7

-
az1rr1
SERIE NOUA - FEBRUARIE 1992

• •

'
j .
J

•
•„
•

•
•

•
 • •

magazin ECHIPA REDACŢIONALĂ

istoric
SERIE NOUĂ
Revistă
de cu ltură Istorică
• Secretar de redacţie~ Theodor Lianos
Anul XXVI - nr. 2 (299)
februarie 1992 ·
Director - re(:factor şef
•
CRISTIAN POPIŞTEANU
Buc ureşti,
I
Intrarea Ministerului,
nr. 2, parter - Sectorul 1, Oficiul
p o ştal nr. 1, Căsuţa poştală 1- 702,
Cod 70100, Telefon: 15.02.00; Inte-
rioare 406, 917. ·
•
.Secretar general de redacţie: Ioana Ursu
Redactori : Florentina Oolg hin, loap
Lacustă (responsabil de nu·măr), Dorin
Matei, Mari an Ştefan
Corectura: Georgeta Apreotesei, Constanţa
· Avram
· Dactilo: Floarea Dragne, Tudora Petre
Macheta artistică: Ra.du Ion Popescu ·
Editura Presa Naţiona l ă s.A:, directo r
ing. Stan Pelteacu; director economic Ion
' Ciueescu: Revistă · tipărită · la Â'.A.I. -
Imprimeria „Coresi " Bucure şt i , în
- secţiile fotoculegere, offset şi leg ători e.
• •

•
• '

,
• SUMAR · ••

N. Iorga - Istorie şi traditle . .. . . ... .... . .. . . ..... . .. .... .. : .......................... . 2

Alexandru cel Bun - bun păzitor al ţării : P. P. Panaitescu ... ... .. . . .. . , ....... . ....... . 3
181\5. Auguste de G~rando despre Transilvania şi locultorll săi : Dan A. Lăzărescu ........ . 6'
S.O.S. pentru mon~mentele Sig~i şoarei.: 'Gheorghe Ionaşcu , Mihai Arsene .... . ... . .... : . 10
Un manual şcolar Ul slujba unltaţil romanilor: Barbu 8 . Berceanu . .. . .. . . ......... .„ ... . 13
Brincoveanu şi stolnicul Cantacuzino în corespondenţă diplomatică inedită :
Pauf Cernovodeanu .. .. . ......... . ... . . .. ... . .... . .. ... . .. .. . . .. ........ . .....·.. . .... . 15 \
Pîrvu Cantacuzlno - un nume nou în Istoriografie?: Marieta Chiper . . .. . ............... . 18
Finalul cazului Pătrăşcanu : ·cristian Pop i şteanu ' .... .. . ... .. .. „ . . . . . . . • • . • • • • • • • • • • • . . . 22
Iuliu Maniu :-- martor in pr.Dcesul mareşalului Ion Antonesc.u : Marcel D. Ciucă ,
Gheorghe David . .... ... .·., ...... . ............ •' . . ..... ......... . ..... . . . ...........-. . . 28
Magazin istoric la 25 de ani: ·Radu Flo rescu ...... ... .... ... . ! ......... . ... . ... .. ..... , . 36
Cristofor Columb - o călătorie de cinci sec'o le: A na Vădeanu .... .. ...... . .. . .. : ....... . 37
Patru mănăstiri din Ba.s arabla: Gheorg he Cunescu .......... .-...... ... . .. • . : . . . ....... . 40
RăZboiul de re întregire văzut de la laşi : G.G. Mârzescu .... ...... . ............. . ... . ... . 43
Amintiri din România: Arhiepiscopul Netzhammer ....,............ ..... . . . ............. . 48
„Sa~riflciul .vieJI, lor pentru u'."itatea statului român" : ~ean Nouzille .. ...... . .. .. ........ . 53
Pagini de viaţa : Artur Gorove1 ... ... ~ ...... . .......·.•.... .. . .......... . . .. ............. 54
~ohn Milton, poetul rebel : Camil Mureşanu ... . ......... -.......~. ..... • .. . . ... . .. . ....... 59
Spartacus, generalul sclavilor: Catherine Salles ..... .... . . . .. ............ . . .. . ......... . 65
Joseph Maria von Radowltz ih misiune la Bucureşti: Dumitru Hîncu .. . ................ . . 70
Din trecutul unei edituri - „ Cartea românească": Marius Rasidescu . . ...... .. .......... . 75
t:stonia ........................ ..... .. ................ ...... .. ..... . .. ·............... . 79
lnBucureşti, acOm 50 ani ............,........... . ..„ . •• ••••••.•. . ·•.•• . •••••.••••• : ••••. 82
~artea ţarului Boris III al Bulgariei - o enigmă? : N~sto r Lujan ..... ... ............... . 86
lncă o dată despre misteriosul zbor al lui Rudolf Hess în Anglia: Via.ceslav Daşicev . 89
• Căr ţi sosite la redactle.•. 9 • Co ncursul Magazin istoric - 25 din 25... 33. • Rebus
Isto ric ... 74 • Dialog cu cititorii . .... ...... .• ................... ........................ 94
' 1
' •
'
 I
•

.
•
• •
,
N. IORGA . ISŢQRIE . ŞI TRADIŢIE
-
I
•
•
•

I
• •
-
Din ce clştigă. o generat ie pentru viaţă trecută . mai restrinsă sau
ştiinţă, din ce e aşa de mind ră că mai întinsă. Afară de dinsele e în-
a cîştigat pentru că a muncit aşa să concepţia lui ge,neral4 care
de mult ca să ajungă acolo. se. atinge chemarea ştiinţei sale,
r.
ăstrează o parte. Alfe studii inlă­ scopurile cărora trebuie să le ser-
ură fără milă rezultatele greşite ş i vească, căile pe care trebuie să
părerile false. Rămine doar 1n înainteze, precum şi sensul pe ca-
unele cazuri fornta frumoasă in re-l atribuie domeniului mai vast
, care se cuprinde o iluzie dispărută . asupra c4ruia se lndreapt4 studi-
a adevărului. Mîngiierea o află cel
lntrecut astfel prin necontenita ile sale.
emulaţie a lucrătorilor ştiinţifici ce Cind şi cînd răsar inteligente
se urmează, in faptul că ş1 greşe­ alese care lătgesc sau schimbă
lile - dacă nu toate greşe lile - sunt chiar cu totul această concepţie
fecunde, căci prin ele s-a trecut to- despre l}atura şt iinţei şi valoarea
tuşi di~colo de cunoştintel ţ .căpă­ intrinsecă a obiectului ei. Ele dau
tate. Vine o vreme c1nd cnt1ca se uneori prin talentul de scriitor care
opreşte. multumită de ceea ce a e unit cu însuşirile filosofice ale
putut isprăvi, şi in urma ei nu ră­ spiritului, opere istorice mari, in
mine ruina. c1 piatră nouă tare care trecutul lnvie prin viziunea •
care înlocuieşte pe aceea ce s-a , unui poet cu puterl! de a crea din
măcinat cu vremea sau n-a fost rămăşitele ei viata car~ a fost. Dar
bine aleasă de la început şi nu pu- •
şi fată acest dar sufletesc ei în-
tea tr lăsată la locul ei pentru a seamnă, prin răscolirea ideilor,
cruţa pe' arhitectul oricît de meri-
prin înnoirea ipotezelor, prin mo-
tuos, fiindcă soliditatea ·întregii - tează o fizionomie literară. Ferici- dernizarea formulelor, o ducere
clădiri ar fi fost compromisă. rea fără de moarte a acestora cu-
Stabilim fapte care rămln , şi al- prinde în,să mai putină jertfă şi al>- mai departe a ştiinţei ş i numele lor
tele din faptele stabilite de noi se oegatie, mal puţine exemple pentru deo~beşte încă una din epocele în
lnlocuiesc azi sau miine. Partea urmaşi deci! modesta multumire a care se împarte dezvoltarea ei.
noastră in dezvoltarea ştiinte i nu omului de ştiintă care a rucrat rn Astfel. dacă azi Lamprecht n-ar fi
se poate însemna spre laudă prin afară de el însuşi , făcînd numai şi unul din cei mai adinci înţelegă­
cele dintii, nici prin cele din urmă din anumitfl însuşiri ale spiritului tori de suflete, din cei mai ageri
spre defăimare. Orice spirit ome- său mijloacele pentru a descoperi descoperitori de tendinţe sociale.
nesc are lipsurile sale, şi ajunge ceea ce trebuia să se şti e. din cei mai delicaţi meşteri de nu-
un punct de vedere nou. o 1nfor- Omul de ştiinţă care n-a mers şi ante în stil, dacă el n-ar fi scris
mat1e neaşteptată pentru a spul- pe alte drumuri sau n-a lăsat urme potrivit cu nevoile intelectuale din
bera o întreagă interpretare şi a ln celelalte direcţii ale activităţ ii timpul său acea mare istorie a po-
reduce la nimic cea mai Ispititoare sale nu poate avea decît o biogra- porului german, el locă ar fi vred-
poteză. Cel care a distrus n-are nic de cea mai deplină recunoş·
totdeauna . acelaşi merit ca acela fie 'pentru moralist. atuncea cînd
care a' clădit. ·ş1 în .aceste lucruri to ată viata lui n-a fost altceva de- · tintă pentru adîncile urme pe care
• timpul ne leagă în curgerea lui cit pregătire răbdătoare pentru a le va lăsa ln metodica istorică şi
peste dezbinările noastre trecă­ cunoaşte şi a putea explica, ne- în ambiţia cercetătorilor istorici
toare. şi tot ce a făcut un rînd de stinsă pasiune de a descoperi, prin îndrăzneaJa revoluţie filoso-
muncitori se răspindeşte asupra chiar cu părăsirea tuturor plăceri­ fică pe care a 1ncercat-o, u~mărind
tutu(ora. Clnd au aşezat pietrele, lor şi cu înfruntarea tuturor pri- tlpun psihosociale neschimbate şi
cind le-au lucrat chiar, ei s-au ju- mejdiilor. lipsă de orice mindrie sigure în dezvoltarea normală spre
decat · şi întrecut intre sine, dar, pentru ceea ce prin el a ciştigat civilizaţie a oricărei naţ iuni.
după ce zidul s-a desăvirşit. unde , numai stăruinta ş i metoda, doar Cei mai multi istorici însă
mai este amintirea acelora care se cu adausul acelui noroc care ştie primesc, schimbind4-le sau ' ba,
lăudau ori se osîndeau odinioară? · totdeâuna unde trebuie să vie. ·şi, concepţii mai vechi, care au intrat
~Ş,a e. şi cu acele constructii ştiin­ in sfirşit, senină filosofie a . unei în domeniul public. Avînd sau ba
ţifice 1n care credem că se va re- bătrînete de meditaţii superioare cunoştinta şcoalei, căreia ii apar-
cu oo aşte totdeauna fiecare care se hrănesc din tot materialul in, ei o urmează în calităţile ca şi
grăunte pe care l-am adus.
nou căpătat prin îndărătnice si-
Ceea ce rămine legat de numele llnte.
l o rătăcirile ei. io fiecare din
aceste opere se poate găsi astfel o
care sufletul se lămureşte
scriitorului, poetului, luptătorolui e şi se inînaltă
însăşi esenta fi!ntei sale sufleteşti, . ' · · atmosferă morală care intere-
Ideile unul istoric al vieţii ome- sează, şi prin ea însăşi şi prin in-
pe ca(e vremurile o vor vedea aşa riuririle străine prinse şi oprite în
cum el a voit, cum el a lăsat-o să neşti, ca şi ale unui istoric al vieţii
apară în opera lui de arta ori în naturii, sini înainte de toate inter- ea. · •
tendintele luptei pe care a purtat-o pretările sale, care se opresc asu- (Două concepţii istorica, Discurs
şi in caracterul ei moral. Biografia pra unor anume fapte sau grupe de recepţie la Academia Română,
for interesează int<ucit comple- de fapte, asupra unei fărimi de \ · fragmente, Bucureşti, 1911)

2 • • •
 • •

, Cinstirea 1 marilor figuri ale trecutului

nu este -numai o datorie
faţă de cel plecati dintre noi,
un cult al mof1ilor,
•
tot aşa de vechi ca omenirea,
t este şi o Jntărlre a temeliei
pe care stă un popor.
Dacă ceea clt are un neam azi
•
ca bunuri materiale:
ogoare desţelenite,
,sate şi oraşe aşezate,
sau ca bunuri sufleteşti:
cultura, biserica, Ideile conducătoare
îşi găsesc obfrşla
multe sute de ani lnapol în trecut,
acel n~am are o I
temelie veche şi încercată,
el va fi ca o . sţincă nezguduită
ln credi nţa Iul,
căci aceste credinţe
au fost încercate multă vreme,
au suferit multe Ispite
şi totuşi au r.ămas nesc lmbate.
lovlr~t'
ŞI noi românii
ne putem uita înapoi cu încredere •
- asupra drumului ce am străbătut.
Am avut voievozi vrteJl
cari şi-au apărat lara cu sabla,
' ajutaţi de o mJn de oameni
- • strln ş l ln Jurul lor,
am avut boieri înţelepţi,
I
scriitori şi gospodari,
• ţăran i cuminţi ş i răbdători,
• ca puterile mute ale firii.
Pe umerii lor stă sprijinită
I România de azi [:..] •

Alexaridr.u cel Bun. '

•
1432-1992
•

BUN · PĂZITOR #AL TARII

•

P.P. PANAITESCU
•

fn ziua Anului Nou [1432]," a
închis ochii unul dintre aceşt i
întemeietori de ţară: Alexandru
voievod, domn al Ţării Moldo-
vei, numit de către urmaşi cel
Bun.
• ' Fragmente din lucrarea Alexan·
drv cel Bvn. La cinci svte de ani de
/a moartea Ivi, pe care P.P. Panai·
tescu. profesor la Universitatea din
Bucureşti, a publicat-o rn 1932 cu
subtitlul „carte de amintire tipărită de
Ministerul Instrucţiunii, cultelor .şi ar-
telor." 1 ortodoxiei. Un aspect mai putin abor-
Consecvent programului său. afir-
mat şi înainte de decembrie 1989. dar
susţinut cu precădere de Magazin is-
toric Tn noua sa serie, de a readuce în
;
I •
Descălecăt o r de sate şi mă­
năstiri în care răsuna glasul
c ălug ări lo r,
aducfnd laudă lui
Dumnezeu, a deschis drumuri
negustorilor care treceau în
pas domol cu carele încărcate
atenţia cititorilor pagfn1 mai putin cu-
noscute sau uitate din opera unor
mari istorici ai noŞtn, prezentăm ct~
tava fragmente din această lucrare a
l ui P.P. Panaitescu, ln care istoricul
se opreşte asupra acţiu~ii lui Al~
xandru cel Bun (1400-1432) m Slu1t>a
dat din domnia voievodului în artico-
lele publicate de revista noastră ln
anii dictaturii, dator1tă bine-Ştiutelor
oprelişti (1.L.).
de mărfu(i, sau care le descă r­
cau din corăbii înalte la gurile
Dunării, a întărit prin legături
trainice cu vecinii siguranţa ţă­
ri~ de la munte pina la mare.
Razboinic n-a fost, nu pentru
că nu ştia să-şi apere hotarele,
dar l>entru că a ştiut să ţie pa-
cea cinstit şi temut de toţi. Pu-
terea lui a stat în aceea că
deasupra socotelilor viclene
ale vrajmaşilo r a fost totdea-
una drept şi credincios cuvin-
tului dat, ceea ce- a făcut să
cadă arma din mîinile pizmaşi­
lor [...J

3

ntocmirea· tării: biserica,
"I
mănăstirile. Cind ne gîn-
dim astăzi la întocmirea unei
l
ări, ne gîndim în primul rînd
a aşezămintele politice, la fi-
nante şi negot; în Evul Mediu,
deşi aceste lucruri îşi aveau
însemnătatea lor, dar 1n primul
rînd temelia pe care stătea
tara era crepinţa, pe ea se în-
femeia şi jurămîntul -boierilor
fată d~ poll)n şi î~cre'derea po-,.
porului 1ntnnsul ş1 1n cîrmu1re,
pentru ea îşi puneau viaţa oş-.
tenii. De aceea să nu ne mirăm
că prima grijă a lui Alexandru
a fost biserica, întări rea, înzes-
trarea şi cinstirea ei. ·
Sub cei dintîi domni, tara
Moldovei nu avusese ierarhi
înalţi bisericeşti : mitropolit şi
episcop, pentru că ei trebuiau
să fie sf in ţiţi de patriarhi sau
mitrqpoliţi ortodocşi fie p'este
graniţă ş1 ţara nu era 1ncă aşe­
zată . Cel dintii mitropolit al
Sucevei a fost Iosif, de neam
moldovean, uns în vremea lui
Roman Vodă, tatăl lui
Alexandru, sau poate chiar
mai înainte. El fusese sfinţit de
un mitropolit ortodox din păr­
ţile rutene, Antonio de la Hali-
ciu; patriarhia de la Constanti-
nopol nu voia însă să-l recu-
noască de păstor legiuit al bi-
sericii moldoveneşti, căci ar fi
dorit să puie în scaunul arhi-
păstoresc nou înfiinţat pe un
grec, aşa cum făcuse în Ţara
Românească. • doxe. Mitropolia Sucevei era
Moldovenii •însă se arătară
dîrzi în apărarea drepturilor
lor. ei nu primiră pe mitropoli-
tul grec trimis de la Ţarigrad ,
asa că patriarhul supărat
aruncă afurisenia aşupra bise-
ricii moldoveneşti. ln această
stare găsi biserica .Alexandru
cel Bun la urcarea sa în scaun.
Iosif îşi urma păstoria, dar bi-
serica rămăsese sub blestem.
Alexandru, care era un om
evlavios, vedea cu durere
acest lucru şi de la început a
făcut totul ca această nemeri-
tată ocară să fie ridicată. El se
rugă de patriarhul de la Con-
stantinopol prin soli trimişi
anume acolo să binecuvinteze
pe mitropolitul Iosif al Moldo-
vei, să ridice anatema ce
apăsa ;isupra lui şi a bisericii:
„Cine vrea calcă în picioare bi-
serica noastră . şi se pare că
avem episcop dar nu- avem"
ziceau solii moldoveni.
4
'
· Jncă din iulie 1401, deci în al
doilea an al domniei lui Ale-
xandru, plecară spre Moldova
trimişii patriarhiei în frunte cu
bulgarul Grigore Ţamblac, ca
să 1nseecteze biserica moldo-
venească şi să vadă dacă se
cuvine ca Iosif să fie recunos-
cut ca mitcopolit. legiuit.
Aceasta era însă numai pen-
tru form ă1 patriarhul ştia că
moldovenit nu vor primi un
grec de mitropolit şi astfel se
văzu silit să recunoască pe Io-
sif, ceea ce făcu şi îndată ce
primi raportul trimişilor săi.
Astfel izbînda rămase· de par-
tea ţării şi anatema fu ridicată.
Curînd după ·aceea, Alexan-
dru dădu un hrisov solemn
pentru mitropolia Moldovei din
Suc~~va„ arninti~d de toti stră­
moşu săi, rnceprnd cu Bogdan
întemeietorul, prin care ii dărui
două sate, Avereştii şi Hreaţca
lingă Suceava (1403).
l ături de mitropolia Su-
A cevii, care e numită la
începutul domniei. episcopie
pentru că nu avea alte episco-
pii supuse, Alexandru înte-
meiază două episcopii noi, cea
de la Roman sall Cetatea Nouă
(Novo grad), oraş infi intat de
tatăl său , Roman Vodă, şi a
doua la Rădăuţi. .Astfel ierarhia
bisericească în Moldova era
desăvîrşită şi recunoscută şi în
afară la celelalte popoare orto-
aşezată pe -atunci în biserica
zisă a M1~utilor (mai tîrziu s-a
mutat la Sf. Gheorghe, clădită
la începutul veacului al
XVI-iea).
Această biserică a Mirăuti­
lor, aşa de venerabilă şi de ve-
che, este astăzi cu totul desfi-
gurată şi batjocorită de către
arhitectit austriaai, ·cari au lu-
crat la 'Lrestaurarea" ei. Pic-
tura vecne de frescă a fost
dată jos şi înlocuită cu una ce
aminteşte firmele de la bilci 1
iar acop.erişul este verde ş1
roşu aprins, un lucru ce stir-
neşt.e nsul. Aceasta nu ~ .op~ra
turcilor sau a altor păg1n1 c1 a
învătatului. arhitect Romstorler!1
Arături de ierarhia biseri-
cească a .episcopilor şi a mi-
tropolitului, . a înflorit în vre-
• Forma de azi a monumentului se
datorează lucrărilor de reconstrucţie
din 1898-1901 (n.r.).
•
,
mea lui Alexandru cel Bun şi
vfata mănăstirească a cărei în-
semnătate pentru păstrarea · în-
văţăturii într-o vreme în care
nu erau şco li este covîrşitoare.
Acolo, în mănăstiri , au fost
singurii noştri cărturari din
Evul Mediu ,şi de acolo îşi lua
domnul diecii şi grămăticii 1
adică funcţionarii cancelariei
domneşti.
Primele mănăst iri în ţările
noastre se datoresc
călugărului Nicodim, socotit de
urmaşi ca sfînt. El era probabil
de neam grec, însă după ce a
stat cîtăva vreme la Sfîntul
1
Munte, a fost chemat de craiul
sîrbilor, Lazăr, care l-a însărci ­
nat cu mai multe solii biserr-
cesti şi în cele din urmă cu
.multi călugări sîrbi a trecut în
Jara Romanească pe la 1370
rnfiintînd acolo sub scutul
domnesc două mănăstiri , Vo-
dita şi Tismana. ln scurtă
vreme, începutul făcut de Nico-
dim se întări şi se înmulţi.
O mulfime de mănăstiri se
iviră în oată ţara şi călugări i
învăţaţi scriau şi lăudau pe
Domnul. Din Tara Românească,
ucenicii lui Nicodim trecură ş1
peste gr:aniţă, în celelalte ţinu­
turi locuite de români: ln Ar-
deal, unde înfiinţară mănăsti­
rea Prislopului, ş1 în Moldova,
unde puseră temeliile c·elei din-
tii mănăstiri, a· Neamţului. fncă
din vremea lui Petre Muşatin .
unchiul lui Alexandru cel Bun,
ei erau acolo şi domnul bine-
cuvîntase rugile lor, dăruin­
du-le ·două sate, două mori de
apă şi o vie şi luindu-i sub
. apărarea sa domnească.
Alexandru cel Bun a urmat
pilda unchiului său şi a întărit
dania lui, înzestrînd Neamţul
unit într-o singură administra-
tie cu Bistrita, cu alte sate,
bălti cu peşte, prisăci de al-
bine, mori, butii de vin din viile
domneşti, din care trebuia să
se dea, zice dania domnească,
o cupă fiecărui călugăr la tra-
peză să bea joia în sănătatea
domnului şi marţea în sănăta­
tea doamnei, „cît va fi în viaţă,
aceasta să se cinte nouă : pen-
tru sănătatea noastră , iar după
moartea noastră pentru mîntui-
rea noastră". El lasă un· bles-
tem grozav, cum se obişnuia;
pe atunci, ca urmaşii lui să
nu-i strice dania, ,,pentru că
am dat şi am întărit cu totul
•
giodul nostru cel bun".
lnsă evlavia bunului domn
nu se mu lţ umea cu înt ărirea
măn ăsti ri lor rămase de la stră·
moş i. El voi să aibă locaşu ri
de 1nchinare ridicate din teme-
lie de dfnsul, ca să poată
apare înaintea lui Hristos ş i a
Sfinţilor, purtînd, ca dovada
unei fapte bu n~. m ă năstirea sa
în palme. aşa cum erau zugră­
viţi ctitorii (fundatorii) locaşu­
rilor sfinte pe pereţii d i nlăun­
trul biserici lor.
•
domniei, o mulţime de danii În·
zest re az ă ş 1 îm b o g ă ţesc
această măn ăsti re. Alătu ri de
domn, r boierii ş i rudele dom-
neş ti d ăruiesc ş i ei djn satele
şi averile lor mănăsti rilor inte·
meiate de. domn. Astfel, Stan
Birlici dă satele sale Provorotie
şi O p r işinţi, Mo ldoviţ e i, iar
doamna Ana. la moartea ei,
lasă moştenire ace leeaşi mă·
năsliri satu.I Vaculinţ i i.
Ooa111na avea mănăsti ri ale el
proprii, astfel Marena, o al.tă
se pomeneşte de fiii lui Ivan
Vornicul, care aveau „mănăsti­
rea lor" la Humor. în Bucovina.
Aş a prin mănăstirile pomenite
şi altele Încă, de pildă Probota.
viaţ a călugărească se Întin-
sese În vremea lui Alexandru
peste întreaga ţară, chezăşie
tare cum că Dumnezeu va lua
sub apărarea lui evlaviosul
neam al moldovenilor şi pe
domnul lor. •
Alexandru cel Bun se sfi rşi

• •

intîmpinarea moaştelor Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava de către domnul U oldovel şi curtea sa; frescă de ti)
Sucewfe

ln. p. 3 Alexandru cel Bun şi soţie '

se, Maria; aesene după o broderie contemporană
•
e la începutul domniei. soţie a lui Alexandru, stăpî· in anul 1432 şî fu îngropat în
D el puse să se zidească
în Bucovina de azi m ănăstfrea
neşte mă năsti rea Vîşnev ăţ, în mănăstirea Bistriţei , clădită de
Basarabia, numită astăz i Că· dînsul. Popo'rul i-a zis „cel
Moldovlţa, pe care o inzes- priana. Această . mănăstire fu- Bun", poreclă care Înseamnă o
treâză d upă obiceiul mănăstiri· sese dăruită doamnei de către slavă de care i:wtini s-au bucu·
lor domn eşt i cu sate şi averi şi' însuşi Alexandru „ca să fie rat În vremuri turburi de în·
pe lingă aceasta ş i cu sălaşe
de tigani robi pentru slujba că· uric (proprietate) cu tot venitul vrăjbire ale trecutului nostru.
lugânlor. M ănăstiri i Moldovîţa şi cu toate lucrurile folosi· Ş i istoria. care cunoaşte azi în
i se dădu şi venitul unor vă mi · toare, care ţin de această m ă­ amănun)e faptele lui, nu poate •
luate la tîrguri de la negustori. na.stire. ei şi copiilor ei, iubitu- decît să întărească pe vecie
. lui vostru Petru şi altor fii şi fi·
Dar cea mai în semnată mă­ ice ale noastre care yor fi Clin judecata poporului asupra lui:
năstire a Jui Alexandru este a fost un bu11 păzitor al ţării.
Bistriţa, în judeţul Neamţul u i , doamna Ma.rena şi copiilor lor
drept şi necli11tit apărător al
pe riul Bistriţa, locaş menit să ş i ne poţilor lor şi răstră nepoţi-
credinţei. cîrmuitor paŞn ic. în-
fie şi locul de odihnă de veci a lor lor". ·
marelui voievod. fncă din 1407 Chiar boierii aveau mănăstiri · temeietor de sate şi orase si
şi de atunci pîn ă la sfîrşitul în proprietate pa rticul ară, cum mănăstiri: •

,
5
 1845. AU USTE DE.. GERANDO
•

DESPRE TRANSIL ANIA ŞI LOaUITORll SAi (Iii)

'

.
Nu încape lndolală .că autorul lu
privind marele semn de întrebare p
neîntirziata redeşteptare a poporul
abordat~ în 1848 de Andrei Mureşa
precum şi al Republicii Moldova. Pe
,mlHei sale, autorul s-a hotărft să fac
„mintea şi inima unui întreg poport
A. LAZARESCU
rte la dlscutli aprinse, în cadrul familiei sale maghiare,
ţire-1 înfăţişa, chiar pentru nobilimea maghiară liberală,
· mân „ dfn somnul cel de moartei". Va fi tocmai tema
poemul Un răsunet , ajuns astăzi Imnul nostru naţional
a se lămuri mal deplin şi probabil tot din indemnul ta-
ălătorie la Blaj, localitatea Istorică unde ştia că băteau
I, scrie Auguste de Gerando, "întreaga Inteligent~ a

'.
valohllar s-a concentrat în efet.'.
. .......,....,. •
.

I -. '
•
Îndemn
<ie infrătire sinceră
• latin ă,
' chiar
Formula ni se pare, în ace-
l aşi t imp, semnificativă şi dis-
cutabilă . Este semnificat i vă
prin faptu ~ consemnării pro-
. babile a unei imagini mai
vechi, persistente în memoria
fâmi l iei - luJ maghi.are şi ,
• poate, încă valabile integral
într-un ţinut românesc, dar
izolat, cum era Ohioarul. Este
discutabi lă, pfin faptul. 'că în
anul 1845 se ajunsese la .cea
de-a treia generaţie de repre-
. zentănti ai şcoHi ardelene şi ,
printre · ei, elementul laic
(profesori,: · avoc'aţi, scriitori,
chiar simpli învăţători) se ri-
dica.se ş i el paralel cu cel
eclesiast lc. ·Oricum ar fi, Au-
guste de Gerando s-a hotărtt
să ·facă pelerinajul în Blaj,
într-o căruţă de poştă, însoţit
de fiica contelui T-elek ~ la
acea dată doar logodnica au-
torului. Surugiul i-a informat
că la Blaj nu exista nici un fel
de han; dar 'Că episcopul ro-
mân se arăta foarte ospita-
lier, mai cu seamă cu oa.speti
de rang atît de înalt. Spre
marea lui surprindere, auto- .
rul, pornit singur în recu-
noaşte re prin c ated ra lă, a
fost întimpinat de ambii epis-
copi romani din Transilvania,
şi cel din Blaj, greco-catolic
(Le'meny,) şi ·~?el de la Sibiu,
ortodox, Anarei Şaguna, a
cărui „mi nunată barbă ·albă ''
Gerando q_ adţnil'ă. Cum Au-
guste de Gerando nu se sim-
ţea prea stăpîn pe limba ma-
g h iară, dep rinsă recent din
familia logodnicei sale, s-a
văzut silit să se înţeleagă· în
limba latină cu cei doi vene-
rabili p relaţi. l-a fost însă
nespus de an·evoios s ă-i facă
să înţeleagă faptul că nu ve-
nise singur la Blaj şi că lo-
goqnica lui rămăsese în · că­
ruţă . Cînd ·a pomenit însă de
n ~mele conţilor Teleki, cei
doi logodnici-. s-au bucurat
numaidecît de întreaga şi cu-
vioasa ospitalitate penţru o
noapte. A doua zi au avut
prilej ul să urmărească lec~i ile ghiară şi că a fost străbătut
de filosofie, predate semina-
riştilor de uh profesor român, ' spus pe u rmă, o străbătuse şi
Iosif Po pp, „tînăr plin de inte- pe f i ic a co nt el u i Teleki.
ligenţ ă şi de ini m ă", cum i i Amîndoi au a\?ut, d intr-o
,
califică .auto rul. Iosif Popp,
pe lîng ă limba română folo-
s ită la cursuri, mai cunoştea
limbile ge rm an ă, maghiară,
fra n ceză, itaJjană şi
turcă. Ceea ce-l con-
firm~ pe autor în părerea
dup ă care „întreaga inteli-
genţă . a românilor· este repre-
zentată prin cler". Autorul şi
logodnica lui au avut prilejul
s ă asculte, în mai multe clase
vizitate de ei, cursuri predate
· afla prologul dramatic îo
llustrJ.m ac9St lilt1m episod cu doua
imagini desprinse din vo(umul I al
Enciclopediei României, tipiJrlt tn
anuf 1938. Momentele surprinse (116-
căl nuntaşi - pagina 6 - şi str1nge-
rea recoltei) au pµtut fi, aidoma, întil-
nite şi de Auguste de Gerando, cu
aproape 100 eni înainte
..
„în acea dulce limbă valahă
care mi s~· părea tot atît de
armonioasa ca şi dialectul
veneţian ". Au mai· fost ne-
spus de impresionaţi de fizio-
nomia intel igentă a mai mul-
tora dintre elevii seminarului.
Li s-a spus că cei ma; sîrgui-
tori dintre elevii seminarului
căpătau două burse anual pe
spezele împăratului, pentru
a-ş i urma studiile la şcolile
superioare din Viena.
Oon templind fizionomiile'
atît de inteligente şi privirile
atît. de hotărîte ale elevilor ro-
mâni ai seminarului, Auguste
de Gerando mărturiseşte că
s-a uitat la logodnica lui ma-
de acelaşi fior care, cum· i-a
.. • •
dată, aprehensiunea că „re-
sentimentele înrădăcinate în
inimile românilor deposedaţi
de atîta vreme de către un-
guri să nu cumva să fi ajuns
atît de departe încît să fâcă, ·
pe viitor, cu neputinţă .orice
îndemn de înfrăţire sinceră a.
r6rriântlor supuşi cu naţiunea
bir.uitoare, de care .ei au ră­
mas. de atitea veăcuri, des-
părţiţi; şi care, acum, le în-
tinde mîna!"
Etapele
politicii liberale
,
fntreaga istorie ulterioară a
Un~ariei şi a Transilvaniei îşi ·
acest fior premonitoriu.
Evident, problema e~te
. prea importantă, pe plan isto-
ric ca şi pe plan psihologic şi
politologic, pentru a-i opune
reflexe .şovine şi a ne aminti
că autorul era - lucru incon-
testabil. o va dovedi pe cîm-
purile de luptă din 1848-1849
- „un bun prieten al rasei
cuceritoare". Avem posibilita-
tea, parcurgîndu-i textul -
scris, am ,prezumat-o iniţ~al , f
cu bună credinJă firească ori-
ginei sale naţionale ' şi inte-
lectuale europene - să in-
tuim . calculele nuanţate fă­
cute de către corifeii nobifî-
mii maghiare din Ungaria,..-
în fruQte cu contele Ştefan .
Szecl:lenyi - şi din Transilva-
nia - în frunte cu :eonţii Te-
lek I ş i cu baronul Wessellenyi
- pentru a-şi'asocia naţiona­
lităţile conlocuitoare, în
prima linie pe români, la ac-
ţiunea dezrobitoare pregătită
de ei împotriva absolutismu-
lui habsburgic, 1
lată 'formula pe care ne-o
dezvăluie Auguste de Ge-
rando în această privln(ă:
„Am dobîndit certitudinea că
nu s-ar putea presupune vreo
ură naţională din partea ete-
rului valah, chiar dacă o ase-
menea ura pare a fi ereditară
în sînul ţărănimii valahe. Cle-
rul se va alătura poporului
maghiar. Şi, pentru a-şi asr-
. gura un viitor mai bun. va
face apel la sprijinul aces-
tuia!" ·
Cit de lesne i se părea,
7
 I
atunci, compatriotului lui coloratură incontestabil libe- leg islativă şi evolutivă , pro-
Descartes, un asemenea salt rală - deş i nu prea cores- gramul politic ş i social, rămî-
al celor două popoare, tie- pund liberalismului mazzi- nea însă Dieta Transilvaniei.
care peste propria lui umbră' nianl - va căuta în 1848 să „Lăsaţi Dieta să-şi ducă mai
proiectată pe ecranul politicii compenseze integrarea poli- departe activitatea ~eparato-
de zece veacuri de istori~I Nu tică a Transilvan iei la Unga- rie căreia i s-a hărăzit ş i să
vor trece nici trei ani de la ria prin măsura socială a dez- facă astfel să dispară, .încetul
formularea acestor gînduri robirii de leg ătu ra de brazdă cu · încetu l, o rice fel de
optimiste şi realitatea va răs­ a ţărănimii. Şi care, după . inegalitate între locuitori i
punde, cu zeci de mii de Ausgleich-ul din 1867 (cînd aceluiaşi pămint. .şi nobili-
mo rţi , la imp rud en ţa unor s-a realizat monarhia dualistă mea maghiară, şi ţărăn imea
asemenea formule. austro-ungară) , începînd cu valahă, sînt cetăţeni i acelu-
Calculele nobilimii ma- . guvernele liberale prezidate iaşi pămint , pentru apărarea
ghiare liberale apreciau că, de contele Gyula f\ndrâssy şi căruia şi una şi alta s-au răz-
iniţial , , putea fi cîştigat de Kalman . Tisza, va agrava ne- boit vreme de atîtea veacuri.
partea revoluţiei ei clerul su- contenit situaţia legală de ca- în destulă . vreme s-au lăsat
perior greco-catol ic, care pitis diminut10 impusă ele- invrăj bite de urile naţio nale:
urma să deschidă astfel dru- mentului românesc şi celor- unirea începută pe cîmpurile
·mul clerului ortodox. „Deş i lalte naţ ionali tăţ i conlocui- de luptă se cuvine cimentată
anevoie se va putea dezbăra toare, oferindu-le în schimb în timp de pace!"
acesta din urmă de influenţa falacioasa compensaţie a Foarte bine! Dar despre ce
confesional ă, a papei grec". egalităţii de drepturi individu- anume unire e vorba?
Ce , înţelege autorul prin Le . ale, ' cu condiţia contopirii în în spiritul , acestor concep-
Pape grec? E vorba probabil masa naţiunii cuceritoare şi
conducătoare. • ţii, autorul consemnează dis-
de Patriarhul ortodox, ecu-
menic, de la Constantinopol, Marcînd etapele puse în cursul rostit recent, în sesiu-
deş i poate fi vorba şi de mi- pract ică ale politicii „libe- nea din luna ianuarie 1843 a
tro poliţii de la Bucureşti şi de rale", autorul consemnează Dietei Transilvaniei, de către
la laşi, destul de influenţi două măsuri legislative luate contele Kemeny Daneş.
asupra clerului o rtodox din în acest sens de căte Dieta „Ac~ste cuvinte, acoperite de
Transilvania şi Ungaria. Transilvaniei : aceea prin aplauzele- adunării înseamnă,
După ce consemnează re-
care, la data de 5 septembrie pentru pătura ţărănească va-
1841 , se îngăduise tuturor lo-
centa polemică purtată între cuitorilor principatului, care lahă, o eră nouă!", apreciază
Gazeta Transilvaniei - înfiin- nu aveau statut nobiliar, să autorul, care adaogă numai-
ţată , i s-a spus autorului, la poată ocupa funcţii publice decît: „Nu ne putem ascunde
Braşov, în anul 1838 - şi un în stat; şi aceea din 16 au- simpatia pe care ne-o inspiră
periodic maghiar din Cluj, gust 1842, prin care aceloraşi naţiunea valahă. Valahii sînt
care dezvăluia constituirea li se îng ăduia să poată obţine un popor de origine latină, ca
unei mişcări tainice de opozi- în proprietate deplină loturi şi noi (de· data aceasta vor-
ţie valahă, îndreptată atît îm-
potriva nobilimii maghiare,' de pămînt. beşte francezul , nu amicul
cit şi împotriva patriciatului •
credincios al rasei cuceri-
săsesc şi probabil surexcitat • toare). Ei nu locuiesc numai
de această acţiune subver- în Ungaria şi în Transilvania,
sivă, Auguste de Gerando nu O extrapoltlre
. fortată ci şi îl1 Basarabia; în Mol-
ezită să-şi afişeze concepţiile dova, în Valahia şi în unele
politice, de data aceasta pe provincii ale Imperiulu i oto-
deplin îrr calitate de „bun Cu o firească îngrijorare, ((lari. aj!Jngînd să numere
prieten al rasei cuceritoare": autorul constată că, şi în circa 1cinci milioane de su-
„Ungurii sînt aceia care re- Transilvania, orientarea poli-
prezintă aici forţa intelectuală
flete". Autorul adaugă numai-
tică şi socială, propulsată de
şi cea cîrmuitoare; limba lor decît faptul că „unele spirite
ideologia Revoluţiei franceze,
este limba de cirmuire; în mî- merge în sensul egalităţii cît generoase (este vorba, fără
inile lor este puterea şi prin mai depline, astfel încît „con- îndoială , de filoromâni] -
limba maghiară, - propovădu­ ceptul de nobil tinde necon- s-au preocupat recent de vii-
ită chiar şi în seminarul de la tenit să-şi piardă străvechea torul acestui neam, atît de
Blaj, se va putea deschide pe şi istorica semnificaţie, în . destrămat şi atît de asuprit
seama. ţărănimii valahe calea Transilvania ca şi aiurea". de atîtea 'veacuri!" Printre
emancipării. Cale qare, din „Ţăranii români, constată 'au- aceste „spi rite generoase'', .
fericire, nu încetează să se torul, au prilejuit această ten-
lărgească necontenit''.
autorul îl pomeneşte pe vesti-
•
dinţă pentru a-şi ridica tot
tul diplomat şi publicist sco-
Este evident că autorul se mai mult nivelul intelectual,
ţian rusofob, David Urquhart,
face • aici ecoul concepţiilor educativ, social şi economic".
politice ale nobilimii liberale Instituţ ia „ revoluţionară" care, într-un număr recent
magh iare, con c epţii ca re, care, în concepţia nobilimii din publicaţia lui · documen-
pornind de la un m ănunch i maghiare liberale, urma să tară periodică i nti tulată The
de idei politice şi sociale de aducă la îndeplinire, pe cale Portofolio, preconizase con-
•
•
8 I
\
 •
•
•

I •
stituirea fa. Dunărea de Jos a arătîndu-i o pungă: „Dom-
unei republici fe derat ive nia-Ta eşti ăla de minţeşti
avînd ca nucleu Prineipatefe .. •

Române. Stat căruia ţarul,

pentru parale?"
,.. ... . '
tncerc1nd o ps1holog1e su- '
într-un etan de mărinimie, mară a ţăranului român din
i-ar fi cedat Basarabia, iar ·Transilvania', autorul scrie că,
împăratu l Ferdinand, ·de. fa „în vreme ce maghiarul obiş­
ViE!na, Transilvania! Descum- nuiej te să-şi descarce într-o • Gh. Iancu, G. Clpălanu -
pănit, autorul se mulţumeşte clipa ar.zătoarea minie, româ- LA CONSOLIDATION DE L'U·
să califice proiectele lu i Ur- nul şi-o ascunde şi se mulţu­ NION DE LA TRANSYt.VANIE
ET D .E LA ROOMANIE ·
quhart „exce.n trice " ! „Nici meşte să murmure priAtre (1918-1919). TEMOIGNAGES
chiar curtea de fa 'Viena - dinţi : Ţine minte! (tene men- FRANGAIS.
scrie Auguste de Gerando - teml). Cînd i se iveşte prile- Editura enciclopedică, Bµcu-
nu poate 1dispune de soarta jul, nu ţia uita să se răzbune. reşti, 1990J 330 pp.: acte in limba
franceză oin surse franceze sau
Transilvaniei, . fără de asenti- .Un proverb maghiar spune române, ce acoperă perioada 8 oc-
mentul celor două Diete, cea chiar: Fereşte-te de ţine tombrie/20 noiembrie 1918 - 28 iu-
mag hiară de fa Bratislava şi mintf!". ire 1919.
cea transilvană de ~· Cluj. Auguste de Gerando a trăit • Mlhall Manollescu. - DIC-
Dacă trebu ie neapărat să destul - a murit în anul 1894 TATUL DE LA VIE~A. MEMORII.
constituim o federaţie, atunci' - ca .să priceapă destul de. IULIE-AUGUST 1940' (ediţie îngri-
jită, note, postfaţ ă şi indice de Va-
s-o extindem de la. Dunărea limpede ce · se putea alege leriu Dinu).
mijlocie la Dunărea de Jos şi din extrapolarea tot mai for- Editura enciclopedică, Bucu·
să-i integrăm şi pe cei două · ţată a crezului nobiliar libe- reştl, 1991 . 358 pp„ 120 lei: măr­
milioane de români din Prin- . ral, căruia el i se făcuse turia celui căruia destinul i-a im-
pus dramatica misiune de a
cipate în Imperiul habsbur- ecou l în preţioasa lui luerare. semna. ih numele guvernului, ce-
gic; imperiu care, orientat Combatant din prima clipă în darea tempo rară a Ar,dealului de
astfel de la Marea Adriatică , cadrele oştirii ' revoluţionare Nord ( M aga zin is tor ic, nr .
la Marea Neagră, ar putea maghiare împotriva trupelor 8-10/1985).
căpăta sprijinul diplomatic al habsburgice, în 18481 el va fi ·
' .
• Dan Grigorescu - IDEE
SENSIBILIT~TE. DIRECŢII I
11
Fra_nţei regelui Lou is-Phi- rănit şi va izbuti să ajungă la
• TENDINŢE IN ARTA ROM -
lippe". Dresda, unde va aştepta des- ~EASCA CONTEMPORANA.
Surprindem astei, in nuce, tul ·de mult îngăduinţa să se · Editura Meridiane, . Bucureşti,
un proiect - asimetric - de înapoieze în Transill,'.ania. 1991, 84 pp„ 290 lei: o încercare
remaniere teritorială a ţinutu- de recompunere a imaginii artei
C ăci între timp, soacra · lui, româneşti din ultima jumătate de
~ ritor din Europa centrală şi vestita contesă Blanka Teleki secol, bogat ilustrată.
răsăriteană, proiect a cărui de Szek, fusese implicată • LA GUERRE ET LA MON·
ipostază finală va fi celel5ra într-un complot pus de sigu- TAGNE DANS L'HISTOIRE DES
lucrare, de geppolitică a tugo- ranţa vieneză în legătură cu ROUMAINS (cuvint înainte: gene-
janului Aurel C. Popovici, Die tentativa de asasinat între- ral-maior ton Safta; coordonatori:
verei nigten Staaten von col. dr. Nlcolae CIQbanu; col. Ion
prinsă împotriva tînărului îm- Cristea; mr. dr. Ştefan Pâslaru).
Gr6ss-6sterreich (Statele păral Franz- Iosif, la data de Editura militară, . B4cu.reşt_i,
Unite ale Austriei Mari), tiJ5ă­ 11 /23 februarie 1853, de că- 1991, 320 pp.: P,ag1n1 din istoria
rită ta Leipzig în anu I 1906. . tre croitorul militar Libanyi". militară a rom.ân1lor ilustrind rolul
muntelui în acţiunile .de apărare.
Coborîtori di.n români, în lucrarea lui, ret ipărită în
• Ion Frunzettl - ARTA RO·
scrie Auguste de Gerando, 1847 şi 1850 şi tradusă şi în MANEASCA ÎN ' SECOLUL XIX
românii sînt inteligenţi şi spi- limba germană sub tiţlul de (~uvint înainte de Dan Gri-
rituali, Je place şi muzica şi Sie/:JenbOrgen· und seine Ge- gorescu). •
poezia. Alte popoare î( consi- wohner (Lepizig, 1845)1 Au~ Editura Meridiane, Bucureşti,
deră leneşi . Dar, scrie auto-
1991, 464 pp., 66 lei: volumul reu-
guste de GerafldO ne dă sufi- . neşte unele d1nt(e cele mai impor-
rul, „atunci cînd alt.ci nev a ciente date istorice pe seama tante contribuţii ale autorului la
trage folos de pe urma trude- românilor ş1 pQlitice· pe cercetarea artei româneşti din se-
loţ lui, omul nu-şi mai încleş­ seama nobilimii maghiare li- colul trecut. •
tează puterile spre muncă". berale ca să ne facă să uităm • Mihai Gramatopol - AR·
Vorbăreţi şi prietenoşi, româ- · TELE MINIATURALE fN ANTI-
·Că, · aşa cum l-a caracterizat CHITATE.
nii sînt cit se poate de ospita- Nicolae Iorga, a fost un bun Editura Meridiane, . Bucureşti,
lieri şi deosebit de politicoşi, 1991 , 464 pp., 98 lei: o carte care
dar şi de mucaliţi. Şi autorul prieten al rasei cuceritoare. fşi profune să abordeze, unitar.
citează cazul unui ţăran ro- Dar cit de folositoare ne pot fi cele op domenii ale artelor minia-
•
unele date înserate d~ acest turale: gliptica, sticlăria, podoa-
mân silit să angajeze un fis- bele, monedele. toreutica, statue-
carăş (avocat) de la Baia · bun -prieten al neamului, Te-. tele de bronz, cele de teracotă, fii·
. Mare, oăruia i s-a adresat, leki din .care a făcut partel • deşurile. ·

9
 •"~
"I ntre cetăţile medievale ale Transilva-
niei, Sighişoara (:Onstituie, în multe pri-
vinţe o excepţie. Locuită -în totalitate şi în
pe rmanenţă, ea a reprezentat şi reprezintă
un autentic oraş-muzeu - un muzeu viu ·
însă, în care ·clădlnle - turnuri, biserici,
şcoli , case de locuit, cu grădtni şi curţi as-
cunse de porţi cu arcade şi"încastrate in zid ·
- străzile şi pieţele redau atmosfera vechi-
lor burguri germane .şi nota de specificitate
impri mată de convieţuirea saşi lor cu cele-
lalte grupuri etnice din Transilvania, ş1 în
prin1u1 rind cu populaţia romăneasca. din-
totdeauna majoritara.
Potrivit tradiţiei cronicăreşti a saşilor (Ma-
gazin istoric, nr. 12/1975), o raşul a fost în-
temeiat la finele veacului al XII-iea: 1191,
după cronica lui Georg Krauss; 1198, potri-
vit lui Johann Troster (Das alt und neu teut-
sche Dacia). Documentar, cetatea Sighlşoa- ·
re1 este atestată abia în anul 1280, sub nu-
mele de Castrum Sex (poate după numele
' pîr'iului Saeş, care o ştrăbate, poate după
forma ei hexagonală). lncă din primii ani ai
existenţei saj,e. localitatea a cunoscut o dez-
i voltare i mpetuoasă · în anul 1298, o indul-
'
•
•
•
•
s.o.s.
I
• •
PENTRU MONUMENTELE
•
•
Arh. GHEORGHE IONAŞCU,
,
•
------- · --------~--
genţă papal ă o numeşte Schespurch, deci,
localitatea avea recunoscută calitatea de
oraş; în anul 1367, i se spunea Civitas de
Seguswar, iar în anul 1435, în documente
apare ş i denumirea rom ânească, Sighişoara.
Localitatea era, de fapt, alcătuită din două
mari părţi, aflate permanent în strînsă rela-
ţie: cetatea p ropriu-zisă, numită şi Oraşul de
Sus şi aşezarea de la poalele ei - Oraşul de
Jos. Partea de sus a Sighişoarei a fost con-
struită pe un deal lung de 850 m şi înalt de
425 m, după sistemul a două străzi paralele
(zweistrassensystem). Poziţia ei înaltă domi-
nînd Valea Tîrnavei ş i oarecum apărată de
celelalte dealuri conferă expresivitate silue-
tei, perspectivă privirii şi, ceea ce era deose-
bit de important în epoca med ievală, o anu-
mită sigu ranţă locuitorilor în faţa posibililor
agresori. ' .
O raşul de Jos, a cărui urbanizare ~ste de
dată mai recentă (sec. XIV-XV), şi-a dezvol-
tat reţeaua stradală în jurul p ieţei comercia-
le (Markplatz). Locuitorii săi erau săteni ve-
niţi din satele înconjurătoare, dar şi din Ora- .
şui de Sus, .cînd densitatea de locuire a
acestuia a ~rescut, stinghefind activitatea
J
SIGHIŞOAREI · ·
•
·MIHAI ARSENE
, •
•
'
•
 • •
meşteşugarilor- de acolo. Spre deosebire de
cetate. ·oraşul de Jos nu avea. fortificaţii; era
apărat de turnuri şi porţi puter.nfce care ·în-
chideau accesul spre piaţa centrală. Doar
biserica sr. Anton, cunoscută şi sub denu-
mirea Biserica Spitalului, era înconjurată de
zid.
O semn i ficaţie deosebită în rînduJ vestigii-
lor Sighişoarei are Turnul cu Ceas, atît ca
simbol af statutului şi privilegiilor acordate
locuitorilor, cit şi ca muzeu de istorie al ora-
şului , calitate pe care o îndeplineşte din
1898-1899.
Arhitectonica Sighişoarei este tipic să­
sească, deşi localitatea nu s-a dezvoltat,
după un plan anume ci s-a extins prin .adău­
girea caselor una alteia într-o aliniere speci-
fică aşezărilor coloniştilor:. Deşi în cursul
primelor secole de. existenţă a aşezării, locu-
irea a fost preponderent săsească, celelalte
. etnii din Tra.nsilvania au fost, de asemenea,
prezente în oraş. între ele, românii - multe
monumente din oraş atestind prezenta aces-
tora. Menţionăm Casa Vlad Oracul; acesta,
fiu ai lui Mircea cel Bătrîn , şi-a avut vreme
de 5 ani reşedinţa în Sighişoara, în calitate
de comandant al frpntierei sudice transil-
vane. Aici a bătut şi monede, în „haraghia"
pe care a înfiinţat-o el însuşi. în casa păs­
trată şi astăzi s-a născut probabil şi - în
orice caz - a petrecut primii cinci ani ai
vieţii viitorul Vlad Ţepeş (Magazin istoric, nr.
3/ 1974) .
E~ istă desigur multe monumente istorice
în Sighişoara. De fapt, la Sighişoara trecutul
este evocat de tot ceea ce s-a construit de-a
lungul timpului: de străduţele pavate cu pia-
tră de rîu, în şerpui rea lor de-a lungul trase-
elor strîmbe ale ~( ne)alinierif caselor, de ne-
regularităţile zidurilor şi intrîndurilor, de jo-
cul streşin ilor şi coamelor clădirilo r pe un
teren accidentat, dar pus în valoare cu iscu-
sinţă, prin evidenţierea d iferenţ elor ~e nivel
de turnurille ce străpung înălţimile, de scă­
rile, contraforturile, arcele ce unesc casele,
de coloritul viu al faţade lor.
I România nu s-a numărat printre semnatarii
in păcate, tocmai acest farmec şi notă
D aparte ale oraşul ui tind să îmbrace,
tot mai insistent, culoarea sumbră a degra-
dării. Monumentele Sighişoarei sînt amenin-
ţate de distrugere. Cauzele sînt multiple,
tnainte de toate, îm bătrînirea firească a clă­
dirilor, povara tot mai gre~ de purtat a celor
peste şapte veacuri de existentă a oraşului.
Apo1, dintr-o calitate locuirea permanentă
s-a transform at în ,contrariul ei, generaţiile •
succesive de locatari ai .diferitelor clăd i ri au
contribuit la uzura fizică a locuinţelor; repa-
raţiile, făcute adesea cu evitarea consultării
specialiştilor, la voia ,intîmplării şi inspiraţiei ,
au diminuat valoarea arhite<;tonică origi-
nară, dacă„ nu au distrus-o cu totul. Masiva
plecare a vechilor locuitori ai Sighişoarei -
Nfli - a avut darul de a lăsa multe case în
pirialre şi în asemenea cazuri degradarea
~ produs rapid: în altele, noii locatari -
•
nelegati sentimeotal de valoarea istorică ori
artistică a imobilelor ş i adesea · insu_ficient
familiarizaţ i cu cerirrţele vieţii (Jrbane, (prin-
tre noii locatari se număraµ şi numeroşi
romi) - au produs .noi şi noi distrugeri.
Dar peste toate s-a Jmpus lipsa de grijă şi
de sprijin a autorităţilor. în pofida vorbelor
mari d~s pre p,atrimoniul istoric şi arhitectu·
ral al ţării, în pofida chiar a unei reglemen-
tări privind protejarea acestui patrimoniu,
vechiul regim a tratat cu o condam.nabilă in-
diferentă tocmai acest aspect al ocrotirii
monumentelor istorice. Aşa se face că efor-
turile Direcţiei Monumentelor jstorice de
realizare a docume ntaţiei necesare privind
un program complex şi coerent de cotlser-
vare a patrimoniului cultural (Ei vorba îndeo-
sebi de, cel arhitectural) şi artistic a răm as,
cu mici excepţii , pe hîrtie. ExcepţHle au fost
în perioada fastă de reconsiderare a valori-
lor istorice şi culturale naţionale de la înce-
putul anilor '70, după carş lipsa acută de
fonduri, dar şi de speciaHşti în număr sufi-
cient, a. determinat o tot~mai lentă activitate
în acest sens. Desfiinţarea Direcţiei Patri-
moniului Cultural National şi transformarea
et într-o simplă direcţ ie . în Consillul Culturii
şi Educaţiei Socialiste a determinat, practic.
abandonarea tuturor proiectelor. de prote-
' }are a monume·ntelor şi şlsturilor' Istorice, cu
excepţia cîtorva, considerate de interes na-
ţional; Sighişoara - cu caracteristicile sale
de burg medieval - nu intra în rîndul aces-
tora.
Trista soartă a monumentelor istorice şi
de t1rtă din ţara ooastră s-a datorat în bună
măsură şi „alergiei" la ideea cooperării in- '
ternaţionale a oficialităţilor româneşti din
acea pe rioadă. Dupa cîteva încercări de co-
operare, prin anii '70, cu UNESCO (exemplu
cel mai grăitor îl constituie în această pri-
vinţă studiile privind monumeotele Istorice
şi de cult din nordul Moldovei, realizate cu
concursul unor spec ialişti străini), odată cu
declanşarea „min irevoluţiei culturale" ceau-
şiste, colaborarea a fost sistată. Astfel că
' Convenţiei privind protecţia patrimoniului
cultural mondial, adoptată la 16.05,1972 şi
intrată în vigoare la 17.12.1975.
Evenimentele din decembriş '89 au des-
chis României noi perspective. La începutul
anului 1990, România a aderat la amintita
convenţie privind protecti!f p~~rimoniului ,
angajîndu-se să respecte principule de func-
ţionare ale acestui organism,
•
"I n multitudinea monumentelor a căror
salvare se impunea cu stringenţă (sem-
nalate şi în paginile revistei Magazin istoric,
nr. 1, 2, 3, 4, 9, 11/1990 şi 7, 8/1991) s-a în-
scris şi cel al Sighişoarei - un autentic mu-
zeu vru, după c um am precizat. La data de
18' februarie 1991, la propunerea Primăriei
din Sighişoara, Comisia _Parlamer:itară pe~­
tru Adm lnlstraţie Centrala, Amena1area Teri-
toriului şi Urbanism a organizat o largă con-
11
 sultare a 1 instituţiilor cu atribuţii şi răspun­
deri în probleme privind restaurarea şi con-
servarea patrimoniului, pentru qăsirea unor
soluţii de salvare a Sighişoarei. ln urma an-
gajamentului asumat cu prilejul acestei con-
sultări, Comisia Nafională a României pen-
tru UNESCO, în virtutea statutului şi atribu-
' ţiilor ce-i revin, a iniţiat o consultare prelimi-
nară la Sighişoara, cu participarea celor mş i
importante instituţii speciaJizate în domeniu.
Ea a avut loc între 17-19 iunie 1991 sub
forma unui simpozion ştiinţific intitulat
„s.o.s. SIGH I ŞOARA "; participanţii (Comi-
sia Naţiona lă UNESCO. Ministerul Culturii,·
Departamentul pentru Urbanism şi Amena-
jarea Teritoriului (OUAT) Comisia Naţional ă
a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor
Istorice, Institutul de arhitectură, Primă ria şi
Muzeul d1n Sighişoara. Uniunea Arh i tecţilor,
'Forumul Democrat al Germanilor din
România, precum şi alte instituţii speciali-
zate în proiect~ri şi construcţii) au evidenţiat
valoarea artistică deosebită a monumentelor
• Sighişoarei şi necesitatea introducerii ofi-
ciale a acestui ansamblu urban în circuitul
protecţiei mondiale a patrimoniului cultural.
fn acest. sens s-a decis elaborarea, într-un
termen cit mai scurt. a documentaţiei com-
plete privind reabilitarea zonei istorice a Si-
ghişoarei pentru a constitui obiect al pro-
gramului de participare şi expertiză interna-
ţională sub egida UNESCO.
Specialişti ai diverselor i~stituţii menţio­
nate s-au constituit într-o comisie interdisci-
plinară pentru elaborarea acestui · studiu.
spre a fi înaintat UNESCO. la 2 iulie 1991,
această comisie s-a reunit într-o ·primă Jntîl-
nire de lucru in vederea stabilirii metodolo-
giei elaborării studiului amintit. S-a subliniat
necesitat€la elaborării coordonate a planului
de urbanism general al ora$ului Sighişoara
şi a studiului de delimitare a zonelor prote-
jate, convenindu-se ca ·ambele să se execute
la Proiect Mureş, pînă la data de 30 august
1991 . . ,
Un plan, poate, prea ambiţios , mai ales în
ce priveşte termenele, căci iată la data re-
dactării .acestui articol (octombrie 1991) cele
două studii nu au ajuns încă în posesia co-
manditarilor - Departamentul pentru Urba-·
nism şi Amenajarea Teritoriului şi Direcţia
Monumentelor. ·Ans~mblurilor şi Siturilor Is-
• torice. Să sperăm că nu va rămîne doar o
iniţiaJivă platonică - una din multele de
acest fel iniţiate în deceniile• tr~cute . Nu atît
pentru dificul tăţile unei întreprinderi atîl de
• • complexe, cit pentru faptul că eforturile -
oricît de mari - se justifică prin însăşi va-
loarea de patrimoniu a acestei aşezărî. Ca şi
prin răspunderea Ge revine tuturor celor im-
plicaţi în acest proiect. •
•

I
. Un burg in inima Trans1/vanle1
ln p. 1O:Celate6 Sighişoara într-o gravură dtn cronica
lui Johann Troster. Noua s1 vechea Dacia germană
 •

• • •
• _,
• •
mai puţ i n de 141 ed iţi i . Tradusă separat în
" fiecare din principate, lucrarea a jucat un rol
UN MANUAL •
ŞCOLAR important în făurirea unui orizont identic în
rîndurile şcolarilor româr:ii din cele trei prin-
cipate, contribuind şi pe această cale la
consolidarea conştiinţei uni t ăţii naţionale a
•
ÎN
..
SLUJBA acestora. Acest aspect, urmărit de tr~ ucă­
torii şi editorii respectivei lucrări, este evi-
'•
denţiat şi de felul în care două capito le ale
lucrării originare au fost adaptate reali tăţilor
UNITĂ"fll geografice, istorice şi politice româneşt i.
Lucrarea a fost tradusă mai întîi în Tran-
- silvania, în anul 1837, cu titlul Preatenul sau·
voitorul de bine al pruncilor şi al tinerimii
ROMÂNILOR româneş ti. în pagina de titl u se arată că lu-
, crarea reprezenta „o carte de citire foarte
•
folositoare ... pre · sama şcoalelo r şi a noro-
dului românesc", precizîndu-se că traduce-
rea era făcută· „din nemţie spre românie", de
s·ARBU 8. BERCEANU l.M. Mekeşi , „paroh evanghelicesc c;:te la
Ruscioriu", t i părirea făcîn du-se „în tipogra.-
' fia moşteaniilor [urmaşilor] lui M. de Hoh-
• meister, Sibii", viza de imprimatur fiind dată
de autorităţi la 1 septembrie 1837. I

N ouă ani mai tîrziu, lucrarea a fost tra-

DPIETENOA T INEPIMEI
. . • dusă ş i în Ţa ra Româ nească, unde a purtat
titlul Prieţenul tinerimei, ~ carte de citire
O KAPTE DB qE1'1PE pentru şcoalele populare. Traducerea er.a
realizată , conform Indicaţiilor de pe 'pagina
IlEN'fPi. UIKOAAEAE HOIIMAPE de titlu, de „ 1.K.P:" (iniţiale sub care tre.buie
\ ' DB
să citim numele lui I. C. Paulescu, harn ic al-
cătu itor ~de manuale în acea perioadă) , pri-
mele trei ediţii (1846-1850) apărînd în tipo·-
r. O. B lt\lll(lEN. grafia lu'i C.A. Rosetti şi Vinterhalder, iar ur-
111ătoarele ·trei (]853-1856). în tipografia lui
r Ferdinand Om. lnc ă· un amănunt important:
lucrarea era ti pă rită cu sprijinul material al
•. „. „. Asociaţiei llterar.e (cum era cunoscută înde-
obşte Asociaţia pentru înaintarea literaturii
româneşti) . înteme iată la 1 martie 1845 Clin
! i niţiativa unui comitet general form~t din G.
G.· Filipescu, Şt. Golescu, Iancu Vacărescu
şi Ion Voinescu I! şi care a militat pentru
unificarea culturală, avînd colaboratori din
· toate cele trei ţări române şi întemeind chiar
• sucursale în Moldova şi Transilvania. Printre
. l .
membrii ei s-au numărat ·N. Bălcescu , D.
Bolintineanu, Gr. Alecsandrescu, I. Gh ica
•
• etc. Deviza Asoci aţiei era „în unire puterea"
- emblemă ce apare şi pe pagina de titlul a
ce1or şase ed iţ ii.
• .I ' ln 1856, lucrarea a apărut ş i în Moldovâ .
.6lSKlSPE~I. · traducerea (cea mai bună din punct de ve-
• dere literar) fiind asigurată de G. Meledon .
Trnr1.1f1.1 Jt1 k. ..t. Pocni· „ Bt•r•.r x.u• ••· Titlul lucrarii era Prietenul tinerime;, carte de
I
t S..6. cetire pentru şcoatele popularr:t, îngrij itorii
•
' primei ediţii fiind Theodor Codrescu şi Di-
mitrie Gusti. în 1862 apărea a doua ed iţ ie.
Pe la jumătatea s~colului . XIX, în şcolile Lucrarea originară, fiif\d. germană se refe-
din cele trei ţări române a fost folosită, în rea precu mpănitor la realităţi germane. Edi--
adaptare romanească, ca manual de citire, o torii români nu s-au mulţumit cu o tradu-
carte cu o structură .eociclopedică elemen-
tară, a unu i autor german, Fridri'ch Philipp .
cere, ci au căutat să găsească soluţii pentru
· Wlrms~n . intitulată Der deutsche ein Lese- .ădaptarea conţinutului ei la specificul geo-
bvch fur Volkscţl uler (Prie\enul tinerimii grafic şi istoric al celor trei ţări române. şi
germane, o carte pentru şco l ile populare). au făcut-o de. o manieră originală, în aşa fel,
foarte răspindită în epocă, înregistrînd nu .incit să sublinieze atît identitatea fi ecăreia

