vor să-L primească pe Hristos, s-ar putea ca să nu fi înţeles, pur şi simplu, ce spune
Evanghelia. Îi putem ajuta, clarificându-le problemele asupra cărora ei au îndoieli, ca după aceea să se
poată decide pentru Hristos, în cunoştinţă de cauză.

A. Foloseşte mărturia ta personală (în întregime sau părţi din ea) (vezi capitolul “Cum să-ţi
întocmeşti mărturia)

Adesea, oamenii îşi fac mai uşor o idee despre ce înseamnă o relaţie personală cu Dumnezeu, când li se
dau exemple concrete. Mărturia ta personală este foarte valoroasă, fiindcă ea comunică realitatea trăirii
lui Dumnezeu în viaţa unei persoane reale. Câteodată o porţiune din mărturia ta poate fi suficientă.
Interlocutorul tău s-ar putea să fie confruntat cu probleme similare celor pe care le-ai avut tu înainte de a
deveni creştin. Este de mare ajutor pentru el să constate că te poţi identifica cu situaţia lui. Explică-i
apoi cum a lucrat Dumnezeu în viaţa ta şi cum ţi-a clarificat aceste probleme.

B. Pune întrebări potrivite.

C. Dă ilustraţii şi exemple ajutătoare, pentru clarificare.

Să examinăm câteva situaţii pe care le întâlnim mereu atunci când vestim Evanghelia. Să vedem de
asemenea cum putem folosi întrebări şi ilustraţii ajutătoare, pentru a lămuri problemele. La început s-ar
putea să credeţi că exemplele pot fi prea multe şi prea diferite pentru a le putea ţine minte. Dar să nu
uitaţi că timpul şi practica sunt cheile însuşirii oricărei priceperi. Cu cât veţi folosi mai mult aceste
întrebări şi ilustraţii, cu atât ele vor deveni nişte unelte mai naturale pentru uzul practic.

Când şi cum trebuie folosite întrebările şi ilustraţiile suplimentare

I. În discuţie cu oamenii care nu înţeleg semnificaţia morţii lui Hristos.

Prima situaţie pe care o vom examina va fi aceea a unei persoane care nu înţelege ce a făcut Hristos
pentru ea. S-ar putea să vă răspundă cam aşa: “Cred că Dumnezeu ne-a dat poruncile ca să le respectăm
şi aşteaptă ca să vadă dacă le vom da ascultare.” Sau: “Hristos a murit pentru păcatele oamenilor, dar
pentru a fi mântuiţi, trebuie să facem fapte bune.”

Iată ce trebuie făcut într-o asemenea situaţie:

a. Citeşte 1 Corinteni 15:3-6 şi întreabă persoana respectivă: „Ce vrea să spună acest verset?“
b. Ce înseamnă „El a murit pentru păcatele noastre?“
c. Împărtăşeşte-i ilustraţia cu înotul.
d. Citeşte-i din nou punctele 2, 3 şi 4 din broşura „Cele patru legi spirituale“.
e. Îndeamnă-l să-L primească pe Hristos.
102
a. Citeşte 1 Corinteni 15:3-6. „Ce vrea să spună acest pasaj?“

„V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele
noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi şi că S-a arătat lui
Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre
care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.“ (1 Corinteni 15:3-6)

b. Ce înseamnă expresia „El a murit pentru păcatele noastre?“

Întreabă mai întâi : “La ce crezi că se referă Biblia când spune că Hristos este Mântuitorul
nostru?” Aşteaptă apoi răspunsul. S-ar putea să nu ştie ce să spună, sau s-ar putea să răspundă
cam aşa: “El ne mântuieşte de păcatele noastre.” Apoi citeşte pag. 6 din broşură şi cere-i să
citească 1 Corinteni15:5,6. După acestea, întreabă-l încă o dată ce înseamnă expresia: “El a murit
pentru păcatele noastre.” Foarte probabil că răspunsul său va fi nesigur. În acest caz, prezintă-i
ilustraţia cu înotul.

c. Ilustraţia cu înotul.

#1. Dă-mi voie să-ţi ilustrez de ce este numit Isus în Biblie Mântuitorul nostru. Să presupunem
că nu ştii să înoţi şi că ai căzut într-o apă adâncă. Începi să te scufunzi şi strigi după ajutor. Eu mă
aflu în apropiere, într-o barcă, mă apropii de tine şi îţi spun: „Uite, aici este o carte, intitulată:
„Zece lecţii simple de înot“. Citeşte-o şi totul va fi bine“. Aş fi eu în acest caz salvatorul tău?

#2. Nicidecum. N-ai face decât să mă înfurii!

#1. Este adevărat. Să aplicăm acest lucru la înţelegerea cuvântului salvator“(mântuitor).Acesta

este modul în care unii oameni Îl privesc pe Hristos. Ei cred că El a venit să ne dea Biblia şi să ne
spună: „Citiţi-o şi dacă puteţi s-o înţelegeţi şi să trăiţi după regulile ei, va fi bine de voi.“ Dacă
într-adevăr Hristos ar fi venit doar să facă acest lucru, El n-ar fi salvatorul (mântuitorul) nostru,
nu-i aşa?

#2. Nu, n-ar fi.

#1. Am să-ţi mai pun o întrebare: Să presupunem că eu aş fi tras barca lângă tine, aş fi sărit în
apă, şi aş fi spus: „Fii atent la felul cum înot eu, cum dau din mâini şi din picioare“, iar apoi m-aş
fi urcat din nou în barcă şi aş fi plecat. Aş fi fost eu în acest caz salvatorul (mântuitorul) tău?

#2. Bineînţeles că nu!

#1. De ce?

#2. Pentru că nu m-ai fi ajutat de fapt. Mi-ai fi arătat cum poţi tu să înoţi, dar acest lucru nu
mi-ar fi folosit nicidecum în acea situaţie.

#1. Aşa este. Să aplicăm acest fapt la înţelegerea noţiunii de salvator (mântuitor). Mulţi
oameni cred că Hristos a venit pe pământ ca să ne dea un exemplu bun, să ne înveţe cum să ducem
o viaţă morală. Dar faptul că El a dus o viaţă desăvârşită nu ne ajută mai mult, decât o
demonstraţie de înot i-ar putea ajuta unui om pe cale să se înece.

#2. Foarte adevărat!

#1. Să presupunem acum că eu vin, te scot din apă, te iau în barcă şi vâslesc spre ţărm. Dar
deodată, la 1 kilometru depărtare de mal, îmi vine un gând: „Omul acesta nu mi-a oferit nimic în

103
 schimb pentru ceea ce am făcut eu pentru el“ şi te arunc din barcă, iar în valuri. Aş fi în acest caz
salvatorul tău?

#2. Nicidecum.

#1. Nu, sigur că nu. Ţi-am oferit un ajutor temporar dar nu te-am salvat. Aplică acum aceasta
la felul cum trebuie înţeles termenul de Mântuitor. Unii oameni socotesc că şi Hristos face aşa. Ei
cred că El spune: Am murit pe cruce pentru voi, dar dacă nu respectaţi 25 de reguli, nu veţi avea
parte de mântuire. Dacă o asemenea credinţă ar fi adevărată, El nu ar mai fi Mântuitorul nostru.

#2. Înţeleg.

#1. În toate situaţiile descrise până acum, eu n-aş fi meritat să fiu numit salvatorul tău. Ce-ar fi
trebuit să fac însă, ca să pot fi numit astfel?

#2. Să mă scoţi din apă şi să mă duci pe uscat.

#1. Într-adevăr, eu aş fi fost salvatorul tău numai dacă te-aş fi scos din apă şi te-aş fi adus la
ţărm. Ei vezi, aceasta este ceea ce a făcut Hristos. El a devenit Mântuitorul nostru când ne-a
eliberat complet de osânda păcatului, murind pe cruce. El a preluat pedeapsa cuvenită nouă, pentru
răzvrătirea activă şi pasivă împotriva lui Dumnezeu, care este sfânt. A făcut acest lucru acum 2000
de ani, iar acum, când noi ne hotărâm să primim darul răscumpărării Sale, El ne pune în barca Lui
şi ne duce la ţărm, unde putem avea părtăşie cu Dumnezeu.

d. Cere-i persoanei cu care vorbeşti să citească primele versete de la punctele 2, 3 şi 4 din

broşura „Cele patru legi spirituale“ (Romani 3:23; 5:8; Ioan 1:12).

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“

Romani 5:8 „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că, pe când eram noi încă
păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.“

Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul
să se facă copii ai lui Dumnezeu.“

După folosirea ilustraţiei întoarceţi-vă la broşură şi cere-i să citească primul verset de la punctele
2, 3 şi 4. Aceste versete vor clarifica şi faptul că omul are nevoie de un Mântuitor şi de soluţia
oferită de Dumnezeu.

e. După ce au fost parcurse versetele, întreabă: „Pe baza celor citite acum, ai dori să-L inviţi pe
Hristos în viaţa ta?“

La sfârşitul acestei lecţii este un supliment, care foloseşte versetul din Iacov 2:10 şi unele întrebări legate
de acel text, pentru a-i ajuta pe oameni să-şi recunoască nevoia de un Mântuitor.

Prin versetele biblice, întrebările şi ilustraţiile de mai sus, dorim să limpezim, pentru interlocutorul nostru,
ideea că numai Isus Hristos poate fi Mântuitorul nostru, deoarece El a plătit integral, pe cruce, preţul
pentru toate păcatele noastre.

104
Să examinăm acum o a doua situaţie în care întâlnim o confuzie privitoare la un adevăr foarte important
legat de mântuire.

II. În discuţie cu oamenii care cred că mântuirea este o răsplată pentru faptele lor bune.

Uneori veţi observa că interlocutorul vostru nu înţelege că mântuirea este un dar gratuit. În acest caz,
puteţi folosi seria de întrebări şi de versete care vor urma.

a. Întreabă: Dacă ar fi să mori în noaptea asta, eşti sigur că vei ajunge în cer?

b. Întreabă: Presupunând că ai muri la noapte şi că ai sta în faţa lui Dumnezeu, iar El Te-ar întreba:
„Pe ce bază crezi că trebuie să te las în cer?“ ce I-ai răspunde?“

Puneţi şi a doua întrebare indiferent de răspunsul dat la prima. A doua întrebare este strategică, căci
ea vă va da posibilitatea să aflaţi dacă interlocutorul speră să ajungă în cer prin propriile strădanii.
Dacă răspunsul său arată că da, scoateţi-i acest fapt în evidenţă.

c. Citeşte-i Efeseni 2:8,9 şi întreabă: „Ce crezi că înseamnă cuvântul „har“?

Aceasta vă va conduce înapoi la broşură şi la Cuvântul lui Dumnezeu. După ce aţi citit Efeseni 2:8,9
întreabă-l: “Ce crezi că înseamnă cuvântul har?” Harul este favoarea nemeritată pe care o acordă
Dumnezeu, în dragostea Sa, celor pe care îi mântuieşte.

Scoate în evidenţă faptul că noi putem avea mântuirea şi o relaţie personală cu Dumnezeu, numai pe baza
morţii lui Hristos. Plata ispăşirii păcatelor noastre a fost făcută prin moartea Sa pe cruce. După această
explicaţie treceţi la legea a 4-a.

d. Citeşte-i Apocalipsa 3:20. Apoi întreabă:

1) Ce reprezintă „uşa?“
2) Care este responsabilitatea noastră?
3) Care este responsabilitatea lui Hristos?

e. Întreabă: Pe baza tuturor acestor lucruri pe care le-am discutat, ai dori să-L inviţi pe Hristos în viaţa
ta?

Vom folosi versetele şi întrebările sugerate mai sus, pentru a-i clarifica persoanei cu care împărtăşim
Evanghelia, faptul că responsabilitatea lui este să se încreadă în Hristos ca Mântuitor. Omul nu-şi poate
ispăşi el singur păcatele. Acest lucru a fost făcut deja de către Hristos, pe cruce.

Există şi o a treia situaţie pe care o puteţi întâlni

III. În discuţie cu o persoană religioasă care nu ştie ce înseamnă a-L primi pe Hristos.

Spre deosebire de cele două situaţii precedente, cele trei întrebări care urmează nu vor fi adresate una
după alta, în serie. Puteţi să le folosiţi separat, potrivit cu nevoile celui ce vă ascultă sau cu nivelul său
de înţelegere.

a. Întreabă: „Cum crezi că poate un om să devină creştin?“ Este o foarte bună întrebare generală care
poate fi pusă în multe situaţii, pentru a stabili în ce măsură persoana respectivă a înţeles
Evanghelia. După ce ai pus această întrebare, poţi prezenta pe scurt mărturia ta personală, arătând
cum ai devenit tu creştin. Apoi vă întoarceţi la schema cu cercurile şi îi explici cum poate cineva
să-L primească pe Hristos şi să trăiască în armonie cu planul lui Dumnezeu.

b. Întreabă: „Ce crezi că înseamnă "a-L primi pe Hristos"?“

105
 Fă referire la Efeseni 2:8,9 şi explică faptul că noi Îl primim pe Hristos prin credinţă. Treceţi apoi la
Apocalipsa 3:20 şi pune-i întrebările discutate anterior. Explică-i nevoia fiecărui om de a se încrede
personal în Hristos, pentru ca El să vină în viaţa sa şi să-i aducă mântuirea.

c. Citeşte Evrei 13:5.

Când cineva afirmă că s-a rugat în repetate rânduri, invitându-L pe Hristos să vină în viaţa lui, arătaţi-i
pasajul din Evrei 13:5.

Întreabă:
1. Pe baza acestui verset, crezi că Hristos te va părăsi vreodată? Răspuns: „NU.“
2. Atunci de câte ori crezi că trebuie să-I ceri lui Hristos să vină în viaţa ta?“ Răspuns: „O singură
dată.“

Prin aceste întrebări, dorim să-l ajutăm pe interlocutorul nostru să înţeleagă ce înseamnă faptul că Isus
Hristos este Mântuitorul lui personal. Acest fapt nu se bazează nici pe trăirea unei vieţi bune, nici pe
frecventarea bisericii, ci pe încrederea lui deplină în Hristos. Moartea Sa pe cruce a plătit ispăşirea
păcatelor noastre şi ne asigură viaţa veşnică

Să examinăm acum o altă situaţie care o puteţi întâlni în evanghelizare, în care este nevoie să folosim
ilustraţii şi întrebări ajutătoare.

IV. În discuţie cu oamenii care „ezită“ să-L primească pe Hristos.

Întreabă: „Ce anume te împiedică să-L inviţi pe Hristos în viaţa ta chiar acum?“

Dacă există ezitare, probabil că persoana respectivă are nişte reţineri. Răspunsul la această întrebare vă va
ajuta să intuiţi ce anume îl împiedică pe acel om să devină creştin şi vă va indica în ce direcţie trebuie să
mergeţi în continuare.

Prin întrebări de acest fel vei putea să stabileşti în ce constă problema acelei persoane şi, pe baza Bibliei
şi a altor întrebări adecvate, vei putea să-l conduci pe interlocutorul tău spre o înţelegere clară a
Evangheliei.

V. Discuţia cu oamenii care pun multe întrebări de tot felul.

Întreabă: „Dacă ai primi un răspuns la această întrebare, L-ai invita pe Hristos în viaţa ta sau vei veni
apoi cu o nouă întrebare?“

Când staţi de vorbă cu cineva, puteţi primi tot felul de întrebări. Folosiţi această metodă pentru a
determina dacă este cazul să continuaţi discuţia. De multe ori, întrebările pe care le ridică cei
necredincioşi nu sunt decât un paravan în spatele căruia încearcă să se ascundă de adevărata
problemă.Dacă interlocutorul vă spune că are mai multe întrebări, explicaţi-i că decizia de a-L primi
pe Hristos este un act de voinţă: hotărârea de a se încrede în Hristos. Când a înţeles că are nevoie de
iertarea lui Dumnezeu, el trebuie să se hotărască să-L cheme pe Hristos în viaţa sa. Pentru aceasta nu
este necesar să-i fie lămurite toate întrebările, fiindcă înţelegerea lui şi încrederea lui în Hristos vor
creşte după ce va fi luat această decizie. Întrebările privitoare la viaţa creştină îşi vor primi răspunsul
pe măsură ce va creşte în relaţia lui cu Dumnezeu.

106
ANEXĂ

I. Versete şi întrebări suplimentare de folosit în discuţia cu oamenii care nu înţeleg că au nevoie

de un Mântuitor.

A. Citiţi Iacov 2:10.

B. Întreabă: „Conform acestui verset, poate un om care a păcătuit, fie şi numai o singură dată, să fie
mântuit?“ Răspuns: „NU“
C. Citeşte versetul din Romani 6:23, de pe pagina 5 din broşura „Cele patru legi spirituale“ şi arată-i
rezultatele produse de păcat.
D. Treceţi la punctul al treilea al broşurii şi citiţi Romani 5:8.
E. Treceţi la punctul patru şi citiţi Ioan 1:12.
F. Subliniază faptul că Dumnezeu a oferit o soluţie pentru problema păcatului, prin Fiul Lui şi
Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
G. Întreabă: „Pe baza a ceea ce am citit, ai vrea să-L inviţi pe Hristos în viaţa ta?“

II. Ce este de făcut în cazul unuia care declară că este agnostic sau ateu ?

1. Întreabă: „Nu crezi că Dumnezeu ar putea totuşi să existe, în afara sferei tale de cunoaştere?
Astfel, nu poţi şti sigur dacă El există sau nu există, nu-i aşa?“

2. Majoritatea necredincioşilor sunt mai degrabă agnostici decât atei. Întrebarea următoare este:

„Te interesează să ştii dacă există sau nu un Dumnezeu? Dacă ai vrea, aş putea să-ţi împărtăşesc
unele lucruri care mie mi-au fost de mare folos.“ Dacă persoana dă semne de interes, poţi continua
discuţia. Este important ca atunci când vă despărţiţi, interlocutorului să-i fi făcut plăcere
discuţia cu tine. În nici un caz nu trebuie să-i creezi impresia că poziţia lui faţă de lucrurile
spirituale te-ar fi determinat să-l desconsideri sau să-ţi formezi o părere rea despre el.
Dimpotrivă, la despărţire, el ar trebui să aibă sentimentul că a învăţat ceva în legătură cu Isus.
Fii amabil cu oamenii, gata să discuţi şi despre alte subiecte. Conversaţia trebuie să fie liberă şi
deschisă. Poate că data viitoare când vei întâlni acea persoană, atitudinea ei faţă de Evanghelie să fie
cu totul alta.

Dacă interlocutorul dovedeşte mai mult interes, propune-i să citească Evanghelia după Ioan.
Deschide Biblia la primul capitol din Ioan şi răsfoieşte-o până la sfârşit, arătându-i că este vorba doar
de 30 de pagini. Explică-i motivul pentru care a scris Ioan această carte (Ioan 20:30-31). „Această
Evanghelie a fost scrisă pentru ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dacă El este cu
adevărat Cel care a pretins a fi, înseamnă că putem avea încredere în tot ceea ce are să ne spună.“

III. Întrebări suplimentare care să vă ajute în discuţia cu un om religios.

A. Ai citit vreodată care a spus Isus că este condiţia pe care trebuie s-o îndeplinim pentru a intra în
Împărăţia lui Dumnezeu?“

Citiţi pasajul din Ioan 3:1-8, şi explică-i situaţia cu Nicodim, un om foarte religios. Şi totuşi Hristos i-a
spus că nu va vedea niciodată Împărăţia Cerurilor, dacă nu va fi născut din nou. Arată-i interlocutorului
că fără această naştere din nou nici el nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că „ceea ce este
născut din carne este carne, iar ceea ce este născut din Duh este duh.“

B. „De ce crezi că a dat Dumnezeu Cele Zece Porunci?“(Romani 3:19)

Acesta este standardul după care omul trebuie să se evalueze. Aceste porunci n-au fost date pentru ca
oamenii să le ţină şi apoi să meargă în cer. Ele ne arată care este standardul de perfecţiune cerut de
Dumnezeu şi că nici unul din noi nu poate atinge acest standard.
107
Capitolul 9
COMUNICAREA NEVOII DE HRISTOS

În toate ţările şi în toate civilizaţiile lumii există oameni care se cred neprihăniţi pe baza
meritelor lor proprii. Cu alte cuvinte, aceşti oameni se străduiesc să-şi perfecţioneze natura lor,
cu speranţa de a ajunge cândva să fie acceptaţi în faţa lui Dumnezeu. Toţi cei care cred în această
auto-neprihănire sunt în realitate nişte oameni care se înşală singuri, dorind să creeze o impresie
bună asupra altora. Din nefericire, ei nu-şi dau seama de falimentul lor moral şi spiritual şi de
imposibilitatea de a atinge, în acest mod, standardul de sfinţenie desăvârşită pe care îl cere
Dumnezeu.

Îi vom lăsa noi pe aceşti oameni să ne intimideze? Putem să-i lăsăm să treacă în veşnicie fără de
Hristos? Desigur că nu.

Ei au nevoie de creştini care să-i înţeleagă şi să le explice cât mai clar care sunt bazele biblice ale
neprihănirii prin credinţa în Isus Hristos. În Romani.1:17 citim: “Deoarece în Evanghelie este
descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă.”
Trebuie, deci, să fim pregătiţi în mod corespunzător pentru a putea să le prezentăm acestor
oameni Evanghelia în mod clar, convingător şi cu putere, o Evanghelie care vesteşte că oamenii
pot primi mântuirea numai prin credinţa în Hristos.

I. Baza biblică

Pentru omul care crede în auto-neprihănire, a primi aprobarea lui Dumnezeu înseamnă a se
strădui din răsputeri să facă binele şi a căuta să devină tot mai bun. Dar, pentru orice cercetător
serios al Scripturii, acest mod de a privi lucrurile ridică o mare problemă. În Isaia 64:6 citim că:
„toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită“. De aceea, nimic din ceea ce facem noi,
indiferent cât de valabil şi de răscumpărător ar părea, nu ne poate ajuta în încercarea noastră de
a-I fi plăcuţi lui Dumnezeu.

În Avraam vedem un exemplu de om care a fost justificat (socotit neprihănit) prin credinţă şi nu
prin respectarea unei liste de reguli externe. Rezultatul a fost că Dumnezeu a scris în contul lui
Avraam: “Neprihănire”.

Citeşte Romani 4:1-3.

ƒ Ce anume a descoperit Avraam?
ƒ De ce era acest lucru atât de neobişnuit în vremea istorică în care a trăit el?
ƒ De ce nu se putea lăuda Avraam în faţa lui Dumnezeu?
ƒ Ce importanţă are descoperirea făcută de Avraam, pentru noi cei de astăzi?

II. Un contrast frapant:

Citeşte Luca 18:9-14.

Contrastul este într-adevăr izbitor şi lecţia cât se poate de limpede. Isus ne-o arată chiar prin
propriile sale cuvinte: „Vă spun, că mai degrabă omul acesta (vameşul) s-a pogorât acasă
socotit neprihănit, decât celălalt.“
98
De ce? Pentru că neprihănirea vine pe baza credinţei şi nu prin respectarea unui număr de
precepte exterioare, nici prin faptul că suntem mai buni decât alţii. Mai există şi azi mulţi
„farisei“, ale căror speranţe sunt îndreptate într-o direcţie greşită. Ei au nevoie de o confruntare
personală cu Isus Hristos, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, ca unicul mijloc de
mântuire acceptat de Dumnezeu.

III. Cum să prezinţi Evanghelia lui Hristos unui om care crede în auto-neprihănire

Să presupunem că ai împărtăşit broşura unui asemenea om. El însă, pare mulţumit de sine însuşi
şi nu simte deloc că ar avea nevoie de Dumnezeu.

a. Treci la punctul al 2-lea din broşură.

Citeşte legea a 2-a şi explică diagrama de la pag. 5 a broşurii.

Despărţirea între Dumnezeu şi om există, fiindcă Dumnezeu este sfânt şi omul este
păcătos. Sfinţenia şi cu păcatul nu pot sta împreună. Dumnezeu, fiind sfânt, nu poate
tolera păcatul. Cu toate că cineva poate duce o viaţă aşa-zisă mai sfântă, sau mai dreaptă
decât alţii, nimeni nu poate ajunge la standardul lui Dumnezeu de sfinţenie perfectă.
(Citeşte Romani 3:23). Ca oamenii să poată avea legătură cu Dumnezeu, ei trebuie să fie
sfinţi, după cum Dumnezeu este sfânt.

b. Treci la Iacov 2:10. „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă,
se face vinovat de toate“

1. Ce procent din Lege este nevoie să îndeplineşti, pentru a-L satisface pe Dumnezeu?
Răspuns: <ÎNTREAGA LEGE.>

2. Câtă vreme trebuie omul să reziste împotriva ispitei?

Răspuns: <ÎNTREAGA SA VIAŢĂ.>

3. Poate omul să păcătuiască măcar o dată şi să rămână neprihănit?

Răspuns: <NU.>

4. Ai putea afirma că ai păzit toată Legea, că ai rezistat în faţa tuturor ispitelor, în

decursul întregii tale vieţi, şi că n-ai păcătuit niciodată?
Răspuns: <BINEÎNŢELES CĂ NU.>

5. Deci, conform versetului din Iacov, poţi fi justificat (declarat neprihănit) în faţa lui
Dumnezeu, depinzând doar de faptele tale?
Răspuns: <NU.>

c. Treci la 2 Corinteni 5:21 „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat
pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.“

1. Conform acestui pasaj, a fost Hristos fără păcat?

Răspuns: <DA.>

2. Când Hristos a murit pe cruce, ce a făcut Dumnezeu pentru noi?

Răspuns: <EL A ÎNCĂRCAT ASUPRA LUI HRISTOS PĂCATELE
NOASTRE ŞI NE-A OFERIT ÎN SCHIMB NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS.>

3. Noi nu avem o neprihănire a noastră proprie. Numai Hristos posedă o neprihănire

desăvârşită. Acum însă, El doreşte să ne dea nouă neprihănirea Lui, dacă vrem s-o
primim.
99
 d. Ilustrare

Să presupunem că doreşti să mergi la un spectacol de operă. Chiar şi biletele cele mai ieftine
ar costa cel puţin 150.000 lei. Tu vii la casa de bilete având la tine doar 10.000 lei. Vei putea
obţine un bilet? Desigur că nu, pentru că preţul minim este de 150.000 lei. Chiar dacă ai
avea 50.000 de lei sau chiar 140.000, suma ar fi insuficientă, preţul unui bilet fiind de
150.000 lei. Orice sumă mai mică de 150.000 lei va fi socotită „insuficientă“.

În acelaşi mod, cerinţa lui Dumnezeu este neprihănirea desăvârşită. Se poate ca unii dintre
noi să fie mai „sfinţi“ decât alţii, dar, de vreme ce toţi suntem păcătoşi, nici unul dintre noi
nu poate atinge standardul lui Dumnezeu. De aceea, neprihănirea noastră este socotită ca
„insuficientă“.

Să presupunem totuşi că te prezinţi la casa de bilete cu cei 10.000 lei ai tăi. După ce
funcţionarul refuză să-ţi dea biletul, spunându-ţi că nu dispui de bani suficienţi, un domn din
spatele tău îţi spune: „Păstrează-ţi cei 10.000 lei, fiindcă tot nu poţi cumpăra biletul cu ei.
Iată aici 150.000 de lei, ca să-l cumperi. Ţi-i fac cadou. Primeşte-i şi bucură-te de o seară
plăcută.“

Aşa ceva a făcut şi Hristos pentru noi. El a plătit poliţa păcătoşeniei noastre, prin
neprihănirea Lui desăvârşită. De aceea tu nu trebuie decât să-I primeşti neprihănirea. Numai
atunci te vei putea bucura de o relaţie personală cu Dumnezeu şi vei avea siguranţa
mântuirii.

Pentru o însuşire mai rapidă şi bună a acestor lucruri, ia timp să simulezi aceste cazuri cu
încă o persoană.

100
Capitolul 10
STABILIREA DE ÎNTÂLNIRI EVANGHELISTICE

De ce este atât de importantă stabilirea de întâlniri individuale cu oamenii? De ce nu putem să ne

bazăm doar pe întâlniri întâmplătoare pentru a dezvolta lucrarea noastră? Care este avantajul
întâlnirilor dinainte stabilite, faţă de cele întâmplătoare?

Practic putem găsi contacte evanghelistice oriunde sunt necreştini (Isus se ducea în pieţe, în
sinagogi, la nunţi. El era mereu în contact cu oameni necredincioşi). De exemplu după un
eveniment evanghelistic vei avea adesea o listă de nume ale unor persoane care au indicat că
doresc să stea de vorbă cu cineva pe marginea Evangheliei. Dar cum să stabileşti întâlniri
evanghelistice cu astfel de persoane şi de ce este bine să faci acest lucru, vom studia în cele ce
urmează.

I. De ce trebuie să fixăm întâlnirile evanghelistice?

a. S-ar putea să nu poţi să prezinţi Evanghelia în acest moment, din cauza anumitor
împrejurări. Este posibil ca persoana să nu poată să participe la discuţie chiar atunci sau
locul întâlnirii nu este cel mai potrivit pentru o conversaţie serioasă. În acest caz este
mai bine să fixezi o întâlnire pentru un alt timp.

b. Întâlnirile stabilite te ajută să menţii un nivel ridicat de motivaţie şi interes, prin faptul
că îţi creează un sentiment de anticipare. Este, de obicei, mai uşor să mergi în
evanghelizare când ştii că urmează să te întâlneşti cu o persoană care şi-a exprimat
anterior dorinţa să audă ce ai să-i spui.

c. Întâlnirile dinainte stabilite te ajută să-ţi cheltuieşti timpul în mod mai raţional,
concentrându-te asupra unor oameni care au manifestat deja interes faţă de Evanghelie,
spre deosebire de întâlnirile întâmplătoare, în care oamenii pot fi total indiferenţi.
Faptul de a te întâlni cu oameni, care au indicat deja interes faţă de ceea ce vrei să le
spui, nu numai că îţi sporeşte motivaţia, ci este, de asemenea şi un mod mai inteligent
de folosire a timpului. Întâlnirile stabilite pot servi ca filtru, pentru a descoperi
persoanele cu adevărat interesate.

d. Statisticile arată că, dacă te limitezi la contacte întâmplătoare pentru evanghelizare, este
foarte puţin probabil că vei avea rezultate în lucrarea de ucenicizare. Procentul de
roade, „care să rămână“, în cazul contactelor întâmplătoare, este foarte scăzut.

II. Componente esenţiale ale stabilirii de întâlniri evanghelistice

Elementele care urmează sunt întotdeauna necesare pentru stabilirea unor întâlniri
evanghelistice, oricare ar fi sursa lor:

a. Explică-i persoanei respective, pe scurt, de ce vrei să vă întâlniţi şi despre ce anume

vrei să staţi de vorbă.
b. Hotărâţi împreună un timp şi un loc potrivit pentru acea întâlnire.

1
 c. Repetă timpul şi locul întâlnirii, pentru a te asigura că nu s-a produs nici o neînţelegere.
d. Sugerează-i persoanei să-şi noteze în scris locul şi ora întâlnirii.
e. Comunică-i entuziasmul tău în anticiparea ocaziei de a vă întâlni.

III. Cum să stabileşti întâlniri evanghelistice, pornind de la cartonaşele de comentarii

obţinute după un eveniment evanghelistic

Există situaţii în care dispui de cartonaşe de comentarii, conţinând numele persoanelor care au
manifestat interes faţă de Evanghelie după un eveniment evanghelistic. Dacă persoana şi-a dat
numărul de telefon, sună, căutând să faci acest lucru într-un mod cât mai natural. Evită să laşi
impresia că vrei să-ţi impui punctele de vedere. Ascultă cu răbdare tot ce persoana are să-ţi
spună, ca răspuns la ceea ce i-ai spus tu. Fii “tu însuţi” şi nu uita că Isus Hristos poate iubi acea
persoană prin tine, chiar prin intermediul telefonului.

IV. Cum să stabileşti întâlniri evanghelistice, prin abordarea directă a persoanelor care
au participat la o adunare evanghelistică.

Adesea, ai ocazia să stai de vorbă cu oamenii, imediat după terminarea unui eveniment
evanghelistic. De obicei, numărul celor care ar dori să discute cu cineva în asemenea situaţii este
mare, în comparaţie cu numărul celor pregătiţi să le dea lămuriri. În asemenea cazuri, este
important să stabiliţi întâlniri ulterioare cu cei care sunt nevoiţi să plece imediat.

În continuare veţi vedea patru întrebări menite să vă ajute la fixarea de întâlniri cu persoane care
tocmai au asistat la un astfel de eveniment evanghelistic.

Patru întrebări de adresat la sfârşitul unei adunări de evanghelizare

1. Ce părere ai despre seara aceasta? (întrunirea aceasta?)

2. Ai înţeles despre ce a fost vorba?
3. Ai avut ocazia de a afla cum îl poţi cunoaşte pe Isus Hristos în mod personal?
4. Dacă nu, ai dori să-L cunoşti?

Câteodată, la sfârşitul unui astfel de eveniment, s-ar putea să vrei să stai de vorbă cu mai multe
persoane. Dar, după ce ai stabilit o întâlnire cu o persoană, poate ţi se pare nepotrivit s-o
părăseşti, lăsând-o singură. În asemenea cazuri este bine să-i prezinţi pe un alt creştin pe care-l
cunoşti şi care să se ocupe în continuare de acea persoană.

V. Cum să stabileşti întâlniri evanghelistice cu contacte “naturale”, adică persoane cu

care vii în contact în cursul activităţilor de zi cu zi.

a. Acest tip de întâlnire evanghelistică poate fi mai dificil de stabilit decât cele analizate
anterior, deoarece persoana în cauză n-a indicat în nici un fel că doreşte să cunoască
ceva despre Hristos.

b. De asemenea, deoarece facem aceste contacte în timp ce suntem ocupaţi cu alte

activităţi, putem cu uşurinţă să pierdem ocaziile oportune. Pentru a avea succes, este
nevoie să fim conştienţi de faptul că ocaziile de a stabili întâlniri evanghelistice pot
apărea la orice pas. Trebuie să ne planificăm agenda de contacte evanghelistice, astfel
încât să avem în permanenţă contacte stabilite, pentru cel puţin două zile în avans.

Stabilirea de contacte evanghelistice cu ajutorul unui material tipărit poate fi unul din cele
mai eficiente şi mai naturale mijloace de evanghelizare. Când întâlneşti o persoană şi nu ai
timp să stai de vorbă cu ea pe loc, poţi să-i oferi o broşură sau un articol evanghelistic pe care
să-l citească, stabilind apoi o întâlnire, pentru a afla ce părere are despre acel material.
2
ANEXA 1A

Exemplu de stabilire a unei întâlniri evanghelistice prin telefon, folosind datele de pe

cartonaşele de comentarii.

Ana: Bună ziua, Maria. Numele meu este Ana. Te sun ca să vorbim despre evenimentul /
întâlnirea la care ai participat aseară. Ce părere ai avut despre ea?
Maria: A fost interesantă.
Ana: Ce anume ţi-a plăcut cel mai mult?
Maria: Partea în care s-a vorbit despre iertarea lui Dumnezeu.
Ana: Mă bucur că ţi-a plăcut. Ai înţeles tot ce s-a spus?
Maria: Nu chiar tot.
Ana: Pe cartonaşul de comentariu pe care l-ai completat, ai indicat că ai dori materiale
suplimentare despre felul cum poţi să-L cunoşti pe Isus Hristos. Ai făcut vreodată această
minunată descoperire, de a-L cunoaşte pe Isus Hristos în mod personal?
Maria: Nu sunt sigură.
Ana: Mi-ar face mare plăcere să te mai întâlnesc şi să-ţi dau unele din materialele pe care le-ai
cerut. Mie mi-au folosit foarte mult, pentru că mi-au clarificat o serie de întrebări pe care
mi le puneam, în legătură cu ce înseamnă a avea o relaţie personală cu Dumnezeu. Ce
zici, dacă ne-am întâlni mâine dimineaţă pentru o oră?
Maria: De acord. Foarte bine.
Ana: Ce-ai zice să ne întâlnim la cofetăria ....., la ora 10 dimineaţa? Eşti de acord?
Maria: Desigur.
Ana: Perfect. Îmi notez chiar acum în agendă, ca să nu uit. O, ca să mă poţi recunoaşte, eu am
părul castaniu, tuns scurt, şi voi purta o bluză albastră, în dungi.
Maria: O.K. Te voi recunoaşte. Eu sunt înaltă şi am părul blond şi lung.
Ana: Aştept să ne vedem mâine la ora 10, la cofetăria .....

ANEXA 1B

Exemplu de stabilire a unei întâlniri evanghelistice, pe baza unui cartonaş de comentariu,

ca urmare a unui eveniment evanghelistic.

Andrei: Bună ziua. Mă numesc Andrei şi fac parte din grupul care a organizat întâlnirea de
săptămâna trecută, de la sala .... Ce părere ai avut despre acea întâlnire?
Filip: O, mi-a plăcut mult.
Andrei: Mă bucur! Ai înţeles lucrurile despre care s-a vorbit?
Filip: Da, omul a vorbit foarte clar.
Andrei: Pe cartonaşul de comentarii, ai afirmat că doreşti să afli mai multe despre acel subiect.
De aceea, am venit astăzi, să văd dacă putem să stăm de vorbă cândva, când ai timp şi să-
ţi spun ce am învăţat eu, privitor la felul în care poţi avea o relaţie personală cu
Dumnezeu. Eşti liber mâine dimineaţă la ora 10?
Filip: Să mă gândesc... Nu, am ore de curs. Ce-ar fi să ne întâlnim după ora 13:00 ?
Andrei: Da, la 13:30 mi-ar conveni şi mie. Ne-am putea întâlni chiar aici?
Filip: Desigur. Sau putem să mergem la cofetăria de alături, la o cafea.
Andrei: Am să-mi notez, ca să nu uit. Ai cumva şi tu agenda la dispoziţie?
Filip: Nu, n-o am.
Andrei: Ei, bine, uite aici, ţi-am notat eu {Scrie pe o bucăţică de hârtie ora şi data împreună cu
numele tău}. Abia aştept să ne vedem mâine la ora 13:30. Cred că vom avea o discuţie
interesantă.

3
ANEXA 2

Un exemplu de stabilire a unei întâlniri, după o adunare de evanghelizare.

Scena este următoarea: Marius şi Dan s-au întâlnit la sfârşitul unei întruniri de evanghelizare.
Dan a participat pentru prima oară la o astfel de întrunire.Marius, care este creştin, are o întâlnire
importantă, deja stabilită, cu altcineva şi nu are timp să stea prea mult de vorbă cu Dan.

Marius: Bună! Nu cred că ne cunoaştem. Eu mă numesc Marius Pop. Care este numele tău?
Dan: Dan Morar.
Marius: Mă bucur de cunoştinţă Dan. Ai mai fost vreodată pe aici?
Dan: Nu, n-am mai fost, dar mi-a povestit un prieten atât de multe despre aceşti oameni, încât
am dorit să vin.
Marius: Acum, că ai venit, ce părere ai? Este aşa cum te-ai aşteptat?
Dan: Da, mă bucur că am venit.
Marius: Cum ţi s-a părut mesajul?
Dan: A fost interesant.
Marius: Ai înţeles tot ce s-a spus?
Dan: Cred că da.
Marius: Ai avut ocazia vreodată să afli cum Îl poţi cunoaşte pe Isus Hristos în mod personal?
Dan: Nu cred.
Marius: Dar ai vrea s-o faci, nu-i aşa?
Dan: Pare interesant. Dar nu ştiu cum s-o fac.
Marius: Calea cea mai bună pe care o cunosc, de a explica modul în care poate cineva să aibă
o relaţie personală cu Hristos, este conţinută într-o cărticică numită „Cele patru legi
spirituale“. M-aş bucura să ne întâlnim mâine, pentru câteva clipe, ca să-ţi arăt acea
cărticică. Ai văzut-o vreodată?
Dan: Nu. Nu cred.
Marius: Vrei să ne întâlnim şi s-o parcurgem împreună?
Dan: Perfect!
Marius: Îţi convine ora 2 după - masă?
Dan: Da.
Marius: Ne putem întâlni la Cofetăria Tineretului, sau în alt loc, care îţi convine ţie.
Dan: Cofetăria Tineretului e un loc bun.
Marius: Dă-mi voie să-mi notez, ca să nu uit {scrie în agendă). Ai nevoie de stilou?
Dan: Da, mulţumesc. {Scrie şi el, ora şi locul}.
Marius: Numărul meu de telefon este xxxxxxxx. Dacă se întâmplă ceva şi nu poţi veni, fii
drăguţ să mă anunţi, da?
Dan: Desigur.
Marius: Apropo: care este numărul tău de telefon?
Dan: xxxxxxxx
Marius: Aştept cu nerăbdare să ne vedem, mâine la 2 p.m.

4
ANEXA 3

Exemplu de stabilire a unei întâlniri evanghelistice, cu un om întâlnit întâmplător.

