Sunteți pe pagina 1din 104

7

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '

-

az1rr1

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '

SERIE NOUA -

FEBRUARIE 1992

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '
7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '
7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '
•

j

J

.

'

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '

•„

7 - az1rr1 SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992 • • • j J • . '

• • • •

magazin

istoric

SERIE NOUĂ

Revistă de cultură Istorică

Anu l XXVI -

nr. 2 (299)

februarie 1992

·

Director -

re(:factor şef

CRISTIAN POPIŞTEANU

I

Bucureşti, Intrarea M i nisterului ,

nr. 2, parter

poştal nr. 1,

Cod 70100, Telefon: 15.02.00; Inte-

Sectorul 1, Oficiul

-

Căsuţa poştală 1- 702,

rioare 406, 917.·

Oficiul - Căsuţa poştală 1- 702, rioare 406, 917.· - • • ECHIPA REDAC ŢIONALĂ .Secretar

-

ECHIPA REDAC ŢIONALĂ

.Secretar general de reda cţie: Ioana Ursu

Redactori :

Lacus tă

Florentina (res p onsa bi l

d e

Oolg hin,

loap

nu ·măr), Dorin

Matei , Mari an Ştefan Secretar de redacţie~ Theodor Lianos

'

·

Corectura: Georgeta Apreotesei, Constanţa Avram · Dactilo: Floarea Dragne, Tudora Petre Macheta artistică: Ra.du Io n Popescu ·

Editura

Presa

Naţională s.A:, dire c t o r

ing. Stan Pelteacu; director economic Ion

C iu eescu:

Revistă· tipărită · la Â'.A .I. -

Imprimeria

„Coresi "

fo toc u l egere ,

secţiile

Bucureşti, în şi leg ăt orie .

offset

'

în şi leg ăt orie . offset • • ' • • , N . Iorga

în şi leg ăt orie . offset • • ' • • , N . Iorga

,

N . Iorga -

Istorie şi traditle

SUMAR ·

:

2

Alexand r u cel Bun -

bun păzitor al ţ ăr ii : P . P . Panaitescu

 

,

3

181\5. Auguste de G~rando despre Transilvania şilocultorll săi:Dan A. Lăzărescu

 

6'

 

: .

10

S.O.S. pentru mon~mentele Sig~işoarei.:' G h e o rghe Ionaşcu , M iha i Arsene Un manual şc o lar Ul slujba unltaţ il romanilor : Barb u 8 . Be r ceanu

 

13

Brin c oveanu

 

stolnicul

C a ntacuz i n o

 

în

   

·

15

Pauf Cernovodeanu Pîrvu Cantacuzlno -

un nume nou în Istoriografie?: Marieta Chiper

 

18

Fi nalul cazului Pătrăşcanu:·crist ian Popişteanu '

 

••.••••

•••• ••• .

22

Iuliu

Maniu

:--

Gheorghe David

martor

in .· . ,

pr.Dcesul

mareşalului Ion

•'

Antonesc.u :

 

Marcel

D. Ciucă,

-

28

Magaz in isto ric la 25 de ani : ·Radu Flo resc u

,

!

, .

36

Cristofor Columb - o călătoriede cinci sec'ole: A na Vădeanu

 

:

37

Patru mănăstiri din Ba.sarabla: Gheorg he Cunescu

.-

• . :

40

RăZboiul de re î ntregire văzut d e la laş i: G . G . M â rze s cu

 

43

Amintiri din România: Arhiepiscopul Netzhammer

48

„Sa~riflciul.vieJI, lor pentru u'."itatea statului român" : ~ean Nouzille

 

53

54

Pagini de viaţa:Artur Gorove1

 

·.•

 

~ohn Milton, poetul rebel : Camil Mureşanu

-

59

Spartacus, generalul sclavilor: Catherine Salles

65

J oseph Maria von Radowlt z ih misiune la Bucur eş ti: Dumitru Hîn cu

70

Din t recutul unei edituri - „ Cartea românească ": Ma r ius Rasidescu

75

t:ston ia

 

·

.

79

ln Bucureşti, acOm 50 ani

 

••

·•.•• . •••••.••••• : ••••.

82

,

~artea ţarului Boris III al Bulgariei - o enigmă?: N~stor Lujan

86

lncă o dată despre misteriosul zbor al lui Rudolf Hess

în Anglia : Via.ceslav Daşicev .

89

C ăr ţi s o s it e la redac t le . • . 9 • C o n c ursul Ma gazin is to r ic - 25 di n 25

3 3 . • R ebus

Isto ric

74 •

Dialog cu cititorii

 

.•

94

'

'

1

'

\

I • N. . • IORGA - • • .ISŢQRIE . ŞI ,, TRADIŢIE Din

I

I • N. . • IORGA - • • .ISŢQRIE . ŞI ,, TRADIŢIE Din ce

N.

.

IORGA

-

I • N. . • IORGA - • • .ISŢQRIE . ŞI ,, TRADIŢIE Din ce

.ISŢQRIE . ŞI

,,

TRADIŢIE

I • N. . • IORGA - • • .ISŢQRIE . ŞI ,, TRADIŢIE Din ce

Din ce clştigă.o generat ie pentru

ştiinţă, d i n ce e aş a de m ind ră că

a c îştig at pen t ru a munci t aşa

de mult

ca să ajungă acolo.

se.

ăstrează o parte. Al fe studii inlă­

ură fără milă r ezultate l e greşite ş i

r.

părerile false . Rămine doar 1n

unele cazuri

fornta frumoasă i n

, car e se cuprinde o iluzie dispărută

a ade vărului. M î n giiere a o a flă c el

lntrecut astfel

prin necontenita

e mulaţie a lucrătorilor ştiinţi fici ce se urmează, in faptul că ş1 greşe­

lile - dacă nu toate greşelile - sunt fecunde, căci prin ele s-a trecut to-

tu şi di~colo d e cunoş tintel ţ . căpă­

tate. Vine o vreme c1nd cn t 1ca se

opreşte. multumită de ceea ce a

putut isprăvi, şi in urm a ei nu ră­

mine ruina .

care înlocuieşte pe aceea ce s-a

c1 piatră nouă t are

locul

ei

pentru a

măcinat cu

vremea sau n-a fost

b ine aleasă de l a început şi nu pu-

tea tr lăsată la

cruţa pe' arhitectul oricît de m er i-

tuos,

fiindcă soliditatea ·întregii -

lăd iri a r fi fos t comp ro m isă.

c

St a bilim

fap t e car e ră m ln , şi al -

tele din faptele stabil ite de noi se lnlocuiesc azi sau miine. Partea noastră in dezvoltarea ştiintei nu se poate însemna spre laudă prin cele dintii, nici prin cele din urmă spre defăimare. Orice spirit ome-

şi a jung e

nesc a re un punc t

mat1e neaşteptată pentru a spul - ber a o întreagă interpretare şi a reduce la nimic cea mai Ispiti toare poteză. Cel care a distrus n-are totdeauna .acelaşi merit ca acel a

c ar e a ' clădit. ·ş1 în . aceste lucr ur i

l i p surile sale,

de vedere nou. o 1nfo r-

• timpul ne leagă în curgerea lu i

peste dezbinările noastre trecă­

toa re . şi tot ce a făcut un rînd de

munci tori

se răspindeşte asu pr a

tutu(ora. Clnd au aşezat pietrele, cind le-au l ucrat chiar, ei s-au ju- dec at · şi întrecut intre sine, d a r , după ce zidul s-a desăvirşit. unde , mai este amintirea acelora care se

lăudau ori se osîndeau odinioară?