• , 13

dintre cele trei ţări, cît ş i legătu rile ce le
uneau. . .
· Astfel, în capitolul Despre Europa, al edi-
ţ iei tran'silvane, enumerînd ţările continentu-
lui, l.M. Mekeşi începea descrierea lor cu
,,Ardealul, patria noastr.ă, care întru h otărîşul
cel de călre răsări t al împărăţi ei cei ·austria-
ticeşti zece". Iar în capitolul u rmător„ rezer-
vat. Transilvaniei, se arată că ea „se hotă­
reaşte {mărgineşte] de cătră răsări t cu Mo l-:
dova, de c"ătră mrazăZ i'cu Ţara Românească,
de cătră apus cu Ţara Ungurească de cătră
tniazăn oapte cu Ţar,a. Ungur.eascâ, şi cu Bu-
covina. Apele ceale mai de frunte ale Ardea-
lului, care toate întrînsul izvă'răsc, şi mai în
Ţara Ungurească, mai în Ţara Româ-
nească„. tună". Vorbind, apoi, ,despre locui-
torli acestui principat, traducătorul enumera
naţiile sau neamurile; .,ceale' tri.„ cu privile-
ghie", alături de care adăuga cel~lal te nea-
muri,
'
precizînd că „întru toate .sînt rumânii
cu mai mare num ăr".
începind chiar cu prima ediţie din Ţa ra
Românească, autorul acesteia aşeza, alături
de cele 21 de ţ~ri europene din ediţ ia ger-
mană, un al 22-lea, „Româniea, formînd d oă
•
prinţipate independenţi .i sub suzeranita.tea
Marelui sultan, ad~că: Româniea proprie, cu
capitala Bucureşti şi Moldova, cu C(!pitala
laşi. Aste ţări sînt aşezate pe malul stîng al
D unării şi se mărginesc de toate părţ ile cu
statele celor trei fmpăraţi europeni~ Austria,
Rusia şi Turcia". Intre vec!ni era menţionată
in p . 13: coperta primei elJiţll bucureştene e Prietenului tinerimii - · lucrare răspindită in tot cuprinsul românesc
Copii români din Orşova, Benei, (eşind
14
'·
Transilvania, care „acum formează stat de
sine ş i se cîrmuieşti deosebi". Ediţiile din
Ţara Ro m ânească - exceptînd cele tipărite
în anii cînd. a9easta s-a aflat sub ocupaţie -
afirmau, aşadar, începînd cu învăţămîntul
elementar, atît unitatea principatelor, ca
state independente cu numele Rom,ânia, cit
ş i ex iste nţa· d istin ctă a Transilvaniei în ca-
drul monarhiei habsburgice. Iar capitolul ur-
mător, rezervat Ţării . Româneşti avea titlul
România în parte.
Ed iţiile din Moldova rezervă acest al doi-
lea capitol nu Moldovei, nu ambelor princi-
pate româneşti , ci tuturor ţărilor române, in-
titulindu-1 chiar Despre ţările române: „Ţă­
rile în care locu;m astăzi noi, românii - se
a rată în
ac~st capitol -, se numeau CJin ve-
chime Dacia ş i se întinde de la îi.sa în Ţara
U ngurească pîn.ă în Dunăre, şi de la izvoa-
rele Nistrulu i în Galiţiea, pînă la gura lui în
Marea N eag ră „. Aşadar, din Oaciea cea
mare s-au făcu t trei ·staturi mai mici. adecă:
T ransilvania, Valahia şi Moldova".
Cele nouă ed iţii româneşti dovedes.c o
răspînd i re deosebi.t de larg ă a manualului în
1 rîndul tineretului şcolar. Lucra·rea ·a ·pus la
îndemina şco l arilor un material instructiv
bogat şi de nivel european - acelaşi pentru
întregul teritoriu românesc - şi a cultivat, în
forme specifice, .desigur. tinînd seama de
part icu l arităţile politice ale fiecărui princi-
pat, ideea unităţii româneşti. • · .
• •
de le şcoelă - gravură
-
de Raflet, din enul 1837
'
 • .f • I
'
•
I

Continuăm să prezentăm cltltorllor alte importante documente diplpmatice

din arhivele britanice, conţlnind Inform aţii preţioase
privitoare la Istoria românllor. Rămase pînă acum inedite.
I ca şi acelea semnalate în primul nostru arţlcol
(Magazin istoric, nr. 1/ 1992),
documentele descoperfte în arhivele britanice
· vin să contureze o Imagine mal com plexă •
despre ceea ce insemna locul românli'or
• in Istoria europeană de la începutul sec. XVII I,
I
cu unele precizări şi nuanţări din c~le mal Interesante. •
...
" ·~ Jl-.

c
-·
:I
~
„
:r
-·~
-
(D

O'
-·
"!'I

&t
::s
BRÎNCOVEANU
,
ŞI STOLNICUL CANTACUZINO
,
n
(D
-·
• !
.
IN COR.ESPONDENŢA DIPLOMATICĂ INEDITA
A

,.
ăscoala curuţilor, in-
R.cheiată prin capitula-
rea lor la Satu Mare (26 apri-
lie 1711) şi pribegia principe-
lui transilvan Francisc Ra-
koczi 11 peste hotare, pusa.
Tn imagine: decapitarea domnito-
rului Constantin Brîncoveanu şi a ce-
lor petru fii ai săi (după o pictură pe
un vaa de emall).
• •
P'AU·L ·CERNOVODEANU
'
,
• • •
capăt doar vremelnic încer- . şi a răsturnării echilibrului
cărilor cu care se confrunta
Constantin Brâncoveanu, căci
politic din sud-estul Europei,
otoman ii considerîndu- i
deindată el a fost pus în faţa acum pe ruşi cei mai pericu-
unor complicaţii şi mai mari. loşi adversari ai lor. Monar-
A cestea au izvorît din rupe- hul suedez. refugiat la Ti-
rea relaţiilor . dintre Poartă şi ghina (Bender), împreună cu
Rusia, ca urmare a îtifrîngerii hatmanul cazacilor Ivan Ma-
suferite de Carol XII al Sue- zeppa, bucurîndu-se şi de
diei la Poltava (8 iulie 1709) concursul Franţe i, au uneltit

• • 15
•

permanent la Poartă, cu sco-
pul declanşării unei confrun-
tări ruso-otomane. Acest fapt'
a constituit un mare pellicol
pentru Brîncoveanu şi Canta-
cuzini, aliaţi de teină ai ţaru­
lui Petru cel Mare,· ·cu care,
de mai multă vreme, întreţi­
neau o susţinută corespon-
dentă secretă. ·
Deşi războiul a fost decla-
rat de turci la ' 28 noiembrie
171 O, ostilităţi le nu s-au de-
clan şa t imediat. Dregătorii
Porţii au aflat însă despre le:
găturrle tainice dintre Brînco-
veanu şi ţarul rus în urma
trădării comise de hatmanul
Mazeppa, prin intermediul
căruia se făcuse schimbul de
scrisori între domnul mun-
tean şi Petru cel Mare şi can-
celarii imperiali Ge lovin şi •
Go lovkin, şi au hot ărît să ia
m ăsuri de sup raveg h er e ·
strictă. Astfel, au hotărît să
trimită în Moldova ca domn
de „război " pe Dimitrie CaQ-
temir, cunoscut la Istanbul ca
d uşman al lui Brîncovean u,
acest~ primind sarcina să-l
supravegheze • pe domnul .
muntean spre a-l împiedica
s ă treacă de partea ruşi lor şi
în final să-l aresteze ş i să-l
trimită la Poartă. Otomanii au
comis, fără să ştie, o eroare
capitală: în pofida duşmăniei
pe care o purta lui Brînco-
veanu, Cantemir era în reali-
tate un adversar înverşunat al
Porţii şi a îmbrăţişat numai-
deci t cauza creştină. Semna-
rea tratatului de alianţă de 1a
Luţk (13/24 aprilie 1711) intre
Moldova şi Rusia (vezi Maga-
zin isloric, nr. 10/1 973), i-a
descumpănit pe otomani şi
alia! ir lor tătari, dar l-a pus pe
domnul mu.ntean în tr-o situa-
ţ ie extrem de delicată. Din
pricina ameninţării oştirii ma-
relui vizir Mehmed Baltagi,
care se apropia de g ran iţele
principatului muntean, Brin-
coveanu nu se putea alătura
imediat ţarului rus. Cantemir
• însuşi nu-şi făcuse cunoscută
noua orientare
•
decît după
• •
in-
trarea trupelor ruse 1n Mol-
dova. Acest moment este co-
mentat în raportul din 26 iu-
nie 171 1 al rezidentului brita-
nic la Tighina, căpitanul Ja-
mes Jefferyes. trimis pe lingă
Carol XII . Raportul era desti -
nat Secretariatului de stat d in
'
• •
'
I
16
• •
, •
Londra, dar
•
conţinu tul lui fu- pacea, chiar acolo, în
- tabăra
sese adus şi la cunoşt i nţa de pe Prut · (la 12/23 iulie),
amba,sadorului de la Istanbul, pierzînd Azovul ş i urmînd să
Sir Robert Sutton. „Această părăsească Moldova, urmat
acţiune - scria Jefferyes - de nefericitul ei. domn Cante-
a avut un aşa mare efect aşu­ mir, plecat pentru totdeauna
pra locuitorilor din Moldova, în pribegie (Magazin istoric,
încft domnul, împreunŞ cu nr. 10/1973).
dregătorii de frunte ai ţării,
, au trecut de partea ruşilor şi entru Brîncoveanu, în-
[ei} bănuiau foarte mult pe
domnul Ţării Româneş ti că a
P
frîngerea ţarului, adău­
gindu-se defecţiunii lui Toma
şi urmat sau va urma acest Cantacuzino, a f ost de- a
exemplu". (British Library. dreptul n efas t ă . · B ăhuie lil e
Additional Mss. 37 358, f. Porţii privind nesinceritatea
351). • lui au început să planeze mai
•
·Acest pas nu fusese şi nici grav ca oriclnd; iar singurele
n-a mai fost făcut de către dar slabele sale speranţe se
domnitoru l muntean , î n ·înd rep tau, zadarn ic, căt re
schimb, nerăbdătorul şi im- Habsburg~ Această situaţie
prudentul 'spătar Toma Can-, nu a scăpat atenţiei cercuri-
tacuzino, aflat în taţ>ăra dom- lor diplomatice engleze. lată
nului la Urlaţi, s-a grăbit să şi cîteva exemple. ·
treacă la ruş i în fruntea unui Reproducînd informaţ ii l e
steag de călăreţi şi a altor ci- obţinute de la Charles Whit-
teva căpetenii ale oştirii. Deşi worth. rezidentul englez la
această acţiune se desfăşu­ curtea ţa ru lui i ntre an ii
rase fără asentimentul lui în 1708-1712, date procurate
contextul apărut ca urmare a prin intermediul lui Sir Fran-
•eşecului militar al lui Petru cis Palmes, ambasadorul en-
cel Mare, consecinţele necu- glez la Viena (1709- 1712). Sir
getatului act a l , spăt arului Robert Sutton a trimis un ra-
Cantacuzino aveau să fie su- port Secretariatului de stat, la
portate de către domnitorul 19 august 1711 , din care ci-
Brincoveanu. Fuga la ruş i a tăm : „Scrisori de la domnul
spătarului este consemnată Ţării Româneşti, din 31 iulie
într- un raport din 16 iulie şi ~ ·august (ce reprezintă o
1711 adresat de Sir Robert corespondenţă ţinută aici [la
Sutton secretarului de stat. Viena) in mare taină1), con-
lord Darmouth, din care ci- firmă în general ştirile pri-
tăm acest pasaj: „ Domnul mite mai înainte despre o vie-
Toma Cantacuzino, nepotul . torie turcească şi incheier~
domnului Ţării Româneşti şi păcii, dar principalele (ei)
spătar sau comandant de prevederi sini menţionate
oşti, fiind trimis cu un corp
de 3 OOO de oameni în tabăra
într-un chip mai îndoielnic,
cu «Se spune». 1(1 1nche1erea. - '
turcească (în realitate, în ta- ultimei sale scrisori, el [dom-
băra munteană de la Urlaţi), nul] se exprimă într-un mod
a găsit prilejul de a trece cu ·cu totul semnificativ. «E o
40 ·sau 50 (!) de oameni la I treabă proastă că mos·coviţii
moscoviţi şi atÎt el cit şi Di- au fost silîţi să facă o ·pace
mitrie Cantemir se află amîn- atit de potrivnică intereselor
doi în lagărul lor (al ruşilor), lor». Vă redau propriile sale
pe lingă [mai mulţi) moldo- cuvinte şi trebuie doar să
veni, munteni bulgari şi alţi adaog că şcest domn este de
veniţi la ei din Rumelia" (Pu-
blic Record Office, State Pa- ' De pildă, textul scrisorii lui Brin-
pers, fondul turkey, dos. coveanu adresat in limba italiană din
Tlrgovişte, la 31 iulie, către general ul
97/22, f. 112 v0 ) . • • Etienne de Stalnville, comandantul
Strategia improvizată, ca- , imperial al trupelor din Transilvania,
renţele din serviciile de apro- oferindu-I amănunte despre campania
lui Petru cel Mare de pe Prut şi în-
vizionare şi greşelile tactice cheierea păcii ln condilii nefavorabile
ale ţarulu i şi comandanţilor pentrv el, a fost reprodus în copie şi
săi au dus la înfringerea de la anexat raportului ambasadorului Paf·
Stăn ileş ti (11/ 22 iulie 171 1), mes, document amintit mai sus (Bri-
tish Library. Add. Mss. 37 358, f.
în un:na căreia Petru cel Mare 389-389 v0 ); textul original a fost pu-
a fost silit s ă încheie grabnic blicat de N. IQrga, în 1901 .
•
' •
•

•
llgi e or to doxă şi delo c
ulţumit de eşecul ţarului"
Reprodus du p ă Sbornik im-
peratorskogo Russkago isto-·
riceskago obştestva, voi. L,
Petersburg, 1886, p. 480, doc.
197). . blic Record Oftice, State Pa~
Ambasadorul britanic Pal-
meş adusese la cunoştinfa
secretarului de stat Henry St.'
Jot\n. lord Bol ingbroke, încă
de la 11 august 1711 , că
„veştile despre (încheierea]
păcii la solicitarea ţarului au
fost confirmate prin ştiri (par-
venite.) de la domnu/' Ţării
Româneşti" (Britlsh Library,
Add. Mss. 37 358, f. 337 v0 );
Palmes primise şti rea de la
informato rul său Merlin, care·
obţinuse „corifirmarea dom-
nului Ţării Româneşti că pa-
cea se incheiase" (Ibidem, f.
358) . . neşti la sosirea sa la 11 ale
Soarta lui Brîncoveanu, lă­
sat să mai domnească încă
trei an i in deplină nesigu-
ranţă, era însă, pecetluită.
Atita vreme cit otomanii se
ştiuseră slabi şi siliţi să ră­
mînil într-o expectativă pru-
dentă faţă de ruş i şi austrieci,
ei tol.e~aseră acţiunile lui
Brincoveanu ş i încercările
sale de apropiere fată de ma-
rile puteri ·creştine, ~are, pînă
la un punct, le şi .conveneau,
deoarece, fiind obligat s ă se
disculpe în faţa în'vJnuiriJor ce
i se aduc~au, domnul mun-
tean nu numai că vărsa în-
.semnate sume de bani dregă­
torilor Porţ i i , dar- cîteodată
' era silit să le pr9cure şi unele
informaţ ii cu caracter gene-
ral. Pînă în cele din urmă,
Brincoveanu a căzut deci vic-
t i mă polit icii rev.anşarde a
otomanilor, care, după ce în-
v i nseseră pe ru şi, nutreau
speranţa ştergerii ş i a umilin-
ţel o r (>ăcii lncheiate la Karlo- "
witz. ln felul acesta, bătrînul
voievod a fost mazilit la 24
martie 1714, după o domnie
de aproape 26 ani şi dus în .
captivitate în capitala I mpe-
riului ·otoman cu toată familia
şi o mare parte a averii sale. .
a 2 aprilie 1714, Sir R'o-
L bert Sutton transmitea
ln Pera Secretariatului de
at şti rea căderii lui Brînco-
nu: „ Dqmnul Ţării Româ-
ş t i, ca r e a guvernat
tă f ar.ă timp de 23 (co-
•
.rect 26) de ani şi este foarte
bogat,' a fost mazilit şi se în-
dreaptă aici sub o pază si-
gură. Dacă scapă cu vÎaţă, n1.1
există nici o îndoială că va fi
deposedat de .averea sa " (Pu-.
pers. fond Turkey, dos.
0
97/ 23, f. 89 v ) . La 13 aprilie,
ambasadorul eng lez cornu-
nica lui Bolingbroke că ,/os-
tui· domn al .Ţării Româneşti
nu a sosit . incă" (Ibidem, f.
92). iar. la 17 aprilie că „ el a
fosl reţinut pe drum [de oto-
mani} spre a i se propune o · portat la 3 septembrie lordu-
infelegere, Poarta cerindu-i
3 OOO pungi de bani şi că
dînsul ar fi oferit deja 1 500"
( lbidem, t. 95-95 v ) . La 29
0
aprllie, Sutton . revenea cu . lui domn al Ţării Româneşti,
unele 'recti fi cări, pretizînd că
„fostul domn al Ţării Româ-
funii curente a fost aruncat în
[înch i soar'ea ] celor Şapte
Turnuri (Ediku/tJ), unde este
supus caznelor şi se spune
că, pentru apărarea sa, el a
acuzat pe actualul domn
. [Ştefan vodă ·Cantacuzino) şi
pe boierii cei mai de seamă,
care i-au provocat dizgrat.ia,
de înţelegere cu ţarul, cînd
[acesta) a invadat Moldova Şi · şi " (Ibidem, f. 108-108 v0 ) .
că Poarta a trimis după ei
aici. Dac ă este adevărat,
există destule temeiuri să
credem că vor fi cu toţii daţi
pierzării şi că vor fi luate mă-
suri de a menţine acest prin-
cip at sub ascultarea Porţii in
viitor" (Ibidem, t. 799 v ) . La ' tef1)niţă". Totodată, atrăgea
0
14 iunie, aml-'sadorul ra-
porta la. Londra că „fostul
domn al Ţării Româneşti cu
întreaga fami(ie şi rubeBeni-
ile au fost tare chinuiţi in (în-
chisoarea] celor Şapte tur- , zino: „ S-a raportat confiden-
nuri. Po arta a con fiscat
aproape toţi banii şi lucrurile
care au putut fi dovedite ca
filnd ale lui (Brîncovean u) şi . lui domn şi se crede în gene-
el a fost dat după aceea pe
mina lui Bostangi başi [ş eful
temniţelor şi al serviciilor de
taină ale sultanului] ca să·/
supună caznelor, (spre a
afla) pe unde ar mai fi rămas
[cevaj şl s-au descoperit (ast-
fel] mai multe sume de bani
pe card le avea ascunse"
(Ibidem, t. 106-106 v ). 0
După ce dregătorii Porţii,
prin ch inuri cumplite, au
smuls to,t ce au putut de la
Brîncoveanu şi familia, sa,
•
• •
domnitorul, împ reu nă cu cei
patru fii ai săi şi 'marele c lu-
cer lanache Văcăreşcu , cre-
dinciosu ( său slujitor, au fost
decapitaţi, la 15 august 171 4,
înaintea sultanului Ahmed III, „ '
a marelui vizir şi a , Cur:ţi i , la
-lalikioşk (C h ioş~u l Mării) , în
apropierea Seraiului imperial.
La execuţ ie au fost i nvitaţi să
asiste toţi reprezentanţii pu-
terilor creştine aflaţi la
Poartă.
Sir Robert Sutton, martor
ocular al teribilei drame, a ra-
lui Bolingbroke tragicul sfîrşi t
al lui Brîncoveanu: „ Nemai-
putîndu-se face alte desco-
periri in privinţa averii festu-
la 15 ale [lunii) trecute, el, cu
cei patru fii ai săi şi o rudă a
sa [Văcă rescu), care i-a· fost
confident şi mult folosit de
dinsul, au fost decapitaţi
pentru inaltă trădare şi tnţe-
legere. cu moscoviţii, trupu-
rile lor fiind expuse· în acea
zi · în faţa . porţii Seraiului şi
aruncate noaptea. in mare.
Doamna sa, fetele şi trei gi- .
neri' au rămas . incă , mai de-
parte fn paza lui Bostangi ba- 1
Peste cîteva luni, tocmai la
29 ianuarie 1715, Sutton scria
noului secretar de stat, lordul
_James Stanhope, că „văduva
fostului domn al Ţării Româ-
neşti, domniţele, fiice'le sale
şi ginerii sînt incă finuţi în
pentru prima oa ră atenţia şi
asupra primejdiei, ce plana
acum asupra noului domn
Ştefan Cantacuzino, fiul stol-
nicului Constantin Cantacu-
fia} că, datorită unor noi acu-
zaţii, sultanul pretinde 1 500
pungi de galbeni de la a.ctua-
ral că el .va fi cel puţin adus
la Poartă, unde, dacă are să
- - --·'--'---- - -
(Continuare în p.· 21)
-
1 Coreei. doamna · Marica. fiica sa
B ălaşa, împreună cu soţul ei. - Ma-
rele agă Manolache Lambrino -,
apoi nora Ancu1a (so11a fiului cel
• mare al lui Brfncoveanu, belzanea
Constantin) şi ginerii fostului domn.
• marele logofăt Şerban Greceanu, ma-
rele cămăraş Iordache Cretvlescu, lo-
gofatul Nicolae Rosei sau Ruset (Ro-
setti) şf postelnicul Constan~n Bă­
leanu.
•
•
• 17

•
\
• '
..PÎRVU CAN.TACU~IN O-
•
CJN NUME
•
•
' . •.
I
' •
•
•
•
• MARIETA CHIPER
• •
\
• •
în fondurlle flllalel. din Cluj a· Blbllotecll
Academiei Române se 'află, intre numeroase
alte lucrărf, manuscrisul unei cărtl provenit '
din fondurile de la Blaj. Al cătuind Reperto- '
riyl manuacriselor de c ronici .jnterne, autorii,
I. Crăciu n şi A. Ilieş, l-au înscris ca una din-
t re variantele Catagrafiei de Istoria Ţări i Ro-
mâneşti (12S0..1834), , atribuindu-l protosll')-
• ghelulul Naum Râmnlceanu (Magazin isto-
ric, nr. 11/1988) c are era, in mod neîndoios,
autorul copiei, cum se pr,eelza i n in'cheferea ,
manuscrl~ulul: „sfirşlt de mina-ml, Naum Ie-
rodiacon", motiv pentru care respectiva 1-..- .
crare este ·cunoscută ca un , „manuscris"
-
Naum Râmnlceanu".
l n descrierea pe care au făcut-o acestei
lucrări, ;autorii repertoriului mentlonau că ea
cuprind~ t rei părţi : I. Cuvint înainte la adu-
narea nronologhii domnilor ţări i ·noastre; li.
Hronologhia : domnilor Ţări i Ro.mân eşti clu-
pre adunarea ce au fAcut Pîrvu Cantacuzino,
ş i clucer Dt.1mitrache; ·111. „ Perilipsis" al Ţă ri i ·
' Româneşti. El preclzâu, ·de asemenea, că
'
fn fmagln&: o fa~ilie de iluşt ri oărturari. dregători şi
oameni pelitiei ~ cantactiz.inli (detaUu din fresca de la·
Hurezi} \ toriei literare, deopotrivă.
•
I
•
-
' .
, ISTORIO(;RAFIE ~
l
•
•
această '1uci are a lui Naum Râmnteeanu cu-
prinde ,,împrumuturi masive„ din opera isto-
rică a lui Mihai Cantacu_zlno, îndeosebi .•Pe-
rilipsisul" Tărj.i Româneşti, ·operă atribuit
banului Mihai Cantacuzino şf deven ită cu-
noâcută lumll ştllnţlflce prin Intermediu! edl·
. t lel realizate de fraţH 'Tunusll, fn anul 1808.
Manuscrisul ~ fa Cluj cuprindea totu şi
unele adăugiri, apreciate de autor11 reperto-
riului ca datorindu-l·se Iul · Naum Râmnl-
ceanu. .
Manuscrisul mal 'fusese cercetat, încă din
veacul trecut, de o seamă de istor(cl. Aparţl ­
nînd lui Timotei Clparlu fusese cunoscut şi
tul Nicolae Bălcescu . Nu · însă celui · mal asl~
duu cercetător al operei lui Naum, Constan-
, tln_ Erblceanu, şi nici lui N. Iorga.
ln anul 1944 profesorul clujean Ştefan
Bezqechl a publicat chiar primele doua părţi
ale · manuscrisului sub titlul Cronica inedită
de la Blaj a proto~inghelu l ui Naum Râmni-
ceanu, dar volumul nu a căpătat, din păcate,
răspfndlrea necesară ş i nici nu a' fost ptnă
acum editat tn întregime-. Or - cum ae va
vedea - parcurgerea- lui deplină lngădule
elucidarea unei enigme a Istoriografiei şi Is-

O copie
devenită.. . original
Nicolae Iorga - care, după
cum am precjzat, nu cunoş­
tea acest manuscris - şi,
du pă el, numeroşi alţ i istorici,
inclusiv autorii repertoriului
amintit, au considerat Istoria
Ţării Rom âneş ti ed itată în
anul 1806 la Viena de către
fratii Tunusli ca o operă a lui
Mihai Cantacuzi n o. Deşi
amintita ediţ i e vienez ă nu
avea nume de autor, opinia
s-a generalizat. Astfel, în voi.
III din Istoria României, pu-
blicat în 1964, în subcapitolul
privind istoriografia se arată:
„De un orizont mai larg şi de
o Informaţie mai bogată sînt,
desi9ur, l ucrările de istorie
romanească redactate în gre-
ceşte (s.n.]. în acest răst i mp.
Cea mai veche este Istoria
Ţării Româneşti politică_ şi
ge ografică, publi cată fără
nume de auto r, la Viena, în
1806 şi atribuită fndeobşte lui
Mihai Cantacuzino [s.n.), au-
torul Genealogiei mai sus-
menţionate. Luc rarea repre-
zi ntă prima alcăt uire geogra-
fi co-stati stică în ca d rată în
date istorice şi consac rată
Ţării Româneşti din a doua
jum ă t ate a sec olu lu i al
•
XVIII-iea". ln continuare se
preciza că lucrarea - sin-
gura c ron ică muntean ă pen-
./~"&.. .
~~
~~ .:.,·.··-~.
[ ii~#·,?.~ . . ~-:>":
·;gj··· . •..
. .„ . '.
I •
·~
•
„-..j
.„_)':i$;· ~~
: . "' "ii·'
•
tru anii 1733-1776 - a fost
redactată „în greceşti! [s.n.)
pe baza unor materiale mai
mult româneşti, care se vor fi
găsit în arhivele lui Mihai
Cantacuzino".
Concluzia părea cu atît mai
evidentă cu cit Istoria Ţării
Româneşti atribuită lui Mihai
Cantacuzino se păstrase doar
în copii greceşti din sec.
XVIII.
lată însă că manuscrisul lui
Naum Ramnlceanu. aflat la
Cluj, face dovada că fstoria
Ţării Româneşti a fost reda.c-
tată nu în greceşte, ci in ro-
mâneşte. Anahza compara-
tivă a manuscrisului de la
Cluj cu lucrarea publicată de
. fraţii Tunusli dovedeşte că
aceştia au editat un text gre-
cesc care preluase ş i ·corn-
pletase într-o măsu ră un text
românesc mai vechi: Aceste
. pasaje „mal vechi" se regă-
sesc întocmai în manusc risul
lui Râmniceanu. l at ă deci
proba ca copia făcută de
acesta după un manuscris
originar din veacul XVIII a
fost folosită, la rindul ei, ca
izvod, pentru~traducerea fă-
cută de fraţii Tunusli.
De altfel, nu este prima
constatare în legăt ură cu
acest aspect. încă Timotei
Cipariu îşi exprima opinia că
manuscrisul lui Naum ar fi
• •
·.~~1'
wz
..i:
• • • .
-~::- ;~ ~-~:
~ ' •
~ --·.· .· ·.~
- ~ ;~
N,
;,:
fost „opul originale românesc
după care s-a făcut versiunea
grecească GU multe adaosuri
ş i mod i ficări ", fără însă a-ş i
argumenta părerea. în studiul
introductiv la fragmentele de
manuscris publicate, Ştefan
Bezdechi ajungea şi el I ~
concluzia că manuscrisul lui
Naum Râmn lceanu era în
mod limpede ,,o copie după
un izvod românesc, copie la
alcătuirea căreia s-au consul-
tat şi izvoare greceşti" şi în
bare se reg ăsesc şi adaosuri
din surse străi ne, erori de
transcriere sau precizări şi
polemici ale copistului. .
El îşi susţinea concluzia
prin prezenţa în ediţia Tu-
nusli, a unor denumiri prelu-
ate din greceşte, .cu forme
declinate româneşti, precum
şi pe unele deosebiri de con-
ţinut mai mult sau mai puţin
semnificative între manuscri-
sul lui Râmniceanu şi ediţia
Tunusli.
Concluziile lui Bezdechi în
privinţa limbii în care a fost
redactată Istoria Ţării Româ-
• neştl sînt în cea mai mare
parte întemeiate. Nu însă şi
cele privind întrebuinţarea în
paralel a unor scrieri gre-
ceşti. De altfel, chiar profeso-
rul clujean nu aducea un
plus de argumente în acest
sens.
19

-
Ciudate erori
de datare
• •
în ceea ce ne priveşte, în-
cheind de curînd descifrarea
şi transcrierea întregului ma-
nuscris de la Cluj, putem
afirma că astfel de argu-
mente există şi sint de ne-
contest~t; în primul ri'nd, ' ar-
gvmente lingvistice· care. de-
monstrează imposibilitatea ca
manuscrisu) lui Naum Râmni-
ceanu să reprezint~ o tradu-
cere din greceşte. Intre 'aces-
tea, cel mai edificator ni se
pare vrmătorul: atit Râmni-
ceanu cit şi fraţii Tunusli re-
produc în întregime un docu-
ment emis de Radu Paisie, pe
care ii datează , amîndoi, 17
septembrie 1544. Anul corect
este 1543. Dar, fireşte, nu
acest amănunt constituie do-
vada. Din fericire, documen-
tul s-a păstrat şi în original ş i
a fost publicat în volumul IV,
serra 8 , din colecţia Docu-
menta Romaniae Historica.
Oricine citeşte textul docu-
.mentului tui Naum Râmni-
ceanu îşi d ă seama că -acesta
este, fără nici o îndoială, 0 1
traducere tipică din slavonă
în română, de alt.fel aproape
perfect sµprapusă celei fă­
• cute de autorii amintitului vo-
lum din D.R.H., care nu au
· cunoscut textul lui Naum
r Râmniceanu (în critica docu-
mentului neexistînd nici o
•
menţiune privind o astfel de
traducere). Acelaşi document
- spuneam - este reprodus,
tot cu văleatul greşit, şi de
, fraţii Tunusli. ' Diferenţele din
textul publicat de ei ediţia
Sion denotă - de asemenea,
neîndoielnic - că ne aflăm
• în faţa unei succ~sive tradu--
ceri: din slavonă în română,
din română în greăcă şi,
apoi, din nou , din greacă în
română!
Spre o concluzie similară
conduce analiza altui docu-
ment, care, în plus. constituie
şi unul din argumentele că
Naum Rămniceanu nu a tra-
dus din greceşte, ci' a copiat
un manuscris românesc · Şi
că, pe de altă parte, fraţii Tu-
nusli au utilizat o traducere
. în greceşte a unui manuscris
românesc - altul însă decît
\
,• 20
, •
;
cel copiat de Râmniceanu. fn ·- Rebusistică•
respectivul document, spre ;
finele lui, Naum Râmniceanu cronicărească
~ nu mai reproduce formulele
de întărire, ci · utilizează tor-· •
mula slavonă obişnuită de Odată stabilit acest ele-
prescurtare „i proci" (Şi cei- ment, să încercăm să desei
!alţi) , în schimb, textul utilizat frăm cine este autorul acestui
de Tunusli redă documentul m.anuscris originar. Mitiai
int~g ral, inclusiv cu numele Cantacuzino ,__ cum s-a înc
boierilor din Divan,.. tăţenit îndeobşte în istoria
De asemenea, manuscrisul grafia noastră - sau un al
lui Naum Râmniceanu adoptă tul? .
o denumire greşită, Gura Ca- fnainte de toate se cuvin
hului, în loc de Cura Cahulu- subliniat că Mihai Cantacu
lui, iar ediţia Tunusli, pentru zino nu, a menţionat nici
aceeaşi localitate, nedesei- dată că ar fi elaborat o lstori
trată corect din manuscrisul a Ţării Româneşti. Aserţiune
o.tig inal, adoptă fo.rma co- a fost formulată - cum men
ruptă Gura Calului (preluată, ţionam la începutul .acestu
apoi, greşit, şi de Dionisie Fo- articol - de către N. Iorga
· t ino). fii.nd apoi preluată de toţi is
De altfel, compararea tex- toricii care s-au ocupat de lu
telor manuscrisului lui Naum orare. Iorga însuşi, dacă ar fi
Râmniceanu cu lucrările pu- cunoscut manuscrisul clu
blicate de Tunusli, , Dionisie jean - ar fi ajuns, credem, I
Fotino şi cu genealogia Can- altă concluzie, întrucît titlul
•
.tacţ.1zinilor, conduce la urf'{lă- celei de-a doua părţi a ma
.toarele observaţii: nuscrisului precizează lim
a) partea li şi 111 din ma- pede că este vorba ,de hron
nuscrisul lui Râmrriceanu· cu- loghia domnilor Ţării Româ
· d neşti . dupre adunarea ce a
pnn e ce1e mai multe asemă- tăcut PÎfvu Cantacuzino ş1
nări cu textul publicat de fra- clucer · Dumitrache ". Desigur
ţii Tunusli; · s-ar putea obiecta că numa
b) -există , de asemenea, această parte se datoreşte · al
·semnificative elemente co- tor autori decît Mihai Panta
mune manuscrisulu i lui Râm- cuzino ,sau că „adunarea" al
niceanu şi textului editat de ·cătuită de ei a servit doar d
Dionisie Fotino, care nu se sursă de informare. lată îns
că, în euprinsul manuscrisu
regăsesc la unusli, precum
T lui aflat la Cluj, se află un al
şi alte elemente comune edi- pasaj, care oferă cheia pri
ţiilor lui Fotino · şi Tunusli, yind autorul acestei cronici
care lipsesc, ori sînt diferit Este vorba de versurile inter
prezentate de Râmniceanu; calate de autor în capitolu
c) în sfîrşit, exist~ .o seamă 38 d in · partea III ; inti.tula
de elemente comune manu- Qcolnica Ţării Româneşti.
scrisului lui Râmniceanu pre- red ăm integral: .
cum· şi GeQealogiej Cantacu- „080 Patrii sîntem datori
400 Uniţi să ·fim nevoitori
zinilof, care nu se regăsesG 100 Rod să dăm spre ajuto
nici în ediţia Tunusli, nici în· 002 Ver ce ar fi folositori
aceea realizată de Fotino. 400 Un ·ajutor dar aceast
Concluzia ce se impune 9e carte ,
la sine este apeea a e~isten- 030 La toată obştea -cu tolo
ţei unui .m~nuscris originar, foarte
reprodus apoi in mai multe 020 .coprinzînd ale ţăriî h
copii, dintre care una a fost •. tară
' transcrisă şi iii parte prelu- 001 Anume semne pe ape
...- afară
erată de f'faum Râmhiceanu, 300 Tuturor fraţilor de trebu
alta sau altei~ stind I~ ba~~ inţă
unor traduceri greceşti, utili- 001 Ajijderea ţării de foi
zate1 completate şi .putilicate · sintă
de fraţii Tunusli, rşspectiv de . 020 Cu osteneală dupre dat
Fot/no. · riie ·

•
• \
O am dat odor ca o măr-
rie
7 Zavisnici nu vor putea să
ulească
008 Este ştiut că o să
~uiască
050 Numai cei ce· o vrea să
să pomenească . mari de bani" {Ibidem f.
07E> O căuta. acrostihida s,ă
găsească . · într-adevăr, urgia s-a abă­
200 Scrisu-s-au anume întiiaş
dată'
OOO în veleatu ce iar acrostl-
hida arată
'[)oamne, Ţara Rumâ-
neas că , z~le au f~~t i1chişi in temniţă
004 Darul tău să o păzească" .
După cum se vede, este
vorba de o poezie cu o d.&-
clarat ă motivaţie patriotică
una din primele de acest tei
din literatura română. Con-
form precizării din versuri- în
-acrostih. reieşea numere' şi
anul redactării lucrării. Te-
mîndu-se. parcă se faptul că
cititorii nu vor sesiza acest
_uc~u. autorul precizase şi
1na1nte de. transcrierea versu-
rilor că .ele reprezintă ,,stihuri
în viiersuri, din a'crosf ihi ese
nume, din nume s·e arată
scriitorul şi din număryl slo- ·
velor acrostihi din valeatul
vechi".
Citiod deci numele, pe
acrostih, aflăm autorul: PUR-
UL CATACOZl:NO, iar din
adunarea cifrelor care preced
fiecare vers obţinem ,1763.
Maouscrisul copiat de
Naum Râmniceanu ne <Y.ută,
aşadar să elucidăm un mister
ce dăinui e de peste două
veacuri în literatura noastră
istorică. Aflăm din 'Cuprinsul
~ău că a fost realizat iniţial În
româneşte (î~bogăţind astfei
patrimoniul naţional cu o re-
arcabilă operă istoriogra-
fică). , I
· Rămine totuşi de stabilu
rin i nv es t i gaţii ulterioare
~ne a . fost autorul Istoriei
irii Rom6neşti - Mihai
ntacuzino. sau fratele său
u. care a.r putea, astfel , ~
ni. un nume nou în isto-
fie. li·
• •
•
'
BRÎNCOVEANU
ŞI STOLNICUL \CANTACUZINO ...
le tre- (Urmare din p. 17)
• .
scape cu viaţă, aceasta nu va
fi fără cheltuiala unor sume
150-150 vj ). ·'
tut şi asupra capetelor Can-
tacuzinilor. Ambasadorul bri-
tanic raporta Secretariatului
de stat, la 29 decembrie .[transmiterea)
1715, că „mazilirea domnului
Ştefan Cantaţuzino, fostul
principe al Ţării Româneşti şi
mutarea domnului, Nicolae
Ma_vroc9rdat din principatu~
Moldovei în cel al Tării Ro-
mâneşti (se dato rează) în
pa,rtf> . din pricina geloziei
acestuia (a marelui vizir' Al i
Oamad paşa), Poarta bizuin-
du-se mai mult pe credinţa·
acestui din urmă [domn),
pentru care tratele său (Ioan
Mavrocordat] care este [ma-
re) dragoman al, Porţii şi în-
treaga , fui familie sÎnt che- · vodă britanic nu s-au adeverit
za~/.. Mihai _. Vodă . [R acoviţ ă ] ,
or1g1nar: din Moldova ur-
mează să domnească în
acest· principat, unde a . mai
fost odată În vestit [de fapt de
două or~ între 1703-1 705 si
1707-1709)" {Ibidem, f. 217 v0 -
218). . . .
-
rivitor la soarta lui Şte­
P fan Cantacu zi no
· dintr-un alt raport al lui Sut~
ton. din 30 ianuarie 1716
aflăm că „fraiele (de fapt
cumnatul acestuia, Radu Du-
descu) domnului Ştefan Can-
tacuzino, fostul voievod al
Ţ~rji RomŞneş ti, a asigurat
. a1c1 [la l~tanbul ) mai mulţi
prieteni, că şii.,a luat măsurile
[de precauţie J atît de bine
Încît zisul voievod nu va că:
dea niciodată În mina turcilor
·spre a fi tratat aşa cum a fost
pr'!i:Jecesorul său. Totuşi,
voievodul a fost (nevoit] să
·
sufere a fi arestai de aga (ce
a fost) trimis ca să-l mazi-
lească şi c·are Îl aduce acum
Împreună cu tatăl său, dom-
nul Constantin Cantacuzino"'
(Ibidem, f. 223) . · ~
La cîteva zile după sosirea
lor în capitala Imperiului oto-
ma,n. Ştefan vodă şi sto lnicul
Constantin au şi fost amenin-
ţaţicu , tortura, spre a-şi de-
clara averile, după cum ra-
porta Sutton la 18 februarie
1716: „ Domnul Ştefan Canta-
c~zino, f<Jştul _principe al ŢŞ­
r11 . Romaneşti, şi tatăl său
Constantin Cantacuzino, un
bărbat În vÎrstă de 80 de an11
au fost conduşi aici cu în -
treaga lor familie de către
aga care a fost însărcinat cu
poruncii mazi-
lirii principelui. După cîteva
ş1 . _băgaţ~ 1n ltf!re şi toţi banii,
b11utef11fe ş 1 mobilele ce
le-au luat cu ei şi desprţJ
care se spune că sî'nt de
mare preţ, sînt inventaria re
(acum) de tetterdar efendi.
Se orede că ei vor fi torturaţi
spre a se descoperi restul
b'!nurilor lor, . de s-ar putea
sa scape cu viaţă': (Ibidem f.
232-232 VO) . _, '
Previziunile ambasadorului
şi bătrinul său tată că~
zînd prad ă - ca ş i a lţi
membri ai familiei lor - răz­
b_u~ării Sl;Jllanului şi marelui
v1z1r, pierind de mina gîdelui
în noaptea de_26 mai/6 iunie
spre 27 mai/7 iunie 1716. Mo-
mentul uciderii lor n-a mal
fosţ prins de Sir .R9bert Sut-
ton, care, închein du -şi misiu-
nea la poartă părăsise lstan-
bulul.
Instaurarea regimului fana-
riot în Moldova şi Ţara Ro-
mânească şi noua orientare
politică a acestuia în privi nţa
puterilor occidentale, cu pre-
cădere şpre Franţa , au dus la •
o · răcire a relaţiilor cu amba-
sadorii briţanioi în Imperiul
otoman. Aceste fefaţii vor de-
veni sporaClice şi lipsite de
cordialitate, pef\lru o bu cată •
de vreme, cu atît mai mult cu
cît după pacea de la Passaro-
vitz. (21 JtJ)ie 1718). urmează o
perioada -Oe dezinteres a An-
gliei pentru iona sud-est eu-
ropeană, ochii ei fiind ţ i ntiţi
spre Atlantic şi lndii. •
1 Nu se ştie precis data naşterii
stolniculul. dar după unimii săi bio-
9ratl; se pare că acesta s-a născut în
1urul anului f 640. in 1716 avind deci
vi rsta de 76 ani, apropiată de aceea
Indicată de Sutton. ·
21
 '

•
, •

'

• ,••
'<}.' .... . „ ~.

· ~Mari,_ ,pr.oc~e
• M "" ·• . " .
, •
„
(
' t . ~ -I

·' pglitice.
V y
."""'O''
' '• 5 • -

l~
V'"' ' "' ' '
„ .~n:
..
,,;R!>inâ9~a if
' "
'

'
•
~ • '' ·'l
~·

~
• , '

„. '
w
'
'
,r ,, • > ~

22
•

------~-------------~----'!----~~-------C
FINALUL. CAZULU.1 · PATRAŞCANU
• CRISTIAN
•
•.Era un proces închis şi dacă
Gh~ă a hotărît să-l omoare, l· a
orît" Belu Zilber - declaraţie
fata Comisiei de anchetă la
.C. al P.C.R. la 20 octombrie
1967.
Procesul grupului Pătrăşcanu
(ln fapt fuseseră mixate două
grupuri, Pătrăşcanu şi Kofler) a
Tnceput în dimineaţa zilei de 6
aprilie 1954 cu următoarea com-
pon enţă a Colegiului mllitar al
Tribunalului Suprem:
Preşedinte: Colonel Molsescu
Ilie
Membri: Colonel Demeter Ale-
dru
Colonel Ciulei Ion
Procurori militari: .Colonel Ar-
eleanu Aurel
Cot. de Just. Râpeanu Grigore
Col. de' Just. Rosman Rudolf
aior de Just. Pohonţ iu Ioan
Judecător asistent: Lt. Maj. oe
Just. Varga Vasile
Actul de acuzare l-am -prezen-
tat în no. 7/ 1991 al revistei noas-
. Cel mai sintetic document ai
procesului rămîne ş i astăzi moti-
varea sentinţei no. 49 din 14
aprilie 1954 care .în 80 .de pagini
ia de fapt elementele de bază
ale actului de acuzare comple-
e cu principalele momente din
l'desfăşurarea procesului ţ inut in
aceeaşi ctadire de pe strada Ştir-
Vodă, unde a avut loc şi pro-
cesul mareşalului Ion Antonescu
tl cel al conducerii P.N.T„ în
frunte cu lullu Maniu.
Oin sentinţă rE!ţinem pe lingă
leaşi capete de acuzare de
e era încriminat L. Pătrăşcanu
crime contra păcii ş i de do uă
crime de înaltă trădare - un
lltreig gallmatias de o rară con-
ie care pentru cercetătorii. j.u-
Ici poate determina analize
rte profunde şi revelatoare ale
tituări i oricăror noţi un i şi re- · oficiu al acestora au cerut să se
lt de d(ept sub imperiul totali-
mului. Şedinţele începeau la
9 dimineaţa şi durau zilnic
aeara tîrziu. Sala era plină
oflteri şi cadre de securitate,
Mlnlsterul de interne, din ar-
'' activişti de partid.
dlerea martorilor ca şi inte-
1188 acuzaţilor s-a desfăşu-
...,___·~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~·=--~~~~~23 a.
o
7n
POPIŞTEANU
rat, potrivit scenariului stabilit de
Iosif Chişinevsch i secretar al
, C.C. al P.C.R„ anchetaforul ~ef
loân Şolluţi u şi completul de JU·
decată. O amplă acuzare s-a
susţinut pentru a se demonstra
acţiun i le inc u lpaţ i l o r contra
P.C.R. şi U:R.S.S.., iar o alta pen-
tru a se dovedi complotul pentru
o lovitură de stat, distrugerea re-
gimulul de democ raţie populară
şi schimbarea guvernului. Sînt
cutremurătoare pledoariile de
apărare ale Incu lpaţilor, fie prin
_!ivocaţli . nu'!liti din oficiu ş i care
1n fapt nu 1-au apă rat cu nimic,
fie individual, toate, cu excepţia
celor ala iul Pătrăşcanu. Kofler şi
• Calmanovici fiind depoziţii de tip
V1sinski, prin care acuzaţii se au-
toacuza incâ o data. Sa te ascul-
tărr:i :
„Io ziua de 13 aprilie 1954, orele
9, p reşed i ntele a stabilit ordinea
desfăşurării pledoariilor. apărarea
avind cuvintul după cum u rmează:
Av. Marcel ValentiA, reprezen-
tantul acuzator: Victoria Sîrbu ş i
Lena Constante, după ce a arătat
că faptele au fost dovedi~ şi recu-
noscute, că acestea au fost corect
încadrate. a cerut ca la proporţio-
nalizarea ş ~ individualizarea pe-
depselor să se ţină seama de influ·
enta exercitată de mediul. în care
au lucrat acuzatele, precum şi de
sinceritatea cu care au recunoscut
faP.fele.
Av. Nicolae Dumitrescu, apă ră-
torul din oficiu al acuzatului Jac
Becman, a accentuat asupra since-
rităţii in recunoaşterea faptelor să-
vlrş1te, ceea 'C e a contribuit la sta-
bilirea adevărului obiectiv, cerind
astfel instanţei de judecată să ia·
în considerare ace~stă impreju-
rare. ' Lena Constante a P.recizat că (D
Acu1atii: Lucreţiu Păt răşcan u ,
Emil Calmanovici şi Remus Kofler
au 'declarat ln instan tă că renunţă
la apărare, astfel că apărătorii din
constate Şi consemneze declarati-
ile · tăcute referitor la această re-
nunţare. lăstnd la aprecierea in-
stanţei examinarea comp)exului de
împrejurări ce vor determina pro-
nunţarea unei hotăriri juste.
Av. Grigore Dobrovici. reprezen-
tantul acuzatului Ion Mocsony
Stârcea. a arătat în rezumat, că
• I
•
c
3
(I
' ::s
~
-·
::s
(I
activitatea criminală a acuzatului a.
a fost încurajată şi de anturajul în ;:;.•
care a trăit şi mai ales că s-a re- (I
SiQltit influenţa fostului rege şi a
agenturilor anglo-americane. A ce- •
rut in concluzie ca la dozarea pe-
depsei să se examineze împrejură-
rile in care acuzatul şi-a desfăşu-
rat activitatea, solicitlnd a se tineC
sea·ma şi de detentionea preven- O
tivă a acestuia.
Av. Balter Silviu, în apărarea n
acuzatului Alexandru Ştefănescu . C
a scos in eviden1ă influenta exerci-
tată de anturaju englezilor în care •
3
trăia acuzatul. mentalitatea ş i edu- ' "
caţia burgheză primitâ, solic1tind a ::S
se avea 1n vedere vîrsta îna intată rt
a acestuia. (I
Av. Barbu Solomon în apărarea
acuzatului Herbert Zllber, a arătat - ·
că acesta ştie că şi-a trădat .oatria ::S
şi că arma dictaturii proletarratului (I
trebuie să lovească fără ezitare fn
duşmanii ·poporului muncitor. A - ·
a.
precizat că acuzatul nu cere cir- rt
cumstante atenuante intrucît este ·(I
convins că s-a prezentat pentru a
da.. socoteală de faptele comise. •
ln apărar.ea acuzatului Harry
Brauner. a subliniat sinceritatea
acestuia, cerind a se avea în ve-' ,..
dere la dozarea pedepsei. · v
Av. C. Paraschivescu Bălăceanu. O
ap~rătorul acuzatului Herant To- n
rossian. a arătat că acesta doreşte C
să nu se diminueze conţinutul de-
claraţiilor categorice pe care le-a
3
făcut subliniinil că a recunoscut (D
1
fapte e şi are totală încredere în ::S
judecata tribunalului suprem. ,..
După ce apărarea a avut astfel (D
ultimul cuvînt. preşedintele a între-
bat pe acuzaţi dacă mai au ceva
de adăugat in apărarea lor şi ; ·
aceştia au declarat:
înainte de judecată se simtea vino- a.
vată, dar la sfirşitul dezbaterilor ;:;.•
canstată că vinovăţia ei este şi (D
mai mare, astfel că nu găseşte nici
o scuză pentrl! Justi(icarea fapt~ •
lor grave comise, pe care le re-
gretă însă. , .
Harry Hrauner a declarat că îşi ,..
dă seama că a înşelat clasa mun- v
cjtoa~e. aă roerită să fie pedepsit O
ŞI orice pedeapsă O consideră pe n
deplin justificată. C
Herant Torossian.1 avlnd ultimul
cuvînt, a tinut sa m ultu mească 3 (D .

;
•I
Penitenciarul
•
pentru 1mparţ1alitatea desfăşurări i
desbaterilor.
Jac Berman a subliniat că a re-
cunoscut în totul faptele săvirşite 1
pe care le regretă. sollcitind- să 1
se recunoască circumstanţe atenu-
ante pentru a avea posibihtatea să
se reabiliteze şi să muncească.
Victoria' Sirbu a accentuat că
este conştientă de răul cauzat po-
porului prin faptele ei trădătoare.
Ion Mocsony. Stârcea a precizat
ca işi menţine in totul declaratiile
de la primele cercetări şi înţelege
să răspundă de faptele grave co-
mise.
Emrl Calmanovici a cerut să i se
dea posibilitatea să muncească.
Remus Kofler a arătat că se re-
cunoaşte vinovat pentru că, fiind
in conducerea P.art1dului, nu a îm-
piedicat acţiunile duşmănoase ale
lut Fonş„
Alexandru Ştefănescu şi Lucre-
ţiu Pătrăşcanu nu au, avut nimic de
adăugat în apărarea lor.
Acuzatul Herbert Zilber. avind
ultimul cuvint) şi -a manifestat în·
crederea în JUStetea hotăririi pe
care o va pronunţa tribunalu~ su-
prem.
Conform art. 290 C.J.M., J?reşe·
dintele- a declarat desbatenle 1n-
ch1se şi tribunalul s-a retras pen-
tru a delibera asupra culpabihtătii
şi aplicaţiunii pedeP.selor. respec-
tindu-se dispoziţiunile art . .291 şi
urm ătorii din C.J:M.
•
Pronunţarea sentinţei s-a amina!
pentru ziua de 14.IV.1954, în vede-
rea examinării temeinice a probi?-
.
lor administrate".
. . .
ln motivarea sent1nţe1 aproape
nu există crimă pe care să o fi
putut comite cineva care să nu
fi~usa în seama lui Pătrăşcanu
şi a coacuzaţilor. Document de
24
•
•
• ker, Vasile Luca, Ion Gheorghe
I '
I
J joii, Petre Năvodaru, Carol Neu-
111· '
, bătut de trei ori la tălpi in noaptea
• de 24/25 sept. 1952. Am Tnţeles
I ranţă, spion anglo-americ an,
Jilava (Intrare) ·
un tragism perfect, sentinţa
atinge însă şi paroxismul ridico-
lului cînd un agent al spionajului
sovietic din 1926, cum era după
propria scriere acum apărută
Herbbrt Zilber, devine agent al.„
spionajului anglo-american; cînd
Pătrăşcanu îi trimite la Cairo pe
· Barbu Ştirbey, Constantin Vl-
şoianu şi Max Auşnit pentru a
obţine„. debarcarea armatelor
anglo-americane în Romănia şi
in Balcani şi totodată„. prelungi-
rea războiului, cind Blocul Naţi o­
nal Democrat constituit din
P.N. Ţ„ P.N.L., P.Ş.D., P.C.R. de-
vine„. o firmă sub care se ascun-
dea Ion · Antonescu;, cînd dovada
peremptorie a crimelor lui Pă­
trăşcanu sînt cărţile sale mar-
xiste; cTnd· doi ofiţeri din misiu-
nea S.U.A. în România {dintre
care unul fost comunist) s1nt tri-
mişi direct de la Casa Albă pen-
tru „. a se pyne i n slujba lui Pă­
trăşcanu1 aliatul regelui şi al în-
tregii reacţiun i române; cînd în
lag ăru l de la Tg. Jiu Pătrăşcanu
stabileş te , împ reun ă cu M ax
Auşnlt şi Radu Xenopol, mari ca-
pitalişti „. menţinerea regimului
burghez în România; cind Pă­
trăşcanu in întilnirile secrete cu
Ion Antonescu (nu s-au văzut ni-
cio dată, Magazin istoric, nr.
8/ 1991) stabilesc„. prelungirea
războlu lu i antisovietic. Dincolo
de tragic. bufoneria întregului
proces este evidentă şi dintr-o
declaraţie ca aceasta a lui Belu
Zilber:
. Rezultatele anchetei - spune
Belu Zilber in fata comisiei de la
C.C. P.C.R. - mi-au fost comuni·
cale in repetate rinduri derl către
anchetatori. Ultima dată, i sep·
ternbrie 1951. lt. col. Bunescu,
•
maior Oavidescu şi lt. David mi-au
spus că voi fi liberat şi reabilitat
deoarece s-a dovedit totala mea
nevinovăţie ş i că in ciuda convin·
gerii unora, toată viata am fost
comunist.
Cu toate acestea, în septembrie
1952 s-a constituit un nou colectiv'
de anchetă in frunte cu col. Softu
tiu. care mi-a spus că „apărlftorii•
mei • nu mai sunt• şi mi-a cerut si
declar «toate crimele făcute de
Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pau~
Maurer, Ştefan Voi tec. Aurel Vi-
man, Mihnea Gheorghiu ş_i alţii».
Pentru a _mă convinge, am fost bă­
tut o primă dată 1n noaptea de
17/ 18 septembrie 1952 şi pentru a
mă determina să nu ezit, am fost
despre ce este vorba şi am de-
clarat că am fost agent de Sigu-
complotist, sabotor, .asasint. răs­
pinditor de ciumă 1n caruerele
muncitoreşti , organizatorul infla-
tiei_. s~botorul sta~i l izării, al Con-
fer1nte1 de Pace. v1nzător al Bana-
tului către Tito şi altele ce sint cu·
noscute din alte procese. din alte
state socialiste. Bine înţeles că , in
numeroase declaraţii, am arătat
toate complicităţile conform listei
specificative de mai sus!"
Şi astfel pot continua la infinit
variatiunlle pe tema' trădări lor şi
comploturilor. Culmi ale minciu-
nii şi ilogismului şi de fapt un
atac real fată de România sînt şi
acuzaţi ile privind recrutarea lui
Belu Zilber ca agent al spionaJu·
lui englez de către Hugh Se-
ton-Watson, fiul unui foarte mare
istoric apărător al unităţii naţio­
nale a transilvănenilor cu patria
mamă', el însuşi un foarte mare
istoric britanic sau a relaţiilor
sale cu lvor Porter, a cărui carte
despre misiunea sa în România
- Autonomus - a apărut in
limba română în august 1990 în
Editura Humanitas.
Dincolo de aspectele politice
ale stalinismului românesc, actuJ
de acuzare şi sentinţa conţin ele·
mente indubitabile nu numai de
crasă incompetenţă, incultură ş i
poziţ ii antiromâneşti, ci şi un soi
de, demenţă şi confuzie mental~
a celor ce ltrau întocmit. Şi to·
tuşi sentir)!a retir:ie şi ur:i adevă•
esenţial: .}n fata 1nstante1, Pătrăş;
canu a re1uzat să răspu ndă la in·
trebări. Acesta a declarat: „Refuz
să răspund la orice întrebare. re·
fuz să mă apăr„.„„ (fila 111 voi.
25).
1 Magazin istoric, nr. 1/ 1973,
11.12/1989. 12/1990: vezi şi Cornelli
Bodea. Hugh Seton-Wa1son. R. W.
Seton-Watson şi românii. 1906-1 929
Editura ştii nţifică şi enciclopedică
Bucureşti, 1988.