Ion: Mi-am dat seama că am şanse mai mari de promovare dacă mă transfer la filiala ei de aici
din .... Dar pe d-ta, ce anume te-a adus în această parte a ţării?
Victor: Tot lucrul. Am hotărât că aici existau mai multe ocazii ca să-mi desfăşor activitatea şi să
mă implic şi în alte lucruri care îmi plac. Iniţial am lucrat ca profesor, dar acum câţiva ani
L-am invitat pe Isus Hristos în viaţa mea şi de atunci încoace am început să-mi combin
talentul cu credinţa.
Ion: Este fascinant ce-mi spui. Întotdeauna am fost curios să aflu ce anume îi face pe oameni
să caute experienţe religioase.
Victor: Aş fi vrut să avem mai mult timp pentru a sta de vorbă pe îndelete, să-ţi povestesc ce
schimbări a făcut Isus Hristos în viaţa mea şi să-ţi arăt cum poţi să-L cunoşti şi dumneata,
în mod personal. Dacă te interesează aceste lucruri, am putea să ne întâlnim din nou, să
vorbim despre ele.
Ion: Da, aş vrea.
Victor: Ce-ar fi să ne întâlnim mâine la prânz?
Ion: M-aş bucura.
Victor: Eşti de acord să ne întâlnim tot aici?
Ion: Foarte bine!
Victor: Să-mi notez în agendă, să nu uit {notează locul şi ora}. Ai nevoie de un stilou?
Ion: Da, mulţumesc {notează şi el}.
Victor: Numărul meu de telefon este…. Dacă intervine ceva şi nu poţi veni, sună-mă.
Ion: Bine!
Victor: Apropo, care e numărul tău de telefon?
Ion: xxxxxxx (Victor şi-l notează.)
Victor: Mă bucur că ne vom întâlni din nou, mâine la prânz.

ANEXA 4

Exemplu de stabilire a unei întâlniri evanghelistice, pornind de la un material tipărit.

Lia: Ştii, această cărticică m-a ajutat foarte mult pe mine şi pe mulţi alţii care au citit-o. Aş fi
foarte bucuroasă să aflu ce părere ai tu despre ea. Ce-ar fi dacă ai citi-o şi apoi să ne
întâlnim mâine să-mi spui ce impresie ţi-a făcut?
Ana: Desigur. M-aş bucura s-o citesc şi să ne întâlnim.
Lia: Îţi convine să ne întâlnim la ora 13.00?
Ana: Da.
Lia: Ce-ai zice să ne întâlnim la intrarea în parc, la ora 13.00?
Ana: Minunat.
Lia: Numărul meu de telefon este 886-2189. Dacă intervine ceva şi nu poţi veni, vrei să fii
drăguţă să mă suni?
Ana: Bineînţeles.
Lia: Apropo, care este numărul tău de telefon?
Ana: 883-4254. {Lia şi-l notează.}
Lia: O.K. Abia aştept să ne întâlnim, mâine la ora 13.00 în parc.

5
Capitolul 11
CUM SĂ CONDUCI O ÎNTÂLNIRE
EVANGHELISTICĂ

În capitolele anterioare am discutat despre cum să stabilim întâlniri evanghelistice şi cum să

prezentăm broşura în cadrul unei întâlniri evanghelistice.

Dar ce este de făcut atunci când apare ceva neprevăzut şi eşti întrerupt în timpul unei asemenea
întâlniri? Sau ce vei face când persoana căreia îi vorbeşti se simte stingherită sau dă semne de
nerăbdare? Există vreo metodă pentru a crea o atmosferă relaxantă, care este aşa de importantă în
timpul întâlnirilor evanghelistice?

Pe măsură ce citeşti demonstraţia de mai jos, notează-ţi reacţiile pe care le simţi în timpul
dialogului.

I. Dialogul demonstrativ nr.1

A. Cadrul în care se petrece scena:

Victor, un tânăr creştin, îl întâlneşte pe Marius, un necreştin, la un curs seral. Cei doi s-au
împrietenit în timp ce lucrau împreună la un proiect. Marius i-a spus lui Victor că a observat la el
o comportare deosebită faţă de a celorlalţi băieţi şi l-a întrebat care este cauza. Victor i-a propus
să se întâlnească şi să stea de vorbă în ziua următoare. Marius îl aşteaptă pe Victor la cofetărie,
unde stabiliseră să se întâlnească. După zece minute, apare în sfârşit şi Victor.

B. Dialogul

Victor: Bună, Marius. Scuză-mă că am întârziat. Nu am prea mult timp, deci haide să începem.
O, dar spune-mi, cum ţi-a mers astăzi?

Marius: Destul de bine, în afară de faptul că am ceva neplăceri cu şeful. Nu prea ştiu ce să fac
pentru a îmbunătăţi relaţiile cu el.

Victor:Interesant! De unde eşti, de loc?

Marius: Originar sunt din Maramureş, dintr-un sat de lângă Baia Mare. Câteodată mă simt tare
străin aici în Bucureşti.

Victor: Aha, înţeleg!

Marius: Dar problema cea mai mare este conflictul acela cu patronul. Ce crezi că aş putea face?

Victor: Îmi pare rău, dar timpul trece. Dă-mi voie să-ţi citesc broşura aceasta, intitulată „Cele
patru legi spirituale“.

(Muzica răsună exagerat de tare în tot localul. Victor bate tactul cu degetele pe masă şi priveşte
în jur.)
114
Victor: Ai auzit vreodată despre „Cele Patru Legi Spirituale”? Aşa după cum există legi fizice...
(îi citeşte în viteză toată broşura). Exprimă rugăciunea aceasta şi dorinţa inimii tale?

Marius: Cred că da...

Victor: Să ne rugăm atunci împreună, rostind-o chiar acum, şi Hristos va veni în viaţa ta, aşa
cum a promis.

(În acest moment, Mircea, un prieten al lui Victor se apropie de masa lor.)

Mircea: Hei, Victor! Nu te-am mai văzut de-atâta vreme! Te-am zărit de pe trotuar şi mai, mai
să nu te recunosc.

Victor: Mă bucur că te văd. Ce mai faci?

Mircea: M-am însurat şi acum lucrez în industria lemnului, împreună cu tatăl meu.

Victor: Nu ştiam că te-ai căsătorit. Când ai avut nunta?

Mircea: Acum trei luni. Căsnicia este un lucru minunat. Ar fi timpul să te însori şi tu.

Victor: Mi-ar plăcea şi mie, dar sunt foarte ocupat cu munca şi cu şcoala. Hai, ia loc aici cu noi.

Marius: Hm, Victor, cred c-ar fi mai bine să plec; se face târziu.

Victor: A, da! într-adevăr.... în sfârşit...sună-mă la telefon dacă ai nelămuriri. Bine?

Marius: Bine, salut!

C. Comentarii la dialogul nr. 1.

Victor a întârziat, n-a manifestat interes faţă de problemele lui Marius, s-a comportat
neprietenos şi precipitat.

Să vedem acum o altă demonstraţie, ca ilustraţie a modului cum poate decurge o întâlnire
evanghelistică..

II. Dialogul demonstrativ nr. 2

A. Cadrul în care se petrece scena:

O creştină pe nume Ana şi o necreştină, Maria, frecventează aceleaşi cursuri şi stau de obicei
una lângă cealaltă. La chimie sunt colege de laborator. Ana este întotdeauna ocupată şi
veselă, foarte rar o vezi mai deprimată. Maria vrea să ştie care e cauza mulţumirii ei. Cele
două studente se înţeleg să se întâlnească într-o sâmbătă după masă, în camera Mariei. Ana
doreşte să-i explice prietenei ei Evanghelia. În momentul în care începe demonstraţia Ana o
aşteaptă pe Maria în faţa uşii acesteia.

B. Dialogul 2a:

Maria: Iartă-mă că am întârziat, dar am primit în ultimul moment un telefon.

Lori: Nu-i nimic. Mi se întâmplă şi mie câteodată. Am folosit timpul ca să mai învăţ
pentru testul de mâine, la chimie.

115
 Maria: O, ştii că mi-e tare groază de acest test. De obicei mă descurc destul de bine,
dar capitolul acesta nu-l prea înţeleg.

Ana: N-am ştiut că ai dificultăţi cu partea aceasta. Dacă vrei, putem studia
împreună, poate te pot ajuta.

Maria: O, ar fi minunat şi ţi-aş fi recunoscătoare. Aş vrea să pot fi şi eu aşa de

liniştită ca şi tine.

Ana: Într-adevăr. Eu cred că ceea ce-ţi voi arăta astăzi îţi va fi de folos în această
privinţă. Ai auzit vreodată de „Cele Patru Legi Spirituale”?

Maria: Nu, n-am auzit.

Ana: Ele vorbesc despre modul în care putem ajunge să-L cunoaştem pe Dumnezeu
personal. Dar înainte de a începe aş face propunerea să oprim muzica, sau să
ne ducem într-un loc mai liniştit. Ce zici?

Maria: Da desigur.

C. Comentarii la dialogul nr. 2a

Ana a sosit la timp, chiar ceva mai devreme. S-a comportat în mod lejer şi deschis. A dovedit
interes faţă de problema Mariei şi s-a oferit să o ajute la chimie. N-a fost grăbită şi a folosit
îngrijorarea Mariei cu privire la test ca pe o tranziţie pentru a-i prezenta broşura. Preocuparea
de a găsi un loc liniştit şi confortabil. I-a propus în mod politicos să oprească muzica.

D. Dialogul 2b:

Ana: (Privind la Maria şi lăsând-o să se uite la broşură) Maria, Dumnezeu te iubeşte

şi are un plan minunat pentru viaţa ta. (Continuă să citească din broşură, pe un
ton de conversaţie, până când o parcurge în întregime.)

Ana: Exprimă rugăciunea aceasta şi dorinţa inimii tale?

Maria: Da.

Ana: Poţi să te rogi, rostind această rugăciune, şi Hristos va veni în viaţa ta, după
cum a promis.

(În acest moment Adina intră în camera Mariei, zicând:)

Adina: Ce faceţi aici? (Se aşează lângă Maria)

Ana: (Către Adina:) Bună! Mă numesc Ana. Îi arătam Mariei o cărticică

interesantă din care am învăţat multe. Vrei s-o vezi?

Adina: Da, desigur.

Ana: Iată, această cărticică explică cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu în mod
personal. Primul principiu este....

116
 E. Comentarii la dialogul 2b

Ana a prezentat broşura într-un mod degajat, a rezolvat problema întreruperii prin includerea
celei de a 3-a persoane în conversaţia începută, revenind asupra textului care fusese deja parcurs;
a fost degajată şi a menţinut atmosfera de conversaţie când i-a prezentat Mariei Evanghelia,
spunându-i pe nume.

O altă modalitate de a proceda atunci când conversaţia este întreruptă de apariţia unei a 3-a
persoane într-un moment critic al conversaţiei (de ex. tocmai când s-a ajuns la rugăciune), ar fi
să-i daţi acesteia un exemplar al broşurii ca să-l citească, urmând să discutaţi cu acea persoană
după ce aţi încheiat discuţia cu prima persoană.

Să recapitulăm în final cele opt principii după care trebuie condusă o întâlnire evanghelistică:

1. Fii punctual
2. Ascultă persoana cu care vorbeşti şi încearcă să-i vezi nevoile
3. Fii prietenos şi degajat
4. Nu te grăbi
5. Alege un loc liniştit şi confortabil
6. Foloseşte ocazia de a conduce conversaţia spre prezentarea Evangheliei
7. Prezintă broşura într-o manieră degajată
8. Rezolvă întreruperile prin includerea celei de a 3-a persoane în conversaţia începută

117
Capitolul 12
DEPĂŞIREA BARIERELOR DE COMUNICARE ÎN
EVANGHELIZARE

Când împărtăşim Evanghelia este foarte probabil să apară diferite nedumeriri şi obiecţii în
legătură cu mesajul pe care îl prezentăm. Unele dintre obiecţiile ridicate de necreştini sunt
îndreptăţite (de ex. ei cunosc mulţi oameni care se numesc creştini, dar nu se comportă ca atare),
dar altele sunt doar pretexte menite să mascheze faptul că necreştinul respectiv nu este interesat
în aflarea adevărului sau nu doreşte să-L lase pe Isus să-i schimbe viaţa. Alte probleme se
datorează unor convingeri şi experienţe anterioare, care determină o înţelegere greşită a
lucrurilor de către persoana respectivă. De această din urmă categorie de probleme şi obiecţii ne
vom ocupa în acest capitol, scopul acestui material fiind acela de a ajuta la identificarea şi
înlăturarea într-un mod corespunzător a barierele cele mai frecvente care se interpun în
înţelegerea Evangheliei. (Prin barieră înţelegem orice informaţie cu caracter eronat sau menită să
conducă la o concluzie falsă, care deformează Evanghelia sau îl împiedică pe necreştin să o
înţeleagă şi să ajungă la credinţa mântuitoare în Isus Hristos)

Există cel puţin patru tipuri de bariere care împiedică o comunicare eficientă a Evangheliei.

A. Barierele culturale.

Barierele culturale apar sub forma informaţiei eronate şi/sau a concepţiilor greşite despre
Dumnezeu, Isus, Biblie şi Evanghelie, care, sunt transmise chiar prin cultură.

Exemple: credinţele pur formale, atitudinile şi comportamentele care caracterizează naţiuni

întregi şi/sau grupuri sociale. Această informaţie eronată poate constitui o barieră în calea
înţelegerii şi acceptării Evangheliei de către necreştini, dacă aceştia provin dintr-o astfel de
cultură sau au fost influenţaţi (de obicei, negativ) de cultura respectivă.

De exemplu, în unele ţări din sudul Africii, unii oameni percep creştinismul ca pe “religia rasei
albe”. Ei au o atitudine negativă faţă de Evanghelie ca urmare a nedreptăţilor atribuite sau chiar
săvârşite de albii pe care-i cunosc, însă aceşti albi puteau sau nu să fi fost creştini.

O formă “diminuată” de “creştinism cultural” poate da naştere accepţiunii că creştinismul este

doar o chestiune de etică şi înseamnă, la urma urmelor, a fi un “om cumsecade”. Ideea că Isus
este un mare învăţător moral şi nimic mai mult este adânc încetăţenită printre mulţi oameni care
se autointitulează “creştini” deoarece ei susţin că s-au născut creştini, într-o cultură creştină.
Ideea necesităţii de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor şi Domn printr-o decizie personală, le
poate fi tot atât de străină cum i-a fost lui Nicodim ideea “naşterii din nou”. (Ioan 3:8)

120
Rezolvare

În aceast caz încearcă să evidenţiezi, având o atitudine plină de dragoste că, creştinismul biblic
nu este definit de o anumită cultură, oricare ar fi aceasta şi că, civilizaţii întregi (sau clase
sociale) s-au folosit de creştinism de-a lungul secolelor pentru a-şi atinge propriile ţeluri. Explică
schimbarea pe care o poate produce Isus în caracterul şi relaţiile noastre ca rezultat al deciziei
personale de a-L urma ca Mântuitor şi Domn.

B. Bariere teologice.

Numeroşi aderenţi ai altor religii consideră că nu are prea mare importanţă în ce anume crezi, ci
sinceritatea cu care crede persoana respectivă în convingerea sa. Prin urmare, întrebările
teologice „Ce înseamnă să fii mântuit“? şi „Cum poţi fi mântuit?“ capătă o mulţime de
răspunsuri greşite.

De exemplu, un hindus consideră că, pentru o persoană, a fi creştin este un lucru firesc şi corect
după cum la fel de firesc şi corect se pare ca el să fie hindus. El nu ştie că cele două sisteme
ideologice sunt contradictorii şi că unul dintre ele este greşit. El nu percepe nevoia de a-L
cunoaşte pe Isus deoarece el este sincer şi devotat învăţăturilor hinduse.

Necreştinul poate veni cu următorul argument: “Sunt foarte bine aşa cum sunt şi tu la fel, aşa că,
ce nevoie mai am să mă arunc la picioarele lui Hristos?”

Mesajul nostru despre Isus Hristos, care S-a jertfit pentru păcatele omenirii, s-ar putea să nu fie
clar înţeles ţinând seama de aceste bariere teologice.

Rezolvare

Într-un spirit de blândeţe şi rugăciune, subliniază necesitatea şi foloasele celor ce cred în crucea
lui Hristos (vezi Galateni 2:21; Coloseni 2:13-15).

C. Bariere personale.

Atitudinea şi experienţele personale ale necreştinului pot constitui o barieră în aprecierea

complexităţii şi beneficiilor care rezultă din cunoaşterea Evangheliei.

De exemplu, o persoană care în copilărie a suferit de pe urma severităţii şi brutalităţii părintelui

său, va găsi destul de greu să vadă în Dumnezeu un părinte iubitor tocmai pentru că îi va reînvia
amintirea dureroasă a unui tată violent.

Un alt exemplu îl poate constitui o persoană prea ataşată de bani, care ar putea vedea în Hristos o
ameninţare la adresa stilului de viaţă orientat preponderent spre câştig şi satisfacerea intereselor
materiale.

Rezolvare

În acelaşi spirit, încearcă să intuieşti care ar putea fi barierele care-l împiedică pe necredincios să
înţeleagă şi să accepte Evanghelia. Nu uita că „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt
aspru aprinde mânia“ (Proverbe 15:1), şi că „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui şi
ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit“ (Proverbe 15:23). Necreştinul are nevoie de
înţelegerea şi atenţia ta pentru a depăşi dificultăţile în acceptarea Evangheliei. Cu cât pătrunzi

121
mai profund în trecutul lor, cu atât mai bine poţi sesiza şi înlătura orice barieră personală
concretă.

D. Bariere spirituale.

Biblia ne spune limpede că diavolul a întunecat minţile celor care nu cred (2 Corinteni 4:4).
Sistemul societăţii este în aşa fel alcătuit încât să prezinte necreştinului un şir întreg de
neadevăruri cu privire la destinul veşnic al omenirii şi la identitatea lui Isus Hristos.

Aceasta este problema care stă la baza fiecăreia din primele trei bariere. Fiecare om s-a născut
într-o societate moartă din punct de vedere spiritual şi incapabilă să reacţioneze la adevărul
Evangheliei decât dacă Dumnezeu este cel care îi atrage întâi la Hristos, deoarece „nimeni nu
poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl Meu“ (Ioan 6:65).

Numai Duhul Sfânt îl poate elibera pe necreştin din robia şi întunericul spiritual. (Ioan 16:8-11).

Când identificăm o barieră care pare să împiedice înţelegerea de către necreştin a Evangheliei,
trebuie să acţionăm în mod corespunzător pentru a o contracara, fără să uităm că obiectivul
nostru nu este acela de a câştiga într-o confruntare de opinii, ci de a câştiga un suflet preţios
pentru Isus Hristos. „Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să
înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare“. (2 Timotei 2:24).

Rezolvare

Subliniază, cu aceeaşi blândeţe şi dragoste, că neînţelegerile şi nedumeririle pot avea o cauză

spirituală. Dacă ţi se pare potrivit, citeşte câteva versete din Biblie, care fac referire la orbirea şi
robia în care îi ţine diavolul pe oameni (vezi Fapte 26:17,18 şi 2 Corinteni 4:4). Continuă să te
rogi! Numai Dumnezeu poate înlătura această orbire spirituală.

Aplicaţie.

Citeşte Ioan 4 şi enumeră barierele pe care le-a specificat Isus Hristos când a vorbit samaritencei.
Precizează cum a procedat El în cazul fiecărei bariere.

122
Capitolul 13
CUM SĂ CONDUCI UN STUDIU BIBLIC
EVANGHELISTIC

Un studiu biblic evanghelistic este conceput pentru un grup format în primul rând din ne-
credincioşi, obiectivul său principal fiind acela de a explica Evanghelia şi a da apoi fiecăruia din
participanţi, ocazia de a-L primi pe Hristos.

UTILITATEA STUDIILOR BIBLICE EVANGHELISTICE

A. Ele reprezintă o investiţie eficientă a timpului.

Un studiu biblic evanghelistic sau un studiu interacta înlesneşte contactul personal cu un grup
de oameni interesaţi în lucrurile spirituale, de-a lungul unui interval mai lung de timp. Aceasta
reprezintă pentru cel care conduce studiul o serioasă economie de timp, în comparaţie cu
timpul pe care l-ar fi consumat dacă ar fi trebuit să-i întâlnească pe fiecare, individual.

B. Studiile biblice evanghelistice (interacta) trebuie să aibă loc într-o atmosferă lejeră, care să
nu intimideze. Un asemenea studiu este un mijloc lejer şi neintimidant de a-i ajuta pe cei
care provin dintr-o altă religie sau sunt creştini “cu numele”, să înţeleagă nevoia lor de
Hristos. Interacţiune şi dinamica grupului îi ajută pe participanţi să se gândească mai
serios asupra chestiunilor legate de mântuire.

C. Studiile biblice evanghelistice sunt un instrument care ajută să ducem Evanghelia acelor
grupuri pe care ne-am propus să le câştigăm, într-un mod în care alte mijloace n-ar putea-o
face.
a. Ele sunt un mijloc de a câştiga cu Evanghelia anumite grupuri de afinităţi în cadrul
campusului sau a unor cupluri familiale într-o anumită vecinătate etc.

b. De asemenea, pe măsură ce persoanele din aceste grupuri Îl primesc pe Hristos,

aceste grupuri se pot constitui, în continuare, în grupuri de creştere pentru noii
creştini (grupuri de consolidare).

PLANIFICAREA UNUI STUDIU BIBLIC EVANGHELISTIC

A. Rugăciunea este un pas important în planificarea studiului.

a) Numai Duhul Sfânt poate schimba inimi.

b) Roagă-te în legătură cu fiecare aspect al studiului biblic:

i) Roagă-te pentru a găsi cuvinte potrivite, cu care să-i inviţi pe oameni să participe.
ii) Roagă-te pentru materialele cele mai potrivite de folosit.
iii) Roagă-te ca oamenii să dorească să participe la acest studiu.
123
 iv) Roagă-te pentru o atmosferă potrivită în timpul studiului.
v) Roagă-te pentru participanţi, pe nume, ca fiecare să-şi pună încrederea în Hristos.
vi) Cere ca puterea lui Dumnezeu să vorbească prin versetele pe care le veţi studia
împreună.
vii) Roagă-te ca Dumnezeu să dea înţelepciune membrilor grupului, astfel ca ei să
descopere adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

B. Alege programul cel mai potrivit.

a. Un studiu biblic de acest fel nu trebuie să dureze mai mult de 6-8 săptămâni.
Oamenii vor accepta mai uşor să participe, dacă ştiu că studiul nu se va prelungi
la nesfârşit.

b. Întâlniţi-vă o dată pe săptămână, pentru o oră sau o oră şi jumătate. Stabiliţi ora
întâlnirii, orientându-vă după orarul participanţilor.

C. Alege locul cel mai bun pentru întâlnire.

1. Poţi avea studiul la tine acasă sau, dacă nu dispui de condiţiile necesare, poţi să-i ceri
unui prieten creştin să vă ofere locuinţa lui.

O cameră de cămin sau o casă particulară vor asigura o atmosferă mai degajată decât
o sală a unei biserici, de exemplu, în care necredincioşii s-ar putea simţi stânjeniţi
sau chiar nu ar veni, datorită suspiciunii.

2. Avantajele faptului de a ţine studiul în casa unui prieten ar fi, că acesta s-ar putea
ocupa de următoarele lucruri:

a. Să-i salute pe oaspeţi la sosire.

b. Să-i facă să se simtă bineveniţi.
c. Să se ocupe de lucrurile care ar putea deranja studiul: telefon, sonerie etc.
d. Să servească răcoritoare sau cafea la sfârşitul studiului (facultativ).

Gazda ar putea să se ocupe de oaspeţi, ajutându-i să se simtă bine, eliberându-vă pe voi de toate
aceste sarcini, pentru a vă putea concentra doar asupra conducerii studiului.

D. Selectează materialul de studiu cel mai potrivit, după nevoile lor, după deschiderea lor sau
subiectele lor de interes.

METODE DE A-I INVITA PE OAMENI LA UN STUDIU BIBLIC EVANGHELISTIC

Invită persoanele, care manifestă interes faţă de lucrurile spirituale sau oameni „religioşi“, care
însă nu-L cunosc pe Hristos personal, deşi au auzit Evanghelia sau care chiar nu au auzit
Evanghelia

Fă invitaţii personale.

Invită-ţi prieteni, rude sau vecini, vizitându-i pe fiecare personal. Invitaţiile personale sunt cele
mai eficiente. Deşi ele cer mai mult timp, de obicei merită osteneala. Aveţi o atitudine
prietenoasă.

124
Adresaţi celor interesaţi o provocare clară, directă.

Celor care arată interes faţă de acest studiu, explicaţi-le pe îndelete ce anume veţi face. Invitaţia
sau provocarea de a participa la studiul biblic va trebui să cuprindă următoarele elemente:

a. Beneficiile pe care le va avea din participarea la studiu.

b. Prezentare pe scurt a subiectului studiului.
c. Prezentarea unei copii a materialului ce va fi folosit.
d. O scurtă trecere în revistă a responsabilităţilor ce-i revin, ca şi participant.
e. Ziua, ora şi locul unde se va ţine studiul; daţi-i o foaie cu aceste detalii, în scris.
f. O atitudine pozitivă şi entuziastă, dar care să nu impună.
g. Solicitarea unui răspuns clar în ce priveşte acceptarea sau respingerea acestei invitaţii.

Nu începe studiul înainte de a avea un număr suficient de participanţi.

Ştiind că nu toţi cei invitaţi vor accepta să participe, extinde invitaţia mai multor persoane decât
ţi-ai propus să ai în grup. Oamenii vor să fie politicoşi. Mulţi dintre cei care au promis că vor
veni, nu se vor prezenta efectiv. De aceea, dacă urmăriţi să aveţi un grup de cinci persoane,
invitaţi cel puţin opt sau zece. Ar fi o descurajare pentru cei care se prezintă, să constate că nu
sunt decât doi. Pe de altă parte, dacă vor veni toţi cei zece, toată lumea va fi entuziasmată. Cu
toate acestea, de obicei câţiva dintre ei vor renunţa pe parcurs, după câteva săptămâni.
Aminteşte-le celor invitaţi să vină la întâlnire.

În ziua întâlnirii sau cu o seară înainte, treceţi la cei invitaţi, pentru a le reaminti să vină; sau,
eventual, reamintiţi-le în scris.

CONDUCEREA UNUI STUDIU BIBLIC EVANGHELISTIC

A. Formatul general al întâlnirii.

În mod evident, discuţia dirijată va trebui să ocupe majoritatea timpului pe care-l petreceţi
împreună. De aceea, lăsaţi timp din belşug pentru desfăşurarea ei.

1. Deschiderea întâlnirii cu rugăciune (opţional)

Acest lucru nu este obligatoriu; depinde de componenţa grupului. Dacă nu sunteţi siguri că acest
lucru va fi bine primit, aşteptaţi până la una din întâlnirile viitoare. Dacă v-aţi decis să începeţi
cu rugăciune, ţineţi seama de faptul că necredincioşii trebuie să înţeleagă că rugăciunea nu este
altceva decât o conversaţie cu Dumnezeu. De aceea, rugăciunea trebuie să fie simplă şi scurtă.
Feriţi-vă de a face rugăciuni lungi stil “biserică”, pe un ton “spiritual”, precum şi de folosirea
jargonului “creştin”.

2. Crearea atmosferei — timpul de părtăşie

Timpul de părtăşie trebuie să decurgă în mod lejer, dar totuşi dirijat. Ajutaţi-i pe oameni să se
cunoască între ei, în special la început, pregătind din timp unele întrebări care să stimuleze
schimbul de păreri şi cunoaşterea reciprocă. (De ex. puteţi întreba dacă doreşte cineva să
împărtăşească ce l-a impresionat la revista “Fitzuica”, ce i-a plăcut şi de ce şi ce informaţii noi a
obţinut din acel articol, sau., în cazul în care sunteţi la o a 3-a întâlnire, ce experienţe au avut în
legătură cu lucrurile pe care le-a învăţat în cadrul studiului.

125
 3. Discuţia dirijată. (vezi capitolul „Cum să conduci un timp de părtăşie”, din partea a
cincea, „Materiale auxiliare”)

4. Servirea de gustări şi răcoritoare (opţional)

B. Cadrul de desfăşurare a discuţiei dirijate pe marginea materialului de studiat.

1. O scurtă trecere în revistă

Aceasta va oferi grupului o succintă perspectivă cu privire la ceea ce urmează să studieze. Scopul
acestei scurte prezentări este acela de a le capta atenţia şi a le deschide interesul.

2. Studiul propriu-zis
Acesta cuprinde prelucrarea lecţiei, a întrebărilor adresate şi discutarea răspunsurilor.

Acest procedeu de lucru elimină nevoia ca participanţii să parcurgă lecţia dinainte, acasă.
Materialele pot fi distribuite la începutul fiecărei lecţii. În felul acesta se evită situaţia ca ele să
fie uitate acasă, sau tendinţa participanţilor de a lipsi de la studiu, pe motiv că n-au reuşit să-şi
pregătească lecţia.

a. Pentru a-i implica pe toţi în citirea pasajelor biblice indicate, trebuie să aveţi la îndemână
un număr suficient de Biblii, într-o versiune cunoscută.
b. Folosiţi cu toţii aceeaşi ediţie, pentru a putea indica numărul paginii la care se află pasajul
respectiv.
c. Aşteaptă ca fiecare cursant să găsească referinţa, înainte de a continua. Puteţi face
comentarii asupra temei discutate, în timp ce cursanţii îşi caută referinţele în Biblie, pentru
ca cei mai puţin obişnuiţi cu aceasta să nu se simtă jenaţi.
d. Dacă se întâmplă să nu cunoşti răspunsul la o întrebare pusă de cineva, recunoaşte acest
lucru şi promite să cauţi răspunsul până la întâlnirea următoare.

3. Recapitularea .

La sfârşit, fă un scurt rezumat al punctelor principale ale lecţiei. Dacă la început oamenii au
dorit să ştie încotro vor merge, acum este important să ştie unde au ajuns. Recapitularea
materialului are ca scop atât să scoată în evidenţă punctele principale ale lecţiei, cât şi modul în
care cele învăţate se aplică în viaţa fiecăruia.

C. Lecţia introductivă

1. Servirea de gustări şi răcoritoare (opţional)

Dacă v-aţi hotărât să serviţi răcoritoare, acest lucru trebuie făcut la începutul lecţiei
introductive. Aceasta va produce o atmosferă degajată, în cadrul căreia cursanţii vor face
cunoştinţă unii cu alţii.

2. Gazda urează bun venit oaspeţilor şi le dă ocazia să se prezinte.

3. Timpul de părtăşie (de acomodare) facilitat de conducătorul studiului.

Scopul acestui timp iniţial de părtăşie este cunoaşterea reciprocă a celor care vor lucra
împreună. În afară de prezentările de rigoare, unde sunt studenţi, ce preocupări preferate au,
puteţi întreba pe fiecare despre o experienţă comună, cum ar fi de ex.: care este autorul lor

126
 preferat, care a fost momentul cel mai hazliu din viaţa lor sau alte întrebări de acest fel.
Asemenea întrebări vor stimula o atmosferă de destindere şi lejeritate între participanţi.

4. Comunicarea scopului studiului. Pe scurt vei avea de anunţat care este scopul acestor
întâlniri.

5. Trecerea în revistă a materialului.

După aceasta, veţi distribui foile sau studiile pe care urmează să le folosiţi, arătând pe scurt
cum vor fi parcurse.

6. Încheie cu rugăciune (opţional).

D. Lecţia specială destinată evanghelizării.

1. Invită un prieten creştin cu experienţă să prezinte această lecţie, şi să-şi spună mărturia
personală de trei minute.

Această lecţie va trebui să aibă loc la un moment anume în desfăşurarea studiului. După 4, 5,
maxim 6 lecţii interacta, este bine să organizezi un astfel de studiu evanghelistic.

2. El va prezenta broşura „Cele patru legi spirituale“, oferindu-le participanţilor ocazia de

a-L primi pe Hristos.

Vorbitorul va face tranziţia de la mărturia lui personală la prezentarea „Celor patru legi
spirituale”. Câte o copie a broşurii va fi dată fiecărui participant, aşa încât fiecare să poată urmări
în timp ce vorbitorul citeşte; vorbitorul va invita auditoriul să se roage în tăcere, în timp ce el va
citi rugăciunea cu voce tare.

3. Vorbitorul va distribui cartonaşele de comentarii şi va explica ce trebuie făcut cu ele.

El le va spune participanţilor să-şi scrie numele, adresa, părerea lor faţă de prezentarea ce li s-a
făcut, precum şi dacă este cazul, indicaţia faptului că L-au primit pe Hristos, ca urmare a acestei
prezentări.

4. În urma acestei lecţii, va trebui să te întâlneşti în mod individual cu fiecare membru al

grupului, pentru a răspunde la întrebările lor şi a le explica mai pe larg Evanghelia. De
asemenea, va fi necesar să-i ajutaţi pe noii creştini să primească siguranţa mântuirii şi
să crească în relaţia lor cu Dumnezeu.

Fără o asistenţă adecvată, noul creştin nu va avea suportul şi ajutorul necesar pentru a continua
să crească în credinţă. Este necesar ca el să înţeleagă adevărurile de bază ale noii sale vieţi în
Hristos:
1. Siguranţa mântuirii,
2. Cum să-şi însuşească iubirea şi iertarea lui Dumnezeu,
3. Lucrarea Duhului Sfânt

127
ANEXĂ

MODEL DE INVITAŢIE LA UN STUDIU BIBLIC EVANGHELISTIC

Alex îl vizitează pe Marcu în camera acestuia, pentru a-l invita să participe la un studiu biblic pe
care doreşte să-l organizeze. După ce se salută şi schimbă câteva cuvinte, Alex trece la subiect.

Alex: „Sunt pe cale de a forma un grup, în care să studiem Biblia. (sau: doresc să formez un
grup în care să discutăm diferite teme de interes pentru noi). M-am gândit că poate te-ar
interesa şi pe tine. Îţi mai aminteşti de conversaţia noastră de luna trecută, când am discutat
despre unele chestiuni spirituale? M-ai întrebat atunci ce mă face să cred că Isus este cheia
cunoaşterii lui Dumnezeu, dar n-am mai avut ocazia să continuăm discuţia. Ei bine, studiul
acesta pe care vreau să-l iniţiez îşi propune să răspundă la întrebări de felul acesta. Uite aici,
broşura pe care o vom folosi ca punct de plecare pentru discuţii. Vom studia anumite pasaje
specifice din Biblie şi vom discuta întrebările pe care le vezi aici (îi arată materialul).“

„Ne vom întâlni la mine acasă, în fiecare joi la orele 8 seara, timp de şase săptămâni. Sper că
poţi să vii. De obicei, astfel de studii sunt foarte reuşite.

„Ce crezi, vei putea veni?“

Marcu: „Da, sună destul de interesant.“

Alex: „Bine. Uite aici, o hârtie cu informaţiile de care ai nevoie: adresa mea, precum şi ziua şi
ora la care ne întâlnim. Aştept să ne vedem, joi seara la ora 8.“

128
STRATEGIA MIŞCĂRII NOASTRE

Nu este important numai să înţelegi obiectivele şi ţelurile organizaţiei “Alege Viaţa”, ci trebuie să
ştii cum să le transformi într-o strategie prin care campusul tău să fie câştigat pentru Domnul.
Trebuie să te gândeşti la caracteristicile campusului tău şi la nivelul de dezvoltare al lucrării voastre.

Tu îţi cunoşti campusul, probabil, destul de bine. Ştii ce gândesc studenţii despre participarea la
activităţile studenţeşti (de exemplu: fac parte din diferite grupuri sau sunt indiferenţi?). Tu ştii cum
îşi petrec timpul lor liber (poate unii au serviciu, sunt la seral sau au foarte mult de învăţat, ca cei de
la medicină de exemplu).

De asemenea trebuie să cunoşti stadiul de dezvoltare al mişcării voastre, cât de multe progrese s-au
făcut spre atingerea ţelului de câştigare, zidire şi trimitere. Înţelegerea modului de dezvoltare al
mişcării te va ajuta să hotărăşti când să începi o întâlnire săptămânală, când să-ţi concentrezi efortul
pentru zidirea ucenicilor şi când să-ţi îndrepţi eforturile către evanghelizarea altor grupuri din
campus.

Pentru a te ajuta în evaluarea progresului unei mişcări, “Alege Viaţa” a dezvoltat o strategie compusă
din 4 etape: pătrundere, concentrare, saturaţie şi continuare.
Folosind această strategie vei putea identifica nivelul mişcării şi vei şti ce fel de mijloace trebuie
folosite pentru a face mişcarea să continue să se dezvolte.

A. STRATEGIA CELOR PATRU ETAPE.

CONTINUARE
SATURAŢIE

CONCENTRARE
PĂTRUNDERE

1. Etapa 1. PĂTRUNDEREA

a. În acest stadiu iniţial, obiectivul este de a găsi studenţi şi de a-i aduna laolaltă. Acum cauţi
să dezvolţi un nucleu de 25 până la 40 de studenţi care vor deveni, în cele din urmă,
oamenii de bază care te vor ajuta la evanghelizarea întregului campus. Fără acest nucleu
nu vei reuşi să zideşti o mişcare.
b. Acest stadiu cere multă evanghelizare.
c. Găseşte creştini care sunt gata să accepte provocarea de a se implica în lucrare, de a fi
instruiţi şi de a creşte spiritual.
d. Caută şi găseşte oameni care au influenţă asupra celorlalţi din campus (şefi de cămin,
conducători diverselor grupuri, etc).
e. Foloseşte întâlnirile de evanghelizare în grup. Când organizezi întâlniri în grup mare, mai
mulţi oameni vor auzi Evanghelia şi creşte şansa ca printre ei să fie cei cu ajutorul cărora
vei zidi mişcarea. Nu te limita doar la evanghelizare personală (om la om).
f. Aminteşte-ţi de imaginea ta în faţa necreştinilor. Prima impresie contează foarte mult aşa
că încearcă să fii la înălţime.
g. Perioada de timp în care mişcarea ta va rămâne în faza de pătrundere va fi influenţată de
numărul creştinilor din campusul tău şi de receptivitatea studenţilor faţă de Evanghelie.
39
 Dar nu lăsa aceşti factori să te împiedice să crezi că Dumnezeu va face lucruri
extraordinare! Mişcările pot porni mai greu dar apoi să crească foarte repede.

2. Etapa 2. CONCENTRAREA (Focalizarea)

1. În acest stadiu dirijezi eforturile liderilor mişcării.

2. Saturează o zonă a campusului (de exemplu un cămin) în care poţi forma lideri. Aceştia
vor conduce mişcarea spre faza a 3-a.
3. Ar trebui să ne concentrăm mai ales pe evanghelizarea bobocilor (anul întâi), având în
vedere că ei vor mai fi studenţi 4-5 ani şi vor avea timp să devină lideri. Ei au în general
mai mult timp liber, deci pot participa la mai multe activităţi. De asemenea, bobocii sunt
mai deschişi faţă de Evanghelie decât cei din anii mai mari.
4. În această etapă ar putea începe o lucrare printre alte grupuri cu valoare strategică (de
exemplu: alte cămine sau facultăţi (poate particulare), profesori sau studenţi străini).

3. Etapa 3. SATURAŢIA

i. Etapele 1 şi 2 continuă, chiar dacă intrăm şi în etapa saturaţiei. De aceea, pentru pornirea
ei, este nevoie de foarte mulţi oameni care doresc să se implice în lucrare.
ii. Mişcarea ta se va găsi în etapa a 3-a când 70% din studenţi aud Evanghelia în fiecare an
prin intermediul evanghelizării personale sau prin diferite întâlnire ale grupului.
iii. În această etapă, 2-3% dintre studenţii de la facultate fac parte din grupuri mici de studiu.
iv. Pe lângă evanghelizare personală, au loc conferinţe evanghelistice la scară mare şi alte
întâlniri evanghelistice în grupuri mari (la nivel de cămin, facultate, grupă).

4. Etapa 4. CONTINUARE

a. Toate celelalte etape se desfăşoară acum în mod simultan.

b. Trebuie să fie pus accent pe formarea liderilor, pentru a satura campusul anual.
c. Atenţia se concentrează tot mai mult pe trimitere. Această trimitere include nu numai
campusul, ci şi alte segmente ale societăţii: ex. liceeni, oameni din biserici etc.
d. Campusul a devenit "trimiţător", îndeplinind astfel unul dintre ţelurile principale ale
mişcării: găsirea oamenilor necesari pentru a duce la împlinire Marea Trimitere în această
generaţie.

B. FOLOSIREA STRATEGIEI CELOR PATRU ETAPE ÎN CAMPUSURI

DIFERITE.

1. CAMPUS „MULTI-DIVERS”

Campusul multidivers se referă la o universitate atât de mare şi de diversă, încât câştigarea

numai a unui segment al ei nu ar conduce la aducerea la Hristos a tuturor studenţilor. De
exemplu, la mai multe facultăţi studenţii maghiari fac grup separat de cei români. De
asemenea, unele facultăţi au studenţi în cămine, iar altele nu. Nu există o strategie unică
pentru acest tip de campus, ci mai degrabă o strategie compusă din elemente cuprinse în
fiecare din următoarele strategii.
2. CAMPUS „EXTRA-CĂMIN”

Este acel campus în care majoritatea studenţilor locuiesc în oraş (cu părinţii sau în gazdă).
Studenţii nu trăiesc în cămin şi nici nu se identifică cu căminele în ceea ce priveşte viaţa lor
socială sau activităţile lor extraşcolare. Grupurile cu un interes comun (de exemplu, băieţii
40
care joacă fotbal împreună, cluburi de speologie, etc.), nu sunt puternice în campusurile
extracămin.

