COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

DISCIPLINA BAZELE ŞTIINŢEI NURSING CU TEHNICI

DE ÎNGRIJIRE

LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ

SUBIECTUL: RETENŢIE URINARĂ. SONDAJUL

VEZICAL.

L.Ursu profesor la disciplina Bazele ştiinţei nursing cu tehnici de îngrijire,

grad didactic II

CHIŞINĂU
 PLAN:

1. Retenţie urinară - definiţie, cauze, manifestarea şi intervenţiile asistentului

medical la bolnavul cu retenţie urinară.
2. Sondajul vezical, lavajul vezical, instilarea medicamentelor în vezica urinară
- definiţie, scop, indicaţii, contraindicaţii, pregătirea bolnavului şi
necesarului, tehnica efectuării. Incidente şi accidente. Reorganizarea locului
de muncă.
 I. Retenţie urinară - definiţie, cauze, manifestarea şi intervenţiile
asistentului medical la bolnavul cu retenţie urinară.

Def. Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de

a-şi evacua conţinutul. Ea nu trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa
secreţiei renale. Deci, retenţia urinară reprezintă situaţia îm care o persoană nu
poate să-şi golească complet sau voluntar vezica urinară. La omul sănătos nervii
tractului urinar transmit creierului când vezica urinară este plină. Nervii de la creier
transmit muşchilor de la nivelul vezicii urinare să se contracte pentru a împinge
urina şi muşchilor sfincterului urinar să se relaxeze pentru a permite urinei să
treacă în uretră către exterior.
Retenţia de urină afectează atât femeile cât şi bărbaţii de toate vârstele. Totuşi,
apare cel mai frecvent la bărbaţii între 50 şi 70 de ani şi incidenţa creşte cu vârsta.
Bărbaţii din această categorie de vârstă suferă de hipertrofie benignă de prostată
sau de mărirea prostatei. Prostata înconjoară uretra şi poate obstrucţiona sau
strânge uretra atunci când este mărită şi poate determina astfel retenţia urinară.
Cauze de retenţie urinară:
A. Cauze infecţioase sau inflamatorii:
- Cistita (infecţia şi inflamaţia vezicii urinare);
- Prostatita (infecţia şi inflamaţia prostatei);
- Bolile cu transmitere sexuală;
- Uretrita (infecţie şi inflamaţie a uretrei);
- Infecţiile vaginale şi ale tractului urinar;
B. Cauze neurologice de retenţie urinară:
- Diabetul;
- Leziuni ale creierului sau măduvei spinării;
- Vezica neurogenă (în care vezica urinară nu se goleşte datorită
distrugerii nervoase);
- Boala Parkinson (boală a creierului care afectează mişcarea şi
coordonarea);
- Accidentele vasculare cerebrale;
C. Cauze obstructive sau fizice de retenţie urinară:
- Calculi vezicali;
- Hipertrofia benignă de prostată (mărirea necanceroasă a prostatei);
- Anumite cancere sau tumori;
- Strictura uretrală (îngustare a uretrei datorată de obicei ţesutului
cicatricial);
 D. Cauze farmacologice:
- Anestezia pentru intervenţiile chirurgicale;
- Antihistaminicele;
- Antihipertensivele de tipul hidralazinei şi nifedipinei;
- Antiinflamatoarele nesteroidiene precum ibuprofenul, indometacinul
şi naproxen;
- Antialgicele opioide precum morfina sau oxicodona;
- Sedative precum diazepamul.
Retenţia urinară poate fi acută şi să se instaleze brusc sau poate fi cronică şi să se
dezvolte încet pe parcursul timpului. În cazul retenţiei urinare cronice, în general
persoana poate urina, dar pot exista diverse dificultăţi la urinare precum oprirea
urinării, jet urinar întrerupt, urinări frecvente sau imperioase (nevoia urgentă de a-
şi goli vezica urinară) care au rezultate slabe şi senzaţia de golire incompletă a
vezicii urinare. Faţă de retenţia cronică, în cazul retenţiei acute este vorba despre
imposibilitatea completă de a urina în ciuda faptului că vezica urinară este plină.
Retenţia acută de urină poate ameninţa viaţa şi trebuie tratată ca o urgenţă
medicală.
Simptomele retenţiei urinare cronice includ:
- Disconfort uşor, constant la nivelul vezicii urinare, care poate fi simţit chiar
deasupra osului pubian sau în regiunea inferioară a abdomenului. Uneori
retenţia urinară determină o distensie extremă a vezicii, care va bomba (glob
vezical) situaţie ce va fi pusă în evidenţă prin palparea deasupra simfizei
pubiene, în timp ce, în caz de anurie, vezica rămîne goală. În urma presiunii
mărite din vezică, dacă nu este un obstacol mecanic, sfincterul uretral cedează
şi urina începe să evacueze picătură cu picătură. Acest fenomen se numeşte
incontinenţă urinară paradoxală sau incontenenţă prin prea - plin.
- Dificultăţi în iniţierea urinării;
- Jet urinar întrerupt;
- Senzaţie de golire incompletă a vezicii urinare;
- Urinări frecvente sau imperioase cu rezultate slabe;
- Opriri şi pornirii în timpul urinării;
- Flux sau jet urinar slab.