\
Declarîndu-1 vinovat. „Tribuna-
l, in numele poporului; hotâ-
te cu unanimitate de voturi
li-I condamne pe Lucreţi u Pâ-
canu la moarte şi confiscarea
tregii averi, pentru crima împo-
triva păcii".
De asemenea, făcind aplicaţiu­
nea art. 184 din Codul Penal
combinat cu art. 229 C.P. ii mai
condamna la muncă silnică pe
Viată, pentru crima de în al tă tră­
dare.
Făcînd aplicaţiunea art. 190
pct. 1 şi 2 C.P. ii conda mnă la
muncă siln ică pe viată. pentru
crima de înaltă trădare.
Conform art. 101 C.P. con-
damnatul Lucreţiu Pătrăşcanu va
executa pedeapsa cea mai gravă.
A mai fost condamnat la
moarte acuzatul Remus Kofler.
Ceilalţi acuzaţi - Inclusiv . Belu
Zilber - au fost condamnaţi la
muncă s iln ică pe viată sau la pe-
depse privative de libertllte. de
8-12 ani. , m-am prezentat împreună cu ase-
Senti nţa este semnată de între-
gul complet de judecată. După
sentinţă, u rmează un proces ver-
bal. . '
,,Astăzi 14 (patrusprezece) apri-
fie. anul 1954 (una mie nouă sute
cincizeci şi patru).
Sentinja de fată s-a citit con-
damnaţi or de noi, Judecătorul
Asistent al Tribunalului Suprem -
Colegiul Militar, în prezenta Procu-
rorufui Militar, care i-a incunoştiin­
tat că hot ărirea este definit ivă. S-a
pus în vedere celor condamnaţi la
pedeapsa cap itală: L. Pătrăşcanu .
şi R„ Kofler, că în termen de 48 ore
pot formula cereri de graţiere
adresate prezidiului Marii Adunări
ationale.
ln fata noastră, condamnatul L.
ătrăşcanu a declarat că nu for-
ulează cerere de graţiere, iar
condamnatul R. Kofler a declarat
se prevalează de acest drept.
OCUROR MILITAR,
olonel de just iţ ie
· eanu Grigore
JUDECĂŢOR ASISTENT,
Lt. Major de Justiţie
ss/ Varga Vasile".
Şi acum să vedem în citeva
umente cum s-a desfăşurat
realitate procesul. Reprodu-
cele declarate de preşedin-
e completului, generalul Ilie
isescu. la 24 aprilie 1967( la
misia de partid. „Am uat
ima dată contact cu inculpaţii la
ul de detinere cu citeva zile
ainte de începerea procesului,
tru efectuarea procedurii pre-
azută de art. 236 C.P. m. [militar).
această ocazie, Pătrăşcanu a
larat că nu crede că eu .şi cu
etarul completului de judecată
tem din partea justitiei şi că to-
•
•
•
'
tul este o lnscenai'e. A mai arătat paţ1 l orfiecare separat. dind d1spo-
că faptele ce i se impută nu sini zit1a ca fiecărui inculi>at să i se ci-
de competenta tribunalului ci nu- tească la locul de detinere, respec-
mai a conducerii partidului şi că tiv camerele arestatifor, părţile din
numai acolo va da socoteală de interogatoriile celorlalţi inculpati
faptele sale. Am adus acest lucru care se refereau la faptele lui
la cunoştinta lui Chişinevschi , ară­ Pătrăşcanu a declarat în fata in-
tind că Pălrăşcanu va refuza să stantei, după ce şi-a SJ>US datele
vorbească in fata completului de personale, că refuză să fie 1·udecat
judecată. So ltuţiu, care era ·pre- de un tribunal militar. că re uza să
zent, a ar~tat lnsă că el a sta de fie apărat de către avocatul Paras-
vorbă cu Pătrăşcanu şi că garan- chi:vescu-Bălceanu. numit aparător
tează că acesta va vorbi cu o·cazia din oficiu şi că nu va raspunde la
interogatoriului în fata instantei de nici un fel de întrebări. Instanta a
judecată. luat act de această declaraţie.
Unii dintre inculpaţi au propus ln cursul interogatoriilor. incul-
martori pe tovarăşi din conduce- paţii au răspuns la întrebările
rea partidului. Nici un inculpat nu puse, dar nu au răspuns la alte în-
a indicat apărător ales. Li s-a nu- trebări puse separat de completul
mit apărători din oficiu, du~ă lista de judecată. Am fost avertizat
de avocaţi prezen tată de oltuţiu. prima data prin telefonh apoi cind
Apărătorii numiti au luat egătu ra m-am prezentat la C iş1nevsch 1
cu inculpaţii cu o zi sau două spre a expune unele probleme, ca
înainte de începerea dezbaterilor. să nu mai .pun alte întrebari deoa-
ln dimlneata zilei fixată pentru· rece încurc buna desfăşurare a
începe rea judecării procesu lui, procesului. Nici martorul Tă1ă·
răscu Gheorghe nu a răspuns la
sorii col. Ciulei din cadrele M.F.A. întrebările puse de tribunal. sub
şi col. Demeter din. cadrele M.A.I, pretext că nu aude .şi a .tinut să -şi
la localul de pe str. Ştirbei Vodă , Iaca expunerea mai departe. Tele·
unde s-a desfăşurat apoi întreaga fonic, Chişinevschi mi-a spus să-l
anchetă judiciară. . las în pace pe Tătărăscu să vor-
în 'P.realabil am stabilit cu pro- bească· ceea ce a declarat oă ştie
· curorii care dintre întrebări să fie în legătură cu Pătrăşcanu şi cei
puse inculpaţilor sau martorilor de laUi inculpaţi.
către completul de judecată şi fn cursul anchetei judiciare a in-
care de către cei 4 procurori. tervenit mereu Şoltutiu . cerind
lml amintesc că Şoltutiu şi cu • suspendări de şeâintă . în timpul
Râpeanu au ·cerut Insistent ca cărora eram pus să vorbesc la te·
fiecare inculpat să fie judecat se- iefon cu Chiş1nevsch~ care îmi fă ·
parat\ independent de ceilalţi coin- cea observatii şi îmi dădea îndru-
culpa i şi că aceş tia să nu se mai mări asupra conducerii şedinţelor.
intilnească în tot cursul procesu· Martorii au fost audiati in prezenta
lui. • inculpaţilor la ale căror lapte se
Am procedat .1a audierea incul· refereau in depoziţiile lor.
I
17 april/a 1954, ora 3:",,santinta da ccnclaf!l.nara la moana a fost axacvtat~ pnn
împuşcata'', în Valea pia1sicilor, locul da axacufia a concJamna/1/or la moarto
aduşi ele-a lungul anilor la această închisoare
•
\
\ •
,
•• •
' /
• 25
 •
După terminarea anchetei judi·
ciare, am amina! prQnunţa rea sen-
tinţei cu 2-3 zilie. ln acest timp 1
am deliberat împreună cu cei doi
(aceiaşi) · asupra culpa bilităţii · in- , şi m-a întrebat de ce sint nervos,
culpaţ 1 lor - a pedepselor ce urma
să li se aplice. Tov. Demeter a de·
clarat de la început că el este pen-
tru condamnarea la pedeapsa ca·
pitală a tuturor inc1;1lpaţilor. Tov.
Ciulai era mai moderat. şi lrni fă·
cea impresia că nu-l ' prea inte' e-
sează toată problema. Am ajuns
apoi la o hotărire comună in ceea
ce priveşte co ndamnarea la
moarte a lui Pătrăşcanu. Kofler şi
Zilber sau Ştefănescu după cite
imi amintesc.
Am mers apoi la Chişinevschi cu
proiectul de hotărire. unde am gă­
sit din nou pe Şoltuţiu. Am rapor-
tat că am adus proiectul de deci-
zie, care cuprinde concluziile la
care a ajuns completul de j ude-
cată. F.ără să mai dorească să afle
ce conţine proiectul de decizie,
Chişi nevschi a spus că hotărirea
este l uată de. Câtre conduc'erea
partidului şi mi-a dictat pedepsele Tătărăscu cind · i-am pus o între-
pe care trebuia să le .pronuntăm. - bare a spus că nu aude bine şi
Am redactat apoi tlispozi ivol
decizi ~i şi am condamnat pe incul-
paţi la pedepsele dictate de Chişi­
•
nevschi.
Sentinta a fost pronunţată în şe­
dinţă publică. fără prezenţa incul-
paţilor, , cărora le-a fost c itită fie- • prima şi că discuţii le erau ascul-
căruia în parte de către un procu-
ror şi secretarul completului· de ju-
decată la locul de detenţie. mi mai
amintesc că inculpatul Calmano-
vici a cerut hîrtie şi' creion pentru
a scrie. Şoltu~u s-a opus la satis- · „La orele 1.30 am sosit la Peni-
facerea cererii. Totuşi, completul
de judecată a aprobat-o .ş_i i s-a
dat materialul. Nu ştiu ce a_ scris
pe hirtie deoarece nu a predat-o
tribunalului.
• Cahane MoiS!'.J medic legist M.A.I„
După pronunţarea sentinţei am
fost chemaţi la Chişinevscht să ne
•
spună că va trebui să judecăm în
continuare şi alte loturi ş i că după
terminarea proceselor vom tine
toţi o şed inţă de analiză ln care
fiecare dintre noi va trebui să
arate cum au decurs lucrările şi să
facă propuneri care să fie anali-
zate pentru a fi aplicate în viitoJ.
Această şedjntă nu a mai avut
loc. Nu cunosc motivele".
Peste cîteva luni, la 25 octom-
• brie 1967, Ilie Molsescu îş i mai
amintea: „La acest i>roces aşa s-a
procedat: la fel ca la cehi ca la
unguri. De fapt, Râpeanu, $01tuţ iu
şi alţii au fost acolo pentru snec1a-
fizare. Ei îmi spuneau «Să facem
aşa pentru că aşa este bine•. Au
început dezbaterile. Bineînţeles că
in cursul dezbaterii puneam între-
bări la care unii din acuzatl nu
răsrundeau. Atunci am fost che-
ma la Chişinevschi .şi mi-a spus
Să nu mai pun întrebări. La un mo-
. ment dat am bătut Tn masă cu un
creion deoarece mă enervasem. Mi
s-a făcut semn să suspend şe­
dinţa. După ce am suspendat-o
m-a chemat la telefon Chişinevschi
să m ă potolesc, şi să merg mai
departe. Oe aici, am tras concluzia
că eram ascultat. urmărit pas cu
pas. l-am spus lui Pătrăşcanu că
va avea un avocat din oficiu şi că
v~ ff apărât de Bălceanu. La
aceasta a ripostat: •Tifharul ăsta
să ·ma apere pe mine? Nu permit
acest lucru•. Oe fapt, acesta era
omul care putea s ă vorbească
dou ă ore în ş ir fără să spună ni-
mic (e vorba de Bălăceanu}. După
c~ şi-a terminat pledoaria a venit
la mine şi m-a 1ntrebat: •Aşa că
am vorbit bine?•. l-am răspuns:
«Oa, d~.r nu ai spus nimic•. Sigur,
martoru care n-au mers cum pro-
babil au fost instruiti. de pildă
Constante, i-am oprit de mai multe
ori pentru că voiam să 1ămuresc
cite ceva. Voiam să precizez că în
legătu ră cu Snagovul nu vorbea;
probabil că nu ştia. Du pă aceea,
atunci am suspendat din nou ş e-·
di nţa şi mi s-a spus să nu mai pun
întrebări. Mi s-a spus chiar că
orice fac, conducerea aude. Aveam
in fata mea un aparat şi după
aceea m-am convins că se im-
tate".
Senti nţa a fost pronu nţată în
dimineaţa de 14 aprilie 1954. ln-
zlua de 16 spre 17 aprilie 1954,
sentinta a fost executata, . tre. judecătorul asistent
tenciarul Jilava, unde am găsit
prezent pe li. col. Bădică Ilie, co-
mandantuI Pen itenciarelo r, pe
maior Savenco llarion, .din partea
autorităţi i administrative, pe maior
şi pe cpt. Anoronache Nicolae, co-
mandantul plutonului de execuţie.
La orelez. ad ică cu o oră
înainte de ora fixată pentru execu-
ţie, ne-am deplasat ln celula con-
damnatului, incunoşti inţindu-1 cJ a
sosit timpul să expieze faptele să ­
virşite ş1 lntrebat· fiind dacă are
ceva de mărturisit sau vreo do-
rinţă ce i-ar putea fi îndeplinită, la
care a· răspuns negativ.
Executarea sentintei fiind fix ată
pentru astăzi 17 aprilie 1954 orele
3, a fost condus condamnatul Lu-
creţiu Pătrăşcanu. sub escortă, la
locul execuţiei unde a fost Identifi-
cat.
După ce s-a făcut raportul de .
către comandantul protonului de
execuţie, judecătoru asistent al
Tribunalului Suprem, Colegiul Mili-
tar, a dat citire sentinţei de con-
damnare care a rămas defin i ti vă,
oamenilor din plutonul de executie.
Condamnatul Lucreţiu Pătrâ ş­
canu a fost condus la stîlpul exe-
• •
·cutiei, fiind legat la ochi, după
·care sentinţa oe condamnare la
moarte a fost executată prin îm-
puşca re, astazi 17 aprilie 1954,
orele 3.
După ce condamnatul a fost exe-
cutat, medicul legist, maior Ca·
hane Moise, a constatat moartea
condamnatului prin î mpuşcare.
constatare verificată şi de procu-
rorul militar.
După aceasta, la orele 4, adică
după o oră de la execuţie, cada-
vrul condamnatului a fost predat
comandantului Penitenciarului pen-
tru a dispune lninormintarea lui,
• conform legii.
Drept pentru care am lncheiat
prezentul proces verbal de execu-
tarea sentinţei Nr. 49 din 14 aprilie
1954, a Tribunalului Suprem, Cole-
giul Militar, în cinci exemplare. din
care unul s-a predat adm1nistratiei
Penitenciarului Jilava care are
obligaţia să anunţe ofiţerul stării
civire al comunei Jilava, regiunea
Bucu reş ti, comunicind datele nece-
sare pentru înregistrarea morţii
susnumitului in registrul stării ci-
vile, al doilea exemplar s-a predat
auto rităţi i administrative, al treilea
exemplar urmează a fi ataşat la
dosarul cauzei şi două exemplare
se înaintează Ministerului Justiţiei
.si Ministerului Afacerilor Interne.
Prezentul proces verbal s-a sem·
nat de noi, Procuror militar. co-
mandantul Penitenciarului Jilava.
medicul legist, reprezentantul au-
torităţii administrative, comandan·
tul i>lutonului de executie şi de că­
lncheiat la Jilava, astăzi 17 apri·
lie 1954".
Urmează cele şase semn ături :
Răpeanu Grigore, Bădi că Ilie.
Cahane Moise. Savenco ·11arion.
Andronache Nicole, Varga Va-
sile. ~
După declaraţia altui martor
prezent la Jilava, Lll creţiu Pă­
trăşcanu a fost împuşcat primul.
„cu putin timp înainte de aresta-
rea lui (dar el ştia de foarte mult
timp că-l aşteaptă ceva rău( dar in
nict un fel nu se aştepta a ce a
fost) Andrei (numele conspirativ al
lui lucretiu PăJrăşcanu) mi-a spus:
«Chiar dacă aş sta şi zece ani în-
chis, aş accepta liniştit aceşti zece
ani, pentru că ştiu că peste zece
ani adevărul va fi mai puternic de-
cit minciuna, lumina va străluci
prin neguri-.
Nu i-a fost dat să se bucure de
aceste lumini" (Lena Constante,
declaratii la 1. XII. 1967, dupâ în-
deplinirea celor 12' ani de tem-
ni ţă grea).
Le-am cunoscut pe Lena Con-
stante, pe Elena Pătrâşcanu.
pe Lilly Revetz, i-am cunoscut
pe Gheprghe Tătărăscu şi pe,
Gheorghe Safiano. i-am cunos-
cut pe profesorul Hugh Se-
•
•
 , •
"
• ' \

•
'•
, •...
(
• I '
• •
•
-Watson şi pe ambasadorul tate ca şi de justiţie militară. zero .a a~ţiunii l!llimului rege al
r Porte~. J_-am văzut vorbind 2. Lucreţiu Pătrăşcanu a ·fost şi Romanie1, decesul (natural ~i
qnive1sitate ' pe Lucreţiu Pă- • a rămas în timpul anch.etelor şi ·previzibil) , al genereţlului Con-
ăşcanu. . · procesului un comunisţ. Nicf is- stantin Sănătescu , grav bolnav,
Nu credeam să ajungă ei şi atî- toricii, şi nici el, cred, nu ar, fi şeful prîmelor dou~ guvern.a de
lia alţii într-un as'emenea proces omis-o. El a dovedit însă şi în. după 23 august, 1944 - devih
Opsit n.u. nu.mai de orice bazŞ ju- _. aceste fragice împrejurări o forţă piese„ ala,unuia ~I acelu iaşi do-
'liăică şi mor.ală dar şi de cea 'mai umană,· o tlhută m·orală şi inte- sar. Executarea lui Pătrăşcanu '
ementară inteligentă umană/ lectuală ,. O" fer mitate politică pentru presµpuse· „criroe contra.
Nu credeam -dupa aceea să demne de o cunoscută apreciere păci ~" în anul 1954 este argu- '
11jung s.ă scriu' despre acest pro- făcută de el: era mai întii român , mentul totfte al acestei teze ex-
ces şi · să -0 fac cu documente. · şi apoi comunist. Orice analiză a pusă aiciJ în Magazin istoric pen-
Istoria noast(ă c;;o~femporană istoljel României secolului XX şi tru prima oară - după analiza do-
are nevoie de cit mai multe dez.: a vieţii l luî Lucreţiu', Pătrăşcanu .cumentelor publicate. Cine a fost
văluiri e,senţiale, singura i'n'odafi- .nu poate (ace abst(acţie - îr'I ju- in spatele tuturor acestor acţî u nî
a
tate de aşeza' fiecare regim po· decarea 'adevăratelor • răspunderi care au ·lovit puternic România?
litic îr:\_.racla sa. Nu aş putea în, - de ultimii săi şase ani de viaţă Fără îndoiară, din motivele cu-
aceasta ordine de idei să •nu-l ci- · · şi de sfîrşituJ lui. · . noscute (rivalităţi şf miopie poli-
tez pe marele. autor şr pe marele · 3. Lichidarea lui Pătrăşcanu tică, . lipsa oricăror norme de
sperjur 'al .procesului Pătrăşcap u, face parte -; după opinia mea .- ' drept, aser.:irea faţă ' de puterea
omul care a trăit tragedia fricii şi · . nu numai din seria proceselor in- · dominantă) Gheor.ghe . G.heor-
8" terorii pînă la capăt, omul care tentate liderilor c9munişti din ghiu-Dej şi Biroul POLitic aJ C. C~
era poate cel rriai opus, 'caracte- fostete ţări socialiste şi din seria al P.C:R. Ei vor tre.bui analizaţi şi·
riologic. lui Andrei - ·Belu Zilber proceselor politice de represiune evaluati pentru . întreaga· lor ·ac- .
care în Mpnarhia de drept con- '· ale totalitaris171ului timpuriu din ţiune politică din . 1944-1956. Dar. ~
stitut;onal arb şi această ..ironică ·Românra. Procesul şi executarea nu numai ei! No~ l:tocumente, noi ·
ânallză: . lui Lucreţiu Pătrăşcan.u ·în a'nrifîe m,ărturii,. pe <:are le aşteptăm de

(
/([~a noi) Id~ ihfoarCt!fea la cap!, 1954 este,. ultimul act din •planul
ta 1sm nu mai poate fi vorea. Ni- . exterminării celor patru lideri
la arhive de stat şi particulare,,.
din tară şi străinătate. ca şi de la \

meni nu mai :işteaptă trupele ame- politici ca.re au iniţlat-'imprtJună deţinătorii de arh,ive personale
ricane. nimeni nu mai crede că du monarhul şi o serie de gene- ne vpr duce desi,gur mai aproape·
acest r.egim are zilele. sau lunile rali- aptul de la 23 august 1911-4. ·de afla(ea tuturor secretelor greu
numărate, organizaţiile contrare- , Moartea tuturor ·celor patru - încercatei istofil conterhpor'ane a
volu(iooare compuse din / bani ci. Mţ1niu 1 Brătjanu , Titel Pe,\rescu, României. • • •
păfiilţi, mătuşi ş1 copii au dispă­
1
ut, elevii de liceu de la Piatra
· datorită închiSO(ilor şi Pătră$­
Olt ... canu împuşcat - .,rooucerea la
. . ' (Va µr:ma)
nu •mai vor · să construiască un l

submarin care să urce pe Oimbo- •• •

viţa ~i să bombardeze Capitala, ifl, . .
Gh1sorile nu .au detinu\1 . P~!1tici.
multe aresturi ale Secuntăţu • au
\.
· ·. 'Nou.!.. : Nou"!.,. '
,
Nou!~
I
,, ' ..·
fost desfiinţate. multe celule din •
cele rămase sint goale şi fiecare
inu1itor are· cel puţin cite lfO dosar Din februarie 1992 academicianul" francez · Alain Decallx îşi
la Securitate ori la Cadre adică tot
a ~ci.Iritate) . · reia emisiunile TV care l-au .făcut celebr.u. După ce terminat a
Ungăfra· ş_i Polonia în 1956. Ce-. de curînd o v.iaţă a lui t$us· pov·estită copiilor şi scenariul unui
hoslovaoia ro 1.1.968, Polonia în 197-0 . spectacol mo,ntat de Robert' Hossein la Palatul Sporturilor din
înf însă dovaua că nu este vorba Paris, Alarn Decaux a· început , sâ . lucreze la o carte -despre
decît de o resemnanl aparentă. La Voltaire. . · .' , · . ~ · ' .
rima slăbire a aparatului execu-
iv. mişcările de· masă se dezlăn· Este extrem de instructiv cum a revenit istoricul cel rJîai
• ~ • I
ie vulcanic, partidul unic se sub- popular din Fra'nţa la profesiunea' sa, după ce timp de trei ani •şi
·ază, apar tot felul fdel organizaţii " Jumătate a fost ministrul francoforjiei in guvernul, ftancez (vel;i·
· tot felul de. idei. Oub1a sau mul- Magazin istoric, nr. 2/ 1990). În acest răstimp,, preşedintele
pia conştiinţă; atît de~ specifică
ces.tor regiuni este, în realitate. Mitterand iJ intreba ,cîteodată după un consiliu ' de miniştri~ 7
xpresia ipocri~lei maselor, replică Vă interesează ceea. ce faceţi? 'La care Decaux răspundea -
.ipocrizia conducătorilor". · ' „ de regulă - da, fără a aminti câregret~ imp!)sibilitatea de a
· Cu ce rămine autorul la capă­ scrie. Pînă cînd anuf trecut, la aceeaşi întrebare devenită ritu- .
t primeli investigări ··istorice H-'
. r.e a. „cazului" grupului Pătrâş­ ,ală, el a răspuns; Mă interesează domnule preş~dinte, dar Sllr ,
nu? făr. Dv. suferiţi? De ce suferiţi? ,f- ş-a âie_rt~ţ FranGojs Mitte-
1.. Procesul Pătrăşcanu a fost ~and, Sufăr pentru .că _riu scriu , - a fansaţ academicianul.
presia cea mai pură ·şi feroce a După o clipă de reflecţie ,preşedintele Fr;inţei ·i-a spus: Atunci
linismului românesc. în care
lnt impli.cate răspundereâ pofi-
. t.,
scne1. ,
- a Biroului Politic ăl C.C. al De cîteva ·1uni, ,Alain Decaux a putut reveni la masa de scris
.C.R:. şi a secretarului său ge- şi acum la emisiunile de TV, nu ·însă ~nal6te ca Fral')9ois Mltte"-
raJ, Gheorghe. Gheorghiu-Dej. rand să-i fi ~ecern at la 28 noiembrie 199~ Leglunea,de onoare
. lor "ce au Iniţiat şi autorizat
în gradul de cavaler pentru meritele sale în p,romovarea isto-
U.R.S.S. pr.ocesele tlin tărjle
ialiste şi deplasarea c onsih&- · ,riei. • l , ' .
pentru organizarea represiu-
organele de interne şi securi-

I • '• „, 27
I
 • (

!c • ,
•
•
•
• GJ • o sală
de tribunal neincăpă-
E toare..•· • ... şi un duel juridic de
:I elită • De ce ~-a trunchiat steno-
CJ grama? • Am· aflat din gazete
O despre intrarea României in răz­
C boi • Colaborare activă sau de
experţi? • Pe dr. Mănuilă eu
•l-am recomandat • Aveam legă­
GJ turile mele proprii cu d-na Ko-
„
.~ lontay ,
GJ
c
·- O stenogramă necunoscută
•

B
cGJ • IULIU MANIU •

E·- - - - - - - - - - - -
~ MART~R ÎN PROC'ESUL
c
· . MAREŞALUL~I
•B • •
• •
•
.„
-
·-„
•
Iuliu Maniu, susţ1nindu·şl dePQtiţla in proc&Sul mareşa­
ION ANTONESCU lului Ion Antonescu şi al ponc1pal1/or s.11 colaboratori:
„un moment prea grav din lstofla neamului nostru" -
• , după propria-i caractor1tare.
GJ I

c
·- • ' •
•
-antonesciene
•
•

\ ...,
GJ 9 mal 1946. Sala de şedinţe a Tribunalului Ilfov,
din ·strada Ştirbei Vodă. Asistenta umple pini la
unor aspecte ale guvernării abll
c refuz încăperea lmeroprle, pentru un proces de
ocolite in rechizitoriu. S-au adus in ·disculle trata·
tlve, plnă atunci, doar bănuite, s-au nuanţat pozi-
GJ asemenea anvergura. După citirea actului de acu· ţii şi afirmaţii, s-au Ivit noi semne de întreba re i n

E
:I
zare fi Interogatoriul acuzaţilor, lncepe audierea
martorilor propufi de apărare ş i de acuzare._Prln·
descifrarea mecanismului politic al evenimentelor
cuprlnle in perioada septembrie 1941);.august
tre el; nume de marcă ale v1eţli' politice româ· 1944. în mare parte lnsă toate acestea au rămas
u n9ftl: Constantin l.C. Brătianu, preşedintele Partl· Intre cel patru pereţi al sălll trlbunalulul. Autorltă·
o dulul Naţional Liberal, George I. Brătianu, Iuliu ţlle aflate in fruntea statului au avut „grijă" ca ln

c Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţări·

nesc.„
rî ndul opiniei publice să nu ~ăzbată decit acele
ecouri. care p11teau contribui la sporirea invlnulrl-
fn special această depoziţie este aşteptată cu lor celor ce urmau s ă fle judecaţ i. Din relatările

•B un deosebit Interes. Vor fi, raţă 1,n faţă, conducă­

torul statului ln Intervalul sep embrle 194C>-august
1944, mareşalul lon Antonescu şi principalul re-
oficios.ului naţional-ţărănist Dreptatea, ca şi din
filmul documentar reallzât cu prilejul procesului,
se cunosc crimpele din această depoziJle. Ne în-

·-„
GJ
prezentant al grupărilor de opoziţie din această
perioadă, preşedintele P.N.T., Iuliu Maniu. La tre-
cerea a aproape 46 de anl, se poate spune că,
lntr-adevăr, momentul a fost copleş itor. Mal intlf,
trebam totuşi şi azi de ce Dreptatea nu a publicat
Integral depoziţia pre,edintelul P.N,. Ţ.? Fără în·
dolală vor fi existat presiuni din partea cenzurii,
dar şi alte motive ce se cuvin analizate şi Inter-
c
·- prin gestul de mare distincţie şi curaj al
preşedlntelul P.N.Ţ., care, ln sala tribunalului, a
strtns mina conducătorului de pini mal let'I al ţă­
•
pretate.
Oepozlfia lui lullu Maniu,· ca şi celelalte făcute
cu acelaşi prilej de altl lideri politlcl - martori la
B
c
rii, aflat lnsă in acel moment ln boxa acuzaţilor.
Gest mult comentat şi - cum avea s-o dove-
dească urmiirlle - rău primit de autorităţile gu-
proces - ci fost reprodusă in Proce sul marii tra-
dari nallonale, editat chiar in anul 1946 de autori·
tătl , dornice să justifice acţiunea judiciară şi as·
GJ vernante comuniste din România. prele condamnări. Ulterior, depoziţia a fost relu-

•
· :Ie Dar depoziţia a ) ost deosebită înainte de toate
prin „ duelul" de înaltă valoare juridică dintre pre-
f ediritele P.N.Ţ. şi Mihai Antonescu, premierul
ată Jn diferite lucrări consacrate procesului din
mal '1946, apărute .atlt în străinătate, cit şi tn ţară ,
după Revoluţia din decembrie 1989.
....
u guvemµlul antonescian - profesor universitar de
Niciodată insă nici ln lu'crărlle rom âneşti, nici in
o drept - aflat, şi el ln boxa acuzatllor; un duel
tilos, avtnd drept scop punerea ln evidenţă a cele străi ne - nu a vizut lumina tiparului textul
Q
28 •
 •

-=~ral şi autentic a.I depoziţiei, aşa cum a fost

lăi ograflat ln sala trlbunalulul, de către grefierul
la război, subÎlnllndu-se drepturile Inalienabile ro·
mâneştl asupra tecltorlilor Basarabiei, Bucovinei
•
~>eeaulul. Toate lucrările amintite au la bază • de Nord şi ţinutului Hertei, smulse brutal şi ulti-
xtul cuprins ln lucrarea editată rn 191_6, cruntlt mativ din trupul ţării la 28 Iunie 1940, in t>~a ·
fi .,prelucrat", cum se va vedea, în vederea eludă­ protocolului secret al Pactului de neagresiune
rtl unor afirmaţii, atenuării altora. Este drept, ln germano-sovietfc (Magazin istoric, nr. 12/1989);
unele articole s·a afirmat că •textele publicate in . se afirmau, de asemenea, adevăruri privitoare la
aceste lucrări nu ar reproduce decît parţial depo- trecerea unor notorii membri al Gărzii 'de fier in
ziţia preşedintelui P.N.Ţ. Dar referiri mal concrete rlndurlle partidului comunist (afirmaţie ce a stirnlt
li părţile omise, precum şi la ţnotlvele eludării lor vehementul protest al acuzatorului public Dumi-
llpaeau. tru Săracu) . Se ~vlden11au, de asemenea, efortu-
Lucrlnd la reconstl tulrea Procesului mareşa lului ' rile depuse de anumite cercuri din preajma mare-
Ion Antonescu în documente de arh ivă (din care şalului Ion Antonescu în vederea scoaterii
em publicat documente revelatoare i n Magazin is- României d in război, ca şi atenuării condiţiilor
toric, nr. 6/1991) am avut prilejul să Identificăm unul arm istiţiu absolut necesar, dar care se vă~
dactilograma 'brlglnală a depoziţiei preşedlntelul deau catastrofale. Evident că asemenea subiecte
P.N.Ţ - aşa cum a fost consemnată de grefierul nu şi-au putut găsi locul înfr-o lucrare cu pronun-
de şed i nţă. ţat scop propagandistic, de acuzare a regimului
A urmat o flreasc.ă comparare cu textul depozl- antonescian şi a p olltlcli mareşalului şi colabora-
lfel publicat ln Procesul marii trădări naţionale, torilor lui, în condlţllle în care ţara se afla sub re-
precum şi în lucrările ulterioare. Surpriză de pr~ gim de armistiţiu , cu un mare contingent de trupe
porţii! Aveam să constatăm că Intre cele două străine - sovietice - pe teritoriul el. Ele au fost
texte - cel consemnat de grefier şt cel publicat ellmlnafe deci, cu bună ştllnlă, de către cenzorii
ca fiind „st,nQgrama" audierii - existau mari d.., comunl'tl la alcătu ifea lucrăr I Procesul marii tră­
osebiri. ŞI nu Tn primul rlnd de stll, dactilograma dă ri naţionale. Dar ele lipsesc - mal puţin expll-
grefierului cuprlnzind, Inerent, greşeli de redac- cablll - şi din lucrările ulterioare, străine sau ro-
tare datorate vitezei cu care a fost retranscris tex- mâneşti, deşi, cum rezu ltă din compararea textu-
tul, care trebuia semnat de martor; dincolo de lui din acestea cu , acela din Procesul •marii tră­
eceste amănunte, ,,stenograma" grefierului vădea dări, rezultă unele diferenţe. Va mal fi existat Inei
un stil adecvat procesului (formulări politicoase, ci „ste,nogramă", decit aceea oficială? Din păcate,
lngrljlte şi cu respect faţă de Ideea de justiţie) . lucrările respective nu furnizează nici o Informa-
Cele cuprinse în lucrările în care au reprodus-o, li& fn acest sens.
renunţă, adesea, la formulele de politeţe, uneori Tocmai Tn acest spirit, al redării obiective a ,
ln contradlctle cu cunoştinţele juridice atlt ale adevărului Istoric, aşa cum am reuşit să-l des-
martorului cft şi ale celur care, practic, deş i acu- prindem din documentele cu Caracter oficial (aş a
zat, a condus chestionarul de depozltle - profe- cum este, Intre altele, şi stenograma din şedlQtă a
sorul universitar Mihai Antonescu. audierii lui Iuliu Maniu) reproducem acum o serie
Fireşte însă ci nu acesta era aspectul cel mal .de fragmente cuprlnzlnd părţi omise. deci ihedite;
Important pe care. li rel eva stenograma grefieru• din depoziţia liderului Partldulul Naţional Ţără­
lui. Era vorba, mal ales, de pasaje fntregl vlzlnd nesc, la acest moment politic deosebit de grav
upecte esenţiale ale depozlţlilor: atitudinea acu- · d~n primăvara anului 1946. O facem cu credinţa
zaţilor şi a martorului asupra problemelor Basara~ ca acelaşi proces de cenzurare, deci de omitere
biei şi Bucovinei, preciz area unor amănunte pri- lnten11onată a unei părţi a adevărului, l-au cunos·
vind legăt urile stabilite atît de opoziţie cît şi de C\lt ş alte depoziţii (ale martorilor sau ale acuza- ,
guvernul antonescian cu reprezentanţi ai Aliaţi lor ţilor), chiar dacă acestea, neidentificate deocam-
ln vederea scoaterii României ain război, mo- dată în arh ive, nu pot fi analizate. l:fovada (prin
mente legate ·de preg ăJirea şi desfăşu rarea actului existenţa sten ogr.amel Integrale a depoziţiei lui
de la 23 august 1944. lntr-un cuvlnt aspecte esen- Iuliu Maniu) a fost, în fond, tăcută! lată rn contl·
liale pentru reconstlţulrea adevărului Istoric din nuare, clteva fragmente din depozltla lui Iuliu Ma-
perioada celui de-al doilea război mondial, cit şi niu, aşa cum a fost ea înregistrata de grefier (şi
pentru crearea unei Imagini complete asupra pro- contras!mnată ~e martor), la procesul mareşalu-
cesului din 1946. lui Antonescu - docum.ent ce vede în această
Desigur, dacă ne amintim canoanele politice şi formă pentru prima dată lumina tiparului - depo-
Ideologice comuniste, absenţa paragrafelor res- ziţie ce poate fi considerată ca una ţfln „ piesele
pective din lucrarea asupr41 procesului din 1946 grele" în analiza desfăşură rii Istoriei conteml?°"
epare explicabilă. Se făceau, Tn întrebări sau Tn rane a României. · ·
unele din răspunsurile eliminate, aprecieri privind •
caracterul necesarmente determ Inat de Interese . Marcel , O. CIUCĂ,
Mtlonale ale primei efjlpe a participării
. României
-,
Gheorghe DAVID
1
M. Antonescu; Domnu le o viz ită în ajunul războiu lu i? teşte totuşi, dl. preşedin te
preşedi nte, dacă dl. Maniu a· 1: Maniu: Nu. Dl. Ministru Maniu, că s-a discutat chiar
şti1;1t o~ R om~·n ia în~ep.~ răz­ Anton ~scu a avut bu n ăvo i nţa la d-sa în casă, înainte de in-
boiul impotnva Un1un11 So- s ă m ă cer_ceteze o s i ng ură trarea in războ iu, eventualita-
~ietice? dată, la o dată mult mai tîr- tea ·unei colaborări pentru un
I. Maniu: Nu. Am cetit în zie, în plin războiu , pentru o guvern ce urma să fie consti-
gazete. altă chesttune. Dar înainte de tuit, tocmai în vederea intrării
M. A n tonescu: Dacă îşi războiu l cu Rusia, nu m-am în războiu , guvern care urma
-minteşte ,dl. Maniu că l-am întîlnit nici cu d-sa, nioi cu să se realizeze şi prin partici-
Vizitat pe d-sa chiar eu în mareşalu l Antonescu, ş i nu parea unor anumite persoane
ajunul război ulu i? · am stat de vorbă în această foarte apropiate de dl. Maniu,
Preşedintele: D acă acuza- priv i nţă . . care urmau să Intre în gu-
i Mihai Antonescu v-a făcu t M, Antonescu: N u-ş i amin- vern?

• 29
 f
/, Maniu: Nu au avut loc
astfel de conversaţii politice.
N-am fost consultat înainte.
N-am discutat cu d-sa despre
intrarea în războiu şi nici
despre formarea unui guvern,
nici înainte şi nici după d~
clararea războiului. Cu desă­
vîrşire inexact.
M. Antonescu: Dacă n u-şi
aminteşte totuşi că l-am vizi-
tat pe d-sa in timpul războiu­
lui, întrucit eu, după o discµ-
ţle pe ·care o avusesem cu dl.
' mareşal Antol"lescu, am pro-
pus d-lui I. Mihalache intra-
rea în guvern, şi atunci dl.
Mihalache m-a îndreptat la
dl. Maniu, spunindu-mi foarte
sincer că a făcut cîndva o
• gre~eală şi nu ar voi .să o re-
pete şi de aceea crede că
• este bine să m ă adresez d-lui
Maniu, pe'ntru a vedea care
este păferea d-sale.
I. Maniu: Da. Este adevărat
că dl. Mih'alache mi-a comu-
nicat că a fost invitat să intre
în guvern, chiar ca vicepreşe­
dinte, ceea ce a refuzat de la
început; ne-am sfătuit cu dl.
Mlhafache, ca de obicei, ·ca
prieteni, şi confirmînd atitudi-
nea d-sale, am hotărît ca nici
d-sa şi nimeni dintre noi să
nu Intre în guvern.
M.. Antonescu: Dacă dl.
Maniu îşi ream inteşte că a
discutat totuşi cu mine pro-
.bfem'a războiulu i şi dinsuf a
spus că preferă să rămin ă cu
. o rezervă politică?
I. Maniu: Am vorbit ulterior
despre aceasta şi i-am arătat
d-lui . Antonescu că e~te o
profundă greşeală ca noi să
purtăm un război cu Rusia
Sovietică. Am mai adus ş'i
mai .tîrziu în discuţiune ches-
tiunea războiului şi am arătat
în mod consecvent că sînt
categoric în contra unui răz­
boiu, aşa zis „sfînt", în contra
Uniunii Sovietice.
' M. Antonescu: Dacă dl.
Man iu a aprobat războiul
pentru reluareş Basarabiei şi
Bucovinei de Nord?
I. Maniu: Am fost categoric
împotriva unui războiu contra
Rusiei Sovietice. Dar din . mo-
ment ce războiul s-a produs,
am fost pentru ocuparea Ba-
sarabiei şi Bucovinei de către
armata română. Basarabia a
fost şi este pămînt românesc.
Părerea mea, care de altfel
'
30
nu mi s-a cerut. a fost ca,
spre a se evita ocupar~a
acestui pămint de către tru-
pele germane. ceea ce . ar f i
fost împreunată cu multe
neajunsuri să fie reluată de
români. Era clar, faţă de situ-
aţia din Europa, din acel mo-
ment, că in prima fază a răz­
boiului Germania va avea
succese ·şi ar fi fost periculos
ca să pună mina pe Bucovina
şi Basarabia.
M. Antonescu: Pe de o
parte, dl. Maniu spune că era
de pă re re să nu se faţ:ă răz­
boi, pe de altă parte să re-
luăm Basarabia ... Crede mar-
torul că trebuia făcut război
pentru Basarabia şi Buco-
vina? . era f ăcută în illteresul
I. Maniu: Raţionamentu1
meu a fost următorul: Basa-
rabia şi B ucovin11. nt1 puteau
fi reluate prin războiu. nici
printr-o acţiune diplomatică,
fără acordul Rusiei Sovietice.
Dar faţă de eventualitatea că
aceste provincii să ti fost
ocupate de nemţi , era de pre-
ferat să le ocupăm noi.
M. Antonescu: Dacă bine a
făcu t ma reşalul că a ocupat
Basarabia şi Bucovina, în-
seamnă că a făcut bine in-
trind în războiu .
I Maniu: Sub nici un cuvînt
n - aş putea spurfe că
România a făcut bine lntrînd
în război contra Rusiei Sovie-
tice. Chestiunea trebuia re-
zolvată prin înţel egere C!J gu-
vernul sovietic.
M. Antonescu: Dacă dl.
Maniu soc;oteşte că guvernul
a făcut bine ce a făcut 'şi
dacă crede că este drept şi
potrivit ca mareşalul Anto-
nescu şi cu acuzaţii care se
găsesc în bo-xă, astăzi, să fie
consi.d~raţi c~ . ~ingurii cari
pot ft 1nv1novaţ1ţ1 de această
pofiti că7 ' dul şă-1 în treb pe dl. Maniu
I. Maniu: Nu am spus ni-
ciodată că ei au făcut bine
ceea ce au făcut, deci ei sunt
singurii vinovaţi, pentnJtcă au'
pus mina pe putere, n-au în-
trebat n aţiunea, nu s-au, con-
sultat cu. nimeni şi deci au
procedat în mod dic'tatoriaf,
ceea ce este necorespunză­
tor şi din punct de vedere in-
ternaţional. · ·
M. -Antonescu: Avind în ve-
dere, după cum dl. Maniu a
spus aici, că d;-sa a ·întilnit de
mai multe ori pe mareşalul
Antonescu înainte de sep-
tembrie, că a căzu t de acord
asupra formării unui guvern,
fără a stabifi...cine era să fie
primul-ministru; iar, după ce
ma reşa lul a venit la putere şi
după ce dl. Maniu a avut
convorbiri cu d-sa, l-a sprij i-
nit, nu numai printr-un acord
pasiv, dar (şi) printr-o cbfa-
bo'rare activă - ceea ce dl.
· Maniu o numeşte ca o cola-
borare prin experţ i - şi cee
ce înseamnă că anumiţi partl
zanl al d-lui Maniu trebuiau
să intre în admi nistraţia ma-
reşalului Antonescu; că dl.
Maniu spune că politica d-lui
mareşal 'Antonescu în 1940
României, cum explică oare
răsp u ns ul d-lui Maniu fa în-
trebarea pusă de mine, adică
faptul că el consi deră pe ma-
reşalul Antonescu şi pe cel-
falti acuzaţi din boxă ca pe
singurii vinovaţi?
I. · Maniu: Pentru că şi-au
luat rŞsp underea, pentru că
au c<3ndus p rmatele greş i t şi
pentru că atunci cînd noi am
protestat împotriva aceste
politici, prin diferite memorii
şi prin diferite întruniri pu-
blice, n-au ţi nut seama de
protestele noastre.
M. Antonescu: Este toarte
greu pentru mine şi nu aş
vrea să apară că insist asupra
chestiunii. deoarece în să este
o chestiune importantă, de-
oarece dl. Maniu a jucat un
mare rol în. România şi a spe-
rat să joace un mare rol în
v iaţa politică - nu numai
pentru luminarea opiniei pu-
blice - aceasta căzînd asu-
pra d-sale - dar ş i pentru lu-
minarea Cu rţii, aît şi pentru
stabilirea propriei noastr
răspunderi, Vă rog a-mi îngă
să ne spună cum se face că
d-sa afirmă că politica făcută
de mareşalul Antonescu tr
buia să fie făcută, pentru că
era în interesul ţării , iar, pe
de a ltă parte, spune c ă a pro-
testat împotriva acestui lu-
cru?
I. Maniu: Da, pentru că
politică se poate face bine ş
se poate face rău şi cea m
bună inten ţiune pol itic
poate să se traducă în fap
printr-o rea conducere, i
 •
lm ă. Nu am spus nici aici şi
nlcăie ri că politica d-lui ma-
reşal Antonescu trebuia ţă­
cută, dim potrivă am condam-
nat-o totdeauna.
M. Antonescu: Dacă· dl.
Maniu, a apro.bat ca în 1941
să se schimbe ceea ce se fă­
cuse ~ 1940, atunci ce
crimă. „
I. . Maniu: Nu am aprobat.
De altfel nici o ocazie nu am
avut să aprob, nefiind între-
bat.
. M. Antonescu: Pus în faţa
unul astfel de răspuns, nu voi
mal cop tin ua cu această
chestiune. Aş vrea să ştiu
dacă dl. Maniu recunoaşte că
după 22 iunie 1941 a fost
continuu informat despre ac-
ţiu nea dip lomatică pe lingă
aliaţi , pe care am dus-o ca
ministru de extern·e în
această perioadă şi dacă
l-am pus în cunoştinţă cu
textele telegramelor şi infor-
maţiun ilor dii:?lomatice?
I. Maniu: într-adevăr, am
fost informat despre anumite
tratative politice pe care dl.
ministru le ducea cu ambasa-
dorul Statelor Unite la Ma-
drid. · menea, a avut bunătatea a-l
M. AntGnescu: Dacă îşi
aminteşte dl. Maniu, fiindcă
este vorba de · Madrid, că
mi-a propus să trim'lt pe dl.
· dr. Mănuilă, care cunoştea pe
ambasadorul american de la
Madrid, pentru ca să stabi-
l ească d-sa această legătµ ră?
I. Maniu: Este adevărat că
cu această ocazie l-am sfătuit
pe dl. M. Antonescu să-l în-
' trebuinţeze pe dl. Sabin Mă­
nu ilă, care nu este membru
· al partidului nostru, ci direc-
torul general al Statisticei,
pentru conversaţiile cu am-
basadoruJ Statelor Unite la
Madrid.
M. A ntonescu: Dacă recu-
n oaşte dl. Maniu că în
această per.ioadă a obţinut de
la mine trecerea peste gra-
niţă a unui reprezentant lfl
·Cairo, care .să trateze posibi ~
l i ta t e a vii to"S re a ieş i ril
României din război?
I. Maniu: Lucrurile s-au pe-
trecut astfel: de1 la început eu
am dus o acţiun e Internaţio­
nală, foarte intensă, pentru a
Informa lumea din afară, pe
de o parte, iar pe de altă
rte pentru a înlesni ieşirea
României din războ i. Un loc
de frunte în aceste leg ătu ri,
pe care reuşisem să le reali- · pentru dl. mareşal Antonescu
zăm, era Cairo, unde se gă­
·sea un sediu diplomatic pen-
tru Răsări t al Naţ i unHor
Unite. M-am hotărît să-l rog
· pe principele Ştirbey. să
meargă la Cairo. Principele
Stlrbey s-a învoit însă cu
condiţi unea ca eu să-i dau o
scr-isoare, prin care să se
constate că dfnsul merge ca
emisarul meu. Pentru a ob-
ţine plecarea d-lui Ştirbey ,
am trimis d-lui mare~al Anto-
nescu telegrama prim ită de
mine, de la generalul Wilson,
pentru ca să fie informat. Şi
totodată l-am rugat, printr-o.
terţă persoană , să bine-
voiască . a· uşura ieşirea din
ţară a principelui Ştirbey,
dindu-i viza de Ieşi re. Mare-
şalul Antonescu a avut ama-
bilitatea şi patriotismul ca să
facă aceasta, iar prinţul Ştir­
bey a p'utut i;>leca la Cairo.
Iar mai tîrziu: avînd însărci­
narea să mai trimit un consi- 1 reveni în curînd asupra aces-
lier d-lui Ştirbey, l-am indicat
pe dl. Vişolanu, căruia dl.
mareşal Antonescu, de ase-
înlesni ieşireâ din ţară. ·
M. Antones.cu: Domnule
Preşedi.nte, blneypiţi a-l ·în-
treba pe dl. Maniu dacă a pri-
mit nu numai concursul pen-
tru plecarea acestor delegaţi,
ci dacă recunoaşte că ,i s-au
transmis şi rezultatu! 'tratati-
velor de armistiţiu , trimise de
Ştirbey şi venite prin Legaţiu-.
nea noastr"ă
. . ...din ~nkara?
I. Maniu: ln ceea ce pri-
. activităţiî d-lor Şticbey şi Vi-
veşte tratativele şi rezultatul
lor, nu am primit de la Minis-
terul de Externe nici o. înşti­
inţare de care, de altfel, nici
nu aveam rievoie, tratativele
dirijat&. de. mine, avîni:i leţ:iă­ m.areşall.1 1 Antonescu şi dl.
tută directă secretă' cu Cairo.
fn schimb, am trimis eu- d-lui cond iţii mareşalului Anto-
ministru unele telegrame, ca
. să fie informat despre ceea
ce se petrece, ca nu cur.ova
să fle sabotate tratativele ce
se duceau la Madrid. Era o
chestiune de lolalitâte. .
M. Antonescu: Este un fapt
cert, care poate fi stabilit, că
Legaţia de la Ankara a tran-
smis condiţiile de armistiţiu
venite de la Cairo. • .
, /. Maniu: Cam la ce dată?
M. Antonescu: Cred c ă la
•
•
•
•
sfîrşitul lui aprilie sau în mai
1944. Ele purtau menţiunea:
şi dl. I. Maniu. Ele au venit
prin Ministeru!' de Externe.
prin cifru. Dacă i-am tran-
smis 'd-lui Maniu şi a primit
d-sa. aceste condiţiuni venite
prin ministerul nostru de ex-
terne? Probabil te va fi primit
dl. Maniu şi pe altă cale, f1-
indcă d-sa avea millo'Uce de
comun icaţie · dîrectă, iar eu
nu am avut mijloace de co-
mu(licaţie di rectă.
. I. Maniu: Vă rog formula-
ţi-vă întrebarea mal clar.
M. Antonescu: Voi face
aceasta. Cu aprqbarea mare-
şalului Antonescu am facilitat
plecarea d-lui Şti rbey şi d-lui
Vişoianu şi am pus la dispo-
ziţia d-lor tot ce aveau nevoie
acolo. D'upă aceasta nici ma-
reşalul Antonescu, nici eu nu
am mai fost i nformaţi de
ceea ce se petrecea acolo.
Singurul lucru pe care l-am
auzit de la Maniu a ..fost: „Voi
tei chestiuni. .. " ·
Preşedintele: Formulaţi în:·
trebarea!
M. Antonescu: Dl. Maniu a
venit să · mă vadă . O-sa nu
ml-a dat nici o informaţie în
legătură cu tratativele, dar, la
un moment dat, ml-a spus că
deţine unele Informaţii, care
îl fac ·să fie pesimist. Acesta
este singurul lucru pe care
mi 1-a spus. Voi reveni asupra
acestor lucruri. în sfîrşit, eu
nu am fost info rr~at asupra
şoianu, nici de la dl. Maniu ,
nu am mal aflat nimic. Tot ce
am primit au fost condiţ iile
de armistiţiy transmise prin
ministrul nostru ~ e la Ankâra,
pu.rtînd menţiunea : „pentru
Maniu".' Eu am predat aceste
nescu, care I le-a t rimis d-lui
Maniu. Dl. Maniu îşi reamin-
teşte de asta.?
I .. Maniu: Eu cu dl. ministru
Antonescu nu am fost în le-
gătură directă. .Comunicam
prin prietenit d-sale, dar co-
respondenţă d irectă nu am
avut. Eu, am avut însă legă­
tură constantă, aproape zil-
nic, pe.· calea undelor, cu
Cairo, prin d-nil Ştirbey şi Vi.-
şoianu . ln urma · tratatlvelor •
•
 •
•
I . '

care se duceau, am fost înşti­ directe de armistiţiu cu Uniu- această împrejurare prezenta
inţat direct, la 13 aprilie 1944, nea Sovietică prin .Stockholm însemnate dezavaAtagii, căci
că ni s-au stabilit definitiv şi că primisem unele infor- delegaţia noastră nu putea
con diţi ile prşliminare aie ar- maţiuni de la d-na Kolontay, ajunge la Moscova decit
mi stiţi u l ui. l nşti i n ţ area am care erau de natură opti- după ruperea frontu lui , adică
primit-o nemijlocit, prin ra- mistă, Şi că d-sa mi-a spus; după ce obligaţiile României
diotelegrafistul meu. în urma ·„eu:. din co ntră, al"(l primit ' erau îndeplinite, în vreme ce
acestui lucru am avut plăce:. ş t iri' descurajante. de la .a liaţii rămîneau să-şi îndepli-
rea să-l întîlnesc p,e dl. mlnis-1 Cairo". Îşi aminteşte de toate nească obligaţiile din armisti-
tru de Externe intr'-un loc ne- acestea? , ţ i t:1 numai după ~emnarea lui
utru şi i-am ad~ într-adevăr. şi după ocuparea întregului
la cunoştinţă că s-a făcut un I. Maniu: Despre tratativele nostru teritoriu.
preliminariu de armistiţiu , cu · care se duceau la Stocl<holm,
Al doilea era prevederea
ambasadorii Angli~i. Americii · prin d-na Kolontay, ştiam ,
dar dl. ministru nu m-a Infor- care stabilea frontiera de la
şi Rusiei. l-am schiţat în lini i
mat. Eu, de altfel, aveam le- Est, despre care eu. ceream
• generale acest preliminariu ca să nu formeze obiectul ar-
de armistiţiu7 realizat prin găturile mele proprii c u d-na
mistiţiulu i , ci al Conferinţei
emisarii mei. Nu am avut cu- Kolontay, care era ministrul
Rusiei la Stockholm. Şi le du- de Pace.
noştinţă şi nici pîn ă azi nu
ceam prin intermediul unui Dl. Mihai Antonescu · mi-a
am auzit, nici dl. Vişoianu şi comunicat legăturîle ce le
dl. Ştirbey nu mi-au spus, ni- prieten al meu din Bucureşti • •
şi printr-un alt prieten al nos-
avea la Stockholm. Nu m-am
meni nu mi-a spus, că guver- interesat mai îndeaproape oe
nul să fi reuşit să facă şi el tru ,de la Stockholm. Cel din
urmă a vorbit de mai multe
ele, fiihdcă aveam eu direct
un preliminariu de armistiţi u . informaţii şi legăturile mele.
M. Anton escu: Îşi amin_. ori cu ·d-na Kolontay despre '
teşte dl. Maniu că nu numai armistiţiu. · Este .adevarat că am avut
într-o casă neutră, dar c hiar Adevărat est& că de preli- convorbiri cu d-sa într-o casă
la Snagov, l-am văzyt pe minarul făcut la Cairo ·n-am particulara din Bucureşti ş i
d-sa, ,de mai multe ori, şi fost mulţum it, din două mo- apoi la Snagov, la dr. mare-
chiar la cererea d-sale, făcută tive: primul era de ordin for- şal .' Informaţiile d-sale nu ar
prin d•na sau 'dl. dr. S. M ănu­ mal, şi anume . prEtvederea fi prezentat însă ceva nou
ilă, şi dacă ·îşi am i nteşte că s·tabilită la cererea ambasa- pentru mine, deoarece aveam
1-a văzut şi pe mareşalul An- dorului sovietic ca textul de- şi eu legături cu d:na Kolon-
tonescu chiar la mine în ca-· finitiv al armistiţiu lui să fie ttţy: Desigur că mă interesa
meră? Recunoa__şte ca atunci semnat la Moscova, nu la tot ce pri{/ea acest armistiţ iu .
l-am informat ca duc tratative Cairo, cum ceream noi Dar Cum să nu rnă intereseze? •
,
• J'
I I '
' • •
'
'
CD © în urmăcu 500 ani. Cristofor Colum6 descoperea Lumea 'Noua, istoriarevoluţionînd
omenirii prin intîlnirea civilizaţi i lor eu ropeană şi americana: emblema celebrului explorator şi
monumentul său din oraşul Huelva (copSrta 1); Traseele celor patru călătorii ale lui Columb
(în medalion, emblema aniversă rii) şi corabiile sale, 1n drum spre Lumea Noua - pictura
(Cristofor Columb - o călătorie de tinei secole, p. 37) ,

® Icoane ba; arabene din veacul trecut (Patru mănăstiri din Basarabia, p. 40)
'
• '
. I •

• , .
~· •

CD®®© Desene Inedite dato(ate lui Carol lsler (vezi şi rubrica Dialog cu cititorii de la
num ăr) care, la mijlocul veacului
p. 94 a acestui trecut, vizltind mănastiri şi locuri istorice din
Ţara Româneasc ă, a consemnat în caietul său de desen (păstrat . astăzi la Cabinetul de stampe·
al Academiei Române) Imagini evocatoare ale unui bogat trecut. Planşa 1. Cetatea lui Negru
Vodă de la Poienarl (sus) şi palatul familiei Toma Cantacuzino ' d~. la Filipeştii de Pădure:
f;>lanşa 2. Antonie voi_evod şi Neagoe voievod. după o frescă de la mănăstirea Tirgşor (stînga
sus), intrarea mănăsti rii Brebu (dreapta sus) şi mânăstirea Dealu (jos); P lanşa 3. Matei Basarab
cu soţia (frescă de la Brebu; stînga sus) şi Constantin Brîncoveanu împreuna cu deamna sa
(Tirgşor; d reapta sus).; mănăsti rea Anin9asa; Planşa 4. Ruine romane la Celei-Corabia (sus):
s păta ru l Toma Cantacuzino, împ reună cu soţia şi copiii (m~nasti rea Poiana) (Brîncoveanu ''
stolnlcul Cantacuzino în corespondenţă dip lomatică lned ltă, p. 15)

.• 32
 •

ALBUM ISTORIC
INEDIT

,,
••
• •

.'
(
,

•
. „
,4 ( 1.'7 <t I tt,I? t' h n " lf" , • (:o ; . ' ;, .•
•

•
 t fi) .
,,„.
•

...-
.
""-~
.„
•

....•
A

~I
.... '
•

I
• •

•
l

•
•
• ••
~
••
. ••
.• ~
• •
•

"
„ • - , ,,.
• '
•
••
I .
• ' I ••
 •

,.. I· ./I/•
... ' '
•

' /, '} ,
,)
I ~
..
~

}i.t) ':;
'
~~
;t ~~
•<' ţi.

·~
, "

•
• ... •

r
,,
/ : . I~ • I
.,,... --
•

• •
•
•

,,,
' 1' 1.,.„
I

, .
,Ji4T~ lfi.11 · ,
' ..
!.l1TAl/D34Kll·
'

'
•
•
•
r
•

• ""• \ "
;,~ "'' ·1'"" t (r
" ' •>>'!
,• / •. .• ·~~1/).
~ ...
„ t.L
 •
Relu ăm, la solicitările şi su-
gestllle nenumăraţllor cititori
al revistei noastre, concursu-
rile Magazin istoric.
Le reluăm în aceste mo-
mente clnd ne pregătim , citi-
tori, colaboratori ţ i redacţie,
să aniversăm primul sfert de
veac din existenţa Magazinu-
lui istoric, care şi -a început
drumul său fn lume în aprJlle
1967. Un drum deloc uşor, in
condlţllle regimului totalitar
înlătu rat din viaţa ţării în de-
cembrie 1989, dar un drum
marcat şi de multe realizări şi
fmpllnlrl, de bucurii şi satis-
facţii , aut pentru revistă, cit şi
pentru cititorii el. Precum şi
pentru noi, cel care, lun ă de
lună , pregătim un nou nu-
măr. Am făcut-o, atunci ln
cQndlţllle grele al(t dictaturii,
o facem cu -&tlt mal mult
acum ln condlţllle reinstaură-~ serie de întrebări, facem cf-
rll llbertăţll şi de mocraţiei ln
(ară, cu certitudinea m'ereu
reînnoită ci intre redacţie şi
cititorii noştri s-au statornicit,
de mu111 ani, trainice l egături
de Jnţe egere, de colaborare,
,1 de sprijin.
iată tot atltea motive c:;e
ne-au determinat să nu re-
f'IUnţăm I~ trad iţia concu{SU·
ritor Magazin istoric - mult
apreciate şi sollcltate de citi-
torii no,trl - fi să le reluăm,
. deci, fn aceste momente ani-
versare ale existenţei revistei.
Le reluăm, desigur, în condl·
ţllle fn care revista apare
acum l n libertate deplină,
fără nici una dintre îngrădi­
rile sau constrîngerlle tema-
tice, care s~ răsfringeau, pină
nu de mult, şi asupra concur- , ,altele, se cere Identificarea
surilor Magazin istoric. Le re-
luăm, fnsă ln împrejurări ma-
teriale şi mal ales financiare
· dlflclle, străduindu-ne totuşi,
să le mărim atractivitatea şi ' corectă; fn fine, alte întrebări
lnte;esul prin noi formule de
prezentare, prin diversificare
tematică, p rintr-un sporit
apel la colaborarea cltltorllor
noştri. (Oe altfel, avem în
proiectele noastre şi organi-
zarea unui concurs ale. cărui
întrebări să fie alcătuite nu-
mai şi numai de cititori.}
Această prim ă ediţie a con-
cursului Magazin istoric este
alcătuită din 25 de întrebări ,
repartizate ln trei serii, care
vo r fi • p ublic at e i n nr.
' 2,3,4/ 1992 ale revistei. Cele cu menţ lunen p~nt ru , con-
•
--~------~----1 992
I punsu"tl exacte la toate ci!le
25 de fntrebărl sînt formulate
pe baza celor 25 de numere
ale revistei, serie nouă, apă­
rute fnceplnd din i anuari e . şează la răspuns urile lor mal O
1990 şi pîna în ianuarie 1992. multe seturi de taloane partf- :S
Deci, 25 de întrebări din 25
numere Magazin Istoric -
serie nouă .
înainte de a prezenta prima
·
teva precizări:
- Rispunsu r lle vor fi
scrise, clt mat citeţ, pe o sin-
gură faţă a unei coli de hirtle,
păstrfndu-se gruparea seriilor
(l,11,111) şi, în cadrul fiecărei
,serii, ordinea întrebărilor.
- Pe aceeaşi pagină cu ·
răspunsurile rugă m a se
trece şi u rmătoarele:
- nume şi prenume
- adresă (oraş , stradă ,
bloc, apartament) ' De asemenea, vor fi acor- n
- profesia
- de clnd clteţite Magazi-
naj istoric. . pînză, o lucrare de grafică şi,
lntrebărlle, după cum se va
vedea, sfnl de mal multe tf-
purl: pentru unele, se solicită
ca rispunsul să fle formulat
de către concurenfl; pentru
răspunsulul corect din trei
variante, a,b,c, menţlonin ~
du-se doar litera care cores-
punde vari antei considerate
necesită alegerea unor „p,e-
rechl" de răspunsuri. Concu-
I
citească cu mare atenţie for-
I
renţii. sini rugaţi, de aceea, să-
mularea întrebărilor lndlcînd
doar o variantă · de răspuns,
II
aceea pe care o consideră
corectă .• Nu se iau in consi-
derare rect ifică rile ulterioare
I
- Răspunsurile vor ft trf- I
mise, toate o dată, lntr-un 1
plic, pe adresa redacţiei, lntr.
Ministerului, nr. 2, Ofi ci ul
I "
poştal B ucureşti, C.f>. 1-702,
II
I
curs.
- La foaia cu răspuns uri. .
vor fi ataşate ~i cele trei ta-
loane ale concursului, care
vor fi publicate în numerele
2,3 şi 4/1992 ale revistei,
odată cu între bările.
- Ultimul termen de expe-
diere a răspunsurilor este 15
mai 1992 (data ştampllel poş­
tale).
- în caz că num ă rul con-
curentllor care au dat răs·
25 de lntrebărl este mal mare .
decit al premiilor, d esemna-·
rea cfştlgătorilor se va face
prin tragere ta sorţi publică.
- Concurenţii care ata-
n
clpă de mal multe ori la tra· n
gerea ta sorţi, proporţional C
cu numărul seturilor de ta-
Ioane trimise.
„·
.,,
Vă dorim mult succes la
această primă ediţie a con- ,_
cursului Magazin 'istoric - :::::...
serie nouă, 25 din 25. Pl
lată acum lista premiilor. ~
Premiul I - 6 OOO lei N
Premiul li - 3 premii fn va- -
loare de cite 4 OOO lei fiecare. ::S
Premiul III - 6 premii în
valoare de cite 2 500 lei fie- c;;·
care. · f"t
M enţi uni - 10 abonamente O
pe 1 an l a Magazin istoric. ~
date 3 menţi u n i speciale,
constlnd într-un tablou · pe
respectiv, o icoan ă pe lemn,
toate trei ale pictorului Dumi-
tru Tecuci Păltineanu , donate
de doamna Marsilia Tecuci
Păltineanu, din Bucureşti. ·
Mulţumind pentru donaţia
făcută, precizăm că aceste
menţiun i speciale vor fi acor-
date tot prin tragere la sorţi.
_ ,_ - - - - -..-•!
...
• •
-.z
•
33
 I ,
' '• I '
•
;
'
douăzeci de ani în orizontul unei
PRIMA SERIE tări largi, aproape împărăteşti.
DE ÎNTREBARI Acest orizont cace de pe pămint
s-a retras în inima noastră, ii
purtăm în noi ca orizont viu şi
1. Jn imagine - 'unul dintre neuitat... Este ţara din inima
monumentele ridicate in memo- noastră„.''
ria eroilor Revoluţiei române din Cum continuă citatul?
decembrie 1989.
fn ca re orat se ·afli? 4. între monumentele Capitalei
a)Galaţl
distruse in anii dictaturii comu-
b)Slblu niste, s-a aflat şi acest grup sta-
c)Tlml.şoara
tuar (foto dreapta), dedicat unui
reprezentativ om politic român.
Menţionat! ur\de se afla ampla-
aat monumentul
a)P]a Romani
b)PI a UnlvereltiţJI · •
c)Pla a Natlunll
•
5. Cuno„tetl unde g..a dat cea
mal mare bătAlle pur navală din 7. Dintr. următoar.le pereona-:
latorle? lltitl lttorlc., care au foel pere-
chile contemporane Intre ale?
6. Acest cllvaler medieval ţine . Vatlle cel Mare, Shakespeare,
într-o mină un obiect pe care l-a Miron Cottln, Leonardo da Vinci,
împrumutat dintr-un alt număr al Petru cel Mare, Mihai Viteazul,
revistei. · Ion Budal Oeleanu, Df"?ltrle.
ŞtJtl din care număr? Cantemir.

'
2. La 1 ianuarie 18.47. N. Băl­
cescu formula astfel ţfnta unică a
luptei revoluţionare: „Unitatea
naţională a ro mânilor. Unitate
mal intii in Idei şi în simţăminte,
1 care să aducă apoi cu vremea
unitatea politică". .
El lansa, totodată, o întreită
deviză a Revoluţiei viitoare.
Care eete aceasta?
3. în urma dictatului <3e la
Viena din aJJgust 1940, profesorii
şi studenţii Universităţii din Cluj
s-au refugiat la Sibiu. Oeschizînd
cursul său universitar, Lucian
Blaga rostea următoarele: „Pină
ieri am fost 9 tară ,mare, din
punct de vedere etnic şi geogra-
fic; astăzi sîntem o ţară mult mai
mică. Totu$1 ni s-a dat să trăim
•
TAioN DE-PARfICÎPAREt
1
TALON DE PARTICIPARE
• •
. I ""·~""'
TALON D ~IITICIPARE 1

TALON DE JWRTICIPARE 1
. ~ALON DE j\'roJcffi\RE : •Y'!I:.>._
TALON DE B\RTICIPARE 1
1 • I • •
DE B\RIX:IPARE
 J
••

•
' • J

8. La 15 august 1871, la Putna,

a avut loc sărbători rea a 400 ani
de la tîrnosirea mănăstirii, mani-
festare organizată de M. Emi·
nescu şi I. Slavici, la care au par-
ticipat reprezentanţi ai (omânilor
de pretutindeni, ctitoria lui Şte­
fan cel Mare fi înd - după cum
aprecia un istoric prezent la
această mare sărbătoare - „un
centru pentru toţi de acelaşi
neam".
Cui . aP.,arţin · aceste cuvinte?
a) Gr. Tocilescu
b) M. Kogălniceanu
c) A. o. Xe'1opol
9. fn faţa porţii Elisabeta, din
Sibiul veacului trecut, se află şi o
pereche de ţăran i care doar prin
trucaj au ajun·s . în acest desen.
Din ce ţinut vin el?
I
a} Bucovina
b Banat
c Oltenia
\

10. Prin diferite c·a1cule ale dl·

menslunilor camee! Gonzaga se
obţin datele ·principalelor evenî-
mente din istoria primilor suve- \
•
ran i egipteni din dinastia Ptolo-
meilor, dinastie care a domnit in-
tre 305 şi 20 i.e.n.
Sfnt oare corecte. toate aflnna-
ţllle de mal sus?
a) Oa
b) N:.1
'' ~ • l
• •

ii:'Q • •

fundaţia culturala maga•i~ istoric

Este pentru. noi o '1tare, o foarte mare bucurie că ne-am putut îndeplini promisiunea de a
crea Fundaţia Cultur~ll\ Magazin istoric. · . ,
Vă aducem la cunoştinţă, stimaţi cititori, ca in preajma aniversării ceJor 25 de ani de exis-
tenţă a revistei, prin hotăr1rea judecătorească nr. 750 a sectorului 1 Bucureşti, din 23 decem-
brie 1991, Fundaţia a luat fllnţă " in conformitate cu legislaţJa română (Legea nr. 21 din anul
1924), prin înscrierea în registrul persoanelor juridice nepatrlmonlale, de drept privat Fundaţia
se constituie ca Instituţie cultural-lstor1că, ştiinţifică şi editorială. Fundaţia este neguvernamen-
tală, fără car~cter polltlc, cu caracter nepatrlmonial (non profit). Patrimoniul FundaJlel se con-
stituie din donaţii, subvenţlh contrlbutll, legate, fonduri obtlnute in ţară şi din stră nătate, din
activităţi proprii şi din orice-. alte mfjloace prevăzute de lege în acest sens. . . ,
. Statutul Integral ca şi numele rnJ!mbrllor fondatori le veţi putea cunoaşte din nr. 3 şi 4/1992
ale revl11tel noastre. . · · \' ~
Pînă atunci vă rugăm să vă notaţi numărul de cont al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric:
4 5.10.055.000. (în lei) şi 47.21.055.300:2~ (în valută), Banca Română de Comerţ Exterior, Calea .
7
Victoriei nr. 2~24, sector 3, Bucureşti. lmpreună cu revista, Fundaţia va fi prietenul Dumnea-
voastră, al Iubitorilor de lstorle. · ·/
La rîndul nostru, aşteptăm donatllle Dumneavoastră, în prezent avînd de făcut faJă extraor-
dinarei presiuni a preţului de cost al revistei car.e depă şeşte cu mult cei' 50 de le cu ci! se
vinde revista. Fund aţia„ Culturală Magazin istoric vă aşteaptă contrlbutlllel De la 10 Iţi la
10.000.000 lei. Oe asemenea, pot fi f~cute orice fel de donaţii, subvenţii şi contrlbu111 in orice
valută liber convertlbllă în conturlle menţionate mal sus. ·
'· Toate trimiterile se
pot expedja printr-un simplu mândat poştal, ordin de· plată sau CEC in-
terna.Jlonal pe adresa: B.R.C.E., Calea Victoriei 22-24, sector 3, Bucureşti sau la aedllle Băncii ,..
Rom41ne de Comerţ Exterior din ţară, tot în conturile . nr. 45.10.055:000. 7 (lei) şi nr.
47.21.055.300.2 (valută), ambele cu mentlunea pentru Fundaţia Culturală Magazin istoric.
Scopul aoestei lnstltur l este in folosul Oumneavoastră, stimaţi cititori, şi in primul rind pen-
tru continuarea apariţie revistei Magazin istoric. Serie Noua.
I •
. . ., / ( .
• 35 . •.„••
f „ .„
 ' •

1967 ________ mi-- - - - - - - 1992

MAGAZIN ISTORIC LA 25 • ANI •

I
,
•
RADU FLORESCU ,
Boston College, U.S.A.