I. Etapa 1. PĂTRUNDEREA

Aici găsim şi apoi dezvoltăm lideri.

1. O mişcare are nevoie de "motoare" (acele persoane cu o inimă pentru Dumnezeu şi
foarte învăţabile). Obiectivul acestei prime etape este de a găsi şi forma aceşti lideri.

2. Primul lucru care trebuie făcut este de a determina locurile în care se întâlnesc studenţii.
Spre deosebire de celelalte, multe campusuri extracămin nu au acele elemente
tradiţionale care asigură o audienţă la prezentarea Evangheliei. Dacă există studenţi care
locuiesc în campus trebuie să începem cu ei pentru că ei sunt cei mai accesibili şi pot
furniza un impuls mişcării.

3. Câteva consideraţii speciale. E dificil să ai primul contact cu studenţii prin telefon.

Deoarece studenţii stau doar câteva ore la facultate în afara orelor de şcoală, s-ar putea
să fie dificilă stabilirea unei întâlniri. Orarele lor sunt în general foarte încărcate, deci s-
ar putea să fie foarte greu să-i motivezi să se întâlnească cu tine.

4. Sugestii. Cele mai potrivite ore pentru a găsi un student acasă sunt între 20-22.
Stabileşte întâlniri dimineaţa devreme sau imediat după ore. Sau poţi să te întâlneşti cu
el seara în oraş. Locuri posibile: o cofetărie, un parc etc. O sursă bună de contacte este
folosirea unui sondaj. Poţi aşeza o masă cu cărţi creştine la ieşirea din facultate şi să îi
rogi pe studenţii interesaţi să completeze un sondaj pentru a primi o carte.

5. Idei importante pentru a zidi ucenici din această categorie de studenţi. Organizează cât
mai multe excursii la sfârşit de săptămână şi alte ieşiri. Aceste ieşiri sunt printre
puţinele locuri în care ei se pot întâlni cu ceilalţi creştini de la facultatea lor. Invită-i cu
tine la biserică. Aminteşte-ţi că studenţii din oraş se vor întâlni mai mult în funcţie de
orele lor libere decât în funcţie de interesele lor comune. Părinţii exercită o mai mare
influenţă asupra studenţilor ce locuiesc în oraş, din moment ce marea lor majoritate îşi
văd părinţii în fiecare zi.

6. Creează momentum de lucrare în campusul extracămin. O atmosferă apatică la facultate

şi prezenţa unor activităţi concurente în afara şcolii, pot opri momentumul unei mişcări
din campus. Va trebui să foloseşti activităţi cât mai atractive. De exemplu întâlniri cu
persoanele cele mai cunoscute din campus (studenţi sau profesori) sunt de recomandat
pentru etapa de infiltrare (pătrundere).

II. Etapa a 2-a. CONCENTRAREA

Dirijează eforturile liderilor.

a. Saturează acel segment al campusului în care pot apărea liderii, care vor fi cei mai
eficienţi în a duce la îndeplinire etapa a 3-a. În cele mai multe cazuri aceştia sunt
bobocii.

b. Un grup important asupra căruia trebuie să-ţi concentrezi atenţia, pe lângă alte
grupuri existente în campus, este cel al colegilor tăi. Colegii tăi de an sau de grupă
sunt o altă sursă de posibile contacte (una din puţinele astfel de surse în campusul
extracămin).

c. Procesul de zidire a ucenicilor poate fi ulterior accelerat prin încurajarea studenţilor de

41
 a sta în chirie în acelaşi complex, de a forma grupuri de rugăciune şi de a continua
organizarea de excursii, picnicuri şi alte întâlniri sociale la sfârşit de săptămână.

III. Etapa a 3-a. SATURAŢIA

Evanghelia trebuie să fie prezentată în întregul campus. În această etapă s-ar putea să
doreşti să-ţi menţii programul de saturare în comunitate pentru a ajunge la studenţii care nu
locuiesc în campus, ci în afara lui, acasă şi în oraş. Continuă să pui accentul pe
evanghelizarea printre colegi şi în grupuri deja formate (cluburi, grupări sportive etc.)

IV. Etapa a 4-a. CONTINUAREA

Menţine saturaţia completă în mod continuu. Activităţile din campusul extracămin în

timpul etapei a 4-a sunt aceleaşi cu cele enumerate anterior în modelul pentru etapa a 4-a.

3. CAMPUS FĂRĂ ELAN

Există campusuri unde sunt puţini studenţi sau un număr mic de facultăţi. În aceste locuri
studenţii nu simt că aparţin de o universitate şi nici nu se simt uniţi. Acesta sunt campusuri fără
elan şi energie studenţească. Problema de care ne izbim, când vrem să construim aici o mişcare
care să aibă „momentum” este inerţia lor.

a. În acest caz trebuie să ne păzim de ideea că Dumnezeu nu va putea face nimic acolo.
Dacă satan te convinge de acest lucru, eşti dezarmat pentru luptă. Atunci când
problemele în acest tip de campus devin mari, ar fi greşit să tragi concluzia că uneltele
folosite de “Alege Viaţa” nu vor da roade. Un pas important pentru a-L vedea pe
Dumnezeu câştigând studenţii dintr-un campus “fără elan” este clădirea unei mişcări de
rugăciune acolo. Apoi poţi începe să foloseşti materialele de evanghelizare şi de zidire a
ucenicilor pe care le-ai primit.

b. Caută studenţii care sunt lideri şi foloseşte diferitele materiale disponibile pentru a le
spune despre mântuirea prin Hristos. Evanghelizarea şi provocarea lor ar trebui făcută
individual. Chiar dacă locurile în care îi vei găsi sunt diferite, metodele de a-i câştiga şi
zidi sunt aceleaşi.

c. În timp ce cauţi liderii, să nu treci cu vederea acele părţi ale campusului care par lipsite
de importanţă. De exemplu, grupurile cu un hobby comun (club de dans, echipă de
fotbal, grup de speologi, medicinişti) sau grupurile minoritare.

Concluzii
Trebuie să ne amintim că viziunea noastră trebuie să cuprindă câştigarea întregii lumi pentru Isus
Hristos.Mişcarea din campusul nostru nu este un scop în sine, ci este doar o modalitate de a ajuta la
îndeplinirea Marii Trimiteri. Pe măsură ce participi la câştigarea campusului tău, mişcarea va
produce ucenici care vor fi trimişi la câştigarea oamenilor din alte părţi ale lumii. Cu alte cuvinte,
dacă lucrarea din campusul nostru nu produce bărbaţi şi femei care să meargă în toată lumea, atunci
nu ne-am atins obiectivul nostru. "... Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-
le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări." ( 2 Corinteni
5:19 )

42
Capitolul 14
EVANGHELIZAREA CA STIL DE VIAŢĂ

Trăim zile extraordinare, zile în care biserica lui Hristos culege cea mai mare recoltă spirituală din
toată istoria. Ca şi creştini, noi avem privilegiul de a lucra împreună cu Păstorul cel bun, în timp
ce El caută să mântuiască pe cei pierduţi. Deşi vestirea Evangheliei este cel mai mare privilegiu
pe care Domnul ni l-a dat, totuşi mulţi creştini sunt descurajaţi de rezultatele mărturiei lor sau
chiar nu reuşesc să vorbească altora despre cel mai minunat lucru din viaţa lor: iertarea păcatelor
prin cunoaşterea Domnului Isus Hristos. În procesul evanghelizării vedem că sunt multe bariere,
care-i împiedică pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu şi pe noi, creştinii, să ne apropiem de ei cu
mesajul mântuirii.

Societatea post-modernă în care trăim azi, ne obligă, pe noi, creştinii, să conştientizăm faptul că
evanghelizarea este, de cele mai multe ori un proces, ce cuprinde mai multe etape. La acest
moment al civilizaţiei umane, trebuie să renunţăm la ideea, că strategia de acoperire şi filtrare ar fi
singura modalitate de evanghelizare pe care o avem.

Aşa cum în aceste zile ne gândim la un război împotriva terorismului, ca şi creştini, trebuie să ne
amintim, că suntem într-un “război” ale cărui lupte sunt mai complexe şi mai mari decât ale
oricărui război ce-a avut loc vreodată. De aceea şi evanghelizarea în secolul 21 va trebui să aibă,
şi ea, mai multe „fronturi de atac”, şi acest lucru va cere o creativitate mult sporită din partea
noastră.

Pesimismul şi suspiciunea ce caracterizează generaţia 2000 şi situaţia actuală din România, iată
“fronturile” pe care vrem să luptăm pentru a ajunge cu Evanghelia la cei pierduţi.

Când e vorba de evanghelizare, creştinii se împart de obicei în două tabere:

¾ „Facem evanghelizare doar prin relaţii, fiindcă trebuie să ne câştigăm dreptul de a fi auziţi”
¾ „Isus ne porunceşte să propovăduim Evanghelia la orice făptură. Sunt mii de oameni pregătiţi
să-L primescă pe Hristos chiar acum, doar aşteaptă ca cineva să vină la ei. Noi trebuie să
mergem direct la aceştia.”

Dacă vrem, însă, să urmăm modelul lui Hristos, nu putem neglija nici una din aceste două opinii.

1) Trebuie să “semănăm” din belşug. În Evanghelia după Marcu, capitolul 16, Domnul ne-a
poruncit să predicăm Evanghelia la toate făpturile şi să culegem roadele care sunt coapte şi
gata pentru seceriş, iar în Evanghelia după Ioan, capitolul 4 să adunăm roada „coaptă” sau
filtrată. Noi ştim că Evanghelia are puterea să pătrundă în inimile oamenilor (Romani 1.16), că
Duhul lucrează convingând şi pregătind oamenii pentru a primi Evanghelia şi că am primit
autoritatea de a fi martorii lui Hristos (Faptele Apostolilor 1.8). Avem deci toate motivele să
vorbim cu îndrăzneală şi să ascultăm plini de încredere de porunca Domnului, aşa cum îi
vedem făcând pe apostoli şi pe creştinii din primul veac. (Fapte 8.1,4)

2) Trebuie să pregătim terenul pentru a “secera” mai târziu. Privind această generaţie, este
evident că sunt foarte mulţi tineri care nu sunt pregătiţi să primească Evanghelia de la prima
sau chiar a doua auzire. Atunci cum vom semăna în inimile şi minţile lor Cuvântul, care nu se
 va întoarce fără să aducă acel rod promis în Isaia? Şi cum vom putea ajuta această generaţie,
obsedată de plăcerea momentului şi de problemele cu care se confruntă, să-şi pună întrebările
care s-o ajute să simtă şi să conştientizeze nevoia ei de un Mântuitor. Este clar în Ioan 4 că
ucenicii au “secerat” ceea ce alţii au “semănat”, Ioan Botezătorul fiind unul dintre cei ce au
pregătit poporul să audă. Cum pregătim, deci, această generaţie să audă Evanghelia?

3) Evanghelizare prin relaţii. în timp ce culegem „roada” coaptă şi semănăm Cuvântul, ca să

pregătim „terenul” pentru „secerişul” de mai târziu, Domnul vrea să ne ocupăm şi de cei pe
care i-a pus în jurul nostru. Într-o cultură pesimistă şi suspicioasă, relaţiile noastre cu oamenii
trebuie să aibă un rol foarte important în evanghelizare şi ucenicizare. Cu toate acestea nu
trebuie să uităm că aceste relaţii nu pot mântui pe nimeni prin ele însele.

A doua mare poruncă a Domnului nu este evanghelizarea, ci iubirea aproapelui nostru, care
înseamnă, cu siguranţă, mai mult decât numai evanghelizarea celor ce nu sunt creştini,
înseamnă şi a veni în întâmpinarea nevoilor lor. Dar care sunt nevoile la care ar trebui să ne
gândim?
Ştim cu toţii că cea mai mare nevoie a fiecărui om este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Apoi ei au nevoie:
• Să te rogi pentru ei
• Să-i ajuţi cu tot ce poţi atunci când au nevoie de ajutor
• Să fii un prieten pentru ei
• Să petreci timp cu ei

Aşadar, prin tot ceea ce facem şi spunem în relaţia noastră cu ei, noi vrem să le arătăm dragostea
lui Dumnezeu pentru ei.

Înţelegând aceste lucruri cum putem din dragoste pentru ei să nu neglijăm nevoia lor cea mai mare,
nevoia de Hristos (Fapte 4:12)? Acesta este unul dintre „fronturile” care merită îndeosebi atenţia,
creativitatea şi mai ales rugăciunea noastră. Nu poate fi dat un răspuns uşor sau o formulă care să
ne ghideze, doar Duhul Sfânt ne poate călăuzi cu adevărat în această problemă. Totuşi, care sunt
lucrurile pe care le putem şti cu certitudine şi pe care trebuie să le facem noi?

1) Trebuie să nu uităm că oamenii se întorc la Domnul şi ajung să creadă în Isus Hristos ca

Mântuitor şi Domn numai dacă aud Evanghelia (Romani 10:14). Relaţia noastră cu oamenii nu
are puterea să mântuie pe nimeni. Deci, evanghelizarea prin relaţii înseamnă să ne asigurăm cu
blândeţe şi dragoste că cei pe care îi cunoaştem aud şi înţeleg Evanghelia.

2) Nu trebuie să ne facem iluzii că oamenii pe care îi cunoaştem, se vor întoarce la Domnul

doar dacă noi menţionăm ceva despre Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm ocaziile când ei
vor dori să le explicăm clar şi simplu cum ei pot avea o relaţie cu Dumnezeu. Nevoia lor să
audă Evanghelia este urgentă, deci nu putem amâna comunicarea Evangheliei mult timp,
fiindcă ei au nevoie de ea. Şi Duhul Sfânt, ne va călăuzi să fim sensibili când luam iniţiativa
să le prezentăm prietenilor Evanghelia.

În ultimii ani, în “AlegeViaţa”, Domnul ne-a dat marele har de a dezvolta unelte, strategii, şi materiale
prin care putem acoperi bine “frontul” de a duce Evanghelia cât mai multor studenţi şi într-o măsură
semnificativă şi idea de a pregati terenul şi de a semăna cât mai larg şi dorim să continuăm să
dezvoltăm mijloace în aceste două direcţii, prin care să ajungem la această generaţie cu Evanghelia.
„Frontul” al treilea, cum să atingi prietenii şi colegii cu Evanghelia este o provocare foarte mare
pentru mulţi, de aceea vom da o atenţie deosebită acestei probleme în rândurile ce vor urma.
Evanghelizarea ca mod de viaţa, două extreme
„Este suficient să fiu o mărturie prin viaţa mea, dar nu pot să vorbesc cu cunoscuţii mei direct
despre Evanghelie.” ...un creştin

„Mai degrabă aş vorbi cu cineva necunoscut după un sondaj, decât cu cineva care mă
cunoaşte” ...un student creştin sincer, din campusul tău.

Imagineză-ţi că abia s-a terminat un curs şi ai o pauză de o oră până începe următorul. Doi colegi
te invită la un suc, ca să treacă timpul mai repede. Acolo, afli că e ziua unuia dintre ei, care se şi
oferă să facă cinste. După toate astea, aşezaţi comod cu băutura în faţă, discuţia începe de la sine:
fotbal, distracţii, câte un banc mai mult sau mai puţin curat, fete, calculatoare, modă etc. etc. Tu
stai acolo şi inima-ţi bate tare. Te întrebi: “Doamne, oare cum pot eu să fiu o mărturie pentru ei?”
Versetul din 1 Petru 3:15 îţi vine în minte... „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere
socoteală de nădejdea care este în voi...” Aaaa! Ai scăpat, fiindcă ei nu ţi-au cerut asta. Însă
Duhul te trage parcă de ureche şi simţi că totuşi, printre zecile de lucruri fără importanţă pe care
le-aţi discutat deja, ai vrea să strigi: “Nu înţelegi? Isus a murit şi pentru tine!” Între fotbal, fete şi
bancuri proaste, cum poţi vorbi despre Isus? Ce vor gândi ei despre tine dacă vor şti despre
credinţa ta? Mulţi ne putem identifica cu situaţia aceasta, nu-i aşa? De câte ori nu ne-am simţit
neputincioşi sau cel puţin temători atunci când a trebuit să ne mărturisim credinţa în faţa
cunoştinţelor noastre?

Atunci, cum să-ţi abordezi colegii? Ce strategie să adopţi, ca să te apropii încet, dar sigur, de ei,
având în minte şi uneltele pe care deja le ai la dispoziţie (vezi punctele 1 şi 2). Cum poţi să
trăieşti Evanghelia şi s-o comunici celor cu care te întâlneşti în mod obişnuit? Cum poţi să-i
înţelegi şi să clădeşti poduri spre lumea lor? Cum putem ajunge la ei cu Evanghelia?

Câteva motivaţii la care să ne gândim

De ce să ne mărturisim credinţa prietenilor şi cunoscuţilor noştri?

1) Din dragoste pentru ei. Dacă n-ai această dragoste, roagă-L pe Domnul să ţi-o dea.
2) Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Romani 10:13-17
3) Războiul în tranşee. După ce culegem “roadele coapte” dintr-o zonă sau o cultură, cum îi
vom atinge pe cei care nu erau pregătiţi încă, atunci când noi am “cules”? Într-o cultură
ce tinde să devină tot mai mult una post-creştină, cum vor înţelege ei relevanţa
Evangheliei?
4) Antecedente biblice. Câţi dintre ucenici au fost fraţi, sau au venit în contact cu Isus prin
relaţii? Andrei—Petru, Filip—Natanael, Ioan Botezătorul—Iacov, Ioan, Andrei şi alţii.
Alte exemple: vameşii care s-au aflat în casa lui Matei, cunoscuţii sameritencii cu care
Isus a stat de vorbă la fântână etc. Avem şi în “Alege Viaţa” exemple de misionari care
L-au cunoscut pe Domnul prin fraţii sau surorile lor şi care acum lucrează împreună în
“Alege Viaţa”.
5) Dezvoltarea evanghelizării prin relaţii ne va deschide alte şi alte uşi. Prin fiecare student
care se va întoarce la Domnul, toate cunoştinţele lui vor avea acces la Evanghelie.
6) Relaţiile care există formează o bază bună pentru ucenicizare, când oamenii se vor
întoarce la Domnul.

Bariere care ne împiedică să atingem cu Evanghelia cunoştinţele noastre.

1) Fiindcă ei ne cunosc, uneori ne este mai greu să vorbim cu ei despre lucrurile spirituale.
2) Mulţi dintre ei nu se întorc la Domnul după ce au auzit prima dată Evanghelia şi chiar
arată dezinteres faţă de acest subiect.
3) Trebuie să investeşti timp în relaţia cu ei.
 4) Ne este ruşine.
5) Eşecul sau păcatul nostru din trecut sau chiar prezent poate afecta impresia pe care ei o au
despre noi.

Paşi concreţi spre evanghelizarea ca mod de viaţă

1) Fă o listă de cinci sau şase oameni cărora visezi să le împărtăşeşti Evanghelia. Roagă-te
pentru ei zilnic şi cere chiar prietenilor tăi creştini să se roage pentru ei (poţi folosi foia
Suflet la suflet).
2) Roagă-te Domnului să-ţi arate ce înseamnă ca tu să-i iubeşti pe ei?
3) Încearcă să-i asculţi atunci când vorbesc. Ei sunt oameni cunoscuţi ţie şi ca să le
comunici Evanghelia ai nevoia să auzi ce ei gândesc şi simt, şi ce probleme au. Caută să-
i cunoşti pe ei, preocupările şi gândurile lor, mai mult decât să comunici ideile şi
gândurile tale. Află care le sunt interesele şi problemele, şi, ţinând cont de toate acestea,
caută spre ei un pod pentru Evanghelie.
4) Ţinând cont de nevoile, problemele sau interesele lor, ia iniţiativa să le prezenţi
Evanghelia cu dragoste şi blândeţe, arătându-le că într-adevăr îţi pasă de ei. Prin întrebări
bine puse, vei putea să introduci în mod natural Evanghelia şi poate chiar mărturia ta.
5) Dă ocazia celor cărora le-ai prezentat Evanghelia să răspundă la ea şi dacă nu sunt
pregătiţi să se roage chiar atunci, fii sigur că ei ştiu ce să facă dacă vor dori să-L
primească pe Domnul mai târziu.
6) Dacă nu sunt pregătiţi, nu forţa nota, ci încearcă să înţelegi, ca cineva căruia îi pasă de ei,
care sunt obiecţiile, piedicile sau neclarităţile lor. Dă-le timp să se gândească la ce au
auzit şi nu-i zdrobi cu argumentele tale, arătând respect faţă de ei şi părerile lor.
7) Caută ocazii şi momente potrivite în care să redeschizi subiectul, într-o discuţie
individuală sau în grup cu alţi colegi. Străduieşte-te să creezi un mediul în care ei să se
simtă liberi să pună întrebări sau să-şi manifeste obiecţiile, fără să fie atacaţi sau judecaţi
pentru ceea ce spun.
8) Roagă-te mereu ca Domnul să-ţi cureţe inima de orice motivaţie greşită, ca tot ceea ce
faci să fie din dragoste pentru Dumnezeu şi în plinătatea Duhului Sfânt.

Resurse disponibile

• Întrebările de la sondajul “Goana după”

• Articole care conţin şi Evanghelia
o “Fitzuica”
o Broşura „Cele patru legi spirituale”
o Broşura de la Student Venture “Trei dimensiuni”
o Broşura cu Icoane
o Alte sondaje şi materiale.
• Cărţi
o „Mai mult decât un simplu tâmplar” Josh McDowell esenţe” C.S. Lewis
o „Creştinismul redus la
o „Viaţa care a schimbat cursul istoriei”
o „Mărturii care cer un verdict”

• Filme video
o Filmul „Isus”
o „Dragostea Prietenului meu”
o „De ce să aştepţi” Josh McDowell
o „Fără a două şansă”
o şi multe altele
Anexă

GHID DE FOLOSIRE A FORMULARULUI “SUFLET LA

SUFLET”

Formularul din pagina următoare poate fi folosit în trei moduri:

‰ Ca devotare din partea studenţilor ca ei să împărtăşească Evanghelia cu prietenii al căror

nume a fost scris pe foaie şi ca ghid de rugăciune pentru ei

‰ Ca o modalitate de a vedea cum a lucrat Domnul cu fiecare în parte. La sfârşitul lunii

poate deveni „o piatră de aducere aminte” despre lucrările Domnului ca răspuns la
rugăciunile noastre.

‰ Ca unealtă în ucenicizare, prin care vei putea să discuţi cu ucencii tăi despre planul lor de
a ajunge la colegii lor cu Evanghelia. Acest formular pote contribui la dezvoltarea,
antrenarea şi sfăturirea lor în a-i atinge cei din jur. De exemplu, dacă şi-au propus să dea
un articol la un prieten şi să discute la un suc, îl poţi întreba apoi, cum a mers. Dacă n-a
putut face tranziţia la Evanghelie poţi să-l ajuţi să ştie cum să facă acest lucru pe viitor şi
ce să facă mai departe cu cel cu care va vorbi.

Pătrăţelele din formularul „Suflet la suflet” se referă la împărtăşirea Evangheliei sau

împărtăşirea mărturiei personale. Noi considerăm că am împărtăşit Evanghelia cu cineva dacă
am explicat cu claritate Evanghelia şi dacă i-am dat persoanei respective ocazia să-L primească
pe Hristos. Dacă nu este pregătită să-L primească pe Hristos atunci vom face tot posibilul ca
persoana respectivă să înţeleagă cum va putea să-L primească pe Hristos în viitor.

Vrem să evităm argumente şi discuţii, care implică diverse cunoştinţe, pentru că e posibil să
câştigăm doar o bătălie, dar să pierdem războiul. O inimă plină de dragoste va căuta să respecte
oamenii şi părerile lor, chiar dacă nu este de acord cu ei. Dorim mai degrabă să descoperim
barierele care îi împiedică să-L primească pe Hristos, iar prin discuţii şi timp petrecut împreună
să reuşim în viitor să depăşim aceste bariere.
Suflet la Suflet

Credinţa …Rezultatele în
Mea … seama Lui Dumnezeu

Ştiri şi oportunităţi din ultima săptămână:

Prenume Relaţia Evang. Mărt. Ce s-a întâmplat

1. ________ __________ _______________________

2. ________ __________ _______________________
3. ________ __________ _______________________
4. ________ __________ _______________________
5. ________ __________ _______________________
6. ________ __________ _______________________

Încă să ne rugăm pentru:

__________________ ______________________ _________________

__________________ ______________________ _________________

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede
în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără
propovăduitor?

Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris:
„Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor
ce vestesc Evanghelia!”
Romani 10. 14, 15
Capitolul 15
DESCRIEREA SLUJBEI RESPONSABILULUI CU
EVANGHELIZAREA

Cel care are ca responsabilitatea, în echipa voastră de lideri, să se ocupe de evanghelizare,

trebuie în primul rând să aibă inima lui Isus pentru oamenii pierduţi. Apoi ar fi câteva lucruri pe
care ar trebui să le facă:

• Să evalueze periodic evanghelizarea în campusul vostru:

o Să se intereseze cum merge evanghelizarea personală a celor implicaţi şi s-o
stimuleze, reîmprospătând periodic viziunea

o Să evalueze oportunitatea de a organiza un eveniment evanghelistic mare, în

funcţie de perioada din semestru şi de necesitatea unui astfel de eveniment. După
această evaluare personală trebuie să comunice cu liderul echipei această nevoie
pe care el o vede, urmând ca să discute apoi în cadrul echipei despre această
posibilitate.

ƒ Trebuie să cerceteze, poate în urma chestionarelor făcute, care sunt

subiectele de care studenţii sunt interesaţi, subiecte ce ar putea constitui
tema unui eveniment evanghelistic mare

ƒ Trebuie ca atunci când se organizează un eveniment evanghelistic, să

vegheze ca să nu se piardă scopul evenghelistic al acelui eveniment, poate
întrebându-şi echipa, atunci când se planifică evenimentul cum ajută
lucrurile care se propun la realizarea scopului

• Să se gândească la noi resurse şi modalităţi relevante de a atinge cu Evanghelia studenţii

din campus

• Să reamintească periodic ce unelte evanghelistice au la dispozitie cei implicaţi (broşuri,

studii evanghelistice, filme video, filmul „Isus” etc.) şi să fie gata să prezinte pe scurt
cum acestea pot fi folosite de către cei implicaţi în lucrare

• Să se intereseze dacă sunt destule materiale necesare evanghelizării în campusul lui,

urmând să comunice din timp liderului echipei sale nevoile din acest domeniu

• Să fie el însuşi un exemplu în evanghelizarea personală

184
 PARTEA a-IV-a

UCENICIZAREA, CONSOLIDAREA UNEI

MIŞCĂRI
 Calea
lea esenţială pentru un lider local
Scopul: Transformând studenţii pierduţi în lideri-slujitori după modelul lui Hristos

Capitol 6 Ucenicizarea
(Coloseni 3:12-17) (Efes. 4:11-16)
Viziunea
• Bazale Biblice pentru ucenicizarea în grupuri Comunitatea care schimbă
• Clădirea de relaţii de prientenie în ucenicizare vieţi şi lumea
(Fapte 2:42-47)
• Cum să faci ucenicizare
• Bazele consolidării în credinţa a noilor creştini - 50 studenţi care sunt în grupuri
• Un model biblic pentru ucenicizarea în grupuri mici.
-Campusul acoperit cu
mici Evanghelia de mai multe ori în
• Stabilirea unui grup de ucenicizare decursul anilor
-Studenţi care încep relaţia cu
• Recunoaşterea unui grup de ucenicizare Domnul şi intră în procesul
eficient ucenizării, integrându-se în
• Rolul de lider, principii ale ucenicizării mişcare.
-Studenţi antrenaţi pentru
multiplicare, lideri dezvoltaţi
-Vieţi schimbate după modelul
lui Hristos
-studenţi trimişi la “seceriş”
-se nasc alte grupuri mici
Valori: unitatea, credinţa,
dragostea, viziunea,
misiunea, închinarea.

Elemente de bază
-lider
-grupul decisive de cinci
-misionar “antrenor”
-resurse din mişcarea locală
-Voluntari sau/şi Biserica-
partener
CONDUCEREA UNEI MIŞCĂRI SPIRITUALE

Lumea de astăzi are nevoie de creştini instruiţi ca tine, credincioşi dinamici pregătiţi să-i conducă pe
alţii şi să aibă un impact în societatea noastră. Acest manual îţi furnizează mijloacele de instruire.
Dar mijloacele nu sunt suficiente, tu ai nevoie de o umblare profundă, zilnică cu Hristos. Succesul
lucrării tale nu este determinat de instruirea pe care o primeşti, ci depinde în primul rând de umblarea
ta cu Hristos şi de ceea ce face El prin tine.

În Ioan 7:38, Isus spune: "Cine crede în Mine, din inima lui vor curge
râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Viaţa lui Isus din noi se revarsă în
afară, producând o lucrare dătătoare de viaţă. Nu încerca să iei apă
dintr-un râu secat; asigură-te că râul este în permanenţă legat la sursă.
Doar Isus poate face să izvorască „apa” din care curge lucrarea ta.
Sperăm că acest capitol te va ajuta să descoperi secretul unui lider
spiritual: Isus este întotdeauna sursa.

TIMPUL DE PĂRTĂŞIE CU DOMNUL

Timpul pe care-l petrecem zilnic în intimitate cu Dumnezeu este esenţial pentru lucrarea noastră.
Isus a demonstrat că lucrarea noastră publică pentru Dumnezeu este precedată de timpul pe care-l
petrecem în intimitate cu Dumnezeu. El a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-şi
alege apostolii şi a lăsat mulţimile şi pe apostolii neliniştiţi, ducându-se într-un loc singuratic pentru
a sta de vorbă cu Tatăl (Marcu 1:35). Începe-ţi, deci, lucrarea cu cea mai importantă
întâlnire! Fixează-ţi în orar un timp pe care să-l petreci zilnic cu Dumnezeu. Alege un timp din zi
în care poţi fi atent şi în care nu vei fi întrerupt. Fă din acest timp o prioritate.

Studiu biblic

Un conducător spiritual are nevoie de o cunoaştere tot mai solidă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu
cât vei citi mai mult Scriptura cu atât Îl vei cunoaşte şi înţelege tot mai mult pe Dumnezeu, atributele
Sale, puterea Sa, promisiunile Sale şi relaţia Lui cu tine. De asemenea îţi vei stabili convingeri
biblice puternice care îţi vor determina comportamentul şi te vor ajuta să vorbeşti despre Hristos cu
încredere.
Studiind Cuvântul vei avea şi un model pentru viaţa ta: viaţa lui Hristos. Exemplul Său de
conducător te poate ajuta să echilibrezi îndatoririle pe care le ai cu dragostea faţă de oameni.

Învaţă să cauţi în Biblie răspunsurile la întrebările pe care ţi le pun alţii. Ea este baza pentru luarea
unor decizii obiective, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu al omului.

Rugăciunea

Dacă vrei să înveţi să te rogi, începe prin a te ruga. Apoi roagă-te şi mai mult. Rugăciunea
demonstrează dependenţa noastră de Dumnezeu pe măsură ce urmăm exemplul lui Isus şi ne rugăm
în mod continuu. Rugăciunea eliberează puterea lui Dumnezeu şi ne aduce în prezenţa Tatălui
nostru.

Învaţă să-L lauzi pe Dumnezeu atunci când te rogi. În loc să te lamentezi, roagă-te. Supărarea şi
amărăciunea noastră dispar pe măsură ce aducem mulţumiri. "Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos
să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm." (Psalmul 147:1)
43
Roagă-te pentru toate activităţile tale. Când mergi să vorbeşti la o întâlnire, roagă-te înainte de a
pleca, în timp ce eşti prezentat, pe măsură ce vorbeşti şi chiar şi după întâlnire. Roagă-te tot timpul!

Urmăreşte punctele următoare care te vor ajuta să experimentezi un timp de rugăciune profund:

M - Mărire: Preamăreşte-L pe Dumnezeu, laudă-L pentru cine este, pentru ceea ce a făcut
şi va face.
M -Mărturisire: Recunoaşte orice păcat pe care EL ţi-l descoperă şi mulţumeşte-I
pentru iertarea Sa.
M - Mulţumire: Adu mulţumire lui Dumnezeu în orice situaţie, ştiind că tot ceea ce face
El este spre binele tău.
M -Mijlocire: Adu la cunoştinţa lui Dumnezeu toate cererile tale, mici sau mari,
deoarece El are grijă de toate nevoile noastre.

Răspunsul nostru la îndurarea lui Dumnezeu trebuie să fie ASCULTAREA.

"Încă n-a văzut lumea ce poate face Dumnezeu cu, prin şi pentru un om care este în totalitate supus
Domnului Isus Hristos." Aceasta a fost provocarea ce l-a făcut pe D.L.Moody să spună: "Eu vreau să
fiu acel om." Dumnezeu a folosit un om "obişnuit" pentru a evangheliza mari mulţimi.

Cel mai bun test al dragostei noastre pentru Hristos este ascultarea. Isus a spus: "Cine are poruncile
Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi
Mă voi arăta lui." (Ioan 14:21)

Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu şi dragostea Lui faţă de noi, cu atât mai mult vom vrea
să-I fim plăcuţi. Ştiind că dragostea Lui este necondiţionată şi constantă, vom avea încredere cu
privire la viitor. Nimic din ceea ce pot să fac nu-L va determina pe Dumnezeu să mă iubească mai
mult mâine decât mă iubeşte astăzi. Nimic din ceea ce pot să fac nu-L va determina să mă iubească
mai puţin. Dar, pentru a experimenta avantajele acestei iubiri, trebuie să-L ascult.

MĂRTURIA CREŞTINĂ

Singurul lucru pe care mulţi oameni îl asociază cu prima lor experienţă de mărturisire a credinţei,
este teama. Ei îşi uită şi numele, îşi pierd vocea sau încep să tremure. Apoi se gândesc la toate
lucrurile inteligente pe care ar fi trebuit să le spună.

Mărturia ne aduce bucurie când suntem călăuziţi de Duhul Sfânt. Ea ne forţează să ieşim din starea
de automulţumire şi să ne încredem în Dumnezeu. După cum un muşchi se întăreşte prin exerciţiu
fizic, tot aşa credinţa noastră devine mai puternică pe măsură ce mărturisim altora despre Isus
Hristos.

Un student care nu mărturiseşte va începe în cele din urmă să stagneze spiritual. Oamenii îşi dezvoltă
o credinţă centrată în propria persoană şi apoi încep să-i critice pe cei care fac evanghelizare. Ei uită
că sunt într-o luptă spirituală; sunt astfel înşelaţi, rămânând deoparte, din indiferenţă şi pasivitate.

Aminteşte-ţi că noi nu mărturisim pentru a fi mai spirituali sau a câştiga anumite favoruri de la
Dumnezeu. Noi mărturisim din "revărsarea" vieţii lui Isus în noi. Asigură-te că eşti plin de Duh în
fiecare zi şi că eşti gata să fii folosit de Dumnezeu.

PĂRTĂŞIA CU ALŢII
44
"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii..."
(1Ioan 1:7)
Părtăşia este armonia cu alţi creştini pe măsură ce umblăm în lumina călăuzitoare a Duhului lui
Hristos.
Ca şi lider, ai nevoie de părtăşie cu alţi credincioşi, după cum ai nevoie de părtăşie cu Dumnezeu.
Nu fi un "singuratic" spiritual. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu alţi creştini pentru a vă
încuraja reciproc spre creştere. Fii cât poţi de vulnerabil faţă de ei.

ADMINISTRAREA TIMPULUI

Pentru un lider, timpul este foarte preţios. Nu poate fi oprit sau înmagazinat. Timpul nu este
reversibil, aşa că învăţând să ţi-l administrezi, poţi da o amploare mult mai mare vieţii şi slujirii tale.
Începe prin a-ţi fixa obiective şi scrie aceste lucruri în programul tău.

După ce ai stabilit obiectivele fă o listă cu "DE FĂCUT". Enumeră activităţile impuse de către
obiectivele propuse. De exemplu să presupunem că ţelul urmărit este obţinerea unui 9 la chimie
organică. "De făcut" va fi pentru tine să înveţi câte o oră în fiecare zi. Vei scrie, deci, în orar "de la
ora 14 la 15 zilnic" şi vei dedica această oră studiului.

CONCLUZIE

A fi lider al unei mişcări spirituale cere mai mult decât metode eficiente şi instruire. Trebuie să
laşi Duhul lui Dumnezeu să-ţi transforme atât inima şi caracterul, cât şi activităţile.

45
Partea a- IV-a
UCENICIZAREA, CONSOLIDAREA UNEI
MIŞCĂRI

Cel mai important element al ucenicizării nu este o diagramă, nu este o doctrină, o metodă sau o
lecţie de instruire, ci este o PERSOANĂ, Duhul Sfânt. Dumnezeu, prin Duhul Lui are rolul cel
mai important în facerea de ucenici. Apostolul Pavel a spus: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar
Dumnezeu a făcut să crească” (1Cor. 3:6)

Duhul Sfânt este sursa creşterii pentru că El reprezintă şi sursa puterii. Atunci când nu ţinem
seama de Duhul Sfânt, rămânem fără puterea transformatoare.

Atunci când creştinul nu-L lasă pe Duhul Sfânt să controleze şi să dea putere vieţii sale, ia
naştere un ciclu. El se uită la viaţa lui şi nu vede decât puţină roadă, sau chiar deloc, nici roada
Duhului din Galateni 5:22-23 (dragoste, bucurie, pace etc.) şi nici “roada” oamenilor întorcându-
se la Hristos. Prin urmare, el îşi măreşte efortul propriu în încercarea de a “crea” roadă. Dar
încercările sale de a fi cât mai asemănător lui Hristos nu fac altceva decât să scoată la iveală firea
lui cea veche. Păcatul rămâne la fel de greu de controlat, ducând la învinovăţire şi frustrare.

Dar Dumnezeu este acela care se ocupă cu schimbarea vieţilor! El se bucură să transforme acea
persoană plină de anxietate “cronică” într-una plină de bucurie, El ia pe cel irascibil pentru a-l
transforma într-o persoana blândă. Dumnezeu vrea să ne schimbe vieţile.

Dumnezeu are deja pregătită şi creşterea. Noi nu putem crea un program de creştere pentru
ucenicii noştri sau pentru noi înşine. Creşterea noastră în Hristos este un proces de o viaţă. Ca şi
orice altă creştere, creşterea spre asemănarea cu Hristos cere timp. Noi suntem ca şi stejarii,
creştem încet, dar căpătam tărie de-a lungul timpului. Pe măsura ce vei citi rândurile următoare şi
te vei gândi la schimbarea vieţilor, aminteşte-ţi cine este Acela care le schimbă!

142
Capitolul 1
BAZELE BIBLICE ALE UCENICIZĂRII ÎN
GRUPURI

O scânteie străbate aerul. Aproape că îi poţi auzi trosnetul şi-i poţi simţi sunetul. Da, este posibil
şi în generaţia de astăzi. Puterea primită şi în ziua cinzecimii şi în intimitatea odăii de sus devin o
parte din ceea ce mii de creştini experimentează în zilele noastre.

Acasă, la serviciu, în biserici şi în universităţi creştinii găsesc noi puteri şi posibilităţi cu ajutorul
„cămăruţelor de rugăciune”, „a studiilor biblice”, „a părtăşiei” şi a „grupurilor de ucenicizare. În
această perioadă fragmentată, depersonalizată, haideţi să ne întoarcem la metodele folosite de
Tâmplarul din Nazaret şi să descoperim forţa creştinismului primului secol.

Părtăşia înflăcărată
Explozia actuală a grupurilor mici în cadrul comunităţii creştine ridică nişte întrebări destul de
interesante. Cum au fost în stare aceste grupuri de creştini să găsească o vitalitate nouă în
părtăşia şi în mărturia lor?

Mai mult chiar, de ce am neglijat atât timp potenţialul unor astfel de grupuri în strategia pe care
am folosit-o în lucrarea creştină? În mod cert, Biserica primară cunoştea valoarea grupurilor
mici. Cartea Faptelor Apostolilor relatează bătălia dusă de aceste grupuri mici care se rugau,
studiau şi sufereau împreună. Prin părtăşia lor înflăcărată, creştinii primului secol au aprins
întreaga lume.

Figura centrală a istoriei Bisericii, este un om care şi-a petrecut toţi cei trei ani ai lucrării sale în
tovărăşia unui grup mic de doisprezece oameni. Isus Hristos nu a fost cunoscut drept un rebel sau
un geniu creativ, ci mai degrabă ca un învăţător. De-a lungul vieţii Sale, două elemente conţinute
în învăţătura Sa apar ca fiind evidente. Primul este cel al proclamării. Isus a proclamat venirea
Împărăţiei lui Dumnezeu (lucru pe care îl predicase înainte Ioan Botezătorul). Poporul evreu a
rămas insensibil şi derutat. Pe măsură ce respingerea evreilor începea să se facă simţită, lucrarea
lui Hristos s-a transformat în învăţătură. Acest al doilea element, al unei instruiri centrată pe
oameni, va caracteriza restul vieţii şi al lucrării Sale.