Intervenţiile asistentului medical la bolnavul cu retenţie urinară:

1. Dobîndirea obişnuinţelor corecte de eliminare;
2. Evitarea consumului de medicamente cu efect de retenţie, fără prescripţie
medicală;
 3. Toaleta regiunei perianale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în
tractul urinar (infecţie urinară);
4. Creşterea tonusului muşchilor perianali şi abdominali prin exerciţii fizice
pentru favorizarea contracţiilor vezicii şi a sfincterului extern al uretrei;

II. Sondajul vezical, lavajul vezical, instilarea medicamentelor în vezica

urinară - definiţie, scop, indicaţii, contraindicaţii, pregătirea
bolnavului şi necesarului, tehnica efectuării. Incidente şi accidente.
Reorganizarea locului de muncă.
A. Def. Sondajul vezical – este o manevră prin care se introduce prin uretră în
vezica urinară o sondă ori un cateter urinar, cu scopul de a goli vezica urinară
ori de a introduce o anumită substanţă medicamentoasă.
Tipuri de sonde:
a) FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar pentru lavaj vezical
prezintă:
- un canal pentru evacuarea urinii: se conectează la punga colectoare;
- un canal pentru umflarea balonaşului pentru prevenirea ieşirii sondei (cu volume
diferite de la 5 la 30 ml);
- canal suplimentar pentru lavaj vezical;
b) NELATON: nu au balonaş de fixare - sunt mai rigide - folosite pentru sondajul
de scurtă durată sau în cazurile în care nu se reuşeşte cateterizarea cu sonde Foley
(ex: adenom de prostata);
a) Sondajul vezicii urinare la femei
Sondajul vezicii urinare are drept scop:
1. Evacuarea vezicii urinare în cazurile în care acest lucru nu se poate efectua
fiziologic;
2. În cazul unor intervenţii chirurgicale (în special pe micul bazin) sau explorări
endoscopice;
3. Evacuarea produselor patologice (cheaguri sanguine, corpi străini);
4. Prevenirea complicatiilor la pacientii cu incontinenţă urinară;
5. Monitorizarea precisă a diurezei;

Indicaţii :
1. Retentia acuta de urină;
2. Intervenţii chirurgicale în micul bazin, perineu, intervenţii chirurgicale de
durată;
3. După explorarea instrumentală a vezicii urinare şi a căilor urinare (cistoscopie,
ureteroscopie);
4. Rupturi traumatice ale uretrei, pentru evitarea formării de căi false;
5. Evacuarea produselor patologice (cheaguri sangvine, corpi străini);
6. La bolnavii comatoşi;

 Sondajul vezicii urinare trebuie privit ca un act chirurgical, respectându-se

regulile de asepsie şi antisepsie;
 Tipul de sondă şi grosimea ei se aleg în funcţie de uretra ce trebuie
cateterizată, sex, vârstă (adenom de prostată la bărbaţi);
 Manevra de introducere a sondei trebuie să fie executată cu blândeţe;
 Golirea vezicii se face lent, progresiv pentru evitarea apariţiei hemoragiei
“ex vacuo”;
 Poziţia bolnavului este în decubit dorsal;

Utilajul necesar:
1. Sonda Nelaton/ Foley;
2. Cîmp steril decupat;
3. Comprese sterile;
4. Vazelină sau glicerină sterilă;
5. Tavă renală sterilă;
6. Pensă sterilă;
7. Muşama, aleză;
8. Soluţie alcoolică de iod 5%;
9. Alcool etilic 70%;
10.Soluţie (furacilină sau rivanol);
11.Mănuşi sterile.
12.Materiale necesare pentru tualeta intimă;