'
• Cu ocazia împlinirii a 25 ani de activitate. aş dori să felicit· redacţia Magazin istoric şi,
în spec;,ial, pe domnul Cristian Popişteanu şi colegii săi , pentru entuziasmul, stăruinţele şi
eforturile făcute în cursul acestor ani, mai ales în cei dificili ai d ictaturii comuniste, de a
menţine standardul lecturii de istorie popularizată, care se poate compara cu al celor
mai bune reviste de această natură din ţările occidentale. Acest fapt este reflectat de au-
torii de prestigiu şi de calitatea contribuţiilor lor. într-o perioadă de dictatură comunistă,
acest lucru desigur nu era uşor de realizat şi au fost momente cînd a trebuit plătit un
preţ pentru a putea ocoli cenzura rig u roa să asupra unor studii care .nu se .încadrau în ti~
parele vremii, nici ca subiect; nici ca analiză. Alte 'minţi pbile în cursul istoriei au ocolit
cenzura;eu metode identice. ln timpul lui Ludovic XIV, Moliere nu ar fi putut să scrie pie-
sele lui de teat~u fără a avea un cuvînt de elogiere pentru Regele Soare. Dacă acest sacri-
ficiu nu ar fi fost făcut , cultura acelui „Grand siecle" nu ar fi existat.
O anumită analogie cu Magazin istoric s-ar putea face şi pentru publicul român, care
avînd din toate timpurile o pasiun~ pentru istorie ar fi fost lipsit de pl ăcerea de a citi ne-
numărate studii istorice difl partea unor autori cunoscuţi din România şi de peste hotare.
Prima „bombă " lansată de Magazin Istoric a fost, desigur, Memoriile lui Argetoianu, care
de fapt au şocat publicul, au stabilit reputaţia re\>istei şi au avut un mare răsunet. Aces-
•
tea au fost urmate de o serie întreagă de memorii, jurnale, însemnări autobiografice de la
personalităţi eminente, mai ales din perioada interbelica, perioadă totalmente ignorată şi
deformată, în mare parte, cu mici excepţii, de istoricii oficiali. Martha Bibescu, Armand
Călinescu, Nicolae Titulescu. Grigore Gafencu, regele Carol li şi alţii s-au perindat pe
această scenă, unde scenariile se cufundau adeseori în culisele istoriei. Talentul Magazi-
nului istoric a fost întotdeauna de a gasi acest material documentar prin investiţii şi con-
tacte personale, foart e întinse în România şi în străinătate. •
Magazin istoric s-a străduit. de altminteri, să lărgească orizonturile, stabilind legături
esenţiale cu istorici străini de reputaţ ie mondială sau invitînd istorici din afara gr~niţelor 1
'
să-şi aducă contri buţia lor ş.tiinţifică în pagina revistei. Aceasta într-o vreme cînd relaţiile
îhtre istoricii români şi cei din străinătate treceau prin . momente grele.
O · altă probă a cal it aţilor revistei o constituie popularitatea ei peste 'hotare. Pe lingă
documentele româneşti publicate, explicaţia se 'datorează parţial şi faptului că un mare
număr de istorici de reputaţie mondială au fost prezenţi în paginile publicaţiei cu su-
biecte de interes general, care cer în&uşiri foarte speciale ş i nu sînt la îndemîna tuturor
specialiştilor. · ·
.Fo rţa Magazinului istoric a fost şi continuă să fie marea diversitate tematică, de la „pe-
tite histoire", care adesea atinge firul evenimentelor importante, şi pîi:iă la legenda ist0-
ri că (o specialitate de a mea, începînd cu Că\j tarea lui Dracula), într-o altă ordine de idei,
Magazin istoric a inclus în numerele sale articole privind, pe de o parte, filosofia istoriei
şi, pe de alta, subiecte tratînd amănunte istorice, ca de pildă importul de materii prime -
cafea, cereale etc., marile drumuri comerciale din lume, precum şi povestirile unor aven-
, turieri, cum ar fi John Smith.
Ceea ce izbeşte în special la fiecare număr al Magazinului istoric este echilibrul stabilit
, într~ diferitele teme şi articole de fond; talentul colectivului de redacţie.
Analiza finală, cum s-ar spune în englezeşte, este „the proof of th~ puding is in the ea-
ting" (dovadă că budinca este bună este faptul că ea este mîncată) .
Magazin istoric este desigur una Sf intre acele mari reviste de popularitate istorică,
apreciată nu numai în România, dar ş1 în lumea întreagă. Şi sper că nu greşesc spunind
că prin tirajul din aceşti 25 ani ea este de fapt revista de istorie populară cea mai citită în
•
lume, răspîndind ştiinţa istoriei prin popularizare în sensul cel mai frumos al tradiţiei lui •
Carlyle şi Macaulay, cînd într-adevăr istoria se citea şi nu era abandonată în miinile spe-
cialiştilor.

•
36 •
 Jn zorii zllel de vineri 3 au- 90 de oameni la bord, 40 pe
gust 1492, în portul spaniol „Santa Marfa", nava-căpitan
Palos, începea cea mai mare com andată de Columb, • I
aventură din toate tlmpLirlle, cite 25 pe fiecare din cele-
„concentrată" pe trei nave: lalte două, „ Pinta", coman-
„ Nina", numită astfel pentru dată de Martin Alonso Pin·
că aparţinea lui Juan Nino z6n, şi „ Nina", de Vicente
din Mogue(, „Plnta", a lui Plnzon, cel mal mic dintre
Cristobal Qul~tero din Palos, ' PlnzţSnl. „
şi „ Santa Mana", al cărei pro- Cu o atit de sumară încăr­
prietar era Juan de la Cosa, cătură , dar cu Imensa inau-
din localitatea santanderi nă fleţlre pe c are Colu"1b . o
Santonfa. Înzestrarea lor? Ar- purta cu sine, aceşti oameni
tileria: piese de mic calibru, se lansau să schimbe faţa pă- '
bombarde şi tunuri-falconet; mfntulul. •

•
•

•
CRISTOFOR
'
COLU·
M B:
•

DE
- CINCI SECOLE
•
•

•
ANA VĂDEANU •
'
I •

• I
•

Zile de triumf minunat~, neliniştea a apărut se termine. Chiar dacă amira-

• repe8e. ln ziua. de 13 septem- lui ţ in ea o evidenţă secretă a
şi bucurie brie, Columb şi-a dat seama milelo.r străbătute şi nu co-
I că busola devia ... . Chipurile munica decit o · cifră fal să,
' oamenilor s-au 'întunecat. Pe- mai mică, toţi îşi dădeau
simismul ş i grijile au crescut, seama de realitate. Deşi sem-
Pîn ă în Canare, oceanul pe m ăsură ce ·zilele treceau, ~ nele care indicau apropierea
era, de mai bine de un secol, fără ca imensitatea mării · să pămînt ului erau num~roase şi
brăzdat de nave catalane, clare (treceau pe lingă stînci
normande, portugheze şi unica rqprez8 nrsril con18mporana 8 la suprafaţa apei), pămîntul
castiliene. Marea aventură csrsvo/01 .,Sania Ma1ra" f l 493J nu apărea. deloc. Se. aflau pe
avea să înceapă din ziua de t~~~§~q'f~ţi~~~~ punctul de a atinge extremi-
joi 6 septembrie 1492, cind, tatea ; peninsulei Florida, cînd
după ce au făcut citeva repa- • ,--.:. • ::..--· .- zborul unor păsări l-a deter-
raţii ·caravelei „Pintş " , c~ccantca := . " -.. - .trl;...Nt'~ minat pe amiral să schimbe
lătorii s-au îndr eptat. d~ -;;.. ·• 'J!..~llw · direcţia spre · sud-vest . în
La Gomera. spre vest. Cele seara zilei de 11 octombrie,
t rei d,bă rcuţe ", de 20 pină la lui Oolumb, care veghea la
30 e metri lungime şi şase pupa caravelei „Santa Maria",
pină la opt metri l ăţime, se i s-a părut că vede o l u mi nă.
vor pierde intre cer şi mare, în Jurnalul său a notat
timp de mai multe zile. La atunci: .Acest pămint l-a zărit
plecare, vîntul a fost favora- primul un marinar ce-şi zice
bil, iar marea atit de calmă Rodrigo dif'1 Triana". Acel eu-
incit. după cum mărturiseşte ropean , care a văzut primul
amiralul însuşi, părea că na- pămîntul Americii se numea
vighea ză pe ,.riul Seviliei" „. Juan Rodriguez Bermejo şi
„Ne producea o mare plăcere era sevillan din Los Molinos.
gustul dimineţ ilor, în care Evenimentul care avea sâ
parcă nu lipsea decit cintecul revoluţi oneze lumea, mărind
priv ig het ori i " . „ T impul se dintr -o da1â dimen~iunile pla-
aseamănâ cu cel din aprilie - -: netei noastre, se produsese.
în A ndaluzia" - scrie Co- ~~
Erau zorii zilei de vineri - tot
lumb în · jurnalul de bord. vineri, ca şi ziua plecării -
Totuşi, în acea căl ăt o rie , 12 octombrie 1492. Deşi, acei ·

•
• 37
-
 •
•
, , •'
•
••
• •
• •
. , I

oameni încănu . ştiau , ceea ·trib se . numea . Guacanagarl. i-au scris la 30 martie, che-'
Ce găsiseră ei nu era o nouă în ziua"' (le 25 decembrie, mindu-1 în acel or~ş. in seri- ·
t1.ltă pentru mărfurile ce ve- „Santa Maria" s-a împotJTiolit soare. îl numeau „Don Crist6-
'
nea.i dtn. Orient, ci o Lume într-un banc de nisip. Situaţia bal Col6n, amiralu} nostru
Nouă. era grea, căci Martfn Alonso din Marea Ocean şi vicerege .
A urmat o călătorie plină Pini6h ·fugise cu · „Pinta", Şi • guvernator ' a~ insulelor
de surprize, printre ihsuliţe, , p-entru a tace explorări pe . care s-au descoperit în l'ndii!'.
mici paradisuri. . Amiralul._ ~ cont·· pr.opriu,. Amirâlul r~mă- •

~care credea că se află în cele sese numai cu o singură ca- • •

şapte mii de insule semnalate ravelă.- er a hotărît să folo-
de Marco Polo .în extrEimul sească resturile .navei eşuate, Un Jnstrument r;
oriental .al Asiei, căuta cu ne- c 4 care ·a dispus să se con- al concN.stel ·
llnişte prin ?-Cel desiş f~rţne- struiască prima .aşez~re spa- '
cat drumul spre aprpp1ate1e· · - d. A · f 1d Cristofor Columb s-a înto~s
domenii al~ Marelu'i Han, că- . nio 1a. in menea: un e e
rula trebuia sâ-i înmîrîeze turn. ln el aveau să rămînă 39 din prima sa călătorie cu gre-
scrisorile regilor lsabel .de .de oameni ~u artileria de f?e şita convingere ' - pe care ·o
Castilia şi F~rdinand de Ara-~ „Santa Mana" şi cu barca • va avea pînă în ultima 'tlfpă a
vieţii sale - · că atinsese .
gon„ Dînd peste 6 mare acesteia, cu ali01ente pentru
ins ulă pe care indienii o nu- ' mai bine .de un an şi seminţe
insule' de pe coasta A~iei, dar "'
şi cu nişte pepite de aur; .ob-
mea~ qobba, iar în urechile pentru semănat. Dar amiralul ţinute în insula· .Haiti.· Cea
span1ohior a sun~t Cuba, Co- a primit în curind o veste de-a doua sa · călătorie, din
lumb a c_rezuţ ca se găseşte bună: Pinta!' fuse&e văzută 1493, a avut ca obiectiv: eon-
în Japonia, C1pangu ...:.. Qum . . „ ,. . .
susţine călătorul veneţian. pn~ a~rop_iere. ?olumb 1-a tinuarea explorării şi stabili-
Mări mea ipsulei 1~a făcut să s~r~s ~tunc1 ,o scrisoare. ama- rea în insula Espanola â unui
p~e.supună apoi că se afla pe bila_ lui ·Mart!n Al~n~o P1nz?n, centru comercial, asemănător
pamînt ferm. pe cocistele· Chi- rug1ndu•I .sa revin a. Apoi a cu ieele create înainte de c'ă­
nei, de care, rn realitate, îl se-· început pregătir.ile pentru că- tre italieni Jn Orientul ,Mijlo-
parau Marea CaraiQilor, con- lăto ria de \ întoarc·ere: După
ciu · şi de către portughezi în
Africa. De atunci, pînă · în
'finentul ·~~eric~n şi i mei;isiţa- cordiale ceremonii şi 1schimb 1519, s:.a desfăşurar prima
tea ~ Pacrf.t~u.lu r . _ D~r , chiar de daruri cu Guacanagari, vi- · etapă de colonizate. casti-
daca nu_ gas1~era minunatei~ neri 4 ianuarie 1493 Nina" liană, care va ~fecta mai ales
oraşe din. China cu palatele ' . . • ", . . -
şi pagodele! lor ~i cu pieţele .a. por!11t la dr~!11· D~m1~1c~ Antilele Mari, Insulele Luca-
în care P.OPoseau caravanele şr-a facut apanţ1~ „Prnta , ş1 yas - astăzi Bahamas - ş i
. Pămîntlll Ferm„ nume dat
şederea în Guba a fost d.e o: · Martfn Al~ns~. i-a c.l-Clt lui Co-
părţi i nordice a Americii de
sebit de bogată în experi enţe. Jumb exphcaţ:11 despre pl~ca-
cu· calităţile lui oe observa- rea sa, pe care ai:niralul, date S.ud, de la,gurile Orinocoului
pînă în istmul Panama, inctµ-
tor, Columb a notat particu- fiind circumstanţele, a treb11Jit
siv.
l arităţ i!e vietil indigenjlor, ale să le accepte.
animalelor ş i 'plantelor. Aco10· • . - Pare - absurd la' prima ve-
a văzut pentru prima. dată , ~n 17 ~e~ruane 1_49:f, după dere faptul că civilizaţiile in-
bărbaţi şi femei fumind; .o puternica furţuna, Columb digene cele mai dezvoltate au
. . . · .. a, ancorat în pqrtul San Lp- fost total şi rapid' învinse de
ln. P,nmele zile .ale lu• _d~- renzo al lhsulei Santa Marfa europeni, dat fiind că dispu-
cembne. 1492, amiralul para~ .. neau de (Tlari armate profe-
~~te coastele Oubei, se in- .din. ~ore. C~ .ac~a~ta, „ cea sioniste şi de vaste· resurse
· dreaptă ·spre ~ud şi ajunge.în ~~1 mar~ fapt~. eroica a 1sto- pentru a se apăra, mai ales în
faţa unei alte mari insule: ne1 medievale se consumase. cazul aztecilor şi al incaŞifor.
Haiti. c ·um lui Columb I s-a ' . în„faţa ·Europei de la sfîrşi­ Cast i 1·; e ni i , în grupu r,i ·
păru t că există o asemăn'are tul ·secolului x.v se oferea o ' aproape niciodată mai mari
între ~cel pămînt şi Spania, a · l~me ' nouă , C!J posibilităţi gî- de C,îteva sute de oameni~
n u m 1t • i osu I a,,. E s Pan.o I a. gantice. Columb·, . revelatorul luptînd pe terenuri .pe care le
A<:ol<;_>1 .'n .Espanola, . Co1umb şi apărătoru.I acestui secret, cunoş·teau mai puţi n decît
a 1nt1ln1t 9mu!. american, .alt- incapabi l. să recunoască adversarii . lor, departe .de
.ceva dec1t f11nţele speriate . ~ . _ . ţară, au fost totuşi' învingăto­
din celelalte insule. Locuitorii ero~rea ş; _sa se de~pnnda_ d~ rii. Aceasta este ·imposibil ·de
au fost deosebit de generoş i ~re1ud~caţ1 , n:a a1uns s~-ş! . explicat numai prin tenacitate
cu navigatorii in momentul Clea seama de 1ntr.eaga mare- şi eroism, deoarece oponenţii ,
sos!rii lor, Iar regele acelor ţie a desc~peririi . lor au dovedit' a fi orice, dar
pămînturi a trimis- ,mesageri Pentru ·amiral, acele zile riu laşi. lJnul ~Intre ll)otivele
pentru ·a-i · invit~ în .satul· său. foarte importante a fost su-
Pentru prima pară, deci, intră· din primăvara anului 1493 au perioritatea teh nolQgică a eu-
1

în istoria descoperirilor co- fost zile de triumf şi bucurie, ropenilor. Caii de război, cîi·
lumbiene o personalltate In- unicele din ·viaţa sa netulbu- nH de vînătoare, armele de
digen ă cu numele său pro- rate ,de nici un npr . . Regii, oţel şi de foc erau total neeu-
pr.lu, Regele sau căpetenia i:fe care se aflau la Barcelona, noscute de indien ~ ca şi tolo-
• '
• •
•

sirea lor tactică. Indienii au
- învăţat multe din toate aces-
tea! dar l?rea tirziu. Au putut
r~z1sta eficace numai cînd au .
d1sp1:1~ de suficient timp şi
ocaz11 pentru ~ obţine de la
duşman armele acestuia şi
a-i copia tehnicile militare,
aşa cum s-a întîmplat în ca-
zul · araucanilor d iR Chile.
Caii şi navele au dat europe-
nilor o rapiditate
. . qe. manevră ' '
o superioritate logistică şi o
capacitate de a deplasa întă­
riri la mari distanţe, la care -
n:i.ai ales pe mare - băştina­
şu nu se puteau aştepta ş i
aproape nici nu le puteau în-
ţele~e.
Diferenţele culturale au
conferit, de asemenea, un
considerabil avantaj rnvada-
torilor. Cu toate că războiul a
fost întotdeauna o dovadă de
forţă, de data aceasta el că­
păta o semnificaţie diferită,
.alt ritm şi alte funcţii de am-
bele părţi. Pentru azteci, era
o actlvitate obişnuită, dar li-
mitată la un singur obiectiv: a
obţine prizonieri ' şi tribut.
Pentru incaşi, războiul era în-
totdeauna legat de rituri reli-
gioase tot atît de importante
ca ş i lupta însăş i. în contrast
cu acest război, avind obiec-
tive limitate şi caracter cere-
monial, castilienii au practi-
cat un război r~pid şi totat,
car.e nu admitea un alt
deznodămînt decît victoria
completă sau moartea. Pen-
tru indieni, o . întrevedere cu
cast!lienii era un ritual diplo-
ma.tic; pentru aceştia din
urmă - o rară ocazie de a-l
captura pe şeful inamic şi a-l
folosi apoi ca ostatec. în
plus, în acord cu vechi profe-
ţii şi credinţe, europenii al.J
apăr.u't a fi, la început, un tel
de zei; căpetenia aztecă Moc-
tezuma a destrămat repede o
asemenea legendă îns ă în-
doielile sale iniţiale. şi neho-
tărîril~ ii acordaseră deja lui
Cortes un avantaj considera-
bil.
Dar cel mai important in-
strument al conchistei l-au
constituit băştinaşii înş i şi .
qastili~nii au rec!utat cu uşu­
rinţă dintre er calăuze, inter-
preţi , informatori, spioni, au-
x iliari pentru transport şi
muncă: consilieri cred in ci oş i
şi chiar aliaţi foarte eficienţi .
• '
I
! •
Acesta a fost, de exemplu
cazul indienilor din Tlaxcala
şi din alte oraşe mexicane
ajunşi la saturâţie· de brutal~
asuprire a aztecilor. Societă­
ţile şi sistemele politice indi-
gene şi-au avut buna lor
d_o,:~ de. rebeli, o~t i l~. a~upriţi
ş1 s1mplr oportunişti, dispuşi
să se sîtueze alături de pro-
babilul învingător, iar con-
chistadorii au folosit din plin
acest element, pentru că
aveau nevoie de orice ajutor.
' spune istoricul Manuel Tu-
OescoperirtYa A(Tlericii este
astăzi privită de pe două po-
ziţii antagonice, dar, în fond
coincidente: pe de-o' parte:
tradiţionala glorificare, pe de
alta, Fuşinea faţă de un trecut
plin · de groaznice crime, Jă~
furi şi genociduri, un trecut,
pentru care spaniolii ar. trebui
să aibă mustrări de cuget şi
să ceară iertare, pocăiţi şi
PIE'.catl. nu se ştie bine în faţa
cui. l:ste o valenţă nouă a
acestei mari aventuri a sec.
XV. de aceea.se cuvine să ne
întrebăm: ce sens ~re ea?
Istoricului spaniol Fran-
cisco Ayala i se pare a fi un
caz particular al tJnui feho-
men general al zilelor noas-
tre: repudierea istoriei. Ayala
crede .că a condamna ' acest
episod al descoperirilor geo-
grafice înseamnă de fapt a
condamna istoria câ atare.
Deoarece este clar că, într-o
lume în care abundă atrocită­
ţile, în care în fiecare zi tele-
viziunea aduce în case vio-
lenţa, pentru a nu se uita nici
o clipă ferocitatea condiţiei
umane, nimeni n-ar putea
co.ncepe colonizarea unuj în-
treg continent necunoscut
prin procedee de cumpătată,
discretă şi amabi lă convin-
gere. Pupă părerea lui Fran-
cisco Ayala. criticarea vjolen-
ţeJor acestei epopei, la fel ca
oricare alta, n-ar, avea drept
scop atît cenzurarea actelor
·săvîrşite în America de către
spaniolii timpului, cît repro-
barea însăşi a descoperirii şi
cu~eririi Lumii Noi şi, deci,
repudierea istoriei.
Expediţia lui Columb în ln-
diile Occidentale trebuie con-
siderată mai. mult decît
, o ac-
• •
'
•
ţi u ne naţiona lă spa niolă,un
rezultat al efortului multiplu
făcut, începlnd din Renaş­
tere, de către civilizaţia euro-
peană modernă, . pentru a-ş i
completa dominaţ ia asupra
planetei pe care o locuim. Un
efort care, într-o perioadă de
nu.mai cinci secole, va sfirşi
prin a reduce \'>menirea la o
unitate în mod neceşar soli-
dară la bine şi la rău în faţa
destinului.
în 1492, s-a deschis - cum
n6n de Lara - „ceva f!Semă­
nător cu o nouă constelaţie
în istoria planetară", iar la ni-
vel mai modest, prima etapă
a unei perioade de implan-
tare a spaniolilor în America
- ceea ce profesorul Guil-
lermo Cespedes del· Castillo
numeşte „ noua fronti.e ră ",
etapă ce va dura, aproxima-
tiv, pînă la mij locul secolului
XVI.
Pină atunci, pîn4 în 1492
Universul fute&e închis în li~
mite cunoscute. Mai întîi, in-
tre coastele Mării Grecilor,
într-o lume atît de limitată in-
cit pînă ş i zeii trebuiseră să
conv1~ţuiască cu muritori i.
Apoi. cerul şi-a · căpătat în-
treaga lui d imensiune de infi-
nit şi oamenii, aici, jos, au în-
ceput să cundâscă continen-
tul european; un continent
complet, ca ş i profilul conti-
nentului african spre care
privea Portugalia, cu expan-
siu(lea ei maritim ă din veacul
XV, care a transformat-o
deşi era. o ţară mică, în ma~
rea putere naval ă a acelor
timpuri „ Cu două secole
înainte, în ultimii ani ai vea-
cului XIII , un călator vene-
ţian , Marco Polo, rupsese ba-
rierele Orientului, ajun9înd în
îndepărtatul Catay (China) şi, .
după Catay, la şi mai înde-
părtatu I CipanQu (Japonia).
Momentul inttial al primei
etape a „noii frontiere" are
un început precis: prima că­
l~torie a lui Columb. Totuşi,
• aşa-numita descope rire a
Americii nu este decît un
punct al unui proces îndelun-
gat, deosebit de complex,
acela al expansiunii medie-
vale a. Europei şi explorării.
Atlanti cului. între 1492 şi
(Continuare în p. 42)
39
 ,,.;.... w
~„
•
J
'
•
\
•
, . '

Patru mănăstiri din Basarabia

•

•
'
Preot profesor GHEORGHE CUNESCU . /.
•

• .•
'.
•
'
• I

.,.. .
lntr-un articol publicat 1n
.. ...
româneşti pe aceste· locuri,
urmă cu jumătate de veac în precum şi unitatea etnică, is-
Revis t.a Fundaţiilor Reg~Je, torică, geografică, politică ,
nr. 8-9/1941, marele scriitor culturală, lingvistică şi reli-
şi teolog Gala Gafaction fă­ gioasă a românilor basara-
cea un cuprinzător 'elpgiu lă­ beni, cu a româniror din cele-
başurilor de închinăciune din lalte -provincii - unitate indi-
ţin utul românesc dintre Prut vizibi lă , inalienabilă; viabilă ,
• şi Nistru. „Sînt surorile me- rezistentă, perenă şi
prodi-
zine ale mănăstirilor dintre gioasă, prin veacuri, pînă· as-
Car paţi·, şi Prut", sublinia fos- tăzi şi, trebuie să credein. şi
tul profesor al ~Facu l tăţii de în· viitor. în ele, aşa cum pa-
Teologie din Chişinău, preci- tetic arăta N. Iorga într-o lu~
zind, totodată, că ·ele sînt crare C0ntinµitatea spfritului
„monumente ale evlaviei stră~ românesc . în Basarabia „ro-
moşeşti $i; în acelaşi timp, mâneşte răsunau cîntările,
adăposturi ale apărării naţio­ româneşte se citea Cuvîntul
nale"
•
. lui Dumnezeu .[Evangheliile],
l ntr-adevăr , astfel . au şi româneşte se săvîrşeau Tai-
fpst; şi erau numeroase. La nele cele mari [Botezul; Spo-
răşl uirea Basarabiei în anul vedania,, Cununia], româ-
181 2 şi anexarea ei la Impe- neşte vorbea predica din ve-
riul rus, între Prut şi Nistru chile Cazanii".
existau patruzecr de mănăs­ ' Importantul rol în p ăstrarea
tiri ·şi schituri de călugări şi fiinţei naţionale româneşti ju-
c ă lug ărife, dintre care cele cat de aceste lăcaşuri în cei
mai cunoscute erau: Vărză­ 106 afli de stăpînire taristă
re şti, Căpriana , Dobruşa , asupra S'asarabiei , ca şi
Frumoasa, Hîrfauca, Curchi, ateismul acerb . propovădu it
Jabca. Codrita. Oălărăşauca, de regimul sovieti.c au deter-
Ta băra , Cuşeli na, Rughi, Ră­ minat, după reintrarea Basa-
ciula, Hîncu, Hirova, Chitca- rabiei în compoAenţa
ni•Noul Neamt, Suruceni, Sa- U.A,$ .S., începînd din 1944,
harna, Horodiştea„ . dure măsu ri împotriva aces-·
Ele / atestau , ca mărturii tor lăcaşuri , p ărăsite, lăsate
concrete, vechimea şi conti- în paragină. transformate în
• nuitatea neîntreruptă a v ieţii . depozite, maga~i i etc. Renaş-
•
Mănăstirea Noii/ Neam(..'.

••
.„ Ciipriana.„ '
•

terea ·credinţei st rămoşeşti

din ReRublica · Moldova, în
climatul nou determinat de • .
amplele reforme petrecute în
viata locuitorilor dintre Prut
şi . N.istriu va fi . de bună
seamă , de bun augur şi pen-
tru monumentele işt0rice ,şi
religioase ale Basarabiei. De

•
cîteva dintre acestea ne ·vom
ocupa în rîndurile ce ur-
mează.
MănăsUrea Vărzăreşti din
fostul judeţ Lăpuşna este cea
mai veche din Basarabia şi,
totodată, una dintre cele mai
vechi mănăsti ri din ţară. E
menţionată documentar încă
... Suwcenl. .
•
· ea era Mănăstirea Căpriana,
I
• •
• prian. Era un om cu ştiinţă
•
din anul 1420, cînd, într-un
hrisov· din 25 aprilie, domnul
Moldovei Alexandru cel Bun
întărea vornicului Vană stăpî­
nirea unor sate pe Bicovăţ,
învecinate cu manastirea ,.lui
Vărzar". Desigur că existenţa
l ăcaşului era cu mult ante-
rioară datei menţionate in
document, poate chiar din
veacul XIV.
Aproape contemporană cu
• „.şi
care se înălţa în codrii mari
ai Lăpuşnei, în apropierea
riului l şnovăţ. Potrivit legen-
dei, construcţia ei e atribuită
lui Ştefan cel Mare, care. la o
vînătoare, ar fi gonit o că­
prioară ce ar fi îngenuncheat,
pe l9cul viitorului lăcaş.
Domnul f0oldovei , impresio-
nat, n-a mai răpus-o , dispu-
nînd ca pe acest loc să fie
înalţată o mănăstire. Cerce-
tări mai noi, avind ca autor
pe l.P.S.S. dr. Nestor Vorni-
cescu, mitropolitul Olteniei,
au stabilit ca anterior datei
construiri i Căp rianei (anul
1470) pe locul ei a existat un
schit al unui călugăr, Chi-
de carte şi cu bogate cunoş­
tinţe muzicale, fiind imno-
graf. alcătuitor deci de imnuri
religioase. Mănăstirii zidite
de Ştefan cel Mare i s-a spus,
iniţial, după numele său „a
lui Chiprian", denumire trans-
formată ulterior în Căpriana.
Ca multe lacaşuri moldo-
veneşti, şi aceasta a fost re-
construită în timpul domniei
lui Petru Rareş, acţiune în-
cheiată în anul 1547. Oe-a
lungul întregii sale existenţe, •. care mai .este cunoscută, în-
Căpriana a fost un puternic
centru de spiritualitate, cul-
tură şi rezistenţă românească
şi ortodoxă din Basarabia.
Printre cărturar.ii ce au ilus-
trat, în veacul XVI, acest lă­
caş s-a numărat şi egumenul
Eftimie, căruia o seamă de
cercetători (P. Sîrcu, Iz istorii numit „turnul de strajă" de la
snoşenii russkih să rumin-
skami, $ . Petersburg, 1896,
P.P. Panaitescu. Cronici ro-
mâno-slave, Bucureşti, 1957
ş.a. ) ii atribuie continuarea
Cronicii lui Macarie, relatînd
evenimentele istoriei Moldo-
\
VArzereştl
vei cuprinse intre anii 15Ş1 şi
1554, scriere cunoscută în is-
toria noastră literară sub nu-
mele autorului ei, Croniea lui
Eftimie.
Prestigiul Căprianei s-a
menţinut şi dupa smulgerea
Basarabiei din trupul Moldo-
vei. Sub temeliile bisericii
mari se a{lă, potrivit dorinţei
testamentare, mormîntul mi-
tropolitului exarh Gavriil Ba-
nulescu- Bodoni (1746-1821),
primul ierarh al Basarabjei
propriu-zise. Român transil-
vănean , originar din Bistri -
ţa-Năsăud . Gavriil Bănules­
tu-Bodoni a făcut în 1820, cu
cheltuiala sa, lucrări de res-
taurare a lăcaşului zidit sub
Petru Rareş. Pe piatra de pe
mormîntul lui s-a scris. în
chirilica epocii , urmatorul
epitaf: „ Nu mele lui va trai in-
t re neamuri; inţelepciunea sa
o ·vor recunoaşte-o oamenii
şi lauda o va marturisi-o Bi-
serica".
Mănăstirea Chiţcani, din ·
fostul judeţ Tighina, a fost zi-
dită, în anul 1780, pe mall1'1
stîncos al Nlstrului , de către
căl ugări veniţi de la Mănăsti­
rea Neamţ - . motiv pentru
deobşte sub numele de Noul
Neamţ . Călugării nemţeni au
adus cu el ' şi au păstrat aici
numeroase şi preţioase ma-
nuscrise, documente şi cărţi ·
vechi româneşti . Tot prin
grija lor, s-a ridicat şi un turn
înalt, un fel de observator,
Chiţcani-Noul Neamt.
Mănăstirea Suruceni, zidită
în 1785 de catre pitarul Ca- ·
sian Suruceanu, în ţinutul t.a-
puşnei. Acest lacaş s-a impus
îndeosebi prin rolul pe care
l-a avut în lunile fierbinţi ale
,

•
.
ului 19 18, cînd s-a deeis
'
enlr'ea Basarabiei , la pa-
a-'mamă. Vechiul lăcaş al
rului Suruceanu a servit
pt centru de înt îlnire, de
Apost şi de acţiune pentru
;)ţe'gătirea actului !storic de
' ·* 27 • martie 1918. 1
Toate acestea s-au .r~alizat
.~ larg1.1I concu rs ş_(' partici-
'parea lui Dtonisie Erhan, ar-
. hl mandritul acestui · t ăc aş,
crescut în mănăstire de miq,
unde a· învăţat să scrie şî să
citească rom âi:eşte pe ·, cărţi
din -~trimoniul lăcaşulu i : în
t I m p u I s t ă r·e ţ i e i '.S a I e
(1 910-1918) Dionisie Erhan . a
fost unul dintre animatorii ~· rig~aţe, ··America nu exista
·luptei pentru afirmarea naţio­
nală ~ românilor ,d in acesţ ţi -·
nut. "Re bună dreptate, I în
· · 1-943. după ce va păstori ca
' episcop al Cernăuţil o r, activi·
' Rag atelon l(l diilor, liniştită ,
tatea ,sa a fost ·rezum ată în
chipul următ@Î în necrologul
.publicat qe Informaţia 'zOei
(29 septembrie) : „Toţi patrio-
ţii moldoveni .de ~cum un
' sfert de veac au fost, dacă nu . ·pe
ucenici~. dar cel puţin bi-
ne-sfătuiţii vînjosului patriot
Dionisie . Erhan''. • .
După cum ştiţi , la sediul
redacţie i noastre, str. Intrarea
Mlnlater-ulul, nr. 2, B~cure~tl,
ex istă un puncf de difuzare '
Mşgazlri Istoric.
· Vă ofe'rlm 1 astf el, exem-
p;a;e -din nr. 2, 4-8~ 12/1991,
1„ 2/ 1992. Îritrucit doar
a,_c este exemp,are le avem
dlsppnlblle la pfjnţtul de dl· · "ţ;V, J-~- realizat navi9,atorii
fuzare, nu p\ftem onora co-
menzi pentru }alte- numere ale . sud. „
revistei. y • / •
Citi torii di.h provir:icie, vor .
achita- prin mandat 'poştal,
ramburs costul exemplarelor
co mandate, ~onlravaloar.ea
· , formularelor de. expediţie şl
. taxele POJ.t~le, conform tari·
felor în. vigoare.
Precizălll', de asemenea, că
cititorii din Bucureşti s1- pot , urmă, otlată c u ajungerea
abona la revista noastră ,Ş i la
sediul fedacţieî, 'de unde iş L
vor: ridica, lunar, exemplarele - rT)ele păcii. şi · al omeniri i în-
de abonament. ' '·
- -~;ro-
42 - •
• \
••
' /
•
I
CRISTOFOR
COLUMB·•.. · .
· MISTERELE •
KARAKORUMULUI
•
• .\ . • ' I
•
(l.jrmare .din p. 39) > •
, ..,/ „ Situat •în Inima Mongollel, ta
aproximativ 1650, succes~le poalele munţllor Hangai-Chan-
,r:emarcabile ale descop.erito-
ritor şi E:onchistadorilor ·au
g~J.n' N.uruu, pe cursul superior ~I'
rfulul, Orllon, •Karakorumul, ve--
avut ·.....- şi păstrează - far- chea capitală a mongolilor, a
niec şi {jra·m atism; ·m ii de . fost fondat ln anul 1220 de Gen-
ghÎs han, 15 ani mal trrzlu, la po-
cărţi s-ay fă9ut ecoul epic al runca h.anulul' '0gC>day, .fiu.I lui
c1,.1ceririi. .Totuşi, ~cei ani ei!'U Genghls nan. şi primul lui slicce-
mai mult aspect de ·epilog · sor, care a domnit plnă rn 1241, ~ I
· decît de prolog: mai ·mult ~s- ,oraşul a fost Jmprejmult' cu un
pect medieval decît .modern: zJd. A fost. construit! de, aseme-
au fqst ultima etapă a coloni- nea, un palat, alcatult dintr-o
zării medievale europene. La singură încăpere de 70 m IC 40
m, cu un acoperiş susflnU1 de. 64
atunci: Ea. nu ~ra . decît, ~aşa coloane de lemn, fixate, la l'indul
· • .- lof, pe o temelie ·maslvă de gr.a·
cum am spus, O noua fron - nit. ln mijloc se afla tronul tianu-
ţieră · medievală. 101 ş!' cit!lva · Jiiţuri, pentrµ suită •
Urmează o alt~ etapă, intre lmpeţlată. ~a rea sală avea ln
anii 1550 ş i 1750, nu m ită a centru ~ o finttnă din ,· ar{Jlnt in
formă de copac. t.a poaleJe el se
fără nimic spectacular. Navi- aflau statuile a l>atru lei, dln g~ra ·
g~ţfi le transatlanţice de ru- cărora . ţişnea cilmrs.
ti nă au înlocuit îndrăzneţele · Oraşul ~caţe fi conslde~at Car-
- I · · taglna Mongollel, deoarece a
exp l orar anterioare; prozai- fost ars complet, .ca <>i Cartag ' lpa
cut comerci ant l-a detronat v
te'm·erarul ave'nturier,· mo- din_ nordul Africii, şi a con~tltult
scena a numeroase războaie ci·
narhii şi obscurii lor. adminis- 11lle r~tre pretel)denţll la trqn. în
· tratori ' coloniali i-~u îrtlocuit veacul xv pe temelia .de piatră . a.
pe arog-anţ ii , conchistado ri; palaÎUIUl ·a fost construită o mă- -
fenta dar masiva creştinare a , niatlre.
indienilor va rivaliza cu Re- ~ · Viata de capJtală a Karakoru-
forma din Eu ropa. ·· mulul a fost şcurtă. Nepotul ha--
Aşa-numita descoperire a nu 1u t OJJ 0 da Y 1 'K u b I! a Y
Americii de către Cristofor <12 60-1 290), şl·a mutat ·reşedlnta
la Hah6altk - „oraşul ha'!llor"
. Col.umb în f492 apare astăZi (act\lalmente Beijing), aşa incit,
ea un simplu - deşi impor-. după' acest momerit,_K.arakoru-
tant - episod în îndelun~_atu l mul şi-a . pierdut din Importanţi.
pr?ces. de e~pl or:are: '8 Atlan- Abia iri anul ·1'370, hanul Blllktu,
t icului p·e care, în t<:>,t secolul flul lui Togan.T'emilr,.izgonit din ·
Hanballk, -. a transformat din nou
portughezi şi • castifieni din' · or~ur fn stat major al nanilor.
/ · . ~ Karak'orumul a.- 1ost reconstruit
•
• •
· ·t fel şi, la sffrşltul veacului ~IV şi ln-
l ntr- yn anu_m 1 • s-ar pu„ ceputul celui următor, _a devenit
tea spune ca drumul între- capitala urmaşilor lui Togan·Te-
prins de navele. lui Colu_!llb, milr, ~numill ~ chinezi „hanH
plecînd de. pe 9oastele m ~r.l- cel mllfl". fn secol~! )(VI, K'rako-
dionale ale Peninsulei lbe- rumµI. şl-it tnce1~t existenta.
_rice, a durat cinci secole,, · AstăzJ· traseele turistice străbat
această călătorie luîhd sfîrş it · oraşul,' dii'! ~are pină la noi s.'.au
numai . cu dqu ăzeci de ani în • păstrat numai r&,1lne , ar.se de
soare şi vJnt. Călătorul mal ·poatp,
. ·- ·• ve.dea o broască ţestoasă (a,P..1
omului pe Luna care, •n nu- mal care "'slmbollzează veşnicia) ~
din platr,ă, de marţ dlmenslun~
tregi, pleca· din America pen- descoperită între ruinele ...palatu-
l ru a înc hide un ciclu al isto- lut, şi un tumulus acoperit cU
riei... universale. • Iarbă de. stttpă. ·
, • ,,.
,
; , )
•
•
'
" ~
, •

' •
I •
•
~~zb~iul de reintregire
•
G. G. MÂRZESCU
• •
Ultimele pagini din insemnirlle Inedite ale
omulul politie Uberal G.G. Mârzescu (1876-1926),
ministru al agriculturii şi domenlllor tn guvernul
prezidat de 1.1.C. Brătianu, ln timpu! primului riz·
bol mondial, cuprind relatări privind eventmentele
din decembrie 1917· la laşi, unde autorlti l lle ro- •
mane se refugiaseră din 1916.
Ca şi in episoadele ~nterloare, se vede că, ln
acele zile, preocuparea prlnclpală a suveranulul,
a guvernului, a celorlalţi oameni politiei, a condu-
cătorllor armatei era de a gisl cele mal bune so-
luţii pentru apărarea lntegrltătll şi llnlf tll li rll, de
a asfgura continuitatea .statalităţii, tntr-un context
extrem de periculos, provocat prin cucerirea pu-
terii de 'către bolşevici fn Rusia şi lnchelerea de
către guvernul condus de Lenin a armistiţiu lui cu
Puterlle Centrale. Aceste evenimente au dus la
Izolarea completă a României, aUaţll săi occlden·
tall fiind tn lmposlbllltate de a o putea ajuta mlll·
tar.
Armata rusi din Moldova, sub lnfluenia bolfevl·
cllor, devenea un element turbulent, amentnitnd
cu destablllzarea ţării. Prlnclpalul centru al aglta-
tlllor era la Socola, Ulfde se -aflau o gară mllltari,
depozite de materlaţe şi peste 3 OOO militari ruş i.
Se afla de asemenea un puternic grup bolfe)llc
(condus de -Roşal - Rochale Jn notaţiile lui G.G. .
Mârzeacu - , fostul comandant revoluţionar al
fortăretel Cronsta'cfl, trimis special la la~I, de
Re~hn, comisarul Armatei IV ruse) care piă·
nula asasinarea lui Şcerbacev, comandantul tru-
pelor run de pe frontul romin, detronarea rege-
•
I
• •
'
. ) ,' .i •
văzut de .fa laşi
•
l 917•• . \ •
•
I
lut Ferdinand, tndepirtarea 'guvemulul şi lnstau·
ratea puterii sovietice ln România.
tn noaptea de 8/21 spre 9/22 decembrie 1917
un
pe
Frup
de ofiţeri bolşevici au vrut si-i fmpuşte
erbacev, care a fost aalvft de ga,da sa for-
mat din soldat! ucrainieni. ln aceste condllll,
Şcerbacev a sollcltat ln scrfs guvemulul român d
dispună ln_terveni la IJlllltară pentru llchldarea tru-
pelor de la Socola. ln acest sens au Intervenit şi
reprezentanţii puterilor aliate. în aceeaşi noapte,
Conslllul de Ml nlş1rl a luat hotiril'ea de a fi llchl·
· date- unităţile rebele de la Socola.
tată, ln cele ce urmează, relatările lui G.G. Mâr·
zescu din zllele ce au urmat evenimentelor petre-
cute la Socofa. fntreagâ' serie a amlnllrllor sale
· necunoscute, publicate acum pentru prima oari
de Magazin Istoric, are darul de a aduce nume-
roase date şi amănunte asupra unei attt de grele
(deşi scurte) perioade din Istoria ţării noastre.
Meritul lor este şi acela că ne amintesc prin
cite zlle sumbre au tr~ut aceacti ţară fi acest
popor, ce-şi· găsesc cu greu intr-o Istorie fără
egal de zbuciumată liniştea şi cadrul unor evolutll
normale.
Reamintim ci Jnsemnirlle sal41 inedite se
păstrează la Cabinetul de manuscrise al Bibliote-
cii Apademlel Române, Iar preclzărlle noa.s ire pri·
vlnd transcrierea şi reproducerea textului le-am
dat ln Introducerea de la Primu! episod publicat
Jn nr. 10/ 1991. -
Ioan LACUSTĂ
- . I
 • • •
<. •
•
..'
• •
' • • •
L

10 decembrie. Pe Proco- acesta din urm ă se ştie ca a jocaru, războiu l ; Codreanu,

piu1 (germanii„ în Bucureşti i trădat, de colonelul Verzea se comun i caţi iie; Ciobanu, in-
ocupaţi J l-au lratat mizerabil. bănuieşte: Se spune că Carp s trucţi ile; Pelivan, afaceri le
Cînd s-a îmboln ăvi t, l-au dus şi d-na ,Sturdza n-ar fi primit străi ne; Jencu. fi nanţe: Grun-
la .şpi talul militar1şi pus î11tr-o pe Al. Sturdza. · feld, 'com e rţuls.
sal ă comună · cu ceil alţ i. Nu- · b -na Sabina Cantacuzino · Sîn! formate deja 2 regi-
mai cîteva zile înainte de a [Magazin istoric, nr. 5/ 1991) mente basarabene şi cohorte
muri, l-au dus acasă. a fost pusă în libertate şi a , pentru ordinea d in lăuntru .
Florica [proprietatea Bră- ră mas ·cu d-na Pia Brăti anu. • D in Sviţera [ Elveţia] se te-
tienilor) n-a fost . devastată. care se aftă bine. legrafi ază că germanii au in-
Casele lui Take tonescu şi După această povestire a tenţia să dea în ianuarie deci-
Costinescu, însă, âu fost ae- lui V.intilă Brătian u , Ionel siva (ofensivă ) pe frontul oe~
vastate. \ · trece la comunicările -la ordi- ci dental.
• •
în c asă la VintHă este un Ae9 zilei. Soart a Rom ân iei dup ă
ofiţer german. " lancovescu şi Mo'rţun cre(J această · decisivă ar fi urm ă­
Pe d-na ~ a ~ B rătia n u au ·-că Take Ionescu trebuie oprit to area: da c ă dec isiva reu- ·
voit s-o duca la m ănăstirea - cu forţa să p lece, fiind de da- şeşte, România va pierde Do-
Pasărea, deş i era bolnavă de toria lui să rămînă pînă la brogea; dac ă e oprită prin re-
g ri pă ş i sin uzită purulentă. O sfîrşit în mijlocul nostru, zistenţă, va primi restitutio in
căuta d0ctorul Elias şi îi fă- Mişu Cantacuzino protes- integrum - poate şi Basar~­
cea tratament. Nemţii i-au t ri- tează şi face un gest amenin- bia; in cazul cînd germanii
mis mai intii un do.ctor care a ţător spre Morţun, apostrofîn" . sint învi nş i, în această dec i:.
spus că poate fi i nternată şi du-l că nu-şi poate explica si'vă, României i se propune
numai du pă ce doctorul Elias ·atitudinea lui, cînd el. Mor~ restitutio in integrum. Basa-
a cerut venirea unui specia- .'tun, era de părere ca Parla- rabia şi Bucovina.
list care i-a · făcut puncţie, mentul să rămînă la Bucu- Titu lescu cere m i n iştri lo r
prin care a constatat puroiul, reşti. înscrierea pentru cecuri, în
i-a permis s ă rămîn ă 2 , săptă- Morţ4n îi răspunde că nu-l vederea plecări i.
mini acasă . i mpresionează gesturile şi că 11 decembrie. în urma in-
La m ănăstire era păzită de faptul , afirmat este neadevă- sistenţelor regelui şi mai cu
o santi nelă gerll)ană, cu care rat. seam ă a conservatorilor, care
îşi făcea afacerile cu ajutorul B rătianu to agă ca, fiind declară. că se sol idariz~ază
bacşişurilor. Astfel, a putut d ată sit u aţia, să nu ma• fie în- cu el d acă nu revine, Take
avea ce-i trebuia - păsări, venfnată cu incidente perso- Ionescu, spre marea mea de-
carne etc. · nare. • zolare, apare la Consiliu.
Trei preoţi care se găseău lncidentyl se închide şi ră- · Brătianu îşi ex p.rimă satis-
la mănăstire au primit deose- mine ca B rătianu să ~ad ă pe • factia.
bite însărci nări de la nemţi . Take Ionescu. · Se dec ide ca generalul
Unul din ei avea o atitudine Bădărău' apare la supra- Coandă să rămînă la Kiev.
foarte d emnă, altul îm păc.a şi . faţă. . ' Consiliul n-are al tă impor-
capra şi . varza. iar al tr~ilea A solicitat o au~ientă ·rege- tanţă şi se te rmină în anec:.
se purta prost. lui. d ote asu pra lui K ogălni ­
D-na Lia Brăt ia nu a adus Acţi un ea lui este în l egă- , ceanu.
comisioan·e pentru toată lu- tură cu acţiunea · celor de la Aceste anecqote· s-au năs- .
mea, scrise pe 'hirtie de ţi- 1 Bu cu reşti , cred Stere şi Virgil cut din în trebarea lui Titu-
gară . A văzut şi pe Emil Pe- Arion. lescu, d acă B r ă t i a n u cu-
traseu. în Basarabia s-a constituit noaşte programul lui Cătărău
De Mă făşeş ti nu auzise primul guvern moldovenesc: din Basarabia. 1

cum e în realitate. Din · zvon - Erhan 1 preşedinte şi direc- Brătianu răspunde că nu

public auzise că s-a respins tor· al agriculturii; căpitan Co- cunoaşte programul. dar cu-
ofensiva nemţi lor. , · ' noaşte p'e Cătătău , ş i dacă ~
Lupu Costache2 are o ati- dezorganizez,& frontul românesc trlml·' oun, desigur „l-a •uns" Cont
tudine m izerabi l ă: acordă in- ind o chemare-. trupelor. pe care le •
terviuri ş i lucrează în bi rou jndemna să dezerteze spre a •refn· s La 19 noiembrie/2 decembrie
cu colonelul Al. Stl!rd~a3. De !regi ce s·a stricat şi a recuceri ce s·a 1917, Sfatul Ţârii din Chişinău - al·
pierdut•. Dar fncercarea lui (l·a reuşit. cătuit in mod democratic, din repre-
Sturdza a fncercat să ofere serviciul zentanti ai tuturor naţionalităţilor şi
• Nicolae Procopiu (1855-1917), să11 g~riilor ardelene în timpul revo- stărilor sociale din Basarabia ' - a
ziarist. a lucrat timp de aproape -30 lujiel, dar i s-a răspuns că pe paml n- proclamat constituirea Republicii De-
ani -tn redacţia Universului. , tu ţării do sub steagul romanesc nu e mocratice Moldova, formindo..şe un
i Lupu Costache (Kostaki), jurist şi loc pentru trădlltori1•. Condamnat la • guvern c9oos1llul directorilor gene-
om politie român; în ti(llpul ocupaţiei moarte Io tipsii, a trăit tn Germania · rali) pez1dat de Pantelimon Erhan
a rămas ln Bucureşti primind funcţia pină cind s-a reîntors în tarll. con· (vezi şi Magazin istoric, nr. 3/ 1991,
de ministru de interne (vezi şi Mâga- damnor!l<i .fl1nd\J· 1 prescrisă" (Maga· unde sint prezentate pe larg, într-o
• z/11 istoric, nr. 1/ 1986). z/11 1storlc. nr. I Ol,1972). cronotogie documentară şi prin inter·
3 Al. Sturdza. fiul lui Dimitrie A. • Alexandru Bădărău (1859-1927), mediul mărturiilor unor participanţi -
Sturdza şi ginerele lui P.P, <::arp. fost om polihc, primâr al laşilor, deputat, Pentelimon ·Hallppa, Ion Pelivan, Ale-
.colonel Tn armata română, pe carii a la început soCiallst, apoi conserv{ltOf; xandru Boldur. Ion tocu leţ - eveni·
tr6dat·o. trecind la inamic. „De la i,na- în 190& a organ!zat, împreuna cu mentale care au premers unirea Mol·
mfc - scrie Lucian Predescu, i n .En· Talee Ionescu. PJrtidut Consef'Ja· dove1 dintre Prut şi Nistru cu patria
• t;Jclopedla Cugatarae - a încercat să tor·DenJocrat. . .. română . la 27 martie 1918). '
,
·I. •
•
44· ' •
• •'\~
„ •.(...
•
i;t • .,•
 •
•

stantinescu. De aci, anecdota

cu noscu tă cu Eliade C rîşmă­
rescu şi Mihail Kogălniceanu.
La această anecdotă, Bră­
tianu mai adaugă două :
într-o zi, pe cind Kogălni­
ceanu era ministru la Paris,
(l.C.) Brătianu se trezeşte pe
neaşteptate cu el ' la Bucu-
r eşti. Venise să-i ceară
20 OOO lei. Brătianu îi promite
că va face tot ce . va putea şi
îl introduce în sala Consiliu-
lui de Min iştri, unde Kogălni­
ceanu ia. deoparte pe Take
Giani şi încă pe un altul şi,
arătîndu-le fotografia unei' fe-
mei, le spune: ,„ Numai voi
aveţi să mă pricepeţi. Face
femeia' asta 20 OOO lei?" La
aprobarea lor, Kogălniceanu
le răspunde: „Apoi dacă face,
să susţineţi pe lingă Ion Bră­
tianu să mi-i dea!"
Odată , englezul Green, ve-
nind să conrupă pe Kogălni- .
ceanu; acesta îi răspunde:
„Kogălniceanu ia parale dar
nci trădează şi apoi chiar
dacă aş vrea să trădez, ches-
tia fiind cunoscută numai de
regele Carol, de Brătianu şi
de mine, toată lumea V<}
spune: apoi cine poate să
trădeze decît hoţul de Kogăl- •
niceanu!"
12 decembrie. La Consiliu
nimic important. ,
Constantinescu an u nţă nu-
mai că au fost şrestate co-
manda,mentele bolşevice de
la Botoşani şi Romtţn şi că •

acest din urmă a ~rut prin

radiogramă ajutorul trupel9r Memt>rll primvlul gvvern al Repvbllcil Moldova (1 917)

lo rE.rhan şi Pelivan d,in Basa-
rabia au fost la Brătianu şi au
cerut ajutor bănesc din par-
tee Aliaţilor şi împiedecarea
demobilizării pe teritoriul ba-
sarabean.
B r ăti anu le făgăduieşt e
concursul, le expune părerea
că demobilizarea să se facă
în Ucraina, dar că ei să caute
să pună mina pe linia (ferată) •
Ungheni-Chişinău'-Kiev.
Ei au decis să t rimită Ro-
mâniei alimente.
Se mai decide că Constan-
tinescu , Greceanu, Vint i lă ş i
lancovescu să se ocupe de
aprovizionare şi de formarea
depozitelor în Basarabia în
contact c u căp. Pitz şi ameri-
1
canii.
Fest ival la cinema „ Mo-
ln p. 43: 1.1.c . J!Jrătlanv (mi/loc). Alliert Thomas. mlnis1ru1 armamentului în gv·
vernul francez (dreapta) şi genera/vi 1-f. Berthelot (slinga) in vizi!6 pe .frontvl
romanesc •
dern" cu Nottara, C insky, sotr nu s-a putut menţine la
Manolescu, Manu pentru ot- Armata a 4-a şi a trebuit să
fanii de război. cedeze comandamentul celui
25 ş i' 26 decembrie. De la mai bătrîn general coman-
data ultimelor note şi pînă dant de corp, care deci.ară
astăzi n-am avut' vreme să în- într-un ordin ·de zi că îşi va
semn zilnic faptele şi impţe:. pune experienţa în serviciul
siunile mele1 Caut să-mi rea- păcii şi că nu va da lupte fra-
mintesc pe cele mai impor- tricide. '-
• tante pentru ca să pot ţine Corpul 24 rus, bine organi-
, lanţul. Voi continua de aci , zat, comandat mi se pare de
înainte să le însemn iarăşi zil- • lvanoff. pregăteşte O · lovitură
nic. · asupra laşulu i, pentru a asa-
Urmările acţiunei noastre sina pe Cerbaceff , şi ofiţerii
împotriva bolşevici lor:.. super)ori de la comandamen-
ln ţară, devastă rile au con- tul .rus.
tenit, dar armata rusă nu Rochale, faimosul maxima-
sch i mbă din· spirit. S-au dez-
list arestat de Cerbaceff în
armat multe trupe fă ră rezis- noaptea tentativei de asasi-
tentă. dar generalul Necra- nat, a d ispărut de sub paza

/ • 45
, •

I
•
• •
santinelelor noastre, acestea
fiind induse în eroare de ·un
- ordin fals de eliberare de la
Marele Cartier Generai. Sem-
nătura marelui pretor, col.
Stere, a fost fa lsi~ată. Ro-
chale a fost asasinat şi an-
cheta Ministerului de război
...,. dovedeşte că un ofiţer rus,
din anturajul lui Cerbaceff
(generalul lancovescu .îi Ştie
ou mele), în , unire cu ':ofiţerii
francezi sînt autorii asasîna-
t'ului. Cadavrul a fost' găsit ş i
identificat. După amănuntele
ce mi-a "dat Al. Constanti-
nescu, hîrtia pe-care era scris
\ ordinu l falş era franc~ză. de
asemenea caracterele maşi­
nei de scris sînt acele ale
unei maşini frantuzeşti şi
ştampila e identică cu aceea
de la biroul francez de infor-
maţiuni de pe lingă M.C.G.
în Rusia, Trotzki a trimis o
notă ameninţătoare lui Dia-
mandy, ministrul nostru la
Petrograd, protestînd că Ro-
mânia se amestecă în trebu-
rile interne ale Rusiei şi că
aceasta îl va determina să în-
curajeze şi să sprijine acţiu­
nea revoluţionarilor rom âni
din Rusia in România.
Oe. fapt, revoluţia i-a· încu-
rajat şi sprijinit din capul lo-
cului, cînd au eliberat pe
d~rul Racovski. şi astăzi încă,
cînd îi sp,ijină să facă com-
ploturi şi asasinate îR. ţară, ·
după cum avem informaţiuni.
Oiamandy a răspuns lui
Trotzki foarte abil, arătînd că
România n-a luat decît mă­
suri militare de poliţie intern ă
pentru a se apăra de devastă­
rile truperor rus~.
Trotzki s-a declarat mulţu ­
mit. Nu e mai puţin adevărat
că Diamandy se aştepta să
' fle arestat dintr-un moment
într-altul. Telegramele lui de
la Pe'trograd nu mai sosesc.
Bolşevicii de ·la Odessa
ameninţă cu arestarea parla-
mentarilor români. Dinu Bră­
tianu a sosit cu greu în ţară
şi a doua zi un automobil cu
•• huli ga n i l-au că u tat în
Odessa pentru a- l prăda de
100 OOO lei ce încasase în.
ajunul plecării.
Curtea de casaţie s-a reîn-
tors însă bine. cu· mi·ci des·a-
gremente de călătorie, in e-
rente situaţiei.
în raporturile cu germani:
46
• \
•
Armistiţ i ul continuă pe in-
treg frontul.
. Mackensen a adresat însă 1dar că a spus că dacă I s-ar
generalului Cerbaceff . şi, în
copie, lui Prezan. o notă prin
care se observă că Cerbaceff
nu i-a răspuns' la 2 mesagii
.şi-l invită să se" conformeze
- dispozîţiu nilqr convenţiilor de
arm istiţ iu de la Brest:-Litovsk.
Mai observă că se fac · pe
frontul român ·şi rus grupări
de trupe şi . f6.rtificatii.
în Consiliu, Take Ionescu
şi Brătianu dictează, iar ·Duca
scrie, proiectul de rŞspuns în
care se explică cauza întîrzte-
rii răspunsurilor şi ·că în ce
priveşte confirmarea la con-
venţie se aşteaptă instruc-
ţiun i de la Kiev. Se mai ex-
plică că nu se fac grupări de
trupe şi nici lucrări ·de for.tifi-
caţii. , . ·
Mesajul priveşte şi conte-
rinţa de la B răila, în loc de
Focşani. în ce priveşte navi-
galia . pe Dunăre.
. Comisia pentru schimbul
de ostatici, în cap cu Mitili-
neu, a fost însărcinată să se
ocupe şi de tratarea cu Bui-
' garia, tot la Focşani, în ches-
tia cetăţenilor români d~ ori-'
gină bulgari din Dobrogea.
S-a ·pus chestiunea pe tărî-
mul· umanitar· ca -să se per-
m.ită să se întoarcă la cornu-
nele lor, tuturor cetăten ilor
români evacuaţi şi refugiaţ i
din teritoriul ocupat.
Din Bucureşti ne-a venit
bugetul general, alcătuit pe
jumătate în româneşte şi pe
jumătate în nemţeşte.
Tot din Bucureşti, din sfe-
rele marghilomaniste, c.ar-
piste şi steristş, ne vine infor- • v-am acordat-o; voim să con-
maţiunea că Getmania ne-ar . tinuăm încă a v-o acorda, în-
gararita iAtegritatea teritoriu-
lui dacă am face pace. ime-
diat: Mai tîrziu nu ar răs-
punde de aceasta întrucît va
trebui să adauge Bulgariei
Dobrogea întrea~ă şi Austriei
defileurile, cond iţiuni pe care . care-i 1 reaminteşte că noi
le-ar pune şi pe care Germa-
nia va trebui să le acorde în
cazul unei noi lupte cu Ro-
mânia.
Chestiunea regelui şi di-
nastiei totuşi se pune. · .
Oe la primele 1ratative cu
Mackensen in qhestia au-
dienţei la rege, Brătianu pu-
nîndu-i chestiunea dacă vor-
beşie
•
' .
în numele împăratului,
•
-
•
Mackensen i-.a răspuns că nu
. şi că n-a cerut el aud ienţa ;
propune, ar accepta-o.
Astfel chestiunea s-a înfun-
dat.
Dintre ostatici, s-au întors
Băiet>ianu, Mariţa, Ionescu,
Graur şi ~ alţii. Am văzut la
Brălianu fotografia lui Emil
Petrescu, îml,)ătrîn!t. cu barbă
şi plete lungi, totuşi · cu mo-
· noclul în ochi.
Astăzi 26 decembrie, o
nouă scrisoare adresată de
Mackensen lui Cerbeceff îi
comunică să trimită delegaţ i
la Brăila pentru 12 ianuarie
sr. n. urmind să se discute nu
numai navigaţia pe· Dunăre,
dar şi aceea pe Marea Nea-
gră,
• Scrisoarea a ·fost adusct
Consiliului de Prezan. Mac-
kensen cerea răspuns într-o
oră şi jumătate. Toţi erau în- ·
grijaţi şi toţi s-au răcotit cind
au văzut cuprinsul. .
În raporturi1e cu Aliaţ i i:
· Raporturile cu Clemerceau
sînt iarăşi încordate.
Informat r.ău de Berthelot,
Clemenceau a adresat o tele- .
gramă impertinentă lui Bră-
tianu, în care erau cuprinse
frazele: „Generalul BertheJot
îmi telegrafiază că panica a
cupri ns [pe unii] din membrii
guvernuloi. care cer pace se-
parată , ceea, ce bănuiam din
momentul în care am consta-
tat omisiunea Aliaţilor din
mesajul regal. Nu îndrăznesc
s~·mi exprim sentimentul ce
mi-a inspirat această infor-
matiune. ·
. Mi-aţi cerut încrederea şi
să România să-şj ia seama să •
nu se plllnă în faţa irep~rabl-
lutui". .
Brătianu declară că el nu
primeşte această telegramă şi
citeşte un răspuns demn, în
avem de in'Vederat interesele
statului român, care nu con-
cordă cu optimismul militar
al lui Berthelot. care e împo-
triva realităţilor.
în adevăr~ · Berthelot infor-
mează greşit, cu rea credinţă
fată de noi, guvernul său.
erătian u a decis să lămu-
rească şi ch~stiunea faţă de
dînsul în care scop a şi con-
 •
vocat pe miniştrii străini. St.
Aulaire vo i eşte să înles-
nească o întrevedere între
Berthelot şi Brătianu . Trebuia
să aibă loc eri.
Berthelot a fost însă numai
să-i depună cărţile de sărbă­
tori.
Punctul de vedere al lui
Berth elot este c a armata
ucrainian ă, cehă şi sîrbă să
se poată ·constitui şi că pu-
tem menţ i ne frontul. Ma i
mult, el crede că putem ev
,propriile noastre forţe să
ll.lă m ofensiva împotriva nem-
ţilor faţă de forţele lor re-
duse. în acest sens a făcut o
comwnicare mai multor mi-
niştri.
Şi-a luat în adevăr nasul la
purtare, intrucît face direct
adrese la M are i~ Cartier Ge-
neral. Cu drept cuvint, Bră- ·
tianu vrea să-l aducă la a se
menţi ne la atribuţiunile ml-
'siunei lui militare sub co-
manda regelui, iar nu să-şi ia
atribuţii le politice ce depind
numai de St. Aulaire. •
Politica i nternă din Franţa
acuza simptome pacifiste ş i
potrivni ce lui C lemenceau.
So c ial i-şt i i Al bert T homas,
Sembat şi Mont6, au cerut
paşapoarte pentru a pleca la
Petrograd ş i a se pune în ra-
port cu Trotzki. '
Clemenceau a refuzat.
în An9lia, Lloyd George, în
întrunirea tradeuniunilor [sin-
dicatelor), fiind faţă şi AlbE!rt
Thomas, a aruncat săminta
păci i generale, rezul'Jlind-o tn
uri:nătoare le puncte:
1) Repararea Inj ustiţ i ei de
la 1871, retrocedarea Alsaciei
ş i Lorenei. , tro-Ungaria. se mărgineşte la
2) .Dreptul naţio n alităţ i lo·r.
3) lngrădlrea armamentelor
pe viitor, printr-un ·organ cu
caracter internaţ i onal. ·
După o telegramă a lui Vic-
tor Antonescu, Lloyd George
ar f i spus că, de acord cu
Wilson, declară că n~a fost
vorba de distrugerea Austriei,
că trebuie acordată autono-
mie naţ ionalită\ilor şi că îm-
. prejurările noi mpun revizui-
rea tratatelor de ali anţă.
rn ce priveşte pe români,
are citeva rinduri aparte, vor-
bind de drepturile legitime
ale lor de a se uni cu fraţ ii lor
din statul liber.
Titulescu crede că este o
• '
maşinaţi e politică pentrµ a
cîştiga timp.
Eu cred câ sămînţa păcii
este ar uncată şi că n-avem să
ne g răbim a face pace sepa-
rată, atunci cînd pacea gene-
rată se apropie.
ln Rusia. bo lşevicii au rupt
tratativele cu neniţii ş i Trotzki
se răţoieşte vorbind de spiri-
tul războ in ic al armatei devo-
tate revolu ţiei , atunci cînd tot
frontul este descompus. '
în schimb, guVernul [basa-
rabean ). prin Erhan şi Peli-
vari, ne cer trupe ardelene
pentru politia internă. Noi
căutăm a forma depozite şi
stăpîn i c alea ferată C h işi­
nău-Un ghenl. n ecesară apro-
vi zionărilor. Avem interes ca
în Basarabia să se găsească
trupe devotate nou ă, dacă nu
se poate trupe curat româ-
neşti. . Autorizam să se încheie con-
Chestiuni interne:
Formarea societăţii pentru
ocrotirea orfanilor din război
îmi dă de lucru.
Elisa B răti anu voieşte ca
societatea să fie la Bucureşti
şi cu reprezentan ţi ai tuturor
confesiunilor.
Membrii Societăţii se opun.
Cu Georgică (fiul) am fost ' toianu: Averescu nu parti-
in ziua de Crăciu n la mitro-
polit.
La 28 decembrie sîntem in-
vitaţi la masă la Palat, pentru
nunta de argint a regelui.
27-31 decembrie. Clemen-
ceau declară lui Victor Anto-
nescu că e mulţumit de răs­
punsul lui Brătianu .
Mesajul lui Wilson cu con-
diţi ile păcii nu · ne mulţu ­
meşte. în ce priveşte Aus-
auto nomia naţionalităţi l or;
n-are nici măcar pasajul spe-
cial pe care Lloyd George ii
are pentru italieni şi români.
Hotărîse să nu se publice
mesajul. dar francezii ii pu-
bl ică la biroul de propagand ă
din str. Lăpuşne anu, cofetă:­
ria lui Funiac, cu toate că
marchizul de Belloy, din par-
tea lui Saint-Aulaire, se ru-
gase să nu-l publice. Impre-
sia în opinia publică este de-
testabilă.
Pichon, în Camera fran-
ceză, se decl a ră credincios
faţă de ROJT1âh ia tratatului de
al ian ţ ă , pent ru ser vi c i ile ' co mitetele Ortodoxiei şi al
aduse şi acele ce vom. mai
•
aduce. Acele care privesc vii-
torul sînt superfluă.
Sit u aţia internă din Aust(ia
pare din ce în ce mai pre-
cară . ·
Austria e doritoare de
pace.
Racovski a sosit la Odessa.
La Chişinău , n-are prieteni
decît pe Cătărău. Îl susţin
bo lşevicii, dar în Basarabia,
lipsind industri ~ n-are prole-
tariat care. să..( susţină.
Direcţia [guvernul] din Ba-
sarabia ne cere ajutor de
trupe prin francezi şi Cerba- •
ceff. ·
însă rcinăm pe Prezan să
studieze planul de operaţii.
Mitilineu face în Constliu
expunerea collveţi u nei cu
Puterile Centrale privitoare la
reintegrarea populaţiei româ-
n e şti din teritoriile ocupate.
venţia.
Germanii sînt mai p u ţin
afabili, nu i-au mai dat auto-
rizare să vad ă pe nimeoi.
în seara de 28 decembrie
avem la Pal at prinzul pentru
25 ani de căsătorie a regelui
şi reginei:' Asistă toţi miniştrii,
Prezan, Grigorescu şi Văi­
c ipă.
Averescu e in concediu. de
fapt a demisior.iat pentru 2
motive~
a) Că nu se ţine seamă de
avizele lui faţă de acele ale
lui Berthelot.
b) Nu acceptă comanda-
mentul lui Prezan, în locul
acelui al regelui. El susţi ne
că e cel mai vechi ~eneral,
după Coand ă, care e în mi-
siune în Ucraina.
Masa, ca în timpurile bune.
Toastul lui Brătianu, simţit.
Stăm pînă ta 11 ore seara.
De acolo -merg cu Zoe la
d-na Olga Sturdza, unde e şi
d-na Lucia Cantacuzino.
La Societatea Orfanilor se
votează statutul alcătuit de
mine şi se alege comitetul.
Participa şi Constantinescu şi
Ouca: se abţine Vin tilă Br ă­
tianu, care e supărat că l-am
acuzat de rea credinţă .
-
ln seara de anol nou. Iorg a
orli1anizează o urare la Palat.
citită de Nottara. Asistă şi
Zoe şi d-na Olga Sturdza, cu
Reuniunei. !I
l
47
 ' I

.
• • .. I ,.,. . .
Războiul de re~ntr;egire văzut de la Bucureşti .
' ' •

•.