După ce Hristos s-a îndreptat dinspre proclamare spre învăţătură cei 12 care îl urmau au fost
cunoscuţi drept ucenici, ceea ce înseamnă pur şi simplu persoană care învaţă. Deşi Hristos s-a
adresat de multe ori unor mulţimi de oameni, implicarea Lui cu cei 12 rămâne cea de bază.
Aceştia au fost propriul Său grup de ucenici şi Isus a aşteptat ca ei să folosească acelaşi model de
ucenicizare pentru a începe formarea Bisericii.

Isus exprimă acest lucru într-un mod foarte explicit în ultimele instrucţiuni date apostolilor, în
Matei 28: 18-20.

„Isus s-a apropiat de ei, vorbit cu ei, le-a zis: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al

143
Sfântului Duh şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate
zilele până la sfârşitul veacului.”

Semnificaţia Marii Trimiteri devine şi mai clară atunci când este studiată în textul grecesc
original. Pentru a transmite accentul deosebit al poruncii, ar trebui tradus astfel:
„Faceţi ucenici din toate neamurile, mergând, botezându-i şi învăţându-i ...”
Există doar un singur verb concret care face parte din poruncă: „Faceţi!”. Gerunziile explică
faptul că procesul va include mersul, botezul şi învăţătura. Hristos Şi-a trimis ucenicii să facă
exact ceea ce El făcuse: să facă ucenici.

Modelul ales de Hristos pentru a forma Biserica a fost ucenicizarea, un accent deosebit fiind pus
chiar pe ucenicii Săi. Exact acelaşi model va fi folosit în lucrarea Bisericii primare Nou
Testamentale. În cadrul acestei metode de bază a grupurilor mici de ucenicizare putem observa
cel puţin patru principii semnificative.

Metode folosite de către Învăţător

1. Primul principiu folosit de către Domnul nostru în ucenicizare a fost zidirea într-un
mod calitativ a vieţilor unui grup restrâns de oameni, în timp ce evangheliza şi conducea
masele.

După ce a căutat cu băgare de seamă călăuzirea Tatălui Său, Isus Şi-a ales ucenicii, petrecând
apoi majoritatea timpului cu ei. O parte din acest proces calitativ de zidire a implicat o învăţătură
bazată pe contextul experienţelor reale de viaţă.

Gândiţi-vă la Luca 14:25-35:

„Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El s-a întors şi le-a zis: ”Dacă vine cineva la Mine
şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale,
ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după
Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn nu stă mai
întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu
cumva, ca după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să
râdă de el şi să-i zică: „Omul acesta a început să zidească şi nu poate isprăvi”. Sau care
împărat când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă
va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui care vine împotriva cu douăzeci de mii?
Astfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să-i ceară pace. Tot aşa,
oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul meu. Sarea este bună, dar
dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai
este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit
să audă!”

Deşi nu se menţionează în mod particular, ucenicii lui Isus erau fără îndoială cu El atunci când a
spus aceste cuvinte. Dar oare au primit învăţătură doar auzind cuvintele lui Isus? În ce context au
învăţat aceste lecţii de ucenicizare? Doar printr-o teorie searbădă? Nu. Lecţiile au fost predate în
contextul realităţii şi pe măsură ce citim Noul Testament, acest principiu devine tot mai clar.
Ucenicii au fost împreună cu Isus în timpul confruntărilor cu Fariseii, au fost cu El când vindeca
bolnavii şi când învăţa mulţimile. Asta nu înseamnă însă, că nu petrecea timp special numai cu
ucenicii, dar acel timp avea drept premiză tot ceea ce se întâmplase de-a lungul zilelor,
săptămânilor şi anilor în care s-a desfăşurat lucrarea Sa.

Mult prea des nu îngăduim ucenicilor noştri să ne vadă în timpul unor situaţii reale din cadrul
lucrării noastre. Credem că a-i uceniciza pe alţii înseamnă a ne ruga şi a studia Cuvântul lui
Dumnezeu într-un grup restrâns şi izolat de nevoile şi nebuniile lumii în care trăim. Aceasta nu
zideşte în mod calitativ vieţile ucenicilor noştri. Ucenicizarea ruptă de contextul unui
144
evanghelism constant şi a unei lucrări desfăşurate cu alţi oameni nu catalizează credinţa care stă
la rădăcina creşterii noastre spirituale. Când suntem implicaţi într-o bătălie pentru sufletele
oamenilor, trebuie să ne bizuim pe resursele lui Dumnezeu, pentru că acest lucru va produce în
noi o viaţă de credinţă. Când suntem dependenţi de Dumnezeu, ne aflăm exact în locul unde vrea
El să fim.

Dacă acest prim principiu nu este aplicat, vom avea tendinţa să ne implicăm în lucrarea pe care o
facem fără ca să ne concentrăm vreodată timpul asupra câtorva oameni pe care i-am ales. Deşi
Isus a lucrat cu mase de oameni, nu trebuie să uităm faptul că El a folosit în mod simultan aceste
experienţe ca un mijloc pentru a-Şi învăţa oamenii de bază. Dacă ar fi neglijat acest pas, oamenii
Săi ar fi fost nepregătiţi pentru slujba pe care El le-a lăsat-o după învierea Sa. Lecţia pe care o
avem de învăţat ar trebui să fie clară. Când nu reuşim să ne concentrăm asupra unui mic grup
specific în timp ce avem de-a face cu mulţimile, vom eşua în a-i confrunta pe oameni cu modelul
vieţilor noastre. Este imposibil să trăieşti cu mulţimile; putem trăi doar alături de un grup
restrâns.

2. Multiplicarea spirituală. Al doilea principiu accentuat de către Isus în lucrarea sa a

fost cel al multiplicării spirituale.

Atunci când am adoptat principiul clădirii cantitative în cadrul unui mic grup de oameni avem şi
cheia care ne deschide această multiplicare spirituală. Hristos a privit fiecare discipol ca pe un
centru ce va produce la rândul său o nouă lucrare. El a înţeles că în momentul în care viaţa ta
clădeşte în mod calitativ vieţile altora, dai naştere unui proces de creştere care nu se va sfârşi
niciodată.

Isus ar fi putut să-şi petreacă viaţa ca un predicator itinerant, mutându-se din oraş în oraş,
neimplicându-se în viaţa nici unui om sau grup. Dacă ar fi mers pe acest drum ar fi binecuvântat
vieţile multor mii de oameni. Dar ar mai fi avut lucrarea Sa un astfel de impact asupra lumii
întregi?

Isus a putut să viziteze doar câteva locuri de-a lungul vieţii Sale. În cazul în care s-ar fi
considerat El singur responsabil pentru răspândirea Evangheliei, ar fi putut oare să ducă la bun
sfârşit sarcina evanghelizării întregii lumi? Probabil că nu. Însă Isus a ştiut că ucenicii Săi şi
împreună cu ei ucenicii acestora se vor împrăştia în multitudinea de oraşe şi sate în care nu ar
ajunge niciodată. Din această cauză i-a învăţat, oferindu-le drept model însăşi viaţa Lui, să se
implice ei înşişi în vieţile câtorva oameni, în timp ce se îngrijeau de mulţi alţii.

Apostolul Pavel a enunţat principiu multiplicării spirituale astfel: „Şi ce ai auzit de la mine, în
faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe
alţii” (2 Timotei 2.2)

3. Este timp suficient pentru a face voia Tatălui. Al treilea principiu al Domnului nostru
implică dorinţa de a face din ucenicizarea altora o prioritate.

Majoritatea dintre noi suntem oameni ocupaţi, prinşi în ritmul frenetic al traiului modern. Sub
presiunea responsabilităţilor zilnice sau chiar în mijlocul unei lucrări spirituale putem deseori să
neglijăm oamenii. Putem în modurile cele mai subtile să devenim egoişti cu timpul nostru. Se
găseşte întotdeauna un mesaj de pregătit, o însărcinare de îndeplinit sau un detaliu administrativ
de rezolvat. În mijlocul acestui proces, excludem indivizii şi nevoile lor din vieţile noastre.
Când Isus a trăit pe pământ, a avut probabil mai puţin timp decât avem noi astăzi, dar a avut tot
timpul necesar pentru a face voia Tatălui. De-a lungul naraţiunii din Evanghelie nu găsim nici un
moment în care Isus să fi fost prea grăbit sau prea ocupat pentru alţi oameni. Noi suntem mereu
în fugă şi rareori găsim timp pentru a face voia lui Dumnezeu. Există o goliciune amară şi
tăioasă a acestui program încărcat, deoarece atunci când suntem prea ocupaţi pentru a-i uceniciza

145
pe alţii înseamnă, că ceva fundamental în legătură cu conceptul nostru despre responsabilitatea
de creştin este în neregulă.

„Această viaţă în curând va trece în zbor, doar ce-i făcut pentru Hristos rămâne”
C. T. Studd

Isus a avut la dispoziţie trei ani şi jumătate pentru a face ceea ce Tatăl din ceruri îl chemase să
facă. A constituit oare această sarcină extraordinară pentru el o presiune? Nicidecum. El a ştiut
exact modelul pe care-l va urma şi nu s-a lăsat niciodată prins de probleme exterioare. A rămas
mereu alături de grupul Său mic de oameni. Iar după plecarea Sa această lucrare calitativă s-a
înmulţit; rezultatul a fost atât de zguduitor încât lumea păgână a spus despre grupul său de
ucenici: „Ei sunt cei care au răscolit lumea!”

4. Concentrare asupra potenţialului. Cel de-al patrulea principiu ce poate fi găsit în

cadrul lucrării lui Isus este concentrarea asupra potenţialului şi a problemelor.

Atunci când ne întâlnim cu oamenii trebuie să le transmitem o vitalitate proprie, proaspătă şi o

preocupare sinceră pentru ei. Crearea unor relaţii strânse cu o persoană sau cu zece ne face să ne
dăm seama într-un mod dureros de nevoile şi problemele fiecărui individ în parte. Punctul central
este, însă, perspectiva pe care o avem. Cum ne raportăm la indivizi? Pe baza problemelor sau a
potenţialului lor?

Gândiţi-vă cu atenţie la oamenii pe care Isus şi-a ales să lucreze! Ca să fim sinceri, alcătuiau o
mulţime nereprezentativă. Isus se confrunta cu perspectiva declanşării unui proiect mondial cu
ajutorul unor oameni lipsiţi de educaţie şi de stăpânire şi imaturi în multe alte privinţe. Peter
Marshall, fostul capelan al Statelor Unite, a afirmat că, dacă cei 12 ucenici ar fi fost verificaţi de
un comitet al bisericii din zilele noastre, ar fi fost vehement respinşi de la lucrarea misionară.

Dacă am fi fost în locul lui Isus l-am fi ales pe Petru drept ucenic? Era un om care făcea în mod
constant remarci nepotrivite la timpul nepotrivit. La un moment dat, Isus a fost obligat să-i
spună: „Înapoia Mea, satano!” (Matei 16:23). Sau l-ar adăuga, oare, pe Toma unui comitet al
bisericii? Toma ar găsi probabil 25 de motive datorită cărora munca acelui comitet n-ar
funcţiona! Majoritatea caracteristicilor deţinute de ucenici ar putea fi înşiruite într-o listă care să
aibă deasupra titlul „Probleme”. Însă, în ciuda acestui fapt, după ce a căutat călăuzire în
rugăciune, Isus a ales doar pe aceşti 12 bărbaţi şi a format acest mic grup pentru ca ei să poată fi
împreună cu El în timpul vieţii Sale şi pentru ca apoi să-i poată trimite să lucreze cu alţii. (Marcu
3:13,14). Dintre mulţimile care îl urmau, Isus a ales doar 12 oameni dintre care nici unul nu era
perfect.

Dumnezeu nu alege niciodată bărbaţi şi femei pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce vor deveni.
El ne cunoaşte pe de-a întregul şi este conştient de slăbiciunile noastre. Însă lucrarea
revoluţionară pe care o face, constă în transformarea vieţilor noastre dinspre înăuntru spre în
afară. Şi astfel, în ciuda conştientizării punctelor slabe pe care le avem ca şi oameni Dumnezeu
vede că posedăm un potenţial atât de mare. Isus a acţionat pe baza potenţialului şi nu a punctelor
slabe.

Cu toate acestea poate apărea frustrarea în conducerea unui grup atât de mic. Începem să ne
confruntăm cu slăbiciunile, conflictele şi problemele existente în vieţile membrilor grupului
nostru. De multe ori încercăm să evităm această frustrare, refuzând să clădim nişte relaţii mai
apropiate cu oamenii. Obişnuim să spunem: „Dacă ai vedea cu ce oameni lucrez...”

Un alt mod de a evita frustrarea pe care o aduce cu sine folosirea metodelor lui Isus este
alcătuirea unui program fix sau lucrul cu mase mari de oameni. Activitatea neîntreruptă sau
tratarea indivizilor drept o masă compactă de oameni cu feţe şterse ne poate păstra izolaţi de
indivizi şi de problemele lor. Când se întâmplă acest lucru însă, încălcăm chiar exemplul
146
Domului Însuşi şi potenţialul atât de bogat al creştinismului în schimbarea oamenilor rămâne
ascuns în spatele unor ritualuri, programe şi întâlniri depersonalizate.

Provocarea pe care ne-o face ucenicizarea este de a privi dincolo de problemele individului la
ceea ce poate deveni el în Hristos. Această perspectivă aduce cu sine o nouă dinamică în
schimbarea vieţilor şi o sinceritate adevărată în cadrul relaţiilor noastre. Provocarea care ne este
adresată este de a dezvolta nişte relaţii centrate în Hristos cu doi sau mai mulţi indivizi. Chiar
lucrarea Sa, Isus Şi-a multiplicat-o printr-o mână de bărbaţi care au fost în ceea mai mare parte
nişte pescari ignoranţi, lipsiţi de orice altă educaţie anterioară. Prioritatea lucrării Sale de-a
lungul celor trei ani a fost de a petrece timp cu ei şi de a forma calităţi în vieţile lor, văzându-i
prin prisma potenţialului lor.

Rezumat: scop şi putere

Atunci când discutăm despre grupurile mici şi despre metodele folosite de Domnul nostru, există
o tendinţă firească de a intra în amănunte şi de a pierde din vedere obiectivul primordial, acela de
a ajuta la împlinirea Marii Misiuni. A-i uceniciza pe alţii în contextul grupurilor mici este o
experienţă captivantă şi plină de recompense. N-ar trebui în nici un caz să se transforme într-un
capăt de drum.

Să presupunem că avem ocazia să-I punem lui Isus următoarea întrebare: „Doamne, de ce îţi
ucenicizezi oamenii?” oare răspunsul ar fi: „ Fac asta pentru a ne putea apropia unii de alţii şi
pentru a putea clădi nişte relaţii pline de dragoste în Duhul?” Este puţin probabil că Isus ar fi
răspuns altfel. Mai curând răspunsul Său ar fi fost încărcat de o extraordinară putere spirituală şi
de o viziune a schimbării lumii printr-o acţiune de mişcare a ucenicilor, care erau stăpâniţi şi
împuterniciţi de Duhul Sfânt. În mod clar, El s-a angajat în „construirea unei mişcări alcătuite
din creştini umpluţi de Duhul Sfânt, ascultători ai Cuvântului Său şi implicaţi în mod activ în
împlinirea Marii Sale Misiuni, în fiecare generaţie de oameni”, iar Matei 28: 18-20 constituie
confirmarea finală a acestei perspective.

Este de asemenea important să păstrăm în minte faptul că puterea Duhului Sfânt şi nu strategia
pe care o folosim în cadrul grupului, asigură reuşita în procesul de evanghelizare. Metodele pe
care le-am recapitulat sunt principiile întrebuinţate de Isus în ucenicizarea şi în călăuzirea
oamenilor Lui înspre obiectivul Său final. El a realizat faptul că prezenţa Lui fizică în mijlocul
unui grup mic de ucenici era limitată la o perioadă de timp. Le-a spus că nu după mult timp va
merge la Tatăl şi că va fi cu ei prin lucrarea Duhului Sfânt. (Ioan 14: 16.). Cartea Faptelor este
un portret al Duhului lui Hristos care se imprimă pe pânzele istoriei.

Isus şi-a iubit oamenii Săi şi a ales să-i ucenicizeze în cadrul unui grup mic. Însă, prin coborârea
Duhului Sfânt la Cinzecime, El este liber să se atingă de vieţile tuturor oamenilor de pe pământ
şi să trezească într-o clipită milioane de creştini adormiţi, dând naştere prin ei la valuri de trezire
spirituală.

În concluzie am văzut că grupurile mici de ucenicizare au , într-adevăr, o bază solidă în istoria

biblică. Dar nu trebuie să pierdem niciodată din vedere rolul pe care aceste grupuri mici le au în
atingerea obiectivului nostru final: împlinirea Marii Misiuni. Mai mult chiar, lucrarea Duhului
Sfânt nu este limitată la cadrul grupurilor mici de ucenicizare. Dacă înţelegem şi experimentăm
puterea Duhului lui Hristos şi-i ajutăm pe membrii grupului nostru să facă acelaşi lucru, ne vom
afla întotdeauna în punctul de pornire al unei lucrări care să cuprindă întreaga lume.

147
Capitolul 2
CLĂDIREA DE RELAŢII DE PRIETENIE ÎN
UCENICIZARE

În acest moment s-ar putea să te întrebi "Ce importanţă au relaţiile cu oamenii?" Lucrez cu
oamenii doar pentru a duce la îndeplinire o îndatorire (aceea de câştigare a campusului)? Acest
manual are menirea de a da o cantitate suficientă de informaţie care poate fi pusă în practică. Dar
această informaţie nu garantează o lucrare măreaţă. Dacă ar fi să examinezi vieţile celor care au
lucrări pline de roadă, ai observa că în viaţa lor există ceva care depăşeşte informaţia pe care ei o
prezintă: marii ucenicizatori îi iubesc pe oameni şi îşi împărtăşesc vieţile lor cu alţii.

Ioan, probabil cel mai apropiat ucenic al lui Isus, scrie despre Domnul "... fiindcă iubea pe ai Săi
care erau în lume, i-a iubit până la capăt." (Ioan 13:1) Isus nu doar le-a ţinut numai nişte lecţii
despre Împărăţia lui Dumnezeu, El a trăit cu oamenii Săi şi le-a arătat în mod permanent
dragostea Sa. Tot acest capitol din Ioan arată modul în care El le-a spălat picioarele făcând în
mod concret o demonstraţie a inimii Lui pline slujire.

În lucrarea lui Isus cel mai important lucru a fost dragostea Sa pentru ucenici, dezvoltarea lor şi
lucrarea au venit mai apoi. Asemeni lui Isus, tu ar trebui să încerci să iubeşti fiecare persoană în
parte; petrece timp cu fiecare, mănâncă cu el, încearcă să-l cunoşti mai bine.

Cele mai multe greşeli în ucenicizare apar când încercăm să prezentăm conţinutul fără a iubi
persoana. Oamenii nu răspund la programe. Ei răspund oamenilor care le arată dragoste.
Încearcă să iubeşti o persoană aşa cum îl iubeşte Hristos, lăsându-l pe Hristos să-l iubească prin
tine. Petrece timp vorbind cu persoana respectivă despre nevoile lui, cam tot atât pe cât vorbeşti
cu el despre Hristos. Lasă ca dragostea ta pentru Hristos să se reflecte în dragostea ta pentru el.
Fii tu însuţi cu ei!! Este o greşeală enormă în ucenicizare să crezi că ar trebui să-ţi ascunzi
slăbiciunile şi greşelile de ceilalţi, ca şi cum spiritualitatea înseamnă a fi altceva decât om.

Împărtăşeşte celorlalţi temerile tale. Vor învăţa mult mai mult din modul în care tu rezolvi
problemele în ceea ce priveşte încrederea în Dumnezeu, decât din cărţi. Şi se vor linişti să vadă
că şi tu ai nevoie de o dependenţă zilnică de Duhul Sfânt pentru a reuşi în timpul zilei.

Ceea ce urmează îţi va da câteva sugestii care să te ajute să clădeşti prietenii cu membrii grupului
tău. Vom discuta de asemeni cum poţi să petreci timp cu fiecare dintre ei în parte.

A. Sugestii ajutătoare.

1. Sună-i în mod frecvent pentru a le arăta că te gândeşti la ei şi

că sunt importanţi pentru tine. Nu suna întotdeauna pentru
un anumit motiv. Sună doar pentru a spune: "Bună!". Aceasta
cere puţin timp dar arată un viu interes. (Dacă stau în cămin
sau n-au telefon, poţi trece pe la ei.)

148
 2. Petrece timp cu ei. Mergeţi împreună să luaţi cina, petreceţi seara jucând ceva,
urmăriţi un program la TV sau discutaţi o ştire de actualitate. Strângeţi-vă în
bucătărie şi pregătiţi o masă împreună.

3. Mergeţi în anumite locuri împreună. Mergeţi pe munte sau în campinguri. Mergeţi

împreună la o piesă de teatru sau la un meci. Participaţi la o întâlnire sau
conferinţă creştină. Mergeţi împreună la biserică. Întâlniţi-vă cât mai des.

4. Petreceţi un timp "special" împreună. Mergeţi cu corturile în weekend. Participaţi

la sărbătoririle familiale ale celuilalt. Fii prezent la activităţile care sunt
importante pentru oamenii din grupul tău.

5. Faceţi activităţi "obligatorii" împreună. Mergeţi la cumpărături. Spălaţi rufele.

Alergaţi.

6. Creşteţi pe plan spiritual împreună. Studiaţi Scriptura. Rugaţi-vă unul pentru altul.
Învăţaţi versete. Mergeţi împreună să vorbiţi altora despre Hristos. Lucraţi
împreună la îndeplinirea responsabilităţilor în biserică.

7. Studiaţi împreună. Faceţi împreună proiecte când este posibil.

8. Faceţi sport împreună. Jucaţi-vă împreună.

9. Arată o grijă deosebită. Vizitează pe membrul grupului tău când este

bolnav, când învaţă foarte mult sau munceşte. Treci pe la el cu
câteva prăjituri sau răcoritoare. Nu sta mult . Doar arată-i că-ţi pasă.

Acestea sunt sugestii care te pot ajuta să-i cunoşti mai bine pe membrii grupul tău.

B. Timp individual.

1. Ce reprezintă timpul individual?

Maria a invitat-o pe una dintre ucenicile ei într-o seară la cină. Mâncarea a început să
se ardă şi când Maria a deschis uşa cuptorului a exclamat "Oh Doamne, îţi
mulţumesc! Te rog arată-mi cum să salvez această cină."

Mai târziu, ucenica Mariei a spus: "Ştii, Maria, mi-ai vorbit şi tot vorbit despre o viaţă
plină de Duh, dar în seara aceasta când te-am văzut în situaţia de a vedea cina arsă, un
beculeţ s-a aprins. Am înţeles despre ce anume vorbeai! Viaţa plină de Sfântul Duh
este clipă de clipă. El era acolo cu tine şi tu te-ai încrezut în El. Ucenica Mariei a
înţeles ceva din viaţa ei. Tot ceea ce Maria o învăţase a văzut cu proprii ei ochi.

a) Timpul individual este timpul pe care îl petreci cu o persoană din grupul tău,
pentru a vorbi, a asculta, a clădi o relaţie, a pregăti prin demonstraţii, a merge
împreună la evanghelizare, a face un studiu de consolidare împreună, a stabili
întâlniri evanghelistice şi a te distra.

b) Este foarte important pentru procesul de ucenicizare ca liderul să fie o parte

din viaţa ucenicului său aşa cum Isus a fost! Nu-i spune doar să petreacă un
timp de părtăşie cu Domnul! Întâlneşte-te cu el şi petreceţi un timp împreună
pentru a vorbi cu Domnul. Aminteşte-ţi că oamenii trebuie să ştie că îi iubeşti
şi îţi pasă de ei înainte de a le spune ceea ce ştii.

149
 c) Prima dată ar trebui să ne concentrăm asupra relaţiei nu asupra informaţiei pe
care să o transmitem.

2. Un timp individual bine organizat.

a. Un timp de părtăşie cu Domnul în compania ucenicului tău. Rugaţi-vă

împreună; petreceţi un timp individual de rugăciune în tăcere (pasaje diferite
din Scriptură sau acelaşi pasaj) împărtăşiţi unul cu altul ceea ce aţi învăţat în
timpul petrecut în linişte; încheiaţi împreună în rugăciune.

b. Memorarea Scripturii împreună. Când vă întâlniţi reprodu din memorie

versete, verifică exactitatea citării din memorie a celuilalt, lasă-l şi pe el să te
verifice.

3. Un timp individual nestructurat constă în discuţii despre:

a. Relaţia cu Domnul. Pune întrebări în legătură cu relaţia cu Domnul, ce învaţă

din Cuvântul Lui, care este trăirea lui pe plan spiritual.

b. Lucrarea personală. Pune-i întrebări despre progresul lui în a aduna oameni

pentru grupul lui de descoperire, de exemplu. Ce mai fac cei din grupul lui, cu
ce îl poţi ajuta în ceea ce-i priveşte pe membrii grupului său.

c. Viaţa personală. Întreabă cum se împacă cu prietenul/prietena; vorbiţi despre

sport sau alte hobby-uri. Discutaţi chiar despre lucruri distractive

d. Lasă-l „să se uite” în viaţa ta. Povesteşte-i despre tine. Spune-i ceea ce simţi,
ce crezi sau de ce crezi în Dumnezeu.

e. Ascultă-l. Încearcă să fii un bun ascultător. Oamenii au nevoie de cineva care

să fie gata să le acorde atenţie. De obicei studenţii nu găsesc o ureche deschisă
la colegii lor. De aceea te vor aprecia, dacă ţie îţi va păsa de ei.

150
Capitolul 3
CUM SĂ FACI UCENICIZARE

Sunt multe moduri de a face ucenicizare cu un nou credincios. Unul din modurile de a te asigura
că acoperi materialul esenţial pentru creşterea lui este acela de a folosi studiile ”Noua ta viaţă în
Hristos.” Aceste studii au fost proiectate astfel încât să-l treacă pe noul credincios printr-o serie
de cinci concepte importante, într-o manieră logică: siguranţa mântuirii, iertarea lui Dumnezeu,
umplerea cu Duhul Sfânt, studiul biblic şi rugăciunea.

Folosind aceste studii poţi fi sigur că acoperi destul material pentru a-l învăţa pe noul creştin
cum să crească, însă nu-i vei da atât de mult încât să nu ştie de unde să înceapă.

Începem cu exemplul cuiva care abia L-a primit pe Hristos. Reia pe scurt întreaga broşură ,,Cele
patru legi spirituale” imediat ce L-a primit pe Domnul (siguranţa iniţială). De asemenea,
încurajează-l să citească primele trei capitole din Evanghelia după Ioan.

A. Cum să conduci o serie de întâlniri de consolidare

1. Întâlnirea #1 – Noua ta viaţă în Hristos

După ce L-a primit cineva pe Hristos, ar trebui să te întâlneşti cu el/ea în următoarele 24, 48 de
ore. Întreabă-l dacă a citit cumva Ioan 1-3. Dacă da, întreabă dacă are vreo întrebare referitoare
la ceea ce a citit. Asigură-te că ai citit şi tu aceste capitole de câteva ori înainte şi că poţi
răspunde la întrebările asupra pasajului.

Dacă nu poţi termina tot ce este de parcurs în prima lecţie în cadrul acestei întâlniri, ia-ţi
libertatea de fixa o nouă întâlnire. Obiectivul nostru nu este numai acela de a trece prin broşură,
ci de a ajuta pe noul credincios să aibă siguranţa mântuirii şi să înţeleagă cum să crească.

OBSERVAŢIE.

Vei putea răspunde la majoritatea întrebărilor sale sau la toate. Totuşi, dacă nu poţi răspunde la o
anumită întrebare, nu te arunca orbeşte într-un răspuns. Spune că nu poţi da răspunsul
corespunzător la această întrebare acum, dar vei mai întreba la rândul tău şi îi vei răspunde.

2. Întâlnirea #2 – Păstrarea legăturii cu Dumnezeu

Cea de-a doua lecţie prezintă baza iertării noastre şi pune în discuţie modul de a experimenta
iubirea şi iertarea lui Dumnezeu.

3. Întâlnirea #3 – Ci voi veţi primi o putere

Această lecţie este o prezentare pe larg a broşurii despre Duhul Sfânt şi îi dă noului creştin o
posibilitate de a se ruga pentru a fi umplut cu Duhul.

151
 4. Întâlnirea #4 – Cum să creşti în noua ta viaţă în Hristos

Cea de-a patra întâlnire începe să acopere unele principii ale creşterii creştine. Noul credincios se
familiarizează cu importanţa Bibliei. Această lecţie trece de asemenea şi prin îndrumările de
studiere a Bibliei.

Împărtăşeşte-I modul tău de a studia Biblia. Subliniază faptul că dacă studiază Biblia, el face
acest lucru pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu pentru a învăţa ceva despre Dumnezeu.

B. Întâlniri de ucenicizare pentru creştini mai maturi

1. Întâlnirea iniţială

a. Oferă-i o copie a materialului ,,Noua ta viaţă în Hristos”.

b. Faceţi schimb de numere de telefon.

c. Stabileşte o întâlnire în următoarele 48 de ore.

d. Explică-i faptul că vrei să vă mai întâlniţi pentru a vorbi despre unele lucruri pe care ar
aprecia să le cunoască. Adaugă şi că ai dori să încerci să-i răspunzi la întrebările pe care
le-ar putea avea referitor la relaţia sa cu Hristos.

1. Prima întâlnire de studiu biblic

a. Fii prietenos.

b. Ajută-l să-şi răspundă la întrebări folosind Biblia.

c. Discută siguranţa mântuirii. Mulţi creştini pur şi simplu nu ştiu sigur dacă Isus este în viaţa
lor, dacă au viaţă veşnică şi dacă vor merge în cer.

d. Încheie cu o rugăciune. Dacă este cazul, fă sugestia ca fiecare dintre voi să se roage scurt.

3. Întâlnirile următoare

Conform cu nivelul său de maturitate propune-i să facă parte dintr-un grup de descoperire sau de
ucenicie.

Avantajul aşezării lui într-un grup mic:

• Biruie încercarea lui Satan de a-l face să se simtă singur, izolat.
• Îi demonstrează că mai sunt şi alţi creştini în campus.
• Îi asigură un mediu de creştere neoficial, relaxat.
• Îl pune faţă în faţă cu alţi oameni care aplică Scriptura în vieţile lor.

C. Ucenicizarea prin activităţi specifice – ucenicizare în grup

Ucenicizarea se realizează cel mai bine prin relaţii individuale şi prin întâlniri om-la-om. Totuşi
vor fi şi cazuri în care nu te vei putea întâlni personal cu fiecare persoană. Atunci când are loc un
eveniment evanghelistic (ceva ,,clasic”) sunt mulţi oameni care trebuie ucenicizaţi. Următoarele
mijloace sunt disponibile atunci când nu este posibil, din lipsă de timp sau de oameni, să
ucenicizezi fiecare persoană în mod individual.

152
Toţi cei care-L primesc pe Hristos pot fi ucenicizaţi prin următoarele mijloace: studii biblice,
grupuri de descoperire (vezi secţiunea următoare), întâlniri săptămânale în grup mare, literatură,
casete audio, casete video, biserică.

1. Invită-i la întâlnirile de la “Alege Viaţa”.

2. Prezintă-i creştinilor care locuiesc împreună cu ei sau care fac parte din acelaşi grup de
afinitate (de exemplu, sunt la aceeaşi facultate).
3. Spune-le despre o biserică la care se merită să meargă şi oferă-te să mergi împreună cu ei
oricând este posibil.
4. Începe să petreci timp cu ei în mod personal, oferindu-le posibilitatea de a te vedea în
afara lucrării. De exemplu, puteţi mânca ceva împreună sau duceţi-vă la un meci.
5. Nu uita să asculţi! Uneori oamenii sunt mult mai oneşti cu privire la viaţa lor creştină în
împrejurări din afara întâlnirilor programate. Dă-le voie să vorbească despre ceea ce fac şi
asigură-te că ai ascultat ce au spus înainte de a le da un răspuns la oricare ar fi problema
pe care o discută.
6. Nu începe să discuţi problemele lor spirituale cu alţi creştini, care nu-i pot ajuta.

Idei ajutătoare pentru ucenicizare

Fii un prieten pentru noul creştin. Vizitează-l, nu aştepta ca să vină el la tine mai întâi.

Învaţă să pui întrebări ca să vezi dacă înţelege adevărurile de bază. ,,Ai înţeles asta?” ,,Ai
întrebări despre aceasta?” Pune întrebări în timpul în care dezvolţi relaţia ta cu el; evită să ţii
,,predici”.

Nu gândi tu pentru el, abţine-te să faci asta, ca să nu ajungă să depindă prea mult de tine. Pe
măsură ce învaţă să evalueze, să gândească în funcţie de informaţiile pe care le deţine şi să tragă
concluzii proprii, va creşte şi din punct de vedere al înţelegerii adevărurilor scripturale.

Rugaţi-vă împreună, dacă nu se simte stânjenit. Dă dovadă de sensibilitate în acest domeniu.

Poţi lua iniţiativa să vă rugaţi spunând: ,,Ce bine că am putut sta de vorbă! De ce să nu-I
mulţumim Domnului pentru timpul pe care l-am petrecut împreună înainte să plec? Eu voi spune
câteva cuvinte (adică vei fi scurt!) şi dacă vrei, poţi adăuga şi tu orice vrei.”

Abordează timpul de ucenicizare ca pe un timp de părtăşie şi nu ca pe o lecţie (Filipeni 2:3,4;

2 Timotei 2:24).

Parcurge numai ceea ce poate “digera” el într-o singură întâlnire. Nu putem mânca şase prânzuri
deodată. Ţine-te strâns de o singură idee la fiecare întâlnire.

Nu-ţi fie teamă să recunoşti că nu cunoşti toate răspunsurile.

Comunică-i viziunea despre valoarea capacităţilor sale personale şi a potenţialului său, care pot fi
folosite de Dumnezeu, recunoscând că Hristos n-a chemat niciodată la El oameni pe baza a ceea
ce erau înainte de a-L fi cunoscut, ci mai degrabă pe baza a ceea ce ar putea deveni prin El.

153
Capitolul 4
BAZELE CONSOLIDĂRII ÎN CREDINŢĂ A
NOILOR CREŞTINI

În acest capitol vom discuta obiectivele consolidării, relaţiile care apar între diferitele
componente ale consolidării şi principiile generale care trebuie folosite atunci când faci
consolidare cu cineva.

După ce un om Îl primeşte pe Hristos, el intră în procesul de consolidare a credinţei lui, proces la

care ia parte şi cel care l-a condus pe noul convertit la Hristos. Ca lucrători pe câmpul
Evangheliei, ştim cât de important este această etapă din viaţa noului creştin, de aceea ne dorim
cu toţii să fim eficenţi în procesul de consolidare.

Să vedem, mai întâi, ce înseamnă o consolidare eficientă.

Consolidarea eficientă înseamnă:

• să ai obiective clare şi un plan pentru a îndeplini acele obiective
• să fii într-o astfel de relaţie cu noul credincios, încât să-ţi poţi manifesta iubirea faţă de el
• să ai siguranţa că Dumnezeu este Cel care produce creşterea.

Care sunt obiectivele procesului de consolidare în credinţă a noului creştin?

Obiectivele consolidării:
1. Fundamentarea încrederii noului credincios în Scriptură, ca bază pentru credinţa lui.
2. A-l ajuta să înţeleagă principiile biblice ale creşterii spirituale.
3. A începe zidirea unei relaţii de prietenie cu el.
4. A-i prezenta dorinţa lui Dumnezeu ca toţi creştinii să-şi împărtăşească credinţa cu cei
necredincioşi.
5. A începe dezvoltarea lui ca ucenic ce poate fi instruit pentru a câştiga oameni pentru
Hristos şi pentru a le îndruma apoi creşterea în credinţă.

Cine e responsabil pentru consolidarea în credinţă a noului creştin?

Dumnezeu. E lucrarea Lui.

a. Planul Său suveran

În infinita Sa înţelepciune, Dumnezeu a ales, a chemat şi a dat o nouă viaţă noului credincios
(Efeseni 1:3,4; Ioan 3:2; 2 Timotei 1:8,9). Totuşi, lucrarea Sa în viaţa credinciosului de abia a
început. Dumnezeu are un plan unic în viaţa lui şi tot El va lucra pentru a-Şi împlini scopurile în
ceea ce-l priveşte (Filipeni 1:6). Consolidarea îl ajută pe credincios să înţeleagă ce fel de lucruri
vrea Dumnezeu să facă în viaţa lui.

154
b. Creşterea

Numai prin Duhul lui Dumnezeu se naşte cineva din nou. De asemenea, tot Dumnezeu îşi asumă
responsabilitatea creşterii spirituale a acelui om. ,,Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a
făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face
să crească”(1 Corinteni 3:6,7). Ţine minte că Dumnezeu este Acela care produce creşterea, nu
tu. Doar El este singurul care poate să facă acest lucru!

Cuvântul lui Dumnezeu

Un nou-născut are nevoie îndeosebi de două lucruri: dragoste şi grijă din partea ta şi hrană
consistentă. Cuvântul lui Dumnezeu este hrana credinciosului. Acesta conţine tot ce avem nevoie
pentru a trăi. ,,Şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru
ca prin el să creşteţi spre mântuire …” (1Petru 2:2).

Cel care face ucenici

Ca făcător de ucenici, ai privilegiul de a asigura împlinirea nevoilor noului credincios. Aceasta

înseamnă să-ţi împărtăşeşti atât viaţa, cât şi principiile de creştere. El trebuie să vadă în tine
exemplul unui credincios plin de Duhul Sfânt care-şi duce viaţa în mod supranatural.
,,Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui
Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi” (1Tesaloniceni 2:7-8).

Dumnezeu ne face apţi pentru îndeplinirea acestei sarcini (1Tesaloniceni 5:24; Filipeni 4:13).
Putem să avem încredere că Dumnezeu face această lucrare prin noi. Nu vrem să supraestimăm
rolul nostru în consolidare, deoarece Dumnezeu face în mod fundamental această lucrare, dar
nici nu vrem să-l subestimăm, pentru că Dumnezeu îi foloseşte într-adevăr pe oameni în
creşterea celorlalţi.

Biserica

În Evrei 10:25, autorul ne spune că nu trebuie să ne părăsim adunarea. El spune acest lucru
deoarece creştinii au nevoie unii de alţii. Pentru a menţine o umblare sănătoasă cu Dumnezeu,
avem nevoie de părtăşia cu alţi creştini într-o biserică locală şi avem nevoie de învăţătura biblică
profundă pe care o asigură această biserică.

Noul creştin

Nu există doi oameni care să crească la fel. Unul poate creşte rapid, în timp ce un altul poate
deveni “roditor” mai târziu. Oamenii sunt afectaţi de mediul în care trăiesc, de atitudinea
celorlalţi faţă de creştinismul autentic. Pot fi afectaţi de asemenea de mediul religios din care
provin, adică de modul în care acel mediu se raportează la creştinismul autentic şi la Scriptură.
Însă factorul hotărâtor va fi propria dorinţă a noului credincios de a creşte. Dorinţa lui de a-L
cunoaşte pe Dumnezeu şi de a-L asculta are nevoie să fie dezvoltată şi încurajată de către tine.

Principii generale de consolidare

Nu uita că Dumnezeu este Cel care produce creşterea. (1Corinteni 3:6)

Uită-te din nou la ceea ce este scris în introducerea acestui capitol. Pentru consolidare, trebuie să
înţelegi că încrederea în Dumnezeu este fundamentală, deci nu trebuie să te îngrijorezi.

155
Construieşte o relaţie cu noul credincios.

Creează un mediu iubitor, încurajator şi de egalitate. Fii prietenul lui, petreceţi timp împreună
într-o atmosferă destinsă. Împărtăşeşte despre tine şi despre felul în care trăieşti cu Hristos. Şi un
lucru important: învaţă să asculţi.

Creează în el dorinţa de a dori să crească spiritual.

Fă-l să fie conştient de nevoia pe care o are. Arată-i că Hristos înţelege acea nevoie, împărtăşeşte
cu el versete care ţi-au fost de folos în împrejurări similare. Încurajează-l să facă relaţii cu alţi
creştini. Roagă-te pentru el cu regularitate.

A-i întâmpina nevoia este mai important decât a respecta un program.

Pe măsură ce te implici în consolidarea în credinţă a noilor creştini, va deveni din ce în ce mai

evident pentru tine că în timp ce îi înveţi pe oameni acelaşi lucru, fiecare dintre ei este unic şi are
întrebări specifice. De aceea, consolidarea nu va fi la fel pentru fiecare nou credincios.

Omul este mai important decât programul.

Uneori s-ar putea să fie necesare trei sau patru întâlniri până când să comunici cu eficienţă
despre siguranţa mântuirii, în timp ce în alte cazuri s-ar putea ca principiile biblice să fie înţelese
foarte repede. Fii sensibil la nevoile specifice ale fiecăruia! Să nu crezi că trebuie să aşezi totul
într-o structură rigidă sau într-un program.

