Protecţia juridică a invenţiilor se face prin eliberarea unor titluri sau documente acordate
cu respectarea condiţiilor stabilite prin lege.
Potrivit art.1 alin.(4) din Convenţia de la Paris din 1883, noţiunea de brevet de invenţie
cuprinde toate formele de brevete industriale admise de legislaţia ţărilor Uniunii; astfel de titluri
sunt şi următoarele:
- brevetul de invenţie, care este un titlu de protecţie ce asigură titularului dreptul exclusiv
de exploatare a creaţiei sale; exemplu: http://www.davidoni.ro/wp-
content/uploads/brevete/brevet_inventie_2007_august_b.jpg
- brevetul european, care se eliberează printr-o procedură unică de către Oficiul European
de Brevete (creat prin Convenţia de la Munchen din 1973, la care România a aderat prin
Legea nr. 611/2002); exemplu: http://www.quine.org/patent-epo-1793941.jpg
- brevetul de import (utilizat în Chile, Turcia, Iran, Tunisia etc. şi cunoscut în alte state sub
alte denumiri ca brevet de introducere, brevet de confirmare, brevet de garanţie, brevet de
revalidare, certificat de înregistrare), care se acordă pentru o invenţie brevetată într-o altă
ţară. Cererea de brevet poate să aibă acelaşi obiect ca şi brevetul străin şi invenţia să nu
fie exploatată în ţara în care se solicită protecţia;
- certificatul de utilitate, care asigură protecţia invenţiilor care nu sunt supuse procedurii
avizului documentar. Consacrat în Franţa, el se eliberează pe o perioadă de 6 ani.
Certificatul de utilitate se solicită printr-o cerere specială, iar după constituirea
depozitului, cererea de brevet se poate transforma în cerere de certificat de utilitate, dacă
deponentul admite înlocuirea avizului documentar. Certificatul de utilitate produce
aceleaşi efecte ca şi brevetul de invenţie; exemplu: http://neon-
world.com/uploads/image/20161007/1475830649.jpg
- certificatul de autor, admis în unele sisteme de drept (Bulgaria, Rusia) în care autorul
unei invenţii are un drept de opţiune între brevet şi certificatul de autor. În unele situaţii
dreptul de opţiune încetează şi autorul poate obţine numai un certificat de autor. Prin
Convenţia de la Paris din 1883, cererea de certificat de autor este asimilată cu cererea de
brevet. Din punct de vedere al dreptului de prioritate unionistă, ambele cereri produc
aceleaşi efecte. Durata de validitate a certificatului de autor este nelimitată în timp.
În legislaţiile ţărilor lumii există mai multe sisteme de acordare a titlurilor de protecţie,
dintre care vom reţine:
1. sistemul verificării condiţiilor de formă; şi
2. sistemul examinării condiţiilor de formă şi de fond.
4. Brevetul de invenţie
Brevetul este un act oficial prin care se instituie protecţia juridică a unei invenţii (art.1
din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie). Art. 31 din nu defineşte brevetul dar arată
că acesta conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată.
Noţiunea de brevet cuprinde două accepţiuni:
- de diplomă (înscris, act, document) şi
- de descriere a invenţiei.
Diploma şi descrierea invenţiei formează un tot unitar. Diploma se acordă de organul de
stat competent în materie de proprietate industrială (OSIM). Descrierea invenţiei se anexează la
brevet şi are rolul de publicitate a acesteia.
Brevetul de invenţie se caracterizează prin următoarele aspecte:
- reprezintă un titlu care atestă protecţia unei invenţii;
- se acordă de autoritatea de stat competentă;
2
- protecţia instituită este limitată în timp şi spaţiu;
- după încetarea protecţiei, invenţia trece în domeniul public (în sensul că orice persoană
poate exploata invenţia).
Legea nr. 64/1991 enunţă patru activităţi principale desfăşurate de O.S.I.M. în cadrul
procedurii de brevetare a invenţiilor, respectiv:
- înregistrarea cererii de brevet;
- publicarea cererii de brevet;
- examinarea cererii de brevet; şi
- eliberarea brevetului de invenţie.