~Ş,a e . şi cu acele constructii ştiin­

ţifice 1n care credem

cu oo aşte totde a una fiecare grăunte pe care l-am adus. Ceea ce rămine l egat de numele scriitorului, poetului, luptătorolui e

îns ăşi es e n t a f i!ntei sale sufleteş ti, pe ca(e vremurile o vor vedea aşa cum el a vo it , cum el a lăsat-o să apară în opera lui de arta ori în tendintele luptei pe care a purtat-o şi in car act e ru l ei mor a l. Biogr af ia

comple-

se va re-

for

interesează int<ucit

2

I

I

va re- for interesează int<ucit 2 I I • • • • • tează o fizionomie

tează o fizionomie literară. Ferici- rea fără de moarte a acestora cu-

prinde în,să mai putină jertfă şi al>-

oegatie, mal puţine exemple pentru urmaşi deci! modesta multumire a

omului de ştiintă care

a rucrat rn

afară de el însuşi, făcînd numai

din anumitfl însuşiri ale spiritului său mijloacele pentru a descoperi

ceea ce trebuia

se ştie.

Omu l de ştiinţă c ar e n- a mers şi

pe alte drumuri sau n-a lăsat urme

l n celelalte direc ţii ale activităţ ii

sale nu poate avea decît o biogra- fie 'pentru moralist. atuncea cînd toată viata lui n-a fost altceva de- ·

·

cit pregătire răbdătoare pentru a

cu noaşte şi a putea

stinsă pasiune

de

explica, ne-

a descoperi ,

chiar cu părăsirea tuturo r plăceri­

l or

mejdiilor. lipsă de orice mindri e

pentru ceea ce prin

numai stăruinta şi metoda, doar

şi cu

în fruntarea tuturor pri-

el a ciştigat

cu adausul acelui noroc ca re şt ie

totdeâuna unde treb uie vie. · şi,

in

s firş it, senină filosofie

a . un e i

bătrînete de meditaţii superioare

ca re se hrănesc d i n tot materialul

nou căpătat prin îndărătnice si-

llnt e. i n care sufle tul se lămureşte '

Ideile unul istoric al vieţii ome- n eşti, ca şi ale unu i isto ric al vieţii naturii, sini înainte de toate inter- pretările sale, care se opresc asu- pra unor anume fapte sau grupe de fapte, asupra unei fărimi de

şi se înaltă .

·

-

viaţă trecută . mai restrinsă sau

mai întinsă. Afară de dinsele e în-

care

să concepţia lui

chemarea

ge,nera l4

at inge

scopurile cărora trebui e l e s er -

ştiinţei sale,

vească, căile pe care t re bui e

î na i nteze , pr ec um şi sens ul pe c a -

re-l atribuie domeniului mai vast . asupra c4ruia se lndreapt4 studi- ile sale.

Cind

cî nd

răsar inteligente

şi alese care lătgesc sau schimbă

c hiar cu totu l aceas tă concep ţie

despre l}atura şt iinţe i şi valoar ea intrinsecă a obiectulu i ei. Ele dau

uneori pri n talentul de scri itor care

e unit cu însuşirile filoso fice ale

spiritului, opere istorice mari, in

care trecutul lnvie prin viziun ea •

, unui poet cu puterl! de a

crea din

rămăşitele ei viat a car~ a fost. Dar

şi fată acest

dar sufletesc ei î n-

seamnă, prin răscolirea ideilor,

pr in înnoirea ipotezel or, pr in mo- dernizarea formulelor, o ducere mai departe a ştiinţei şinumele lor deo~beşte încă una din epocele în

împarte dezvolta rea ei.

Astfel. dacă azi Lamprecht n-ar fi şi u nul din cei ma i ad inc i înţelegă ­ tori de suflete, di n cei mai ageri descoperitori de tendinţe sociale.

care se

din cei mai delicaţi meşteri de nu-

ante

ti

n-ar f i scris

potrivi t cu nevoile intelectuale din

mpul său acea mare istorie a po-

porului german, el locă ar fi vred-

nic de cea mai deplină recunoş·

în stil, dacă el

tintă pentru adînci le urme pe care

le

va lăsa ln me todi ca istorică ş i

în ambiţia cercetătorilor istorici prin îndrăzneaJa revoluţie fi l oso-

fică pe care a 1ncercat-o, u~mărind tlpun psi h osociale neschimbate şi sigure în dezvoltarea normală spre

civilizaţie a oricăre i naţ iun i.

Cei

mai

multi

istorici

însă

primesc, schimbind4-le sau ' ba, concepţii mai vechi, care au intrat în domeniul public. Avînd sau ba

c u noştint a şc oa lei, căre ia i i apa r-

l in , ei o urmează în calită ţile ca şi

o rătăcirile ei.

io

fiecare

din

aceste opere se poate găsi astfel o

· atmosferă morală care intere- sează, şi p ri n ea însăşi şi prin in -

riuririle

ea.

străine pr in se şi opri t e în ·

(Două concepţ ii i s to ri c a, Di scur s

de recepţie l a Acade mia Rom ână,

\

·

fragmente, Bucureşti, 1911)