Aminteşte-ţi de lupta spirituală.

Perioada care urmează în viaţa unui om care abia L-a primit pe Hristos este de importanţă
majoră. Pot apărea îndoieli, întrebări, temeri, ispite şi neînţelegeri. De asemenea, presiunile
asupra noului credincios din partea prietenilor şi familiei, din cauza credinţei sale, pot provoca o
stare de nehotărâre. Poţi fi sigur de faptul că Satan îl va ataca. În Ioan 17:15 vedem că Isus ştia
de acest lucru şi că S-a rugat pentru ucenicii Săi. Trebuie să fim conştienţi de lupta spirituală
care are loc şi de identitatea duşmanului (Efeseni 6:12), ca să putem fi de ajutor.

Dumnezeu foloseşte în general mijloace umane atât în evanghelizare cât şi în ucenicizare. Dar, s-
ar putea să devii atât de preocupat de creşterea spirituală (sau de lipsa acesteia) a celor pe care i-
ai condus la credinţa în Domnul Isus, încât poţi începe să simţi că: ,,Nu mai vreau să aduc pe
cineva la Hristos, pentru că nu mai am timp să-l ajut să crească.” O astfel de atitudine este o
insultă la adresa lui Dumnezeu, fiindcă nu reuşeşte să înţeleagă influenţa pe care o are
Dumnezeu pentru destinul veşnic al fiecărui om şi implică faptul că Dumnezeu este incapabil să
lucreze în viaţa unui om dacă n-am fi noi.

Cu toate că ucenicizarea/consolidarea om-la-om este de dorit în cazul celor pe care-i aduci la

credinţă, de asemenea este important să-i implici pe noii credincioşi într-o ucenicizare de grup,
în timp ce tu sau un alt creştin mai matur menţine contactul cu ei.

Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu continuă să pună în mişcare inimile oamenilor, tu poţi avea o
contribuţie la efortul campusului sau al comunităţii în a aduce mii de oameni la Hristos. De aceea
consolidarea va trebui să fie continuată prin întâlniri în grupuri mici.

În concluzie, prezintă-L pe Domnul nostru Isus Hristos la cât mai mulţi oameni şi apoi
încurajează-i să se implice într-un grup în care pot creşte spiritual şi în care să-şi întărească
dedicarea faţă de Hristos.

156
Capitolul 5
UN MODEL BIBLIC PENTRU UCENICIZAREA
ÎN GRUPURI

În acest capitol ne vom îndrepta atenţia asupra obiectivului unui grup de ucenicizare şi vom
observa câteva din principiile pe care Isus Hristos le-a folosit pentru a împlini acest obiectiv.
Vom încheia apoi, prin analiza câtorva dintre implicaţiile actuale.

A. Obiectivul unui grup ucenicizator.

1. Obiectivul unui astfel de grup e ilustrat în viaţa lui Isus.

a. Viaţa lui Isus a fost condusă după obiectivul Său.

Robert Coleman a menţionat în Planul Suprem de Evanghelizare faptul că viaţa Lui Isus a
fost condusă de către obiectivul Său de a câştiga lumea: “Tot ce a făcut şi tot ce a spus erau
parte dintr-un întreg tipar. Aceasta are o mare însemnătate pentru că totul contribuia la
împlinirea scopului Său de a răscumpăra lumea pentru Dumnezeu. Aceasta era viziunea
motivatoare care îi guverna caracterul. Paşii Lui erau conduşi tocmai de acest lucru.”
Reţineţi: Isus nu a pierdut din vedere ţinta nici măcar pentru o secundă. (vezi şi Ioan 17:4.) *

b. Oamenii erau mijlocul Său de a împlini acel obiectiv.

Obiectivul lui Hristos era acela de a atinge lumea, dar oamenii erau mijlocul prin care El
aducea acel obiectiv la îndeplinire. El ştia că oamenii pe care i-a ales vor fi responsabili
pentru împlinirea Marii Trimiteri în momentul în care misiunea Sa pe pământ avea să se
sfârşească. Din moment ce întregul Său plan atârna de aceşti câţiva oameni, El a acordat
multă atenţie atunci când: “A rânduit dintre ei, doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i
trimită să propovăduiască”.(Marcu 3:14).

Ucenicizarea prin grupuri mici nu este singura cale prin care oamenii plin de Duhul Sfânt se
angajează să participe la evanghelizarea întregii lumi. Deşi Duhul Sfânt nu se limitează doar
la folosirea ucenicizării prin grupurile mici, vom vedea că acesta a fost unul dintre
elementele primare în lucrarea de ucenicizare a lui Isus.

• Robert Coleman , Master Plan of Evangelism, p. 18 ©Copyright 1964. Folosit cu permisiunea Fleming H.
Revell Company, Old Tappan, New Jersey.

157
 2. Definirea obiectivului

Obiectivul unui grup de ucenicizare este de a dezvolta o mişcare a creştinilor plini de Duhul
Sfânt, care sunt ascultători ai Cuvântului Său şi care se implică activ ajutând la împlinirea
Marii Trimiteri în această generaţie.

B. Planul lui Isus.

Haideţi să ne uităm pe scurt la felul cum Isus a transformat câţiva oameni obişnuiţi şi
neinstruiţi (numiţi ucenicii Lui) în oameni responsabili, maturi, capabili de a continua această
mare sarcină de a duce Vestea Bună la oamenii din toată lumea.

1. El a selectat câţiva oameni potenţiali responsabili (Marcu 3:13,14).

Isus a ştiut că, pentru a duce la bun sfârşit sarcina de evanghelizare a întregii lumi, El trebuia
să se concentreze asupra câtorva oameni. Deşi Isus predica mulţimilor El s-a dedicat câtorva
oameni, mai degrabă decât maselor, pentru ca apoi masele să fie salvate prin multiplicare
spirituală. El dorea să clădească în ei o maturitate şi o convingere profundă pentru ca aceştia
să poată duce la îndeplinire sarcina după ce El avea să părăsească pământul în mod fizic. Mai
departe, El a ales oamenii pe baza a ceea ce ei puteau deveni şi nu pe baza a ceea ce ei erau
(un mare principiu ce merită să fie reţinut şi de noi).

NOTA: Isus a evanghelizat masiv şi a implicat pe mulţi în lucrare chiar şi înainte de a-Şi
selecta oamenii. Vezi procesul de filtrare

2. El a petrecut timp cu ei (Ioan 15:27)

Isus a acordat o importanţă deosebită grupului său de oameni, iar faptul ca El a petrecut un
timp eficient cu ei reprezintă tocmai centrul programului Său. Ei au mâncat, au dormit, au
pescuit şi au navigat împreună. Faptul că au fost împreună le-a permis ucenicilor să-L
cunoască pe Isus şi să-I vadă dragostea pentru toţi cei pierduţi (Matei 24:37).Ucenicii au fost
martori oculari la toate minunile înfăptuite de Isus şi ai învăţăturii Sale. Având exemplul
Său, ei au învăţat cum să se roage şi cum să se închine lui Dumnezeu. O astfel de legătură
cerea atenţia şi sacrificiul constant al lui Isus, lucruri pe care El le acorda întotdeauna cu
plăcere.

3. El a cerut un angajament din partea ucenicilor Săi (Matei 16:24; Luca 14:25-35)

Pentru ca mesajul reconcilierii să aibă şansa de a continua până la marginea pământului şi

de-a lungul anilor, era necesar să existe oameni care să se dedice total pentru ca mesajul să
fie propagat. Nici un fel de sacrificiu nu ar fi prea mare. Isus a cerut o dedicare din partea
ucenicilor Săi şi a obţinut-o. Majoritatea ucenicilor au avut o moarte de martiri. În Matei
16:24, El le-a spus “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi i-a
crucea şi să Mă urmeze”. Isus nu a pierdut timpul pe lângă aceia care doreau să-şi impună
reguli proprii de ucenicizare. A fi un ucenic al lui Hristos implică predarea întregii tale vieţi
în mâna Maestrului.

4. El i-a învăţat în cadrul experienţelor reale de viaţă (Luca5:17-26)

Învăţătura lui Isus era întotdeauna însoţită de situaţii reale din viaţă care ilustrau şi aplicau
principiile pe care El le dădea ca şi învăţătură.

158
 De exemplu:
ƒ El a folosit liniştirea furtunii de pe Marea Galileei pentru a-i învăţa pe apostoli o
lecţie a credinţei.(Marcu 4:33-41).
ƒ El s-a folosit de minuni pentru a le arăta că era Fiul lui Dumnezeu.(Marcu 2:5-12).
ƒ El s-a folosit de greşelile lor pentru a-i învăţa modul corect de a gândi şi de a
acţiona.(Luca 9:46-48).
ƒ El a transformat întâlnirile Sale cu alţi oameni în situaţii didactice pe care ucenicii să
le observe (Marcu 9:25-29).

5. El i-a învăţat prin exemplul dat ( Ioan 13:15)

Ucenicii au învăţat din exemplul dat de Isus Hristos. El le-a spus, “Eu v-am dat un exemplu
pentru ca şi voi să faceţi ceea ce am făcut Eu”(Ioan 13:15).

De exemplu:
ƒ Ei au învăţat ce înseamnă să fii un slujitor urmărindu-L pe Isus atunci când le
spăla picioarele.(Ioan 13).
ƒ Isus le-a permis adesea ucenicilor să-L vadă conversând cu Tatăl (Luca 11:1-13).
El nu le-a impus această lecţie ucenicilor, doar s-a rugat. Exemplul Său le-a
deschis şi ucenicilor o sete de a se ruga, şi I-au cerut astfel să-i înveţe şi pe ei cum
să se roage.
ƒ Isus le-a arătat ucenicilor cum să folosească corect şi cum să interpreteze
Scriptura.(Luca 24:32)
ƒ Ucenicii I-au văzut dorinţa de a câştiga oamenii pentru El (Luca 19:10).
Urmărindu-L pe El, ei au învăţat cum s-o facă.

6. El le-a dat sarcini practice de înfăptuit (Matei4:19)

Isus le-a dat sarcini de înfăptuit pentru a-i ajuta să înceapă să-I urmeze exemplul. El le-a dat
responsabilitatea de a mărturisi, de a vindeca, de a boteza şi de a scoate demoni: “Şi El i-a
chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi…”(Marcu 6:7).El le-a dat şi
sarcini administrative cum ar fi procurarea hranei, aranjarea cazării şi distribuirea banilor. O
astfel de însărcinare era importantă deoarece ucenicii trebuiau să fie capabili de a prelua
lucrarea, după ce Isus va fi părăsit pământul. Astfel, pe măsură ce ei îndeplineau anumite
sarcini ce ajutau la îndeplinirea cauzei propuse şi dedicarea lor urma să se amplifice. Aşa
cum un vultur îi învaţă pe pui să zboare împingându-i afară din cuib, la fel i-a învăţat şi Isus
pe ucenici lucrurile necesare într-o lucrare, prin faptul că i-a împins afară, în lume.

7. El i-a urmărit şi i-a supravegheat.( Marcu 8:17)

Pe măsură ce îi împingea afară, El îi urmărea şi îi supraveghea. După ce s-au întors din

misiunea de evanghelizare şi vindecare în care fuseseră delegaţi, “Apostolii s-au adunat la
Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.”(Marcu 6:30). El le-a auzit
rapoartele şi s-a bucurat împreună cu ei. Dar după aceste rapoarte, El le-a explicat şi
aplicaţiile practice ale experienţelor pe care ei le trăiseră. De exemplu, în Marcu 9:25-29, El
i-a mustrat cu blândeţe pentru lipsa lor de rugăciune şi de credinţă în Dumnezeu, atunci când
ei au încercat fără să reuşească, să vindece un băieţel bolnav. Este important faptul ca
Domnul i-a mustrat pentru lipsa lor de credinţă şi nu pentru lipsa lor de abilitate înnăscută.

8. El i-a însărcinat să ducă la bun sfârşit ceea ce El a început (Matei 28:18-20; Fapte 1:8).

Isus a făcut mai mult decât doar să clădească caracterul şi abilităţile în lucrare ale oamenilor
Săi. El i-a însărcinat pe ucenici şi să reproducă viaţa lor în viaţa altor oameni, exact aşa cum
159
 făcuse şi El cu ei. Prin urmare, deşi ar fi îndeajuns pentru noi să avem exemplul lui Isus, mai
există şi exemple clare ale procesului de ucenicizare în lucrarea apostolilor. Cartea Faptele
Apostolilor ne prezintă modul cum ucenicii lui Hristos şi-au reprodus propria viaţă în vieţile
multor altora. Impactul lor era aşa de mare încât necredincioşii din Tesalonic au strigat
înfuriaţi că aceştia erau oamenii care răscoliseră întreaga lume.(Fapte17:6)

C. Implicarea noastră.

Nu există nimic la întâmplare în planul lui Isus de a atinge lumea - nu era nici un pic de
energie pierdută, niciodată vreun cuvânt nefolositor. Obiectivul Său era clar şi El şi-a trăit
fiecare moment din viaţă conform acestuia. Fiecare dintre noi trebuie să se hotărască dacă
vrea să fie ascultător faţă de Dumnezeu, având acelaşi obiectiv şi plan ca şi cel al lui Isus.
Este evident că Marea Trimitere din Matei 28:18-20 este acum responsabilitatea trupului lui
Hristos, Biserica, în fiecare generaţie de oameni.

“Isus a venit şi le-a spus: “Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Mergeţi,
deci, şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al
Duhului Sfânt, învăţându-i să asculte tot ce v-am poruncit; şi iată, Eu sunt cu voi
întotdeauna, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:18-20).

Pentru a împlini această Mare Însărcinare, Isus ne-a dat o schiţă în patru planuri:

1. Pentru a împlini ultima poruncă a lui Isus (Matei 28:18-20) noi trebuie să formăm
“ucenici multiplicatori”. Un ucenic multiplicator este unul care se maturizează în credinţă
cu viziunea de a-şi reproduce viaţa în viaţa altora. El se angajează să-şi împărtăşească
credinţa cu alţii şi să se dezvolte până acolo că vor fi şi ei capabili să facă ucenici
multiplicatori. Este important de remarcat faptul că Pavel a folosit o metodă similară în
procesul de clădire a ucenicilor multiplicatori. El i-a spus lui Sila şi lui Timotei “ să
încredinţeze (tot ce i-a învăţat) şi altor oameni de încredere, care vor fi capabili să-i
înveţe şi pe alţii” (2Timotei 2:2).

2. Pentru a duce la îndeplinire ultima poruncă a lui Hristos (Matei 28:18-20) trebuie să
avem în vedere lumea pe măsură ce dezvoltăm ucenici multiplicatori. Nu este de ajuns să
atingi cu Evanghelia doar colegul de cameră, sau cel de palier, sau cel din grupa ta la
facultate. Trebuie să ne angajăm să-i instruim pe alţii cu gândul clar (care trebuie să
existe de la bun început) că trebuie să facem ucenici pe tot timpul vieţii, oriunde am fi, şi
cu viziunea de a face aceasta în fiecare parte a lumii. Unii vor ajunge în cele din urmă şi
în alte locuri ale lumii. Cu toţii putem vorbi despre nevoile existente în întreaga lume, ne
putem ruga pentru lume, putem da din resursele noastre pentru ca lumea să fie câştigată
pentru Hristos.

3. Pentru a împlini ultima poruncă a lui Hristos de a câştiga lumea pentru El, putem începe
din locul unde aflăm acum şi apoi să ieşim în afară (Fapte 1:8).

Ucenicii au început cu Ierusalimul şi apoi, conduşi de Duhul Sfânt, au pornit înspre afară
în cercuri concentrice din ce în ce mai largi. În mod similar, putem fi parte din lucrarea
mondială de evanghelizare cel mai bine începând cu “propriul nostru Ierusalim”. Poate că
acesta ar fi chiar palierul nostru sau grupa la facultate. Apoi ne putem extinde la întregul
cămin sau la cei din alte serii la facultate. În final, pe măsură ce procesul continuă, ar
putea include întregul campus şi chiar mai departe!

4. Pentru a ajuta la împlinirea ultimei porunci a lui Isus cu privire la zidirea de ucenici
multiplicatori, avem metoda numită grupul mic .
160
 a. Dacă Isus a abordat sarcina de zidire a unor ucenici multiplicatori prin crearea
unui grup mic de oameni, este logic să presupunem că acelaşi plan poate
funcţiona şi astăzi. Ucenicizarea prin grupul mic mai este şi astăzi un plan eficient
pentru noi.

b. Ar trebui să remarcăm şi faptul că ucenicizarea prin grupul mic nu este singurul

mod prin care Evanghelia poate fi propovăduită şi prin care oamenii pot fi zidiţi.
Isus nu a refuzat pe nimeni din cei care doreau să-L urmeze. Şi nici nu a refuzat să
se întâlnească cu ei şi să slujească mulţimilor. Dumnezeu poate folosi şi chiar se
foloseşte, de o varietate de moduri de a zidi ucenicii şi de a propaga Vestea cea
Bună a Împărăţiei. Dar, analizând lucrarea Domnului, reiese faptul că dezvoltarea
unui grup mic de oameni era un element primordial al lucrării Sale.

c. Noi, cei de la “Alege Viaţa”, am combinat porunca biblică de a multiplica ucenici

şi modelul biblic de a folosi grupuri mici într-o strategie numită grupul
ucenicizator. Conceptul de grup ucenicizator vă va ajuta să dezvoltaţi o lucrare
personală importantă de ucenicizare precum şi de formare de ucenici. Acest lucru
vă va permite să aveţi un rol vital în câştigarea campusului vostru şi a lumii
pentru Hristos!

d. Este bine de remarcat ca întreaga voastră dezvoltare spirituală nu are loc numai
într-un grup ucenicizator. Pe lângă grupul ucenicizator, ai nevoie studiul tău
personal din Cuvânt, o viaţă de rugăciune constantă şi persistentă şi interacţiunea
şi informaţia primită în cadrul unei biserici, care vor duce la dezvoltarea ta
spirituală.

D. Cele trei tipuri de grupuri ucenicizatoare.

1. Grupul de Descoperire (grup deschis) va oferi oamenilor deschişi posibilitatea de a-L

descoperi pe Hristos într-un mediu sigur şi plin de dragoste. În acest grup poate fi iniţial
un accent mai evanghelistic, urmând apoi primii paşi de credinţă şi stabilirea şi
consolidarea bazei în relaţia lor cu Domnul. Cei mai devotaţi ar începe să trăiască o
umblarea consecventă cu Domnul şi cu ajutorul liderul grupului ar începe să
împărtăşească credinţa lor şi cu alţii. Din grupul deschis studenţii de “încredere” vor fi
provocaţi la următorul nivel de creştere, un grup închis de “ucencizare.”

2. Grupul de ucenicie (Grup închis cu lideri în proces de dezvoltare). Îi va ajuta pe ucenicii

tăi să crească spre un nivel mai înalt de maturitate spirituală, astfel încât ei să înceapă la
rândul lor să câştige şi să zidească în viaţa altora. Acum scopul nu este doar ca ei să
înveţe pentru ei, ci să înveţe că să înveţe şi pe alţii. Acesta este şi timpul în care caracterul
lor de lideri va fi consolidat şi implicarea lor va creşte din ce în ce mai mult. Ei vor crea
mai multe mijloace eficiente de a-i câştiga pe oameni pentru Hristos şi vor învăţa cum să-
i ucenicizeze pe aceia care vor deveni creştini. Cei din grupurile de ucenicie s-ar implica
ca lideri asistenţi sau chiar lideri de grupuri noi deschise. Ar fi de dorit ca fiecare student
din grupul de ucenicie să aibă o zonă ţintă unde ei să înveţe să lucreze şi să planifice.

3. Grupul de acţiune (grup închis compus din lideri de lideri de grupuri de ucenicie şi de
grupuri deschise) vă ajuta ca liderii să-şi formeze un caracter de lideri-slujitori ca şi
Hristos şi va da o instruire cu privire la baza biblică şi la metodele prin care ar putea să
conducă chiar ei un grup de ucenicizare şi împreună cu ucenicii alte grupuri deschise.
Acest nivel este rezervat pentru cei care conduc pe alţii şi îi dezvoltă în contextul

161
 Grup Grup
Grup
deschis Grup deschis
deschis
deschis

Grup Grup Grup

Grup
deschis deschis deschis
Grup Grup deschis
deschis deschis

Grup de
Grup de Grup de Grup de ucenicie
ucenicie ucenicie ucenicie

Grup Grup
Acţiune Acţiune
Lider de lider Lider de lider

conducerii unui grup şi al problemelor specifice cu care se confruntă cei ce conduc astfel de
grupuri

Concluzie
Obiectivul: “Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca
19:10).

Planul lui Isus: “ El a rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să
propovăduiască” (Marcu 3:14).

Implicarea noastră: “Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan
20:21b).

162
Capitolul 6
STABILIREA UNUI GRUP DE UCENICIZARE

Selectarea ucenicilor este unul dintre cei mai importanţi paşi într-un proces de ucenicizare. Dacă
nu ne alegem ucenicii cu atenţie, atunci principiile de ucenicizare ce mai rămân de îndeplinit ne
pot frustra şi pe noi şi pe oamenii pe care încercăm să-i ucenicizăm. În acest capitol vom analiza
felul în care Isus Şi-a selectat ucenicii şi cum să continuăm prin a strânge şi a provoca potenţiali
ucenici pentru grup. Isus a ales doisprezece din toţi care L-au urmat şi dintre ei a dat o atenţie
mai deosebită la trei, Petru, Ioan şi Iacov. Hai să vedem ce putem învăţa din la felul în care El
Şi-a ales ucenicii.

A. Exemplul lui Isus.

1. El a depins de Dumnezeu.

Privind din nou la exemplul lui Isus, vedem că cea mai importantă parte din procesul de
selectare a fost dependenţa de Dumnezeu.

“Nu pot face nimic de la Mine Însumi. judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă,
pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis”.(Ioan 5:30).

Prin urmare, cu cât mai important este pentru noi să depindem de Tatăl şi de îndrumarea
Duhului Sfânt atunci când alegem să-i ucenicizăm pe alţii! Dumnezeu este singurul care ne
poate da succes şi care produce roade în viaţa noastră.

“Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi Eu în el, aduce multă roadă,
pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan15:5).

2. El s-a rugat.

Rugăciunea a fost un alt factor important în procesul de selectare a ucenicilor lui Isus.

“În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune
către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei
doisprezece, pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6:12-13).

O demonstrare clară a dependenţei noastre de Dumnezeu este să ne rugăm pentru ucenici şi

să aşteptăm rezultatele să apară.

3. El a luat iniţiativa.

După ce S-a rugat, Isus a luat apoi iniţiativa de a-Şi chema ucenicii, provocându-i să-L
urmeze (Matei 4:17-19).Iniţiativa Domnului a început în evanghelizare şi a continuat până la
punctul de a implica şi apoi de a provoca oamenii să facă şi ei ucenici la rândul lor.

“Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al
Duhului Sfânt.(Matei 28:19).

163
 După ce ne-am rugat pentru ucenici, trebuie să şi luăm iniţiativa de a găsi, de a implica, şi
apoi de a provoca oamenii să devină ucenici. Acesta poate fi un pas dificil, dar este unul
necesar. Este răspunsul nostru activ la porunca Domnului din Matei 28:19.

B. Calităţi pe care să le cauţi în potenţialii ucenici.

Când Isus Şi-a ales oamenii, El a căutat anumite calităţi în viaţa lor. Două calităţi importante
erau: o dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi faptul că erau disponibili. După ce Isus i-
a chemat pe Simon şi pe Andrei, ei au lăsat imediat năvodul, şi L-au urmat (Matei 4:20).
Faptul că aceşti oameni L-au urmat, arăta că ei aveau o dorinţă de a-L cunoaşte. Cuvântul
imediat subliniază disponibilitatea lor faţă de Domnul.

Două alte calităţi pe care Domnul le căuta la ucenicii Săi erau credincioşia şi dorinţa de a
învăţa. Isus a amintit adesea de valoarea credincioşiei, cum vedem şi în pilda slujitorului
credincios (Matei 25:21).

Ucenicii şi-au demonstrat dorinţa de a fi învăţaţi prin faptul ca au luat iniţiativa de a se duce
la Isus pentru ca El să-i înveţe (Matei 5:1-2). Trebuie să ne amintim că un ucenic este o
persoană care învaţă. Acesta este lucrul demn de reţinut. Fie că suntem unii care sunt conduşi
sau unii care conduc, cu toţii suntem “co-elevi” în procesul de ucenicizare. (Matei 23:8-11).
De fapt Duhul Sfânt este Cel care produce ucenici şi ucenicizatori în cele din urmă.
Ucenicizarea este un lucru îmbucurător deoarece Îl vedem pe Dumnezeu la lucru pe măsura
ce noi suntem ascultători Lui.

Trebuie să căutăm oameni care nu numai că au aceste patru calităţi, dar care au şi abilitatea
de a conduce pe alţii. Ucenicii noştri trebuie să aibă abilitatea de a-i conduce pe alţii.
Ucenicii noştri trebuie să aibă potenţial pentru conducere, potenţial care are nevoie să fie
dezvoltat permanent, chiar dacă momentan acesta nu este evident. Pentru a discerne dacă
oamenii au abilităţi de lideri, este nevoie să analizaţi actuala lor implicare în conducere
precum şi relaţiile lor cu semenii.

Puneţi aceste întrebări despre un membru potenţial în grupul de ucenicizare:

o Are aceasta persoană siguranţa mântuirii? (1 Ioan 5:11-13)

o Are această persoană o inimă pentru Dumnezeu? (Matei 4:20)
o Demonstrează această persoană disponibilitate? (Matei 4:20)
o Demonstrează această persoană credincioşie? (Matei 25:21
o Este aceasta persoană dornică să înveţe? (Matei 5:1,2)
o Dă această persoană dovadă de abilitate în a-i conduce pe alţii? (2 Timotei 2:2)

C. Posibile Dificultăţi.

Există mai multe dificultăţi ce pot fi întâlnite de-a lungul procesului de selectare. Cunoscând
dinainte aceste dificultăţi vei putea să le eviţi atunci când este nevoie să-ţi alegi ucenicii-cheie.

1. Pierderea din vedere a obiectivului.

Obiectivul nostru nu este doar de a avea propriile grupuri sau de a ne clădi propriile lucrări, ci
este acela de a ajuta în lucrarea mondială de câştigare a lumii pentru Hristos. Având acest
obiectiv clar în mintea noastră, aceasta ne va împiedica să ne concentrăm asupra altor obiective
mai neînsemnate care par să fie atinse mult mai rapid.

164
 2. Alegerea oamenilor care nu sunt “plini de credinţă”.

Fapte 6:5a ne spune, “Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin
de credinţă şi de Duhul Sfânt”. Noi căutam oamenii cu o credinţă care să-i impulsioneze să
treacă la acţiune, iar această acţiune să fie una care să aibă ca final o lucrare de ucenicizare. Din
nefericire noi de prea multe ori petrecem mult timp încercând să ucenicizăm pe cineva, care nu
răspunde la chemarea Duhului Sfânt de a deveni o persoană “plină de credinţă”!.

Rezultatul este de obicei un lider frustrat, un ucenic care nu este deschis schimbării şi o
întrerupere în procesul de multiplicare spirituală.

3. Ignorarea elementelor de maturitate care sunt cruciale unui multiplicator spiritual.

Un element ar fi maturitatea socială, abilitatea de a stabili şi avea relaţii bune cu alţii. Un altul
este maturitatea emoţională, abilitatea de a duce la bun sfârşit orice şi-a propus precum şi
responsabilităţile avute.

4. Ignorarea abilităţii potenţialului ucenic de a influenţa pe alţii, precum şi ignorarea sferei

lui de influenţă.

Orice om are o anumită influenţă asupra altora, iar noi ar trebui să punem mare accent asupra
acelei influenţe. Totuşi, de multe ori noi îi evităm pe aceia care au cea mai mare influenţă,
deoarece noi tindem să avem relaţii cu aceia care sunt la acelaşi nivel social-cultural cu noi sau
chiar mai jos. Pentru un impact maxim, totuşi noi ar trebui să îi atingem şi să-i ucenicizăm pe
aceia care se află la cel mai înalt nivel de conducere din campus.

Există două motive în sprijinul acestei afirmaţii:

Primul: liderii au la fel de multă nevoie şi caută să-L cunoască pe Hristos ca şi toţi ceilalţi.

Al doilea: pe măsură ce liderii se încred în Hristos şi încep să trăiască pentru El, pot şi ei la
rândul lor să-i influenţeze pe alţii.

Pe măsură ce alţi studenţi vor vedea schimbarea în viaţa liderilor lor şi ei vor fi mult mai deschişi
la Evanghelie. Liderii pot ajunge la unii oameni care pe noi poate că nu ne-ar asculta. Având
acest lucru în vedere, trebuie să începem să lucrăm cu oameni care pot relaţiona sau care pot
învăţa să relaţioneze cu lideri.

5. Dezechilibrul în afinităţile grupului.

Prea multă afinitate în rândul membrilor grupului poate determina ca grupul să devină prea mult
concentrat asupra lui însuşi şi prea exclusivist. Prea putină afinitate ar putea inhiba dezvoltarea
prieteniilor. Oricare dintre cele două extreme ar putea dăuna serios relaţiilor care sunt esenţiale
pentru o ucenicizare de calitate.

6. Neacordarea unui timp suficient pentru a aduna persoanele potrivite.

Obiectivul nostru nu este doar de a iniţia un grup, ci de a ne încrede că Dumnezeu va fi Acela

care va ridica ucenici care să aibă o inimă şi o atitudine potrivită pentru a ajuta ca lumea să fie
câştigată pentru Hristos. Isus nu a chemat la întâmplare doisprezece oameni care să-L urmeze. El
cunoştea ce este in inima lor. Noi trebuie să ne facem timp să observăm care sunt adevăratele
atitudini şi convingeri ale celor pe care noi îi alegem ca ucenici.

165
 D. Procesul de “filtrare.”

Aminteşte-ţi procesul de a găsi ucenici pe care Isus l-a folosit în lucrarea Sa.

Isus a evanghelizat “din belşug” înainte să treacă la selectarea oamenilor Săi. Apoi Isus a luat
iniţiativa să adune sau să implice pe mulţi dintre cei ce-L urmau şi care erau interesaţi, în cadrul
lucrării Sale, oferindu-le astfel oportunitatea de a demonstra credincioşie şi o dorinţă de creştere.
Numai atunci a trecut Isus la selectarea şi la provocarea unora dintre ei de a fi ucenicii Săi cheie.

Evanghelizarea
Lumii

Zidire-
Selectare

Lideri asemenea lui

Hristos, ucenici
multiplicatori

Ca şi Isus, nu trebuie nici noi să ne grăbim să stabilim grupul şi să ne concentrăm atenţia asupra
primilor oameni ce ne ies in cale. Trebuie să nu uităm că ucenicizarea nu este un scop în sine, ci
mijlocul prin care putem ajunge să vedem finalul, lumea câştigată pentru Isus.

Isus a spus, “Mergeţi…şi faceţi ucenici”. Pe măsură ce ne bucurăm să

ducem o viaţă de împărtăşire a credinţei
noastre, putem să ne încredem în Dumnezeu că
El va aduce şi alţi oameni care să fie
disponibili să vină cu noi în lucrarea de a
câştiga lumea pentru Hristos.

E. Căi prin care Domnul poate să ridice oameni.

1. Evanghelizarea necreştinilor.

a. Începe cu “Ierusalimul tău”, roagă-te şi ia iniţiativa să împărtăşeşti Evanghelia

colegilor şi prietenilor. Poţi folosi strategia şi sfaturile de la “Suflet la Suflet” cu
colegii şi cunoştinţele. (Vezi anexa)
b. Contactează-i pe cei care au indicat interes în urma:
o Sondajelor de opinie
o Pachetelor pentru boboci şi “Fitzuica”
o Evenimentelor evanghelistice gen Serbarea de Crăciun, videoteca
evanghelistică şi altele

c. Prezintă-le broşura „Cele Patru Legi Spirituale”.

d. Invită-i pe oameni să citească articole şi alte materiale evanghelistice, după care

poţi pune întrebări şi parcurge „Cele patru legi spirituale” dacă ei sunt interesaţi.

166
 e. Ţine întâlniri de grupuri deschise în cămine cu subiecte de interes sau studii
“Interacta”

1) În cămine.
2) În întâlniri speciale pentru băieţi.
3) În întâlniri speciale pentru fete.

f. Sponsorizează o seară de fotbal, invită oameni să se uite împreună la un meci

sau alte evenimente sportive.

g. Participă la evanghelizarea celor din clase.

h. Ţine întâlniri pe teme din viaţa studenţească.

i. Ţine o întâlnire la nivel de campus.

j. Poţi da filmul „Isus” sau alte filme

2. Vorbeşte cu creştinii care simt nevoia să se implice.

a. Invită-i la o întâlnire de partăşie concentrată pe mişcarea mondială.

b. Explică lucrarea Duhului Sfânt.

c. Invită-i la o conferinţă.

d. Consolidează-i pe creştinii pe care i-ai ajutat să vină la Hristos.

e. Provoacă-i să participe la un grup deschis sau la un grup de ucenicizare.

f. Invită-i la o oră de instruire a liderilor.

g. Invită-i la o petrecere.

h. Din Manual poţi să le dai să citească articolul “Universităţii înflăcărate” şi despre

“Mişcarea Spirituala”, după care poţi vorbi cu ei despre nevoia de lucrători în
lucrarea locală.

3. Grupul deschis care are iniţial scop evanghelistic şi mai apoi de consolidare în credinţă a
celor întorşi la Domnul. Probabil va fi locul principal din care vei provoca studenţi la
nivelul de grup închis de ucenicizare.

Grupul deschis are scop evanghelistic şi în timp scopul de a zidi lucrurile de bază pentru
umblarea cu Dumnezeu a celor din grup. Într-un grup deschis vrem ca studenţii să vină şi să
vadă ceea ce înseamnă o relaţie cu Dumnezeu într-un mediul sigur de acceptare, har şi
dragoste, unde pot pune întrebări şi unde cei care se întorc la Domnul pot lua primii paşii în
viaţa creştină.

F. Provocarea studenţilor la un grup de ucenicizare (grup închis).

Deşi grupurile de ucenicizare pot varia în funcţie de nivelul de implicare, o mare parte din
materialul prezentat poate fi adaptat nevoilor unor situaţii particulare. Probabil studenţii la
care dai provocarea pentru grupul închis de ucenicizare vor fi selecţionaţi din grupul deschis.
Folosirea unei provocări structurate va asigura consistenţa conţinutului aşa cum este el
transferat de-a lungul mişcării, chiar până la a treia şi a patra generaţie a membrilor din
167
grupul deschis şi de descoperire. Folosind această provocare structurată sau oricare alta,
păstrează în minte următoarele idei:

1. Creează o atmosferă mai familiară, prin împărtăşirea propriilor tale preocupări şi griji
pentru lume în general şi pentru campusul şi comunitatea ta în particular.

2. Propune membrului potenţial al grupului de ucenicizare să caute împreună cu tine pasajele

biblice şi cere-i să le citească cu voce tare.

3. Notează-ţi personal scopurile. Printre scopuri poţi include atingerea studenţilor din anul I
cu Evanghelia până la sfârşitul primului semestru etc. Redă într-un mod cât mai entuziast
o imagine a felului cum lucrarea va arăta odată ce scopurile propuse vor fi realizate.

4. Împărtăşeşte despre calificările unui membru al grupului de ucenicizare într-o manieră

pozitivă şi personală. Spune-le că şi tu a trebuit să împlineşti aceste calităţi înainte de a
deveni un membru al grupului de ucenicizare.

5. Pe măsura ce prezinţi fiecare calitate, întreabă potenţialul membru al grupului de

ucenicizare de ce anume este nevoie pentru ca această calificare să capete formă.
Revizuieşte versetele biblice în caz că e nevoie.

De exemplu:

a. O atitudine caracterizată de dorinţa de a învăţa – cine nu se lasă mai întâi învăţat de

alţii, nu va fi niciodată capabil să fie un profesor bun.

b. O inimă pentru Dumnezeu – cine nu are dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu mai
bine, nu va reuşi să-şi găsească bucuria în a-i sluji Lui.

c. Să fie de acord cu evanghelizarea activă – a spune altora despre Hristos e

împlinirea poruncii lui Hristos data în Matei 28:18-20. În plus, nu va exista bucurie
dacă nu există propovăduire.

d. Dorinţa de a deveni un lider al grupului deschis sau grupul de ucenicizare – aceasta

împlineşte porunca de a-i învăţa pe alţii cum să fie şi ei învăţători, dar mai
împlineşte şi nevoia noastră de a-i iubi pe alţii şi de a fi iubiţi.

e. Timp de investit în întâlnirile de ucenicizare – a participa la întâlnire împlineşte

nevoia de a fi iubit şi de a studia Cuvântul împreună.

f. Timp de investit în dezvoltarea lucrării lui personale, evanghelizarea, consolidarea

şi apoi ucenicizarea.

g. Timp de a veni la întâlnirile săptămânale de ucenicizare şi instruire – participarea la

aceste întâlniri împlineşte porunca de a avea părtăşie (Evrei 10:25) şi ne învaţă cum
să fii un lider pentru grupurile noastre. (2 Timotei 2:2).

6. Pe măsura ce te implici, timpul pe care trebuie să îl aloci lucrării creşte, aceasta explică
faptul că un grup de ucenicizare puternic nu poate exista fără o dedicare a timpului
personal. Această cerinţă este deci foarte necesară.

7. Explică-i faptul că, în calitate de membru al grupului de ucenicizare, el va primi instruire

în ceea ce priveşte stabilirea şi evaluarea scopurilor pentru întreaga sa dezvoltare
personală. Arata-i “Foaia (ta) de planificare şi cea a scopurilor personale”. Explică-i cum
ţi-a fost de ajutor această instruire.
168
8. Concluzionează provocarea adăugând ceva de genul:

“Vezi tu, Mihai, strategia grupului de ucenicizare împlineşte unele dintre cele mai
adânci nevoi personale ale tale. Nu numai ca nevoia noastră de a fi iubiţi este împlinită,
ci şi bucuria este mare atunci când Îi slujim lui Dumnezeu şi ascultăm de poruncile
Sale.

“Alegerea este a ta, Mihai. Să nu crezi cumva că dacă nu te vei alătura grupului
înseamnă că nu eşti spiritual. Vreau ca tu să cauţi să faci ceea ce vrea Dumnezeu de la
tine şi numai tu poţi decide care sunt acele lucruri. Ştiu că această strategie m-a ajuta pe
mine foarte mult, dar tu trebuie să iei decizia singur. Ce crezi, ce ţi-ar plăcea să faci? Ţi-
ai dori să faci parte dintr-un grup de ucenicizare?”

9. Dacă potenţialul membru are o dorinţă de a se implica într-o strategie de multiplicare dar
nu este sigur de cât timp ar avea rezervat pentru asta, îndeamnă-l să facă o evaluare a
timpului pe care-l dă pentru diferitele activităţi (oferă-te chiar să-l ajuţi cu asta). Aceasta
îl va ajuta să descopere cât de mult timp a petrecut fără folos (a irosit) în săptămâna
trecută şi cât de echilibrată îi este viaţa (de obicei în cazul acesta timpul liniştit cu
Dumnezeu şi propovăduirea Evangheliei sunt neglijate). Poţi apoi oferi implicarea în
grupul de ucenicizare ca mijloc de a-l ajuta să-şi echilibreze viaţa.

10. Asigură-te că fiecare persoană provocată va lua o decizie clară.

a. Oferă-i persoanei timp de gândire şi roagă-te în legătura cu aceasta. Aranjează un

timp convenabil în care să o contactezi din nou (între două şi trei zile după provocare)
pentru a afla decizia sa finală.

b. Dacă aceasta răspunde pozitiv, informeaz-o cu privire la ora şi ziua în care grupul se
va întâlni şi aranjează o dată când vei putea să mergi cu ea în evanghelizare.

c. Daca ea răspunde negativ, asigur-o că este întotdeauna binevenită să participe la

această strategie dacă consideră de cuviinţă. Încurajeaz-o să se implice într-un curs de
instruire a liderilor, un grup de descoperire, o excursie, un program al bisericii etc.

d. Nu forţa pe nimeni; numai Dumnezeu poate aduce roadele.

e. Din când în când verifică din nou acele persoane care nu au ales să participe iniţial la
un grup de ucenicizare. Poate că atitudinile sau circumstanţele lor s-au schimbat între
timp şi acum ar vrea să se implice într-un grup.

169
Capitolul 7
RECUNOAŞTEREA UNUI GRUP DE
UCENICIZARE EFICIENT

Pentru ca un grup de ucenicizare să se implice activ în activitatea de câştigare a lumii pentru

Hristos, ar trebui să aibă trei caracteristici evidente:

1. Membrii săi să manifeste o dependenţă crescândă faţă de Hristos şi dragostea Sa.

2. Să aibă o dragoste mare unul faţă de altul şi faţă de creştinii din Trupul lui Hristos.
3. Să aibă compasiune şi preocupare pentru cei pierduţi.