Anvergura şi durata acestor activităţi sunt foarte diferite, iar unele dintre ele se suprapun
parţial, se întrepătrund, astfel încât, pentru claritate, vom face o enumerare a principalelor etape
ale procedurii, etape care includ fie elemente ele acestor patru mari activităţi menţionate de lege,
fie şi alte activităţi conexe, strict necesare bunei desfăşurări şi realizării finalităţii procedurii de
brevetare. Aceste etape principale sunt:
- înregistrarea cererii de brevet;
- constituirea depozitului naţional reglementar;
- examinarea preliminară a cererii;
- publicarea cererii de brevet;
- cererea documentară;
- publicarea raportului de documentare;
- examinarea în fond a cererii de brevet;
- publicarea brevetului (şi procedurile de revizuire a hotărârilor privind rezolvare a
cererilor de brevet);
- eliberarea brevetului.
3
Nu este exclus ca examinarea unei cereri de brevet să fie solicitată (şi taxele plătite) de
către o persoană interesată, alta decât solicitantul brevetului. Acest lucru este posibil numai după
ce O.S.I.M. a publicat cererea de brevet, în condiţiile legii. În astfel de cazuri O.S.I.M. notifică
solicitantului faptul că o terţă persoană a cerut examinarea cererii sale de brevet şi comunică
hotărârea luată după examinarea cererii celor două persoane interesate: solicitantului brevetului
şi persoanei care a cerut examinarea.
Prima etapă a examinării cererilor de brevet are ca obiect analiza depozitului naţional
reglementar al cererii de brevet şi se numeşte examinare preliminară. Constituirea depozitului
naţional reglementar şi, prin aceasta, acordarea priorităţii are loc de la data la care au fost
înregistrate la O.S.I.M. următoarele (art. 14 alin. 1 şi art. 15 alin. 5):
a) o indicaţie explicită sau implicită că se solicită acordarea unui brevet de invenţie;
b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului sau care să permită contactarea
acestuia de către OSIM; şi
c) o parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenţiei.
Importanţa constituirii acestui depozit reglementar este stabilită de art. 16 din lege: orice
persoană care a depus o cerere de brevet la O.S.I.M. sau succesorul său în drepturi beneficiază de
un drept de prioritate, cu începere de la data depozitului cererii faţă de orice alt depozit, privind
aceeaşi invenţie, având o dată ulterioară.
Cererile de brevet pentru care nu s-a solicitat o procedură specială de examinare se fac
publice de către O.S.I.M., imediat după împlinirea termenului de 18 luni de la data de depozit
recunoscută (art.22 alin. 1).
Publicarea cuprinde descrierea, desenele, revendicările şi rezumatul, precedate de o parte
editată de O.S.I.M. care conţine datele informaţionale necesare oricărei cercetări documentare
(datele bibliografice): numărul cererii, data de depozit reglementar, priorităţi invocate (nr., data,
ţara), solicitant, inventatori, titlul invenţiei, indici de clasificare.
În funcţie de posibilităţile materiale, O.S.I.M. publică cererea fie prin depunerea
materialelor menţionate la sala de lectură a O.S.I.M., accesibilă publicului, fie prin editarea lor
4
într-o fasciculă tipărită, accesibilă atât pentru cumpărare, cât şi pentru consultare la sala de
lectură.
Constituie partea a doua şi cea mai complexă a examinării cererilor de brevet şi are ca
obiect examinarea îndeplinirii condiţiilor de existenţă a invenţiei brevetabile (art.25-26).
Examinarea în fond cuprinde următoarele etape principale:
- verificarea documentaţiei pentru a constata îndeplinirea condiţiile examinării de fond;
- examinarea obiectului invenţiei din punct de vedere al: dezvăluirii complete a invenţiei,
corectitudinii invenţiei, unităţii cererii de brevet, neîncadrării în categoria obiectelor
nebrevetabile;
- examinarea îndeplinirii condiţiei de aplicabilitate industrială;
- cererea documentară pentru stabilirea stadiului tehnicii şi redactarea raportului de
documentare (dacă acestea nu au fost deja efectuate anticipat, la cererea solicitantului, în
vederea publicării);
- examinarea îndeplinirii condiţiei de activitate inventivă;
- redactarea raportului de examinare.