, Cinstirea 1 marilor figuri ale trecutului nu este -numai o datorie faţă de cel
,
Cinstirea 1 marilor figuri ale trecutului
nu este -numai o datorie
faţă de
cel
plecati dintre noi,
un cult al mof1ilor,
tot
aşa de
vechi
ca omenirea,
t
este
şi
o
Jntărlre a tem eliei
pe
care
stă un
Dacă ceea
clt are
un
popor.
neam azi
ca bunuri materiale:
ogoare de sţelenite,
, sate
sau ca bunuri sufleteşti:
şi oraşe
a
ş
ez
a
te
,
cultura, biserica, Ideile conducătoare
îşi găsesc obfrşla
multe sute de ani
lnapol în
trecut,
acel
n~am are o
I
tem elie veche şi înc erca tă ,
el v a fi ca o .sţincă n ez gudu ită
ln credinţa Iul,
căci aceste credin ţe
au fost încercate multă vreme,
au suferit multe
Ispite t' lovlr~
şi totu şi au r.ămas n esc l mb a t e .
ŞI
noi
rom â nii
ne putem uita înapoi
cu în credere
- asupra drumului
ce am stră b ătut.
Am avut voievozi vrteJl
cari şi-au apărat lara cu
sa bla,
'
ajutaţi de o mJn
de oameni
-
strlnşl ln
Jurul l or,
I
am avut boier i
scriitori şi go s pod a ri ,
înţele p ţi,
ţărani cuminţi şi răbdători,
ca puterile mute ale fi rii.
P e umerii lor stă spr ijinită
I
România
de
azi
[ :
]
'
Alexaridr.u cel
Bun.
1432-1992
: ] • ' Alexaridr.u cel Bun. 1432-1992 • • • BUN · PĂZITOR #AL TARII

BUN · PĂZITOR #AL TARII

Bun. 1432-1992 • • • BUN · PĂZITOR #AL TARII • P.P. PANAITESCU • fn ziua

P.P. PANAITESCU

• • BUN · PĂZITOR #AL TARII • P.P. PANAITESCU • fn ziua Anului Nou [1432],"

fn ziua Anului Nou [1432]," a închis ochii unul dintre aceşti întemeietori de ţară: Alexand ru voievod, domn al Ţării Mo ldo- vei, numit de către urmaşi cel Bun.

• ' Fragmente din lucrarea Alexan·

drv cel Bvn. La cinci svte de ani de

/a

moartea Ivi, pe care P.P. Panai·

Universitatea din

tescu.

Bucureşti, a publicat -o

subtitlul „ carte de amintire tipă rită de Ministerul Instrucţiunii, cultelor .şi ar- telor."

Consecvent programului său. afir- mat şi î na i nte de decembrie 1989 . dar

susţ inu t cu precădere de Magaz in i s -

tor ic Tn noua sa serie, de a readuc e în

profesor la

rn

1932 cu

1

I

;

Descălecător de sa te şi mă­ năstiri în care răsuna glasul

c ă lug ă rilo r, a d uc f nd laudă lu i

Dumnezeu, negustori lor

pa s d omol cu c ar el e încărcate

a deschis drumuri

ca re

treceau

în

atenţia cititorilor pagfn1 mai putin cu- noscute sau uitate din opera unor

m ar i i st oric i a i noŞtn, prezentăm ct~

tava fragmente din această lucrare a l ui P.P. Panaitescu, ln care istoricul

se opreşte asupra acţiu~ii lui Al~

xandru cel Bun (1400-1432) m Slu1t>a

ortodoxiei. Un aspect mai putin abor- dat din domnia voievodului în artico- lele publicate de revista noastră ln

anii

oprelişti (1.L.).

d ictaturii, dator1tă bine-Ştiutelor

de mărfu(i, sau care le descăr­

cau din corăbii înalte la gurile

Dunării, a întărit prin legături

train ice cu vecinii siguranţa ţă­ ri~ de la munte pina la ma re. Razboinic n-a fost, nu pentru nu ştia să-şi apere ho t a r ele,

dar l>ent r u a

cea cinsti t şi temut de toţi. Pu-

terea

deasupra socotelilor viclene ale vrajmaşilor a fost totdea- una d rept şi credincios cu v i n- tului dat, ceea ce- a făcut să cadă arma din mîinile pizmaşi­

ştiut să ţie pa-

în

acee a

lu i

a stat

lor

[

J

3

"I

ntocmirea· tării: biserica,

mănăstirile. Cind ne gîn-

în

Evul Med iu,

pe care stătea

dim astăzi la întocmirea unei ări, ne gîndim în primul rînd

a aşezămintele politice , la fi-

nan te şi negot;

deşi aceste lucruri îşi aveau

însemnătatea lor , dar 1n primul

l

rînd temelia

tara era crepinţa, pe ea se în- f emeia şi jurămîntu l -b oierilor

fată d~ poll)n şi î~cre'derea po -,.

po rulu i 1ntnnsul ş1 1n cîrmu1re, pentru ea îşi puneau viaţa oş-. tenii. De aceea nu ne mirăm că prima grijă a lui Alexandru

a fost biserica, întărirea, înzes-

trarea şi cinstirea

Sub cei dintîi domni, tara Mo ldovei nu avusese ierarhi

ei. ·

înalţi bisericeşti : m it ropolit şi

episcop, pentru ei trebuiau

sau

fie

sf in ţiţi de

patriarhi

mitrqpoliţi ortodocşi fie p'este

graniţă ş1 ţara nu era 1ncă aşe­

zată. Cel

dintii mitropolit al

Sucevei a fost Iosif, de neam moldovean, uns în vremea lui

Roman Vodă, tatăl lui

Alexandru, sau poate chiar

mai înainte. El fusese sfinţit de un mitropolit ortodox din păr­ ţile rutene, Antonio de la Hali- ciu; patriarhia de la Constanti-

nopol nu voia

noască de păstor legiuit al bi-

însă să -l recu -

sericii moldoveneşti, căci ar fi

dorit puie în scaunul arhi-

păstoresc nou înfiinţat pe un grec, aşa cum făcuse în Ţara

• Moldoveni i •însă se arătară dîrzi în apărarea drepturilor lor. ei nu primiră pe mitropoli- tul grec trim is de la Ţarigrad, as a patriarhul supărat aruncă afurisenia aşupra bise-

Românească.

ricii moldoveneşti. ln această

stare găsi biserica .Alexandru cel Bun la urcarea sa în scaun. Iosif îşi urma păstoria, dar bi- serica rămăsese sub blestem. Alexandru, care era un om evlavios , vedea cu durere

acest lucru

făcut totul ca această nemeri-

şi de la început

a

tată ocară să fie ridicată. El se

rugă de patriarhul

stantinopol

anume acolo binecuvinteze pe mitropolitul Iosif al Moldo- vei, ridice anatema ce apăsa ;isupra lui şi a bisericii:

„ Cine vrea ca lcă în picioare bi-

serica noastră . şi se pare

avem"

avem episcop dar nu- ziceau solii moldoveni.

de

la

Con-

soli

prin

4

'

,

mea lu i Alexandru

cel

Bun

şi

vfata mănăstirească a cărei în-

semnătate pentru păstrarea·în-

văţăturii într-o vreme în care

nu erau şco li este covîrşitoare.