• • •

•• ' •
• \ •
'
I
- . . ..
•
•
RAYMUND NETZHAMMER '

I
•
•• • I

I t
•
Parcurgem împreună cu c}tltorli noştri un
nou grupaj de extrase (versiunea ' in limba
română ne aparţine) din memoriile arhi epis-
copului catolic R. Netzhammer, în care apar
personaje · bine cµnoscute în epocă.
Departe de frol'!t, beneficiarii zone1 ocu•
pate din România · urzeau proiecte 'de noi
hotare ale' pămîntului. Împăraţii Carol I şi
Wiiheim, suitele şi colaboratorii lor, trădători
sau patrioţi, toţi Sîl\I· fixaţi în jurnalul arhi-
episcopului Netzhamm.er, ca în tr-un , Insec-
tar, în care naftalina vremii le dă lhcă con-
sistenţă .. Apărător al blserl ~ii sale, episcopul
trăleşt~ z~uciumul ·de• a nu aluneca dincolo
de menirea lui, . in cărarea polltigll pătimaşe.
Trufia de „învingător" al min l~trulul de ex-
• terne au~tro-ungar OttokaJ Czernln intil-
' •
48
neşte dirzenla arhiepjscopulul, cu semnlflca-
tla acului de busolă morală; cind ii cere pă­
rerea despre umllltt1I rege Ferdinand, . pe '
· care diplomatul austro-ungar i i considera
învins şi abdicat, şi ii întreabă cum ya fi re-
~primit regele în B u cureşti, Netzhammer l-a
fulger.a•. cinic, răspu„zind:
- Ţrlu":'fal, desigur (s. nS.], deoareţ:e a
respectat voinţa poporuJui!
Ca orice om, Netzhammer nu e.ra profet.
dar asemenea manifestări răspun~ dorlnt~I :
cititorului de a-l separa pe cel demni de rău­
făcători, indiferent de neam, religie sai.i
' · treaptă socială. · · , .
\
I ' DUMITRIU-SNAGOV
Ion
•
•

•

1918
• După părerea lui Marghilo-
Marţi, Anul Nou! Dintre
mulţii vizitatori de Anul Nou,
m- a impresionat profund
domnul Marghiloman. El este
adînc întristat, căutind alina- · constitui un partid legitimist,
rea în convorbirea cu mine.
Ieri a decedat, la numai 37
an i, pr ietenul său, prinţul
Georges Ştirbei, victimâ a ti-
fosu 1u L Marghiloman l-a
crescut pe acest tînăr şi tr.ăia
cu speranţa că va fi moşten i­
torul l ui politic, adică condu-
cătorul Partidului Conserva-
tor. El găsise în acest om mi-
·nunat şi simpatic toate calită­
ţile necesare · unui viitor om
de stat: minte ageră, putere
de pricepere, simt politic şi,
i n plus. darul cel mai preţios,
nume de familie mare, ma-
niere princiare şi prestanţă,
avînd şi o situaţie mat~ială
care să-i permită un trai in-
dependent. Acum, toate spe-
ran ţele sale s-au spulberat şi
tocmai în momentul în care
Marghiloman, Ştirbei şi parti-
zanii lor dezbateau, în con-
vorbiri şi reuniuni, chestiuni
privind Constituţia română.
Adevărul e că moartea pre-
mat ură a lui Ştirbei este o
mare pierd~re pentru ţară ,
dar mai ales pentru partidul
lui Marghil.oman.
Ca să mai uite de necazuri,
. l-am felicitat pe Marghiloman
pentru interviul programatic
acordat presei. Se pare că
cenzura i-a tăiat o frază în
care reproşa nem ţilor că nu
fac bine vorbind mereu că nu
vor să trateze pacea cu re-
gele Ferdinand şi cu ·guver-
nul Brătianu, dar nu arăta ca-
lea de urmat. Soluţia lui Mar-
gh ilomân ar fi următoarea:
germanii să dea de înţeles la
laşi că vor să menţină actu-
ala dinastie, chiar şi fără re-
gele Ferdinand, · căruia i se dă
posibilitatea să se întoarcă la
Sigmaringen sau în altă parte
în German ia. Regele ar trebui
să dizolve guvernul Brătianu ,
să formeze un nou guvern,
cu elemente noi, din partea
asta a frontului [din teritoriul
ocupat), un guvern căruia
s ă-i predea abdicarea sa în
favoarea unui fiu. Dacă ii
alege pentru aceasta pe prin-
tul N icolae, germanii ar putea
•
, •
•
cere o regentă de 6 ani. pen-
tru a avea toate garanţiile.
man, în felul acesta s-ar ·re-
zolva toate dificultăţile din
ambele părţi. Aducîndu-se o
nouă dinastie, imediat s-ar
care, la orice ocazie, ar inter-
veni în favoarea dinastiei „pe
nedrept" gonită. Marghilo-
man a expus aceste ginduri
în repetate rînduri germani-
lor, mai. ales colonelului Hor-
stmann 1, iar pentru Austria,
în scris, contelui Czernin.
Acesta pare să fie de acord.
Marghiloman a raportat şi la
laşi că ar fi posibilă o salvare
a dinastiei, dar fără regele
Ferdinand, şi cu Dobrogea,
dar trebuie acţionat repede şi
prtmul pas să fie făcut de Ro-
mânia. Colonelul Hentsch2
este acum cel mai important
om la Bu'cureşti, în jurul său
roteşte totul, dar în politică
nu se pricepe. Horstmann,
şeful resortului politic, om
foarte inteligent,· care tine
foarte mult la Hentsch, l-ar
putea influenţa„.
Vinert, 1 februarie. Cu pu-
ţi ne excepţii; au fost eliberaţi
preoţii şi „fraţii" noştri din in-
ternare şi lagărele de izol&re.
Spre marele nostru regret,
am pierdut pe excelentul or-
ganist Johann . Hue~r.
.. ... în.
urma unei pneumon11, 1n mai
1917, la Buneşti, jud. Fălciu.
în timpul absenţei internaţi- ·
Lor, la Bucureşti s-au schim-
bat multe, .ca şi în toată die-
ceza, aşa că nu •
au mai găsit•
tot ce lansasera la plecare. ln
urma sechestrării caselor
noastre de către autorităţile
române,· multe cărţi şi mobile
s-au pierdut.. Cei întorşi din
internare ·sînt amărîţi şi ne-
mulţumiţi , se acomodează
greu şi au idei aproape revo-
luţionare în noua situaţie„.
Duminică, 3 martie. Con-
tele Czernin, ministrul de ex-
terne al Austriei, mă vizitează
ia· ora 10. Se află de cîteva
zile în ţară, dar a amînat din-
• Colonelul Horstrnann era şeful
departamentului politic german din
teritoriul ocupat.
, Colonelul Hentsch îndeplinea
func1ia de şef de stat maior al adm_i-
nistra\tei militare germane în Roma-
nla.
' •
'
adins vizita, ducîndu-se mai •
întîi la regele Ferdinand3.
Contele spune:
- Pot să vă anunţ că aduc
pacea, că ro mânii au accep-
tat condiţiile. De fapt, este o
mică pace separată, adaugă
Czernin, dar este un prim pas
către pacea generală . Condi-
ţiile sint grele, dar românii nu
merită ceva mai bun.
Cu emoţie, întreb:
- Pierde România Dobro-
gea?
Czernin afirmă :
- Da.
Eu îmi exprim mirarea şi
regretul. Min istrul de externe ,
austriac spune: ·
- Cînd . ai aliaţi, trebuie să
le plăteşti! Bulgarii au contri -
buit foarte mult la ofensiva
contra României. Pentru asta
vor primi Dobrogea. în viitor,
deasupra Constanţei, nu va
mai flutura steag'\JI românesc:;.
România va primi acces la
mare: mărfurile se pot trece
şi peste un teritoriu care nu
îţi aparţine, dar asta se va re-
zolva în timpul tratativelor ur-
mătoare .
Czernin vorbeşte despre
întîlnirea cu regele Ferdi-
nan.CI, pe care a avut-o mier-
curea trecuta, in spatele linii-
lor româneşti. Regele părea
imbătrînit şi era foarte trist.
Crede că nici un muritor nu a
spus unui rege astfel de ade-
văruri , ca acelea auzite de
Ferdinand de la dînsul. Re-
gele s-a făcut mic de tot.
Convorbirea a decurs aproxi-
mativ aşa :
- Maiestate, aţi mizat în
plin! Dv. aţi pierdut, acum
trebuie să plătiţi!
- D-ta şi contele Hertling 4
' lntllntrea lui O. Czernin cu regele
Ferdinand a avut toc în ziua de 27 fe-
bruarie 191 8. tn tren la Răcâcluni; cu
aeest prj lej, ministru! austro-ungar a
prezentat regelui român. pe un ton
extrem de brutal, condll ille arm1stiliu·
lui cu Puterile .Centrale.
• C on t efll Georges Hert llng
(1843-1919). om politic şi scriitor ger-
ma'n: a fost unul din principalii şeii ai
\ Centrului catolic l n Re1chstag şi de la
1 noiembrie 1917 cancelar al Imperiu·
lui german. La 19 iulie 1917. Reichs·
tagul a adoptat o rezoluţie in care se
vorbea despre ,.o pace de ln1elegere
ş1 o împăcare durabilă a popoarelor",
respingind Ideea oricăror ach1z1111 te-
ritori ale „prin violentă. măsuri de
oprimare politică , economica şi finan-
ciară".
-
49
I
 I ~ '
•
- '
• •

• Este vorba c:jespre v.olumul Sartea

roşie . austro-ungarii.DoctJmente di·
plomatlce plivitoare la relafille'. dintre
Au!itr<r.Ungarla şi Romănla, apărută.
în 191 7. cu o versTune şi ln limba
română, publicată in acelaşi a·n la
Bucureşti.

, 50 • •
• \· •
•

•
,
'
• •

chid drumul cel mai scurt
sp r e Co nstantinopol ş i
Orient, t rebuind să treacă
prin teritoriul bulgar?. am în-
trebat eu.
- Dacă aş avea deplină li-
bertate, a răspuns ministrul
de externe german, Dobro-
gea ar rămine României, dar
trebuie să-i luăm în conside-
raţi e şi pe bulgari!
După această conversaţi e,
Mackensen se apropie de
mine şi vorbim despre cu-
rioasele furturi ale bulgarilor,
care au prădat muzeele de
antichităţi din Adamclisi, din
Constanţa ,şi din Ulmetum,
iar statuia lui Ovidiu din Con-
stanţa este ridicată de pe so-
clu ş.i gata de transport, ca şi
furtul moaştelor Sf. Dumitru
(cel Nou} din Mitropolie (bi·
serica ·actualei Patrl.arhii].
Acest ultim jaf, .Mackensen îl
consideră ca pe o jignire per-
sonală şi se bucură de re~ă­
sirea relicvei ca de-o bătalie
cîştigată. Şi Mackensen se
intereseaza de antichităţile
Dobrogei şi vrea să viziteze
încă o dată Adamclisi, unde a
stat la.., octombrie 1916. Pe
bătrinul lakobi, unul dintre
primii arheologi care au să­
pat aci, al căl'ui nepot a lup-
tat în Dobrogea, ~ackensen
îl . cunoştea personal„.
Miercuri, 10 aprilie. în tim-
pul mesei primesc o scriso-
rică de la madame Martha Bi-
bescu, cu rugămintea să o vi-
zitez între orele 2 ş r 3 ş i , pe
urmă, să mă duc la noul mi·
nistru de extern13, C.C. Arion,
la locuinţa acestuia din str.
Corabia, pentru o discuţie.
în salonul prinţesei intîl-
nesc o doamnă distinsă în
do l iu: este tînăra văduvă
[Lysbeth, născută Băleanu] a
p rinţulu i <:3eorges Ştirbei.
Acum, singură cu copiii, su-
feră din cauza dureroasei
despărţiri de ·soţul ei Iubit.
Vine deSeori ta prietena el
care o mai consolează şi in-
curajează. M-me Bibescu îmi
descrie situaţia din laşi ca fi-
ind disperat de proastă. At-
mosfera de ta Curte este ta
fel ca înainte: brătien iştii fi
înconjoară pe rege, regina
este mai antantofilă ca ori-
cînd. Regina l-a primit pe mi-
nistrul Arion cu un stilet la
cingătoare şi i-a spus că tra-
•
•
tatul de pace pe care acesta
ii face nu este decît o
zdreanţă de hîrtie şi că azi
este m~i convinsă ca oricîiid
d~ victoria Antantei. Şi aici,
la Bucureşti , situaţ i a e
proastă , fiindcă german ii
născocesc în fiecare zi ceva
să ne apese şi mai mult.
Contele Czernin a sosit ieri
la ora 8 din Viena. A promis
o vizită prinţesei. dar a trimis
de două o·ri pe.generalul Hra-
nilowitsch cu vestea că nu
poate veni, fiindcă pleacă
imediat în călătorie. Prinţesei
i se vor face însă toate inles-
nirile ş i i se va da sprijin
dacă va dori să vi nă soţul ei
de la laşi , pentru 24 <;>re, sau
dacă va voi să plece la mama
ei în Elveţia. · m ăgu litoare, convorbirea a
Ministru! C.C. Arion i-a ex-
plicat prinţesei, cu prilejul
unei vizite. că numai Austria
ar putea să salveze România,
dindu-i un arhiduce! Dar cine
să mijlocească asta?, a îhtre-
bat el. f;a i-a răspuns că nu-
mai arhiepiscopul catolic,
care are rel aţiile necesare şi
ar fi interesat în privinţa „uni-
. curcată, cu toată ştirea îmbu-
1 lui! .Regele are doar o s i ngură
Noul ministru d& externe român C.C.
Arlon a /osr primii de regină- ~cu un
stll&t la clng6toare"
' toarcerea să-l fie fatală, în
ril"
A m fost surprins de
această misiune. dar vreau
tot uş i să satisfac dorinta
prinţesei , să mă duc să vor-
besc cu ministrul C.C. Arion,
după ora 4. Martha m-a făcut
atent, să mă duc chiar azi, fi-
in dcă Arion pleacă diseară la
•
l aşi.
La ora 4 sînt în casa lui
C.C. Arion, ministrul de ex-
(erne în cabinetul Marghilo-
man. 1Sînt condus în biroul
lui. Alături se discută agitat ş i
cu glas tare, probabil este o
şedinţa. Biroul lui îmi amin-
teşte de o discu ţi e foarte
aprinsă cu Arion, pe vremea
cînd era ministru la culte ş i
instrucţiune; era vorba des-
pre o expresie jignitoare pen-
tru catolicism pe care un ti -
năr funcţiona r mărun t o folo-
sise într-un mâterial cu pri- '
vira 1a seminarul nostru preo-
ţese. Toate acestea sînt de
mult uitate şi Arion m-a pri-
mit cu faţa radioasă. Du pă
schimbarea cîto rva cuvinte
decurs cam aşa:
- V-am chemat să vă ru-
găm să ne faceţ i un serviciu
de înalt patriotism; d-voastră
cunoaşteţi ţara noast ră şi o
iubiţi!
- Desigur, domn ule mi-
nistru, eu Iubesc România ş i
am· dovedit-o dup ă putinţă .
- Situaţi a este proastă, în-
curătoare că consiliul [direc-
tor, adică guvernul] din Ba-
sarabia este pentru alipirea la
România. fn laşi nu s- a
schimbat atmosfera. Guver-
nul nostru este neputincios
şi-ar trebui să fim m ul ţu m iţ i
că nu al)"l fost închişi. în laşi
ni s-a declarat că pacea cu
Puterile Centrale nu are nici
o valoare şi nici o stabilitate.
Regele este cu totul în mîi-
nile opoziţiei şi se arată mai
slab ca oriclnd. Eu ·sînt mi-
nistrul său şi nu pot şi nici
nu vreau să conspir împotriva
. calitate: are o i n i mă bună.
- Sînteţl de pă rere că re-
venirea regelui ar fi un bine
pentru ţară? Văzind că minis-
trul nu răspunde, am conti-
nuat: eu îl iubesc pe rege ş(
dinastia, dar s-ar putea ca ·în-
cazul că va fi făcut răspunză­
tor pentru războiu l pierdut.
Se poate intîmpla, cum a
spus chiar regele înaintea
războiului : „Dacă treburile nu
merg bine vinovat e regele!"
- Aşa se şi va intimplal,
spune Arion. şi regele nu va
putea suporta multă vreme
• 51
I
 „
. '
' ,~.

~
•

· . aceste:.reproş9ri. Deja avem . reu cu prelenţ ii din ce în ce răi ne cotropesc şi ne iau to•
· o , sjtuaţi e îng·rozitoare~ ni s-a mai apăsătoare. Numai Aus- ţul - din păcate, numai pe
lua~ .DO.b.rogea, în" norciur ţării' . tria ar puţea, printr-o ir;iter- rege, ş.i dinastia nu ! , Acest
s..:~u pierdut · teritorii pe. care venţie la germani în favoarea serviciu să ni-l facă Austri~•
.popori.li' român nu · le va uita românilor, să ne salveze din în colaborare cu ·,arhiepisco-
uşor, . ura contrâ . ungurilor acest • naos. Am fost întot- pul! Afară de asta, să ne
creşte cu . fiecare zi, ţara este . deauna filo-austriac şi am su- oblăduiască cu un arhiduce.
amenipţată pe foamete (fi- ferit din cauza aceasta,. f4ind. încheierea păcii se va amînş
indcă germanii au luat tot acuzat' ca „trădător'°. l.:a · în- pînă la · perfectarea acestei
griul, ·iar porumbul ajunge cepwt, am făcut ·politiGă· cu afacerii
numai' f:? în ă în. . iun ie}. o . Carp, pe urm.ă m-am apropiat" Discuţia cu ministrul Arion
popu laţie f lămîndă se apucă mai mult de Marghiloman. mi-a făcut o impresie foarte
de revol .uţie şJ · ac~asta . va ~ar. a,m păstrat !:Ylereu o pozi- rea! Cele auzite m-au frămîn­
veni! Atunci se va ·trage iar în . ţie 1ndejjendenta. Carp ~ fost tat pînă ce Jlm ajuns la sala
,. ţăran ii .noştri, ach,ial ul guvern corect; el n-a îndepărt~t pe Tomis, .unde erau inv itaţi tqţi
· '• de or1.entare , filo Puterile rege cu concursul . baionete- preoţii diecezani şi cei de
Cenlrale va fi . ~depă rtat şi lor germane. Nici · eu nu campanie, spre a participa la
noi vom fi sfîşiaţi,· şi toate as- vreau să cor;ispir contra rege- o reuniun~ plăcută. Au sosit
tea făr-ă nici un ~ folos, ntci lui, dar poate că ar fi posibil ; aproape toţi , petrecînd' clipe·
pentru Germania şi nici pen- ca, pe o cale corectă, să frumoase. , Maestrul de mu-
tru Austria. Rugămintea mea ajungem la ţintă. Am fost zică Kessler şi orchestra lui
este·ca d-voastră să inf0rmaJi convins că d-voastră, d-le ar- au executat m'Uzică clasică
Viena despre adevărata situa- hiepiscop, aţi avut înainte de rG"mânească foarte i nte re-
ţie de aici, fiindcă Austria război .o in~ luenţă în viaţa po- santă . Dar asta nu ·a putut
este cea mai interesată de . litică şi acum sper că puteţi alunga proas.t;:i impresie pro-
. Români'a: Germania are un · . face un " mare· serviciu patriei vocată de discuţia cu ArionJ. •
singur interes : să ne stoarcă! noastre!
Românii se plîng de brutalita: Sensul scurt al acestei 'dis-
tea germanilor. care vin me.- cuţii lungi este: germanii cei (Va urma)
'•
• '

•
· ~I
(
- • 7

• •
•

•
.'
• •

. .
'
. ~VATARURILE lJN~I MANUSCRIS •

• "
.
\
(',

•
~

I
Şahname, ·creaţie a ' poeţulu i · Firdousi (c.
-:.. 934-c. 1025) - capodoperă a literaturii ira-·
I niene medievale, în care se prezintă istoria '
• regilor Persiei din vremurile· rQitice şi· pînă la
căderea Imperiului sasanid, în~ec. \<li. e.n.
· - a av1:1t ma'i multe copii manuscrise. ·una
•
di11tre acestea a .fosţ realizată <;lin porunca
şahului Tal)masp (1524-1576) pentru a fi
oferit-ă in dar sultii_nulul otoman . Suleymân I
(1520-1566). Manuscrisul a fost păstrat ou
mare ·grijă în Imperiul otoman. Îf1 anul 1903
a ·ajuns. în posesia' baronului Eqm9nd de -· •
Rotschild, „de la care a treeut în păstrarea
BibliotecJi Houghţo~' de la ttarvard - ace-
eaşi în care prof. dr. Virgil Gândea a desco-
perit. manusc.ris1:1r fstoriel lmj:yeriului otomaf!1
operă a ,Prih<:ipelui român Dimitrie Cante-
mir. " ternationa l Herald Ţribune - ou măceLărî-
\ Îne<epînd din 1962, au fost expuse eu ·a1-
verse prilejuri · pagini cu miniaturi rupte din ·
exemplarul Şahname menţionat. Apoi, multe
' .
• •
52 .
./
-- .
.. •
~
. ...,,.
"''~ ' •
dlntre oele 258 file cu miniaturi - manuscri-
·. sul avea· în total 759 pagini · - au fost vin- .
dute la licitaţii. Cei ce au prQcedat la des- ·
prinderea toi lor· respective şi vin d~rea lc;>r
sepatată .au dat dovadă de o .totală l ipsă de
înţelegere · faţă de arta miniaturii orientale.
Mapuscrisul fusese conceput . de Dost Mu-
liammad, un mare caligraf şi pictor, ca o
unitate "seplină între paginile cu t.ext caligra:. .
1. fiat şi cele cu miniaturi. Imaginile erau aşe-
•
zate în aşa te~. încît să torm·eze un diptic. Jn
miniaturi erau lntroause inserturi fr.utn,os
caligrafiate ce adăugau sensuri în plus, ·r:~­
flectî.r\d textul din pagină într-o man i eră 111e-· ·
taforică. Distrugerea suferită de acest .ma-
Îluscris este comparată de Souren Melikian
" - autoarea unei note publicate •
în ziarul°•ln-
re'a unor picturi ch inezeşti pe sul de mătase.•
tăiate în aşa fel incit să încapă într-un -loc
. '
anume pe perete.
• •

•
.\ •
• •
•

PROF. DR. JEAN NOU ZIL LE:
,,SACRIFDC~Ul
PE TRU UNITATE& SYATUlU
•
Manifestările organizate de
Institutul de· istorie şi teorie
militară şi .Comisia română ·
de istorie militară, sub patro-
najul Ministerului apărării na·
ţionale, cu prilejul aniversării , Colonelul Jean Nouzllle a ac--
a 75 de ani de la declanşarea
războiului de reîntregire a
României, ne-au oferit bucu-
ria reintilnlril cu domnul co-
lonel (în retragere) dr. Jean
Nouzllle, profesor la Unlver-
s Ita te a d i n Strasbourg
(Franţa) . Născut in urmă cu
65 de ani la Bourg-en-Bresse
(Aln), diplomat în istorie mili-
tară şi ştiinţe politice, consa-
crat cu o excelentă teză de
doctorat despre Prinţul Euge-
niu de Savoia şi problemele
frontierelor militare austriece
in 1699-1739 , profesorul
Nouzllle este un speclaflst re-
cunoscut în istoria Europei
centrale ş i de sud-est (seco-
lele XVI-XX); in acelaş i timp
el este un pasionat cunoscă­
tor şi cercetător al Istoriei ro-
mâneşti. Un rezultat excep-
11onal al studiilor sale asupra
fenomenelor româneşti este
o lucrare pregătită şi redac-
tată cu migală şi profunzime
ş tiinţifică dedicată soartei
prizonierilor români de război
Internaţi de germani în Alsa-
c I a şi Lorena î n anii
1917-1918 (Le calvaire des
prisonniers de guerre rou-
mains en ,Alsace et en Lor-
raine en 191 7- 1918, Edltlons
Mllltalres, Bucarest, 1991 ),
lansată la Paris, la jumătatea
lunll august 1991, in cadrul
• 53
\
,
V ~îRS "O ,, .
• I
, •
unor sol~mnltăţl ce au venit c:elei de a doua conferinţe de
să sublrnleze peste timp la Haga din 1907, prizonierii
atenţia guvernului, arm atei şi de război români internaţi în
naţiunii franceze faţă de sora Alsacia şi Lorena în anii
latină din ră sărit, România. 1917-1918 au fost victime ale
unui genocid. O comparaţie
ceptat cu. mu ltă plăcere să indică, de exemplu, că numă­
răspundă întrebărilo r revistei rul total al prizonierilor de
Magazin istoric. război belgieni decedaţi in
- St i m at~ dom n ule patru ani în lagărele germane
profesor v-am ru ga să ne corespunde aceltria al prizo-
spuneţi care au fost ·pre: nierilor de război români de-
misele şi Ideea centrală cedaţi în Alsacia şi Lorena în
care v-au condus la scrie- numai patru luni.
rea ucestel lucrări, care, - Felicltindu -vă din
Cfup ă cum aţi putut con- toată Inima pentru Ineditul
stata, se bucură de mare ş i exemplarul dvs. efort
succes în ţara no~stră? ştiinţific, am dori să ne
- Aş vrea să subliniez că s puneţi , domnule profe-
prezenţa pe teritoriul 'Franţei sor, care este stadiul rela-
a cimitirelor militare româ- ţiilor dvs. cu Istoricii ro-
neşti , ca şi întîlnirea fericită mâni, ca şi perspectivele
cu ~omnul Virgil Cândea, în Imediate? '
anul 1983, au fost determi- - lnteresîndu-mă în spe-
nate şi m-au condus la cer- cial de studierea istoriei Eu-
cetarea cauzelor pentru care ropei sud-estice, întreţin de
soldaţii români muriseră în cîţiva ani buni relaţii fructu-
Alsacia şi Lorena în anii oase CtJ istoricii români, în-
1'917-1918. • Iar atunci cînd,
•
deosebi cu cei militari, pe
după investigaţii în arhivele care i-am întîlnit deseori în
franceze şi numeroase lecturi trecut, iar de curînd la coloc-
de, specialitate, ca şi în urma viul de la Zurich din august
strîngerii' unor 'mărturii lo- 1991. Aş vrea să remarc că
cale, am descoperit în ce , eu contez mult pe continua- ·
con~iţii decedaseră prizonie- rea acestor relaţii , aprofun-
rii, m-am decis să perpetuez dîndu-mi cunoştinţele şi toto-
amintirea acest or soldaţi 1 dată făcînd mai bine cunos-
care făcuseră sacrificiul vieţi­ cută în Franţa ist.oria
lor pentru a realiza unitatea Ro9'1âniei, prietena trad iţio­
statului româri. într-adevăr, nală a Franţei.
soarta lor a fost un calvar,
deoarece, în pofida .convenţi­
ilor internaţionale, în special , A consemnat:
a celor semnate la înch~ierea Dumitru PREDA
,/
I
 •
, . •
,
•
'
PAGINI DE Y.IAJA (li)
•

ARTUR GOROVEI
•
' • '
• •
•

După ce Jn 1886-1887 urmase un an
cur, urlle Facultătll. de drept din Bu~ur„tl,
Artur Gorovel (1864-1951), autorul Jurnalul~
Inedit d in care contin uăm să publlcinţ 'OQJ
fragmente, tn 1887 •-• transferat la 1-.1.
A continuat să frecventeze cercul Intelec-
tualilor aoclallf tl. Captivat de cercetările Is-
torice, de mărturiile trecutului nostru lnde-
părtat, s-a ocupat cu stringerea şi. valorlflca-
rea unor documente, alcătulndu-fl o colec-
ţle personală cu astfel de materiale latorfce
care, cu timpu!, s-a Jmbogătlt Cdnslderabll.
A colaborat, de asemenea, cu cronici llte-
rare s~u creatll proprii (poezii) la publlcatllle
yrtmll - intre Cflre Românul lui C.A. Roaettt
-;: semnind cu pseudonimul Ago.
Din catetele sale de lnsemni rl lnedi-e
aflate la Biblioteca Academiet prezentăm, rn
pontlnuare alte fragmente. Cum am precizat
la episodul anterior, pentru cunilvltatea lec-
turll nu. ,am mal marcat p rfn trei puncte rn-
treruperlle ln t-xt. Am păstrat pa{tl cularlti-
tlle stillstlce ale autorului, lncluslv unele re-
glonallsme. Datele sfnt pe stfl v.echl. Titlul,
notele de' subsol fi Intervenţiile expllcatlve
din paranteze drepte ne aparţi n. ·
•
I. L.
•

1887. laşl şi l-am plătit

' de -bani:
30 ief- găsit acel subiect: ~ impor-
• tin, ca un ceainic de lut. Am tant, e frumos şi dacă mă voi
3 decembrie. Faci parte din · mai cumpărat o ulc ică şi un pune de pe acuma serios pe
un partid cînd te duci la în- ibric, aşa că am putut să-mi lucru pot să fac ceva. E
trunirile · lui. Şi joia trecută fac un ceai. · vorba 'de p roprietate. Partea
[26 noiembrie) am fost la 9 · decembrie. Seara oind mea ori gi n a lă ăr fi: Istoria
această întrunire_ m-am dus la . spital la moşu , proprietăţii la români. Studiul
Anton C. Bacal başa 1 venise mi-a spus oă ţăran ii au ucis e foarte. greu, dar ar fi şi
din Bucureşti şi asista la pe un vechil al unei d-ne foarte meritoriu.
această întrunire. Soof'1escu, că aceasta s-a ba- ' Pentru partea istorică privi-
S-a discutat ceva din ve- ricadat cu copiii în casă şi ' t o a re la proprietatea în
chea istorie a ~snilestulu/2. . numai astfel a putut scăpa şi România îmi va trebui multă
, S-a discutat chestiunea cu ea neatinsă şi că {ion} N ă­ vreme ca să oetesc docu-
cine trebuie să fie: partidul dejde3 e acuzat ca urzitor al m en te ,şi ' izvoare Istorice. Dar
socialist sau al muncitorilor acestora. trebuie făcu t tot şi fără mu ltă
în viitoarele alegeri: cu libe- A m rîs, bineînţeles; dar un întîrzlere. De- .C[ăclun va tre-
ralii sau c u conservatorii? o m care crede tot ce aude nu bui să iau la cercetat croni-
4 decembrie. Astăzi am as- poate decît să · dea crezare cile şi încetul, m ăcar cite un
cultat ~ întiia prelegere a lui acestor bîrfeli. Dac ă ar cu- · 9eas pe · zi, să întrebu i nţez
Mârzescu de drept c ivil. Face noaşte pe l'jădejde cu ideile pentru cercetări.
frumos curs. Cele două cea- lui - ou tot, riu ar sta la în- . 13 decembrie. Chest iunea
suri cit a vorbit et şi am luat doială chiar dacă a putut sau proprietăţ ii începe a mă pa-
note, note foarte bune şi nu să-i treacă prin minte ast- siona. Ieri am cetit patru cea-
exacte, au fost o plăcere, au fel de bazaconii~ suri la bibliotecă; am cetit La
trecut aşa de repede că nici 10 decembrie. Căutam , de thtJorie de la propritJt9 a lui
pu mi-am dat seama. pe acuma chiar, un subiect Proudhon' .
5 d9.cembrle. ~ă gospodă­ pentru teza de l i cenţ ă în Astăzi am fost la Morţuns.
resc. Mi-am cumpărat un ceai- .d.r ept ce va trebui să o susţi n am luat de la er cartea lui La-
ş1 e(J cîndva, dar căutam un '
____
nid; e industrie naţională, fa-
bricat în tîrguşorul
.... . Colentina . subiect aşa, ca să pot face ş i
' Anton Bacalbaşa (1865-1899).
eu ceva original, bunăoară să
răsfoiesc prin trecutul nostru
• Pierre J o seph Proudh.on
(1809-1865), filosof şi oconomist fran·
cez. unul dintre precursorii sociolo-
gi ei; exponent al soci al ismului
scrllto( român. militant soclallst. îm- mic-burghez. a mJlltat pentru întărirea
preu nă cu l:L. Caragiale a scos revis- 1
istoric, pe care mai cu deose-
şi generalizarea micii propriet~tl .
ta Moftul român (Magazin isto1/o, nr. bire tezele pentru licenţ a în $ V.G . Morţun (186().1919), ziarist şi
2/1976). drept li lasă cu desăvîrşire în om politic, primul deputat socialist tn
2 Se referă l a Manifestul Partidu /ul
comunist, lucrarea lui K. Marx şi Fr,
uita1e. în sfîrş!t. astăzi mi-am Par lament (1888) ; membru ln
conducerea P.S.D.M.R„ 'n 1 S99 .a tre-
Engets. · ,.Magazin lstot ic, nr. 12/1979. cut ln Partidul Liberal.
•
54 ,
•
 •

•
veleyei De la p ropri6t6. 1888 pre Contemporanul.1 Despre
15 decembrie. Am fost ieri •
Morţun nu prea are bune
la Beldiceanu2 ca să-l consult idei; îl consideră cam lipsit
în o chestiune de arheologie 1.7 /anuar. Astăzi • la orele
de gustul estetic. Nu pot să
care se leagă cu studiul meu, 10 1/2 dimineaţa am trecut mă pronunţ încă, ,dar am ob-
adică dacă antichităţile des- primul examen de drepţ : ma- servat că acum dQi ani, cind
coper!te de el la Cucuteni şi teria dreptul penal. Ma aştep­ i-am dat o mică poezie pen-
Rădăşeni dau oarecare ir\,dicii tam să mi se puie vreo ches- tru Contemporanu/, el a gă­
că aparţin aceluiaşi popor tiune controversată cu care· sit-o bună şi voia să o ce-
care locuia în acelaşi timp în mă ocupasem · atita vreme şi
tiască şi celorlalţi care mai
Rusia, Polonia, Transilvania în schimb m-a invirtit în cî- e(au acolo. A arătat-o şi lui I.
şi · ţările învecinate. Nu sa- teva definifiuni şi claslf1ca- Nădejde şi îndată a căutat să
m ănă unele cu altele, ml-a tlunl de delict.e . Am ieşit mă convin9ă că e prea „a
la
spus el, ci ~amănă tocma'î cu 'bine, am obţinut 27 de Alecsandri' şi nu trebuie pu-
•
cefe aflate de Schfiemann la puncte. Comisiunea era com- blicată.
Tirynth şi fa Mikena şi că pusă din [Grigore) Tocilescu,
Urechiă şi Missir3. • Am pus la cale cu Beldi-
după dinsul acele antichităţi ceanu excursiunile arheolo-
ar aparţine geto-dacilor. 19 ianuar. Peste zi am fost gice ce vom face în vara
Beldiceanu mi-a propus să la bibliotecă uncie am răsfoit aceasta.
fac parte din Societatea de ziarut Traian•, în care-mi . Am primit o telegramă de
istorie şi arheologie care e să spunea Gruber că pot găsi la tata, cerîn'au-mi să fiu ne-
se fundeze şi din .care fac u,n studiu al lui Hljdău (Has- greşit la 21 în Folticeni. Mîine
deja parte ca fundatori Buţu­ deu] intitulat AgrictJ/t1:1rff la dimineaţă plec. Oe însem-
reanu, Gruber, Diamandi şi · români, care să,-mi poată fo- nează această chemare grab-
el. Am primit cu cea mai losi la studiul meu asupra nică? Stlu că e vorba de ale-
mare mulţumire şi a rămas ca proprietatiî la români. Nu am geri, dar eu votez tocmai la
duminică să se intîlnească el · găsit acel studiu, nicj altceva 25.
în Traian. · ·' •
cu ceilalţi. Mi-a mal propus
•
Foltlcenl, 21 ianuar.
Pe la 4 1/2 a venit la mine Friguril EI electorale au
s ă ceară societăţii de medici
Beldiceanu l-am dat inscrip- început. Pentru aceasta am
şi naturalişti să mă primească ţiile ce am scos de la Rîşcas.
membru şi era sa mă propuie fost şi eu chemat în Folticeni.
Pietrele de mormînt poartă Liteanu e aici şi lucrează de
chiar ieri sara cînd aveau o data - una 1568, alta 1596 şi mai multe zile. Dă vizite în
întrvnire. Voi vedea ce voi a treia 1601. Sînt slavone. toate părţil e, pînă şf la brîn-
face. Mi-a spus mai multe des- zarul Sîrghiuţă. Pe Stoicescu,
•
-
:i Petre Miss1r (1856-1929). jurist şi
un biet cenuşar de la Prefec-
om politlc roman. profesor de drept tură, l-a întîlnit la noi în cer-
la laşi şi Bucureşti, ,mer;nbru de dac şi 1-a dat mina. Proclamă
• Emlle Louis Victor 'l:fe lovel~ onoare al Academiei Române.
(1822-1892). economist şi publicist • Ziar polittc şi literar. scos de 8 .P•
într-una principiile - dacă
belgian. Hasdev şi care a apărut de trei ori pe principii se pot numi - Parti-
Nicolae Be1d1ceanu (1844-1896),
1 săptâmînă intre 16 aprilie 1869 şi 14 dului Liberal. C.M. Kogălni-
profesor secundar, arheolog. mombru februarie 1870.
onorific al Academiei din Berlin, a ' Locanta~ în fudeţul Suceava.
studiat antiehita!ltg din Moldovs. in unde se află o ctitorie a lui Petru Ra-
special pe Cflle de la Cucuteni res din 1542.
 •
cean.u \., cel care a scris des-
pre Dragoş 'Şi. Bogdan, e de
asem~nea ·aici;'. d.oar e candi-
d atul ·guvernului la colegiul al
treilea.· Dă . ş.i , el vizite. în toate
pă rţil e. ' 'Se •. scoboară boierii · dinşii, e una şi aceeaşi. E
de la· înălţimeâ · loc · pînă la
acei pe car~. după ce alege-
rile vor trec~ •.ii vor considera
iar în micimea lor':
~~r părea . curioasă trece-
rea .unei· boierimi d in ai con-
servatorilor. îrt ·o partid~ libe-
rală. Dar tuci'lll mai lămurit
deyine mai , priceput.
Partidul . c ·onservator, aşa
cum era odinioară, azi nu
mai · este, e mort. Partidul Li-
beral de odinioară a dl spărut.
Aceasta e un fapt necesitat
de mersul firesc al lucrurilor.
Astăzi locul conservatorilor
l-au ocupat cei ce se numesc
liberali şi liberalii de altă dată
sînt radicaliJ §i so9iâliştii de
astăzi : ;· . torilor: finis!
Să n'e înţelegem . Cind re-
formele aduse de liberali nu
erau:. î.nc.ă îndeplinite, pe cînd
numâi se (jlscutau, conserva-
torii )ipau .cor)tfa' tor; voiau să
conserve· necţt i nS,e ·cete apu-
. cate de · dînşii : · privi,egiife,
boieriile : etc..· Lib~rŞHr deci
·· vroiau.. să.. ··meargă· ·înainte,
• conservatorii „voiau să rămîie
, ·-pe foc. Astăzi- liberalii vor să
·conserve starea adusă de
dînşii. contra.:cererii radicali-
i or Ş,i socialiştilo r care găsesc
·- Şi pe drept cuvînt - că
această stare nu mai este co-
r~spu_nzătoar~ ..: cu.' trebuinţele
t impului şi vor, prin urmare,
.. săCemearezultă rgă înain te.
din toate aces-
tea?
Rez ultă că vechii conserva-
tori nu mai au raţ iune de a fi,
căci tind către o stare socială
anterioară acesteia în care ne
g ăsi m şi care, chiar aceasta,
e găsită neîndestulătoşre cu
ceri nţele timpului. . tea). Mi s:-a spus că-şi aduce
Şi cînd, dar, conservatorii
de odinioară sînt şterşi prin
mers.ul lucrurilor din rîndul
unor partide politice, ce le său era surgunit şi la acest
mai -răll)îne lor să facă? Ni-
mic, decît să ·se ' înregimen-
•
- .
teze în Partidul Liberal de as- :_ cel .puţin aşa am aflat -
tăzi. ,ln~· acest partid staţionar,
potriv nic progc~sului , îşi gă-
". .
•
1 Const-ntln ~ . Ko9 ălniceanu
_(1~SS. J!!ŞS>. '. ~!~IC: roman. fiul cel
„,~rnal fYl!!fl! .al.Jutl Mll)all Ko9!lnlceanu
• (~g/JZifl '. "{şfOf/~ Tlf._ 8/ 1986). . 25 /anuar, Folticeni. Am fă-
•
' •..
' i
'·.
• 56• . •• . • \ •• r
•
r
• .
' I
sesc ei, conserv~torii , întru-
pate ideile lor.
Pentru radicali şi 'social işti
e indiferent a zice liberal sau
conservator. Aceştia, penţr.u
aceeaşi castă formată din tri-
buri cu nume deosebite, cu
interese · simite. [similareJ şi
deopotrivă de vrajmaşe inte-
reselor celor dintîi. Aceste
două îşi vor da mîna, se vor
.înfrăţi cînd va fi vorba să ne
împiedice pe nQi în mersul ce
am apucat, cînd vor vedea
primejdia ce-i ame n int ă.
Deci, un partid conserva-
tor, aşa precum era · odată,
azi nu mai există, fiindcă nu
poate exista şi locul lor l-au
luat
•
liberalii.
ln. ziua cir.id pentru întiia
oară partidul radical sau
socialist a dat· semn de viaţă,
a trebuit să se · zică conserva-
24 ianuar, Folticeni. De ·di-·
mineaţă m-a sculat Eugeniu
Teodorini cu care am plecat
spre primărie unde se făcea
alegerea de deputaţi în cole-
giul al doilea. Sorţii m-au
ales unul din secretari. Am
lucrat toată ziua. .
Am fost la o crişmă unde
erau delegaţii pentru colegiul
al treilea, din Cirsteşti şi Mi-
roslo~eşti. Deşi Eugeniu în-
cerca să susţie candidaturile
oficiale, am vorbit puţin oa-
meni lor sf ătui ndu-i să ... şi'
aleagă dintre ai lor. Poliţaiul
mă ş pioila; a . intrat chiar în
casă. Nu am lungit mai mult,
fiindcă simţeam că mă ia cu-
rentul la \vale şi aş fi putut să
le vorbesc lucruri ca~e să nu
fie pe plac celor interesaţ i a
ti aleşi.
Mihail Kolgălniceanu a ve-
nit astăzi în· Foltlceni . şi e în
gazdă la Christodor. Nu l-am
văzut încă (sînt 12 1/2 noap-
aminte că, pe ·cînd era de 4
ani,, a fost cu tată-său la bq-
nuf meu, Ioan Gorovel. Tatăl
bun al meu a ·fost găzduit
cîtva timp. Mai spunea tatei 1
că-i informat că are un băiat
foarte bun, un exemplu de
, băiat şi că doreşte să-l cu-
noască . Bineînţeles acesta
sînt . eu.
'
cut cunoşt i nţa
lui Mihail Ko-
găln icean u, Mi-a făcut o prea
frumoasă impresie. E un ade-
vărat democrat. A venit' aici
ca să susţie candidatura fiu-
lui său, Constantin, care a ş i
fost ales la al treilea colegiu.
Candidaţi i socialişti şi-au re-
tras candidaturile, V.G. Mor-
ţun s-a ales la ·Roman în al
doilea şi G. Panu, tot socia-
list, dar mai moderat, s-a ares
la laşi, în Cameră, poate,
amîndoi vor fi alături.
Cu Liteanu şi Eugeniu am
fost la Gheorghian, ministru,
de lucrări publice, care astăzi
a sosit. lată-mă vîrît şi eu în:
politică.
Cu C. Kogăln iceanu am
vorbit în astă seară cîte ceva
din istorie şi arheologie, l-am
spus despre albumul arheo-
loglc ce am de gînd să lucrez
şi mi-a făgăduit să mă ajute
în această lucrare, să lucrăm
afnîndoi. l-am dat ceva lămu­
riri asupra Baiei, despre ve-
ctiimea bisericii din grădi nă,
vdrbindu-i despre un <iocu- ·
ment care pomeneş te de
mormîntul Margaretei, soţia
lui Alexandru ~el Bun, înmor-
mîntată acolo în 1410. •
Mi-a făgădu it• ca în dată ce
v.a- ajunge în Bu9ureşti să-m i
trimeată lucrarea lui despre
Bogdan şi. Dragoş, iar cînd va
mai veni în laşi, va veni să
mă vadă. '
30 ianuar, laşi. La Beldi-
ceanu am stat 4 ceasuri. Am
vorbit ·în tot acest timp numai
arheologie. Pe Melchisedec2
l-a pri_ns cu prostii în studiul
ce public~ el în revista lui
Tocilescu fiSUpra mănăstirilor
din Bucovina. Comite cele
mai cnari greşeli in copierea
şi traduc,rea inscripţiun ilor.
14' fabruarie. Astăzi avem
întrunirea pentru înfiinţarea
Societăţii de antropo logle,
arh~otogie ş i istorie în cance-
larea liceului .[Liceului inter-
nat]. Joi, 11, a fost. prima in-
trunir~ pregătitoare la care
am fost numai .trei: Buţu­
reanu, Beldiceanu ş i eu. Am
iscălit proiectul de statute şi
am făcut formularul. invitaţi­
lor. Buţureanu a cetit o dare
de · seamă asupra Cucuteni-
; Episcopul Melchisedec (Mihat
Stefiinescu, 1823-1892). episcqp al
Ounăril de Joţ membru al Academiei
Româno, editor de documente.
•
lor, scrisă în franţuzeşte.
Nu s-a făcut nimic cu so-
cietatea. La întrunirea de la
Liceu s-a făcut o propunere
ca să se unească această so-
cietate proiectată cu societa-
tea de medici şi naturalişti.
intimplîndu-se aceasta. desi-
gur că nu voi mai încă pea şi
eu acolo.
•
•
, Facu/lataa da madic1na din laşi, la incaputul vqac.ului nostru •
După împrăştierea de la în-
trunire, m-am dus cu Beldi-
ceanu pe la Buţureanu. Din
colecţiunea acestuia de do-
cumente am luat vreo 30
pentru a le ceti şi ca să-i ·fac
şi lui cite o transcriere cu la-
tine de pe fiecare. .
20 februarie. Astăzi sînt in
al douăzeci şi cincilea an al
vieţii mele. Ieri am trecut pra-
gul. •
23 februarie. Ieri sara a fost
Beldiceanu la mine 'şi mi-a
arătat o scrisoare de la Paul
Hutten, student, din Berlin,
care face diplomatica, dar în
acelaşi timp se ocupă cu ar-
heologia şi speră sa fie numit
consul în Egipt şi astfel sa se
ocupe de arheologia Egiptu-
lui - egiptologia. în acea
scrisoare Hutten ii raportează
fui Beldiceanu dispoziţiunile
lui Lentsch ca să fie primit
Beldiceanu în ..Antropologis-
che Geselschaft'' din Berlin.
Lentisch ii numeşte: singurul
competent în .România Tn ma-
•
,
•
•
I
•
ln. p. 55; satul Broştan1. /ud. Sucaava
•
terie de arheologie.
2 mart. Arheologia îmi con-
sumă tot timpul ce-mi rămîne
de la Universitate şi de la Sf.
Spiridon'. lucrez întruna.
Colecţiile mi se măresc în
fieoare z1. Am .documente
' frumoase în original şi la co-
piare de documente lucrez
necontenit. Monede am pîna
acum peste 40. Din săpăturile
ce sper să fac in curînd, cred
să scot idoli, vase şi alte
[piese) româneşti, aşa că co-
• La 1 februarie 1688, A. Gorove1 a
fost angajat la .Sf Spiridon" ca
.•ataşat la serviciul comptabilitat11. cu
diurn~ de 120 1e1 pe tuna". • , şi-a dat demisia
lecţiilemele, cu timpul, vor
ajunge din cele mai frumoase
din ţara românească.
Cu B'eldiceanu lucrez de
asemenea„ Din discuţiile cu ·
dînsuf, din biblioteca lui, cîş­
tig în această frumoasă ra-
mură a ştiinţei, arheologia.
20 mart. Am intrat în lupta
socialistă pe faţă. Am fost la
"'1'
• '
•
•
.....
'
• • • ••
cercul muncitorilor. Venise
Morţun de la Bucureşti. A ta-
cul istoricul samavolniciilbr
de stradă de la 14 mart.2 şi
ne-a adus vestea despre că­
derea guvernului l.C. Bră­
tianu. Am condu.s pe Morţun
la gară. Eram vre6 douăzeci
şi cinci de sociaHşti, cu Nă­
dejde în frunte . .l-am tă9ut un
'fel de manifestaţie: l-am spus
lui Morţun să ceară guvernu-
2 Tn 14-15 martie 18&8, in Capitala
au avut loc acţiuni de protest ale
„Opoz11ie1 unite" şi ale altor. grupa.ri
politice împotriva guvernării autori·
tare a lui l.C. Brătian1,1.· in urma aces·
tora. la 19 martie, glJvernul Brătianu •
•
57
 •
I
• •
•
, •
•
lui a se plăti ţăranilor c.are au 1889 lştorle
fost expropriaţi pentru face- 1 mart. De cînd am venit în
rea liniei (ferate} Folticeni- laş i mai mult literatura îmi ' .la Pas de Catais ._
Oolhas,ca. .vîjîie prin cap. Cercul literar . ...
Jn astă seară întrunire.
25 mart. E abia un .ceas de
[de la N. Beldicea.nu), în-
ceput vara trecută, ~-a recon- Multă vreme
' .
traversarea Cana-
cînd am venit de la Cîr.steşti. ,„_sţltuit şi merge înainte. lului Minecii a fost asociată ex-
Am fost la vînat. Am plecat 4 mart. Persecuţiile contra clusiv unor scopuri războinice:
ieri pe la 6 ceasuri trecute cu socialiştilor au început pe Hastings (1066), unde Wilhelm I,
ducele Normandiei şi •viitorul
Şoldănespu şi cu Ţurcanovici toată linia. Pe. Veniamin l-au . William I, I-ş învins p·e Harold li,
în o trăsură cu un cal şi la 8. luat în armat~; pe Gheorghiu2 ultimul rege anglo-saxon; cîmpla
am ajuns la Radu; „decanul 1-au dat afară; pe Pastia l-au: „Cortului de aur" ( 1520), unde
pescarilor" din Cîrste~ti, pre- trimes la Bagdad; pe Petro- s-au întîlnit Francisc I şi Henric
• cum ii spune Şoldanescu. vici îl silesc Să vorbească mîi- VIII. în vederea încheierii „ nei
Drumul a fost vesel. Eu, ca ne în contra lui însuşi; pe ~G. allante împotriva lui Carol Quin
totdeauna, mai puţin limbut· Vasiliu 1-a luat în ' armată; în tul; Boulogne-sur-Mer, unde în-
• tre 1803 şi 1805· Napoleon Bona-
decît ceilalţi. Tocmai citisem fine, tot ce-i socialist e perse- parte a amenajat ,o mare tabără·
ldlotul, excentricul roman al cutat vrăjmăşeşte. . militară şi a echipat o flotă pen-
lui Dosto'iewsky [F.M. Dos- ,.., Oamenii se vor pierde, dar tru o posibilă debarcare in An-
tolevski) şi îmi închipuiam c'ă. , ideea? ·• glia.
merg cu Leon Muichkine Sint mizerabili aceşti con- Tunelul subacvatic de sub Ca·
[Mişkin] -în căutarea Nastasiei . servatori. Tot era mai bine în naiul Mfnecii sau Eurotunelul,
Philipovna: Trăiam cu lumea timpuL Hberalilor. cum i se spune in presa occiden-
lui Dostorewsky. Aş vrea să văd ce persecu- tală. prevăzut a
fi inau~arat în
1993. este însă o iniţiativa emina-
Puţin după sosirea noastră ţii vor găsi pentru Gh. Dia- mente paşnică. El reprezintă rea-
• ne ajung Burtă, Ct,ijbă şi c.o- . mandi, socl'alist, dar din sin- . rizarea unui vechi vis al celor
micul Oimltrescu. acto ţ şi gele lor? '. două popoare. în 1798, pentru
profesor de gimnastică. ~ în astă seară am luat foi prima oară, inginerul franc~z de
5 april. Răsc.oala ţăranilor pentru examen de drept con- mine Albert Mathiez i-a propus
din MunteQia şe întin~e. stituţional de la Urechiă. Pe lui Napoleon planul unei aseme-
15 mai. Lucreţ ia Teodorini cînd mă îmbrăcam, în antret nea cohstructii. Expediţ ia din
mi-a tras o răfuială straşnică. o · fată a lui vine pJnă la uşă. Egipt. din 1796-1799, l-a „sus-
A ' de'{.enit o socialistă info- se uită la mine, mă priveşte tras" însă pe bejicosul suveran
de la idee, ce i se păruse de alt-
I
cată. Inii s_eunea că era s-o -murt şi apoi îmi zice: „Oom- fel Ispititoare.
d~ie afară ~in şcoal~. că nu nule Gorovei1 d-t~ eşti Ar- 1856. Din nou un inginer fra n-
are vdie să vor'bească decît tur?". . .· cez. de data âceasta Thomas oe
cu Constanţa- Burada, de - Eu sint, ii răspunsei Gamonde, propune un plan de.
asemenea socialistă . scurt. tunel tot unul Napoleon/ de data
21 mai. Ceasornicul de la Apoi, după o pauză, îmi aceasta Napoleon III. 1mpăratul
„Sf. Spiridon" bate patru cea• spuse: · se arată foarte interesat. l n ace--
laşi timp, tara de pe partea cea-
suri ju mătate de dimineaţă. - Am văzut nişte poezii ce laltă a strtmt'orii, Anglia, estq şi
Chiar acum am venit de la ai publicat în o revistă lite- ea preocupată de acelaşi prolikt.
Beldicean u. T~ată noapt!'a rară, şi începµ a . zimbi la Regina Victoria şi soţul ei prinţul
' am ·petrecut-o 1ntr-o poezie. mine. Albert manifestă o atitudine bi-
Gruber. Gheorghiu . şi mai cu l-am tîmbit şi eu, apoi i-am nevoitoare. Inginerul de Ga-
samă Beldiceanu au cetit din zis sara bună şi am plecat. monde este in al nouălea cer.
poeziile lor. . I Era curioasă fata ca să vadă Dar abia în 1882, pe coasta b(lta-
4 iunie. Sînt 7 fără un sfe~ pe cineva care scrie poezii. nlcă se .sapă cîteva sute de .metr!.
iar· pe ,cea franceZă t700 metn.
dim ineaţa. Acuma am ~en1t ln fine, şi -a indeplinit..QUfiozi- Şi temerara construcţi e · se
de la Copou. Oe cu seara am tate~. • opreşte. Oe ce? Aici începe isto-
avut serata literară la Beldi-· · (Va urma) ria secretă a blocărli curajosulur
ceanu. ,,; fost 'şi Creangă şi a demers tehnic. Camera Comune-
cetit o parte inedită din ceanu partea inedită inca din Amin·· lor dă aviz nefavorabil continuă­
Amintirii. • 11r1. Au lost un delir manifesta1ille rii lucrărilor. Este opinia mllitari-
noastre de veselie. de mulţămire, că (or. Şi ea are cîştig de cauză.
• ln lucrarea sa memorialistică Alte în cerr.<.11 nostru aveam un maestru. Abra în 1955, ministrul britani
vremuri. A mintiri llter4re, Fiilîiceni. N-aş 1>utea să spun cum s-a făcut că
.am legat oarecare pr ieteni e cu
al apărării de atunci, Harol
1930. A. Gorovel notează următoarele MacMillan, îndrăzneşte să sfi
• •
în legătură cu preze111a lui Creangă la Creangă. Mii duceam la bojdeuca tul.
cercul literar al Iul N. Beldlceanu: „La stăteam împreuna ln cerdacul din deze decizia Camerei Comun
lntrunlrile noastre se ceteau Poveştile dos. cu privirea spre dealul Cirlcu lul, lor, tfin urmă cu 73 ani. în 1957
şi Amintfrile lui Creangă, nlmen'I tnsa cerdac tn. care-şi petrecuse o parte se formeaiă un gtup ştiinţlfi
parcă n-ar fi ştiut că omul acesta din viată cu marele său prieten Em1· mixt franco-britani~ pentru stu
trăieşte în laşi, uitat de vechii lui ad- ·nescu.„ Oabă cercul nostru literar n-a dierea posibilităţilor de constru
miratori de l a •Junimea•. Gruber no- făcut decît atlta Isprava, să reverse ci-
ţie a tunelului, grup care, şa
mei fi-a pus fn minto să scoat! !>ii teve clipe de mulţămll'e tn sufletul
a mărit al' lui Creangă. tot meritA. s6 se ani .mai tîrzîu, prezintă pre
Creangă din alllâstria lui, să-l 'aduclt
în mijlocul noştru. ca poate să·I lrt-: ştie cil de puţin despre existenta lui•. concluziile fallorabile ale expert
.d&mn jl mediul să mai S()(Îe ceva Sl a t Gr. G. Gheorghiu (1 86~1957) . lor săi. ŞI, de atunci vor trece.
30 ani pină în momentul inaug
' izbut i t num'al pe J umătate„. Ion
Creangl ne-a cetit ln caaa lui Beldl-
p rofesor Ieşean. socialist (vezi Mega·
zln islorlc, nr. 7/1981). tării din 1993.
•

' ., \ •
•
 .• •

Mulfl fi consideră pe John

Miiton cel mal mare poet al
Angliei, deşi, ln afara cercuri-
lor de amatori de literaturi d'l{EO PAG ţT ICA;
engleză; numele său e mal
pufln cunoscut declt al lui
Shakespeare, drept care su- A
perlativul ar putea ai contra-
rieze. E adevărat că versurile
marelui Wiii au servit mal
ales ca veşmtnt operelor dra-
'
SFEE G H
matice, Jn schimb sonetele •
sale rămfn, tn planul poeziei • OF
pure, o concurentă de temut I
pentru oricare din llrlcll lumll.
Miiton acumulează însă
Mr.fOH~ '8v!IL'TO
puncte la capitolul Intensităţii
mesajului operek a fost prin-
tre cel mal mari poeţi-cetă­ For·th·e Liberty of V N L 1 c & N c•o
ţen i, mag al destinului obştii,
rebel pentru o cauzi dreaptă.
PRINT I~ G,
AngaJarea glndulul 91 faptei
Jn lupta pentru libertatea po-
porului englez, el a transfigu-
To tbc·PA R.LA'M~NT of BNGLAN·D.
rat-o în simboluri poetice
universal umane. Ca 91 în ca- •
zul Divine[ Comedii, cu care
opera lui Miiton este adea
comparată,. dimensiunile el
'umane şi divine, pămtnteştl 91
cosmice nu se pot despărţi.