In acest capitol vom discuta despre aceste caracteristici, baza lor biblică şi alte probleme ce îşi
pot face apariţia pe parcurs.

A. O dependenţă din ce în ce mai mare faţă de Hristos şi de dragostea Sa.

Cea mai importantă caracteristică a membrilor unui grup de ucenicizare este o dragoste
desăvârşită şi o dependenţă totală faţă de Hristos. Această calitate este fundamentală pentru
obiectivelor grupului şi susţine celelalte două caracteristici.

1. Exemplul Biblic.

Un exemplu potrivit pentru această caracteristică este Biserica din Tesalonic. Pavel a adresat
aceste cuvinte credincioşilor de acolo: “Căci ne aducem aminte neîncetat, înaintea lui
Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria
nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! In adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a
răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit
pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim despre ea. Căci ei înşişi istorisesc se primire
ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi
adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne
izbăveşte de mânia viitoare.” (1 Tesaloniceni 1:3, 8-10).

Tesalonicenii aveau un impact deosebit asupra lumii din jurul lor, dar fundamentul activităţii lor
era dragostea pentru şi credinţa în Isus Hristos. Această caracteristică este demonstrată în vieţile
membrilor grupului, de dorinţa lor de se asemăna cu Hristos şi de a-I sluji lui Dumnezeu din
toată inima. Adevărata dependenţă a unui membru ar trebui să fie numai faţă de Hristos şi
resursele Sale infinite, şi nu faţă de un membru sau faţă de alţi membrii ai grupului.

2. Probleme.

Dacă membrii grupului nu vor creşte în dragostea şi dependenţa lor faţă de Hristos, unele
probleme pot apărea:
a. Introspecţia. Membrii vor depinde mai mult unul de celalalt decât de Hristos.
b. Lipsa de putere. Membrii nu vor depinde de Duhul lui Dumnezeu care să le schimbe
vieţile şi să le rezolve problemele.
c. Lipsa de loialitate. Grupul nu va împărtăşi nici un obiectiv comun.
170
 3. Căi de a îndrepta privirea membrilor grupului de ucenicizare spre Hristos.

Iată câteva căi prin care grupul poate fi direcţionat înspre Hristos, în loc să se mai concentreze
asupra problemelor şi asupra circumstanţelor.

a. Împărtăşiţi exemple biblice şi promisiuni – precum şi exemple personale – prin care

să se vadă suficienţa lui Hristos. Încurajează membrii să ceară şi să adapteze
promisiunile Sale pentru propriile lor nevoi.
b. Împărtăşiţi exemple ale personajelor biblice care s-au confruntat cu probleme şi
circumstanţe similare cu acestea.
c. Subliniază rolul rugăciunii, al laudei şi al mulţumirii atunci când se întâlnesc
circumstanţe dificile sau negative în viaţă.

4. Semne de creştere ale dragostei şi dependenţei faţă de Dumnezeu.

a. Membrii au un respect din ce în ce mai mare pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi

autoritatea Sa.
b. Ei dau dovadă de o ascultare mai mare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
c. Fiecare are o viaţă de rugăciune mai înfloritoare.
d. Ei dau dovadă de o credinţă şi o încredere din ce în ce mai mare faţă de El. Ei se
concentrează, nu asupra problemelor personale, ci asupra lui Hristos, care dă soluţii.

B. O grijă şi o dragoste crescândă.

O dragoste din ce în ce mai mare pentru Dumnezeu va rezulta în cele din urmă într-o creştere a
dragostei pentru membrii grupului şi a altor creştini.

1. Exemplul biblic.

Cu secole în urmă, în timpul persecuţiei romane, creştinii se întâlneau în catacombe şi încercau

sa-şi salveze fraţii şi surorile cu riscul propriilor lor vieţi. În aceste circumstanţe, creştinii din
primele secole nu numai ca au supravieţuit, ci au crescut şi ca număr. Această creştere
revoluţionară din primul secol era în mod direct legată de dragostea şi grija pe care fraţii o aveau
unul pentru celălalt:

“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau,
erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi
împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare
zi, frângeau pâinea acasă, luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi
erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga la numărul lor pe cei ce erau
mântuiţi.” (Fapte 2:42-47).

2. Probleme.

Când membrii nu cresc în dragoste şi grijă unii pentru alţii, următoarele lucruri pot apărea:
a. Întregul Trup al lui Hristos va suferi (1 Corinteni 12:26).
b. Se va oferi un exemplu negativ atât faţă de creştini cât şi de necreştini.
(1 Tesaloniceni 1:6-7).

3. Căi de manifestare a dragostei şi a grijii faţă de membrii grupului şi faţă de alţi creştini.

a. Petreceţi timp împreună şi în afara activităţilor grupului.

b. Puneţi întrebări şi fiţi un bun ascultător.
171
 c. Împărtăşiţi atât fericirile cât şi durerile din vieţile celorlalţi.
d. Ajutaţi-vă unii pe alţii în domeniul dezvoltării proprii.
e. Demonstraţi dragoste unii faţă de alţii în moduri cât mai palpabile.

C. O compasiune şi o dragoste din ce în ce mai mare pentru cei pierduţi.

Pe măsura ce creştem în dragostea noastră pentru Hristos şi pentru poporul Său, şi grija
noastră pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu va creşte. Grija lui Hristos pentru alţii va fi
grija noastră.

1. Exemplul biblic.

“Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care
n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: “Mare este secerişul dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi,
dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său” (Matei 9:36-38).

2. Probleme.

Iată câteva probleme ce pot interveni atunci când această caracteristică nu se dezvoltă în vieţile
membrilor grupului de ucenicizare:

a. Le lipseşte o viziune pentru câştigarea lumii pentru Hristos.

b. Oamenii mor fără Hristos (2 Corinteni 2:15,16).
c. Ei devin introvertiţi şi se vor concentra asupra propriilor persoane, nu asupra lui
Hristos.
d. Dezvoltarea unei mişcări a creştinilor umpluţi de Duhul Sfant care să fie ascultători
de Cuvânt va fi astfel inhibata.

3. Moduri de a stimula creşterea compasiunii şi a grijii pentru o lume pierdută.

a. Rugaţi-vă ca fiecare membru să realizeze că oamenii mor fără Hristos. Oamenii

trebuie să audă ca pot avea viaţă veşnică prin Isus Hristos.
b. Îndemnaţi pe fiecare membru să vi se alăture atunci când mergeţi în evanghelizare şi
arătaţi-le atunci când petreceţi timpul cu ei, că evanghelizarea este pentru voi un
mod de viaţă.
c. Folosiţi Biblia pentru a le arăta dorinţa lui Dumnezeu de a câştiga şi de a mântui
lumea (2 Petru 3:9).

172
Capitolul 8
ROLUL DE LIDER. PRINCIPII ALE
UCENICIZĂRII

Acest capitol explică rolul tău ca şi lider, oferă cinci principii esenţiale de conducere a unui grup
de ucenicizare şi aruncă o privire asupra programului tău săptămânal.

A. ROLUL DE LIDER

Ca şi lider al grupului de ucenicizare, tu trebuie să urmezi exemplul lucrării lui Cristos. Pe măsură
ce vei studia felul cum El uceniciza oamenii Săi, vei descoperi trei lucruri importante:

• El i-a învăţat cum să procedeze.

• El le-a arătat cum să procedeze.
• Apoi i-a lăsat pe ei s-o facă.

Nu este de ajuns să dai informaţii spirituale, deşi asta este o parte semnificativă din ucenicizare, nu
este de ajuns să arăţi grupului cum acel lucru trebuie să se efectueze, ci este vital să-i laşi pe
ucenicii tăi să şi aplice ceea ce au văzut şi ce au auzit de la tine. Unul dintre cele mai bune lucruri
pe care le poţi face pentru ucenicii tăi este să le creezi un mediu unde pot fi implicaţi în învăţare,
observare şi aplicare.

B. PRINCIPII DE UCENICIZARE

1. Definirea obiectivului.

Primul lucru pe care liderul grupului ar trebui să-l ţină minte întotdeauna, este să aibă un obiectiv
definit cu grijă. Dr. Howard Hendricks, profesor la Seminarul Teologic din Dallas, spunea odată:
“Un lider este acea persoana care ştie unde merge şi care este în stare să-i convingă şi pe alţii să
meargă cu el.” *

2. Conţinutul Biblic.

Al doilea principiu valoros este că liderul să ofere conţinut biblic. Dependenţa de autoritatea
Scripturii este ingredientul fundamental pentru ucenicizarea membrilor grupului (Evrei 4:12; 2
Timotei 2:15; 3:16,17; 2 Petru 1:21).

Noi trăim într-o cultură care funcţionează pe baza sentimentelor. Suntem asediaţi de tot felul de
filosofii făcute de om, care de multe ori, într-un mod subtil, ne îndepărtează de la adevărurile lui
Dumnezeu. Există o presiune constantă asupra noastră care ne cheamă să ne conformăm acestor
moduri de a gândi.

• Dr. Howard Henricks, “How to Lead I” in The Ministry of Management, Steven B. Douglass and Bruce E. Cook.
©Copyright 1972 Campus Crusade for Christ, Inc. Used by permission.

173
Ca şi psalmistul, noi avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu să ne ghideze vieţile: “Cum îşi va
ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu
mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca sa nu păcătuiesc
împotriva Ta!” (Psalm 119:9-11).

Deoarece studierea Cuvântului ne testează gândurile şi ne ajută să scoatem principii şi concluzii

pentru vieţile noastre, este vital să folosim Scriptura în ucenicizarea membrilor grupului nostru.

3. Strategii şi unelte pentru lucrare.

Poate că ai un obiectiv deja stabilit cu claritate şi totuşi să nu ajungi niciodată la îndeplinirea sa

datorită lipsei de strategie şi de unelte pentru lucrare. Dacă liderul grupului de ucenicizare îşi
inspiră ucenicii cu o viziune divină pentru câştigarea întregii lumi, dar nu reuşeşte să le dea o
strategie sau o instruire pentru ca acea viziune să devină realitate, grupul va deveni frustrat şi
confuz. În planul „Alege Viaţa” de ucenicizare a creştinilor, conţinutul biblic a fost aranjat într-o
serie de planuri pentru lecţii folositoare în lucrare. Aceste planuri de lecţie asigură ucenicizarea
unei persoane, punând bazele unei vieţi creştine, pe măsură ce întregul obiectiv este realizat.

Studiind materialele disponibile în „Alege Viaţa”, vom vedea că uneltele de bază folosite în
evanghelizare sunt „Cele Patru Legi Spirituale” şi broşura despre Duhul Sfânt; uneltele noastre
pentru consolidarea individuală sunt lecţiile de consolidare de la 1 la 4; pentru consolidarea de
genul grupurilor mici putem folosi lecţiile Grupului de Descoperire 1-6, iar pentru instruirea în
ucenicizare folosim lecţiile Grupului de Ucenicizare 1-7 (vezi capitolul despre materialele folosite
în „Alege Viaţa”).

Pe măsură ce îţi vei dezvolta propria strategie, aminteşte-ti să gândeşti! Întreabă-te mereu: „De ce
fac eu aceasta? Cum mă va ajuta pe mine acest lucru să-mi aduc obiectivele la îndeplinire?” Doar o
bună strategie şi nişte unelte eficiente pentru lucrare nu-ţi vor asigura, totuşi, o ucenicizare. Un alt
element vital este mediul sau contextul spiritual în care ucenicii tăi sunt instruiţi.

4. Mediul spiritual.

Pentru a oferi un mediu spiritual sănătos în care ucenicii tăi să se dezvolte armonios, tu, ca şi lider,
trebuie să:
a. oferi o direcţie în ceea ce priveşte dezvoltarea individuală şi lucrarea
b. să fii un exemplu
c. să dezvolţi relaţi
d. să integrezi în planul tău şi o viziune spre evanghelizare

a. Dă o direcţie. Un lider poate şti exact unde se îndreaptă, dar dacă el nu este capabil să ofere o
direcţie, va fi dificil pentru ucenicii săi să-l urmeze.

b. Fii un exemplu. A fi un model înseamnă a influenţa vieţile membrilor grupului tău prin
exemplul propriei tale vieţi şi lucrări. Apostolul Pavel i-a spus bisericii din Filipi “Ce-aţi
învăţat, ce aţi primit şi ce aţi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul
păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:9). Pavel se mai referă la aceste lucruri şi în scrisoarea sa către
Corinteni: “Călcaţi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos” (1 Corinteni
11:1).

Majoritatea dintre noi probabil că nu am dori să spunem astfel de lucruri ucenicilor noştri!
Acest lucru nu ar trebui să producă totuşi sentimente de vinovăţie. Nici unul dintre noi nu este
perfect, iar Domnul ne acceptă aşa cum suntem. Dar ca şi lideri ai grupului, noi suntem într-o
poziţie de enormă responsabilitate. Ucenicii noştri ne vor imita: în lucrurile pe care le spunem,
174
 în atitudinile noastre privind viaţa, câteodată în felul nostru de a trăi şi, ocazional, chiar în felul
nostru de a vorbi! Mult mai mult se “fură” decât “ se învaţă”!

c. Formează relaţii. Noi ar trebui să formăm relaţii (1 Tesaloniceni 2:7-20) care să includă atât
încurajare cât şi mustrare. Pe măsură ce ucenicizăm pe alţii, ar trebui să îi încurajam în mod
constant să trăiască o viaţă duhovnicească. Despre încurajare se vorbeşte în cartea Evrei: “Să
veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, să nu părăsim
adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii” (Evrei 10:24,25a).

Deoarece îi iubim pe aceia pe care îi ucenicizăm, câteodată este nevoie să îi şi mustrăm. Biblia ne
dă unele sugestii despre felul cum să mustri pe un frate sau pe o soră care umblă în păcat. Galateni
6:1 afirma: “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeala, voi, care sunteţi
duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuti, să nu fii şi tu ispitit”.

d. Integrează o viziune spre evanghelizare. Cel mai bun mod de a integra în grup o viziune spre
evanghelizare este prin intermediul propriului tău exemplu.

5. O perspectivă corectă asupra circumstanţelor.

Ultimul principiu al procesului de ucenicizare este ca Domnul să folosească circumstanţele pentru

a ne modela spre ceea ce El vrea ca noi să devenim. El este “Ultimul Ucenicizator”. El are propriul
său curriculum de ucenicizare, proiectat în mod unic pentru fiecare dintre noi. Circumstanţe
variate, sub forma încercărilor, victoriilor, eşecurilor sau presiunilor, toate ne atrag spre Cristos şi
au ca rezultat propria noastră creştere spirituală (Iacov 1:2-4; Romani 8:28,29). Şi ca şi
ucenicizatori, vom dori să ne ajutăm ucenicii să realizeze că Dumnezeu doreşte să ne formeze
caracterele prin intermediul circumstanţelor (1 Petru 1:6-7).

C. PROGRAMUL TĂU SĂPTĂMÂNAL

Există câteva lucruri care îţi vor folosi mult dacă le planifici în cadrul programului tău săptămânal
pentru ca să poţi fi un lider eficient.

1. Mai întâi de toate, pune-ţi un timp bun deoparte pentru a-l petrece cu Domnul. Umblarea ta
cu Domnul trebuie să reprezinte prima ta prioritate. Dacă nu avem un timp proaspăt,
consistent cu Domnul, lucrarea va deveni mai mult o povară decât o bucurie.
2. Întâlneşte-te regulat cu grupul, petrecând timp în mod individual cu ucenicii şi cerându-le să
mergeţi împreună în evanghelizare.
3. Rezervă un timp adecvat pentru pregătire şi implicare în lucrare.

Un exemplu de program săptămânal al unui lider din grupul de ucenicizare

1. Un timp personal săptămânal în care merge în evanghelizare(1-2 ore/săptămână)

Evanghelizarea întotdeauna precedă ucenicizarea în formarea unei mişcări. Evanghelizarea

întotdeauna expune ucenicii potenţiali; oferă un timp pentru formarea unei relaţii cu liderul; oferă
instruire practică în comunicarea eficientă a credinţei tale prin intermediul unor situaţii reale de
viaţă

2. O întâlnire săptămânală a grupului de ucenicizare în care şi el este membru(1-2 ore

/săpt.)

Pentru a studia împreună Scriptura, a forma relaţii, pentru încurajare, părtăşie, viziune, orientare şi
pentru a învăţa cum să-ţi conduci propriul grup.
175
 3. O întâlnire săptămânală de părtăşie la nivel de mişcare (2 ore/săpt.)

Pentru formarea unei mişcări, găsirea de potenţiali ucenici; pentru propria instruire, viziune,
încurajare, părtăşie, unitate (dacă nu mergi tu acolo, nici ucenicii tăi nu vor merge); pentru
orientarea mişcării şi planuri.

4. Conducerea propriului grup de ucenicizare (1 oră/săpt.)

Fără aceasta nu poate fi vorba de multiplicare;acest timp creează entuziasm, te ajută să cunoşti
doctrinele şi să-ţi dezvolţi abilităţi de conducere.

5. Timp personal împreună cu membrii grupului tău ucenicizator, care să includă şi a

merge cu ei în evanghelizare (1 oră cu fiecare/săpt.)

Acest timp creează disciplină, ajută la dezvoltarea unei evanghelizări ca mod de viaţă şi e un timp
în care ucenicii tăi învaţă cum să-şi împărtăşească credinţa.

6. Orice pregătire pentru cele menţionate mai sus.

Pregătirea este un pas important în învăţare. E necesar să ai un timp de pregătire pentru fiecare
dinte cele enunţate mai sus.

7. Participarea la unele excursii, conferinţe, timpuri de părtăşie, timpuri de rugăciune şi

alte evenimente speciale.

Aceste momente sporesc creşterea ta spirituală, oferă un timp valoros petrecut cu grupul de
ucenici, aduc zidire spirituală, adună oamenii pentru luarea unor decizii importante; adesea aduc o
creştere rapidă în ucenicii tăi şi contribuie la unitatea şi avântul mişcării.

8. Implicarea în biserica locală.

Împlineşte nevoia de dedicare în cadrul unei biserici locale, precum şi porunca lui Hristos de a face
acest lucru (“Alege Viaţa” nu are intenţia de a ţine locul unei biserici); probabil după absolvire
acesta va fi locul în care te vei implica cel mai mult.

9. Distracţie şi recreere împreună cu membrii grupului de ucenicizare.

Clădeşte relaţii, oferă oportunităţi pentru ca ucenicii tăi să înveţe de la tine.

10. Disponibilitatea de a sluji dezvoltării mişcării (de exemplu: planifică o instruire a

liderilor, participă la o strategie de rugăciune, organizează un timp de părtăşie etc.)

Oferă cadrul necesar unei creşteri rapide a lucrării; îţi permite să fii mult mai conştient de rolul
strategic pe care îl ai în ceea ce priveşte impactul asupra campusului şi al lumii.

Timpul total de implicare săptămânală atunci când conduci propriul grup de ucenicizare de trei
persoane este între 8-12 ore săptămânal.

Acest angajament nu trebuie socotit ca fiind lipsit de importanţă. A fi liderul unui grup de
uceniucizare presupune luarea unei decizii de a încorpora lucrarea de multiplicare în propriul tău
stil de viaţă.

176
Capitolul 9
CONDUCEREA UNEI ÎNTÂLNIRI DE STUDIU
BIBLIC

Conducerea primei întâlniri a grupului tău de ucenicie poate fi o

experienţă descurajantă, dar prin puterea lui Dumnezeu, va fi
emoţionantă şi plină de satisfacţie. În acest capitol vom discuta despre
câteva elemente ale unei conduceri eficiente a întâlnirii unui grup mic.

A. Crearea atmosferei.

S-a spus că atunci când dai învăţătură unui grup mic, atmosfera pe care o creezi e mult mai
importantă decât conţinutul a ceea ce comunici. Aceasta este mai ales adevărat în cadrul grupului
de ucenicie.

Următoarea listă a fost scrisă de un grup de studenţi la o conferinţă de instruire ca răspuns la

întrebarea: "Care sunt caracteristicile unei întâlniri reuşite de grup mic?"

1. O atmosferă deschisă unde este uşor să pui întrebări.

2. O atmosferă prietenoasă unde oamenii simt că sunt deosebiţi.
3. O atmosferă caldă ...eşti acceptat de grup.
4. O atmosferă entuziastă ...oamenii sunt însufleţiţi şi dornici să înveţe.
5. Bine planificată ...nu lăsată la voia întâmplării, adică are obiective clare.
6. Conţinutul satisface nevoi reale - probleme şi griji pe care membrii grupului le au.
7. Există o relaţie bună cu liderul.
8. Oamenii care fac parte din grup au ceva în comun.

Iată răspunsurile lor la întrebarea "Ce trebuie să facă un lider pentru a ajuta la îndeplinirea
acestor lucruri?"

1. El se întâlneşte în mod individual cu fiecare persoană mai înainte, pentru a-i cunoaşte.
2. Acceptă răspunsurile lor şi încurajează răspunsurile bune.
3. Arată interes pentru oameni şi faţă de ceea ce ei au de spus.
4. Este entuziast.
5. Prezintă obiectivele şi face un rezumat la sfârşit.
6. Cunoaşte bine materialul.
7. Pune întrebări relevante.
8. Nu se sperie de întrebări la care nu poate răspunde.
9. Îl ajută pe fiecare membru în parte să crească în relaţia lui cu Dumnezeu.

B. Învăţarea grupului.

Rolul tău ca şi cel ce îi învaţă pe alţii este să ajuţi grupul tău să înveţe principiile biblice în ceea
ce priveşte evanghelizarea, ucenicizarea şi creşterea spirituală personală.
208
Această responsabilitate cuprinde 3 paşi: pregătirea, conducerea întâlnirii şi evaluarea.

1. Pregătirea.

Petrece timp în rugăciune. Roagă-te ca fiecare persoană din grup să înţeleagă

ceea ce Dumnezeu vrea ca ei să înveţe.

Ia-ţi timp pentru a defini cu claritate obiectivele întâlnirii, punându-ţi următoarele

întrebări:
a. Ce anume vreau ca ei să ştie? (scrie răspunsul)
b. Ce anume vreau ca ei să simtă?
c. Ce anume vreau ca ei să facă?

2. Conducerea întâlnirii.

Gândeşte-te din timp la modul în care ai să conduci întâlnirea. În tiparul normal sunt cuprinse:
timp de părtăşie, studiu biblic, aplicaţie, lucrare practică şi rugăciune. Acest tipar este destinat
să-ţi ofere ţie şi ucenicilor tăi un mediu optim atât pentru creşterea personală cât şi pentru
multiplicare spirituală.

3. Evaluarea.

Este normal să greşeşti şi inevitabil să o faci. Dar pentru a fi un bun

administrator al timpului tău şi al resurselor tale trebuie să faci o evaluare în
fiecare săptămână. Aceasta te va ajuta să-ţi îmbunătăţeşti metoda de predare.

C. Stabilirea conţinutului.

Conţinutul va varia în funcţie de tipul grupului. Lecţiile sunt împărţite în 3 categorii:

a. Grupul deschis sau de descoperire te ajută să înveţi membrii din grup bazele trăirii lor cu
Hristos şi să înceapă să mărturisească credinţa lor cu alţii. Ţelul la acest nivel va fi de a
zidi o temelie solidă pentru umblarea lor cu Hristos într-un mediul cald şi deschis.

b. Grupul de ucenicie îl ajută pe ucenic să crească la un nivel şi mai profund de maturitate

spirituală. El va învăţa cum să ucenicizeze pe cei ce se întorc la Domnul.

c. Grupul de acţiune îl va ajuta pe ucenicii tăi să-şi pornească propriul lor grup de
descoperire şi ucenicie.

D. Instruirea grupului.

Rolul tău în instruirea grupului constă în a petrece timp cu ei pentru pregătirea practică pentru
lucrare. Aceasta este o parte importantă a întâlnirii voastre. Constă în explicarea şi demonstrarea
a instrucţiunilor existente în manual.

Demonstrarea sau simularea este o componentă esenţială în procesul de instruire. O bună

simulare constă de fapt în a evangheliza o persoană din grupul vostru ca şi cum ea ar fi cel căruia
i se prezintă Evanghelia, şi apoi întregul grup evaluează simularea.

Roagă-i să răspundă la aceste întrebări:

- Ce a fost bine?
- Ce trebuie îmbunătăţit?
-Cum poate fi îmbunătăţit?

209
Capitolul 10
CUM SĂ PUI ÎNTREBĂRI BUNE

Te-ai întrebat vreodată cum se face că anumite întrebări au menirea de a provoca discuţii pe
termen aproape nelimitat, în timp ce altele “perfecte” nu fac decât să ajungă “la urechi surde” în
cadrul unui grup? Există un număr de factori ce pot cauza aceste răspunsuri variate, dar unul
dintre cei mai importanţi este calitatea întrebărilor puse. Întrebările bune sunt cele ce provoacă şi
stimulează discuţia. Întrebările ridicate de către membrii grupului tău pe parcursul unei discuţii
pot fi folosite şi pentru amplificarea învăţării.

A. Tipuri de întrebări

Există patru tipuri fundamentale de întrebări. Fiecare dintre ele este importantă şi valoroasă în
situaţii diverse, însă nu toate sunt folositoare în cadrul unei discuţii de grup. Acestea sunt:

1. De conducere. O întrebare de conducere implică şi răspunsul aşteptat de către lider.

Exemplu: “Pavel spune că trebuie să ne bucurăm neîncetat, nu-i aşa?”

Valoarea sa pentru discuţie: inexistentă. Ea este perfectă în cadrul unui curs, dar poate anihila
orice discuţie pentru că nici măcar nu se cere un răspuns. Aceste întrebări pot fi folosite numai ca
ultima alternativa pentru scoaterea în evidenţă a unui punct major pe care grupul nu a reuşit să-l
descopere prin întrebări mult mai deschise. Încearcă să te descurci fără acest tip de întrebări.

2. De limitare. O întrebare de limitare nu face decât să limiteze răspunsul la anumite detalii

dorite de lider. Exemplu: “Care sunt cele trei adevăruri majore ce reies din acest pasaj?”

Valoare pentru discuţie: inexistentă. Se creează o competiţie la nivel intelectual cu liderul,

deoarece este clar că acesta are deja un răspuns exact în minte.

Excepţie. Acest tip de întrebări limitative care cer un răspuns de genul “da” sau “nu” pot fi
folositoare în cazul când doreşti să afli atitudinea altor membri din grup. Exemplu: “Sunt şi
ceilalţi de acord?”

3. Deschise. O întrebare deschisă permite grupului să exploreze pasajul. Ea arată clar faptul
că pot exista o varietate de răspunsuri admisibile. Exemplu: “Care ar fi câteva dintre
adevărurile ce pot reieşi din acest pasaj?”

Valoare pentru discuţie: mare. Aceasta acordă libertate totală de a descoperi unul, două sau mai
multe “adevăruri.” Accentul se pune pe descoperirea şi nu pe găsirea “răspunsului”.

4. Larg deschise. O întrebare larg deschisă atrage grupul la o discuţie progresivă după ce o
anumită persoană şi-a exprimat opinia, a formulat o întrebare, ori a dat un răspuns.
Exemplu: “Mai sunt şi alte idei?”

Valoare pentru discuţie: foarte mare. Ea păstrează dechis subiectul discuţiei.

189
Dintre aceste patru tipuri de întrebări, discuţia ta ar trebui să conţină întrebări deschise şi larg
deschise în procent de 90%. Întrebările limitative sau de conducere ar trebui folosite numai ca
ultima alternativa pentru scoaterea în evidenţă a unui punct major al conţinutului discuţiei pe
care grupul nu a reuşit să-l înţeleagă. În acest caz este mai bine să formulezi o întrebare
limitativă decât să le spui direct răspunsul.

ATENŢIE! Întrebările deschise trebuie să indice clar faptul că există posibilitatea unei varietăţi
de răspunsuri. În caz contrar, acestea pot fi interpretate ca şi întrebări limitative.
De exemplu, poţi întreba: “Ce i-a spus Pavel lui Timotei?” gândind că există cel puţin şase
lucruri în acel pasaj. Totuşi, grupul tău ar putea înţelege: “Ce lucru important i-a spus Pavel lui
Timotei?” Întrebarea ar fi mai bine formulată astfel: “Care sunt câteva lucruri pe care Pavel i le-a
spus lui Timotei?”

B. Cum poţi folosi întrebările.

Într-o discuţie în care cinci sau şase persoane vorbesc şi pun întrebări în timp ce restul grupului
tace, ce poţi face? Iată un îndrumar scurt prin care poţi învăţa cum să foloseşti întrebările bune
pentru a controla şi a stimula discuţia:

1. Întrebări iniţiate de către lider.

a. Directe. O întrebare directă ţinteşte un singur individ. Foloseşte acest tip de întrebări
fie pentru a stimula pe acei membri care tac, sau pentru a direcţiona discuţia departe
de acea persoană care are tendinţa de a monopoliza discuţia.
b. Generale. O întrebare generală este una direcţionată către întregul grup, şi la care
toată lumea poate oferi răspuns.

2. Răspunsul liderului la întrebările iniţiate de către membri grupului.

a. Reversibilă. O întrebare reversibilă este acea întrebare îndreptată înapoi înspre
persoana care a pus-o. Ea este în special folositoare în situaţia când ţi s-a pus o
întrebare de conducere.
b. Focalizată. O întrebare focalizată este acea întrebare îndreptată înapoi înspre întreg
grupul. Ea însufleţeşte discuţia deoarece nu permite ca liderul să devină autoritatea
finală faţă de întrebările ridicate de către grup.

Ar fi bine să foloseşti “întrebările clarificatoare” furnizate în ghidul tău de lider, însă numai în
cazul când membrii grupului nu oferă răspunsurile sugerate ca şi răspuns la întrebarea principală.

ATENŢIE! Foloseşte întrebările clarificatoare numai dacă este nevoie. Obiectivul tău este de a-i
ajuta pe membrii grupului tău să descopere singuri şi în mod spontan răspunsurile corecte din
Cuvântul lui Dumnezeu. Acest sentiment al descoperirii apare foarte des atunci când membrii
răspund la întrebările deschise şi larg deschise ale liderului. În multe cazuri, membrii grupului
vor afirma esenţa răspunsurilor sugerate ca şi răspuns la întrebarea principală (numerotată). În
cazul în care membrii grupului tău nu ajung la ceva asemănător cu răspunsurile sugerate sau dacă
liderul simte că este nevoie să se pună un mai mare accent pe un subiect, atunci (şi numai atunci)
liderul va putea folosi una sau mai multe din întrebările clarificatoare.

În general, prima întrebare clarificatoare este fie larg deschisă (“Mai aveţi si alte idei?”) fie
deschisă (o reformulare a întrebării iniţiale). La a doua sau a treia întrebare clarificatoare vei găsi
adesea o întrebare limitativă sau chiar de conducere. Acestea sunt oferite ca ultimă alternativă şi
trebuie folosite rar şi numai în cazul în care simţi că discuţia a ajuns la un punct critic şi nu mai
poate fi continuată. Cu cât vei căpăta mai multa experienţă ca şi lider cu atât mai puţin vei
recurge la astfel de întrebări limitative şi de conducere.

190
Capitolul 11
CUM SĂ CONDUCI UN TIMP DE PĂRTĂŞIE

Părtăşia în grup era un element component al lucrării Domnului cu primii ucenici. De exemplu,
citim în Marcu 6:30-31 că: ,,Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce
învăţaseră pe oameni. Isus le-a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă
puţin.’’...O astfel de părtăşie spontană este rezultatul natural al lucrării Domnului în vieţile celor
din grup, aşa cum a fost şi în cazul apostolilor în Marcu 6:30-31.

La începutul cărţii Faptele apostolilor, aflăm că interacţiunea dintre creştini juca un rol la fel de
important ca şi citirea Bibliei şi rugăciunea. ,,Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura
frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele apostolilor 2:42).

Un semn că un grup este sănătos şi plin de viaţă este acela că timpul de părtăşie este de calitate şi
că există interacţiune între membrii grupului. Acest lucru trebuie să devină o cerere de rugăciune
pentru voi, cei care plănuiţi să conduceţi timpul de părtăşie. Nu vei putea forţa pe nimeni să
spună ceva dacă nu vrea să spună. Însă Dumnezeu, prin rugăciune şi prin crearea unui mediu
deschis comunicării şi interactiv, te va folosi pe tine drept catalizator al unor întâlniri de părtăşie
de calitate.

Şi în plus, alte rezultate ale unei bune întâlniri de părtăşie mai sunt:
1. Stimularea unui simţ al spontaneităţii.
2. Crearea unui sentiment de familiaritate.
3. Încurajarea unei mai mari libertăţi de exprimare.
4. Dezvoltarea unui sentiment de libertate în a fi tu însuţi/însăţi.
5. Crearea siguranţei că celorlalţi membri ai grupului, liderului în special, le pasă de viaţa
personală a celor din grup.
6. Oferirea posibilităţii membrilor grupului de a se cunoaşte mai bine între ei.
7. Posibilitatea pentru fiecare membru al grupului de a-i încuraja pe ceilalţi pe măsură ce
împărtăşeşte ceea ce a făcut Dumnezeu în viaţa lui.
8. Oferirea cadrului în care membrii grupului îşi pot adresa provocări spre lucruri mai
măreţe, pe fundalul împărtăşirii modului în care a lucrat Dumnezeu în vieţile lor.
9. Crearea unui sentiment de entuziasm şi a unui impuls al grupului.

A. CONDUCEREA UNUI TIMP DE PĂRTĂŞIE

1. Împărtăşirea pregătită în prealabil

Aceasta cere ca liderul să fie în cunoştinţă de cauză despre ceea ce se întîmplă în viaţa şi în
lucrarea membrilor grupului lui. Pe măsură ce află despre nevoile şi despre biruinţele cuiva şi
despre lecţiile pe care acesta le învaţă de la Dumnezeu, liderul îl poate ruga apoi să
împărtăşească aceste lucruri cu tot grupul la viitoarea întâlnire.

187
2. Împărtăşirea spontană

Aceasta poate apărea în două situaţii:

a. Membrii grupului se pot angaja în împărtăşire înainte de începerea întâlnirii propriu-zise.

În acest caz, liderul nu mai trebuie să facă nimic pentru a stimula împărtăşirea, cu toate că va
dori poate, să pună unele întrebări specifice, pentru a ajuta la îndrumarea acesteia. S-ar putea,
ca în acest caz, cea mai grea problemă pentru lider să fie trecerea la studiul biblic propriu-zis
sau la rugăciune.

b. Grupul se angajează în împărtăşire ca răspuns la întrebările simple puse de lider. Iată

câteva exemple de întrebări:
1. Ce te-a învăţat Dumnezeu săptămâna care a trecut?
2. Ce a făcut Dumnezeu în viaţa ta săptămâna trecută?
3. S-a întâmplat ceva, în timpul săptămânii care a trecut, ce ai dori să împărtăşeşti cu
grupul?
4. Este cineva care are ceva de împărtăşit?

3. Subiecte pe baza cărora se poate împărtăşi ceva

Roagă-i pe membrii grupului tău să împărtăşească despre unele domenii specifice din viaţa lor.

Iată câteva exemple:

a. Versetele lor preferate şi motivul pentru care acestea sunt versetele lor preferate.
b. Cum au ajuns să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos.
c. Ceva ce i-a învăţat Dumnezeu din Cuvânt.
d. Ceva ce au învăţat din împrejurările în care s-au aflat.
e. Despre lucrarea lor de evanghelizare şi ucenicizare.
f. Despre persoana care le-a influenţat cel mai mult viaţa (în afară de cei din familia
lor).
g. Ce ar dori să vadă în urma lor atunci când vor avea 70 de ani.
h. Ce vor să facă peste cinci ani sau peste zece ani, de acum încolo.
i. Despre momentele în care Dumnezeu pare să fie foarte aproape de ei.
j. Cum ar petrece ei o zi ,,perfectă”.

4. Furnizarea unui exemplu de a împărtăşi

Liderul poate ajuta grupul să înceapă să împărtăşească fiind un model pentru aceştia. Pe măsură
ce liderul împărtăşeşte liber lucruri din viaţa lui, membrii grupului se vor simţi mai în largul lor
şi vor putea împărtăşi şi ei.

188
Capitolul 12
CUM SĂ REALIZEZI UN ECHILIBRU ÎNTRE
EVANGHELIZARE ŞI UCENICIZARE
De Bill Bright

Una dintre preocupările principale pe care am avut-o în primii doi ani la UCLA (University of
Callifonia at Los Angeles) a fost: ,,Cum se poate face un bun echilibru între evanghelizare şi
ucenicizare?”

Zeci de studenţi, apoi sute, indicau decizia lor de a-L urma pe Hristos şi nu ştiam ce să fac cu ei.
Dawson Trotman, un prieten al meu şi fondator al misiunii ,,The Navigators”, a răspuns cu
generozitate cererii mele şi şi-a luat din timpul pentru lucrarea sa pentru a da îndrumări la o clasă
de noi convertiţi în fiecare duminică. Am făcut tot ce ştiam să fac şi aproape tot ceea ce mi s-a
sugerat să fac pentru a ajuta zecile de noi creştini să capete o bază a noii lor credinţe. Printre alte
lucruri, mă întâlneam zi de zi, de dimineaţă până seara, după un orar dinainte stabilit cu oamenii
care îşi începeau marea aventură cu Hristos.

Investirea vieţii

Totul a început cu mare entuziasm şi era foarte promiţător. Unde altundeva îmi puteam investi
viaţa cu tot atâtea dividende? Gândeşte-te la privilegiul de a te întâlni cu regularitate cu mulţi
dintre liderii vieţii studenţeşti guvernamentale, sociale şi sportive din comunitatea campusului
pentru a-i ajuta în creşterea lor creştină.

Curând însă, unii dintre aceşti noi convertiţi n-au mai reuşit să vină la întâlniri. Zvonurile care au
ajuns la mine spuneau că diferiţi studenţi aveau o viaţă şi un comportament necorespunzător,
care compromitea mărturia lor despre Domnul nostru. Inima mea era zdrobită. „Cum de-au
putut, după ceea ce a făcut Hristos pentru ei şi după toate eforturile mele de a-i ajuta?” Mă rugam
şi speram din toată inima să nu fie adevărate zvonurile şi ca cineva să fi făcut o greşeală.

Dar zvonurile erau adevărate şi câţiva dintre cei mai promiţători creştini, atât femei, cât şi bărbaţi
au început să nu mai vină nici la întâlnirile cu mine, nici cu Vonette. Alţii nu mai veneau la
întâlnirile de grup şi la studiile biblice. În cele din urmă, s-au depărtat şi pe unii dintre ei nu I-am
mai văzut niciodată de atunci.

M-am aşezat pe genunchi. ,,O, Doamne, cu ce greşesc? Cu ce i-am dezamăgit pe aceşti studenţi?
Sigur am greşit cu ceva! Ajută-mă să-mi fac mai bine slujba!” M-am rugat chiar pentru studenţii
aceia care deveniseră ca şi propriul meu trup şi suflet. Îi iubeam. Doream ca ei să devină oameni
ai lui Dumnezeu. Acum unii dintre ei nu mai erau împreună cu noi. În acea perioadă de chin
spiritual şi de frângere a inimii, Dumnezeu mi-a îndreptat ochii spre pilda semănătorului.
Aceasta are următorul conţinut:

<<În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lângă mare. O mulţime de noroade s-au strâns la
El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într'o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm. El le-a
vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: ,,Iată, sămănătorul a ieşit să samene. Pe când

191
sămăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă
parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit
un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pământ
bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului. Când un om aude Cuvântul privitor la
Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este
sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l
primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un
necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânţa căzută între
spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor
îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude
Cuvântul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.`` >>
(Matei 13:3-8)

Această pildă m-a ajutat să înţeleg mai bine de ce unii i-au întors spatele Domnului nostru. Cu
toate că unii se depărtaseră, rămăseseră sute şi zeci dintre ei care doreau să fie adevăraţi ucenici.

De exemplu, în primii ani, numai de la fraternitatea Phi Delta au fost chemaţi 13 oameni în
slujba Domnului ca misionari. Alte zeci de oameni s-au dedicat slujirii de la amvon, în câmpul
misiunii sau în lumea profesională şi a afacerilor. Cam în al treilea an de lucrare, nouă dintre
primii unsprezece piloni ai echipei de fotbal UCLA (echipa naţională No1), erau membri activi
în Campus Crusade for Christ şi ,,loveau mingea pentru Hristos.”

Dorinţa mea de a zidi ucenicii şi preocuparea mea de a uceniciza pe noii convertiţi au crescut de-
a lungul anilor şi până acum, sunt absolut convins că ,,Marea trimitere” nu poate fi niciodată
îndeplinită separat de ,,multiplicarea spirituală”, care este rezultatul unui echilibru
corespunzător între evanghelizare şi ucenicizare. Descoperirea Pildei semănătorului m-a
condus la o examinare mai atentă a Scripturii, pe măsură ce căutam o bază biblică pentru
echilibrul între evanghelizare şi ucenicizare.