ştia că

primi

un

cu Bogdan

Acolo, în mănăstiri, au

fost

singurii noştri cărturari din

Evul

domnul diecii şi grămăticii

Mediu ,şi de acolo îşi lua

adică funcţionarii cancelariei domneşti. Primele mănăstiri în ţările

noastre se datoresc călugărului Nicodim, socotit de urmaşi ca sfînt. El era probabil de neam grec, însă după ce a stat cîtăva vreme la Sfîntul Munte, a fost chemat de cra iul sîrbilor, Lazăr,care l-a însărci­ nat cu mai multe solii biserr- cesti şi în cele din urmă cu .multi călugări sîrbi a trecut în

1

Jara Romanească pe la 1370

rnfiintînd acolo sub scutul

1

domnesc două mănăstiri, Vo-

dita

vreme, începutul făcut de Nico-

şi Tismana.

ln scurtă

dim se întări şi se înmulţi.

O mulfime de mănăstiri se

iviră în oată ţara şi călugări i

ierarhia

al

învăţaţi scriau şi lăudau pe

Domnul. Din Tara Românească, ucenicii lui Nicodim trecură ş1 peste gr:aniţă, în celelalte ţinu­ turi locuite de români: ln Ar-

deal, unde înfiinţară mănăsti­

rea Prislopului, ş1 în Moldova, unde puseră temeliile c·elei din-

tii mănăstir i, a · Neamţului. f ncă

din vremea lui Petre Muşatin.

unchiul lui Alexandru cel Bun,

ei

cuvîntase

du-le ·două sate, două mori de

s ub

Alexandru cel Bun a urmat

pilda unchiului

dania

erau acolo şi domnul bine -

rugile

lor, dăruin­

luindu-i

apă şi o vie

şi . apărarea sa domnească.

lui,

său şi a întărit

Neamţul

înzestrînd

unit într-o singură administra- tie cu Bistrita, cu alte sate,

bălti cu peşte, prisăci de al-

bine, mori, butii de vin din viile domneşti, din care trebuia se dea, zice dania domnească,

la

bilci 1

o cupă fiecărui călugăr la tra-

peză să bea joia în sănătatea domnului şi marţea în sănăta­

tea doamnei, „cît va fi în viaţă, aceasta se cinte nouă : pen-

tru sănătatea noastră,iar după

moartea noastră pentru mîntui-

rea noastră ". El lasă un · bles- tem grozav, cum se obişnuia;

pe

nu-i

atunci,

strice

ca urmaşii lui

dania , ,,pentru

am dat

şi am întărit cu totul

Jncă din i ulie 1401 , deci în al doilea an al domnie i lui Ale- xandru, plecară spre Moldova trimişii patriarhiei în frunte cu bulgarul Grigore Ţamblac, ca 1nseec t eze biserica moldo-

·

venească şi să vadă dacă se

cuvine ca Iosif fie recunos - cut ca mitcopolit. legiuit. Aceasta era însă numai pen-

tru formă

1

patriarhul

nu

vor

moldovenit

grec de mitropolit şi astfel se

văzu silit să recunoască pe Io -

sif, ceea ce făcu şi îndată ce

primi raportul trimişilor săi.

Astfel izbînda rămase· de par-

tea ţării şi anatema fu ridicată .

Curînd după ·aceea, Alexan- dru dădu un hrisov solemn pentru mitropolia Moldovei din

Suc~~va„ arninti~d de toti stră­

moşu săi, rncep rnd

întemeietorul, prin care ii dărui

două sate, Avereştii şi Hrea ţca

lingă Suceava (1403).

lături de mitropolia Su- cevii, care e numită la

A

începutul domniei. episcopie pentru nu avea alte episco- pii supuse, Alexandru înte- meiază două episcopii noi, cea de la Roman sall Cetatea Nouă (Novo grad), oraş infi intat de

tatăl său , Roman Vodă, şi a

doua la Rădăuţi

Astfel

bisericească în Moldova era

desăvîrşită şi recunosc ută şi în

afară la celelalte popoare orto- doxe. Mitropolia Sucevei era aşezată pe -atunci în biserica zisă a M1~utilor (mai tîrziu s-a mutat la Sf. Gheorghe, clădită

la

începutul

XVI-iea).

veacului

Această biserică a Mirăuti­

lor , aşa de venerabilă şi de ve-

che, este astăzi cu totul desfi-

gurată şi batjocorită de către

arhitectit austriaai, ·cari au lu-

crat

la 'Lrestaurarea" ei. Pic-

tura vecne

de

frescă a fost

dată jos şi înlocuită cu una ce

aminteşte firmele

de

iar acop.erişul este verde ş1

roşu aprins, un lucru

neşt.e nsul. Aceasta nu ~ .op~ra turcilor sau a altor păg1n1 c1 a învătatului.arhitect Romstorler!1

ce stir-

Arături de

ierarhia

biseri- şi a mi -

cească a . episcopilor

tropolitului , . a înflorit în vre-

• Forma de azi a monumentului se

datorează lucrărilor de reconstrucţie

din

1898-1901 (n.r.).

giodul nostru cel bun".

lnsă evlavia

bunului domn

nu se m ulţumea cu întărirea

măn ă stirilor ră ma se de l a s tră ·

mo

ş

i.

El

voi

aib ă

lo

c

a

şu ri

de 1nchinare r i dicate din teme-

lie

de dfnsul,

ca să poată

dovada

apare înaintea lui Hristos şi a

Sfinţilor, purtînd, ca

unei fapte bu n~. m ă năstirea s a

în palm e. aşa c um erau zugr ă­ viţi ctitori i ( f undator ii) locaşu­

rilor s fin t e pe per eţii d inlăun­

trul biseri ci lor.

domniei, o mulţime de danii În·

zest re az ă

ac

ş

1

îm

b

o

g

ă ţesc

mă n ăs tire. Al ătu ri de

e

a

s

domn, r boie rii şi rudele dom-

neş ti d ăruiesc ş i e i dj n sa t e le

şi averile lor mănăstirilor inte· meiate de. domn. Astfel, Stan Birlici sat ele sale Pr ov orotie

şi

O p r işinţi,

Mo ldoviţ e i, i ar

doamna Ana. la moartea ei,

lasă moştenire ace leeaşi mă·

năsliri satu.I Vaculinţ i i.

Ooa111na avea mănăstiri ale el proprii, astfel Marena, o al.tă

se pomeneşte de fiii lui Ivan Vornicul, care aveau „ mănăst i­ rea lor" la Humor. în Bucovina.