*!1Jil Îl , ; . Lib"" „,,,,.

f 11 hm1 *t?' •
Hll'lli1'g t• Mfli/t.1h1 p11klic m41 /11.' "~ ft1e, .
Whithhl 'Rhl c11n, _,,d t1116, "1/ eT'fl 1 J.11g h pr11ifa,
w ho lftiihtr , _ n/JT .,,:.1. m•1 h1lâ h11 ptf/f&t;
..WR•t '"" it j#fltr i11.cSt•tt11H111hu I
· Ew ipid. Hic(tid.
I ' .
•

, L O N J>.O N ,
r Printcd ia tbe Y~arc, 1 6 4A· •

• • „
JOH REBEl
CAMIL MUREŞANU
•
• '
.
' •
•
•

John Milton s-a născut la 9
decembrie 1608 .la Londra, pe
Bread Street, într-o casă cu
herbul „La vulturul cu aripile
ntinse" (The Spread Eagle) ,
u departe de biserica St.
Paul. Tatăl său era un soi de
notar şi agent imobiliar, pro-
fesiuni în c~re intrase de ne-
voie, intrucît fusese dezmoş­
tenit în urma convertirii saJe .
de la catolicism la anglica-
nism. Era un om cult şi pros- ·
per în afaceri. Despre soţia
lui se ~tie doar că se numea
Sarah Jeffreys şi că a murit
în 1637.
Prima ~nvăţătură, viitorul

•
 • •
• •

poet a ·primit-o la şcoala de întărirea tendintelor absolu- cane şi democratice. Destinul

pe lingă biserica St. Paul, cu tiste ale regalităţii. său, ca om şi ca poet, a fost
un regim foarte stăruitor de . S-a stabilit in satul Horton, de-atunci înainte hotărît .de
muncă, iniţiindu-l temeinic în lingă Windsor, unde tatăl evenimentele al căror partici-
limbile clasice. Nu avea nici său, după ce se retrăsese din pant activ a deveniţ. · .
16 ani, cînd a atras atenţia afaceri, îşi cumpărase o pro- .A trăit - scria marele is-
asupra-i prin versificările sale prietate. Aici a petrecut cinci toric Macaulay' - într-una
în latineşte, pe teme date. ani, studiind limbi, literatură, din ceJe mai memorabile
În 1625 a fost admis la poetică, istorie, şi scriind pri- epoci, în timpul crizei deci-
Christ College din Cam- mele sale poeme mai impor- , sive cr marii lupte Aintre Or-
bridge. în primii ani petrecuţi tante,. dintre care istoria lite- muzd şi Ahrimans, dintre li-
aeolo nu s-a remarcat, poate rară a reţin ut elegia Lycldas, bertate şi despotism, dintre
şi diri cauza neînţelegerilor compu~ă în 1637, la moartea ratiOQe ' şi prejudecată . Luptă
cu tutorele său'. A circulat o tragică a unui prieten. ce nu se purt~ pentru o ge-
poveste, neconJirmată, după . · în 1638 a P.lecat într-o călă- neraţie, sau pentru o singură
care Milton ar fi fost printre torie pe continent. La Paris a ţară. Destinul între.gii omeniri
ultimii studenţi de la Cam- fost prezentat lui Hugo Gro- stătea în aceeaşi cumpănă cu
bridge care au suferit o pe- tius, vestitul teoretician al lib&1tatea naţ iuni i engleze.
deapsă corporală pentru in- dreptului internaţional, in Atunci au · fost proclamate
subordonare. Sigur este că a acel moment · ambasador al pentru întii~ dată puternicele
părăsit o vreme colegiul, iar Suediei (!) in Franţa2. S-a în- principii, care, ulterior, şi-au
cind a revenit, a fost încre- dreptat apoi spre Italia. La croit drum pînă în adTncurile
dinţat unui tutore mai rezo- Florenţa, în lunile august şi pădurilor americane, au
/ r abii. septembrie 1638, participă la smuls Grecia din lanţurile . a
• activitatea academiilor din . două mii de ani de sclavie şi
oraşul de pe Arno. În timpul înjosire; care de la un capăt
The Lady o1 C~rlsfs următoarelor 'două luni petre- la altuJ al Europei au aprins
• cute la Roma are prilejul, la o 'în pieptul celor oprimaţi o vă­
Ăezultatul n-a întîrziat a se serată muzicală din palatul paie de· nestins şi au făcut să
arăta : Milton se distin~e la cardinalului Francesco Bar- tremure ~e spaimă .genunchii
studii şi prin compuneri lite- berini, să asculte pe cea mai opresorilor".
rare, in 1629 obţine gradul de renumită· cîntăreaţă a epocii Milton declară că aceste
Bacalaureat în Arte (B.A.), iar - Leonora Baroni - căreia evenimente l-au surprins, că
în 1632 pe acela de licenţiat i-a .dedicat trei poezii în la- a simţit întotdeauna poezia
' ( Master) în Arte (M.A.) .. tină . La Napoli a stat puţin, ca vocaţia lui adevărată şi că
Amintirile despre el spun că · revenind, prin Roma, la Flo- .s-,a decis cu greu să pără­
era un tinăr frumos, cu o gr;a- •
renta. ln apropiere, la Arcetri, sească „solitudinea calmă şi
ţie feminină, care·i' tenta pe 1-a întîlnit pe Galilei. Milton plăcu tă", spre a se- „îmbarca
colegi să-l numeaşcă „The n-avea cum bănui atunci că pe marea tulburată" a zgo-
Lady of Christ's". Studios. re- în bătrînul orb, persecutat şi motoaselor dispute publice.
zervat. chiar cam refractar, izolat. care deschisese om~ Dar datoria - a socotit el -
n-a fost prea simpatizat, dar nirii prive liştea altor lumi, ii chema să apere cauza ţării .
nici n-a mai avut vreun con- contempla o înfăţişa re a şi a li bertăţii , lăsînd să mai
flict cu profesorii sau colegii. soartei ce avea să-l lovească aştepte poemele la care me-
în timpul studiilor la Cam- şi pe el. Prin Ferrara şi Vene... dita.
bridge şi-a dezvoltat abilita- ţia a călătorit spre Geneva,
tea de versificator în latineşte iar ·de aici a pornit spre pa-
şi a compus două poeme. în trie, unde a ajuns în august Pamflete pro
engleză, apreciate pînă as- 1639.
tăzi : o odă la naşterea Dom- S-a stabilit la Londra, înce- Operele sale politice sin
• nului şi alta închinată lui pînd a trăi din lecţii particu- valoroase · ca documente d
Shakespeare . . Aceasta din lare. A scris şi o broşură .des- epocă, dar ele, cu excepţi
urmă s-a publicat, fără .nu- pre educaţie, fără valoare de- uneia, despre care vom vorb
mele autorului, în fruntea ce- osebltă3. n-ar fi consacrat un ma
lei de-a doua ediţii in-fo/io a • •
ln Anglia a izbucnit revolu- scriitor. Milton a fost un p
operelor lui Shakespeare. ţia din 1640. Milton a aderat lemist prea pătimaş, prea vi
După. licenţă, n-a continuat la cauza ei. profesînd. prin lent şi lipsit de respect pe
studiile, renuntind la cariera , pamflete politice şi reli- tru ideile oponentului,
ecleziastică ce i se oferise. gioase, idei puritane, republi- care le prezenta în versiu
Nu era de acord cu spiritul • proprie, , denaturată, şi I
tot mai conservator şi mai in- · cam bătea apoi in aceas
2 Grotius era olandez: dar pe vre-
tolerant qare se dezvolt~ în mea aceea atit clvilit cit şi militarii în· formă.
biserica, angllcană, paralel cu trau frecvent rn serviciul unui stat A scris mai multe broş
st(Jjn (Magazin Istoric, nr. 9/1984). despre necesitatea reform -
1 nTutore" in sensul din instituţiile 3 Era dedicată Jui Samuel Hartllb,
de invăţămint en~leze: o persoana că­ învăţatul care a introdus pe Come-
reta li era încredinţată supravegherea nlus ln cercurile intelectuale din Lon- • Magazin Istoric, nr. 2/1989.
educatlel şi instru irii unui .elev sau dra şi a întreţinut felaţii cu soli ai s Zeii Binelui şi Răulu!. rn cred!
student. principilor Transilvaniei. . vechilor perşi,
•

60 .\ •
•

•
 . '

bisericii engleze, devenind aceasta, probă ar fi faptul că, fu ncţie i mportantă,

echiva-
adept al puritanismului şi după prăbuşirea regalităţii, lentă cam cu aceea de direc-
combătînd amestecul şi rolul ·familia. Powell, ruinată şi în tor departamental dintr-un
clerului în educaţie, în justiţie primejdie, a oferit lui Milton minister modern. Locuieşte la
şi în viata pol i tică. Opiniile împăcarea. Poetul a acceptat Whitehall şi se află zilnic în
sale religioase nu s-au sedi- cu generozitate să repri- anturajul mai marilor republi-
mentat însă într-o formulă
definită. O scriere descope-
mească soţia .,dizidentă".
Din această căsnicie relu-
..
cii, inclusiv
.
1nşuş1.
al lui Cromwell
rită şi publicată abia în 1825 ată s-au născut trei copii: la ln perioada exercită ri i
ii dezvăluie idei total necon- naşterea celui de-al patru!ea. acestei funcţji, actul său cel
formiste, rpergind pinâ la Mary şi-a pierdut viaţa. Prin mai răsunător a fost redacta-
apologia p9ligamiei şi pînâ la 1646-1647 lui Milton i-a murit rea unei atroce justifică ri a
panteism. ln ultima parte. a şi tatăl. execuţiei regelui, cunoscută
vi eţii n-a mai frecvertat nici o între timp, în ianuarie 1646 sub titlul Iconoclastul, şi a ·
comunitate religioasa, retran- publicase un volum de Qoe- două răspunsuri '- la atacurile
şindu-se într-un enigmatic in- '
dividualism al !credinţei.
A scris şi pa rt1 pamflete în
favoarea divorţului , care l-au
făcut suspect de erezie, pînă
şi în ochii puritanilor. Nu nu-
mai pentru contestarea ca-
racterului sacrament~! al că­
sătoriei, cit mai cu seamă
pentru invocarea unor motive
de divorţ care au fost consi-
derate sqandalos de lejere:
nepotrivirea de caracter sau
de concepţie de viaţă.
Aceste idei îşi au sorgintea
·într-un episod • nefericit din
viata poetului. ln iunie 1643
s-a căsătorit cu Mary Powell,
fiica unui nobil rural din co-
mitatul Oxford, prieten al fa-
miliei. Milton avea 34 ani îm-
pliniţi , fata numai 17. La doar
o lun ă după căsătorie, ea s-a
dus în vizită la părinţi, de
unde a refuzat să mai revină,
punîndu-şi astfel soţul într-o
situaţie penibilă. Ex istă. măr­
turii care acuză pe Milton de
eşecul căsniciei: în ·pofida
alesei sale culturi, despre ra-
porturile din familie ar fi avut
o concepţie primitiv-autori- Ex ocutia ~e911ful Ca1011 Stuafl, ta 30 l1J11uafle 1649 •
tară, pe care tinăra soţie n-a
I

putut-o suporta. Nu este ex-

clus însă ca ruptura să fi sur-
venit - sau măcar să fi fost
prelungită - din motive poli-
tice: familia Powell era rega- ·
listă, pe cînd Milton era un
notoriu filoparlamentar. lndi~
ferent însă de motivul real al
neînţelegerii , e sigur că Mil-
·ton şi-a revărsat indignarea
în pamfletele în favoarea di-
vorţului. Dar n-a reuş it nici- •
decum să determine adopta-
rea unei legi care să-i ta·cili-
teze obţinerea lui 'Şi să-l dez-
lege din jen.anta ·complicaţie
postmatrimonială.
Politica şi-a avut desigur
partea ei în toată isto ria
zii, ce n-a prea ayut succes.
Şi-a continuat activitatea de
publicist politic: acesteia îi va
fj datorat în primul rind nu-
mirea în 1649 ca secretar
pentru corespondenta latină
a Comitetului parlamentar de
afaceri externe.
•
Munca de redactare a co-
respondentei nu i·a foşt prea
isţovitoare. Dup ă judecarea şi
executarea regelui Carol I
Stuart (la 30 ianuarie 1649),
numeroase state de pe conti-
nent întrerupseseră legăturile
cu Anglia sau le reduseseră
la un minimum. Deşi puţin
activ, Milton deţine totuşi o
publicate în străir:iătate împo-
triva republicii engle;ce: unul •
de către francezul Saumaise
(Salmasius), celălalt de către
un Pierre du Moulin. Acesta
însă nu-şi semnase pamfletul,
astfel că el a fost atribuit din
eroare lui 'Alexander More,
.profesor• la · Middelburg, în
Olanda. ·
Răspunsu rilelui Milton, re-
dactate în latină, Pro popu/o
anglicano defensio (ln apăra­
rea poporului englez), co nţi­
neau o apologie a actelor re-
voluţiei ş i ale republicii, erau
violent antiregaliste şi pline

•
Ş1
• •
 •
' ' "
•
l •
• •
• •
'
d e atacuri pe rsonal e l a hiei. Tn ajunul revenirii pe uneori vizite şi purta conver-
tron a reg~lui Carol li ·(mai şaţii îndelungate cu pţieten i1.
adresa lui Saumaise şi a ne-
1660), a publicat apelul Ca- ln c ursul lor se exprima însă
vinovatului More. de multe or~ .cu ironie tăioasă
lea sigură şi uşoară pentru a
statornici o r:epublică liberă despre cele ce se petreceau
şi superioritatea acesteia în Anglia. Erau - scria Ma-
O . epocă •
de aur asupra inconv-enientelor şi caulay în eseul deja cit at -
primejdii/or (eadqcerii regali- ,.zilele la care nu ne putem
' pentru ' laşi _.. tă,ţii peste această naţie. T~x- gîndi fără să roşim, zilele ser-
vi tuţii fără fidelitate, ale vo-
Anii 1651 şi 1652 au tost tul puprlndea aprige i~şiri an- luptăţii fără iubire. ale talen-
teribili pentru Milton. 1-a mu- timonarhice, dar nu din, Im- telor pitice şi ale îm povărări­
. rit un copil, i-a murit şi soţia, prudenţa unui om izolat de lor u riaşe: un paradis pentru
lăsîndu-1 cu trei fete, una de lume şi părăsit de flerul poli- spirite reci şi înguste, o
6 ani,' a doua de 4, iar a treia, tic, ci ca afirmare netemă- epocă de aur pentru laşi , fă-
Oeborah, abia ven ită pe toar.e a neclintitei sale con- ţarnici şi sclavi". •
lume. Şi tot acum, în preajma vingeri, cu asumarea tuturor ;Ani.i Resţau,~ţie~ au adus
împlinirii vîrstei de doar 44 riscurilor. O spune astfel el lui Milton ş1 lovituri de natură
de ani, a · orbit complet. De- însuşi în apelul menţionat, materială: a pierdut ban ii
scrierile imprecise· ale celor intr-·o ma~isfrală confesiune subşcrişi la împrumuturile ce
din jurul său n-au p~rmis me- de devotament republican: fuseseră lansate de guvernul
dicilor de astăzi să stabl- ' •.Aş fi vorbit, chiar dacă· aş fi republicii; în marele incend iu
tească retrospectiv maladia ştiut că vorbele- mele sînt al Londrei1-din 1666, 1.:a ars
I
, de care a suferit Milton. s-a „ ce~e de pe urmă ale libertăţii casa părintească de pe Bread
remarcat un detaliu intere- ucise.:. Spusele mele aparţin Street. La· acestea s-au adău­
sant: după o rbire, ochii , săi cauzei care pe drept a fost gat neînţelegeri cu fil eele
nu şi-au pierdut limpezimea, ~urnită. cea .veche şi bun_a. Aş sale, explicabile oarecum în
{ n-au avut fixitatea şi nesigu- f1 vorbit, chiar dacă aş f1 ştiut
situaţia în care ele trebuiau
ranţa, acea vagă aţintire în câ mă adresez doar pietrelor să îng rijească un nevăzător,
gol a privirii nevăzătorilor. şi copacilor. Nemaiavînd pe tot mai în vrrstă. mai iritabil,
Cine nu ştia în · oe stare se nimeni căruia să-i strig ade- mai .bolnav. lncepuse a suferi ·
află nu-şi putea Imagina că vărul, aş fi strigat pămîntulu1 de artrită şi şvea adeseori
nu vede, într-atît de frucnoşi, cuvintele pe care locuitorii Irit mari dureri.
de luminoşi şi de mobili îi ră„ ticăloşiţi n-ar tl vrut să le S-a căsătorit ş i a treia oară
m~seseră ochii. · audă, aidoma prorocului ca-
··cu Elizabeth Minshull de nu-
A început •drama - să 0 re-a strigat: -O. pămîntule
l)Umim prometeică_ :_ a vieţii pămîntule, pă'mîntule1» ' (alu~
1 mai 24 de ani, care a trăit
lui Miiton. O înlănţuire mai ' ziq la proroctJI Ieremia).
pină în 1727, anul cînd s-â
stins din viaţă şi Deborah. ul-
cumplită decît aceea cu care' După Restauraţie, Milton a tima fiică a poetului.
Zeus ţintuise pe eroul .grec fost supus de monarhişti La 8 noiembrie 1674, cu o
de stîncile Caucazului... Ma- unor violente atacuri. Împo- tună înainte de a împlini 66
rile sale opere poetice, ,capo- triva lui s-a lansat un ordin de ani, Milton a murit lin iştit
dopere ale literaturii engleze de arestare şi a trebuit să se în fotoliul în care de mai
şi universale, au ţişnit din te- ascundă: două din lucrările multă vreme îl ţintuise boala.
nebre, au fost aşternute pe sale, Iconoclastul şi fn apăra- A fost înmormîntat ltngă tatăl ·
hîrtie sub dictarea unui orb. rea poporului englez; au fost său, în cimitirul de lingă bise:-
Dramă şi miracol... arse în public ·de mina călău„
rica St. Giles.
La 12 noiembrie 1656 s-a lui. ·
căsătorit a doua , oară ca Biografii, manifestîndu-şi
Catherine WoQdcock, tilca surprinderea că a reuşit să A uctde
. unui ofitef. ŞI ea a murit însă, scap~ cu viaţă, atribuie faptul "
~o cart~ bună :=;
Şi tot dintr-o naştere, la 10 intervenţiilor unor prieteni
februarie 1658. ' "' fie admiratori a1 talentului • a ucid~ un o
Sub povara tuturor adversi- său, fie regalişti care benefi.l Dintre lucrările cu caracter
tăţilor, Milton continua a-şi ci~seră în timpul revoluţiei de politic scrise de Milton, se
împlini vocaţta de poet şi de ocrotirea lui Milton 'şi 1nţele- detaşează prin valoare cea
luptător ~entru dreptate. geau acum să se revanşeze. publicată în 1644, cu titlul
El a rămas un înflăcărat Succesul intervenţiilor s-a Areopagitica: o cuvîntare a
aderent al republici( chiar şi datorat, probabil, şi in'('ocărll D-lui John Milton Tn favoarea
atunci oind soarta şi oamenii argumentu)ui că, în starea în · libertăţii tiparului fără autori
s-au întors împotriva ei. în care se afla, po~ul n-avea , zaţie prealabilă, adresat
octombrie 1659, sub titlul cum să fie periculos pentru Parlamentului Anglief1.
Scrisoare către un prieten, cu monarhie. · '
privire lă dezoinările din re- . După ce s-a decretat o am- 1 Numele Ar&OP8([1tica este lnsp
rat de Discursu/ areopagitlc al orat
' publică, Milton lansa un apel n1stie pentru ·foşti i revoluţ iow rului elen tsocrates (sec. IV a. Chr.
disperat la ooncilie'rea forţe- nari, Milton şi-a putut relua Miiton sugera prin ac~t nume a
lor mllitare şi politice. spre a viaţa obişnuită. A trăi t mo- minarea •Paclamentulul engl ez
se evita restaurarea monar- dest , re t ras , dar pr.imea Areopagul (tnbunalul) atenian.

•
•
 • •
1-a fost prilejuită de proiec-
tul Parlamel')tului de a rein:-
troduce controlul asupra ti-
păriturilor. Areopagit ica este
primul eseu de mare întin-
dere din literatura politică
universală, consacrat în ex- · felul cum distrugetn'. ~ceastă
clusivitate apărării libertăţl·i
tiparului şi a libertăţii conşti­
i nţei. Pentru gustul ide astăzi,
broşura lui Milton apare prea
în cărcată cu argumente isto-
rice, cu citate din literatura
clasică şi religioasă, cu reto-
rice lungimi şi contârsionări
de fraze. Ea trebuie însă j u- ...masacru. Înfăptuirea
decată în contextul manierei
scrierii şi al gustului -epocii, unei vieţi vegetativ.e, ci ar lovi
iar nu în cel al avidităţii de în chintesenţa ei eterică, în
condensare şi de concret al sufletul · însuşi al raţiunii: ar
publicisticii politice con.tem- ucide nu doar o viaţă, ci ne-
porane {al celei de calitate...).
Aparentei sale pro lixităţ~' de murirea".
ansamblu i · se opun cîteva
celebre pasaje, de mare pro-
fu nzi me şi frum useţe, ilŞÎl
cum nu putea să le scrie de-
cît un gînditor politic· dublat
de un poet genial. Antologice
au rămas rîndurile î(l care
Milton demonstrează şi laudă
puterea şi rolul spiritual al
căr ţilor , argumentînd pe
această bază necesitatea li-
b ertăţii de a gtndl şi a scrie:
„Nu tăgăduiesc ;- spunea el
- că e de cea mai mare· în-
semnătate pentru biserJcă şi
stat să vegheze asupra felului
cum se comportă atît căr'ţil.e
cît şi oamenii... Deoarece
cărţile nu sînt lucruri moarte,
.ci cuprind în ele o putere de
viaţă la fel de activă ca şi su-
fletul care le-a zămislit. .. Ştiu
că sînt la fel de vil, la fel de
viguros fecunde, precum din-
ţii dragonului dih poveste:
semănate - din ele ar putea
să răsa ră războinici înarmaţi.
Şi totuşi , de vom proceda
nechibzuit, vocn ajunge să ne
dăm seama că a ucide un om
ş i a ucide · o carte bună ·este
·aproape acelaşi lucru. Cine
ucide un om ucide o creatură
natională, după chipul şi ase-
m ănarea lui Dumnezeu; dar
cine ucide o carte bună
ucide raţiunea· însăşi, ucide
nsuşi chipul Domnului...
Pe cit e. de ~devărat că ni-
iodată nu poţi reînvia o fi-
nţă, tot pe atîta este că" ra-·
ori c urgerea vremurilor re-
u pereaz ă p ierderea unui
evăr respins, pentru li):>sa
•
•
•
căruia naţiuni întregi plătesc împotriva injustiţiei istoriei şi
apoi preţ greu. · <t Divinităţii înseşi, o mărtu ri-
Să fim deci precauţi cu •
sire patetică a c redinţei tă
persecuţiile pe care vrem să
lupta nu s-a sfîrşit, că liberta-
le pornim împotriva operelor
vii ale oamenilor cetăţii, cu · tea va renaşte.
A doua mare operă epică a
viaţă maturi~tlâ; .· adtJflată , şi
nu
.
lui Milton, Par1?disul regăsit,
mai are
. vigoare.
.
păstrată în c~ I,.dedărece ele aceeaşi
Aşa au si mţit şi contempora-
ne-ar putea d ce să comitem
nii, dar Milton, după CUIJ1 îşi
.un fel de omicidiu uneori un
aminteşte nepotul său, nu su-
marti(iU, iar dacă ne-am în-
tinde asupra întregii attivităţi "· porta să audă despre această
de imprimerie - un fel de depreciere a venei sale crea- ·
. . lui. .n-ar toare.
1nsemna n umai n.1m1c1rea în , această lucrare însă .
temperamentul lu i Milton
nu-ş i va găsi satisfacţie. Poe-
mul Samson luptătorul, pu-
blicat deodată cu Paradisul
' regăsii, în 1671,.' reia tema re-
Paradisul pierdut1 capodo- voltei împotriva nedreptăţii ş l
pera lui Milton, · a apărut în asupririi, brodind-o pe altă
1667. Lucrarea este, în planul acţiune, cu alte personaje.
•
vizibil, epopeea căderii în pă­ Unii ii consideră cea mai pu-
cat, în neascultare . faţă de ternică operă a lui Milton, ca
Dumnezeu. în primele cînturi expresie a spiritului său re•
este narată revolta îngerilor, bel, ca purtător al neîmblînzi-
conduşi de Satan, 'înfrîngerea tei sale chemări de luptător
'
lor după o ~ătălie furioasă cu pentru libertate.
oştile Cerului şi alungarea lor Samson este 1nsă Şf Milton
în Interi). în partea a doua însuşi, făptu ră .sfîş iată intre
este reluat subiectul cunos- , pierderea vederii, osîndirea la
cut al căderii, mai îAtîi a Evei, neputinţă şi clocotul ne9stoit
apoi şi' a lui Adam, în ispita al revoltei, al speranţei în
lui Satan,' în păcatul neascul- triumful final al Binelui.
tării şi totodată a• cunoaşte­ . Din această comprjmare, !a
rii, pentru care Dumnezeu li
o colosală tensiune explo-
pedepseşte cu alungarea din zivă, a durerii pentru neferici-
Parat1is. rea personală şi a tumultului I,
Aceste legende biblice au spiritului însefat de libertate I
fost izvodite ca la udă a atot- · - a lui şi a tuturora - au
puterniciei, a ·înţelepciunii şi erupt' poemele lui Milton .
a ju stiţiei divine, ca îndemn. Adaptînd o fericiră expresie a
la resemnare şi supunere în unui mare critic liţerar, 9r.e~tă
\„
faţa ..._acestora. evident, pentru 'l:lltă ad r~să,
' Originalitatea poemului lui am încheia, din partea noas-
Milton rezidă în abaterea de tră, spunînd că ele au fost
la spiritul ş i tradiţia obedien-· „una din marile zile festive
ţei. El este străbătut de un ale epicii şi ale elanului gîn-
suflu protestatar: ~este un_imn dirii politice~ universale".
de revoltă împotriva i'înduieli- Iar Milton însuşi, înfiorat,
lor imuabile şi Implacabile, cum era, de amintirea trage-
un manifest perttru drepţul . diilor biblice, ar fi ales. poate
de a încetca schimbarea lor. .ca epitaf al zbuciumatei sale
'
•
Para'disul pierdut se \lă­ vieţ i şi opere cµ vlntele dr.ep-
deşte a fI uh formidabil poem tului lov:
politic, o grandioasă alegorie ·„Pămintu)~, ţu nu-mi aco- •
a _revoluţi ei zdrobite a po- peri sîngele şi nu lăsa nici un
porului englez, proiectată pe -
loc nepatrunş d~ str i gătul '
•
• I ~
un .ecran cosmic; un protest meu!" •
• 63
 •

' •

GUERLAIN, . O ISTORIE
1 • • ~
... P.
A RFUMATA •
•

•
„ Guerlain a botezat parfumul
•
' ~·Voila pourqt.{Oi j'aimais Rosine»
Guerlain a botezat parfumul
' Extras din cupele de crin"
•

Ion MINULESCU
Viticultorii şi oenologii francezi obişnuiesc să
indie9,. pentru vinurile de înaltă clasă pe care le
obţin. anii cei mai buni de recoltă, nu numai din
punctul de vedere al cantităţii, dar, mai ales, sub
raportul calitativ al buchetului. catifelării, forţei
• inspiratoare. Un asemeneeţ an e numit de ei „mil-
lesime". Parfumurile işi au şi ele „milezime". Pen-
tru Guerlain, primul a fost 1828. Arunci onorabilul
domn Pierre Franyois Pascal GuerlaJn, care se
autointitula, modest, ;,parfum ier şi ot~tar", a înte-
meiat o făbricuţ'ă-laborator şi a creat primul său
parfum. ca şi primele sale produse cosmetice, de
' machiaj şi în~rijire a frumuseţii . .
El a simţit instinctiv misterio~sa relaţie dintre
parfumuri, culori şi sunete, pe care natura le to-
peşte într-o fermecătoare sinteză şi căreia. citeva
decenii mai tîrziu, ilustrul Baudelaire avea să-i
dea nume de răsunet mondial, creind, printr-un
nemuritor sonet, ceea ce, de atunci, specia liştii
frumosului numesc „metafora corespondenţelor":
• „Ca nişte lungi ecouri ce-n depărtări se conto-
pesc/ lntr-o tenebroasă ş i adincă unitate/ Vastă
ca noaptea şi ca limpezimea,/ Miresmele, culorile
şi sunetele îşi răspund".
Oe la început, Guerlain a fealizat o adevărată
,.simfonie" de mirosuri. La rîndul lor. flacoanele
lui prefigurau deja rafinatele siluete pline de gra-
tie, care. azi, sint desenate de un mare sculptor
- Robert µranai - pasionat în căutarea formelor
perfecţiunii. . . cincizeci de ani de viaţă.
• Tradiţia lui „ papa G.uerlain" a fost permanenti-
zată de lunga filieră de urmaşi care s-au consa-
crat şi se·consacră şi azi delicatei arte a parfume-
riei.
1853 a fost anul de naştere a ceea ce a fost d&-
numlt ,Apa de colonie Imperială". Era anul în
• • care pe tronul Franţei urca EuQânie-Marie de
Montljo, în calîtate de soţie a lui Napoleon III.
Guerlain devenea „parJum~erul brevetat" al împă­
rătesei: în 1880, era de acum „parfumierul atitrat"
al multor . curţi regale europene. în 1889, odată cu
..Jicky", apărea ceea C9 azi se numeşte „cel mai
vechi mare parfum" şi care, în 19·89. şi-a sărbăto­
rit centenarul, într-o superbă tinereţe şi prospe-
time. Lista „milezimelor'' Guerlain e lungă. Gltăm
doar: 1894 - „Eau de Cologne du Coq"; 1912 -
„L'Heure bleu"; 1919 ~ „ Mitsouko"; 1933 - „Voi
de nuit". ' •
intre timp, făbricuţa şi minusculul laborator ale
primului Guerlain s-au transformat în uzine ultra-
mode,..e, de mare capacitate productivă . Pasiu-
nea pentru nou a rămas însă intactă. CTnd, în
1962, cercetătorii au dat denumirea „Ghant d'arO-
mes" (Cîntecul aromelor} unui nou parfum, com·
pletat cu o nouă apă de colonie, ei se vor fi gîndit
că numele ar putea fi folosit ca epitet pentru tot
ce are la bază efluviile rare. în căutarea unor ase-
menea efluvii, „Guerlainii" n-au ezitat să străbată
lungul drum pină în enigmaticul extrem orient.
Aşa s-a născut un ,,senior" al parfumurilor Guer-
latn: „Samsara". Era în 1989. Numele prelua un
cuvint din sanscrită care definea credinţa celor
vechi în transmigrarea fiinţelor vii, în neîncetatele
renaşteri.
„Samsara" a fost făurit ca un cîntec ce împletea
armonios arome de santal şi de iasomie cu fine
ecouri îmbălsămate de trandafiri, stinjenei. violete
1
şi narcise. . , •
în patria şa, India, santalul este un copac sa-
cru. Este legat de milenii de ceremoniile refi·
gioase şi localnicii îi atribuie puteri supraoaturale.
fn orice caz. e un arbore care-şi iubeşte solul na-
tal. Toate î(lcercările de a fi aclimatizat pe alte la·
• titudini au eşuat. Esenţele santalului sădit dincolo
de limitele lui naturale nu dau nici un miros. Oe
altfel, chiar şi la el acasă, nu e... grăbit. Îşi dezvă­
luie subtilul şi inconfundabilul parfum abia după
Cit despre iasomie - de .origine persană -
este şi ea o plantă sacralizată din vremi străvechi.
în îndepărtata antichitate. florile ei erau folosite
pentru a se aduce prinos de laudă zeului Vi$nu.
Şi azi ele sînt nelipsite de la ceremoniile relî-
gioase; tot din ele se împletesc ghirlandele ce se
trec pe după gitul oaspeţilor de seamă, în chip de
„bun-venit".
„Samsara", acest mariaj contrapunctic de san-
tal şi iasomie, duce lumii mesajµI misterios al
Orientului, făcut sensibil pe yraja indicibilă a unui
parfum. El justifică odată mai mult vocabula unei
poetese entuziaste: „Guerlaln parfumează Terra".
Oricum, ş"ti m de mult că „parfumuri le, culorile
şi sunetele îşi răspund".
L. SARAŢEANU

·I ·--------·----··---··---··--·'
•

pri~ reprezentanţe,
I
. Produsele Guerlaln se distribui& zece mii de maga-
zlne sau comptoare comerciale, amplasate pe toate cele cinci continente.
1 Pentru România, firma .,DUMAREX", SucureşJI, Calea Victoriei, nr. 23, ~t.
4, ap. 18; Cod poştal 70411. Telefon: 15.51.23. .
Produsele Guerlalrt se pot cumpăra la Magazin Romarta Cosmetice, din
I Bulevardul Carol, nr. 14, Bucureşti.
•

'-··-
I " ..
• •

' •
•
• • •

SPARTACUS, GENE~ALUD.:. SCLAVILOR ~
, •
CATHERINE SALLES
•
•
Răscoala sclavilor inpotrlva stăpfn ulu l lor,
C?Ondusă de Spartacus, în anul 73 te.n., care
s-:-a transformat mtr-un război necrulător al
tuturor obldltllor mpotrtva puterii romane, a
avut ca orlg(ne Izbucnirea sentlmentulul de
demnitate al gladlatorllor1, ce au refuzat să
reprezinte, prin propria lor moarfe, un diver-
tisment pentru cruzimea popu lară.
Printre l anlştll (stăpinll de gladlatorll din
Capua, Lentulus Battlatus face figura de
mare senior: Dispune de o „şcoală", Jn care
găzdui eşte şi Instruieşte luptători vestlll
pentru calltăllle lor, recrutaţi mal ales din
rlndurlle prlzonlerllor de război, traci, gall
sau germani. Din momentul Intrării lor in
fCOala lanlstulul, aceşti bărbaţi sint supuşi
unei pregătiri fizice Intensive, fiecare specla-
llzlnd~-se într-o anumită disciplină de l uptă.
ca sa se menţină în formă, se află r erma-
nent sub supraveghere medicală ş li se
• Magazin Istoric. nr. 12/1 9 70. 4/1972.
• •
•
.
acordă o bu nă alimentaţie. Aceste „avan-
taje" cfntăresc fnsă prea puţin, fn raport cu
ceea ce-l aşteaptă: o moarte degradantă,
după una sau mal multe lupte.
Născu ţi liberi, majoritatea gladlatorllor nu-
tresc un singur gind~ să scape de soarta lor
Infamantă . Astfel, într-o bună zi, în vestita
şcoală a lui Lentulus Battlatus, peste 200
bărbaţi preferă să moară nu pentru plăcerea
unei mulllml avide de singe, ci pentru pro-
pria libertate. Stiplnul lor ~ă însă despre
revolta care se urzeşte. Nemalavind atunci
nimic de pierdut, 70 răsculaţi, conduşi de
trei dintre al lor, tracul Spartacus şi galii
Oenomaus şi Crlxos, Jşl atacă paznicii, cu
cuţite şi frigări luate din bucătărfa şcolii, şi
;euşesc să fugă din Capua. Nu departe de
oraş, intt1nesc un convoi de care încărcate
cu arme. pentru o altă şcoală de gladiatori.
Pun mrna pe ele. Jn felul acesţa se consti-
tuie nucleul formldat.llel armate care, timp
de trei ani, va zgudui puterea Romei.
65
 ,
.
•
•
• I

• , .
•
Pe scări .sclavi·, foarte receptivi la C<!b9ară .apoi un versant pră­
orice vînt de libertate: Pretu- past1os, impracticabil şi, prin.
din curmele • tin~en!, ~ceşt~a fug din ynchi- urmare, nesupravegheat oe
de viţă !tălbatlcă son ş1 se alatură glad1âtori- cohortel.e lui Clal.!dius Gla-
.10.r; •e! ~î~t. în~oţiţ i şi de . . ber. Scla~ii,_ ajunşi la ~poalele
oam~n1 hljen, ţarani · ruinaţi vulcanului, 1mpresoara ţabăra
Cea dintfl -Ş.ansă. a măruntei s~u fTluncito!i agricoli, ajunşi romanilor, care, înspăimîntaţi
cete de răsculaţi o constituie sa cerşeasca. Versanţii Vezu- de_ aţac~I neaşteptat, se im ~
faptul că îrr' fruntea- ei se află viului devin astfel locul de în- praşt!e 1n. dezor~~ne. Sparta-
tracul Spartacus', care se im- tîlni r'~ al unei oştir'i improvi- cus 1nsuŞ.1 omoara calul pre-
pune îocă de la î~ceput ca zat~. ri ă~cut~ dih speranţa torul~i? pe care doar fuga îl
~n :aqevărat conducător. El . uneJ v1eţ1 mai bune. ln urma scapa sa nu cadă în mîinile ·
' 1mb1na curajul ·fitlc cu o u~or expediţii ' făcute în îm- răsculaţilor. ·
prejurimi, Spartacus îşi pro- \
· !11arc:: intel igeAţă Şi, ne spune
istoricul grec "Plutarh cu o cură proviziile neeesare r'ăs- .
,

\ plî~deţe demn.ă de un gre~·„. ţulaţilor, P!'l care le distribuie - · Săbll .dl,n lanţuri
ln~1ntea răscoalei; existenţa cui o riguroasă echitate cîşti-
lui se confundă cu aceea a .gînd a~tfel încrederea aceior .
oa.~en1. Proprietarii din cam- : ·pînă la sfîrş,itul ~nului 73
~!:Jltqr l)ărbaţi . ajunşi sclavi, pan•.~· cupr.inşj în sfîrşit de 1.e.n., greşelile romanilor şi
1n ~rma uno.r răzb0aie. Năs­ 1ngn1orare, văzînd cum' do- abilit~tea tactic.ă a lui Sparta-
cut liber în Moesia şi.. înrolat • meniile lor rămîn pustii, trimit Cl:lS ~1 a locotenenţilor săi Jn-
cu fort~ c~ auxili ar _în· armata - o, armat~ . foc.1llă ...să îi prindă . gadu1e sclavilor să se o rgani-
romana, Spartacus dezer- pe . f'!gan, Q,ar rasculaţii sînt zeze în mod eficace. 11.lţi doi
t~ază . Prins de rcomani, este
• suf1~1şnt de .nun;ierqşi. ca să 0 P.retorj, td.m_işi îna.inte ._<:~e so-
v1ndut ca sclav la Roma şi . re~1nga. Ciocnirea le .îngă- s.1rea 1ern11 1mpotnva rascula-
cumpărat de. lanistul Lenturu.s du1e sclavilor sŞ-şi procure ţ1!or, nu s.înt mai norocoşi· de-:
Battlatus. pentru a deven i arm~le de la soldaţii puşi pe cit Claud1us Glaber: cel diri- '
gladJator. Istoria nu ne spune fuga dar, în acelaşi timp în- tîl, Cossinius, · surprins de
~aca a _a"._ut . prilejul să lupte· frînger~a _a.r.matei . respective îi SpartactJS în .t imp ce se
1n aren~. 1na1nte de a se răs­ 9~t~rm1na pe romani să inter- S?aldă la Salinae, · în apr.o-
Gula. vina. Autorităţile au .însă de piere de Pompel, este nevoit
. ~a început, .revolta ·gladi.a- f~cut faţă ta doyă grave con- să o ia· la fugă _în piele.a
tonlor nu st1rneşte nici o fhcte externe. tn Orient re- goală,; cel de-al .doilea, Van-
reacţie din partea autorităţi­ gele Pontului, Mitridate' (VI nus, .1.n u~ma unei întîlniri cu
• lor . . Fuga sclâyilor, ·ca şi răs­ Eupator) a deschis din 'nou . · reb~h1! îşi pierde calul şi lic-
menţe de genul celei izbuc- . qstilităţile · împotriva .romani- . · torit, •ri~emneJe puterii lui.
rite la şcoala lui Lentulus lor1• ·instalaţi în Bithynia· Îl'\ ~a. fiecare tAfrîngere a ro-
sînt înt'implări destul de frec- Spania, generalul rebel Q~in- manilor, în. mîinile sclavilor
vente în lumea romană. ·Re- tus Sertorius ·stăviteŞ,te neîn- cad tot mai : multe arme. în
, zolvareâ' lor revine stăpînului. cetat, din anul 80 î.e.n. aţa~ plus. atacurile conduse de
A,!.Jt<?rităţil.e ar fi trebuit totuşi cui legiunilor. • · Spartacus. as.upra _latifundiilor
·sa-ş1 amintească faptul că Cu toate acestea înţele- dtn prov1_11c1a Campania îi
·ceva · mai înainte, Sicilia fu~ gînd primejdia rep~ezentată ad~c ech1pam!'lnţ, pro.vizii . şi
sese devastată de două răz­ de răs~ulaţii concentraţi pe . noi co~bataQfl, ce _;>e alătur~
boaie sîngeroas·e, purtate îm- vers~nţi1 Vezuviului, Senatul răscu~aţ!lor: ln tab~ra lor s,e
potri.v a sclavilor răsculaţi. hotarăşţe să încredinţeze fac s~b11 din la_!lţUnle cu care
P[ima dată, în anu) 139 î.e.n„ pretorului Claudius Glaber 0 scl~v11 :•!!s~sera legaţi. După
C1nd; revoltîndu7Se împotriva operaţie de „curăţire". în apt1tu~1n1~~ sale, ~iecare este
tratamentulyi . inuman la care fruntea a 3 OOO oameni\ pre- .repart!zat 1n bataltoane de in-
erau supuşi de către stăpînii . torul se instalează la poalele fant~~re . gre.a satJ. uşqară. Se
l~T. un grui:> de sclavi· au fu- Vezuviulul, încredinţat că va co!'lst1tu1e şr..un corp de cava-
git, sub conducerea sirianului .· scoate din refugiul lor prin le.~1e, cu ca11 luaţi ·de la ina-
Eunous. Vre!11e ~e OP,t ·ani, înfometare. această mină de mic. . .Spartacus îşi toJoseşte
armata lor, a1unsa să numere • sclavi răzvrătiţi. ex~en~nţa de fost auxiliar al
200 .ooo·oameni, a ţinut piept El nu la însă în calcul· îs- leg1~n1lor romane ca să-şi or-
trupelor trimise de Senat cusinţa lui Spartacus c·are· g~n1zeze trupele într-o ·a(je-
. ' Numa,i trădarea 1;1nui
al lui ~1;1nous. 1-a îngăduit
tovar㪠1 ştiind că t~upele lui nu sini· ~~rată arm~tă bi.~e echipată
sufici~nt . de bine pregătite ' ~· antrenata, carE'. număfă, la
cdnsululu1 Publius Rupilius · pentru a se măsura cu adver- 1nceput~I an l:JIUf 72 . 1.e.n.,
-să zdrob.easc'ă . revolta, în ·
sari experimentaţi în lupte· 70 OOO oameni.
~nul 132 î.e:n. Iar în anul· 104 porunceşte oamenilor ·săi să Tot a!unci, sclavii se împart ·
1.e.n., a avut loc o · altă răs- faeă scări ~in curmeie de viţă în doua corpuri de· armafă:
co~lă a. sclavilor. · .
ln anul 73 te.n ., . Italia d~
sălbatică; .pe ele , răsculaţii g a 1. u I .C r i x o s • c u
• 1 • 20 000-30 OOO oameni se în-
• sud este formată din vas1e la- , dreaptă spre Apulia. În ceea
tifundii, unde ·lucreaza în ' Primul răiboi mitridatic a avut loc ce-l ·priveşte. pe Spartacus,
condiţi i 'cumpl it~. m ii d e
1

tn anii 89- 8514 t e.n. . ' acesta porneşte

· cu grosu
\ •
 trupelor spre nordul Italiei, conflict o mare parte a Italiei, lius. Şi" de data aceasta, le
prin Apenini. Istoricii antici, dacă reînvie războiul. · pune însă . pe fugă. Ca să
îndeosebi Plutarh, conside ră în sfîrşit, Roma se hotă­ marcheze victoria, Spartacus
că gladiatorul are intenţia de răşte să înfrunte ceea ce în- organizează jocuri funebre în
a traversa· Alpii, penfru a per- . cepe să devină „războiul gla- memaria fostuluj său tovarăş
mite tovarăşilor săi, gali, ger- diatorilor". De data aceasta, de sclavie, Crixos: 300 prizo-
mani şi traci, să se întoarc~ conducerea operaţiilor nu nieri romani trebuie să lupte
în ţara lor de baştină . mai este încredinţată pretori- ca gladiatori, în faţa celor că­
Această explicaţie a fost însă • lor, ci celor mai' înalţ i magis- rora înainte le era sortită
respinsă de Jean-Paul Bris- traţi ai statului, celor doi con- această moarte ruşinoasă.
son în lucrarea sa dedicată suli din anul 72 i.e.n., 'G ellius După aceasta, răsculaţii îşi
lui Spartacus şi apărută la şi Lentulus. Gellius se în- reiau marşul spre nord. Ar-
Paris, îrÎ 1969; în opinia lui, dreaptă spre sud; în fruntea a mata proconsulului Galiei Ci-
. •

'

Sclavi servind vlnut în cas9 romane (basoreliefJ

ln p. 65: mozaic reprezent1nd o scenă de lupt6 Tntre doi gladiatori

sciziunea armatei sclavilor
răspunde unei strategii bine
gîndite. Sp~rtacus ştie că
Apulia şi Apeninii au fost
centre de rebeliune foarte ac-
tive în vremea „războiului so-
-cial", războiul contra aliaţilor,
care i-a ridicat pe italieni îm-
potriva Romei între anii 91-89
i.e.n. El nădăjduieşte, prin ur-
mare, să poată antrena în
• .
două legiuni, şi zorooeşte
trupele lui Crixos. în apro-
piere de Muntele Gargano,
pe coasta Adriaticii, ucigîn-
du-1 pe conducătorul gal.
Porneşte apoi spre Apenini,
în urmărirea lui Spartacus,
care se trezeşte prins, la un
moment dat , ca într-un
cl~şte, între cele două ar-
mate, ale lui Lentulus şi Gel-
-
salpine, C. Cassius Longinus,
le iese în întimpinare şi este
înfrîntă, la rîndul ei, lingă
Modena. Lungul şir de victo-
·rii atrage . numeroşi sclavi în
armata lui Spartacus: efecti-
vul trupelor 'Comandate de el
este estimat la peste 120 OOO
oameni. Forţele răsculaţilor
îşi schimbă apoi direcţia co-
borînd spre sud. Să fi avut ei
67

oare intenţia de,a se îndrepta
spre Roma? Oraşul este vul-
nerabil, într-adevăr: trei din-
tre armatele sale au Jost slă­
bite în Italia de luptele cu
sclavii, iar legiunile cele mai
bune sînt departe, în Orient
şi Spania. Dar, chiar dacă a
avut pentru moment intenţia
de a-şi încununa succesele
cu un atac în forţ ă împotriva
oraşului, Spartacus nu-şi
duce la . îndeplinire acest
proiect. li consideră, poate,
hazardat.
Apare Crassus
Renunţînd la cucerirea Ro-
mei, Spartacus se îndreaptă · lui Spartacus şi este pus pe
deci spre sud, pe coasta es- · fugă, lăsînd pe cîmpul de
tică a Italiei. Cei doi consuli
îşi unesc forţele împotriva lui.
O mare bătălie se termină, şi
de data aceasta, printr-o în-
frîngere a romanilor.
Sîntem la începutul verii
anului 72 î.e.n. Spartacus pă­
trunde fără dificultăţi în Brut-
tium şi pune stăpinire pe co-
lonia Thurii. În acest port, el
poate lua legătura cu neguţă­
torii mediteraneeni, fapt care • lor, au declanşat panica, îi
îi îngăduie să-şi procure, în
schimbul p răzii acumulate în
timpul ex pediţiei, materialele
necesare întăririi echipamen.-
tului militar. Cei doi consuli
însărcinaţi cu conducerea
operaţiilor, în prima ju mătate
a anului 12 i.e.n., au făcut
dovada neputinţei de a în- ·Dar o primă întîlnire cu în-
frînge pe răsculaţi.
În disperare · de cauză, Se-
natul le retrage mandatul şi
îşi înd reaptă atenţi a spre pre-
torul M. Licinius Crassus. Su-
pranum it Oives („Bogăta­
nul")", Crassus este un bărbat
ambiţ ios şi lipsit de scrupule,
care a acumulat, sub dicta-
tura lui Silla (82-79 î.e.n.), o
avere uriaşă, pe căi nu toc-
mai oneste: confiscarea bu-
nurilor proscrişilor ( condam-
naţii politici în timpul dictatu-
rii lui Silla) . speculaţ ii imobi-
liare şi comerţ cu sclavi pe
scară mare. Ca majoritatea
nobililor romani, el doreşte
să ocupe primul loc în ierar-
hia politică - consulatul -
dar realizarea ambiţiei sale se
loveşte de gloria, în pl i nă
• creşte re, a lui Pompei, care
tocmai a pus capăt războiu lui
68
•
. •
din ' Spania împotriva l~i Ser-
torius şi se pregăteşte să se
întoa~că la Roma, ca învi ngă­
tor. I n lupta cu oş ti le lui
Spartacus, Crassus vede un
. mijloc de a-ş i devansa rivalul,
zdrobindu-i pe sclavi şi deve-
nind astfel salvatorul Romei.
În ciuda apropierii toamnei,
Crassus aj unge la fruntariile
Lucaniei, la conducerea . -a
zece legiuni puse la dispozi-
ţie de Senat. Expediţ ia lui în-
1 cepe sub auspicii nefavora-
bile: unul dintre locotenenţii
săi, Mumm ius, trimis cu două
legiuni să încercuiască duş­
manul, fără să se angajeze în
vreo acţi'une, ia iniţiat iva de a
înfrunta o parte din armata
!uptă numeroşi soldaţi .ucişi.
lnfuriindu-se la vederea su-
pravieţuitorilpr, care se întorc
în tabă ră într-o completă de-
bandadă, şi vrînd să dea un
exemplu, Crassus repune în
vigoare sup!iciul „decim ării" ,
trecut în uitare de multă
vreme. Sub privirile tuturor
legionarilor, îi aduce pe cei
500 soldaţi care, prin fuga
împarte în SO grupuri de cite
zece şi, în cadrul fiecărui
grup, trage la serţi cite un
om, care este executat pe
loc.
Crassus înfrînge un detaşa­
ment de 10 OOO răsculaţi şi
ucide două treimi dintre ~i.
treaga armată a ·sclavîlor nu îi
aduce victoria scontată. Re-
zultatu ~ luptei rămîne inde.cis.
După această bătălie în
care, pentru prima dată, nu
se dovedeşte superior duş­
manilor să i, Spartacus îŞi dă
seama că noul său adversar
se dovedeşte a fi mai pericu-
los decît predecesorii lui. El
ia hotărirea să se retragă,
prin Lucania, spre sud, inten-
ţionînd să· se replieze în Sicl-
lia. Cele două războaie ale
sclavilor de la sfîrş itu l sec. li
î.e.n. au încă ecouri adinci în
jnsulă, unde numeroşi sclavi .
visează să-şi recîştige liberta-
tea dăruită pentru o vreme de
Eunous, Triton şi Athenaion.
Singura problemă pentru ar-
mata rebelilor este procura-
rea de corăbii, ca să traver-
seze strîmtoarea Messi na.
•
Spartacus începe tranz acţ ii ·
cu piraţi i cilicieni, care patru-
lează îr;i apele italiene, şi le
avansează o sumă importantă
în schimbul serviciilor făcute.
•
Pomp~I smulge
rădăclnlle războlulul
Dar, în ultimul moment, fie
din lăcomie, fie de frica ar-
matelor romane care se apro-
pie ori a acelora care aş­
teaptă în Sicilia sub condu- .
cerea pro-pretorului Insulei,
un oarecare Verres. p i raţii îl
trădează pe Spartacus şi fug
cu banii. Conducătorul arma-
tei sclavilor se retrage atunci
în peninsula Rhegium şi îşi
pune soldaţii să construiască
plute improvizate, prinse cu
crengi. Această ultimă tenta-
tivă de a părăsi solul Italiei
eşuează : cu renţ ii marin i,
foarte rapizi iarna,.tac impo-
sibilă utilizarea ambarcaţiuni­
lor fragile; întreaga armată a
insu rge nţilor se găseşte blo-
cată în extremitatea peninsu-
lei. ·
Crassus. care i-a urm ărit
pe sclavi de la distanţă , ştie
să profite de împrejurări. El
hotărăşte să închid ă pe-
ninsula Rhegium cu un zid,
pentru ·a izola armata sclavl-
lor. Pune să se sape, dintr-o
parte în alta, un şanţ lung de
55 km, adinc de 4,50 m, măr­
ginit de un rambleu înalt şi
solid. Sclavii sînt condamnaţi
astfel la moarte prin înfome-
tare. Timp de mai multe săp­
tămîni , răsculaţii încearcă să
străpung~ blocada. Şi noro-
cul le mai surîde o dată;
într-o noapte, profitînd de o
furtună de zăpadă care a .
scăzut mult vizibilitatea, as-
tupă o parte a şanţ ului cu pă­
mînt şi crengi. fnainte de a se
·1umina ·de ziuă , într-o tăcere
desăvîrşită, o treime din oa-
menii lui Spartacus trec de
partea cealaltă a forti ficaţ ii lor
romane, fără să-i simt ă osta-
şii lui Crassus.
Pretorul porneşte atunci
spre nord în grabă cu legiu-
nile, prin Lucania, ca să blo-
cheze drumurile de acces la
Roma. Lăsindu-şi ambiţiile
deoparte, el scrie Senatului,
cerindu-i să-l cheme de ur-
 • •

• I
•

genţă în ajutor din Spania pe

Pompei, cu legiuni le sale. Cit
iar dacă î nvinge, va g as1 la
romani alţi cai mai frumoşi.
.
tura supremă.
. .
ln mai puţ1Q_ de un secol,
despre Spartacus, acesta, R ăni t la. şold , continuă lupta Roma s-a văzut con fruntată
deşi a reuşit s ă scape din îngenunche at, ap ă rîndu-se cu trei adevărate războa ie
capcana întinsă la Rhegium, cu scutul, pînă cînd cade, purtate de aceia pe care a re-
se află din nou într-un impas: străpuns de lovituri. ,,A murit fuzat întotdeauna să-i recu-
spre nord nu se mai poate în- ca un adevărat general", va noască drept fiinţe omeneşti .
drepta, deoarece legiunile lui scrie mai tîrziu istoricul latin
Crassus îi barează drumuf; Războ iul lui Spartacus a mar-
pe de altă parte, nici nu ar fi Florus1. Printre cei 60 OOO cat cel mai tare spiritele. El
înţelept să se stabilească de- sclavi ucişi pe cîmpul de bă­ nu le-a redat libertatea miîlor
finitiv în sud-, riscînd o no uă tălie, trupul lui nu mai poate de sclavi folosiţi de romani
încercuire. în tabăra sclavilor, fi identificat. Cadavrul gladia- ca nişte vite sau unelte, dar
deruta se- face s i mţită, răscu­ torului trac rămîne anonim, ch ipul eroic al conducătoru­
laţ i i fiind înspăi m întaţi de alături de cele ale tovarăşilor lui „războiului gladiato rilor" a
perspectiva de a cădea iarăşi sai. Crassus îi urmăreşte pe rămas în istorie d rept simbo-
sub domi n aţia stăpînilor lor. supravi eţ uitorii bătăliei, refu- lul luptei celor rid icaţ i pentru
Astfel, cum scrie Plutarh, cî- g i aţi în munţi , şi _ii masa-
teva mii de sclavi se despart independe nţa şi demnitatea
'Crează. Are acum ambiţia de lor. •
de Spartacus, ca să-şi în-
cerce singuri norocul. Cras- a oferi Italiei o mărtu rie im-
sus atacă detaşamehte izo- presionantă a victoriei repur- În româneşte de
late ale armatei sclavilor: tate: în lungul celor 195 kilo- Maria .BERZA
prima oară , în Lucania, un metri care despart Capua de
contingent de aproximativ Roma, pe antica Via Appia,
10 OOO răsculaţi, care nu sînt porunceş te să fie crucificaţi
masacraţi numai graţie ajuto- 6 OOO sclavi prizonieri, a că­
rului neaşteptat venit din par- ror lentă agonie este meni tă
tea armatei lui Spartacus. A
· doua oară, generalul roman sa-i liniştească pe proprietarii
învăluie prin surprindere un l atifundiilor şi să slujească
grup răzleţ de germani şi de drept pil dă sînge roasă tutu-
celţi, comandaţi de doi loco- ror sclavilor care ar încerca Mulţumim tuturor cititorilor şi
colaboratorilor. din ţară şi străi-
tenenţi ai lui Spartacus, Gan- să reînvie lupta lui Spartacus. nătate. care , ne-au felicitat cu
nicus şi Castus; în luptă sînt La întoarcerea în Spania, prilejul Crăciun u lui şi al Anului
ucişi 12 OOO sclavi şi, preci- Pompei î,ntîl n eşte în Etruria Nou.
zează Plutarh, doar doi dintre aproximativ 5 OOO rebeli, scă- Mulţumim, totodată, tutu ror
. ei sînt răniţi în spate. paţi de masacrul lui Crassus. celor care ne-au trimis răspunsu-
îi nimiceşte CU uşurinţă şi rile lor la prima anchetă Magazin
anunţă Senatul că, deşi Cras- istoric (la ora cînd tipărim acest
Spartacus sus a obţinu t 0 victorie, el, număr, continuă să sosească alte
işl ucide calul Pompei, a smuls definitiv ră- şi alte scrisori de la pa rticipanţ ii
• la ancheta Ce va place şi ce nu
dăl::inile răzb9 i ului. Cînd cei · va place in Magazin istoric _ se-
Un nou eveniment face şi doi generali se întorc .la ne noua) precum şi celor care
mai precară situaţia răscu laţi - Roma. în primăva ra anului 71 ne-au felicitat. cu prilejul apro-
1or: Lu cullus , pr oconsulul î.e.n., Senatul îi acordă lui p1ate1 apariţii a exemplarului din
Macedoniei, debarcă ia· Brin- Pompei onorurile triumfale, reviste purtînd nr. 300 şi a impii-'
disi cu armata lui, tăind astfel spre a-l răsplăti pentru suc- nirli, jn aprilie a.c., a 25 ani de
calea spre Adriatica. Sclavii cesul său îl) Spania. Cit des- cînd Magazin istoric şi-a început
se refu giază atunci în munţii pre Crassus, el trebuie să se drumul său spre cititori. Anun-
Bruttinu m, urmăriţi de un le- m u lţ u me ască cu „o v aţ i i", ţăm pe cititoriii noştri că aceste
gat al lui Crassus, Quinctius. două numere vor fi numere spe-
Spartacus îi atacă brusc pe . onoruri de categoria a doua, ciale. în care vor întîlni numele
roma11i. care fug în dezor- în cursul că rora generalul în- multor istorici de- seama din ţara
dine. ln urma acestui succes, vi ngăt or suie Cap1toliul pe şi din străinătate, precum şi ale
sclavii cer o confruntare cu jos. nu într-un car. unor şefi de state şi guverne.
grosul trupelor romane ş i în anul urm ător, Pompei ş i Tuturor celor care ne-au scris
pentru această bătălie inevi- Crassus sînt al eşi consuli, şi continuă să nescrie in aceste
tabilă , Spartacus hotărăşte să d eşi nici unul dintre ei nu în- momente aniversare ale revistei.
se înapoieze în Lucania. d eplineşte c o ndiţiile cerute le dorim, la rîndul nostru, multe
Ciocnirea dintre oele două pentru accesul la maglstra- bucurii, multă sănă1ate şi ani
armate este îndelungată şi mulţi fericiţi.
violent ă. După Plutarh, Spar- • Luclus Annaeus Florus {sec. 1·11), '
tacus îşi ucide calul la înce- de origine afr1canli, prieten cu împă­ (

ratul Hadrian. a lăsat o scurta is torie

putul luptei, declarînd că, .în- romana de la origini plnă la i l)'lparatul
vins fiind, nu-i va mai trebui, August (27 1.e.n.-1 4 e.n.).
 Jo9eph Maria von Radowltz face parte
dintr-o destul de fungă suită de diplomaţi
germani care, in veacul trecut şi la începutul
secolului nostru, ne-au lăsat testimonii
scrise a•upra r:ăstlmpulul petrecut l a noi.
Spre deosebire însă de mărturiile celorlalţi
- consulul Nlegebauer, prinţul von Bulow,
Klderlen-Wachter sau Friedrich Rosen (Ma-
gazin istoric, nr'. 6/ 1991; 6-8/ 1988), aceea a
lui von Radowltr n-a atras, pină acum, decit
Incidental atenţia Istoricilor români, deşi prl-
• eJte o perioadă ·. extrem de Importantă , şi
frimlntată din epoca făuririi României mo-
derne. Oe altfel,. şh în patria autorulol textul
a fost publicat doar o singură dată, şi .
anume n anul 1925, în volumul 16 al colec-
ţtel Deutsche Geschichtsquellen des 19
Jahrt)undert (Izvoare Istorice germane ale
. secolului 19), sub titlul Aufzeichnunggen
und Erinnerungen aus dem leben des Bot-
schafters Joseph Maria von Radowitz (Note
'' amintiri din viaţa ambasadorului . Joseph
Marta von Radowltz). Atras de figura dlplo-
matulul, ingrljlforul ediţiei amintite, Hugo
Holbein, a publicat curind dupj ac~ea şi un
studiu amănunţit despre Politica europeană
a lui Bismarck tn anii ' 70 şi misiunea lui Ra-
dowitz. _ textul propriu-zis al memortllory sa· încercăm
· Lectura memoriilor lui von Radowltz Im-
pune, ni se pare, cel puţin ciţeva .precauţiuni.
Jn primul rînd, trebuie să se tină seama
de faptul că autorul a început să le aştearnă
pe htr11e în anul 1900, la trei decenii ·după
IOllrea lui la Bucureşti, timp mal mult dec it
suficient pentru ca unele amintiri să pă-
lească, Iar prezentarea altora să fle Influen-
ţată dş $fesfăşurarea unor ·evenimente poste-
rfoare. ln al doilea rind, trebuie să avem în
vedere că von Radowltz .a fost Interpretul fi.
~I şi entuziast al unei anume pol,tlct, aceea
a „cancelarului de fler" ceea ce, de aseme-
nea, a conferit o certă notă· definitorie şi o
bună doză de unilateralitate relatării sale.
Cum nu e, desigur, de prisos să ~tlm, că în-
suşi genul memori alistic ca atare era pe
·atunci prea des tributar unor canoane care
făceau ca Imperativu! adevărului Istoric să •
se îl'npletească cu ne-voia de transfigurare a
artei, sau, dacă vrem, cu transpunerea per-
sonală a realităţii, care nu mal semăna însă
prea Inuit cu ea. ' ,
Aşa stind lucrurile, înţelept e să nl,t luăm
drept monedă curentă t'lcl toate aflrmatllle
şi conslderaţllle lui von Radowltz; dar cum-
pănindu-le. cu necesara circumspecţie, ală­
turi de o sumă ~e Informaţii Interesante şi
utile, vom descoperi cu slguran~ şi un ta-
blou ,plin de culoare al timpului şi moravuri-
lor epocii, ca şi al dedesubturilor unor eve-
nimente la care el a fost, deopotrivă, martor
şi actor. · ·
ŞI acum, lialnte de a parcurge ş.I comenta
să reconstituim, fle şi foarte succint, Jttloa-
nele carierei diplomatice a lui Joseph Maria
von Radowltz, prelungită de-a lungul a
aproape . unei jumătăţi de veac.
: Născut la 19 mal 1839, la Frankfurt pe
Maln, von R~dowltz a frecventat cursurile
universităţilor din Bonn şi Berlin, Iar în 1860,
 •

la numai 21 ani, a Intrat in serviciul Mlnlste-

rulul de externe al Prusiei. Primul lui post
peste hotare a fost l a Istanbul. ln 1862, a
fost numit secretar de legaţie ln China şi Ja-
ponia şi tot fn acelaşi an a trecut ta condu-
cerea Consul atulul general prusian din
Shanghal. fn 1865 a fost trimis să lucreze ta
Ambasada Prusiei din Paris, tar fn 1866 a
luat parte, ca oflter de ordonanţă, ta răz­
boiul dintre Prusra şi Austria. Scurt timp
după aceea, a fost ni.imit reprezentant dlplo-
matlc al Canfederatle! statelor german, de
nord, nou .creată sub egida Prusiei, pe lingă
Curtea din Mi.inchen - Bavaria mal era
atunci un regat Independent - , tar fn 1869
trimis la B uţu reştl, in calitate de consul ge-
neral şi delegat aJ Prusiei ln Comisia dună-
reană eu ropeană. · ins~. in favoarea Fra nţei disputa franco-ger-
in 1871 a plecat, ca lnairclnat cu afaceri,
ta Istanbul, tar Intre 1873 şi 1882 a reprezen-
tat Interesele germane pe Ungă regatul grec,
într-o perioadă dlflclli a Istoriei acestei tărl
zguduite de convulsllle „crizei orientare".
Ambasador la Istanbul Intre 1882
von Radowltz a Incurajat polltlca de expan-
„
1892,
siune germani pe malurlle Bosforulul, obtl-
nind acceptarea de lnitructort germani ti
~rmata otomană , 1 lmputslonfnd penetrarea
Industriei germane fn tmperlul ' otoman.
Admirator ' ' partizan fără reze.rve al polltl-
cll tul Blsmarck - cel care 1-a şi Ufurat, de
altfel, valorificarea propriilor însuşiri po!Mlce
şi diplomatice - şi socotind ca o datorie de
onoare de a o servi cu fl delltate, după retra-
gerea mentorulul său von Radowltz a trebuit
să se mulţumească cu postul de mal mici
însemn ătate de la Madrid. Ultimul prilej ce I
s-a mal oferit de a acţiona in prim-planul
e·ştcherulul polltlc european a fost Confe-
rlnta de la Algestras din 1906, care a tranf8t,
man ă tn problema dominaţiei asupra Maro-
cului. E şecul la această conferinţă a însem-
nat şi sftrşltul carierei sale dlplomattce. Re-
tras in viata privată, von Radowltz şi-a dat
ultima suffare la 16 Ianuarie 1912.·
• •