Pregătirea pacientei:
Psihic : se anunţă şi se explică necesitatea procedurii, se obţine acordul;
Fizic:
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleză;
- se aşează pacienta în poziţie ginecologică;
- se efectuează toaleta regiunii genitale!
Tehnica efectuării:
1. A/m. spală mîinile, le dezinfectează cu alcool etilic de 70%, iar unghiile le
prelucrează cu soluţie de iod 5%;
2. Poziţia bolnavei este culcată pe spate cu picioarele flectate în genunchi şi
puţin îndepărtate ( poziţia ginecologică), între picioare se pune plosca;
3. A/m. stă în partea dreaptă a bolnavei;
4. A/m. cu degetele 1 şi 2 a mîinii îndepărtează labiile şi evidenţiază meatul
urinar;
5. Aseptizează meatului urinar- se sterge orificiul uretral de sus în jos, în
direcţia anusului şi nu invers; tamponul se utilizează pentru o singură
ştergere!
6. Cu mîina dreaptă cu ajutorul pensei sterile se i-a sonda prelucrată cu
vazelină sterilă şi se introduce în canalul uretrei la o adîncime de 4-5 cm.
pînă cînd din cateter începe să picure urină;
7. Sonda se extrage pînă a se elimina toată urina pentru ca volumul mic de
urină rămasă să spele canalul uretral;
8. Se penseaza sonda la capatul extern si se îndepartează.

Complicaţiile posibile:
1. Contaminarea vezicii urinare;
2. Hemoragie;
3. Traume .

Profilaxia complicaţiei:
- De respectat regulele de asepsie şi antisepsie în timpul cateterismului.
- De respectat tehnica efectuării cateterismului vezicii urinare.

b) Cateterismul vezicii urinare la bărbaţi

Pregătirea pacientului:
Psihic : se anunţă şi se explică necesitatea procedurii se obţine acordul;
Fizic:
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleză;
- se aşează pacientul în poziţie ginecologică;
- se efectuează toaleta regiunii genitale.

Tehnica efectuării:
 1. A/m. spală mîinile, le dezinfectează cu alcool etilic de 70%, iar unghiile le
prelucrează cu soluţie de iod 5%;
2. Bolnavul stă culcat pe spate cu genunchii uşor flectaţi şi depărtaţi ( poziţia
ginecologică), între picioare se pune plosca.
3. A/m stă în partea dreaptă a bolnavului;
4. Decalotează glandul şi se prelucrează cu un tampon de vată îmbibată în
soluţie antiseptic;
5. Se ia în mîina stîngă penisul şi se poziţionează între police de o parte, index
cu medius de cealaltă parte;
6. Cu mîina dreaptă cu ajutorul pensetei sterile prin eforturi mici se introduce
sonda prelucrată cu vaselină sterilă în orificiul extern al uretrei;
7. Cu mîina stangă se întinde bine penisul la vertical;
8. Cînd sonda a ajuns la simfiza pubiană pentru a-i uşura trecerea pe sub ea
penisul se plasează orizontal în axul corpului pacientului, şi se continuă
introducerea sondei pînă la intrarea în vezică, unde se simte o mică
rezistenţă la ascensionarea sondei;
9. Cînd sonda a ajuns în vezica urinară apar picături de urină pe sondă;
10.Sonda se extrage pînă a se elimina toată urina pentru ca volumul mic de
urină rămasă să spele canalul uretral;
11.Se penseaza sonda la capatul extern si se îndepartează;

Incidente şi accidente:
- Frisoane şi ascensiune termică;
- Infecţii urinare joase (cistite) şi ascendente (nefrite, pielonefrite): se produc
mai ales prin nerespectarea regulilor de asepsie; apar după sondajele prelungite;
- Leziuni mecanice ( hemoragii, căi false, leziuni sfincteriene).

De evitat:
 Nimerirea urinei pe lenjerie, pe tegumente ori mucoase ceea ce poate duce la
iritaţie, maceraţie şi escare;
 Contaminarea materialelor sterile;
 Manevrarea brutală a sondei sau cateterului ceea ce poate duce la traumarea
uretrei.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- Se efectuează toaleta regională;
- Se ajută pacientul să se îmbrace;
- Se aşează pacientul în poziţie comodă, se înveleşte;
 - Se aeriseşte salonul.