Aşa prin mănăstirile pomenite

şi altele Încă, de pildă Probota .

v iaţa călugărească se Întin-

sese În vremea lui Alexandru

peste întreaga ţară, chezăşie

tare

cum Dumnezeu va

lua

sub apărarea lui

evlaviosul

ne

am

al

moldovenilo r

domnul lor .

şi pe

Alexandru cel Bun se sfirşi

 

 

intîmpinarea moaştelor Sfîntului Ioan cel Nou de la Sucea v a de către domnul U oldovel şi curtea sa; frescă Sucewfe

l n . p . 3

Alexandru cel

'

Bun şi soţie se,

Maria; aesene după o

broderie contemporană

de ti)

e la începutul domniei .

el pus e se zidească

azi m ănăstfrea

D

în Bucovina de

Moldovlţa, pe

care o

i nzes-

treâz ă d up ă obice iul mănăstir i·

lor d omn eş ti c u sate şi a v er i şi'

pe lingă ac easta şi cu sălaşe

de tigani r obi pen tr u

lugânl o r . M ăn ă s tirii

se

d

u

s l uj ba că·

Mo ld ov îţa

i

luate l a tî rguri de l a negusto ri.

şi v en i t u l u n o r v ă mi

.

Dar ce a ma i în semn ată mă ­

năstire a Jui

Bistriţa, în judeţul Neamţului, pe riul Bistriţa, locaş menit

fie şi locul de odihnă de veci a marelui voievod. fncă din 1407

şi d e atunci p în ă la sfîrşitul

Al exandr u este

soţie a lui

ne şte

n

ăs

Alexandru, stăpî·

V îşn ev ăţ, în

ti

re

a

Basarabia, numită astăzi Că·

priana. Această . mănăstire fu-

sese dăruită doamnei de către

însuşi Alexandru

„ca

fie

uric (proprietate) cu tot venitul

toate lucrurile folos i ·

cu

şi

· t oare, care ţin de acea stă m ă­

n a.stire. ei şi copiilo r ei, iubi tu -

lu i vostru Pe tr u şi al t or fii şi f i· ice ale noastre care yor fi Clin doamna M a.r e na şi co piil o r lor lor

lor lor".

ş

i

n

e

p

o ţilor

şi ră stră n epoţi-

· Chiar boierii aveau mănăstiri · în proprietate particulară, cum

i n a n ul

1432 şî fu

î ngropat în

mănăstirea Bistriţei, clădită de

dînsul. Popo'rul i-a zis „cel

Bun", poreclă care Înseamnă o

slavă de care i:wtin i s-au bucu·

vremuri turburi de în·

În

rat

vrăjbire ale trecutului nostru. Şi istoria. care cunoaşte azi în

am ănun)e faptele lui , nu poate

de c ît să întărească pe vecie

judecata poporului asupra lui:

a fost un bu11 păzitor al ţării.

drept

şi necli11tit

apărător al

credinţei. cî r muitor paŞn ic. în-

temeietor

de sate

mănăstiri:

şi orase

si

,

5

apărător al credinţei. cî r muitor paŞn ic. în- temeietor de sate mănăstiri: • şi orase
1845. AU • DESPRE TRANSIL . Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele
1845. AU • DESPRE TRANSIL . Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele

1845. AU

1845. AU • DESPRE TRANSIL . Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele semn

DESPRE TRANSIL

1845. AU • DESPRE TRANSIL . Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele semn
1845. AU • DESPRE TRANSIL . Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele semn

.

Nu încape lndolală .că aut orul lu privind marele semn de întrebare p neîntirziata redeşteptare a poporul

abordat~ în 1848 de Andrei Mureşa

precum şi al Republicii Moldova. Pe ,mlHei sale, autorul s-a hotărft să fac

întreg poport

valohllar s-a concentrat în efet.'.

„mintea ' şi in i ma unui

.

,

,.

USTE

DE GERANDO

„mintea ' şi in i ma unui . , ,. USTE DE GERANDO ANIA ŞI LOaUITORll

ANIA ŞI LOaUITORll SAi (Iii)

. , ,. USTE DE GERANDO ANIA ŞI LOaUITORll SAi (Iii) A. LAZARESCU ' rte la

A.

LAZARESCU

'

GERANDO ANIA ŞI LOaUITORll SAi (Iii) A. LAZARESCU ' rte la dlscutli aprinse, în cadrul familiei

rte la dlscutli aprinse, în cadrul familiei sale maghiare,

ţire-1 înfăţişa, chiar pentru nobilimea maghiară liberală,

· mân „ dfn somnul cel de moartei". Va fi tocmai tema

poemul

Un răsunet,ajuns astăzi Imnul nostru naţional

a se lămuri mal deplin şi probabil tot din i nde mnul ta-

ălătorie la Blaj , localitatea Istorică unde ştia că băteau

I, scrie Auguste de Gerando, "întreaga Inteligent~ a

I

-

.

.

'

Îndemn

<ie infrătire sinceră

'

Formula ni se pare, în ace-

laşi t im p , semnificativă şi dis- cutabilă . Este semnificat ivă pr i n faptu ~ consemnă r ii pro -

. babile

a

unei

imagini

mai

vechi, persistente în memoria

fâmi l iei - lu J maghi .are şi ,

• poate,

încă valabile i nteg ra l

într-un ţinut românesc, dar izolat, cum era Ohioarul. Este

d iscutabi lă, p f in faptul . 'că î n

anul 1845 se ajunsese la .cea

de-a treia generaţie de repre-

. ze nt ănti

ai

şcoHi arde le ne şi ,

printre · ei, elementul laic

scriitori ,

chiar simpli învăţători) se ri - dica.se şi el paralel cu cel eclesiast lc. ·Oricum ar fi, Au- guste de Gerando s-a hotărtt să ·facă pe l e r inajul în Bla j ,

î n t r -o că ru ţă de p oşt ă, însoţit

de fiica contelui T-elek~ la acea dată doar logodnica au- torului. Surugiul i-a informat

la Blaj nu exista nici un fel

ro-

(p r o f eso r i ,: · avoc 'aţ i,

d e h an; mân se

lier, mai cu seamă cu oa.speti

arăta foarte ospita-

dar 'Că episcopu l

atît

de înalt.

de

marea lui surprindere, auto- . rul, pornit singur în recu-

rang

Spre

noaşte re prin c ated ra lă, a

fost întimpinat de ambii epis- copi romani din Transilvania, şi ce l di n Blaj , gr eco-ca t ol i c ( L e' meny ,) şi ·~?el de la Sibiu , ortodox, Anarei Şagun a, a

r

ui

„ mi n unată barb ă ·albă ''