Având în vedere că aceste criterii trebuie să fie satisfăcute cumulativ, rezultă că dacă
unul dintre ele nu este îndeplinit examinarea se întrerupe, nemaifiind necesară examinarea
criteriului următor. Astfel, de exemplu, dacă invenţia nu are aplicabilitate industrială, nu se mai
efectuează cercetarea documentară pentru stabilirea stadiului tehnicii, întrucât celelalte criterii nu
vor mai fi examinate, deci nu mai este necesară cunoaşterea stadiului tehnicii; în mod analog,
5
dacă s-a constat lipsa noutăţii nu se mai face examinarea sub aspectul existenţei activităţii
inventive.
Ca urmare a examinării noutăţii se poate constata, în unele cazuri, că invenţia nu prezintă
noutate în ceea ce priveşte concepţia de ansamblu, iar două sau mai multe din principalele
subansambluri care o alcătuiesc pot constitui, fiecare, luat separat, o invenţie. În aceste situaţii
cererea de brevet este neunitară şi solicitantul poate, la alegere, să o divizeze sau să opteze pentru
una singură dintre invenţii.
Dacă există unul sau mai multe documente care relevă soluţii ce distrug noutatea sau
activitatea inventivă a invenţiei – denumite uzual materiale opozabile – acestea se anexează la
notificare, în copie, parţial sau integral (după caz).
În cazul audienţelor la sediul O.S.I.M. examinatorul prezintă solicitantului (sau
mandatarului) aceleaşi aspecte, oferindu-i posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere pe loc
sau de a-l prezenta, ulterior, în scris, în termenul acordat de examinator.
Documentarea se poate întrerupe ori de câte ori au fost relevate materiale care infirmă
(parţial sau total) noutatea sau activitatea inventivă.
Dacă descrierea, desenele sau revendicările sunt redactate necorespunzător sau, în urma
examinării, rezultă că este necesară divizarea cererii de brevet, refacerea descrierii (de exemplu:
modificarea domeniului de aplicare, a stadiului tehnicii, a avantajelor etc.), a desenelor sau a
revendicărilor, solicitantul este obligat să efectueze aceste modificări sau să refacă documentele
respective, ţinând seama de cerinţele şi de eventualele indicaţii sau sugestii făcute de examinator.
6
5.7. Hotărârile privind rezolvarea cererilor de brevet
Pe parcursul examinării cererii de brevet examinatorul este pus în situaţia de a lua mai
multe decizii în legătură cu elementele pe baza cărora urmează să se ia hotărârea de rezolvare a
cererii, decizii care se referă la:
- recunoaşterea sau nerecunoaşterea priorităţilor invocate;
- modificarea denumirii obiectului cererii, motivată de conţinutul descrierii, desenelor şi
revendicărilor;
- stabilirea invenţiei care rămâne ca obiect al depozitului constituit pentru o cerere
neunitară;
- limitarea domeniului de aplicare a invenţiei, determinată de îndeplinirea criteriului de
aplicabilitate industrială;
- acceptarea sau neacceptarea modificărilor şi completărilor aduse descrierii, desenelor şi
revendicărilor; etc.
Toate aceste decizii sunt determinate în ceea ce priveşte fondul hotărârii cu care se
încheie procesul de examinare. Astfel:
- recunoaşterea sau nerecunoaşterea priorităţii determină data de referinţă faţă de care se
examinează noutatea şi activitatea inventivă;
- modificarea obiectului cererii de brevet înseamnă modificarea obiectului drepturilor ce
vor fi conferite prin brevet;
- domeniul de aplicare defineşte limitele informaţionale în care se stabileşte stadiul
tehnicii, dar şi limitele domeniului practic în care va fi definită exploatarea brevetului;
- descrierea, desenele şi revendicările sunt părţi integrante ale brevetului de invenţie şi
conţinutul lor defineşte obiectul şi întinderea protecţiei;
- statutul de invenţie de perfecţionare determină durata protecţiei, cuantumul taxelor
anuale, dependenţa brevetului;
- modificările de statut juridic al cererii privesc persoana îndreptăţită la eliberarea
brevetului, recunoaşterea calităţii de inventator, dialogul cu mandatarul, ca reprezentant
al solicitantului în faţa O.S.I.M., care contribuie în mod direct, prin acţiunile sale, la
stabilirea punctului de vedere al examinării.