Adevăruri scripturale

Următoarele gânduri reprezintă unele dintre adevărurile scripturale pe care le-am învăţat despre
evanghelizare şi ucenicizare de-a lungul anilor:

1. Cu toate că Isus a fost un mare conducător, învăţător şi un exemplu, cel mai important care-a
existat vreodată, a venit pe acest pământ în special pentru a-i căuta şi pentru a-i mântui pe cei
pierduţi (Luca 19:10).
2. Cel mai măreţ lucru care i s-a putut întâmpla unui creştin vreodată este acela de a-L cunoaşte
pe Isus, deci cel mai minunat lucru pe care-l poate face el pentru un alt om este acela de a i-L
prezenta pe Domnul Isus Hristos.
3. Lucrul cel mai de preţ pentru inima Domnului nostru, presupunând că trăim sub controlul
Duhului Sfânt, este acela de a vorbi şi altora despre El. Cu toate că nu avem cu toţii darul
evanghelizării, fiecare creştin este ales şi desemnat să meargă şi să aducă roadă (Ioan 15:16).
Cu alte cuvinte, fiecare creştin trebuie să-L mărturisească pe Hristos ca un stil de viaţă.
4. Nu există nici o cale ca cineva să devină şi să rămână un creştin plin de viaţă fără a-şi
împărtăşi credinţa în mod continuu, trăind-o. A nu face acest lucru înseamnă a fi neascultător
şi un creştin neascultător nu poate trăi o viaţă de biruinţă şi de putere.

192
5. Dacă îţi împărtăşeşti credinţa cu regularitate, ca mod de viaţă, în puterea Duhului Sfânt, vei fi
negreşit un creştin care aduce roadă. Dacă nu poţi împărtăşi acest lucru cu studenţii din
campusul tău, de ce să nu te foloseşti de sondajul prin telefon sau de ce să nu baţi la fiecare
uşă, sau de ce să nu mergi într-un parc sau într-un alt loc unde găseşti mai mulţi oameni.
6. Poţi fi o autoritate în Cuvântul lui Dumnezeu şi încă să fii neputincios din punct de vedere
spiritual şi un învins, dacă nu împărtăşeşti credinţa ta în Hristos cu libertate şi credincioşie.
7. Succesul în mărturisirea lui Hristos stă în puterea Duhului Sfânt, în lăsarea rezultatelor în
grija lui Dumnezeu. Dumnezeu este acela care produce roada. El cere numai credincioşie în
mărturisire.
8. Isus a spus: ,,Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19).
Responsabilitatea noastră este aceea de a-L urma pe Hristos, iar responsabilitatea Sa este
aceea de a ne face pescari de oameni.
9. Conform cu Ioan 15:8, dovedim că Îl urmăm pe Hristos atunci când aducem multă roadă,
când suntem implicaţi activ în a-L prezenta pe Domnul Isus altora. Astfel, după cum spune
Isus, nu dovedim că suntem urmaşi ai Săi doar prin faptul că ducem o viaţă corectă, citim
Biblia, ne rugăm şi suntem activi în biserică, cu toate că şi acestea sunt importante.
10. Mulţi oameni, de peste tot din această lume sunt gata să-L primească pe Isus. Nu te gândi că
Dumnezeu vrea să câştigi mai întâi prietenia celor în faţa cărora Îl mărturiseşti. De exemplu,
versetele din Coloseni 1:6 şi Tesaloniceni 1:6 indică amândouă că, atât colosenii cât şi
tesalonicenii au răspuns Evangheliei îndată ce au auzit-o. Sunt mulţi – de fapt, foarte mulţi –
în jurul nostru care-L caută pe Dumnezeu.
11. Atât în evanghelizare cât şi în ucenicizare motivaţia noastră ar trebui să fie iubirea faţă de
Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Apostolul Pavel a spus: ,,Iubirea faţă de Hristos ne
strânge.” Iar în 1Ioan 3:18, Ioan spune: ,,Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci
cu fapta şi cu adevărul.” Cum demonstrăm că îi iubim pe cei cărora vrem să li-L prezentăm
pe Domnul Isus – celor pe care căutăm să-i îndrumăm ca ucenici? Prin interesul pe care-l
manifestăm faţă de ei, prin iubirea ce le-o purtăm în credinţă şi prin a-L ruga pe Dumnezeu
să ne facă în stare să putem comunica sincer compasiune şi preocupare faţă de ei, prin timpul
pe care li-l acordăm, în mod individual sau în grup. Poate doriţi să-i invitaţi la voi acasă
pentru părtăşie în mod neoficial.
12. Seamănă din belşug şi vei culege din belşug (2Corinteni 9:6). Cu cât creşte numărul celor cu
care vorbeşti despre Hristos, cu atât va creşte şi numărul celor care-L vor primi.
13. Cu cât creşte numărul celor care-L primesc pe Hristos, cu atât va creşte numărul celor care-L
vor urma ca ucenici.
14. Isus a spus: ,,Nimeni nu vine la Mine, decât dacă este atras de Tatăl” (Ioan 6:44). Oamenii
se nasc în Împărăţia lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt, nu prin şmecherii,
argumentaţii sau tehnici de ţinere sub tensiune. În acelaşi timp, experienţa a demonstrat că
pentru a fi un creştin cu adevărat roditor trebuie să fii mai întâi sigur că eşti plin de Duhul
Sfânt (adică eşti sub controlul Său şi El îţi dă putere). În al doilea rând, trebuie să fii instruit
să poţi comunica Evanghelia simplu şi clar. Păstrează o prezentare simplă a Evangheliei. În
acest scop a fost scrisă broşura ,,Cele Patru Legi Spirituale”. Într-un duh de dragoste, cu
sensibilitate la Duhul Sfânt, caută întotdeauna să-i aduci pe oameni în faţa provocării de a-L
primi pe Isus Hristos. Încurajează-i să se roage cu tine chiar atunci, dacă este posibil. Dacă
nu vor să facă acest lucru, încurajează-i să se roage singuri şi să îţi dea de ştire asupra
deciziei lor. ( Ai grijă să eviţi argumentaţiile sau presiunea, care ar putea duce la o decizie
prematură.)
15. Este o insultă la adresa Duhului Sfânt să spui sau să crezi că n-ar trebui să vorbim celor pe
care nu-i putem uceniciza, ca nu cumva, auzind Evanghelia şi răspunzând, mai târziu să se

193
 depărteze datorită unei lipse de ucenicizare, şi să dezvolte o imunitate spirituală la
Evanghelie. Roagă-L pe Dumnezeu să îţi dea creativitate în găsirea unor noi căi de a-L
mărturisi pe Hristos.
16. În mod esenţial responsabilitatea noastră în ucenicizare este rezumată în 2 Timotei 2:2:
,,Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine,
în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi
pe alţii.” Apoi întrebarea este: cum îi găseşti pe aceia care sunt credincioşi printre cei mulţi
care indică un răspuns iniţial la Evanghelie?
17. Este important să îi rogi pe noii convertiţi să studieze Pilda Semănătorului şi să îţi spună cu
care pământ se identifică.
18. Aceia care vor să fie adevăraţi ucenici şi urmaşi roditori ai lui Hristos pot fi ucenicizaţi prin:
Rugăciune
Contacte/întâlniri personale
Prin a-i lua cu tine în evanghelizare
Lucrarea bisericii locale
Studii biblice
Grupuri de ucenicie
Institute de studii biblice
Literatură creştină
Casete audio
Cei zece paşi de bază spre maturizarea creştină
Pregătire pentru conducere
Concepte transferabile
Serii de ucenicie.
(Prin toate mijloacele de mai sus şi prin multe altele, Campus Crusade for Christ are unul
dintre cele mai extinse programe de ucenicizare despre care ştiu. Vă încurajez să folosiţi
aceste materiale cu credincioşie, în loc să căutaţi materiale noi).

19. Există două domenii ale ucenicizării: primar şi secundar, care încorporează atât mijloacele
menţionate mai sus, cât şi alte metode.

Ucenicizarea primară implică zidirea oamenilor în întâlniri om-la-om sau în grupuri mici.

Ucenicizarea secundară foloseşte alte metode, incluzând majoritatea celor din lista de la
punctul 18. Metoda secundară ar trebui aplicată tuturor. Metoda primară va fi aplicată celor
care sunt dornici să înceapă şi celor care răspund ucenicizării secundare.

20. Printre cei ce s-au întors la Domnul prin tine, cei mai buni vor ieşi în evidenţă. Petrece timp
cu cei care ,,se mişcă”, pentru că ei sunt posibilii ucenici şi multiplicatori spirituali.

21. Nu ar trebui să ne mulţumim numai cu creşterea numerică din punct de vedere spiritual.
Obiectivul nostru fundamental ar trebui să fie multiplicarea spirituală. Întreabă-te: ,,câţi
nepoţi spirituali am?”

22. Cheia zidirii ucenicilor este accentul puternic care se pune pe evanghelizare.

23. Trebuie să continuăm să evidenţiem importanţa bisericii în ucenicizare. Celor care spun că
biserica tradiţională şi-a pierdut relevanţa şi că adevăratul sens şi adevărata părtăşie se

194
 trăieşte numai în grupuri de părtăşie acasă, le-aş reaminti de miile de biserici vii, care au
studii biblice, grupuri de părtăşie, părtăşii şi alte întâlniri asemănătoare, căutând să poarte de
grijă nevoilor spirituale ale omului.

În ultimii ani am lucrat în mod personal cu mii de pastori şi zeci de mii de laici. Acelaşi
entuziasm pe care îl întâlnim la elevii din liceu şi la studenţi, îl întâlnim şi la păstorii şi la
laici care sunt plini de Duhul Sfânt şi care au învăţat să îşi împărtăşească credinţa. Biserica
reprezintă cea mai importantă sursă pentru împlinirea Marii Trimiteri. Să nu critici
niciodată biserica!

24. Rugăciunea este unul dintre cei mai importanţi factori pentru reuşita evanghelizării şi a
ucenicizării. Scriptura ne dă baza pentru rugăciune: ,,nu aveţi, pentru că nu cereţi”(Iacov
4:2).

“…Domnul doreşte ca nici unul să nu piară” (2 Petru 3:9). Dumnezeu vrea ca toţi copiii Lui
să semene din ce în ce mai mult cu Hristos (Efeseni 5:).

Conform cu 1 Ioan 5: 14,15 ştim că Dumnezeu va auzi şi va răspunde dacă ne rugăm pentru
oameni, ca ei să devină creştini şi pentru ucenici din toate naţiunile fiindcă ştim că ne rugăm
după voia lui Dumnezeu. Rugăciunea a lucrat un rol major în viaţa Domnului Isus, în viaţa
lui Pavel şi a altor ucenici. Rugăciunea trebuie să umple fiecare atitudine şi fiecare acţiune.
Încurajează întâlnirile de rugăciune studenţilor îndeosebi dimineaţa devreme şi oricând este
posibil încurajează organizarea unui lanţ de rugăciune de 24 de ore. Roagă oameni evlavioşi
mai în vârstă să ţi se alăture în rugăciune pentru întâlnirile evanghelistice şi pentru
ucenicizarea noilor convertiţi (specific, pe nume).

25. Nu ar trebui să ne temem de repetare în ucenicizare. Nevoia cea mai mare a majorităţii
creştinilor este aceea de a înţelege cum pot experimenta o viaţă din belşug în puterea Duhului
Sfânt şi cum pot împărtăşi cu eficienţă credinţa lor. Repetarea ajută în procesul învăţării.
Duhul Sfânt menţine vechile adevăruri proaspete şi pline de însemnătate prin repetare, dacă
inimile noastre se află într-o relaţie corectă cu Dumnezeu.

26. Nu ar trebui să fim dezamăgiţi de criticile care spun: ”Alege Viaţa” este superficială, fără
profunzime; trebuie să petrecem mai mult timp în ,,adevăruri biblice adânci.’’ Mai întâi
trebuie să întrebăm: ,,Care sunt aceste aşa-numite ,,adevăruri profunde?” În al doilea rând,
aceste ,,adevăruri” dau naştere la creştini conduşi de Duhul Sfânt, care au o mărturie
roditoare pentru Hristos? Nenumăraţi ani de pregătire biblică şi teologică în cele mai bune
şcoli şi seminarii biblice nu asigură vieţi biruitoare şi roditoare pentru Hristos; în timp ce
înţelegerea adevărurilor din Romani 6-8 şi Galateni 2:20, dependenţa de Duhul Sfânt şi
împărtăşirea credinţei ca mod de viaţă va asigura o viaţă de biruinţă şi de rodire. Ce ,,adevăr
profund” este mai important decât acesta?

27. Majoritatea liderilor creştini pe care îi cunosc nu au fost ucenicizaţi personal, sau om-la-om.
Cu toate că eu cred că acest lucru este de dorit oricând este posibil. Cu câţiva ani în urmă
participam la un seminar pe tema ,,ucenicizării”. Erau prezenţi acolo mulţi lideri creştini. Cu
toţii eram preocupaţi de nevoia unei ucenicizări mai bune a noilor convertiţi. Dintr-o dată mi-
a venit ideea să îi întreb pe fiecare dintre aceşti lideri: ,,Cine te-a ucenicizat?” Nici unul
dintre ei, inclusiv eu, nu fusesem ucenicizaţi în mod personal. Majoritatea fuseseră
ucenicizaţi în părtăşiile diferitelor întâlniri în biserică, la şcoala duminicală, studii biblice,

195
 etc. Atât ucenicizarea de grup cât şi cea personală sunt importante, însă un grup care trăieşte
cu adevărat poate fi mult mai eficient în ucenicizarea noilor convertiţi.

28. Filipeni 1:6 este o reamintire a faptului că Duhul Sfânt, care produce noua viaţă în
credincios, va continua să ajute credinciosul să crească. Însă versetul 6, care urmează,
depinde de versetul 4, care afirmă: ,,…în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi…”
Aceasta evidenţiază responsabilitatea noastră de a ne ruga pentru aceia cu care lucrăm.

29. Convingerea despre suveranitatea şi puterea lui Dumnezeu este esenţială în procesul de
ucenicizare. Esenţa chestiunii este dacă putem crede că Duhul Sfânt este în stare să termine
ceea ce a început, conform cu Romani 8:28,29, care spune: ,,De altă parte, ştim că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele
celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a
şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi
născut dintre mai mulţi fraţi.”

30. Nu uita niciodată necesitatea absolută a puterii Duhului Sfânt. După ani de ucenicizare
personală cu Isus, majoritatea ucenicilor L-au părăsit la cruce şi unul L-a trădat. Ziua
Cinzecimii a fost aceea care a adus o diferenţă fundamentală! Plini de Duhul Sfânt, aceşti
ucenici au plecat să schimbe lumea.

31. Sfântul Duh este singurul care poate uceniciza în mod corespunzător şi care poate ajuta noul
convertit să crească şi să se maturizeze în credinţă. Încurajează-l pe noul convertit să depindă
de Duhul Sfânt, nu de ideile tale isteţe sau de materialul tău excelent pentru ucenicizare!

32. Ucenicizarea orientată prea mult spre om îl întristează pe Duhul Sfânt. Deseori depindem de
Duhul Sfânt ca El să producă naşterea din nou şi apoi ne asumăm în mod personal toată
responsabilitatea pentru ucenicizare.

33. În timp ce Isus evangheliza mulţimile, îi uceniciza pe cei 12 ai Săi. Nouă, de asemenea, ni se
porunceşte să evanghelizăm mulţimile şi să facem ucenici din toate popoarele. Dar nu te
dezamăgi dacă nici unul dintre creştinii cu care lucrezi nu răspunde provocării de a fi ucenic.

34. Nu toţi sunt gata, sau ,,copţi” pentru a-L primi pe Hristos în acelaşi timp; şi nici nu sunt gata
să crească spiritual în acelaşi ritm. Nu forţăm fructul să se coacă (nu facem presiuni ca
oamenii să îl primească pe Hristos); nu ar trebui să-i forţăm pe noii creştini să crească.
Încurajează, dar nu face niciodată presiuni. Dă-I voie Duhului Sfânt să fie la fel de original
cu ceilalţi, pe cât a fost şi este cu tine. Încă o dată, rugăciunea pentru unii creştini este cel mai
important lucru pe care putem să îl facem pentru ei.

35. Mulţi noi convertiţi care s-au depărtat se întorc la Hristos la o vârstă mai înaintată. În mod
firesc, vei dori să faci tot ce poţi, dar nu fi descurajat când unii dintre prietenii tăi creştini mai
vechi sau mai noi se îndepărtează de Hristos. Mulţi vor veni înapoi la Hristos peste luni sau
ani.

36. “Pentru a creşte, un urmaş depinde de un om; un ucenic însă, depinde de Hristos pentru a
creşte.”

196
În rezumat deci, filozofia de bază a CCC, în ce priveşte evanghelizarea şi ucenicizarea ar trebui
să cuprindă următoarele principii:

ƒ Fă aşa încât grupul de rugăciune şi rugăciune individuală să fie baza evanghelizării şi

ucenicizării.

ƒ Seamănă din belşug – spune oamenilor despre Hristos oricând poţi, individual sau în
grupuri (vezi Romani 1:5, Coloseni 1: 28).

ƒ Pune la dispoziţie posibilităţi de creştere spirituală tuturor celor care răspund lui Hristos.

ƒ Ai încredere că Duhul Sfânt, care ucenicizează va fi prezent prin multele ocazii de

creştere oferite de CCC (consiliere personală şi conducere, studii biblice, grupuri de
ucenicizare, întâlnirea săptămânală, pregătire pentru lideri, institute de studii biblice,
casete audio, filme, activitate şi închinare în bisericile locale). Ţine minte că uleiul se va
ridica deasupra.

Ţine pasul cu cei care ,,se mişcă.” Aplicând metodele din 2 Timotei 2:2, ucenicizează-i pe
aceia care răspund cel mai bine.

• Pune accentul pe multiplicarea spirituală mai mult decât pe creşterea numerică.

• Nu te “împiedica” şi nu cheltui timp cu oamenii care nu sunt gata să îl primească pe

Hristos sau cu creştini care se mişcă încet. Roagă-te pentru ei să se ,,coacă” şi între timp,
continuă să evanghelizezi şi să-i ucenicizezi pe cei care răspund.

Ia cu tine creştinii mai vechi şi mai noi când te duci să împărtăşeşti credinţa şi implică-i în cauza
lui Hristos în alte moduri.

Sunt sigur că pe măsură ce aplici aceste principii în viaţa ta, Dumnezeu va binecuvânta din
belşug lucrarea ta, la fel cum a binecuvântat-o pe a mea – şi va continua să ne unească, în timp
ce căutăm să ajutăm la împlinirea Marii Trimiteri.

197
Capitolul 13
DESCRIEREA SLUJBEI RESPONSABILULIUI
CU UCENICIZAREA

Ucenicizarea este o parte foarte importantă într-o mişcare spirituală. Fără ucenicizare nici măcar
nu se poate vorbi de o mişcare. Având în vedere importanţa acesteia, iată câteva sugestii pentru
cel ce are ca slujbă în echipa voastră ucenicizarea.

Sarcinile lui ar fi:

• Să se gândească atât la ucenicizarea celor din grupul de bază, cât şi la ucenicizarea

noilor creştini, asigurîndu-se că ei sunt incluşi într-un lanţ de ucenicizare personală.
• Să fie informat în legătură cu resursele existente pentru ucenicizare
• Să se asigure că există materialele necesare în campusul lui
• Să ia legătura cu liderul şi cu misionarul care se ocupă de oraşul lui pentru a cere
materiale şi sfaturi în ucenicizare
• Să conceapă împreună cu liderul lui un plan de zidire a celor din grup, plan care să fie
în concordanţă cu celelalte activităţi pe care grupul trebuie să le desfăşoare
• Să aibă grijă de partea biblică de la întâlnirile săptămânale de zidire a grupului
• Să supravegheze şi să-i întrebe periodic pe cei din grupul de lideri (grupul de bază)
cum merge ucenicizarea pe care ei o fac
• Să caute, împreună cu echipa de conducere, să elimine barierele care stau în calea
ucenicizării
• SĂ FIE UN MODEL PENTRU ALŢII ÎN PRIVINŢA UCENICIZĂRII

185
 PARTEA a IV-a

MATERIALE AUXILIARE
DECLARAŢIA DOCTRINARĂ A MISIUNII
„ALEGE VIAŢA”

Singura bază a credinţei noastre este Scriptura, Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, cele 66 de cărţi
ale Vechiului şi Noului Testament. Noi credem că acestea au fost inspirate în întregime şi în mod
unic de Duhul Sfânt şi înregistrate fără greşeală în manuscrisele originale. Biblia este autoritatea
supremă şi ultimă în toate problemele pe care le tratează.

Noi acceptăm acele doctrine asupra cărora a existat un consens istoric general printre toţi creştinii
adevăraţi. Datorită chemării speciale a misiuni noastre, noi vrem să îngăduim libertatea de a avea
convingeri personale cu privire la alte aspecte doctrinare, cu condiţia ca acestea să fie bazate în
exclusivitate pe Scriptură şi ca interpretările lor să nu constituie o piedică în împlinirea misiunii la
care am fost chemaţi.

1. Este un singur Dumnezeu adevărat, existent în trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
fiecare posedând în egală măsură toate atributele dumnezeirii şi caracteristicile unei persoane.

2. Isus Hristos este Dumnezeu, Cuvântul Viu, care s-a întrupat prin concepţie supranaturală,
prin Duhul Sfânt, din fecioara Maria. De aceea, El dispune pentru totdeauna, de toate
caracteristicile divinităţii şi ale umanităţii, într-o singură persoană.

3. El a trăit o viaţă fără păcat şi a plătit de bună voie pentru păcatele oamenilor, murind pe cruce
în locul lor, satisfăcând astfel dreptatea divină şi asigurând mântuirea tuturor celor ce cred în
El.

4. El a înviat din morţi în acelaşi trup, însă glorificat, în care a trăit şi a murit.

5. El S-a înălţat la cer în trup şi S-a aşezat la dreapta Tatălui, de unde continuă să mijlocească
pentru ai Lui, ca singurul Mijlocitor la Tatăl.

6. Omul a fost creat iniţial în asemănarea lui Dumnezeu. El a păcătuit, neascultând de

Dumnezeu; astfel, el a fost despărţit de Creatorul său. Această cădere în păcat a adus întreaga
omenire sub condamnarea divină.

7. Natura omului este păcătoasă şi ca urmare el nu este în stare să satisfacă standardele lui
Dumnezeu. Orice om are nevoie de regenerare şi de înnoire prin Duhul Sfânt.

8. Salvarea omului este în întregime lucrarea harului nemeritat al lui Dumnezeu, nefiind
datorată nici măcar în parte faptelor bune, moralităţii sau unor acte de cult. Dumnezeu
transferă neprihănirea lui Hristos asupra celor ce îşi pun încrederea în El pentru a fi mântuiţi;
astfel, ei sunt îndreptăţiţi în faţa Lui.

9. Toţi cei ce sunt născuţi din nou prin Duhul Sfânt, pot avea siguranţa mântuirii lor, chiar din
clipa în care şi-au pus încrederea în Hristos ca Salvator. Această asigurare nu se bazează pe
nici un fel de merite umane, ci este produsă de mărturia Duhului Sfânt, care-i confirmă
credinciosului adevărul Cuvântului scris al lui Dumnezeu.

179
10. Duhul Sfânt a venit în lume ca să-L facă cunoscut şi să-L glorifice pe Hristos, şi să aducă
lucrarea de mântuire, săvârşită de El, în experienţa oamenilor. El îi convinge pe oameni de
păcat şi îi atrage pe păcătoşi la Hristos, împarte viaţă nouă, locuieşte în cei credincioşi din
clipa naşterii lor din nou şi-i pecetluieşte pentru ziua răscumpărării. Plinătatea, puterea şi
călăuzirea Lui sunt însuşite de cei credincioşi prin credinţă.

11. Fiecare credincios este chemat să trăiască în puterea Duhului Sfânt care locuieşte în el, şi
astfel să nu împlinească poftele firii pământeşti, ci să aducă roade pentru slava lui Dumnezeu.

12. Isus Hristos este Capul Bisericii, Trupul Său, care este compus din toţi oamenii, morţi sau vii,
care au fost adăugaţi acestui Trup, prin credinţă mântuitoare în Isus Hristos.

13. Dumnezeu îi îndeamnă pe credincioşi să se adune laolaltă în mod regulat pentru închinare,
pentru practicarea actelor de cult, pentru învăţătură prin Scripturi şi încurajare reciprocă.

14. La moartea fizică, credinciosul intră imediat în părtăşie eternă, conştientă, cu Dumnezeu şi
aşteaptă învierea trupului pentru slavă şi binecuvântare eternă.

15. La moartea fizică, necredinciosul intră imediat într-o stare de separare eternă, conştientă, de
Dumnezeu şi aşteaptă învierea trupului pentru judecată şi condamnare eternă.

16. Isus Hristos va reveni pe pământ în trup, în mod personal şi vizibil, pentru a aduce sfârşitul
istoriei acestuia şi a duce la îndeplinire planul etern al lui Dumnezeu.

17. Domnul Isus Hristos a poruncit tuturor credincioşilor să proclame Evanghelia în întreaga
lume şi să facă ucenici din toate naţiunile. Împlinirea Marii Însărcinări presupune renunţarea
la orice ambiţii lumeşti şi personale şi o dedicare totală faţă de Acela `care ne-a iubit şi S-a
dat pe Sine Însuşi pentru noi.

180
ACORDUL TRAIL WEST

Grupul de misionari ai colegiilor şi universităţilor ce lucrează pentru Campus Crusade for Christ,
Inter-Varsity Christian Fellowship şi The Navigators s-au adunat la Trail West Lodge unde au
stablit un acord pentru a învăţa lucrătorii organizaţiilor lor următoarele principii despre relaţiile
lor cu alte grupări creştine:

1. Noi toţi facem parte din trupul lui Hristos.

2. Nici unii dintre noi nu privesc nici un campus ca fiind exclusiv propriul lor câmp.
Recunoaştem faptul că mulţi studenţi pot fi ajutaţi de diferite organizaţii prin variate apeluri
şi stiluri.

3. Vom stabili relaţii cu alte grupuri creştine din campus, în special luând iniţiativa în
construirea de punţi de legătură cu liderii altor organizaţii.

4. Vom evita să criticăm sau să cenzurăm orice membru al trupului lui Hristos.

5. Noi nu vom prelua sau recruta liderii altor grupări.

6. Când vom începe o nouă lucrare la o facultate, fiecare organizaţie se va strădui să recruteze
noi lideri, şi nu liderii altor grupări care deja acţionează în facultatea respectivă .

7. Liderii unei organizaţii nu trebuie să participe la activităţile altei organizaţii., în timp ce ei

sunt în funcţii de conducere .

8. Studenţii au libertatea deplină pentru a alege cu care dintre organizaţii se va asocia, dar odată
ce au încercat o varietate de organizaţii, îi vom încuraja să facă o selecţie şi să rămână mai
bine cu un grup decât să le viziteze pe toate.

9. Noi ne vom strădui să lucrăm împreună pentru proiecte sau activităţi periodice unde fiecare
creştin poate coopera.

10. Vom cădea de acord să împărţim adrese şi numere de telefon pentru oameni de legătură în
fiecare zonă anual.

182
ACORD CU UN PARTENER LOCAL

Înţeleg chemarea Misiunii Alege Viaţa de a atinge întreaga lume pentru Domnul Isus Hristos. Ca
şi reprezentant local al lucrării catalitice a Alege Viaţa, doresc să-mi exprim dedicarea pentru
următoarele:

O inimă pentru Dumnezeu

¤ Prin supunere faţă de domnia lui Hristos atât în viaţa cît şi în lucrarea mea de zi cu zi

¤ Prin a petrece timp consecvent în citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în rugăciune, căutînd să
dezvolt continuu relaţia mea cu El

¤ Prin implicarea mea într-o biserică locală, de unde să primesc îndrumare, şi pe care să o
socotesc ca autoritate spirituală

Dorinţă (disponibilitate) de a creşte

¤ Prin comunicare consecventă cu un misionar din Alege Viaţa, pentru a primi echipare şi
direcţie în lucrare

¤ Prin participarea mea la instruirea şi pregătirea pe care mi-o va oferi Alege Viaţa prin
conferinţe, misiuni, weekenduri de instruire etc.

O inimă pentru evanghelizare şi ucenicizare

¤ Prin implicare activă în evanghelizarea de iniţiativă şi prin a-i impulsiona pe alţii în acest
domeniu

¤ Prin a căuta să vestesc Evanghelia tuturor studenţilor din zona noastră vizată, având un mesaj
şi o abordare cât mai relevante

¤ Printr-o implicare activă vizând împlinirea Marii Trimiteri şi a facerii de ucenici multiplicatori

¤ Prin folosirea materialelor şi principiilor Misiunii Alege Viaţa, cu scopul de a fi cât mai
eficient în lucrarea din mediul studenţesc

¤ Prin a conlucra la dezvoltarea unei mişcări spirituale de evanghelizare şi ucenicizare (de genul
a câştiga- a echipa- a trimite)

Recunosc că relaţia mea cu Alege Viaţa este a unui reprezentant voluntar nerecompensat
financiar şi nu a unui angajat. Îmi voi da toate silinţele pentru a îndeplini responsabilităţile ce îmi
revin. Voi susţine filozofia de lucrare şi teologia Alege Viaţa care au ca scop glorificarea lui
Dumnezeu prin atingerea întregii lumi pentru Hristos. Doresc să primesc îndrumare în activităţile
mele de la misionarul Misiunii „Alege Viaţa” care va fi desemnat să lucreze în oraşul meu.

181
CUM SĂ-ŢI ÎNTOCMEŞTI ŞI SĂ-ŢI PREZINŢI
MĂRTURIA PERSONALĂ

CUM SĂ FII UN MARTOR EFICIENT PENTRU HRISTOS

De multe ori, în conversaţiile cu caracter evenghelistic pe care le ai, este util să-ţi prezinţi mărturia personală,
deoarece aceasta are, de obicei, un mare impact în viaţa celor cu care stăm de vorbă.

De aceea este necesar:

A. Să fii întotdeauna pregătit pentru asta (1 Petru 3:15).

1 Petru 3:15: „Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi
oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.”

B. Să ştii că scopul mărturiei personale este să arate cum L-ai primit pe Hristos şi cum a influenţat El viaţa
ta (1 Ioan 1:1-4).

1. O mărturie bine pregătită şi bine alcătuită, prezentată în puterea Duhului Sfânt, are un impact direct
în viaţa celor cu care stai de vorbă aproape în orice situaţie.

2. Ea dovedeşte faptul că Dumnezeu lucrează în viaţa ta. (Matei 5:14-16) Este una dintre cele mai
valoroase unelte de care te poţi folosi în lucrarea de evanghelizare. Este la fel de eficientă, atât în
cazul grupurilor mari de oameni, cât şi în cazul persoanelor individuale.

3. Îl prezintă pe Hristos într-un mod clar şi pozitiv, în ideea că cei care o ascultă vor dori să-L cunoască
personal.

I. Exemple biblice de mărturii personale.

Există o bază biblică pentru faptul de a le spune altora ceea ce Dumnezeu a făcut în vieţile noastre. De
exemplu Pavel şi-a depus mărturia în timpul unei răscoale (citeşte Faptele Apostolilor 21:40 - 22:21).

II. O privire mai atentă asupra mărturiei lui Pavel. (Fapte 21:37-22:21)

În ansamblu, Pavel şi-a împărţit mărturia în trei părţi: înainte, cum şi după.

1. Mai întâi, el a împărtăşit ceea ce a gândit şi a făcut înainte de a fi devenit creştin (Fapte 22:1-5).
2. Apoi, Pavel a împărtăşit cum a devenit creştin (Fapte 22:6-11).
3. În sfârşit, Pavel a explicat cum s-a schimbat viaţa lui după ce a devenit creştin (Fapte 22:12-21).

Deşi mărturia lui a rămas aproximativ aceeaşi, Pavel a adăugat anumite accente, în funcţie de auditoriul
căruia i se adresa (vezi Fapte 21:37-22:21 şi Fapte 26:1-23).

În primul pasaj Pavel pune accent pe originea lui evreiască, pe educaţia pe care a primit-o şi pe acţiunile lui
de persecuţie îndreptate împotriva primilor creştini, acţiuni desfăşurate sub autoritatea marelui preot şi a
sinedriului. Pavel foloseşte aceste elemente în mărturia lui, pentru că auditoriul lui era compus în acea situaţie
dintr-un mare număr de evrei. Cu toate că această mulţime îi era ostilă, el a alocat destul de mult timp pentru
1
a-i convinge că şi el era evreu, deci unul de-al lor.

În cel de-al doilea pasaj Pavel menţionează originea lui, dar accentuează mai mult pe întâlnirea pe care a
avut-o cu Hristos pe drumul Damascului, pe misiunea pe care Domnul i-a dat-o şi pe supunerea faţă de
această misiune. Pavel accentuează alte aspecte din viaţa lui în acest caz pentru că auditoriul lui era diferit de
această dată: un rege dintre neamuri

III. Cum să-ţi pregăteşti mărturia personală.

A. Urmează planul de mai jos, alcătuit din trei puncte.

1. Viaţa ta înainte: Cum era viaţa ta înainte de a-L primi pe Hristos?

2. Cum L-ai cunoscut sau primit pe Hristos?
3. După: Ce s-a întâmplat după ce L-ai primit pe Hristos?

B. Ia în considerare aceste întrebări atunci când îţi scrii mărturia personală:

1. Înainte de a-L fi primit pe Hristos:

a. Cum era viaţa mea? Care era atitudinea mea, nevoile şi problemele mele?
b. Pe ce se axa viaţa mea? De unde provenea siguranţa sau fericirea mea?
c. Cum au ajuns aceste lucruri să mă dezamăgească?
d. Unde mi-am căutam siguranţa, liniştea, fericirea? În ce fel erau aceste lucruri
nesatisfăcătoare?
(Reţine că: exemplele concrete îţi vor garanta credibilitatea în faţa celor ce te ascultă. Evită o abordare
religioasă a problemelor. Nu-ţi lua prea mult timp pentru a vorbi despre activităţile “bisericeşti” pe
care le desfăşurai înainte ca viaţa ta să se fi schimbat. De asemenea, evită să dai detalii sau să prezinţi
în mod senzaţional eventualele activităţi imorale în care ai fost implicat).

2. Cum L-am primit pe Hristos:

a. Când am auzit pentru prima oară despre Evanghelie? Cum? (Când am înţeles pentru prima
dată ce înseamnă cu adevărat creştinismul?)
b. Care a fost reacţia mea iniţială?
c. Când a început să se schimbe atitudinea mea? De ce?
d. Care au fost ultimele “lupte” care s-au dat în interiorul meu, înainte de a-L accepta pe
Hristos?
e. Cum m-am hotărât să-L accept pe Hristos, în ciuda acestor lupte?

3. După ce L-am primit pe Hristos:

a. Ce schimbări a produs Hristos în viaţa mea, în acţiunile şi atitudinile mele?
b. Cât timp a trecut până să observ aceste schimbări?
c. De ce am o altă motivaţie acum?

4. Ce se întâmplă dacă L-ai primit pe Hristos la o vârstă foarte fragedă?

Dacă L-ai primit pe Hristos la o vârstă fragedă, vei putea să urmezi acelaşi plan, alcătuit din cele trei
puncte. Vei pune, însă, un mai mare accent pe viaţa ta de după ce L-ai primit pe Hristos.

IV. Tema practică: Întocmirea mărturiei personale.

2
 A. Cere-I lui Dumnezeu să-ţi dea înţelepciune şi călăuzire în timp ce scrii.

B. Prezintă-ţi mărturia verbal, în faţa unui prieten (sau unui coleg de lucrare), şi cere-i acestuia să ia
notiţe, folosind următoarele întrebări ca puncte de reper:
a. Cum a fost viaţa ta înainte de a-L primi pe Hristos?
b. Cum ai ajuns să-L primeşti pe Hristos?
c. Ce s-a întâmplat după ce L-ai primit pe Hristos?

C. Scrie aceste notiţe pe foaia de lucru pentru întocmirea mărturiei.

D. Scrie-ţi mărturia, folosind indicaţiile date şi notiţele luate.

E. Ia aceste notiţe cu tine la întâlnirea individuală cu liderul tău.

a. Discută-le împreună cu el.
b. Fă corecturile necesare.
c. Memorează-ţi mărturia şi exersează prezentarea ei.

(La acest material sunt ataşate: o foaie de lucru pentru întocmirea mărturiei, pe care să o foloseşti atunci când
lucrezi la ea cu un prieten şi o altă foaie cu indicaţii pe care să le utilizezi ca un ghid atunci când îţi scrii
mărturia)

FOAIE DE LUCRU PENTRU ÎNTOCMIREA MĂRTURIEI PERSONALE

3
1. Cum a fost viaţa mea înainte de a-L fi primit pe Isus Hristos?

2. Cum am ajuns să-L primesc pe Hristos?

3. Ce s-a întâmplat după ce L-am primit pe Hristos? Cum s-a schimbat viaţa mea?

• Verstele corespunzătoare din Biblie :

INDICAŢII PENTRU SCRIEREA MĂRTURIEI PERSONALE

4
 I. Întrebări de luat în considerare atunci când îţi scrii mărturia personală (vezi punctul IV al materialului
prezentat - întrebările de care trebuie să ţii seama atunci când îţi scrii mărturia).

II. Lucruri pe care să le ai în vedere atunci când îţi pregăteşti mărturia personală

A. Ce ai de făcut:
a. Cere-I Domnului să-ţi dea înţelepciune şi să te călăuzească în timp ce scrii.
b. Pregăteşte-ţi mărturia în aşa fel, încât ea să poată fi comunicată atât unor grupuri
de oameni, cât şi persoanelor individuale.
c. Menţine-te în limitele planificate de timp (3 minute).
d. Fii realist. Nu lăsa să se înţeleagă că Isus înlătură toate problemele care se ivesc în
viaţă, ci mai degrabă, că El îţi dă puterea să treci peste ele, atunci când trăieşti în
supunere faţă de El.
e. Ţine seama cui te adresezi. Vorbeşte în aşa fel, încât cei ce te ascultă să se poată
identifica cu tine.
f. Atunci când vorbeşti despre Isus, fă-o cu îndrăzneală. El trebuie să constituie
punctul central al mărturiei tale.

B. Ce trebuie evitat:
a. Nu face afirmaţii care pot pune într-o lumină nefavorabilă biserici, organizaţii sau
alte persoane.
b. Evită să menţionezi nume de denominaţiuni sau de biserici.
c. Evită să vorbeşti într-o manieră discursivă, ca şi cum ai ţine o predică. Prezintă-ţi
mărturia pe un ton normal, de conversaţie.
d. Nu folosi termeni vagi, cum ar fi “bucuros”, “liniştit”, “fericit” sau “schimbat”,
fără să-i explici.
e. Evită să foloseşti cuvinte biblice sau religioase, ca “mântuit”, “m-am întors la
Dumnezeu”, “m-am pocăit”, “condamnat”, sau “păcat”, fără să clarifici ce vrei să
spui cu ajutorul lor. Aceste cuvinte nu spun mai nimic celor care nu sunt creştini.

C. Stilul (scrie ca şi cum ai comunica aceste lucruri unui prieten, şi nu ca şi cum ai pregăti o
cuvântare formală).

a. Începe cu o frază care să atragă atenţia (descrierea unui incident etc.)

b. Menţine o atitudine demnă de la începutul până la sfârşitul prezentării.
c. Oferă detalii concrete, astfel încât să trezeşti interesul.
d. Redă faptele cu acurateţe.
e. Include în mărturia ta experienţe de viaţă interesante, care pot stimula gândirea
celor ce te ascultă.
f. Foloseşte unul sau două versete din Biblie, dar numai dacă sunt legate direct de
experienţa despre care vorbeşti. Dacă auditoriul tău nu este familiarizat cu Biblia,
fii explicit în legătură cu pasajele la care faci referire. (Exemplu: este preferabil să
spui “Unul din ucenicii lui Isus a spus…”, decât să spui: “1 Ioan 5:11-13 spune
că....”.)
g. Corectează şi rescrie dacă este necesar.
h. Încheie printr-o concluzie logică.

ANEXĂ

CUM SĂ-ŢI PREZINŢI MĂRTURIA PERSONALĂ

5
 A. Exersează prezentarea mărturiei până reuşeşti să o faci în mod natural.

B. Depune-ţi mărturia cu convingere, în puterea Duhului Sfânt.

C. Fii entuziast! Cere-I Domnului să te ajute să ai o expresie plăcută şi naturală.

D. Vorbeşte cu claritate, dar pe un ton natural, relaxat. Vorbeşte suficient de tare pentru a fi auzit.

E. Evită ticurile nervoase, cum ar fi frecarea nasului, legănatul, zornăitul monedelor în buzunar, joaca cu
creionul sau dregerea vocii.

F. Evită să foloseşti în mărturia ta presiunea emoţională pentru a-i câştiga pe oameni pentru Hristos.
Numai Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, poate schimba inimile (Matei 16:17; Ioan 3:5,6)

G. Evită să menţionezi nume de denominaţiuni, de oameni sau de biserici, mai ales în sens negativ.

Ţine minte:
Mărturia ta va avea succes dacă o vei prezenta în puterea Duhului Sfânt, lăsând rezultatele în seama
lui Dumnezeu.