Gerando q_ adţnil'ă. Cum A u- guste de Gerando nu se sim-

ţea prea stăpîn pe limba

ma-

h iară, dep rinsă recent

din

familia logodnicei sale, s-a

văzut silit se înţeleagă· în

limba latină cu cei doi vene-

rabili

prelaţi. l-a fost însă

nespus de an·evoios să-i facă

să înţeleagă faptu l nu v e-

ni se singur la Blaj

goqnica lui rămăsese în ·că­ ruţă. Cînd ·a pomenit însă de

n~mele conţilor Telek i, cei

bucur at

doi

nu maidecît de întreaga şi cu-

lo -

şi

logo dn ici-. s-au

califică .a uto r ul.

pe

Iosif

Popp,

lîngă li m ba rom ână folo-

s ită

la

c ur su r i,

mai cunoştea

l i mbile ge rm a n ă, maghiară, n

latin ă, fra

c e ză, itaJjană şi

chia r turcă. Cee a ce-l con-

pe

au t o r

în

firm ~

părerea

după care „întreaga inteli-

genţă.a românilor· este repre-

z e ntat ă p r in

cler". Autorul şi

logodnica lui au avut prilejul asculte, în mai multe clase vizitate de ei, cursuri predate

asculte, în mai multe clase vizitate de ei, cursuri predate llustrJ.m ac9St lilt1m episod cu doua

llustrJ.m ac9St lilt1m episod cu doua imagini desprinse din vo(umul I al Enciclopediei României, tipiJrlt tn anuf 1938. Momentele surprinse (116- căl nuntaşi - pagina 6 - şi str1nge-

rea recoltei) au pµtut fi, aidoma, întil-

nite şi de Auguste de Gerando,

cu

aproape

100 eni înainte

„în acea dulce limbă valahă

care mi s~· părea t ot atît de

armo ni o as a

dialectul

ne-

ca

şi

veneţian". Au

mai· fost

spus de impresionaţi de fizio- nomia inteligentă a mai mul- tora dintre elevii seminarului.

L i s - a spus cei ma; sîrgui-

tori

căp ătau d ouă burse anual pe spezele împăratului, pentru a-şi urma studiile la şcolile superioare din Viena. Oontemplind fizionomiile' a tît de inteligente şi privirile atît. de hotărîte ale elevilor ro- mâni ai seminarului, Auguste

dintre elevii seminarului

·

„re-

sentimentele înrădăcinate în inimile românilor deposedaţi

de către un-

guri

atît de

pe viitor, cu neputinţă .orice

dată, aprehensiunea

de atîta vreme

nu

cumva fi aju n s

departe încît să fâcă, ·

îndemn de înfrăţire sinceră a.

r6rriântlor supuşi cu naţiunea

bir.uitoare,

mas. de atitea veăcuri, des -

acum, le în-

de

care .ei au

ră­

părţiţi; şi care,

tinde mîna!"

Etapele politicii liberale

,

fntreaga istorie ulterioară a

Un~ariei şi a Transilvaniei îşi ·

afla

acest fior premonitoriu.

prologul

dramatic

îo

Evident,

problema

e~te

.prea importantă, pe plan isto- ric ca şi pe plan psihologic şi politologic, pentru a-i opune

reflexe .şovine şi a

ne aminti

autorul era - lucru inco n - testabil. o va dovedi pe cîm- purile de luptă din 1848-1849

-

cuceritoare". Avem posibilita-

„un

bun prieten al

rasei

tea,

parcurgîndu-i

textul

-

scris,

am ,prezumat-o

iniţ~al,f

cu bună credinJă firească ori-

ginei sale naţionale 'şi inte- lectuale europene - in- tuim . calculele nuanţate fă­ cute de către corifeii nobifî- -

în fruQte cu contele Ştefan.

mii

maghiare din Ungaria,

Szecl:lenyi - şi din Transilva -

- lek I şi cu baronul Wessellenyi

nia

în frunte cu :eonţii Te-

- pentru a-şi'asocia naţiona­

lităţile conlocuitoare , în prima linie pe români, la ac-

ţiunea dezrobitoare pregătită

de ei împotriva absolutismu- lui habsburgic, lată 'formula pe care ne-o dezvăluie Auguste de Ge-

1

rando în această privln(ă:

„Am dobîndit certitudinea nu s-ar putea presupune vreo ură naţională din partea ete- rului valah, chiar dacă o ase- menea ura pare a fi ereditară

vioasa

ospitalitate

penţru o

de G er ando mărturiseşte că

în sînul ţărănimii valahe. Cle-

noapte.

A

doua zi

au avut

s-a uitat la logodnica lui ma-

rul

se

va

alătura poporului

p rilej ul să urmărească lec~iile

gh iară şi că a fost străbătut

maghiar. Şi, pentru a-şi asr-

de f ilosofi e, predate semina- riştilor d e uh profesor rom ân , '

de acelaşi fior care, cum· i-a

spus

p e u rmă , o străbătuse şi

. gura

face

un viitor mai

apel

la

bun . va aces-

sprijinul

I o s if P o p p , „tîn ăr pl in de i nte-

 

pe

f iica

co ntel ui

Teleki.

tuia!"

·

 

şi d e

cum

i

i

A m î nd oi

au

a\?u t,

d i ntr- o

Cit

de

lesne

i se părea,

,

7

I

atunci, compatriotului lui

c o loratură i ncontestab i l

l ib e-

leg islativă ş i evo lutivă , pro-

Descartes, un asemenea salt

rală -

deşi nu

prea cores-

gramul politic şi social, rămî-

al ce lor două popoare, tie-

pund

liberalismului

mazzi-

nea însă Dieta Transilvan iei.

care peste propria lui umbră'

nianl -

va

căuta în 1848

„Lăsaţi Dieta să-şi ducă mai

proiectată pe ecranul politicii de zece veacuri de istori~I Nu vor trece nici trei ani de la

formularea

opt i m iste şi realitatea va răs­

punde, cu zeci de mii de

mo rţi, la imp rud en ţa unor

asemenea

acestor

gînduri

formule . nobilimii

Calculele

ma-

ghiare

liberale

iniţial,, putea

apreciau

că, fi cîştigat de

partea revoluţiei ei clerul su- perior greco-catolic, care urma să deschidă astfel dru-

·mul

clerului

ortodox.

„Deşi

anevoie se va putea dezbăra

acesta din urmă de influenţa

confesională, a papei grec".

Ce , înţelege autorul prin Le Pape grec? E vorba probabil de Patriarhul ortodox, ecu- men ic, de la Constantinopol, de ş i poate fi vorba şi de mi-

tro poliţii de la Bucureşti şi de

l a laşi , destul de influen ţi

asupra clerului o rtodox din Trans ilvania şi Ungaria .