Prolegomene henzollernilor crescuse mult Berlin, pe Wilhel mstrasse

la sosirea
'pe meleagurile
româneşti
Numit la Bucureşti în
toamna anului 1869, von Ra-
dowitz a mai zăbovit totuşi la
Berlin pînă la· 7 ianuarie
1870, timp în care atît regele
Prusiei, cit şi prinţul moşteni­
tor şi cancelarul i-au dat in-
strucţiuni pentru misiunea
căre i a urma să-i facă faţă. Di-
rectivele celui din urmă au
fost astfel rezum ate de
proaspăt numitul consul ge-
neral la Bucureşti: „Să vedem
dacă şi cum se poate men-
ţine la Dunăr.e tînăra 'dinastie
hohenzollerniană; dacă îşi va
putea consolida poziţia în
ţara agitată acest lucru va fi
binevenit,. dar noi nu vom pu-
tea pune în joc propriile
noastre interese politice pen-
tru a o ajuta să iasă din pr#la
mari dificultăţi. Eu nu trebuia
să las pe prinţ [Carol] să-şi
facă niciun fel de iluzii ·în
această privinţă.· Altminteri,
însă, Bismarck avea o bună
părere despre el şi-l socotea
un om capabil".
Numirea lui von Radowitz
,in capitala României se ' mai
explica însă şi p rin alte con-
siderente. „Interesul pentru
atît de expusul vlăstar al Ho-
de la ultima-i vizită în Ger-
mania şi odată cu căsătoria
sa, fncif reprezentanţa de la
Bucureşti cîştigase în însem-
nătate. Dar mai cu seamă, în-
tre timp, se dezvoltaseră le-
găturile noastre materiale cu
România, datorită .întreprin-
derii de căi ferate Strousberg
[vezi am ănuntele acestei afa-
cerj, în Magazin istoric, nr.
2-5/1979] . Toată lumea de la
noi voise să dea bani pentru
acest lucru, fascinată de ma-
rele sforar aflat ' atunci la
apogeul prestigiului lui. De
la prinţii Casei regale, şi cele
mai mari nume ale aristocra-
ţiei şi pînă jos la cel mai mă­
runt deţinător de capital,
toată lumea era părtaşă la
afacerile lui Strousberg.
Omul părea să aibă un toiag
fermecat' care, la simpla atin-
gere, făcea. să ţîşnească
pretutindeni izvoare de aur,
la care trebuia numai să te
adapi". Iar Strousberg se pri~
cepuse să profite din plin de
această încredere oarbă în
puterea lui de a scoate bani
din piatră seacă. Trăia pe pi-
cior mare, aureolat de faima
posedării unei imense averi ,
socotită drept cea mai sigură
garanţie a solidităţii întreprin-
derilor sale.. Ach iziţiqnase un
mare domeniu . în Boemia,
avea moşii şi fabrici în l)'lulte
regiuni ale Germaniei şi îşi
construise un fastuos palat la
•
(devenit ulterior Ambasada
Marii Britanii).
în aceste împrej urări , şi
von Radowitz a socotit că era
de datoria lui ca înainte de a
pleca ' la noul post, să facă o
vizită faimosului bancher.· De
altfel, atit Bismarck cît şi mi-
nistrul Delbruck, ii recoman-
daseră stăruitor . să-l consi-
dere pe Strousberg o forţă şi
să coopereze la favorizarea
intereselor pe care le repre-
zenta. Dar prezentindu-se la
impunăto area reşedi nţă a
bancherului, diplomatul şi -a
văzut împiedicat accesul de o
droaie de inşi veniţi cu cele
mai neaşteptate solicitări . în-
cît, excedat de perspectiva
de a face o lung ă anticameră,
von Radowitz şi-a anunţat in-
tenţia de a se retrage. Aflînd
însă de ea, bancherul 1-a pri-
mit numaidecît - e adevărat ,
în cămaşă de noapte şi halat
de mătase , ceea ce n-a făcut
O· prea bună impresie tînăru­
lur şi ambiţiosului diplomat,
care nici n-a ascuns-o de alt-
fel amfitrionului său , care a
reacţionat doar . printr-o rece
şi arti ficioasă polite}e. Mal
tirziu, cei doi se vor 1ntîlni şi
se vor cunoaşte mai de-
aproape, atît la Bucureşti, cit
şi la Berlin.
La 7 ianuarie 1810, von Ra-
dowitz s-a înapoiat, în fine, la
Munchen, la fostu-i post.
unde a făcut obişnuitele vi-
7 1,._j.__
•
•
zite de adio, tinerii diplomaţi
au dat o recepţie în cinstea
lui. iar la 21 ianuarie a părăsit
capitala Bavariei pentru ca,
prin Veneţia, să se îmbarce
pentru Istanbul, iar de acolo
să plece la Buc ureşti.
în capitala otomană , pe
car~ o cunoştea bine din tim-
pul misiunii pe care o înde-
plinise acolo. a rămas de la
28 ianuarie pînă la 7 februa-
rie 1870. Vremea era foarte
urîtă şi, cum Ambasada· Pru-'
siei era instalată într-o clă­
dire veche şi insalubră, într-o
noapte, povesteşte von Rado-
witz, a trebuit să· rămînă
treaz, în dormitorul lui. adă­
postindu -se sub umbrela
deschisă . Cu toate acestea,
rebelf)le intemperii nu l-au
putut îrppiedica să facă multe
vizite, la Poartă şi corpului
diplomatic. Ali. paşa, marele
vizir, 1-a primit ca pe un vechi
cunoscut şi l-a rugat să reco-
mande românilor să fie „pe
cît posibil calmi şi
ponderaţi". Căci, şi-a putut
da seama von Radowitz,
„prezenta prinţului din casa
de Hohenzo/lern în fruntea
Principatelor dunărene nu
era agreabilă Porţii", care ve- .
dea în ea începutul ·unui soi
de aspiraţie către indepen-
dentă şi ar fi preferat să aibă
de-a face „cu un hospodar
bizantin-oriental de modă ve-
che". De altfel, şi Prusia ...:....
ne asigură von Radowitz -
repetase de mai multe ori ls-
·tanbulului că nu urmărea nici
un fel de interese pro.prii care
s-o determine să susţină po-
z iţia politică a prinţului Carol,
ci ca dorea, dimpotrivă , mai
presus de orice, menţinerea
statu-quo-u.lui în relaţiile
acestuia cu Poarta. De aceea
oficialităţile otomane „cre-
deau, ba chiar se bizuiau pe
buna noastră inrîurire pentru
a deconseia, la nevoie, Bucu-
reştiul", să ia vreo măsură
„incorectă ". , caracter şi ca pe un Impor-
în cursul celor opt-nouă
zile petrecute astfel pe malu-
rile Bosforului, von Radowitz
s-a străduit, fireŞ,te, să cu-
leagă cit n:iai mult~ informaţii
despre România, ·p rinţul Ca-
rol, partidele politice din ţară
şi a şi fost temeinic „ îndoctri-
nat" - cum se exprimă el -
în toa~e aceste privinţe . Di-
\
72
plomatul prusian Keyserling
i-a descris situaţia în cu Iori
nu prea trandafirii, iar fostul
administrator al prinţului,
maiorul · von Falkenhayn, so-
sit între timp de la Bucureşti ,
i-a dat şi mai puţine motive
de optimism. Pe scurt, toate
semnele denotau că - ne
şpune von Radowitz - „cu
Constituţia importată de-a
gata, pe care poporul n-o pu-
tea digera de fel, iar prinţul o
acceptase şi jurase prea re-
pede, nu se putea merge mai
departe".
Dar cele mai minuţioase in-
formaţii asupra cercului de
oameni CU' care urma să aibă
de-a tace dincolo de D'unăre
i-au fost furnizate de chiar
agentul român la Istanbul,
Dimitrie Sturdza (Magazin
, istoric, nr. 1/1974, 10/1991) ,
un „tinăr pe care ambiţia, ·in-
teligenţa şi o educaţie multi-
laterală î1 ajutaseră să înain-
teze de timpuriu in viaţa poli-
tică''. Mai mult, D. Sturdza ar
fi împins atît de departe bu-
năvoinţa faţă de proaspăta
·cunoştinţă, incit îi înmînase
chiar nişte foarte amănunţite
notiţe despre p~rsonalităţile
bucureştene cu care trebuia
să înnoade contacte politice
şi sociale sau care jucau, îh
genere, vreun rol în viaţa pu-
blică a ţării . Multe din apeste
notiţe erau împănate cu ob-
• servaţii sar,castice sau amare,
altele cuprindeau totuşi mult
adevăr, incit „catalogul" în-
tocmit de D. Sturdza i-a fost
de un· „real folos" lui von Ra-
dowitz în activitatea sa. Deşi
nu chiar în toate cazurile, în-
trucît Sturdza se lăsase con- _primejdioasă cum părea yă­
dus, în întocmirea „catalogu-
lui", de puncte de vedere
'strict personale şi partizane.
„El era legat de Ion Ghica -
ne explică în ac.eastă ultimă
ordine de idei von Radowitz
- pe care mi l-a înfăţişat ca
pe «un om cu un excelent
tant ·bărbat de stat». Ceva
mai lncolo, am să arăt însă
că lucrurile nu stăteau de fel
. aşa". Motivele acestei ultime
remarci a lui Radowitz, evi- · acordă toată solicitudinea şi
dent nefondate. vor rezulta
limpede din curgerea ulte-
rioară a evenimentelor.
în sfîrşit, în ciuda vremii
proaste, la 7 . februarie 1870 acum un om onest, . A. Go-
von Radowitz s-a îmbarcat pe
un vas cu aburi cu destinaţia
Varna. C.ălătoria n-a fost lip-
sită de peripeţii, dar editorul
amintirilor diplom<Jtului, con-
siderînd că descrierea lor
n-ar fi totuşi prea relevantă , a
renunţat să ni le mai comu-
nice peste timp, gratificîn-
du-ne doar cu o succesiune
pe puncte.
•
•
P.rimele Impresii
la faţa loculul
Oricum, odată ajuns în ca-
pitala României, von Rado-
witz s-a instalat, provizoriu.
la hotelul Hu,gues şi, fără să
piardă timp, a început să se
orienteze pe noul tărîm . De
aici încolo, să-l lăsăm însă
chiar pe el să ne înfăţişeze
primele-i impresii.
„ Prinţul Carol m-a primit,
într-o audienţă privată, la
două zile după sosire; intre
timp, făcusem să-i parvină
scrisoarea dată de Bismarck.
Ea cuprindea, cum mi-a co-
municat prinţul, o caldă re-
comandare a persoanei mele
şi o observaţie finală: orizon-
tul politic avea acum o colo-
ratură atît de liniştitoare, Incit
·singurul lucru de dorit era să
nu intervină vreun eveniment
neaşteptat care să pună sub
semnul întrebării proaspăt
reînviata Tncredere intr-o
pace generală.
Din prezentarea împrejură­
rilor locale, făcută de prinţul
Carol cu prileju( acestei
prime convorbiri, nu rezulta
că el era într-o situaţie atît de
zută din Constantinopol. E
adevăr~t, prinţul se afla
într-o continuă defensivă îm-
potriva înaintării radicalismu-
lui roşu, ce-şi propunea o
răstur.nare a regimului prin-
c.iar în fiinţă şi o dominaţie
necontrolată a plebei; cu
toate acestea, el nădăjduia
să-şi poată impune , pină la
urmă voinţa acestor elemente
nefaste, mai ales în armată,
pe care el a creat-o, căreia îi
în care spera să afle un rea-
zem atît pentru dînsul, cil f,i
pentru ordinea publică. n
fruntea guvernului se află

/eseu, cu care prin ţul consi-
dera că va putea colabora şi
în continuare.
Prezentarea solemnă a
scrisorilor mele de acreditare
a avut loc în ziua de 24 fe-
bruarie şi, cum am avut im-
pr.esia, cu o ţlesfăşurare de
etichetă şi ceremonial cif se
poate de fastuoase pentru
circumstanţele existente la
Bucureşti. Am fost luat de
acasă, împreună cu persona-
lul meu, în două trăsuri dom-
neşti, escortate de două es-
cadroane de călăreţi, de un
aghiotant al prinţului, iar la
Palat am fost aşteptat de toţi
demnitarii Curţii. Audienţa,
cu schimbul de discursuri
oficiple, s~~ petrecut ca !a
ortc'e curte suverană. ln
această ultimă privinţă nu
mai erau prea multe de
schimbat! Apoi am fost primlt
de prinţesă, pe care o ve-
deam pentru prima oară, o
apariţie graţioasă şi atrăgă­
toare, deşi atunci oarecum
împovărată şi marcată de sta-
rea în care se afla. Unica
mare rugăminte pe care mi-a
făcut-o aceasta a fost : să-mi
aduc cit mai curînd soţia, în-
tru.cit simţea o acută nevoie
de un asemenea anturaj.
Mai tîrziu, după ce demult
ajunsese la deplina suverani-
tate, într-o lucrare care, pînă
acum (la înc eputul anului
1901), numără patru volume,
prinţul Carol a publicat, sub
formă de jurnal, o relatare
exactă .şi foarte interesantă a
tuturor evenimentelor şi
schimbărilor prin care a tre-
cut de la începutul domniei
sale. Ea cuprinde şi perioada
pe care am petrecut-o eu
alături de dînsul, la Bucu-
reşti, amintind amănunţit şi
despre relaţiile dintre noi.
Este cea mai bună descriere,
deşi este făcută doar din
punctul lui de vedere, a epo-
cii atît de importante şi de
critice pe care a cunoscut-o
-
ţara. ln însemnările mele, eu
nu pot include o istorie atît·
de completă, ci trebuie să mă
mulţumesc a povesti doar
ceea ce se referă la mine
personal, iar în privinţa altora
numai atif cif să contribuie la
înţelegerea propriei mele in-
dividualităţi". •
(Va urma)
•
- •
•
I
LADA DE GUNOI A ISTORIEI :
•
, CU CAPAC SAU FARA?
Sînt tot mai numeroase istorio-
' grafiile cum ar trebui să numim extermi-
lumii care îşi revelează în nările cvasi-clandestine din anii
ultimul timp „paginile negre", 1945- 1950, care au făcut mai
cîndva ascunse . marelui public. multe victime decit 012resiunea
„Colţu ril e întunecate ale trecutu- nazistă în Franţa , <lin ani i
lui nost(u", cum le numeşte re- 1940-1945? Or. în acel caz, capa-
vista L'Evenement du ;eudi, sau cul lazii de gunoi a fost ermetic
.Jada de gunoi" a istoriei, de pe înch is. Ca ş i în alt caz: al celor
care este de preferat să nu ridi- 20 OOO de negri ce au plătit cu
căm capacul, au trezit dintotdea· viaţa construirea unei căi ferate
una interesul, tocmai pentru că în Congo.
au fost interzise. Dar, se întreabă Orice şcolar francez ştie citeva
tot revista franceză, este oare cuvinte despre afacerea Drey-'
oportun să răscolim această mo- fuss. Dar Putini sau nici unul nu
cirlă, să scormonim sub aeeste a auzit de un algerian, european
poduri al8'. istoriei, cti riscul de a de origine. favorabil Independen-
găsi acolo valize vechi, gem înd ţei, care a fost ghilotinat, în urma
de documente. ce pot redeşteeta · unui simulacru de proces. în ia-
vindicte şi suspiciuni? Da, ras· nuarie 1957. Vina lui) Depozi-
punde fără echivoc autorul arti- tase, cu trei luni în urmă, o
colului, aducîndu-şi în sprijin o bombă în clădirea unui centru al
recentă şi zguduitoare carte apă­ EOF din Algeria. Nota bene!
rută la Paris (~nne Grinberg, Les Bomba nu numai ca nu a explo-
camps de la honte). Oa, trebuie dat, dar tribunalul a stabilit că
să nu uităm. insistă publicistul fusese reglată ca să nu facă nici
francez, că, încă din februarie o victimă. Pentru o tentativă de
1939, adică înainte de ocupaţia distrugere a unei clădiri nelocu-
germană, Franţa construise ,)a ite, două persoane. dintre care o
ea acasă" (la Gurs, Rivesaltes, evreică. ce trecuse prin suplie<iile
Le Recebedou, Rieucros. Arge- lagărelor de concentrare. au fost
les, Saint Cyprien. Agde) la~are şi ele condamnate la moarte.
de concentrare pentru străin ii in- Or, hiperprudenţa manualelor
dezirabili, sau că în februarie şcolare încearcă sa cureţe me-
1941, în zona neocupată. 47 OOO moria elevului francez de ..petele
persoane se înghesuiau in barăci negre" din trecutul tarii lui. Eve-
înconjurate de posturi de obser- nimentele sînt prezentate de
vaţie şi de sîrmă ghimpată, aşa parcă s-ar scanda necontenit din
incit un antifascist ~erman a pu- oof: „Interzis a se deschide lăzile
tut ·declara: fără discuţie că la de gunoii"
Dachau primeai mai multă bă­ Elevii fran cezi - continuă re-
taie, dar erai' mai bine cazat şi toric Serge Maury - trebuie să
mai bine hrănit. afle, sau să continue să ignore.
Francezii au traversat atunci o că Franţa de după război. demo-
perioadă teribilă: Gestapo era cratică şi republicană, a pus la
800/o francez , în unele oraşe apă­ pasivul ei zeci de nopţi ale Sfîn-
ruseră c,ozi în faţa biroului pen- tului Bartolomeu şi zeci de inchi-
tru denunţuri, guvernul era asal- ziţii? Da, trebuie să afle, răs­
tat de tineri francezi care se an- punde reputatul istoric Michel
gajau în Waffen SS. iar colabo,ra- Winock, în acelaşi număr al re-
rea economică cu ocupantul per- vistei. A-ţi cunoaşte trecutul co-
misese apariţia unor averi. din lectiv înseamnă, a accepta să-ţi
care unii trăiesc piriă astăzi, asumi lipsurile, să-ţi corectezi
afirmă în continuare ziaristul
francez.
greşelile, să faci dreptate celor
pedepsiţi pe nedrept. O' naţiune
Dar, continuă el, există şi voci care işi pierde memoria sau care
care susţin că acei ani negri tre- · se mulţumeşte cu istoricii ofi-
bule acoperiţi cu vălul dens al ciali, de curte. este ca un bărbat
ruşinii sau al pudorii. şi o femeie care nu îndrăznesc
Astăzi se califică uşor drept să-şi pri veascij în oglindă ridurile
„genocid" omorîrea a 30 per- şi cicatricele. A bon entendeur,
soane în Lituania sau a 100 în salut!
· Nagorno-Karabah. Atunci noi,
francezii - scrie Serge Maury - F.D.
•
73
 . •
RELIGIA GETO-DACILOR

ORIZONTAL: 1)Întemeietorul religiei şi

cel mai important zeu al geto-dacilor, pe
1 2 3 4 5 ·e 1 a 91011
care istoricii antici Strabon şi Herodot îl
atestează documentar ca trăind anterior ex-
pediţiilor lui Darius (cca. 550 i.e.n.) - Idem.
2) Cei ce se întorceau de la luptă „pe scut''.
- Slujitorii divinităţii , din rînd\JI cărora dacii
îşi alegeau deseori conducătorii (Deceneu,
Comosicus). 3) Monedă japoneză - Armă
~u care dacii îşi trimiteau săgeţile spre cerul
întunecat şi străbătut de fulgere, în credinţa
că astfel îl vor ajuta pe Gebeleizis. 4) Dese-
nul simbolic de pe un vas descoperit la ·
Bucureşti-Tei, carul de la Piatra Roşie sau
splendidul „Soare de piatră" din incinta sa-
cră a Sarmizegetusei, corelat cu absenţa
oricărui templu subteran au condus la emi-
terea ipotezei unei astfel de caracteristici a
religiei geto-dacilor (mase.) - Scriitor fran-
cez. 5) Monumente funerare de forma unor
movile conice de păniînt descoperite în nu-
măr mare pe teritoriul locuit de daci -
Camă! 6) Vechii gr~ci - Domnitor moldo-
vean (1634-1'653} . 7} Şină torsionată! - Tri- , xis, ipoteză pentru care pledează un singur
misul pămîntenilor în împărăţia lui Zamolxis element material: o scară venind din vale şi
(Gebeleizis). jertfă umană · aruncată în sul iţi ducînd la una din1re terasele Sarmizegetusej
la fiecare 5 ani (pi.). 8) Localitate în Ungaria - Seminţie (fig.). 6) Xenia Pîrlogea - Ruşi­
- Crai de la Răsărit - Siglă pentru „ lnter- nos la început - „Muntele... ", peştera în
national Exhibitions Sureau". 9) Titlu - care sălăş luia Zamolxis şi riul ce curgea la
• Aşezările dacice de la Sarmizegetusa sau poalele sale, numite de Strabon Kogaionon·
Costeşti, bogate în elemente privitoare la . (tem.). 7) Cu reluşă - Laurenţiu Lupan -
viaţa materi~lă ş i spirituală a strămoşilor Fost handbalist român. 8) Glosator al lui
noştri. 10) Dînsul - Istoric de origine gotă Vergiliu, care ne relatează că geto-dacii,
de la care aflăm despre· cultul geto-dacilor înainte de a pleca la război, obişnuiau să
pentru un zeu al războiului asemuit lui Ares , bea, ca pe un vin sfinţit, apă din Dunăre şi
sau Marte. 11) Altfel spus se dă în leagăn - să se jure că nu se vor întoarce la vetrele lor
Localitate bihoreană unde a fost descoperită decît după ce vor fi ucis pe duşmani - Bas-
o necropolă cu urme ale practicii incinera- ton la biliard. 9) Ocale (reg.) . - Stat în jude-
ţiei. ţul Galaţi socotit a fi vechea Piroboridava.
VERTICAL: 1)Zamolxis, Gebeleizis sau 10) ltel - Mici obiecte de cult utilizate în
Bendis, divinităţile la ca~e- se închinau dacii scopuri apotropaice. 11) Zeiţa Lunii, a pădu­
şi cărora le înălţau sanctuare - Mare preot rilor şi a farmecelor la romani, divinizată de
în timpul lui Burebista şi rege al statului dac geto-daci şi identificată cu numele Bendis
după moartea acestuia, amintit de Strabon - ·Păsările sacre ale egiptenilor.
pentru porunca sa de a distruge viţa de vie- Dicţi ona r: IEN, V/AN, IANS, ECS, TAR,
de ·pe întinsul Daciei. 2) Zeul războiului la IEB, REDL
greci, divinizat (după Vegetius), şi de daci,
moesi şi traci - Religia, componentă de Radu STOIANOV
bază a vieţii spirituale a geto-dacilor. 3)Ca- •
racter al religiei geto-dace, după părerea lui Soluţia
careului Argonauţii: IASON - MI-
Vasile Pârvan (Getica), istoric pentru care SIA - ESON - ABSIRT - PINDAR -
Zamolxis ar fi fost primul şi unicul zeu la TRIE - UN ~ RUGURI - N - CU - EA
care se închinau dacii. 4) Mioare - Astrul - E - I - AFI - NE - CSH - ISCA - C
nopţi i, divinizat de daci prin cultul zeiţei - PELION - ARME - LAERTES - AUR
Bendis - Dumnealor. 5) Lăcaşul lui Zamol- - AT :- OCUPAŢIE __: TAINA - URIAŞ.

74 I
 • •

Primul război mondial ae termlnaae, înfiinţării unei Instituţii puternice, cu posibi-

România făcea parte dintre naţiunile învin-
• gătoare, veehlle 'Idealuri naţlonare de unifi-
care a tuturor românilor rntr-o singură ţară,
se lnfăptulseră. După perioada de suferinţe
prin care a trecut populaţia: retragere, ocu-
palle, distrugeri datorate bombardamentelor
ş i uptefor, ţara reintra într-o perioadă de 11-
nl,te ş i siguranţă. Între sectoarele ce-.1 cău­
tau ne>I forme cfe expresie se aflau şi cele le-
gate de activităţi cultural-educative.
Ca atare, tn cercurile ştiinţifice u~lversl­
tare de la laşi şi Bucureşti , s-a lansat Ideea
lităţi deosebite nu doar in domeniul edito-
rial, ci fi în întregul complex de activităţi ,
respectiv tipografia şi llbrărllle.
Fostul rector al Unlversltăţll din Bucureşti,
Ion Athanaslu, a fost unul dintre cel ce a
Imaginat o astfel de Instituţie, reuflnd să
convingă conducerea guvernului Uberal de
atunci - guvern care incuraja orice Iniţia­
tivă românească -, asupra poalbllltătll lnfl-
lnţărl l unei astfel de societăţi fn slujba cultu-
rll româneşti.

'

•
•
1919: o iniţiativă a Partidului Naţional Liberal.
•
,,Cartea Românească''....
•
•
•
MARIUS RASIDESCU '
•
 Previziune... • descu. absolvent al . şcolilor La început, activitatea s-a
de specialitate de la Viena şi desfăşur<it în sediile proprii,
a Şcoli i de Comerţ din Bucu- respectiv ale unităţilor care
Trebuia găsită o modalitate reşti , era convins de avanta- fuzionaseră, fiind destul de
de unificare a mai multor . jele acestei fuziuni, devenind greoaie, avînd în vedere pozi-
unit ăţi mai mici existente, conducătorul tehnic al viitoa- • ţiile fiecăreia . De a~emen·ea.
pentru a crea bazele de ple- rai societăţ i. sedi_ul din Calea Moşilor (edi-
care pentru o astfel de socie- L ibrărie: Theodosie loaniţ i u , tura C. Sfetea), nu prezenta
tate anodină . Dificultatea a (1842-1918) cu sediul în str. un vad comercial satisfăcă­
constat în faptul că fiecare Şelari 12, condu să de Nico- tor. în plus Consiliul de Ad-
dintre aceste mici un i tăţi lae . loaniţiu , avînd librărie, ministraţie, organ care supra-
avea interesele ei, greu de · pap etă rie şi depqzit de hîrtie. veghea aqtivitatea de ansam-
abandonat; de asemenea, tre- Legătura de rudenie cu fami- blu, şi al cărui preşedinte a
, buia depăşit un sentiment de lia Rasidescu au determinat fost, în prima ·etapă, I. Atha-
neîncredere ce persista intre acceptarea fuzionării , Nicolae nasiu a încredinţat conduce-
parteneri. Fiecare dintre · l oan iţiu devenind de aseme- rea efectivă a societăţii lui C.
aceste mici unilăt i, îş i desfă­ nea condu cător tehnic al vii- Sfetea, ceea ce a nemulţumit
şura activitatea cu rezultate toarei· soci et ăţi. pe ceilal ţi mari acţionari, care
mai bune sau mai slabe, însă -lnfiinţarea societăţii „Car- s-au retras din activitate.
. Pentru îmbWlătăţirea con-
toate se mulţul'T)eau cu bene.: tea Românească " s-a realizat
ficiul mai modest, dar sigur. diţiilor comerclale, societatea
în, iulie 1919, prin redactarea
Intrarea într- o soci etate actului constitutiv ş i a statu- a hotărît să fuzioneze la 18
mare, s-ar fi făcut cu pierde- telor, precum şi autorizarea august 1919 cu societatea
rea controlului de mic pa- funcţi onării de către tribuna- anoni m ă Minerva, sporindu-şi
tron, vechii proprietari tran- 'lul sectorului Negru, sub nu- capitalul la 14 200 OOO lei şi
sformîndu-se în acţioriari , cu mărul 15620 din 30 iul~e transformînd clădi rea acestei
pos ibilităţ i mai reduse de de- societăţi din 8-dul Academiei
1919, Capitalul social era de
terminare a modu lui de des- 10 OOO OOO lei, reprezentînd 3- 5 (Zona dintre Cal. Victoriei
făşurare a activităţii : . şi str. Academiei), în sediul
em i s i une~ întîi ?e acfiuni, fie-
Din partea Partidului Naţio­ care acţi u ne. 1n va oare de central al societăţii şi sediul
nal Liberal s-a mai pus o 500 lei, fiind subscrisă de: principal al activităţii comer-
· cond i ţi e anume ca ea să fie Banca Românească . care a ciale de librărie, papetărie,
constituită numai din unităţi cu,mpărat fondul editurii C. rechizite, aparatură didactică
româneşti. Guvernul i-a pro- şi de laborator.
Sfetea la valoarea de
mis participarea Bănci i" Ao- 3 368 OOO lei şi a adus un Din motive de sănătate, C.
i:năneşti, pe care Partidul Na- aport în numerar de 783 500 Sfetea s-a retras din condu-
ţional Liberal era în măsură lei; familia Rasidescu, prin cerea tehnică, aceasta fiind
să o determine să contribuie valoarea . tipografiei şi mate- încredinţată celor dpi direc-
la pornirea activităţii. Unită­ rialelor . în valoare d e tori generali: C. Rasidescu şi
ţile particulare care, în final, 3 OOO OOO lei; familia loaniţiu , N. loaniţiu.
au acceptat să fuzioneze. au prin l i brărie şi fondul de
fost: marfă , în valoare de 715 OOO
Editură: C. Sfetea, cu se~ lei; Banca Ag ricolă, în va-
diul în Bucureşti , Calea Moşi­ loare de 783 500 lei. ...şi spirit comercial
lor 62, care avea în- afară de Ceilalţi acţionari erau: Cre- .
editură, o librărie şi o mică ti- ·ditul Tehnic, Gh. Ad'aniescu,. Activitatea· comercială s-a
pografie şi .·litografie. Localul Gh. Bagdat, Ion Al. Brătes­ redresat datorită · unui bun
mai există ş i în prezent, afl în- cu-Voineşti , C.G. Caciaşa, G. va'd comercial, precum şi fap-
du-se în spatele bisericii Sf. Dobrovici, A: loachimescu, tului că acesta se găsea în
Gheorghe Nou. Proprietarul, C. Sfetea, C. Teodorescu, imediata apropiere a Univer-
Co nsta nt in Sfe t ea aportul subscris deci însu- sităţii. în scurt timp, s-a făcut
(1864-1924) a fost un om cu. mînd valoarea de 1 350 .OOO simţită necesitatea unui sediu
o mare putere de muncă , un lei. modernizat pentru activitatea
bun organizator tare, în ulti- Activitatea s0cietăţii era atelierelor societăţii şi ·astfet
mul timp (anterior formării precizată în ·statute şi se fă­ în 27 aprilie 1920, după ce
editurii), dăduse o mare ex- cea în următoarele domenii: s-a decis sporirea capitalului
tindere activităţii de editură. toate lucrările privind '5crie- la valoarea de 23 300 OOO lei,
Tipografia. Ion St. Rasi- rea, tipărirea şi vînzarea căr­ printr-o nouă emisiune de
descu (1865-1'916), cu sediul ţilor cu scop didactic, ştiinţi - acţiun i, s-a început construi-
în str. Doamnei 14-16, con- } fie, artă, literatură· şi toate lu- rea clădi rii din şos. Bona-
dusă după moartea acestuia, c rările de grafică; activitatea parte 58-60. existentă şi în
de fiul său Carol Aasidescu de librărie, vînzarea cărţi lor, prezent, care s-a inaugurat în
(1892-1956). era una din cele rechizite şcolare, produse de 1922.
mai mari tipografii din ţară, papetărie, furnituri pentru bi- Inaugurarea s-a făcut în-
cu atelier de zeţărie, zinco- rouri, laboratoare şi şcoli ; fa- tr-un cadru festiv, cu o slujbă
grafie, litografie, maşini de ti- bricarea şi desfacerea produ· religioasă, la care a participat
par. legătorie etc. Carol Rasi- selor, diverse, şi primul ministru al gu11ernu-.

76

• „.

lui liberal, 1.1.C. Brătianu.
sprijinitorCJI moral al societă­
ţii „Cartea Românească".
Societatea s-a dezvo)tat în
continuare, mărindu-se capi-
"talul la 46 600 OOO lei în 1923
şi apoi la 100 OOO OOO lei în
1928; ea a achiziţionat clădi­
rea din str. Matei Milîo 11,
care corespunde pînă în str.
Sărindar, în interiorul căreia
se găsea sala de teatru închi-
riată de doamna ~ar ia Filotti
(actu~lul Teatru Mic). S-au
înfiinţat sucursale în oraşele
din provincie, cea mai impor-
tantă fiind cea de la Cluj.
Sediul din Calea Moşilor a
devenit depozit central şi
centru de vînzare „en-gros".
Sediul central din str. Acade-
miei a fost supus unor modi-
ficări constructive succesive,
luînd forma finală în 1937.
Cu ocazia repetatelor emi-.
siuni de acţiuni, Banca Ro-
mânească a devenit cel mai
mare acţionar, depăşind S0°/o
din numărul total de acţiuni ;
era r~prezentată în Consiliul
de Admin istraţie de un ,,Ad-
ministrator delegat", în per-
soana d-lui Dobrovici G. ,
pînă în 1947. Preşedintele
Consiliului de Administraţie a
fost numit acad. profesor I.
Simionescu , care a deţinut
această funcţie pînă la moar-
tea sa. Emblema. societăţii
„Cartea Româneasc ă" era
Grifonul, cu o labă pe un
dreptunghi cu iniţialele C.R.
şi · încadrat în diferite forme,
în funcţie de utilizarea sa
într-un domeniu de activitate.
Un dar
culturii româneşti
Unul din scopurile înfiinţă­
rii societăţii „Cartea Româ-
nească" fiind ·editura, aceasta
s-a pus la început în slujba
ridicării nivelului cultural al
poporului, prin stimularea
autorilor români şi realizarea
de cărţi de calitate şi la pre-
ţuri accesibile. Acestea au
fost cele mai importante prin-
cipii directoare, apărute chiar
de la înfiinţare. s-au editat
materi ale pentru biblioteci
ieftine sau de colecţii. Astfel
sub conducerea acad. prof. I.
'
•
' I
" •
Macheta cl4dirii editurii inaugurat§ în anul 1937
În p. 75: 1922. lnaugutarea unui nou edificiu a~edlturli ..Cartea Româneascll':
în ·pri mul rind, 1.1.C. Brâtlanu ( x)
Simionescu apăreau în mi-
lioane de exemplare colecţi­
ile: „Cunoştinţe folositoare",
„Bi bi ioteca sătească ", ·„Bi-
blioteca agricolă", „Calenda-
rul gospodarilor" ~au „Pagini
alese din scriitorii români".
O atenţie deosebită s-a
acordat lucrărilor speciale
pentru bibliofili, cum au fost
colecţiile de stampe, colecţi­
ile de reproduceri după ta-
blourile celebre, culegeri de
povestiri şi versuri ale autori-
lor român i, prezentate în
condiţii de calitate deosebită
sau în ediţii speciale.
Operele· ştiinţifice ale auto-
ri lor români , realizate la
„Ca rtea Românească ", în
condiţii la fel de îngrijite, au
fost lucrările Or. ,Juvara, Dr.
Marinescu, Gh. Netta, V. Slă-
vescu etc. • traţ ie, etajele. VI şi VI I func-
Act iv it atea comercială,
avea la bază comerţul de li-
brărie, desfăşurat în sediul
central şi în sucur-salele din.
Bucureşti şi din ţară. Sediul
central avea amenajat la par-
ter Şi subsol standuri de cărţi
pentru diferite pomenii, cu
un mod de prezentare mo-
dern şi un personal foarte
bine selectat. To.t la parter se
găsea raionul de rechizite
şco lare. Cărţile şcolare ex-
puse şi vîndute la etajul I
erau găsite de elevi în tot
timpul anului, cu precădere
înaintea începutului de an
şcolar, realizarea acestor ma-
•
!
'
•
n(Jale constituind, pentru ti-
pografie, petioada de vîrf de
activitate în timpul verii. Co-
merţul cu produse de papetă­
rie şi cartonaje oc;upa etajul
li al sediului. împărţit şi cu
un sector de jucării , mult
apreciat de cei mici în pe-
ri oada premergătoare Crăciu­
nului, atunci cînd se organiza
şi un „M oş Crăciun", în vi-
trina de pe bulevard. Apărea
astfel tend inţa de dezvoltare
spre un gen de magazin Uni-
versal. La etajul 111 se vin-
deau articole sportive. desti-
nate şcolilor, aparate spor-
tive, biciclete. motociclete,
echipament de sport nautic,
etc.; etajul V era destinat
aparatajulu i medical, celui
chimic şi produselor chimice.
Etajul IV era pentru adminis-
ţionau ca depozite.
Două ascensoare de mare
capacitate asigurau accesul
rapid al publicului la orice
raion. Acest spaţiu al ascen-
soarelor a constituit de fapt,
!,călcîiu l lui Achile" al clădirii.
ln anul 1944, la unul din
bombardamentele aeriene, o
bombă incendiară de mare
calibru a pătruns prin coşul
liber al ascensoarelor, pînă la
subsolul clădirii, incendiind
depozitul şi cărţile ·expuse.
Tot la subsol, era amenajat şi
un adăpost antiaerian. plin la
acel moment cu populaţia
care a fost su rprinsă de
77
 alarma aeriană, în acea zonă
a oraşului. Timpul necesar
evacuării persoanelor a făcut
ca focul să se extindă în aşa
măsură, încit n-a mai putut fi „
stins. După cîteva zile, sub
, acţiunea căldurii , elementele
-de rezistenţă ale clădirii ·au
cedat. întreaga , co nstrucţie
prăbuşindu-se, . formînd un
morma(l de jăratec.
· Sediul societăţii s-a mutat
în clădirea d in Calea Moşilor,
Iar pentru activitatea de libră­
rie s-a închiriat un local în
clădirea Cercului Militar. cu
intrarea de pe bulevard.
Industria grafică şi anexele
funcţionau în şoseaua Bona-
parte 60, o clădire cu subsol,
parter, două etaje şi man-
sardă. La subsol era depozi-
tul de hîrtie şi produse de ce-
luloză . Acestea proveneau la
int'ervale regulate de la fa-
brica de hîrtie din Buşteni. La
parter, erau instalate maşinile
de tipărit de diverse tipuri,
pîl]ă la cele mai moderne.
Aici se realiza tipărirea cărţi­
lor obişnuite, volumele pen-
tru ediţii speciale, imprimări
în culori, b'ilete de tramvai şi;
în ultima perioadă
'
(1945->1947), ban·cnote. Etajul
I, ·era ocupat de zeţărie, ma-
şini de cules, atelierul foto-
grafic, zincogmfia. La etajul
li, funcţiona atelierul de legă­
torie şi papetărie.
Mai existau ateliere de
confecţionat ace cu gămălie,
de mecanică fină şi ateliere
de întreţinere. Pentru alimen-
tare · cu energie electrică se
instalase un motor Diesel
l.ent de 300 C.P., ce funcţiona
numai în perioada de restric-
ţie de energie de la reţe11ua
orăşenească. în acest sediu,
activau circa 700 salariaţi , cu
un program de la 8-12 ş;
14- 18. Masa de prînz se pu-
tea servi la o cantină din in-
cinta atelierelor.
î.n timpul războiu lui , în mai
1944, atelierele au fost lovite
de un pachet compact de
bombe. incendiare, 200 la nu-
măr, care au· ' pătruns pînă la
etajul I, ,distrugînd materia-
lele şi mobilierul. La etajul I
căldura a topit întreaga canti-
tate de litere, formind pe po-
dea un strat gros de compo-
ziţie, care după răcire a tre-
buit să fie spart. ·Te>ate maşi­
nile de · 1a parter au scăpat
neavariate.
Deşi afe.otatăserios de pa-
gu bete pricinuite de război,
s·ocietatea „ Cartea Româ-
nească~' a reuşit să se mai
menţină ca structură organi-
zatorică şi funcţională timp
de. cîţiva ani. ·
ln 1947, sistemul ban·car a
fost preluat de către stat.
Fosta Bancă Românească a
desemnat un nou administra-
tor' delegat, care în virtutea
deţinerii majorităţi i acţiunilor,
a destituit întreaga condu-
cere. S-a trecut apoi la prelu-
area . acţiunilor . rămase la per-
soanele particulare, prin „lă­
murirea" acestora, că trebuie
să le doneze P.C.R.-ului. Prin
•
preluarea tuturor acţiunilor, '
societatea anonimă „ Cartea
Românească' 1 şi-a încetat ac-.
tivitatea, nu conform statute- -
lor, ci printr-o situaţie de
forţa majorâ. Dup ă 28 de ani
de existenţă, numele acestei
societăţi trecea în' istoria edi-
turilor, a tipografiilor şi libră­
riilor româneşti , ca o socie-
tate care şi-a îndeplinit cu
cinste, misiunea culturală. •

•
.'
•
SPIONAJ SAU
• t
Aline, contesă de Romanones şi autoarea
unor cărţi de spionaj, a lucrat în timpul celui
de al doilea război mondial pentru OSS -
precursoarea · actualei CIA - la Madrid.
Prima carte pe care a publ.i cat-o contesa, în
1987, reconstituia, potrivit spuselor ei, acti-
vitatea din acea perioadă . Recent, o revistă
de modă, Women 's Wear Daily, a acuzat-o
că aproape nimic din ceea ce a scris nu este
adevărat. Principala dova<1ă: un dosar, deve-
nit de cu rînd accesibil la Arhivele Naţionale
din Washington, care conţine rapoartele tri-
mise de Aline Griffith (aşa -se numea pe
atunci) din Madrid. în .carte, numele de cod
al spioanei era Tiger. în dosar, el este
B"utch.
Perfect adevărat, r~plioa doamna contesă: -
am avut mai • multe nume de cod Ş i cel de
Tiger ·a fost preferat de editor. Ea mai recu-
noaşte şi că i n iţial manuscrisul i-a fost refu-
zat de editor ca fiind prea plicticos, motiva-
' ţie suficientă pentru a-l reface. Dar susţine
că neconcordanţa drntre dosar - unde r:iu
apar decît rapoarte de· rutină privind viaţa
•
•
78 '
' .
FICŢIUNE?
•
• •
dusă la Madrid şi zvonuri despre agenţii ·
germani - şi carte nu este serpnificativă,
mal ales că nu a citit încă dosarul şi nu şt ie
dacă rapoartele sînt într-adevăr cele trimise
de ea. Şi apoi „anumite lucruri trebuia să le
ţin secrete". Precum eliminarea unui spion
cu ajutorul wnui pistol Beretta, unul dintre
episoâaele în care abundă cartea.
Prietenii contesei consideră că ea este
vi9tima unei conspiraţii puse la cal~ de foştii
colegi, supăraţi că memoriile lor au fost res-
pinse de editori. Dar chiar ş i cei mai înfocaţi
suporteri recunosc faptul. că nu toate lucru-
rile descrise ·în carte s-au petrecut în reali-
tate. După cum spune Ray Cfine - fost di-
rector adjunct la CIA, citat de revista Ne_w-
sweek - „ceea ee a încercat ea a fost să
pună într-o' lumin ă cit mai favorabilă OSS".
Procedeu general răspînd i t, susţin'e El iza-
beth Bancroft, directoare la National lntelli-
gence Book Center; „orice relatare 'a unui ·
transfug îţi dă impresia că soarta întregului
KGB a depins de el". ·'
D.M.
•
 • •
• ...
, •
•
„
mr -
"t •
,
•,
e·:
.,,~

n„f ' !I ,„.

P'.'
.J n-· ,,
rr w
1~111

., ''lf ''
•••• •• rr •

Jr-- n
:1- „:
-IT
;1 t f_
I I

''.,
t'f,.:....."1f
~
t

'' ~.t

.
,,
li'
•

lf •• fJ
•

-i1 "
 •
•
De origine fino-ugrica, estii şi teutonă, şi la cele ce aveau să Dic t ionnair e U niversa l du
sau estonienii - cărora cei vect'li vil'lă ·- universitatea a · rămas XIX-flrrie siflcle, voi. VII).
le spuneau ostiones, aesthieri, • deschisă şi pentru fiii de ţărani Iar despre ţară ca atare, Esto-
istes sau aistones - apar pentru autohtoni, clasă mai puţin împi- nia, şi locuitorii ei, Encyclopae-
prima oară mentionati de Tacitus lată de baronii germani. decit în dia Britannica (voi. VIII), ediţia
(55-120) în Germania, (o mono- epoca teutonă. Această „eră sue- anului 1898, nota: „Clima este
grafie geografică şi etnografică a deză" avea să ia sfîrşit .odată cu severă. cu ierni lungi şi furtuni
triburilor germane). care îi pre- primul război nordic. · frecvente. Provincia este impăr­
zintă ca trăind sub un regim pa-• în anul 17til, Estonia a trecut lită din punct de vedere adminis-
triarhal, apoi, în secolul XI, de din stăpinirea lui .Carol XII al Su- trativ în şase districte (Reval,
Adam din Bremen, pentru ca in ediei în cea a lui Petru cel Maie Wesenberg, Weissenstein, Hap-
veacurile următoare, XII şi XIII, al A usiei. Petru a construit in • sal, Leal, Kundra), iar oraşul Re-
numele lor să devlnă 'apr'oape fa- zonă una dintre cele mai mari vat este sediul guvşrnuh.:ii oficial.
miliar pen tru triburi războinice, baze ale flotei ruse din Baltica, Biserica naţională este lutherană.
ce organizau expediţii piratereşti după ce, cu numai şapte ani în Ţara este divizată in opt dioceze,
în zone locuite de· vecinii lor urmă, înălţase, Sankt-Petersbur- centrul lor aflindu-se în consisto-
scandinavi 1. gul, ce avea să ecfipseze R'evelul. riul de ICI Revat.
în jurul anului 1080, estonienii rn urma războiului nordic, cind în 1875' existau 578 şcoli, în
au fost supuşi de regele Dane- Rusia, Polonia şi Danemarca ce care învăţau 18 952 băieţ i şi
marcei Knud li den Hellige („cel s-au opus hegemoniei Suediei 16 227 fete, cu alte cuvinte 92
sfînt"), care a invadat Ft!giunea (1710-1721). la 30 august 1721, elevi la fi~cate 1 OOO locuitori.
cu o flotă formată din 760 de prin tratatul de la Nystadt, Esto- înalta educaţie desfăşurată sub
vase. Această cucerire a Estoniei nia a intrat oficial sub sceptrul influenta nobilimii şi a clerului a
de către danezi a fost încheiată ţarului rus. Devastată şi depopu- făcut ca cea mai mare parte a
de regele Waldemar li Sejr („Vic- lată de războaie, ţara a fost total populaţiei să fie 'fidelă tradiţiilor
toriosul"), cel care, cu binecuvin- absorbită de imperiul ţarist. germane. Lfl o populaţ i e de
tarea papei, a intreprins o' altă ' Cind ţăranii din nordul ţării 323 961 persoane i n 1870, circa
mare cruciad ă pe coasta r:nerl- .s-au răsculat împotriva baronilor o treisprezecime -este de rasă
dlonal ă a Golfului Finic, constru- germani, in primăvara şi vara germană, aşa inci t provincia
ind acolo, in 1219, o fortăreaţă: anului 1858 \aşa-numitu l „război 'poate fi pe scurt caracterizată ca
Revelul, viitoarea ·capitală a Esto- de pe Mahtra ', căruia cunoscutul o ţară eminamente estonă, cu o
niei, Tallinn, ş i important comp- scriitor estonian E. Vilde i-Jl con- aristocraţie teutonă şi un guvern
toar al negustorilor germani ai sacrat mai ţîrziu , in 1902, o trilo- rus".
Hansei. · gie), două companii ţariste au Ţarul Alexandru III
în 1347 însă, Waldemar IV At- fost trimise împotriva lor. înăbu- (1881-1894) şi guvernatorul Şa­
terdag (1340-1375) a cedat Esto- şind mişcarea • hovski au instituit o legislaţie fa-
nia cavalerilor teutoni, prin trata- Ţari i ruşi Alexandru vorabilă limbii, culturii şi institu-
tul de la Marienburg, ţara rămi­ (1801-1825) şi Al exandru li ţiilor ruseşti. De atunci politica
nind în stăpînirea acestora pină (1855-1881) s-au manifestat des- de rusificare s-a aplicat metodic,
la mijlocul veacului XVI, cînd va tul de favorabil Estoniei. asistînd . cu sprijinul baronilor baltici. a
fi cucerită de suedezii regelui la rena~terea spiritului naţional căror putere era atit .d e mare, in-
•
Erik XI V -(1560-1568), pentru 9a. al tării, fără a-i pune obstacole. cit, în anii din ajunul primului
prin pacea de la ,Oliva, din mai În 1857, J.W. Jannsen fonda pri- război mondial, 200 familii ger-
1660, intre Suedia, de o parte, Ş'i mul ziar estonian: în .1868. avea mane posedau, singure, 60-70%
Polonia, Austria şi Brandenburg. loc la Tartu primul festival al cîn- din pămint, ceea ce avea să
de alta, prima să primească Es- teculul naţional; în 1878, Carl oblige peste 500 OOO estonieni să
tonia, .insula Oesel şi o mare Robert Jakobson lansa periodi- se expatrieze în Siberia, Caucaz.
parte din Letonia. Suedezii aveau cul Sakala, ce îşi propunea să Austra lia şi America de Nord.
să aducă în Estonia lutheranis- lupte pentru egalitatea în drep- Această politică dusă de ţarii
mul. în 1632. regele Gustav li turi intre germani şi estonieni; ruşi va p rovoca o dură replică
Adolf a creat la Dorpat (Tartu) intre 1857 şi 1861, F.Kreutzwald estoniana, reşpectiv opoziţia in-
celebra universitate de aici, pen- compunea epopeea K,,alevi PoiJg telectualilor grupaţi în mişcarea
tru a instala la porţile „barbariei (Fiul lui Katev), ·asemănătoare cu „Tînăra Estonie", fondată de
orientale" , cum a afirmat el, „un · kalevala finlandezilor. Jaan Teemant, care chema po-
. -
templu al gîndirii lutherane".
ln „era suedeza" - pe. care,
lată
nienii
cum
din
erau
punct
prezentali
de vedere
esto-
etno-
porul la arme pentru autonomia
tării. încuraj at de aristocraţia
într-o oarecare măsură, legenda grafic: „Estonienii - scrie un că­ germană, ce servea cu· multă fi-
·a aureolat-o raportînd-o, evident, lător din veacul XIX - sînt în ~e­ delitate instituţia imperială ru-
la perioadele anterioare, daneză neral de înălţime medie, dar bine sească, ţarul a introdus Jegea
legaţi; fata lor este l ştă, ochii de marţială, care a favorizat repre-
un bleu gri. privirea întunecată, siunea brutală, singeroasă a miş­
----- '
' Desigur că . după eliber11~ea lor
părul blond roşcat. Sînt de tim-
puriu obişnuiţi să suQorte obo-
cării „Tînăra Estonie" . Jaan Tee-
mant a fost condamnat la moarte
de sub domlna1ia sovietică, istoricii seala şi privaţiunile. în ce pri-
celor trei lări baltice' Jşi vor elabora in contumacie.
propria istorie, o vor supune unor veşte 'calităţile morale, au bune La izbucnirea primului război
analize noi şi complete, beneficiind moravuri şi o viată de fami lie mondial, în 1914, estonienii, con-
eventual de revelaţi i documentare ta aşezată. Costumul lor constă siderîndu-i pe germani duşmani
care noi nu am avut acces. ~enţio­ dintr-o redingotă mare, din stofă ereditari, au trecut de partea Ru-
năm. de asemenea, că în întocmirea de lină, de culoare maro sau gri siei, căreia i-au asigurat peste
acestui arllcol ne-am izbit de penuria închis, pe care şi-o confecţio­ 200 OOO combatanţi. Pe fondul
·surselor documentare - de altfel şi neazâ singuri. Peste aceasta trec . revoluţiei ruse din februarie
acelea contradictorii - fapt explicabil
însă, tema nemafllnd prezentă pină centura de rigoare. Femeile 1917. Estonia s-a ridicat la luptă. ·
acum in istoriografia română. poartă dceleaşi veşminte, iar vara La 12 aprilie, ţara s-a declarat
numai o cămaşă, încinsă cu o stat autonom. Alegerile pentru
ln p. 79: Imagine din Ta/lino, cu ar- centură. ŞI bărbaţii şi femeile iu- Dieta naţională ·- numită „Maa-
hitectura lui specifică. besc dansul şi cîntecul (Grand paev" - s-au încheiat prin con-
•

80 •
 •
•

stituirea unui guvern provizoriu,
condus de Constantin Pats (iu-
lie-octombrie 1917). După Revo-
luţi a din octombrie, cînd bolşevi­
cii au pus stăpînire pe conduce-
rea Rusi~i. Dieta estoniană a de-
cis secesiunea. Era 28 noiembrie
1917.
Imediat guvernul bolşevic rus
a suprimat autonomia ţării, a in-
stituit în Estonia un guveri:i co-
munist. la 8 decembrie, condus
de Jaan A nvelt (1884-1937), i-a
expropriat pe marii baroni' baltici
şi a trimis o a rmată în scop puni-
tiv. Pe de altă parte însă, pe teri-
toriul Rusiei înaintau trupele ger-
mane. Anvelt a fost. obligat să
părăsească ţara, iar la 24 februa-
rie 1918, Dieta a proclamat-Esto-
nia „republică democratică inde-
pendentă ş i neutră". A doua zi,
germanii au intrat în Tallinn. Gu-
vernul a fost suspendat.
Prin tratatul de pace de la
Brest-Litovsk, din martie 1918,
respect iv printr-un protocol sem-
nat la Berlin, la 27 august acel
an, ţările baltice treceau de sub
suzeranitatea rusă sub cea ger-
mană. Dar prăbuşirea Reichului,
la 11 noiembrie 1918, a făcut ca
independenţa Estoniei să devină
o realitate. Sovietele însă au re-
fuzat să o confirme. · rare cu celelalte două republici
La 28 noiembrie 1918, arm'ata
roşie a invadat Estonia. Sprijinite
de ţări . ca Anglia şi, mai ales,
Finlanda. corpurile libere esto-
niene a\/ reuşit să elibereze ţara
de .ruşi, în februarie 1919, apoj
de trupele germane ale lui von
der Goltz, in iunie acelaşi an. La
2 februarie 1920, tratatul de la
Tartu punea capăt oficial răz­
boiului cu Sovietele, care renun-
ţau la orice suzeranitate asupra
Estoniei, iar la 26 ia.nuarie, Con-
siliul Suprem Aliat r.ecunoştea de
fure Estonia.
Aleasă în aprilie 1919 şi avin-
du-1 ca preşedinte pe August
Rei, Adunarea Constituantă esto-
niană a votat. la 15 iunie 1920, o
constituţie de tip parlamentar, ce
acorda puterea leg islativă pentru
trei ani unei camere unice (Rilgi-
kogu), aleasă prin vot universal
direct şi formată din 100 membri.
Puterea executivă aparţinea şe­
fului statului şi Consiliului de .Mi-
niştri, amindol răspunzători în
faţa Parlamentului.
• iar a doua fi. 17 iunie, trupele
Pîn ă în anul 1933, cînd s-a in-
stala't un regim dictatorial şi
toate partidele au fost suprimjlte,
la conducerea ţării s-au succedat
zece guverne de coaliţie. ·în prin-
cipal, ele şi-au propuş să restabi-
lească echilibrul economic, să
rezolve problema agrară. prin li-
chidarea marii proprietăţi fun-
ciare germane, să se opună co-
munismului (în 1924 partidul co-
. m,unist, creat în 1920, a fost di-
zolvat), Iar în exterior, ele au tre-
buit să facă fată di ficultăţilor da-
torate poziţie i Estoniei intre Oc-
cident şi Uniunea Sovietică. Pre-
ocupată să reziste presiunilor ru~
seşti, ţara aderase la Liga Naţiu­
nilor, în septembrie 1922, sem-
nind însă şi un pact de neagre-
siune cu U.R.S.S., în martie
1932, convenţiile pentru definirea
agresorului, din 3-5 iulie 1933
(Londra) ş i un acord de .colabo-
baltice, în septembrie 1934. . şi
alte două pacte de neagresiune
cu Letonia ~i cu Germania (7 iu-
nie 1939). Intre cele două răz­
boaie mondiale, România a între-
ţinut relaţii diplomatice cu statul
estonian, relaţi i pe care le-a re-
luat i n august 1990.
Ani i Estoniei independente
erau însă . număraţi. ln august
1939, ţara a suportat contralovJ-
tura pactului Ribbentrop-Molo-
tov, al cărui protocol adiţional
secret plasa Estonia în orbita so-
vietică. La 28 septembrie 1939,
ruşii au impus micului stat esto-
nian un tratat de asistentă reci-
procă ce reînvia pactul din 1932,
dar comporta şi concesiunea că-
tre U.R.S.S. a bazelor navale de
la Hiuma (Dago), Sarema ş i Pal·
diski.
La jumătatea lunii Iunie 1940,
un ultimatum sovietic eerea
„aplicarea cinstită" a tratatului
din septembr~e anul precedent,
sovietice ocupau ţara. Pe 19 iu-
nie un membru al Biroului Politic
al C.C. a·I P.C.U.S., Andrei A.
Jdanov, se instala la Tallinn pen-
tru a organiza guvernul sovietic
al republicii Estonia. iar la 21 iu-
nie. 1940 lua conducerea Johan-
nes Vares (1890-1946). Exact o
lună mai tirziu, Parlamentul uni-
cameral, format numai• din parti-
zani ai regimului comunist, vota
în unanimitate reunirea Estoniei
cu U.R.S.S., pentru ca, la 6 au-
gust 1940, această decizie să de-
vină efectivă. Fruntaşii vechiului
regim, Pats ş i Laidoner, au fost
arestaţi. în ajunul invaziei Esto·
niei de către germani (armata
feldmareşalulu i von Leeb), în
mai-iunie 1941, opoziţi a a fost li-
chidată prin deportări masive.
La 28 august 1941, Tallinnul,
deşi apărat de trupele sovietice,
a căzut in miinile Wehrmachtu-
lui. Trei an i a durat ocupa.ţia ger-
mană , d4pă care unităţile sovie·
tice au reuşit să recucerească
Estonia. Ele ao intrat· în Tallinn, '
la 22 septembrie 1944.
Atunci, i n septembrie 1944, Es-
tonia devenea a 15-a republică a
U.R.S.S. Minorităţile germană şi
suedeză aveau să fie eliminate,
membrii lor fi ind transportaţi în
tă.rile lor de origine de către pu-
terea sovietică. Oe fapt, seculara
problemă a minorităţii germane ii
preocupase şi pe Hitler care, în
octombrie 1939, hotărîse, cu •
acordul sovieticilor, repatrierea
germanilor în Reich.
Pentru Estonia începeau cel
peste 50 de ani de domi naţie so-
vietică. •

- - ___._. ___ --·--·--·------1&.A-------ll---- - - ·

I = EFICIENŢA = REUŞITA
PUBLICITATE I ,

I Nu ocoliţi poslbilitetea de a vă adresa celor mai largi categorii de cititorii

Oferta dv. poate interesa chiar pe cititorul acestor · rîndţiri.
I
I Adresaţi.:vă' cu încrddere tui prin ' intermediul paginilor noastre. I
Magazin istoric vă stă la dispoziţie pentru a vă prezenta cu produsele dv., cu ini-
i ţiat!vele şi ofertele dv., cu semnificative pagini . din cronica ascensiunii dv. în afa- 1
I ceri.
PubUcitafea în Magazin istoric vă oferă o şansă , de a vă întîlni 'cu istoria!
I
1· - ~ ....I
81
 .•
Cronicii măruntă
• Tudor Vianu despre expoziţia
de pictură' şi 1culpturi a tul Ion
' V111tu. deachlli . te 5ela Dalln:
„De la Medrea fi Demlan, Ardea-
lul nu ne-a tri mis darul unei arte
mal ,.<fucitoere, tn cwe fori- fi
dellcat•te• peeetluleac un pact
unic. Artist la lnceputurll• i ele, dl.
I. Vl•lu se gkeşte tn zodia unor
fericite ligl<(ulnţe".
• Şi tot 11 Sale Dallea, la 8 fe-
bruarie, ae deachlde expoziţie de
olcturi, gravuri fi desen a grupu-
iut MCMXUI, lonnat din V•lle
• Oobrlan, Eugen Origuteacu. Şte­
fan HabllnlChl, G. Tomulu fi Al.
llpol• ·
e ln şedinta Socletătll român•
de llngvlattci (preztdati de prof.
Al. Rosetti, secretarul IOCletiţll).
I. Coteanu prezintă comunic.rea /
Prima lista a numelor româneşti
de plante.
e Legaţia Aomin'let din Ankara
oieri o reprezentaţie de g,11 cu
un film romineac documentar,
rullzat de Mlnlaterul Propagandei
.i conMcrat opiraţlllo< ermalel
noastre in 811•1bla, Bucovina fi
tn Crimeea.
• La „Universitatea Radio". rn
cadrul clclutul începuturile statu-
lui românesc. alnt prezentate con-
lenntele: ton Lupaş - Volevoda·
tete transilvănene; N. Bineacu -
„ lnceputurl politice româneşti la
Dunăre şi Mare; Conat. C. Glu-
rttcu' - lnt emeierea Munteniei;
Victor Papaco1te1 - lntemeierea
Moldovei
fir ln cadrul UnlYeraltiţll U-
befa, conferenţiază fn acaaati
luni: l.M. Sadoveanu, despre Go-
tjc; Alice Volneacu - Umanismul:
1\Jdor Vlanu - Barocul şi Clasi-
cul; M. Raite - Definiţia· omului;
Alex. Mereu - Omul Renaşterii.
• La 7 febru arie. prof. I. Ralner
deschide, ln amfiteatrul „ Spiru
HaretM el Faeultltll de Ştllnlt din
c.pillll'- un cura pentru totl atu- ,
'Ţ itluri precum Lupte Tn verş unate Tn sectorul de la est de
Harkov; La Londra se aşteaptă capitularea Singaporelu;;
Viz;fa mareşalului G·oering la Roma; Statele Unite au sechestrat
opt vase franceze; Roosevelt a cerut modificarea legH neutralită­
ţii; Uzinele „ VoroşUov" d;n Leningrad bombardate d;n nou de ar~
tileria germană; Cum s-a desfăşurat lupta aero-navală din Cana-
lul MTnecii; Lovitură de stat Tn Uruguay, întîlnite zilnic, alături de
altele şi altele de aceeaşi factură, în presa b ucureştea nă din
urmă cu cinci decenii, evidenţiază faptul că, şi în februarie 1942,
de.sfăşurarea războiului mondial pe cele· trei fronturi - solfetic,
african şi din Pacific - se afl ă în atenţia publicaţiilo r vremii1.
Dintre evenimentele interne, consemnăm vizita pf3 care. la 11 şi
12 februarie 1942, mareşalu l Antonescu o efectuează la Cartierul
general al lui Hitler. După cum menţionează comunicat~ le date
publicităţii, d iscuţiîle au vizat colaborarea militară româno-ger- .
mană şi situaţia de pe· frontul din răsărit. Mareşalul Antonescu
mai are în trevederi cu von Ribbentrop, Goering şi Keitel. Tot în
această vizită, conducătorul statului român primeşte din partea
Fuhrerului Ordinul „Vulturuf german de aur", in gradul de mare
cavaler. ·
Comentind desfăşurarea conflagraţiei, presa sublin i~ă faptul
că, pe plan intern, se impun noi şi noi măsuri de austeritate, pen-
tru economisirea tuturor resurselor în vederea aprovizionării
frontului. „Evenimentele, aşa cum se desfăşoară - scrie Univer-
sul din 4 februarie - nu lasă să se întrevadă o apropiată în-
cheiere a războiului. Dimpotrivă, şi cum de altfel rezultă şi din. re-.
centele declaraţ i uni ale diferiţilor oameni care conduc popoarele
în luptă, este probabil că luptele vor continua şi nimeni nu poate
prevede cînd va ven i ziua păcii. .
M uncă, economie, ţinută morală şi mai puţină forfoteală pe
străzi şi în localurile de petrecere", conchide ziarul citat.
Dintre evenimentele militare de pe cîmpurile de luptă, reţine
atenţia presei, Jn mod deosebit, cucerirea Singaporelui de către
japonezi, la 15 februarie (Magazin istoric, nr. 7-12/1984) . După
cum notează Universul, premierul Churchill, anu nţînd căderea
Singaporelui, numea aceasta „o mare înfrîngere militară , cu con-
.se,cinţe grele. Este o infrîngere a Angliei ş i a Imperiului". Odată
cu ·Singapore „toată peninsula malaeză a căzu t", ~rată premierul
britanic; care continuă: „Chiar dacă am fi foşt mai bine pregătiţi
' Pentru a uşura lectura, nu am mai marcat cu puncte de suspensie inlreruperile
de text la extrasele preluate din ziare şi din celelalte surse. Precizăm. de asemenea.
că în redarea acestor extrase am păstrat, cu unele excepţii, cerute de normele orto-
graf~ce actuale. scrierea din original. Conform uzanţelor de atunci, ziarele apăreau
antedatate cu o zi. Am păstrat şi noi această datare de epocă .
•
 •

'
nu am fi putut înfrunta Japonia, pe cînd naziştii ne ţineau de gît Cronici mlruntl
şi .italienii de mîinl".
La rîndul său, generalul Tojo, primul ministru al Japoniei,
într-o declaraţie făcută în fata Dietei, arată că pierderea de către
britanici a Singaporelui „echivalează cu oc.uparea tuturor bazelor denJll, Intitulat Introducere biolo-
britanice şi nord-americane din Asia orientală de către trupele ja- gica în studiul antropologiei
• Ora exactă - noteul Timpul
poneze". - dateazl din 1917. ln luna l1r1u-
arle a acelul an, postul T.F.F. din
iarele vremii publică ş1 relatări din Leningradui asediat de
Z nazişti. Astfel, Curentul din 18 februarie notează: „Ca să-ţi
procuri un litru de apă trebuie să plăteşti 3 ruble. Cu tot preţul
Nauen (Germ1nla) a det pentru
prima datl ,,Ora exactl", pentru
particulari tf p.,,tru navigatori,
comunlcati de observatorul mari·
extrem de ridicat al apel, ac,asta este cantitatea de apă fixată tlm din Hamburg.
pentru consum zilnic. Curent electric se dă cel mult timp de 2 • La Ateneul Român, fa 7 t•
ore în 24 de ore. Toate rezervoarele d~ petrol sînt consumate în bruarle, concert de tonale, austl-
nut de George EnHcu fi Cella
întregime, locuinţele sînt reci ca nişte cavouri, deoarece lemnul Delavrancea. ŞI tot la Ateneu, la
nu mai poate fi procurat de nicăieri, decît numai prin sfărîmarea 10 februari., un recital de plan
şi punerea pe foc a ultimelor mobile rămase". Dinu Upattl. .ca totdeauna d. LI·
palll - scrie Timpul - a alcltult
un progr1m ele o rari frumuseţe,
~ ouă apariţie în peisajul publicistic al Capitalei: revista care dovedette rafinament şi slm·
ţlre adlnci t l dellcatl pentru mu·
"""3îndul nostru (redactori: Gh. Bumbeşti , Paul Dimitriu, Flo- zică''.
rin Papazu) , apărută în decembrie 1941. Publicaţia, după cum se • • La Stuttgan, o. w. Clsek, dl·
arată în articolul program, „îşi propune ca, aruncînd ancora rectorul adjunct al presei din ca·
într-un viitor; de altfel nu prea îndepărtat, să desprindă contu rul drul Mfnlaterulul propagandei,
ge_neral. dominantele şi permanenţele lumii astăzi în plămădire". conferen11az1 dHpre Cultura si
arta romaneasca, cu prilejul expo-
ln paginile revistei semnează Mihail Ralea, Victor Papacostea, zlliel de erti romineasc:ă des·
Ion Zamfirescu, Dan A Lăzărescu , I.V. Săndulescu, Ştefan Po· chlsi ln -•t ora,.
pe.seu, Ion Şiugaru ş . a. . • Reviata Vremea - ln1r-un ar-
ticol reluat ,1 de Revista Fundatli-
ln nr. 1 al publicajiei, sub titlul Limite, Radu Câmpeanu scrie lor Regale - despre Ecaterina
despre responsabilitaţile tinerei generaţii într-o vreme cînd „totul Iorga, sotla latorlculul, lncetat6
în jurul nostru este în transformare". Adresîndu-se în special stu- din vlaJi: •Trebuia ai.şi ilnpartă
denţimii , prin care „România de mîine îşi va croi drumul pe care ziua Intre grlflle pentru soţul slu
li dragoatee ,1 lngrlflrea întreagă
o împing drepturile ei legitime şi interesele ei vitale", autorul no- (mnfllel. O. o parte totul li cerea
tează: „Calea este spinoasă. Spinii însă ne vor curăţa de lucruri si-i ajute, atft cit putea ajuta o te-
inutile şi dăunătoare. Drumul spre ideal, această uaenicie intelec- mele pe un aav1nt ca N.lcol"
Iorga: sl.f ţlnl corespondenţa,
tuală, ne învaţă să fim chibzuiţi . demni ş 1 sobri. lată un mă nunchi si-i copieze documente, să pre-
de calităţi · indispensabile unui adevărat om. lată însuşi rile unui giteasci drumurile ln străinătate
om adevărat, care ştie ca pentru ·a fi patriot nu e nevoie să ţipi în sau ih ţară, dar, mal ales, să-l q .
gura mare şi să te baţi cu pumnii în piept în piaţa publ ică, ci e culte păaurlle zllnlce. Oe allii
parte, o casii pllnii cu copii, cu
nevoie de o muncă susţinută şi cinstită, pusa în slujba binelui mari greutiitl materlale, cu nenu·
obştesc. mirate oblfge!ll aocfale, cădeau
Să ne iubim ţara şi să
ne respectăm tradiţiile strămoşeşti , în- tot in sarcina sa. Ecaterina N.
Iorga trebuia d dea coplflor aăl
cheie aut~rul. Ceea ce se aduce patriei sa fie românesc şi să dragostea unul sullet mbelşugat,
marcheze o continuitate politică faţă de care evoluţia istoriei pentru ca el d nu simii llpNI ta-
noastre s-ar rupe". tălui, care nu cunoştea ln viată

83
Cronici mirunti Prezefl,tînd noua rev,istă. în ziarul Timpu/, Geo Dumitrescu con-
semnează: „Esta cea mai s~ri.oasă '«revlstă de orientare socială» " ,
•
'
talin Îfl istoria ' partidului comunist se intitulează articolul
S
. semnat'. de .~t„ BolEiur .Î'l Viaţa Basarabiei, nr. 1/1942. După
ce face o scurtă l biografie a dictat0rull:Îi de la Moscova, autorul
evidenţiază mijloacele prin care Stalin şi-a întărit dictatura.
„Spectacolele. judiciare triste, dezg u stătoare, amorale, care tran~
sformau judecata într-un dans macabru al morţii, au curăţit bine
'terenul dominaţiunii staliniste. înlătu rînd orice primejdie pentru
continuşrea regimului despotic. .
Figura lui Stalin, continuă autorul, apasă greu asupra statului '
întreg. Î'i place denunţul. Îi place linguşirea. ln ultimii ani nu s-a
rostit în Uniunea Sovietică o cuvîntare, oricare ar fi caracterul ei,
• care să nu cqnţină cuvinte de linguşire grosolană la adresa lui. Îl
înălţau pînă la cer, alegînd pentru persoana lui cuvinte de «pă­
rinte», «Scumpul nostru», «învăţătorul omenirii», «genialul» etc.
Pq_eţii sovietici îi compuneau ditirambe".
ln publicaţiile sovietice oficiale, arată în continuare Al. Boldur,
Stalin era prezentat ca „un mare teoretician al marxismului, ca
un filosof social. în Dicţionarul scurt filosofie al lui Rozental ş i
ludin i s-a dat un loc de trei ori mal mare decît lui Kant şi de
cinci-şase ori mai mare decît lui Platon şi Aristotel. în istoria filo-
sofiei a lui A. Şceglov, prqbabil din cauza jenei, Stalin nu a fost
tratat separat, ci împreună cu Lenin".
Iar în încheiere, n'otează autorul: „Se apr0pie· sfîrşitul regimu-
lui, se apropi~ momentul răspunderii pentru toate crimele din
trecut. Abia atunci se va vedea cit de teribil este bilanţul guver-
nării acestui nen0rocit fiu de cismar".

indt'rea publică prelegerea inaugurală la Facultatea cte·teo-

G logie a Universităţii din Bucureşti, ţinută de Nichifor Crai-
nic sub titlul Providenţa în istorie. •
Istoria universală, arată autorul, „se desfăşoară sub influenţa
unor puteri imponderabile şi tainice, mulţumită cărora se petrec
faptele epocale imprevizibile, marile surprize şi marile întorsături
în cursul ei, care deschid spre ziua de mîine perspective noi şi
nebănuite ieri". Abordînd problematica istoriei de pe poziţiile te-
ologiei, autorul cont inuă: „E~istă fără îndoială, mai multe feluri
de a gîndi istoria, dar ceea ce ne interesează pe noi ca teologi e,
că există un fel eminamente creştin de a interpreta". Această
preocupare de a descifra semnele providenţei divine din vălmă­
şagul istoriei omeneşti constituie ceea ce se cheamă teologia po-
litică.