6
DESCRIEREA SLUJBEI RESPONSABILULUI CU
VIAŢA SOCIALĂ A GRUPULUI

Cel care va împlini această slujbă trebuie să fie el însuşi un om care iniţiază cu uşurinţă relaţii şi
ştie să le şi menţină. El trebuie să aibă inima lui Isus pentru alţii, demonstrând prin tot ceea ce
face că-i pasă de ceilalţi.

Acest om va avea ca responsabilităţi:

1) Să evalueze cum este viaţa socială a grupului

a) Oamenii din grup sunt deschişi unul faţă de altul?

b) Este o atmosferă de dragoste, unitate şi acceptare în cadrul grupului sau grupuleţe în
grup?

2) Să observe cum se simt în grup oamenii noi (necreştinii care vin la întâlnirile voastre sau
noii creştini)

a) Găsesc aici acceptare, deschide, dragoste sau sunt lăsaţi pe margine şi se simt străini?
b) El trebuie să dea un exemplu de cum trebuie să fie primiţi aceştia:

i) Ia iniţiativa de a merge şi a face cunoştinţă cu ei atunci când aceştia vin la întâlnire

ii) Îi prezintă celorlalţi din grup, având grijă ca aceştia să nu se simtă singuri şi străini
acolo

3) Să iniţieze, propunând echipei de conducere, organizarea unor evenimente sociale:

a) Picnicuri
b) Excursii, ieşiri la iarbă verde
c) Întâlniri sportive
d) Ieşiri la teatru
e) Sărbătorirea zilelor de naştere etc.

4) Încurajează ca membrii grupului să se viziteze şi să dezvolte relaţiile de prietenie între ei şi în

afara activităţilor de grup

Toate acestea au ca scop îmbunătăţirea vieţii sociale a grupului, care trebuie să fie caracterizată
de unitate, dragoste şi acceptare.

El trebuie să fie un exemplu de cum ar trebui să arate relaţiile noastre cu cei din grup.

186
UNITATEA ŞI REZOLVAREA CONFLICTELOR

O echipă întotdeauna presupune oameni diferiţi, cu personalităţi diferite, talente şi daruri diferite,
abilităţi diferite, temperamente diferite. Aceasta nu presupune că unii sunt mai buni decât alţii.
Toţi suntem la fel în ochii lui Dumnezeu, ne iubeşte pe toţi la fel şi toţi suntem la fel de buni şi
folositori în trupul lui Hristos, cât şi în lucrarea Lui. Dar, datorită acestor diferenţe vor apare
conflicte; acest lucru este inevitabil. Ceea ce este important este cum vom rezolva aceste
conflicte. Dacă vom căuta să le rezolvăm şi dacă vom face aceasta într-un mod corect, vom
beneficia de relaţii profunde şi de o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu.

CITEŞTE IOAN 17:9-23

Ce învăţăm din acest pasaj despre unitate?

Pentru cine s-a rugat Domnul Isus?
Ce credeţi că vrea să ne spună nouă Domnul prin acest pasaj?

Deci, de ce este important ca noi să menţinem unitatea ?

ƒ Care sunt forţele care dezbină un grup sau îl împiedică să aibă relaţii corecte unii cu alţii?
ƒ Care sunt unele din preocupările lui Pavel în Filipeni 1:27-30 ?
ƒ Ce putem învăţa despre unitate din acest pasaj ?
ƒ Cum este descrisă smerenia în Filipeni 2:3,4 ?
ƒ Care este relaţia dintre smerenie şi unitate ?
ƒ Ce învăţăm despre smerenie din exemplul lui Hristos din 2:5-11 ?

Care sunt câteva lucruri pe care ai putea să le faci pentru a promova unitatea în grup? (ar
fi bine dacă ai pune această întrebare şi membrilor grupului tău, fiindcă ei îţi pot spune nişte
lucruri la care poate tu nici nu te-ai gândit. Fă-ţi timp să îi întrebi pe fiecare în parte )

Ce să faci atunci când doreşti să-ti ceri iertare?

Sunt două situaţii în care ar trebui să-ţi ceri iertare:
A. când ai rănit cu bună ştiinţă pe cineva
B. când Duhul Sânt îţi descoperă acest lucru, chiar dacă fapta nu a fost intenţionată

A. În primul caz, când ai rănit cu bună ştiinţă, ai ales să faci acel lucru din cauza mâniei sau a
unei dorinţe de răzbunare. În cazul acesta, în primul rând trebuie să-L reaşezi pe Hristos
pe tronul vieţii tale, deoarece ai acţionat în acel moment sub călăuzirea eu-lui şi nu a lui
Hristos. Abia după ce ai făcut acest lucru, mergi să-ţi ceri iertare de la acea persoană.
Deoarece ai rupt părtăşia intenţionat, nu mai trebuie să aştepţi să te simţi vinovat, ci
trebuie să treci la acţiune.

B. Uneori îi rănim pe cei din jurul nostru prin imaturitatea şi insensibilitatea noastră, iar
Dumnezeu va folosi faptul că ne cerem iertare ca un pas al creşterii noastre spirituale.

204
Atenţie ! În ambele cazuri poate apărea posibilitatea unei atitudini de mândrie sau de a-ţi
justifica acţiunile. Dorinţa de a-ţi asuma responsabilitatea pentru acţiunile tale denotă creştere şi
maturitate.

4 paşi pentru a ne cere iertare de la cineva

1. Identifică persoana faţă de care ai greşit

Cere-I Duhului Sfânt să-ţi arate relaţiile în care există lucruri de îndreptat.

2. Mergi înaintea lui Dumnezeu

a. Examinează-ţi inima şi asigură-te că nu păstrezi atitudini de amărăciune şi neiertare.
Citeşte Matei 6:14,15
Nu avem de ales. Nu ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne ierte, dacă noi nu îi iertăm
pe alţii.
b. Mărturiseşte-I lui Dumnezeu supărarea pe care ai pricinuit-o acelei persoane şi
primeşte din partea Lui curăţire şi iertare.

3. Mergi la persoana pe care ai rănit-o şi cere-ţi iertare

Dacă faci acest pas prin credinţă, în primul rând dovedeşti ascultare de Dumnezeu, vei
obţine o conştiinţă curată înaintea Lui, vei fi eliberat de sentimentul de vinovăţie şi îi vei
tăia posibilitatea lui Satan să clădească dezbinare pe acest conflict.

Ce să faci când mergi să-ţi ceri iertare

a. Cere-ţi iertare pentru atitudinea care a condus la fapta greşită

De exemplu: “Te rog, iartă-mă că am avut resentimente faţă de tine”
în loc de: “Te rog, iartă-mă că te-am supărat.”
b. Mergi cu o atitudine de smerenie
Nu transfera vina atunci când îţi ceri iertare. De exemplu, nu spune: “Am greşit că am
fost urâcios, dar ai fost aşa de insensibil faţă de mine”. Cere-ţi iertare pentru ceea ce tu ai
greşit.
c. Fii gata să oferi iertare în cazul în care şi acea persoană îşi va cere iertare
„…de câte ori să iert pe fratele meu ? Până la şapte ori ?” Isus a zis: „Nu-ţi spun că de
şapte ori, ci, mai degrabă, de 70 de ori câte 7.”
d. Fii sensibil
• alege un timp potrivit pentru a rezolva acel conflict. Mergi la acea persoană când
ştii că nu veţi fi întrerupţi din discuţie, dar cât mai curând posibil
• include în discuţie numai persoana faţă de care ai greşit

4. Repară situaţia şi discută modurile prin care poţi preveni un conflict în viitor
Ia un timp chiar acum şi lasă ca Duhul Sfânt să-ţi arate care sunt acele relaţii care trebuie
refăcute, acei oameni pe care i-ai rănit prin atitudinea ta, notează-i pe o foaie şi stabileşte un timp
când ai dori să discuţi cu ei. Fă primul pas, şi Dumnezeu va binecuvânta iniţiativa ta.

Ce sa faci când cineva te-a rănit?

„ …ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la
Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă
fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei,
şi se zideşte în dragoste. „ ( Efeseni 4:15,16 )

Acest verset poate fi parafrazat astfel:

205
„ A împărtăşi cuiva, în puterea Duhului Sfânt, sentimentele, felul tău de a percepe şi de a
reacţiona, faţă de comportarea acelei persoane şi de a lăsa rezultatul în seama lui Dumnezeu.”
Obiectivul NU este schimbarea acelei persoane, ci o relaţie de unitate cu ea.

Motivaţia noastră ar trebui să fie: „Doresc să am o relaţie mai strânsă cu acea persoană, fiindcă
este o fiinţă foarte importantă pentru mine.” De ce este aşa de importantă: deoarece şi pentru ea
a murit Isus Hristos, şi ea este membră în trupul lui Hristos, deoarece este fratele / sora ta în
Hristos.

Paşi în comunicarea adevărului

A. Asigură-te că atitudinea ta este corectă

Motivaţia noastră ar trebui să fie aceea de a zidi sufleteşte acea persoană şi nu de a-i impune
ceva sau de a o dărâma.

B. Alege momentul potrivit:

Atunci când tensiunea s-a potolit, într-un loc retras, având timp suficient la dispoziţie. Este bine
să nu fie ales acest moment înainte de un eveniment important pentru nici unul din voi.

C. Arată-i afecţiune celui căruia îi vorbeşti

El să perceapă din atitudinea ta că nu-ţi este indiferent, că-l respecţi, că doreşti ca acest respect
să fie reciproc şi că vrei să comunici sentimentele tale.

D. Fii receptiv la ce spune celălalt

Pune-i întrebări pentru a înţelege bine. Poate că ceea ce a făcut celălalt nu a fost intenţionat,
poate a fost doar o greşeală de comunicare, sau felul cum ai perceput tu a fost diferit decât ceea
ce a intenţionat să-ţi comunice.

Comunicarea adevărului în mod eficient

SENTIMENTE (sentimentele mele) +

COMPORTAMENT (comportamentul lui) +
EXPERIENŢĂ (experienţa mea) =
Comunicare eficientă
Exemplu:

„ M-am simţit jignit (sentimentele mele) ieri, când nu m-ai invitat (comportamentul lui) să
mergem împreună la masă (experienţa mea).”

„ Mă simt frustrat (sentimentele mele) când îţi laşi hainele pe jos (comportamentul lui) ca să le
strâng eu (experienţa mea).”

206
 PUNE ACCENTUL PE : ŞI NU PE :

O singură problemă Mai multe probleme (generalizări)

(un comportament anume) Ex.: Tu niciodată nu……..
Tu întotdeauna…….

Problemă: Persoană
„M-am simţit lăsat pe dinafară aseară când „Tu vorbeşti prea mult !”
conversaţi…”

Exprimarea sentimentelor (observaţii) Critică (acuzaţii)

Afirmaţii despre „mine - ” (cum m-am Afirmaţii despre el – tine

simţit eu, cum m-a afectat) „Tu ai făcut…..”
„Tu ai zis……..”

Avantaje când comunicăm adevărul în dragoste

1. Aflarea adevărului de la alţii ne ajută să înţelegem:

• cum îi afectează comportamentul nostru pe alţii
• mai multe despre noi înşine

Toţi avem lipsuri de care nu ne dăm seama, dar dacă avem o atitudine de smerenie, vom
asculta şi ce spun alţii, astfel putând creşte în acele domenii şi să devenim mai mult
asemenea lui Hristos.

2. Spunând adevărul altora:

a. ne exprimăm sentimentele, în loc să le ţinem în noi înşine. Atunci când păstrăm în noi
aceste sentimente, ele duc la frustrare, descurajare, ranchiună, dezbinare şi sunt o bază
bună pentru ca în viitor să se ivească alte conflicte sau să fie de o amploare tot mai
mare.

b. atunci când spunem adevărul în dragoste îi luăm posibilitatea lui Satan de a pune
gânduri sau idei false în mintea noastră despre acea persoană, despre oameni sau fapte,
şi care ne-ar putea duce la concluzii greşite. Satan vrea ca noi să credem acele
minciuni, pentru că ştie că astfel am pornit pe drumul spre dezbinare şi distrugere a
unităţii.

3 întrebări pe care să ţi le pui atunci când doreşti să spui adevărul:

1. Este adevărată problema / situaţia ?
2. Sunt motivat de dragoste când îi comunic adevărul ?
3. Va contribui la zidirea sufletească a persoanei aceleia ?

207
MATERIALE FOLOSITE ÎN “ALEGE VIAŢA”

Scopul nostru: transformarea studenţilor pierduţi în lideri slujitori după

chipul Domnului Isus

EVANGHELIZAREA STUDENTULUI PIERDUT

Primul pas constă în a prezenta studentului pierdut Evanghelia.

EVANGHELIZARE PERSONALĂ (OM LA OM)

Aici putem folosi:

-SONDAJE (diferite tipuri)
-FITZUICA
-BROŞURA CU ICOANE SAU CEA SIMPLĂ
-MAI MULT DECÂT UN SIMPLU TÂMPLAR- divinitarea lui Isus
-MĂRTURII CARE CER UN VERDICT- dovezi ale autenticităţii Bibliei, şi ale existenţei
persoanei Domnului Isus Hristos
-ARTICOLE EVANGHELISTICE (diferite tipuri)

EVANGHELIZARE PRIN GRUPURI

Se pot folosi:
-EVENIMENTE EVANGHELISTICE (Plonjarea Bobocilor, Serbare de Crăciun, de Paşti,
invitaţi care vorbesc pe o anumită temă)
-Scenete, jocuri, sugestii de program, si alte resurse
-GRUPURI DE DICUŢIE DESCHISE
-CASETE VIDEO EVANGHELISTICE

INTERACTA EVANGHELISTICE

1. Mânios pe tine → Rezolvarea mâniei în relaţiile interumane

2. Când două lumi vin în contact → Comunicarea între sexe
3.Conflictele se întâmplă → Rezolvarea conflictelor
4. Difernţe reconciliabile → Difernţe între bărbaţi şi femei
5. Încă ne distrăm → Găsind împlinire în relaţia cu Domnul
6. Este vorba despre sex → Relaţii sexuale
7. De la Shakespeare la U2 → Definirea dragostei

210
Dacă un om se întoarce la Domnul, devine un nou creştin şi trebuie să îl ajutăm
să înveţe şi să practice adevărurile de bază ale noii sale credinţe.

PENTRU UN NOU NĂSCUT

Grupuri deschise de consolidare:

-Lecţii de consolidare
-Lecţii de descoperire
-Interacta
Exod şi alte conferinţe

Cum-uri 1-4 şi Paşi 0-5

LECŢII DE CONSOLIDARE → Pun temelia în viaţa de credinţă a noului creştin

Lecţia 1 → Siguranţa şi beneficiile relaţiei cu Domnul

Lecţia 2 → Cum să menţii părtăşia cu Dumnezeu prin mărturisirea păcatelor
Lecţia 3 → Trăirea unei vieţi de biruinţă prin Duhul Sfânt
Lecţia 4 → 4 domenii importante ale relaţiei cu Dumnezeu

GRUPUL DE DESCOPERIRE → Ajută la dezvoltarea relaţiei cu Domnul şi te

învaţă să împărtăşeşti Evanghelia altora

Lecţia 1 → Cum să fii sigur de relaţia ta cu Dumnezeu

Lecţia 2 → Cum să practici mărturisirea păcatelor ca un mod de viaţă
Lecţia 3 → Cum să fii plin de Duhul Sfânt
Lecţia 4 → Cum să umbli în plinătatea Duhului Sfânt
Lecţia 5 → Cum să-L mărturiseşti pe Hristos altora
Lecţia 6 → Cum să-ţi dezvolţi relaţia cu Dumnezeu

INTERACTA DE CONSOLIDARE

1. Un lucru sigur → Siguranţa vieţii veşnice

2. Vina mea → Iertare
3. Sub influenţa → Puterea Duhului Sfânt
4. Umblă pe calea aceasta → O viaţă plină de Duhul Sfânt
5. Hotline spre cer → Rugăciunea
6. Spune-le tuturor → Motivaţie pentru evanghelizare
7. De aici spre eternitate → Viaţa veşnică
8. Dragoste foarte mare → Dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu

211
Week-end de instruire nivel 1

Pentru studiul propriu:

Cum-urile 1-4
1. Cum să fii sigur că eşti creştin
2. Cum să experimentezi iubirea şi iertarea lui Dumnezeu
3. Cum să fii plin de Duhul Sfânt
4. Cum să umbli în puterea Duhului Sfânt

Paşi 0-5
0.Unicitatea lui Hristos
1. Aventura creştină
2. Creştinul şi viaţa din belşug
3. Creştinul şi Duhul Sfânt
4. Creştinul şi rugăciunea
5. Creştinul şi Biblia lui

După ce studentul a învăţat adevărurile de bază din creştinism şi începe să le pună

în aplicare, el trebuie să continue să crească. În acelaşi timp, ochii lui trebuie
îndreptaţi tot mai mult spre nevoile celor din jur.

PENTRU UN COPIL ÎN CREDINŢĂ

• Grupul de Ucenicie (Închis)

• Interacta
• Week-end de instruire nivelul 2
• Cum-urile 5-10, Paşi 5-10
• Proiecte de vară

GRUPUL DE UCENICIE → Ajută la maturizarea

relaţiei cu Domnul şi la dezvoltarea unei lucrări personale

Lecţia 1 → Folosirea Bibliei în viaţa de fiecare zi

Lecţia 2 → Practicarea rugăciunii după principii biblice
Lecţia 3 → Slujba „împăcării”- responsabilităţile unui creştin în timpurile noastre
Lecţia 4 → Comunicarea mesajului „împăcării”- prin broşura „Cele 4 legi
spirituale”
Lecţia 5 → Credinţa practică în acţiune
Lecţia 6 → Practicarea multiplicării spirituale
Lecţia 7 → Cum să trăieşti în perspectiva eternităţii

212
INTERACTA DE UCENICIE

1.Alegeri majore → Cum să alegi

2. Oameni de onoare 1 şi 2 → Despre a fi bărbat
3. Apropierea → Formarea de ucenici
4. Preţul merită → Costurile uceniciei
5. Două lumi → Despre evanghelizare
6. Miezul problemei → Despre rugăciune
7. Feminină, femeie fatală…→ Despre feminitate
8. Tatăl ştie cel mai bine → Ascultarea de Dumnezeu
9. Compasiune → Compasiune
10. Noua identitate → Identitatea cea nouă în Hristos
11. Fără compromisuri → Convingeri
12. Zonele gri → Când lucrurile nu sunt prea clare
13. Vino-ţi în fire → Despre sentimente

INTERACTA STUDIU INDUCTIV

1. Iona 1 → Frica de Dumnezeu

2. Iona 2 → Supunerea faţă de Dumnezeu
3. Iona 3 → Perspectiva lui Dumnezeu
4. Iona 4 → Compasiunea lui Dumnezeu
5. Filipeni 1 → O perspectivă din închisoare
6. Filipeni 2 → O chemare la unitate
7. Filipeni 3 → O provocare pentru a-L cunoaşte pe Hristos
8.Filipeni 4 → O privire asupra păcii şi promisiunilor

Cum-uri 5-10

5. Cum să fii un martor eficient pentru Hristos

6. Cum să-i aduci pe alţii la Hristos
7. Cum să ajuţi la îndeplinirea Marii Misiuni
8. Cum să iubeşti prin credinţă
9. Cum să te rogi cu încredere
10. Cum să dăruieşti

Paşii 6-10

6. Creştinul şi ascultarea
7. Creştinul şi mărturisirea
8. Creştinul şi slujba de administrator
9. Înălţimile Vechiului Testament
10. Înălţimile Noului Testament

213
Aşa cum am spus la început, scopul nostru este să îl ajutăm pe cel cu care
lucrăm să se transforme cât mai mult pentru a deveni asemănător cu Domnul
Isus. Aceasta implică toată viaţa şi lucrarea lui.

PENTRU UN OM MATUR ÎN CREDINŢĂ

•Grupul de acţiune (închis)

•Proiecte speciale (Oltenia, Internaţionale, etc. )
•Week-end de instruire nivelul 3 şi 4
•Diferite resurse (carţi, studii inductive, etc.)

GRUPUL DE ACŢIUNE → Ajută la maturizarea în credinţă

şi la dezvoltarea unei lucrări de multiplicare spirituală

Lecţia 1 → Noua ta identitate în Hristos

Lecţia 2 → Cum să faci faţă încercărilor vieţii
Lecţia 3 → Cum să cunoşti voia lui Dumnezeu
Lecţia 4 → Cum să iei iniţiativa în evanghelizare personală
Lecţia 5 → Cum să selectezi ucenici în procesul de ucenicizare
Lecţia 6 → Cum să devii un exemplu de slujire
Lecţia 7 → Cum să asculţi de Dumnezeu
Lecţia 8 → Planificarea-cheia succesului în împlinirea Marii Trimiteri
Lecţia 9 → Cum să contribui la împlinirea Marii Trimiteri

214
RESURSE PE INTERNET

În ultimii ani internetul a devenit o parte a vieţii moderne şi o sursă bună de a face schimb de
experienţă şi informaţii. Cu toate că cel rău foloseşte din plin acest mijloc de comunicare pentru
a transmite valorile acestei lumi, ne bucurăm mult că sunt creştini şi organizaţii creştine, care
folosesc această tehnologie pentru Împărăţia Domnului.

Resurse pentru tine în lucrare

http://www.Godsquad.com username: thegodsquad; parola: matthew28
Acest site este pentru liderii din campusurile catalitice din America şi are multe resurse de mare
folos, legate de toate aspectele lucrării cu studenţii. Are şi Lincurile foarte utile pentru tine ca
lider local.

http://www.evangelismtoolbox.com
Acest site include tot felul de resurse şi materiale din Campus Crusade for Christ şi alte
organizaţii, materiale prin care studenţii şi tinerii de azi pot auzi Evanghelia.

http://www.leaderu.com
Un site cu articole de înaltă calitate, scris de profesori, oameni de ştiinţă şi filosofi, care
argumentează şi prezintă o bază intelectuală puternică pentru creştinism.

http://www.navpress.com/dj.asp
Acest site este al Organizaţei Navigators şi îţi ofera ocazia să beneficiezi de articole de înaltă
calitate din revista lor „Disciplship Journal”. Aici poţi găsi multe sfaturi şi perspective bune
legate de facerea de ucenici.

http://www.campusrenewal.org
Campus Renewal face parte din Mişcarea „Lighthouse” şi are ca scop încurajarea mişcărilor de
rugăciune printre studenţii din întreaga lume.

Site-uri evanghelistice
http://www.Fitzuica.ro
Aceasta este site-ul Misiunii „Alege Viaţa”, România. Acest site este un fel de revistă
electronică, ce prezintă Evanghelia prin multe articole şi subiecte interesante pentru studenţi.
Este un loc bun unde să-i trimiţi pe studenţii care sunt în căutare şi sunt deschişi.

http://www.EveryStudent.com
Acesta este un site în engleză, care este asemănător cu site-ul “Fitzuica”. Este făcut pentru
studenţii care sunt vorbitori de limbă engleză.

http://www.waymore.org
Un site evanghelistic specific pentru cei care au primit pachete pentru boboci în SUA. Are
articole evanghelistice şi alte resurse interesante.

http://www.EveryStudent.ro
http://www.Iamnext.com
Este încă un site unde un student necreştin poate afla ce înseamnă o relaţie personală cu
Dumnezeu, din articole şi alte resurse scrise pe înţelesul studenţilor de azi, toate dintr-o
perspectivă creştină.

http://www.whoisjesus-really.org
Un site în engleză care Îl prezintă pe Hristos.

http://www.greatcom.org/laws/4lawlanguages.html
"Cele patru legi spirituale" în 186 de limbi downloadable to PDAs.
CITEŞTE IOAN 17:9-23

Ce învăţăm din acest pasaj despre unitate?

Pentru cine s-a rugat Domnul Isus?
Ce credeţi că vrea să ne spună nouă Domnul prin acest pasaj?

Deci, de ce este important ca noi să menţinem unitatea ?

ƒ Care sunt forţele care dezbină un grup sau îl împiedică să aibă relaţii corecte unii cu alţii?
ƒ Care sunt unele din preocupările lui Pavel în Filipeni 1:27-30 ?
ƒ Ce putem învăţa despre unitate din acest pasaj ?
ƒ Cum este descrisă smerenia în Filipeni 2:3,4 ?
ƒ Care este relaţia dintre smerenie şi unitate ?
ƒ Ce învăţăm despre smerenie din exemplul lui Hristos din 2:5-11 ?

Care sunt câteva lucruri pe care ai putea să le faci pentru a promova unitatea în acest
grup? (ar fi bine dacă ai pune această întrebare şi membrilor grupului tău, fiindcă ei îţi pot spune nişte lucruri la
care poate tu nici nu te-ai gândit. Fă-ţi timp să îi întrebi pe fiecare în parte )

O echipă întotdeauna presupune oameni diferiţi, cu personalităţi diferite, talente şi daruri

diferite, abilităţi diferite, temperamente diferite. Aceasta nu presupune că unii sunt mai buni
decât alţii. Toţi suntem la fel în ochii lui Dumnezeu, ne iubeşte pe toţi la fel şi toţi suntem la fel
de buni şi folositori în trupul lui Hristos, cât şi în lucrarea Lui.
Dar, datorită acestor diferenţe vor apare conflicte; acest lucru este inevitabil. Ceea ce este
imortant este cum vom rezolva aceste conflicte. Dacă vom căuta să le rezolvăm şi dacă vom face
aceasta într-un mod corect, vom beneficia de relaţii profunde şi de o conştiinţă curată înaintea lui
Dumnezeu.

Ce să faci atunci când doreşti să-ti ceri iertare?

Sunt două situaţii în care ar trebui să-ţi ceri iertare:
A. când ai rănit cu bună ştiinţă pe cineva
B. când Duhul Sânt îţi descoperă acest lucru, chiar dacă fapta nu a fost intenţionată

A. În primul caz, când ai rănit cu bună ştiinţă, ai ales să faci acel lucru din cauza
mâniei sau a unei dorinţe de răzbunare. În cazul acesta, în primul rând trebuie
să-L reaşezi pe Hristos pe tronul vieţii tale, deoarece ai acţionat în acel
moment sub călăuzirea eu-lui şi nu a lui Hristos. Abia după ce ai făcut acest
lucru, mergi să-ţi ceri iertare de la acea persoană. Deoarece ai rupt părtăşia
intenţionat, nu mai trebuie să aştepţi să te simţi vinovat, ci trebuie să treci la
acţiune.
B. Uneori îi rănim pe cei din jurul nostru prin imaturitatea şi insensibilitatea
noastră, iar Dumnezeu va folosi faptul că ne cerem iertare ca un pas al
creşterii noastre spirituale.

Atenţie ! În ambele cazuri poate apărea posibilitatea unei atitudini de mândrie sau de a-ţi
justifica acţiunile. Dorinţa de a-ţi asuma responsabilitatea pentru acţiunile tale denotă creştere şi
maturitate.

204
4 paşi pentru a ne cere iertare de la cineva

1. Identifică persoana faţă de care ai greşit

Cere-I Duhului Sfânt să-ţi arate relaţiile în care există lucruri de îndreptat.

2. Mergi înaintea lui Dumnezeu

a. Examinează-ţi inima şi asigură-te că nu păstrezi atitudini de amărăciune şi neiertare.

Citeşte Matei 6:14,15
Nu avem de ales. Nu ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne ierte, dacă noi nu îi iertăm
pe alţii.
b. Mărturiseşte-I lui Dumnezeu supărarea pe care ai pricinuit-o acelei persoane şi
primeşte din partea Lui curăţire şi iertare.

3. Mergi la persoana pe care ai rănit-o şi cere-ţi iertare

Dacă faci acest pas prin credinţă, în primul rând dovedeşti ascultare de Dumnezeu, vei
obţine o conştiinţă curată înaintea Lui, vei fi eliberat de sentimentul de vinovăţie şi îi vei
tăia posibilitatea lui Satan să clădească dezbinare pe acest conflict.

Ce să faci când mergi să-ţi ceri iertare:

a. Cere-ţi iertare pentru atitudinea care a condus la fapta greşită

De exemplu: “Te rog, iartă-mă că am avut resentimente faţă de tine”
în loc de: “Te rog, iartă-mă că te-am supărat.”
b. Mergi cu o atitudine de smerenie
Nu transfera vina atunci când îţi ceri iertare. De exemplu, nu spune: “Am greşit că am
fost urâcios, dar ai fost aşa de insensibil faţă de mine”. Cere-ţi iertare pentru ceea ce tu ai
greşit.
c. Fii gata să oferi iertare în cazul în care şi acea persoană îşi va cere iertare
„…de câte ori să iert pe fratele meu ? Până la şapte ori ?” Isus a zis: „Nu-ţi spun că de
şapte ori, ci, mai degrabă, de 70 de ori câte 7.”
d. Fii sensibil
• alege un timp potrivit pentru a rezolva acel conflict. Mergi la acea persoană când
ştii că nu veţi fi întrerupţi din discuţie, dar cât mai curând posibil
• include în discuţie numai persoana faţă de care ai greşit

4. Repară situaţia şi discută modurile prin care poţi preveni un conflict în viitor

Ia un timp chiar acum şi lasă ca Duhul Sfânt să-ţi arate care sunt acele relaţii care trebuie
refăcute, acei oameni pe care i-ai rănit prin atitudinea ta, notează-i pe o foaie şi stabileşte un timp
când ai dori să discuţi cu ei. Fă primul pas, şi Dumnezeu va binecuvânta iniţiativa ta.

Ce sa faci când cineva te-a rănit?

„ …ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la
Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă
fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei,
şi se zideşte în dragoste. „ ( Efeseni 4:15,16 )

Acest verset poate fi parafrazat astfel:

205
„ A împărtăşi cuiva, în puterea Duhului Sfânt, sentimentele, felul tău de a percepe şi de a
reacţiona, faţă de comportarea acelei persoane şi de a lăsa rezultatul în seama lui Dumnezeu.”
Obiectivul NU este schimbarea acelei persoane, ci o relaţie de unitate cu ea.

Motivaţia noastră ar trebui să fie: „Doresc să am o relaţie mai strânsă cu acea persoană, fiindcă
este o fiinţă foarte importantă pentru mine.” De ce este aşa de importantă: deoarece şi pentru ea
a murit Isus Hristos, şi ea este membră în trupul lui Hristos, deoarece este fratele / sora ta în
Hristos.

Paşi în comunicarea adevărului

A. Asigură-te că atitudinea ta este corectă

Motivaţia noastră ar trebui să fie aceea de a zidi sufleteşte acea persoană şi nu de a-i impune
ceva sau de a o dărâma.

B. Alege momentul potrivit:

Atunci când tensiunea s-a potolit, într-un loc retras, având timp suficient la dispoziţie. Este bine
să nu fie ales acest moment înainte de un eveniment important pentru nici unul din voi.

C. Arată-i afecţiune celui căruia îi vorbeşti

El să perceapă din atitudinea ta că nu-ţi este indiferent, că-l respecţi, că doreşti ca acest respect
să fie reciproc şi că vrei să comunici sentimentele tale.

D. Fii receptiv la ce spune celălalt

Pune-i întrebări pentru a înţelege bine. Poate că ceea ce a făcut celălalt nu a fost intenţionat,
poate a fost doar o greşeală de comunicare, sau felul cum ai perceput tu a fost diferit decât ceea
ce a intenţionat să-ţi comunice.

Comunicarea adevărului în mod eficient

SENTIMENTE (sentimentele mele) +

COMPORTAMENT (comportamentul lui) +
EXPERIENŢĂ (experienţa mea) =
Comunicare eficientă
Exemplu:

„ M-am simţit jignit (sentimentele mele) ieri, când nu m-ai invitat (comportamentul lui) să
mergem împreună la masă (experienţa mea).”

„ Mă simt frustrat (sentimentele mele) când îţi laşi hainele pe jos (comportamentul lui) ca să le
strâng eu (experienţa mea).”

206
 PUNE ACCENTUL PE : ŞI NU PE :

O singură problemă Mai multe probleme (generalizări)

(un comportament anume) Ex.: Tu niciodată nu……..
Tu întotdeauna…….

Problemă: Persoană
„M-am simţit lăsat pe dinafară aseară când „Tu vorbeşti prea mult !”
conversaţi…”

Exprimarea sentimentelor (observaţii) Critică (acuzaţii)

Afirmaţii despre „mine - ” (cum m-am Afirmaţii despre el – tine

simţit eu, cum m-a afectat) „Tu ai făcut…..”
„Tu ai zis……..”

Avantaje când comunicăm adevărul în dragoste

1. Aflarea adevărului de la alţii ne ajută să înţelegem:

• cum îi afectează comportamentul nostru pe alţii
• mai multe despre noi înşine

Toţi avem lipsuri de care nu ne dăm seama, dar dacă avem o atitudine de smerenie, vom
asculta şi ce spun alţii, astfel putând creşte în acele domenii şi să devenim mai mult
asemenea lui Hristos.

2. Spunând adevărul altora:

a. ne exprimăm sentimentele, în loc să le ţinem în noi înşine
Atunci când păstrăm în noi aceste sentimente, ele duc la frustrare, descurajare,
ranchiună, dezbinare şi sunt o bază bună pentru ca în viitor să se ivească alte
conflicte sau să fie de o amploare tot mai mare.
b. atunci când spunem adevărul în dragoste îi luăm posibilitatea lui Satan de a pune
gânduri sau idei false în mintea noastră despre acea persoană, despre oameni sau
fapte, şi care ne-ar putea duce la concluzii greşite. Satan vrea ca noi să credem
acele minciuni, pentru că ştie că astfel am pornit pe drumul spre dezbinare şi
distrugere a unităţii.

3 întrebări pe care să ţi le pui atunci când doreşti să spui adevărul:

1. Este adevărată problema / situaţia ?
2. Sunt motivat de dragoste când îi comunic adevărul ?
3. Va contribui la zidirea sufletească a persoanei aceleia ?

207
 Recunoaşterea unui Grup de Ucenicizare Eficient

Pentru ca un grup de uceniciazare să se implice activ in activitatea de câştigare a lumii pentru

Cristos, trei caracteristici ar trebui să fie evidente în grup:

1. Membrii săi trebuie să manifeste o dependenţă crescânda faţă de Crsitos şi dragostea Sa.

2. Ei trebuie sa aibă o dragoste mare unul faţă de altul şi faţă de creştinii din Trupul lui Cristos.

3. Ei trebuie să aibă compasiune şi o grijă crescândă pentru cei pierduţi.

In acest capitol vom discuta despre aceste caracteristici, baza lor biblică, şi alte probleme ce îşi pot
face apariţia pe parcurs.

A. O dependenţă din ce în ce mai mare faţă de Cristos şi de dragostea Sa.

Cea mai importantă caracteristică a membrilor unui grup de ucenicizare este o dragoste desăvârşita
şi o dependenţă totală faţă de Cristos. Aceasta calitate este fundamentală pentru obiectivelor
grupului şi susţine celelalte două caracteristici.

1. Exemplul Biblic.

Un exemplu potrivit pentru această caracteristică este Biserica din Tesalonic. Pavel a adresat
aceste cuvinte credincioşilor de acolo: “Căci ne aducem aminte neîncetat, înaintea lui
Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre şi de tari nădejdii în Domnul nostru
Isus Cristos! In adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi
Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-
avem nevoie să mai vorbim despre ea. Căci ei înşişi istorisesc se primire ne-aţi făcut, şi cum de
la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi
din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia
viitoare.” (1 Tesaloniceni 1:3, 8-10).

Tesalonicenii aveau un impact deosebit asupra lumii din jurul lor, dar fundamentul activităţii
lor era dragostea pentru şi credinţa în Isus Cristos. Această caracteristică este demonstrată în
vieţile membrilor grupului, de dorinţa lor de se asemăna cu Cristos şi de a-I sluji lui Dumnezeu
din toată inima.

Adevărata dependenţă a unui membru ar trebui să fie numai faţă de Cristos şi resursele Sale
infinite, şi nu faţă de un membru sau faţă de alţi membrii ai grupului.

2. Probleme.

Dacă membrii grupului nu vor creşte în dragostea şi dependenţa lor faţă de Cristos, unele
probleme pot apărea:

a. Introspecţia: Membrii vor depinde mai mult unul de celalalt decât de Cristos.

b. Lipsa de putere: Membrii nu vor depinde de Duhul lui Dumnezeu care să le schimbe vieţile şi să
le rezolve problemele.
Charachteristics of an efficient small group.doc -1-
 c. Lipsa de loialitate: Grupul nu va împărtăşi nici un obiectiv comun.

3. Căi de a îndrepta privirea membrilor grupului de ucenicizare spre Cristos.

Iată câteva căi prin care grupul poate fi direcţionat înspre Cristos, în loc să se mai concentreze
asupra problemelor şi asupra circumstanţelor.

a. Împărtăşiţi ilustrări biblice şi promisiuni – precum şi exemple personale – prin care să se

vadă suficienţa lui Cristos. Încurajează membrii să ceară şi să adapteze promisiunile Sale
pentru propriile lor nevoi.

b. Împărtăşiţi exemple ale personajelor biblice care s-au confruntat cu probleme şi

circumstanţe similare cu acestea.

c. Subliniază rolul rugăciunii, al laudei şi al mulţumirii atunci când se întâlnesc circumstanţe

dificile sau negative în viaţă.

4. Semne de creştere ale dragostei şi dependenţei faţă de Dumnezeu.

a. Membrii au un respect din ce în ce mai mare pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi autoritatea
Sa.

b. Ei dau dovadă de o ascultare mai mare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

c. Fiecare are o viaţă de rugăciune mai înfloritoare.

d. Ei dau dovadă de o credinţă şi o încredere din ce în ce mai mare faţă de El. Ei se

concentrează, nu asupra problemelor personale, ci asupra lui Cristos, care dă soluţii.

A. O grija şi o dragoste crescând[.

O dragoste din ce în ce mai mare pentru Dumnezeu va rezulta în cele din urmă într-o creştere a
dragostei pentru membrii grupului şi a altor creştini.

1. Exemplul biblic.

Cu secole în urma, în timpul persecuţiei romane, creştinii se întâlneau în catacombe şi încercau

sa-şi salveze fraţii şi surorile cu riscul propriilor lor vieţi. în aceste circumstanţe, creştinii
timpurii nu numai ca au supravieţuit, ci au crescut şi ca număr. Aceasta creştere revoluţionară
din primul secol era în mod direct legată de dragostea şi grija pe care fraţii şi surorile o aveau
unul pentru celălalt:

“Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Tot cei ce credeau,
erau împreuna la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi
împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreuna erau nelipsiţi de la Templu în
fiecare zi, frângeau pâinea acasă, luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
Charachteristics of an efficient small group.doc -2-
 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod.
Şi Domnul adăuga la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (Fapte 2:42-47).

2. Probleme.

Când membrii nu cresc în dragoste şi grijă unii pentru alţii, următoarele lucruri pot apărea:

a. Întregul Trup al lui Cristos va suferi (1 Corinteni 12:26).

b. Se va oferi un exemplu negativ atât faţă de creştini cât şi de necreştini.

(1 Tesaloniceni 1:6-7).

3. Căi de manifestare a dragostei şi a grijii faţă de membrii grupului şi faţă de alţi creştini.

a. Petreceţi timp împreuna şi în afara activităţilor grupului.

b. Puneţi întrebări şi fiţi un bun ascultător.

c. Împărtăşiţi atât fericirile cât şi durerile din vieţile celorlalţi.

d. Ajutaţi-vă unii pe alţii în domeniul dezvoltării proprii.

e. Demonstraţi dragoste unii faţă de alţii în moduri cât mai palpabile.

B. O compasiune şi o dragoste din ce în ce mai mare pentru cei pierduţi.

Pe măsura ce creştem în dragostea noastră pentru Cristos şi pentru poporul Său, şi grija noastră
pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu va creşte. Grija lui Cristos pentru alţii va fi grija noastră.

1. Exemplul biblic.

“Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi
care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: “Mare este secerişul dar puţini sunt lucrătorii!
Rugaţi, dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său” (Matei 9:36-38).

2. Probleme.

Iată câteva probleme ce pot interveni atunci când această caracteristică nu se dezvoltă în vieţile
membrilor grupului de ucenicizare:

a. Le lipseşte o viziune pentru câştigarea lumii pentru Cristos.

b. Oamenii mor fără Cristos (2 Corinteni 2:15,16).

c. Ei devin introvertiţi şi se vor concentra asupra propriilor persoane, nu asupra lui Cristos.

d. Dezvoltarea unei mişcări a creştinilor umpluţi de Duhul Sfant care să fie ascultători de
Cuvânt va fi astfel inhibata.

3. Moduri de a stimula creşterea compasiunii şi a grijii pentru o lume pierdută.

Charachteristics of an efficient small group.doc -3-
 a. Rugaţi-vă ca fiecare membru să realizeze că oamenii mor fără Cristos. Oamenii trebuie să
audă ca pot avea viaţă veşnică prin Isus Cristos.

b. Îndemnaţi pe fiecare membru să vi se alăture atunci când mergeţi în evanghelizare şi

arătaţi-le atunci când petreceţi timpul cu ei, că evanghelizarea este pentru voi un mod de
viaţă

c. Folosiţi Biblia pentru a le arăta dorinţa lui Dumnezeu de a câştiga şi de a mântui lumea (2
Petru 3:9).

Charachteristics of an efficient small group.doc -4-