După ce consemnează re- centa polemică purtată între

Gazeta Transilvaniei -

înfiin-

ţată, i

autorului, la

B raşo v , în anul 1838 - şi un periodic maghiar din Cluj, care dezvăluia constituirea unei mişcări tainice de opozi-

s-a spus

ţie valahă, îndreptată atît îm-

potriva nobilimii maghiare,' ci t şi împotriva patriciatului săses c şi probabil surexcitat

de această acţiune subver-

sivă, Au guste de Gerando nu

ez ită să-şi afişeze concepţiile

politice, de data aceasta pe

deplin

prieten al rasei cuceritoare":

îrr

calitate

de

„bun

re-

„Ungurii

sînt aceia care

prezintă aici forţa intelectuală

şi cea cîrmuitoare ; limba lor este limba de cirmuire; în mî- i n ile lor este puterea şi prin

limba maghiară, -propovădu­

ită chi ar şi în seminarul de la Blaj, se va putea deschide pe seama. ţărănimii valahe calea emancipării. Cale qare, din

fericire ,

lărgească necontenit''.

nu încetează să se

Este evident autorul se

face • aici

ecoul

concepţiilor

politice ale nobilimii liberale

magh iare, concepţii ca re,

pornind

de idei politice şi s ociale de

de

la

un

m ănunchi

8

compenseze integrarea poli- tică a Transilvan iei la Unga-

ria prin măsura socială a d ez-

robirii de leg ătu ra de brazdă

a ţărănimii. Şi ca re , după .

Ausgle ich -u l

(cînd

s-a real i zat monarh ia dualistă

austro-ungară), începînd cu

din

1867

departe

activitatea

~eparato- rie căreia i s-a hărăzit şi să

facă astfel să dispară, . încetu l

cu · încetu l , inegalitate

locuitori i .şi nobili-

de

o rice

fel

între

aceluiaşi

pămint.

mea maghiară , şi ţă răn imea

valahă, sînt cetăţenii acelu-

. guvernele

liberale

prezidate

iaşi pămint, pentru apărarea

căruia şi una şi alta s-au răz-

de contele Gyula f\ndrâssy şi

Kalman . Tisza, va agrava ne- boit vrem e de atîtea veacuri.

contenit situaţia legală de ca-

în destulă . vreme s-au lăsat

pitis diminut10 impusă ele- invrăjbite de urile naţionale:

mentului românesc şi celor-

lalte

naţionalităţi conlocui-

. ale, ' cu masa

condiţia contopirii în naţiunii cuceritoare şi

conducătoare.

Marcînd etapele puse în practică ale politicii „libe-

unirea începută pe cî mpur i le

toare, oferindu-le în schimb

falacioasa compensaţie a Foarte bine! Dar despre ce

anume unire e vorba? în spiritul , acestor concep-

ţii, autorul consemnează dis-

cursul rostit recent, în sesiu- nea din luna ianuarie 1843 a

egalităţii de drepturi individu-

de luptă se cuvine cimentată

în

timp de pace!"

rale", autorul consemnează Dietei Transilvaniei, de către

contele Kemeny Daneş. „Ac~ste cuvinte, acoperite de

aplauzel e- adunării înseamnă, pentru pătura ţărănească va-

lahă, o eră nouă!", apreciază

nu aveau statut nobiliar, autorul, care adaogă numai-

decît: „Nu ne putem ascunde simpatia pe care ne-o inspiră

naţiunea valahă. Valahii sînt

două măsuri legislative luate

acest sens de căte Dieta

Transilvaniei : aceea prin care, la data de 5 septembrie

1841 , se îngăduise tuturor lo-

cuitorilor

care

în

principatului,

poată ocupa funcţii publice

în

stat;

şi aceea

din

16 au-

gust 1842, prin care acelora şi

li

se îngăduia să poată obţine

un popor de origine latină, ca

în

proprietate

deplină loturi

şi noi

(de · data aceasta vor-

de pămînt.

O extrapoltlre fortată

.

Cu o firească îngrijorare,

autorul constată că, şi în

Transilvania, orientarea poli-

tică şi socială, propulsată de

ideologia Revoluţiei franceze, merge în sensul egalităţii cît mai depline, astfel încît „con- ceptul de nobil tinde necon-

tenit să-şi piardă străvechea

şi istorica semnificaţie, în

Transilvania ca şi aiurea".

„Ţăranii români, constată'au-

torul, au prilejuit această ten- dinţă pentru a-şi ridica tot mai mult nivelul intelectual, educativ , social şi economic" .

beşte francezul , nu amicul

credincios al rasei cuceri- toare). Ei nu locuiesc numai

în

Ungaria şi în Transilvania,

ci

şi îl1 Basarabia ; în M ol-

dova , în Valahia şi în unele provincii ale Imperiulu i oto- ((lari. aj!Jngînd numere circa 1 cinci milioane de su- flete". Autorul adaugă numai- decît faptul „ unele spirite generoase (este vorba, fără

îndoială, de

filoromâni]

-

s-au preocupat recent de vii- torul acestui neam, atît de şi atît de asuprit de atîtea 'veacuri!" Printre aceste „spi r ite generoase' ', . autorul îl pomeneşte pe vesti- tul diplomat şi publicist sco- ţian rusofob, David Urquhart, care, într-un număr recent din publicaţia lui · documen-

tară periodică intitulată T he

. destrămat

Instituţ ia „ revoluţionară"

care, în concepţia nobilimii maghiare l ibe rale, urma

aducă la îndeplinire, pe cale

\

Portofolio,

preconizase con-

I

I

stituirea fa. Dunărea de Jos a unei republici fe derat ive avînd ca nucleu Prineipatefe

Române. Stat căruia ţarul,

într-un

i-ar

împăratul Ferdinand , ·de. fa ViE!na, Transilvania! Descum-

etan de mărinimie,

cedat

Basarabia,

fi

iar

pănit, autorul se mulţumeşte

califice proiectele lu i Ur- quhart „ exce.n trice " ! „Nici chiar curtea de fa 'Viena - scrie Auguste de Gerando - nu poate 1 dispune de soarta Transilvaniei, .fără de asenti- mentul celor două Diete, cea mag hiară de fa Bratislava şi

cea transilvană de Cluj.

Dacă trebu ie neapărat să

'

constituim o federaţie, atunci s-o extindem de la. Dunărea mijlocie la Dunărea de Jos şi

să- i integrăm şi pe cei două ·

milioane de români din Prin- cipate în Imperiul habsbur- gic; imperiu care, orientat astfel de la Marea Adriatică la Marea Neagră, ar putea căpăta sprijinul diplomatic al Fra_nţei regelui Lou is-Phi- lippe". Surprindem astei, in nuce, un proiect - asimetric - de

remaniere teritorială a ţinutu-

~ ritor

din

Europa centrală şi

răsăriteană, proiect a cărui

ipostază finală va fi celel5ra

lucrare, de geppolitică a tugo- janului Aurel C. Popovici, Die

vereinigten

Gr6ss-6sterreich (Statele

von

Staaten

Unite ale Austriei Mari), tiJ5ă­ rită ta Leipzig în anu I 1906.