7
5.8. Căi de atac privind hotărârile O.S.I.M.
A. Contestaţia (art. 48). Se poate introduce de către persoana interesată, care a fost
înştiinţată despre hotărârea privind rezolvarea cererii de brevet şi care este nemulţumită de
această hotărâre. Dacă examinarea a fost cerută de către o altă persoană decât solicitantul
brevetului, O.S.I.M. comunică hotărârea de rezolvare a cererii de brevet atât solicitantului, cât şi
persoanei care a cerut examinarea, astfel că oricare din aceste persoane poate introduce
contestaţie în termenul de 3 luni de la comunicarea hotărârii.
Contestaţia se poate referi la natura hotărârii (acordare a brevetului, respingerea cererii de
brevet, retragerea cererii) sau la fondul acesteia. De regulă, este contestată natura unei hotărâri
atunci când aceasta este de respingere a cererii de brevet, dar motivaţia contestaţiei priveşte, în
majoritatea cazurilor, fondul hotărârii atacate.
Contestaţiile pot avea ca obiect orice aspect care priveşte protecţia prin brevet, aspect
considerat ca tratat sau judecat greşit, fie prin fondul hotărârii, fie datorită unei omisiuni sau
modificări. Dintre probleme exemplificăm cu:
- respingerea cererii de brevet pentru motivul că obiectul cererii este nebrevetabil prin
natura lui sau datorită efectelor aplicării sale;
- respingerea cererii de brevet pentru neîndeplinirea condiţiilor de existenţă a invenţiei
brevetabile;
- reducerea sferei protecţiei prin neadmiterea tuturor revendicărilor formulate de solicitant
sau prin modificarea conţinutului revendicator;
- modificarea sau limitarea domeniului (domeniilor) de aplicare a invenţiei (de exemplu
pentru motivul că nu se realizează reproductibilitatea caracteristicilor invenţiei, cerută
pentru îndeplinirea criteriului de aplicabilitate industrială); etc.
Dacă hotărârea conţine erori materiale sau omisiuni, care chiar când sunt de natură să
afecteze fondul protecţiei, nu privesc conţinutul hotărârii în sine, cererea solicitantului ca aceste
erori sau omisiuni să fie îndreptate nu constituie o contestare a hotărârii (nici a naturii, nici a
fondului acesteia) şi în aceste situaţii O.S.I.M. are obligaţia să rectifice hotărârea şi să o trimită
solicitantului, retrăgând exemplarul transmis anterior, care conţine erorile sau omisiunile.
C. Revocarea din oficiu (art. 28). Legea prevede şi posibilitatea ca O.S.I.M. să-şi
revoce, din oficiu, hotărârile proprii, până la comunicarea acestora. Faptul este justificat de
posibilitatea de a se strecura erori sau de a interveni, pe parcursul procedurii de examinare,
factori perturbatori independenţi de voinţa examinatorului sau a solicitantului, care pot să
afecteze fondul hotărâtor.
Astfel, de exemplu, este posibil ca răspunsul la o notificare să întârzie dintr-o eroare de
distribuire a poştei sau din alt motiv, independent de voinţa solicitantului, şi conţinutul acestui
răspuns să fie în măsură să determine modificarea fondului hotărârii; dacă acest răspuns este
primit după luarea hotărârii, dar înainte de comunicarea ei, examinatorul are posibilitatea să
procedeze la rejudecarea cererii şi revocarea hotărârii luate, urmată de luarea unei hotărâri juste,
evitând în acest fel comiterea unei nedreptăţi, cu toate urmările ei (contestaţie, cheltuieli pentru
solicitant, timp pierdut inutil de solicitant şi comisia de reexaminare).
Şi anularea brevetului, ca şi revocarea sa, se poate referi numai la o parte a brevetului, iar
anularea brevetului are efect retroactiv, începând cu data de depozit.