B. Def: Lavajul vezical reprezintă introducerea unei soluţii medicamentoase

prin sondă sau cateter în vezică, cu evacuarea ei mai apoi.
Scopul:
 Îndepărtarea exudatelor patologice rezultatele din inflamația vezicii;
 Pregătirea în vederea unor explotări ( cistoscopie, pielografie).

Materiale:
1. Muşama , aleză, paravan;
2. Sonda Thieman/ Nelaton;
3. Casoletă cu material steril;
4. Pense sterile;
5. Comprese sterile;
6. Seringa Guyon;
7. Seringă sterilă;
8. Ser fiziologic;
9. Bazinet;
10.Tăviţă renală;
11. Soluţie de spălătură 1 litru : soluţie Rivanol 0,1-2%.
12. Materialele necesare pentru tualeta intimă.

Pregătirea pacientului:
Psihic : se anunţă şi se explică necesitatea procedurii.
Fizic:
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleză;
- se aşează pacientul în poziţie ginecologică;
- se efectuează toaleta regiunii genitale.

Tehnica efectuării:
1. Se începe cu tualeta intimă;
2. Se efectuiază sondajul vezical (vezi catetizarea vezicii urinare).
3. După evacuarea urinei se adaptează la sondă seringa Guyon, se introduc 80-
100 ml. soluţie, fără să se destindă vezica.
4. Se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus.
5. După fiecare spălătură, capătul liber al sondei se aşază pe o compresă sterilă
pînă la reumplerea seringii.
 6. Se repetă manipulaţia pînă cînd lichidul scurs este clar.
7. Se notează aspectul lichidului de spălătură.
8. Se retrage cateterul.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- Se efectuează toaleta regională;
- Se ajută pacientul să se îmbrace;
- Se aşează pacientul în poziţie comodă, se înveleşte;
- Se aeriseşte salonul.

De ştiut :

 Tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie.

 Sonda de poate astupa cu chiaguri de sînge – se destupă prin insuflare de aer
sau irigarea cu ser fiziologic.
 Tehnica se execută cu prudenţă pentru a preveni complucaţiile: hemoragii ,
traumatisme, infecţii.

C. Instilarea medicamentelor în vezica urinară.

Indicaţii: cu scop de tratament la indicaţia medicului.
Pregătirea pacientului:
Psihic : se anunţă şi se explică necesitatea procedurii.
Fizic:
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleză;
- se aşează pacientul în poziţie ginecologică;
- se efectuează toaleta regiunii genitale, sondajul şi lavajul vezicii urinare.
Materiale:
1. Muşama , aleză, paravan;
2. Sonda Thieman sau Nelaton;
3. Casolete cu material steril;
4. Pense hemostatice sterile;
5. Comprese sterile;
6. Seringa Guyon;
7. Seringă sterilă;
8. Bazinet;
9. Tăviţă renală;
10.Materiale necesare pentru tualeta intimă;
 11.Soluţie medicamentoasă (sol.Protargol 2%, antibiotic, preparate
hormonale…)

Tehnica efectuării:
Instilarea medicamentelor în vezica urinară se face cu ajutorul unei seringi Gayon
adaptate la sonda vezicală. Întroducerea medicamentului se va face încet, avînd
grijă de cantitatea şi concentraţia prescrisă de medic, precum şi de condiţiile de
asepsie în care se execută instilaţia.

1. Se aspiră în seringa Guyon sterilă una din soluţiile medicamentoase (la

indicaţia medicului).
2. Cantitatea medicamentului 10-30ml (la indicaţia medicului).
3. Se va face toaleta intimă a pacientului.
4. Apoi se va efectua sondajul vezical şi lavajul vezical.
5. Se ataşează seringa încărcată cu medicament la capătul liber al sondei.
6. Se va introduce lent soluţia medicamentoasă în vezica urinară.
7. Se aplică pensa hemostatică, se va retrage sonda şi se pune în tăviţă pentru
dezinfectare.
8. Pacientul va rămîne în pat.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- Se efectuează toaleta regională;
- Se ajută pacientul să se îmbrace;
- Se aşează pacientul în poziţie comodă, se înveleşte;