Coborîtori

di.n

români,

scrie Auguste de Gerando, români i sînt inteligenţi şi spi- rituali, Je place şi muzica şi poezia. Alte popoare î( consi-

deră leneşi. Dar, scrie auto- rul, „atunci cînd alt.cineva trage folos de pe urma trude-

loţ lui, omul nu-şi mai încleş­

tează puterile spre muncă".

Vorbăreţi şi prietenoşi, româ-

nii sînt cit se poate de ospita- lieri şi deosebit de politicoşi,

dar şi de mucaliţi. Şi autorul

citează cazul unui ţăran ro-

mân silit

angajeze

un fis-

carăş

. Mare,

(avocat)

oăruia i

de

la

Baia ·

s-a adresat,

arătîndu-i o pungă: „Dom- nia-Ta eşti ăla de minţeşti

pentru

parale?"

'

tncerc1nd o

,

.

ps1holog1e su-

mară a ţăranului român din

· Transilvania', autorul scrie că, „în vreme ce maghiarul obiş­ nuiej te să-şi descarce într-o clipa ar.zătoarea minie, româ- nul şi-o ascunde şi se mulţu­ meşte să murmure priAtre

dinţi: Ţine minte! (tene men-

teml).

Cînd

i

se

iveşte prile-

jul, nu ţia uita se răzbune.

.Un

proverb

maghiar

spune

chiar: Fereşte-te de ţine

mintf!".

Auguste de Gerando a trăit destul - a murit în anul 1894

- ca .să priceapă destul de . limpede ce · se putea alege din extrapolarea tot mai for- ţată a crezului nobiliar libe-

. ral, căruia el i se făcuse

ecou l în preţioasa lui luerare. Combatant din prima clipă în

'

, cadrele oştirii revoluţionare

maghiare împotriva trupelor

habsburgice, în 1848

'

1 el

va

fi ·

rănit şi va izbuti să ajungă la

.

Dresda, unde va aştepta des-

tul · de

înapoieze în Transill,'.ania. C ă ci între timp, soacra · lui , vestita contesă Blanka Teleki de Szek, fusese implicată într-un complot pus de sigu-

ranţa vieneză în legătură cu

între-

tentativa

mult îngăduinţa să se ·

de

asasinat

prinsă împotriva tînărului îm-

păral Franz- Iosif,

la

data de

11 /23 februarie 1853, de că-

. tre croitorul

militar

Libanyi".

în lucrarea lui, retipărită în

1847 şi 1850 şi tradusă şi în

limba germană sub tiţlul de

Sie/:JenbOrgen· und seine Ge-

wohner

(Lepizig,

1845) 1 Au~

guste de GerafldO ne sufi- . ciente date istorice pe seama

românilor

pQlitice · pe

ş1

seama

nobilimii

maghiare

li-

berale ca ne facă să uităm

·Că, ·aşa cum

l-a

caracterizat

Nicolae Iorga, a fost un bun

prieten

al

rasei

cuceritoare.

Dar cit de folositoare ne pot fi unele date înserate d~ acest bun -prieten al neamului, Te- leki din .care a făcut partel •

.

Te- leki din .care a făcut partel • . • • • • • ' •

Te- leki din .care a făcut partel • . • • • • • ' •

leki din .care a făcut partel • . • • • • • ' • Gh.
leki din .care a făcut partel • . • • • • • ' • Gh.
leki din .care a făcut partel • . • • • • • ' • Gh.

'

Gh.

Iancu, G.

Clpălanu -

LA

CONSOLIDATION

DE

L'U·

NION

DE

LA

TRANSYt.VANIE

ET

D .E

LA

ROOMANIE ·

(1918-1919). TEMOIGNAGES

FRANGAIS.

Editura enciclopedică, Bµcu-

franceze sau

• Mlhall Manollescu. -

reşti, 1990J 330 pp.: acte in limba

franceză oin surse

române , ce acoperă perio ada 8 oc- tombrie/20 noiembrie 1918 - 28 iu- ire 1919.

DIC-

TATUL DE LA VIE~A. MEMORII .

IULIE-AUGUST

1940 ' (ediţie îng r i-

jită, note , postfaţ ă şi indice de Va- leriu Dinu).

Editura enciclopedic ă, Buc u·

reştl, 1991 . 358 pp„

120 le i : mă r­

turia celui căruia destinul i-a im-

pus

dramat ica

misiune

de

a

semna. ih numele guvernului, ce-

darea temporară a Ar,dealulu i de

Nord

nr.

( M aga zin

is tor ic,

8-10/1985). • Dan Grigorescu - IDEE 11

SENSIBILIT~TE. DIRECŢII I

IN

~EASCA CONTEMPORANA.

TENDINŢE

ARTA

ROM

-

Editura

M eridiane, .Bucureşt i,

1991, 84 pp„ 290 lei: o încercare

de

recompu nere

a imaginii artei

româneşti din ultima jumătate de

secol, bogat ilustrată.

• LA GUERRE ET LA MON·

TAGNE DANS L'HISTOIRE DES ROUMAINS (cuvint înainte: gene- ral-maior ton Safta; coordonatori:

col. dr. Nlcolae CIQbanu; col. Ion Cristea; mr. dr. Ştefan Pâslaru).

Editura militar ă, . B4cu.reşt_i,

1991, 320 pp.: P,ag1n1 din istoria militară a rom.ân1lor ilustrind rol ul

muntelui în acţiunile .de apărare.

Ion Frunzettl -

ARTA RO·

MANEASCA

ÎN ' SECOLUL

XIX

(~uvint înainte

de

Dan

Gri-

gorescu).

Editura

Meridiane,

Bucureşti,

1991, 464 pp., 66 lei: volumul reu-

neşte unele d1nt(e cele mai impor-

tante

cercetarea artei româneşti din se - colul trecut.

contribuţ ii ale autorului l a

· TELE

Mihai

Gramatopol

MINIATURALE

fN

CHITATE.

-

AR·

ANTI-

Editura

Mer idiane, . Bucure ş ti,

1991 , 464 pp., 98 lei: o carte care

fşi prof une

cele op

turale: gliptica, sticlăria, podoa- bele, monedele. toreutica, statue-

tele de bronz, cele de teracotă, fii·

domenii ale artelor minia