•
' '
•
 Opusă acestei teologii politice, care demonstrează colaborarea Cronică mirunti
permanentă a puterii dumnezeieşti la evoluţia vieţii istorice: este
doctrina materialismului istoric, „cea mai falsă şi mai nefastă
concepţie asupra istoriei". ?\ceasta, arată N. Crainic, „presupune
un cosmos ieşit din· oarba intîmplare şi o omenire zoologică, cununi ln ele.a a IV-a. dar al dol·
pentru care spiritul şi creaţiile sale n-ar fi decît emanaţii ale ma- lea la lnttructla mllltari. Profet0rf
t lnt I. Alexl, P. Popetcu, Dtw·
teriei". Războiul împotriva Uniunii Sovietice este, astfel, un „răz­ nege. Bemeg, ..flllpp•, •Trajano...,
boi împotriva concepţiei materialismului istoric, temelia tuturor Ştefinttcu, Adrian, Kruger f i
aberaţiilor comuniste şi bolşevice" . pentru Q)mnaatlci vettltul Mo·
ceanu". ~ln Emlle Oaro, Napoleon
et Talleyrand (1935). p. 267, te
evista Vremea in iţiază o an.chetă privind Problemele actu- ereti ci ln plenul formei contre
R ale ale burgheziei române. ln cadrul acesteia, la 22 februa-
rie, prof. Constantin C: Giurescu caracterizează astfel spiritul
lui Napoleon de fOttul lui mlnlttru
Telleyrend eta vorba, le 1810, de
... face pacea cu Turcia fi de •
burghez: „Dorinţa de sporire a patrimoniului, material şi moral, „nun1• la Moldov• fi Munteni.,.„.
prin muncă, spirit de iniţiativă şi economie. Respectul obligaţiilor e Revista Dacia reproduce un
sau angajamentelor luate. Căci . fără respectul angajamentelor lu- liegment dfn tcrlt0eree pe care o
trimitea la 28 Iunie 1854 Alexan-
ate, cade în anarhie şi în turpitudine. Respectul personalităţii , dru Haadeu flulul aiu Tadeu
avînd drept corolar un minimum de libe~ate individuală, fără de (bogden Petrlulcu), care lntr•••
care omenirea se transformă în turmă". ln armati: ,.Daci vrei ca glon\ul
dUfmln si· ll crute viate ln to ul
Aceste principii burgheze, arată istoricul, „nu vor pieri nicio- lupte!, pittreezi-ţl cuii1enle Iru·
dată. Dorinţa de a avea un patrimoniu şr de a-l spori, respectul pulul, fli cut, nu-ţi tpurea trupul
angajamentului şi respectul personalităţii vor trăi cit va fi lumea. fi mergi li rizbol cu tot etlta afln-
enle cum mergi le primire• afln-
Chiar în societatea comunistă rusească - continuă autorul -
începuse să se formeze o burghezie: aceea a funcţionarilor de
l elor taine, le lmpirtitenle cu tru·
pul f i 1lngele Mlntuf1onilul nos-
stat, comisari, subcomisari, conducători de uzine şi de întreprin- tru".
deri, tehnicieni, mult mai bine plătiţi şi bucurîndu-se de avanta- • Un nou succes al Companiei
„Ciribuf" I• Teatrul .Savoy": No-
gii". ' roc Tănase. ~lati ln 2 acte f i .36
Concluzia sa: „Cred că avem nevoie mai mult ca oricînd de o t1blourl, de N. Crfatodulo fi V.
burghezie, de o pătură de producători de valori şi de mijlocitori V•llac:he tl muzica de N. Pa-
• de valori. Cred în viitorul burgheziei româneşti". trlchl, V. Y-.llac:he •I Ion v„1.
• leacu. ln dlatrlbutle, pe Ungi C.
T i -, NH Aomen, G. Tre•Uen,
diţia în limba română a revistei Italiene Tempo publică un I. Antoneacu, ZI.zi Şerban, Aedu
'
E grupaj de mărturii documentare sub titlul Mazzini şi româ-
nii. Sînt prezentate cîteva dintre opiniile revoluţionarului italian,
Zeh•r8'Cu, Sllly Popescu, Tlll Bo·
tez.
e Şerban Otoculescu deapre
· 1uptător pentru unitatea ţării sale. lată un fragment dintr-o pro- romanul Intre z i şi noapte. de
clamaţie adresată de Mazzini poporului român: „Români, sinteţi
Henriette Yvonne Sllhl: "Cartea e
afirmarea hotitltoere • unul talent
dintr-un neam nemuritor! Numele ce vi l-au lăsat strămoşii , limba robuat, fi lmpotriva modernlamv-
voastră , tradiţiile voastre, vă amintesc că sînteţi din .rîndurile ace- lul de manieri e o doYldi ci mo-
lui popor care, acum douăzec i de veacuri, uimea cu lucrări demlt•I•• e numai ln functle de'
alncerltate f i de aacuţlme s»lflolo.
uriaşe pe calea cea mare a civilizaţiei europene. Astăzi, poporul glci" (Viela).
acela .trăieşte din nou şi voi trebuie să trăiţi , căci şi voi aveţi o • O comis ie de arlleologf, elci-
misiune în Europa şi conştiinţa instinctivă a acestei misiuni . nu tulli din Paul Nlcoreteu, Ridu
s-a şters nici cind din inima voaştră". • Vulpe fi M. Petretcu-Olmbovlfa,
lucreezi pentru ~lzarea
• Muzeulul latorlco Ic din
Rubrică realizată de: Ioana URSU, Ioan LĂCUSTĂ OdMN.

85
 •
I •

'
,
• M·O AR:r'EA ŢARULUI BORIS III , !;
•
• •

AL ·B ULGARIEI • •
_ „ O EN IGMĂ?
.
NESTOR LOJAN.
directorul rev.istei spaniole Historia y vida •
•

• • •
•
I
• „
•
• ,.
'.
• •
•
•
'
• >

- · La aproape 50 de ani ~e la
eveniment, Istoricii contem- ,
porani mal discută încă des-
pre c~"'zete m orţii subite, in
august 1943, a tarulul Boris
•
al Bulgariei, om cu o săn ă­
tate robustă, cum susţine in
Memoriile sale, regina loan·a,
sotl a suveranul ul 1• •
rtatlancă de origine din dl·
nastia de Savola, fiică a rege-
lui Emmanuel III (1900-1946),
regina a afirmat in amintiri că
ţarul Boris a fost otrăvit, deşi.
nu lămureşte de către cine.
GermanlJ, chiar HUler perso-
• nal1 a susţinut că Boris a fost
otrăvit de către ruşi. Mal. tlr-
zlu fnaă, el au constatat lm-
pllcarea fn asasinat a L1nul
ltallan, Jnrudlt cu fa.mllla .re-
gală. Ruşii au atribuit moar-
tea uhel misterioase sub-
stanţe toxice a!Jmlnlatrate ~au- .
•
veranulul b!-flgar de catre
. germani. Radio Londra · a
emis pe post această acuza-
ţie. · · ·
O parte a latorlcll9r bulgari
actuali opinează că ţarul a
murit de moarte naturală, altă '
parte, formată din cel din
. opoziţie, nu admit această
pirere. Ml~terul stăpineşte in
continuare cazul.
• . deau în aceâsta o încercare a
Regina Ioana notea~ă
Ţarul
Boris· venise la dorn.-
nie la vîrsta de 24 , ani, în
1918, şi s-a dovedit un mai
• bun guvernant decît tatăl
Reproducem acest articol, într-o
1
formă prescurtată. din revista Hlstoria
• y vida. Titlul şi subtitlurile aparţin re-
•
dactlel noastre.
. •
său . Ferdinand I de Saxa Co- ·
burg, ce fusese ales cu bine-
cuvîntarea Germaniei. o·ar
problemel e Bulgar'iei erau
deosebit de grave, cel de-al
doilea răz boi mondial com-
plicînd · situaţia ţării. Boris a
formulat atunci o declaraţie
devenită celebră: „Generalii
, garia a participat la ocuparea
· neutră incepînd din 1941", nu
. mano-sovietic. Cînd, în 1944,
mei sînt germano'fili, diplo-
maţii mei anglofili, regina ita-
lofilă şi poporul meu rusofil;
eu sînt singurul natural ·d in
Bulgaria". Germania a obţi­
nut ca, în 1941 , Bulgaria să
declare război an~to-saxoni­
lqr, pe teritoriul ţarii au f6st
dislocate trupe germane. Bul-
Greciei şi lugoslaviei, a lături
de Germania nazistă şi Italia
fascistă, dar ţara nu .a putut
obţine n..(perea de · U.A.S.S.
Sofia a fost 'singura capi-
tală europeană în care au co-
existat, în timpul războiului,
diplomaţi şi delegaţi militari
atît german[ cît şi sovietici.
Altfel spus; ţara s-a menţinut
îr:i război, ci în conflictul ger-
armatele sovietice au ajuns la
frontieră, U.R.S.S. a declarat
război • Bulgariei - conflict
care a durat numai 24 de .ore
- şi au ocupat întregul teri-
toriu.
Ac~ste evenimente finale
au avut loc însă după moar-
tea ţarului, în 1943. La înce-
putul lui august acel an, el
primise o
invitaţie din partea
lui Hitler de a-l vizita la car- ,
ţierul sâu general. Mulţi ve-
Germaniei de a-şi păstra noul
său aliat.. în Italia, Musaolil)i
căzuse. Ministrul de război al
lui Boris, germanofilul Bog-
dan· Fi lof, dorea şi el ca Bul-
garia să' rupă odată neutrali-
tatea sa în conflictul germa-
no-sovietic, care în acel m<;>-
ment se afla în faza sa capi-
tală .. Nimeni ·n-a ş.tiut · exact
conţi n utu I convorbirilor cu

8& '

•
t •
 " '
Hitler, fapt este însă că re-
gele a fost foarte obosit şi
deprimat pe drumul de în-
toarcere în avion. Pentru evo-
luţia bolii sale nu se păs­
trează nimic mai concludent
decit Memoriile soţiei sale,
publicate în limba italiană, la
Milano, în 1964:
„Marţi , 24 august. Regele
îşi pierde cunoştinţa. Sose~e
doctorul Daskalov, vin şi alţi
medici; ei constată simpto-
mele unei tromboze a arterei
coronariene stingi. Seara
Daskalov telefonează la Ber-
lin, pentru a cere să vină un
specialist în boli interne: pro-
fesorul Seytz. Acesta, la so-
sire, îl cheamă pe doctorul
Eppinger din Viena. Starea
soţului meu continuă să fie
foarte gravă. Cei doi profe-
sori germani, dintre care unul
- Eppinger - era specialist
în boli cauzate de gaze to-
xice, confirmă diagnosticul
colegiJor săi bulgari, cu unele
rezerve...
Miercuri, 25 august. După
o zi de nespus zbucium, me-
dicul curţii, Daskalov, şi ma-
reşalul Palatului, Guence, vin
să mă vadă, pentru a-mi face
o comunicare urgentă. AITJ
avut . presimţi ri triste. Cei doi
îmi spun că Boris este grav
bolnav şi că ei sînt foarte în-
grijoraţi.
Doctorul Daskalov mă lă­
mureşte: concluziile consul-
tului nostru nu sînt definitive;
ne vom întruni zilnic pentru a
redacta un comunicat. Tre-
buie să vă spun, în numele
meu şi al colegilor mei aici
prezenţi , că starea regelui
este gravă. Am crezut că pu-
tem diagnostica o tromboză
coronariană (thrombosls ar-
teriae coronariae sinistrae),
urmată de o dublă pneumo-
nie, cu edem pulmonar şi ce-
rebral . (pneumonia bllateralis
cum aedema pulmonium et
cerebri). Dacă regele poate
depăşi boala, va rămîne însă
imobilizat cîteva luni. Joi 26
şi vineri 27, medicii se vor în-
truni din nou pentru a re-
dacta un comunicat. Mai tîr-
ziu am aflat că unul dintre ei
refuzase să semneze diag-
nosticul.
Sînt profund convins că
Boris, soţul meu, n-a murit
de moarte naturală. Sfîrşitul
Alături de Hitler, Fn 1941, monarhul
bulgar, a cărui moarte a qenerat va-
riate 1nterpretăt1
său, într-un fel sau altul, a
fost provocat în mod crimi-
nal. Trebuie să subliniez ex-
cesivul secret al consultului
medical, la care, din diferite
motive, n-am putut să asist.
Echipa medicală se angajase
solemn să păstreze secretul
asupra concluziilor sale.
Această echipă era formată
din trei bulgari şi mai mulţi
străini, în total zece medici,
printre care Kirkovitch, pe
care regele l-a cunoscut în
timpul războiului balcanic".
în Memoriile reginei există
ipoteza otrăvirii, dar şi posi-
bilitatea morţii naturale. Re·
gele Boris, cum am spus, nu
suferise de nici o boală, ex-
ceptînd o sciatică contractată
cu ani· în urmă, după o puter-
nică răceală, în timpul unei
vinători de cerbi. Cu toate
acestea, în timpi.li vizitei sale
la Berlin, temîndu-se să nu
fle ascultat de vreun micro-
fon, îşi începea astfel o con-
versaţie cu cumnatul său,
prinţul Filip von Hesse: „me-
dicii mi-au interzis să fumez
din cauza anginei mele pec-
torale", în timp ce-î făcea
semne interlocutorului său
pentru a-l aviza că în cameră
existau microfoane ascunse.
Este curios că regelui i-a tre-
cut prin minte subit această .
scuză. fără nici o bază certă .
•
Gaze toxice
sau tromboză?
Au existat numeroşi „can-
didaţi" la asasinarea lui Bo-
ris. Moartea fulgerătoare a
unui suveran adorat de către ·
poporul său - o bună do-
vadă au constituit-o funerali-
ile sale, participarea unei
imense mulţimi, profund în-
tristată - a fost o prevestire
a catastrofelor ce i-au succe-
dat imediat.
Ipoteza că germanii s-au
aflat în spatele atentatului
este · contrazisă de teribila
surpriză produsă lui Hitler de
acest act şi de desperarea di-
plomaţiei germane, ce a con-
siderat dispariţia ca o gravă
pierdere pentru politica ger-
mană în sud-estul european.
Hitler şi anturajul său i-au
bănuit imediat pe Aliaţi şi au
trimis chiar un medic la So-
fia, pe doctorul Brandt, pen-
tru a afla ce se întîmplase.
Fiul lui Boris, regele Simeon,
a afirmat că crima a fost să­
vârşită de către ruşi.
Pînă la urmă, germanii
şi-au schimbat părerea. Goe-
bbels i-a acuzat pe italieni de
acest asasinat, la 10 decem-
brie 1943: „Hitler crede că
otrăvirea a fost manipulată
de către Curtea domnitoare
italiană. Este deosebi.t de
suspect faptul că prinţesa
Mafalda, cea mai mare intri-
gantă a casei regale italiene,
s-a aflat la Sofia în săptămî·
nife care au precedat moar-
tea regelui Boris".
Această ipoteză este ab-
surdă: mai întîi pen1ru că
prinţesa Mafalda nu se afla la
Sofia în acele zile; a venit în
capitala Bulgariei după moar-
tea regelui, pentru a-i fi
• aproape surorii ei, regina
Ioana; apoi, deoarece casa
regală ita l ian ă avea destule
probleme cu căderea lui
. Mussolini, cu ocupaţia ger-
manilor, cu Aliaţii în partea •
sudică a peninsulei, pentru a
se preocupa, la acea dată, de
atitudinea pe care ar fi adop-
tat-o Bulgaria şi cu atît mai
puţin de comiterea unei
crime inutile.
Tezele despre modul cum
a fost otrăvit suveranul bul-
gar rămîn, şi ele, foarte ciu-
date. Conform raportului
87
 •

doctoru lui Brandt, raport tinere. Ar fi putut fi provocată torici par să fie de acord în·
care a dispărut. italienii i-au
de o otravă, dar în acest caz tre ei că regele Boris a murit
luat viaţa prin inte.rmediular fi fost vorba despre ceva la 49 d~ ani, victimă a unei
unei otrăvi de şarpe. Aşa excepţional. Edemul la care morţi naturale, provocată de
afirmă Goebbels. Alte ver- se referă sofia sa şi care o tromboză coronari~n ă, ur-
siuni susţin că. \n timpul zbo-
apare şi în raportul medical mare probabilă a unei exce-
ar putea avea drept cauză o
• rului în ayionul german, care sive oboseli şi tensiuni su-
insuficieţlţă de adrenalină. O
l-a transportat la întoarcerea praomeneşti . 'El suferea, se
acasă, regelui i s-a oferit o
stare violentă de mînie sau o pare - fără ca soţia sa şi cei
mască de oxigen, cind apara-mare .îngrijorare - exprimată m~i apropiaţi colaboratori să
sau reprimată - pot exercita
tul se afla la mare înălţime, şi ştie - de o afecţiune car-
că această mască conţinea o asemenea efecte sau corn- • diacă, ceea ce explică şi re-
substanţă toxică. Este însă prima vasele sanguine. ,Efor- . marca sa că medicii îi interzi-
tul supraomenesc pe care a
foarte ciudat ca gazul să-şi fi seseră să fumeze •. •
putut produce efectul abia trebuit să-l facă regele, pen-
şapte zile mai tîrziu. Dar untru a se stăpîni în faţa lui Hi- În româneşte de
aspect extrem de important tler şi apoi în faţa . germanilor Ana VĂDEANU
•
este că documentele ger- din Sofia, în cazul .în care îşi
mane nu probează existenţa dăduse seama de toate ca-
tastrofele ce ameninţau, ar fi
nici unui motiv de suspectare 1 Succesorul lui Boris 111 l a tron.

a lui Boris. Emoţia prov0cată

putut fi cauza acelei erize fa- Simeon li (1943·1946), azi în vîrsţă de
germanilor de pierderea re- tale... Astăzi, uneori, se poate 53 ani, tată a cihci copil, este un Ju·
risconsult de reputaţie internat ională.
gelui pare să fie sinceră, în
para rapid tromboza corona- El a devenii tar al Bulgariei cind avea
toate actele private şi pu- riană, dar aceasta presupune numai 6 ani. după moartea miste-
blice. un diagnostic. timpuriu, ceea rioasă a tatălui său (regentul, unchiul
silu Ki rill, a fost ucis în 1946 din ordi·
Ipoteza cea mai logică pri-
ce nu s-a intîmplat în cazul nul lui Stalin). Oupli rălboi, Simeon a
vind cauza morţii rămine o ţarulu i Boris. Primii · cardio- fost Izgonit din tară. in 1962 s-a căsă·
tromboză coronariană stingă, logi care au sosit I~ căpătiiu l torit cu o printesă dintr-o familie· no-
biliară spaniofli. motiv pentru care
boală care apr.oape intot- ' său l-au examinat timp de Spania· i-a devenit a doua patrie. Dar
deauna are un deznodămînt mai multe ore, după prima niciodată ex-tarul nu a pierdut legă ­
fatal, mai ales la persoanele c riză. De aceea, principalii is- tura cu Bulgaria.
•
•

\ ' .......·-~··· .
_. •... ( . "' ...y....., • '" " "' • .., •. ' ,, • .
•

' ... • ARITMOGRIF

Nou!... Nou! .. .' Nou!... •
• Sub. scut
în cartea sa Les Fils de Caln. L 'image des pauvres et des
vagabonds dans la litterature europeenne du XV au' XVII· sie- (Rezolvare)
•
cle (Fiii lui Cain. Imaginea săracilor şi a vagabonzilor în litera-
tura europeană din sec. XV-XVII) apărută la Paris şi prezentată
în revista L ' Express de Emmanuel Le Roy Ladurie, istoricul A
polonez Bronislav Geremek trece în revistă vagabonzii celebri
ce au devenit eroi sau autori de lite ratură. Unul dintre ei a fost "\
c R. u c I A T
Thomas Platter, pfecat să cerşea~ă şi ·să fure din Alp;ii s.ăi ni!~ ş A R. A BA s
tali, la 12 ani, pentru ca la 20 să ştie să citească · şi să-şi ter- ·2
mine cariera ca tipograf şi profesor. Un alt personaj real, cele- l= R A tJ T. E I
brul Titi Eulenzpiegel, s-a născut lingă Lubeck şi a murit de 3
ciumă, în 1350. A fost ucenic, negustor ambulant, tJufon, sfir-
<i H o T I N
şind prin a fi o figură legendară, simbol al spiritului hîtru al ţă­
ranului german şi sursă de ir.ispiraţie pentru scriitori şi com- 5 c. N E 4 ~
.
pozitori. l-a urmat, cîteva secole mai tîrziu, în vremea Răz­
boiului de 30 ani, Simplicius Simplicissimus, personaj la fel de . 6
1-t 4 M z.. A
• pitoresc, pe care l-a imortalizat în romanul său picaresc Grim- 7 V I ()
melshausen. . '
Pe lingă cerşetorii ce au reu şit să urce scările ierarhiei so- 8 c; ~ A
ciale, istoricul polonez se ocupă şi de ţiganii aj unşi în Franţa,
în sec. XV, etnie pe care creuzetul hexagonal n-a reuşit să o
asimileze nici pînă astăzi. De asemenea, este analizată şi
structura organizatorică a săracilor, care formau o adevărată B
corporaţie, c·u o ierarhie bine stabilită .
•
•

' • ţ ": . ~ • •
~-
„.
. J
.-"' .

88 •

•
•
 •

ÎNCĂ O DATA DESPRE MISTERIOSUL ZBOR

'
m
•
AL LUI RUDOLF Hl!SS IN ANGLIA
U) -·
::2

3
VIACESLAV DAŞI CEV
"
-"
01

-·
(ll
f't
„o
-·
"-· •

~ .
De curfnd m-am aflat dirr nou în preajma unul miste'r al celui de-al dolea război mondial1.
Eram l a Koln. Participam la un seminar sovleto-german. A sunat telefonul. Am auzit o voce în
receptor: ,,Aici Wolt-Rudlger Hess, flul lui Rudolf Hess. Aş vrea să ne fntilnlm. Vreau s ă vă
transmit o Informaţie care poate arunca o lum ină nouă asupra zborului tatălu i meu in Anglia,
la 10 mal 1941. Pot veni la Koln cu A lfred Seldl, avocatul tatălu i meu în procesul de la Nurn-
berg, cînd vă convine".
Ca să flu sincer, aceste cuvinte ml-au tăiat răsuflarea. Cite nu s-au scris despre misterioasa
căl ătorie a lui Hessl Cite Ipoteze nu s-au vehiculat! Cu toate acestea, lucrurile nu sint cl are. ŞI
eu mă ocupasem cindva de această Istorie misterioas ă, fără a ajunge la o concluzie, d atorită
lipsei de dovezi ş i de documente convingătoare. Oare Wolf Hess putea ridica, în strrşlt, vălu l
de . deasupra acestui mister ce dura de o jumătate de secol?
•
' Articol reprodus din săptăminalul Temps novveaux. •
'
• 89
 i

Secretele se adună
• •
• Convorbiri 1 nterz1se
Ne-am întîln it a doua zi.
•
D-l Hess a venit la Koln ·di-
rect de la Munchen, împre-
ună cu Seidl. Un bărbat între ~ 1984
două vîrste, înalt, cu trăsături
foarte pronunţate şi ochi ve-
seli. Era inginer constructor. Joi, 26 aprilie. Prizonierul „meu" are astăzi 90 de ani
După cîteva cuvinte de salut Toată presa german ă vorbeşte de asta. Faz publică o p
am trecut la subiect. După gină întreagă despre Rudolf Hess, punînd întrebări şi pr
• •
părerea lui, lucrări le de isto- punînd în loc de răspunsuri cărţile lui Seidl (Der Fall R
rie şi articolele politice tratau dolf Hess 1941- 1984 - Cazul Rudolf Hess) şi Wolf-Rudig
„misiunea lui Hess" în Anglia Hess (Mein Vater Rudolf Hess - Tatăl meu Rudolf Hess)
din 1941 în mod eronat. De •
obicei era p rezentată ca o Eu am menţionat într-un articol din Stuttgarter Zeltung,
tentativă de a încheia pacea privind misi4nea lui Rudolf Hess în Marea Britanie, din m
cu britanicii, , în vederea pro- 1941, că ar exista un document britanic „strict secret", di
tejării spatelui german, pen- 11 iunie 1941, în care s-ar preciza că ,,Hess a venit din pro-
• tru a invada Uniunea Sovie- pria sa in iţiativă " şi a executat zborul istoric „nu la ordin,
tică. în realitate, după Wolf ·
nici cu permisiunea lui Hitler, nici după ce l-a pus la curent
Hess, misiunea tatălui său nu·
îmbrăcase un caracter anti-
pe acesta". /
sovietic, ci urmărise obiective Dimineaţa am făcut incognito un tur al închisorii. Mulţi
de pace, pur şi simplu în- au adus flori, chiar în coşu ri. Mulţimea aşteapt~ sosirea lui
cheierea războiului. Wolf-Rudiger. Sînt, bineînţeles, şi ziarişti. Toată ziua au s
Wolf Hess mi-a mărturis it sit la închisoare flori, scrisori şi telegrame. din care Rudolf
că întimpinase mari greutăţi
Hess nu va vedea nimic„.
în încercarea lui de a afla
adevăratele obiective ale zbo- Spre seară, mă duc din nou la Spandau. în faţă observ
rului. Paznicii celor patru pu- un grup de persoane, tineri şi în vîrstă; se spune că este
I teri înving ătoare în război aşteptat un eveniment... Tinerii lansează.„ milioane de
asistau la toate întîlnirile cu trandafiri galbeni, care acoperă rapid pavajul din faţa Tnchi-
tatăl său la închisoarea de la so.rii. Pol iţiştii , surpri nşi, intervin tîrziu şi . fără brutalitate.
Spandau, notînd fiecare cu- Zece tineri sint arestaţi şi duş i.„ Alţi tineri strigă ,,Frelheit
vint din conversaţia lor. Wolf
Hess a avut impresia că tatăl fur Rudolf Hess" (Libertate pentru Rudolf Hess). Asta e tot.
său se temea de ceva şi fă­ Fără salutul hitlerist, fără sloganuri neonaziste. Manifesta-
cea totul pentru a evita acest
subiect delicat. Atunci, el a
avut ideea de a-i transmite în ln p. 89: (auş) MN#rşchmlttul lui Heu. Imediat dupl pribuşire; (Joş) IOCfl·
itorul Fuhrerului Tn 1833 şi, reşpectiv, Tn 1968
secret întrebările ·în scris şi
Wolf mi-a remis o copie' a fn aceasti imagine • Tnchisoril t:M la Spenday, luată de la mare dlatantl. n
acestei note. Redactată pe 27 WJdem pe Hess la obişnuita plimbara prin curte {l n colţul din atfnga)
martie 1984, la -Grafelfing, ea
îi fusese transmisă lui Hess
în celula sa de către preotul
franeez al închisorii, Charles
· Gabel, fără ca garda să îl
surprindă. Acelaşi preot i-a
transmiş lui Wolf Hess răs­
punsul de la tatăl lui. lată
conţinutul primei note:
„Mă frămîntă două pro-
bleme legate de cartea mea,
pe care tu o cunoşti, sub ti-
tlul de Tatăl meu, Rudolf
Hess. Aş vrea să fac o decla-
raţie presei, cu ocazia celei
de-a nouăzecea aniversări a
zilei tale d~ naştere.
1) Se poate presupune că,
dacă călătoria ta în Marea
Britanie, la 10 mai 1941 , ar fi
fost înc unun ată de succes,
cu alte cuvinte, dacă Chur-
•
 •

•
•

ţie demna. Mi bucur că am fost de faţă. ch i ll ar fi manifes tat

Am o amintire frumoasă. Unui popor întreg nu I se poate într-adevăit dorinţa de a con-
ce're si fle pasiv. Aprobă, dezaprobă sau to lerează ceea ce voca o conferinţă mondială
de pace, agresiunea germană
se rnttmpla la Spandau. contra Uniunii Sovietice, . la
Vineri, 11 mal. La Orţl 16.00 intru în biroul dr. Theodor 22 iunie 1941, n-ar fi avut loc,
Schober la Stuttgart. Puternic, energic, mă primeşte cu iar cel de-al doilea războ i
mu ltă cordialitate. Îmi las ă lmpresja că ar vrea să se dedica mondial, cu sîngele vărsat,
cauzei lui Hess, nu numai pentru că este o cauză dreaptă, cu distrugerile lui, ar fi fost •
ci pentru că îi stă în fire să procedeze aşa. lmi spune că preîntîmpinat?
2) . Se poate presupune că,
chiar rn seara aceea ii va telefona d-lui Genscher, mlnîstrul în ca~ de reuşită, după în-
Afacerilor Externe, care va pleca în· curînd la Moscova. In- toarcerea ta din Marea Brita-
sist pe lfngă Schober asupra faptului că Hess este profund nie, ai fi utilizat din plin pres-
~onştient de crimele comise de regimul naţional-socialist. tigiul t~u - foarte mare în
Se opune categoric neonaziştilor, n-are nimic în el antlse- . acel moment - pentru a
mit. Este mai curînd de o mare disponibilitate fată de Is- duce politica evocată la
punctul 1?
rael. Omul este total diferit de cel cunoscut în timpul. celui Răspunde-mi, te rog, pe
•
de-al treilea Reich. această foaie".
Miercuri, 16 mal. Hess este foarte fericit că am cartea ~

La prima întrebare, Rudotf

flului său . Vorbim despre ea. Îi spun că se termină prin re- Hess a scris: „Fără îndoială.
producerea unei· scrisori a avocatului parizian Meyrowitz Bineînţeles". La cea de-a
către Wolf-Rudiger. Ceea ce nu pot înţelege este că Rudi- doua, la fel: „Desigur. Fără .
ger pretinde că tatăl său a fost trimis în Marea Britanie de îndoială. Nu pot spune mai
Hitler. Cum putea fi sigur de asta şi 'care este folosul acea- mult în această privinţă ". r.:a
.tei Informaţii? Hess deturnează chestiunea, vorbindu-mi sfîrşitul foii, Hess a adăugat:
„Răspunsurile se află în între-
despre documente clasate sub sigla ,,secret" la Londra. bările tale". Hess scrisese
Cum el mă rritreabă pe mln~ ce vrea să rnsemne asta, nu acestea în prezenţa preotului
ezit să îi răspund: „Dacă dv. nu ştiţi, ·atunci cine să ştie?'' Gabel.
Răspunsul lui Hess: „Sînt, fără îndoială, propunerile de După p ărerea lui Wolf
pace pe care le-am adus. Englezii nu vor să se afle că răz­ Hess. această notă confirmă
boiul ar fi putut fi opritl" Îi spun: ,,Ar putea fi corespon- ipoteza conform căreia mi-
siunea tatălui său a constat
denta schim bată i ntre Londra şi Washington în ce vă pri- în convocarea unei confe-
Vefte?" Conversaţia este întreruptă de infirmieră, care â in- rinţe de pace, dar 'guvernul
trat să-l aducă prizonierului o ş ap că de munte în locul ce- britanic nu a reaGţionat la
~ vechi; foarte uzate. Îi venea de minune. propunerile lui . Hess. Dar,
Miercuri, .13 iunÎe. Ce de subiecte' intersante azi! Rudolf · pentru a nu lăsa impresia, în
Hess vrea să-i vorbesc despre cartea fiului său . Ne oprim ochii ·opiniei publice, că era
advers.ara restabilirii păcii în
asupra a trei puncte: Eur~pa, în pragul agresiunii
•
1) Englezii au arhive secrete, dar despre ce secret este . Germaniei împotriva Uniunii
vorba? Sint ei cu adevărat de acord să- l eliberăm pe prizo- Sovietice, partea britanică di-
nier? simulează minuţios pînă as-
·2) Hess a fost atras în Marea Britanie de către serviciile tăzi - după părerea lui Wolf
secrete brltan1ce, I s-a iotins o cursă? ~ · Hess - documentele cu pri-
vire la convorbirile purtate de
3) Hess a plecat cu acordul lui Hitler sau chiar trimis de Hess în Anglia, în mai 1941 şi
acesta personal? Aceste întrebări sînt puse attt lui Hess,·cît după.
şi specialiştilor: istorici, politologi, ziarişti ·ce vor să cu- Acesta· este - afirmă Hess
noască răspunsurile. Ca de obicei, Rudolf Hess înregis- - motivul pentru care acce-
trea,ză, dar nu reacţionează. fn timp ce eu merg pe teza · sul la documente nu va fi
mea: Hitler nu fusese la curent: un şef de stat, care este în deschis decît după 2017. Mai
mult, Wolf Hess estima că, în
acelaş i tîmp un prieten~ nu şi-ar fi .asumat asemenea
ultimii.ani, de teama eliberării
riscuri. Nu, n-ar fi făcut un asemenea lucru„. lui Hess şi revelarea ~e' către
•
• •
acesta a unor fapte nedorite
(Extrase din lucrarea pastorului Charles A. Gabel, Un preot pentru politica engleză, brita·
francez la inchisoarea Spandau. Convorbiri Interzise cu nicli au încercat să-l lichi-
Rudolf Hess 1977-1986, &d. Pion, · 1987);, deze pe „deţinutul de la
Spandau" şi să lase impresia
• unei sinucideri, în luna au-
• gust 1987. Wolf Hess a rela-
fn romtnette de tat acest lucru în cartea sa
Florentina DOLGHIN 4sasinarea lui · Rudolf Hess.

El apreciază că tatăl său nu
s-a spînzurat cu firul • lămpii
de birou, cum a afirmat ver- r lichidarea de către Stalin' a
slunea oficială. ci a fost
strangulat. · Secretele miste-
riosului Hess se adună.
•
Un act de disperare in evidenţă slăbiciunile arma.-
• Sincer să f iu, nota lui Hess
nu m-a convins. în trebările
fuseseră formulate extrem de
tendenţios. Putem oare crede
că drumul lui Hess în Marea
Britanie urmărise obiective
pacifiste? Dorise el să pună
capăt, în ultimul moment, ex-
tinderii răZf>oiu lui ş i degene-
rării sale într-un război mon-
dial? Dortse în t r-adevăr să
prevină agresiunea lui f1itler
contra Uniunii Sovietice?
Convocarea în acel moment
a reprezentanţilor tuturor pu-
terilor într-o conferinţă de
pace, inclusiv ai Un iunii So-
vietice, fusese reală?
Pent ru â răspunde la
aceste întrebări, să ne amin-
tim situaţia în care se efectu-
ase. în mai 1941, zborul lui
Hess în Marea Britanie. Ma-
şina de ră.zboi germană inva-
dase Polonia şi Franţa, Bel-
gia, Ţările de Jos, Luxembur-
, gui, Norvegia. statele balca-
nice. Acaparase practic în-
treaga Europă co ntinentală,
cu excepţia Uniunii Sovietice.
în jurul datei d~ 10 mai 1941,
cînd Hess plecase în secret
în Marea Britanie, la bordul
avionului său Messerschmitt . rului general al lui Hitler con-
11 OE ş i fusese paraşutat nu
departe de Glasgow, Wehr-
. machtu„ era deja pregătit
pentru un nou pas, în vede-
rea realizării visurilor celor
mai dragi ale lui · Hitler, cuce- de pace şi la oprirea războiu­
rirea Rusiei şi a altor popoare
din Răsărit, obiectiv CJire ce-
ruse ' pregătir i minuţioase:
•
ocuparea Franţei, cucerirea
• Ba1canilor şi a Scandinaviei.
' Hitler şi ·anturajul său cre-
deau ferm într-o victorie ra-
pidă.
În ' mai 1941 , Fi.ihrerul a
comparat Rusia cu „un colos
cu picioare de lut". El avea
I
argumente solide pentru o
asemenea compar~ţle, după
vîrfurilor armatei şi a „int~lli­
ghenţiei", după războ iu l s_o-
vieto-finlandez (Magazin Isto-
ric, nr. 12/1990), ce scosese
tei roşii. Succesul războiului
declanşat contra Uniunii So-
vietice ar fi asigurat Germa-
niei o dominaţie total ă asu-
pra Europei. Ar fi renunţat
Hitler la cuceririle sale ş i la
perspectivele foarte promiţă­
toare ale planului „ Barba-
rossa"?
Eu cred că Hitl ~r n-ar mai
.
fi fost el dacă ar. fi acceptat
·aşa ceva. I n mai 1941, el pu-
tea, în· cel mai bun caz. ac-
cepta un acord cu Marea Bri-
tanie, dacă aceasta ar fi recu-
noscut situaţia dominantă a
Germaniei in Europa şi ar fi
eliberat în întregime spatele
german ilor pentru războiul
contra U.R.S.S. Wolf Hess
mi-a confirmat că, în vederea
zborului, tatăl său vorbise
timp de patru ore cu Hitler.
Noi ignorăm totuşi conţinutul
acestei întrevederi. Dar totul
Gluce la concluzia că Hess a
plecat cu consimţămintul lui
Hitler, cu toate 'că pe 13 mai
acesta din urmă şi-a acuzat
adjunctul de trădare ş i eva-
dare în ajunul unui moment
decisiv al istoriei Reichului:
invadarea Uniunii Sovietice.
Analiza logjcii de comporta-
ment şi a proiectelor cartie-
duce la concluzia că , atît
obiectiv cit şi subiectiv, con-
ducerea germană de atunci
n-ar fi asistat de bună voie la
convocarea unei conferinţe
lui.
Ce se •
poate spune, în
acest context, despre guver-
nul britanic ,şi, mai ales, des-
pre Churchill? Londonezii îşi
dădeau perfect · seama de im-
posibilitatea unui acord total
•cu . Hitler. Tristul exemplu al
aco rdului de la Mi.inchen
spunea îndeajuns. Churchill
era preg ătit de război în ve-
derea distrugerii tiraniei hitle-
riste fără compromisuri, pînă
la capăt. El vedea in Hitler şi .
în regimul său totalitar un
pericol de moarte pentru Ma-
rea Britanie şi nu se îndoia
că, mai devFeme sau mai tîr-
.ziu, o mare coaliţie. reunind
Marea Britanie, Statele Unite.
Uniunea Sovietică şi celelalte
state, s-ar fi creat pentru a
face faţă expansiunii naziste.
În mai 1941, Churchill deţi­
nea deja informaţii precise
despre invazia pregătită con;-
tra Uniunii Sovietice, el l-a
înştiinţat şi pe Stalin. l-ar fi
dat lui Hitler semnalul verde
• •
spre est, pentru ca şi el să
devină apoi o nouă victimă?
Churchill nu putea accepta
asta. Ar fi fost culmea absur-
dităţi i. Misiunea lui Hess era
deci sortită eşecului în Marea
Britanie.
Ne rămîne să ,presupunem
că, chiar dacă Hess s-ar fi lă­
·sat inspirat de dorinţe paci-
fiste, el aprecia eronat sltua-
'ţia în mai 1941. Zborul său a
dovedit că era. rupt de reali-
tate. După cum ţiutem presu-
pune că, adept al geopoliticii
şi cunoscindu-i legile, Hess
înţe(esese ca escaladarea raz-
boi ului ducea inevitâbil la
crearea unei coaliţii antiger-
mane mondiale şi că Germa-
nia ar fi fost obligată să ducă
lupta pe două fronturi, contra
unor forţe superioare, cum o
demonstrase experienţa pri-
mului război mondial. Deci
totul s-ar fi încheiat pentru
ea cu înffingerea. în aceste
condiţii, zborul său în Marea
Britanie fusese un simplu act
de disperare.
Dar toate acestea nu sînt
decît ipoteze. Misterul misiu-
nii lui Hess va fi cunoscut
numai atunci cînd istoricri
vor avea acces la documen-
tele cu privire la conţinutul
ne~ocierilqr sale din Marea
Britanie. •
•
în românette de
Drago. POPA

O FILA DIN· ISTORIA ROMILOR
i n completarea t§IJltei de arti-
cole privind trecutul ţigan ilor,
publicate în nr. 2-5/ 1991, aduc şi
eu cîteva . precizări referitoare la
romii din ţara noastră în pe-
rioada i nterbel ică. Au .existat
atunci cîteva încercări de consti-
tuire a unor organizaţii ale romi-
1lor din România. Astfel, la 8 oc-
tombrie 1933, s-a înfiinţat, la Bucu-
reşti, .,Uniunea generală a ro-
l
milor din România", cu scopuri
culturale ş i sociale. Recunoscută
ca persoană juridică de Tribuna-
lul Ilfov, secţia de notariat, cu
Procesul verbal nr. 31 620 din 16
noiembrie 1933, Uniunea avea
sediul în Bucureşti , strada Sîr-
bească, nr. 18 şi urmărea ca,
prin public istică ş i propagandă,
să obişnuiască pe români a nu-i
mai denumi „ţ igani" ci „romi ",
adevăratul lor nume care în-
seamnă „om iubitor de libertate".
La punctul 3 al actului consti-
tutiv, membrii fondatori îşi decla-
rau emanciparea „ printr-o in-
tensă activitate culturală dusă
prin atenee populare, şezători ar-
tistice, literatură originală şi prin
morală, adaptînd tot ce este folo-
sitor cauzei noastre, pentru a nu
mai fi consideraţi o paria a so-
cietăţii". în acest scop, ei se obli-
gau să păstreze din tată în fiu
muzica, jocurile, datinile ş i cînte-
cele populare româneşti . Toţi
lăuta rii să se organizeze într-o
breasl ă şi să plătească o cotiza-
ţie la Casa Centrală a Asigurări­
lor M u nci toreş ti, ca să benefi-
cie.za de ajutoare în caz de
boală, bătrin eţe şi deces. Orice
rom care suferea o condamnare
er:a exclus din Uniune.
Statutu I prevedea ca, în Capi-
tală, să se constru iască o mater-
nitate, o grăd i niţă, o bi bliotecă,
un ateneu popular, un dispensar
şi un cămin pentru cei veniţi
temporar în Bucureşti. Uniunea
dorea să obţ ină de la guvern ur-
mătoarele:
1. Nomazii să fie aşezaţ i pe te-
renuri mărgi naşe de la oraşe şi
sate, s ă se căsătorească civil "şi
religios. să-ş i boteze copiii.
2. Să se stăvilească imigraţia
străinilor care concurau pe romii
lăutari , potcovari, zidari, hornari.
3. Romii tineri cu talent muzi-
cal să fie adm işi la Conservator
şi să li se acorde burse în străi-
n ătate pentru a se perfecţionll.
4. Statul să repartizeze Uniunii
locuri în dou ă staţiuni balneo-clt-
materice ş i să acorde gratuit per-
mise C.F.R. pentru doi membri
din Comitet care să participe la
congresele internaţionale, să vi-
ziteze oraşele şi satele pentru a . nuc), nr. 10 şi urmărea emanci·
antrena pe romi la muncă- cin-
sti tă şi în sprijinul moralei creş-
tine.
5. Patriarhia să ajute ca fiecare .
rorri să albă în <:(!Sa sa biblia şi o , cu-Plopşor a întemeiat o bibHo-
icoană, să indice o biserică din
Capitală unde, în fiecare an, la
15-..august, să aibă loc o ,proce-
siune relig ioasă .
Exista şi o secţ ie femi n ină în-
drumată de artista Petruţa Gr.
Nicolescu, avi nd ca preşedi nte
de onoare pe ziarista Margareta
Nlcolau.
Uniunea era condusă de un
comitet alcătuit din 31 persoane,
alese pe 5 ani, sub preşedinţia
lui G.A. Lăzărescu-Lăzurică,
,;voievodul romilor" în acea pe-
•
•
,
'
rioadă.
Pe rsonalităţ i de frunte din
această epocă au sprijinit înfiin-
tarea .Uniunii romilor şi au deve-
. nit membri de onoare ca: patriar-
hui Miron Cristea (1868-19~9),
O.A. Ioaniţescu -:- ministru al
muncii, Mihai Popovici - minis-
tru al justiţiei, Dimitrie Gusti -
ministru al invăţămîntului, depu-
t atul Mihail Berceanu, poeţir
Adrian Maniu şi Mihail Sevastos,
ziaristul Pamfil Şeicaru.
La 11 august 1934, în Bucu-
reşti, s-a Înfiinţat încă o organl-
zaţie a romilor, ,,Asociaţia Uniu-
nii Generate a Romilor din Ro-
mânia", avînd ca preşedinte pe
comerciantul Gheorghe Nlcu-
lescu. Recunoscută ca perso<!nă
ju ridică de Tribunalul Ilfov, sec-
ţia notariat, cu Procesul verbal
nr.23195/1934. Asociaţia îşi avea
sediul în Piaţa Sf. Anton (Piaţa
de Flori, pe 1;ngă Hanul lur Ma-
parea romilor. Au fost înfiinţate
filiale în judeţele Dolj, Sibiu, Tîr·
nava Mare etc.
La Craiova, dr. C.S. Nicolăes-
tecă a romilor, iar, la 23 septem-
brie 1934, a apărut ziaru l O Rom,
sub conducerea lui N . St. lones-
cu-B ucureşti şi Marin I. Si-
mion-Curteanca. Disputindu-şi
conducerea în rîndul romilor,
cele doua uniuni au rivalizat Tn-
tre ele, au pierdut încrederea tu-
turor şi nu au dobîndit un rol im-
portant în viata socială, aşa cum
doreau.
Prof. dr.
Dumitru P. IONESCU·
I •
93
 - • •
•

mantelor fi clmltlretor eronor, c.,. ln

parte apro1pe ci nu mal stnt aau sini
l n paragină. De asemenea, am evul ln
ved ere ci o tari este fi trebuie Juct.-
'
leti, tn aceste momente aniversare din existenţa Magazinului is- I cati, ln prim~ rlnd, pentru modul
cum 191 preţul te f i clnslefte eroii.
I toric - cfnd ne aflăm rn preajma apariţiei celui de-al 300-lea nu-
mir al revistei (martie 1992) '' a Jmpllnlrll unul sfert de secol de la I C<>mltetul no• ru - se mentlone.ai
ln continuare - fl·a propus ca, dupl
.1 apariţie (aprilie 1992) - gJndurlte a dol pasionaţi cititori. Am citit
scrlaorlle lor, le.am transcris fi vi le prezenti m nu fări emoţia I o cunoaf tere reali • sltueţlel actuale
a monumentelor fi clmltlrel or eroilor
care • -eu Jertfit pentru Independenta.
I unei tulburitoare constatări: revista noastră este revista tuturor
generaţiilor. De la lnviticelul care face primii paş i rn viată ş i plnă
suverenltatoe fi lntegrltale1 terltorllili
a Romi nlel, li treacă 11 restaurarea
la omu trecut prin anlf vieţii, Magazin istoric se bucură de pre1u1-
rea '' Jnlelesul constant al celor inal felurile categorii de cititori.
Dar, lati scrlaorlle culese pentru chenarul acestei luni.
1I fi organizarea lngrljlrll lor.
Cel d omlcl a contribui băn„ta ta
eprljlntree acţlunllor Comltetulul, pot
depune sumele rospecttve la BANCA

I
Mă oumesc CORDUNEANU LUMINIŢA şi sînt elevă în clasa a
X-a la Liceul teoretic Grigore Ghica Voievod nin oraşul Dorohoi. I COMERCIALA, Sucursala Municipiu-
lui Bucureftl, ln conturll&:
judeţul Botoşa ni. Cu mina tremu rindă de emot i1 m-am gindit să vă
scriu dumneavoastră ca unor prieteni şi profesori dragi şi să vă I - pentru lei: 45 1000 1241

I mărturisesc respectul meu fată de aceasta revistă minu nată, res-.

pactul fată de dumneavoast ră cei care munciţi pentru aparltla I
- pentru valută - dolari -
47 21 1 16 011 4 o
- lire sterline - 47 2\ s 01 0114 o
I acestei cărţi de istorie. •
în paginile Magazinului latorlc, •eu imi găsesc de multe ori I - mărci
47 21 7 10 0114 o
germane -
.
I odihnă şi linişte, uitlnd deodată de „grijile'" celelalte.
Cînd eram mai mică îmi doream foarte mult să învăţ într-un Ii-
Adrll8 Comitetului Naţional pentru
R" t aurarea fi fngrljlrea Monumente-

i ceu, într-o clasă care să studieze istoria. Şi iată că visul s-a impii-
nit. Ac1Jm învăţ într-o şcoală cu clasă de profil istorie-ştiinţe so-
I lor fi Cimitirelor Eroilor este: Bucu·
reşti. strada Constantin Mille-. nr. 1.

I ciale.
Îndrăgesc această revistă pentru că este singura revistă din tară
I sector t".

I care se oc1:1pă numai de istorie. o mai îndrăgesc pentru că ln ea

găsesc numai adevilrurl. O pagină a acestei reviste reprezintă,
I
I pentru mine, foarte mult, reprezintă un moment din viaţa
României fotog rafiat şi aşternut pe hirtie. ·
I RECTIFICARE
Tot in această revistă eu văd un îndrumător şi un profesor ex-1
•
I traordinar, un profesor ce şopteşte din file cuvinte frumoase des-
pre oameni iluştri, despre ţară, caspre neam. I Dl. EUGEN 8. MARIAN, autorul er-
1 Cu acestea, vă rog să mă scuzaţi pentru aceste rinduri şi vă do-
resc din toată inima succes şi numai bucurii în munca dumnea-
tlcolulul Toscanlnl versus Mussolini
(nr. 10/1991, p. 3 1), face urmilo-•
precture: Wlnfred a foit nori lui Ri-
l voastră nespus de fru moasă şi i nteresantă.
Cu sinceritate, Luminiţa I
1 chard Wagner, nu nepotul lui.

ŞI, alături de exuberanţe tlnere111. chlbţulta judecată a senectu-1

I 111: Sînt unul din miile de cititori ai revistei Magazin latorlc, care
1 constituie de mulţl ani un factor important pentru cunoaşterea is- ,
toriei şi pentru delectarea cititorului. •
Vă urez la toţi cei ce contrib~iti la editarea acestei reviste să fiţi I
I săn ătoşi şi hotărîţi de a vă menţine pe linia justă a istoriei, care va
contribui la cunoaşterea şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni I
DESENATOR

I şi popoare, mai ales acum. cînd este mai mare nevoie de aceasta.
Semnează: VIRGIL DIACONU, pensionar, din Curtea de Argeş.
. .
--- AUTOR
----------,
Dintr-o eroare de p119ln1ţle, ertlco-
lul C. tuli\1$ Cetsus un guvernator lu-
sitan al Daciei. din nr. 11/1991, pp.
37-39, • aplrut aemnet Scer1et L.em-
brtno, ln loe de dr. Ion Radu, c•e
Mtnfle.ai doer lntroducereL ln raall-
tete, ciupi cum cititorii au putut con-
atete, 1rtlcolul respectiv comentead
... - cu unele contribuţii proprii - un
•
studiu el lui Scal1et Lembrlno, publl-
cat ln 1952 ln Bulletin des Etudes
Portugaises.
Deci, ln mod • corect, semniture
d-lul dr. ton Radu trebuie ai figureze
• lmedllt ciupi titlul din p. 37. Rugim
cititorii sl taci cuvenite rectlflcere.
J ,1
COMITET
Primi m, 1ub Mmnătur1 d-lul gtflt-
rel·locotenent (r) STE LIAN PO-
PESCU, pr„edlnte, f i colonelul c.
POPESCU, aecreter, o 1crl10era pfln
cere ne e1te semnalaţi ln11tn11rae, ln
Bucureşti , a Comltetutui Naţional
pentru Restaurarea şi îngrijirea Mo·
numentelor Eroilor.
Comitetu!, se mantloneazi ln 1erl-
1oare, . • luat fllnti cu avtiul m fnlttru-
lut epirirll netlonate şi ltl d"fi•o•ri
edlvltate1 1ub petronafuf Mlnl1terulul
Apl ri rfl Neţton1te, fiind lnregl1tr1t la
Judecttorla Sectorului 1 fi devanlnd
per901nl jurJ<llci.
Am tnfllnţet acest comitet, ptaclnd
de la cuno1fterea reală a st!rll monu-
Printre desenatorii autori d& stempe
cu caracter latorlc, larg ri spfndlte ln
tecotul trecut, 1-a 1fl1t Carol lsler.
care a activat ln Bucureşti. Nu ClJ·
noaştem, dete despre viaţa sa. ln
schimb, •-au p i etrat mat multo
stampe de ln1plr1ţle latorlci, editate
de D. Peppei09lu, dintre care amin-
tim Batâlla cea mare de la Plevna.
Victoria de la Codrul Cosminulul,
Iancu Jianu. Canalizarea riului Dim-
boviţa.
Deosebit de reallute 1lnt l:iarta Du-
nării - frontiera Romăniei. istorică,
politică , şi comercială, precum fi
Har t a mun ţ ilor sau frontiera
Rqmânlei, publlcate ln 1859.
Tn blblloteca lui D. Peppuoglu • -•
phtrat fi un album cu 53 pagini de
desene r~ellzate de C. lller dupi pic-
turi murale '' obiecte de cult, vadert
d& biserici, ministrf şi monumente
Istorice din Prahove, Dlmbovtta f i
Muscel, aflat acum ln c ol&G'tllle Cabi-
netului de 1tempe al Bibliotecii Ac•
demlel Romane.

94 •

' I
•
·-----------------------------------------------
I lnformallll• de mal sui, precum fi
t albumul Inedit C. lsler - din cere pu·
I bllci m clteva Imagini ,pe pla,,.ele 1-4
• ale ecntul numir - ne-au fOlt co-
municate de colaboratorul nostru, dl.
Iulian Voicu, de la Cabinetul d e
atampe el Bibliotecii Academiei Ro-
m.tne.
MONUMENT
.•t ÎNCHINAT UNIRII
I 1907, 600 lei aur cu care au plătlt .
Cuvlofla Sa, preot IOAN SPIRU,
I
I
din Alexandri a, statornic cititor ,1
labo,..lor el revistei noastre, precum
co-
fi pasionat cen:etitqr al Istoriei lo-
• calo, no trlmlte ·urmifoarelo: La 24 ia·
nuarte 1915. cînd"se impllneau 66 ani
de la realizarea Unirii Pri ncipal elor
Româno sub vodă Alexandru Ioan
Cuza. în oraşul Alexandria s·a lnau:
gurat un monument consacrat acestui
-neuitat evel"llment din viata poporului
nostru. Monumentul s-a ridicat din
iniţiativa unor truntaşl ai oraşului,
prin contributie obştească. totallzlnd
15 OOO tel.
El a fost turnat din bronz, are o
inăllime d~ 5 metri, din care 3 metri
statuia propriu-zisă ş~ 2 metri posta·
mentol. Personajul p rlnclpal este
domnltqrul Cuza, aviod sub bustul
său µrmătorul text, scris cu Utere de
t ipar: Sli vltuJul Vodi Cuza 185i..1866.
Fllndci u clglnd vrajba ne-a ficut pu·
temlcl. Ne-a dăruit luml ni prin l nvi·
ţiturt - avu11e naţlonali secularlzlnd
avorlle mlnilllreştl fi redate plalurt-
lor noa1tre. Sub bust şi text. o co-
roani de lauri iar sus. lingă ea, nu·
me1e sculJ?torutui: I. I ordănescu.
Bucu reşti, ln dreapta d omnllorutul,
două tinere lln1ndu•Ş8 de mină, slm-
boll:tînd cele <touă Jări ro mâne\Jti
unite. l n latura din stinge monumen·
tulul, un ţăran cu capul gol şi opinci
în p icioare. oferind domnitorului un
da.(.
Tn spatele statuii est• unnitorul
text. .crlt cu Utere cursive: Ridicat in
anul 1914, cu <>bolul obştesc din inl·
tlatlva d·lui av. Florea Georg8$CU şi
stăruinţa Comftetulul alcătuit din O.
Nicolae Capră. Andrei I. Noica. p re-
şedinţi de onoare: Florea C. Geor-
gescu. preşedinte activ, mr. art. Ne-
gru şi S. Popescu, vlcepreşedlnti. I.
Angelescu. casier, R. Paraschivescu
şi S. Pop8'<;u. secretat!, Anton Văcă·
reanu. Anghel Văcăreanu, Anghel Te-
odoresc.u. Anghel N. Capră, C. Cah-
crava. mr. O. Telşanu, Dam. Enescu.
Traian D„ I. Iliescu. Ştefănescu O.
Curpen, Pr. Ilie Bădulescu, Levi Po-
pescu. M. Cristescu, N.A, Macavei,
P.A. Mlnev, N. Mincu. S. Mindreanu şi
S. Zamfirescu. membri. Ca o mică'
miirturie de recunoşt1n1ă român ească
şi ca un Indemn la dragoste de iară şi
bine copiilor copiilor noştri. Sculptor
I. lordllnescu - 1914.
Dezvelirea m onumentulul a fost
imortalizata pe o fotografie ce se află
astăzi la Arhivele Statului Alexandria.
făcută pe treptele fostei primării a
oraşului ş1 în care apare ma/oritatea
com1tetulu1 de iniţ iativă amrnt t Tn sus
cltat ul text.
•
•
PORTRET CUZA
Domnul VOICU A. PETRE, din Sie·
trna, ne semn.leazi un portret 11 lui
Al. I. Cuza, afl1t l n biserica tatulul
Frunzaru, com. Sprlnceneta, jud. Olt.
ln semn de recunoştinţă pent ru elibe-
rarea clăcaşilor şi lmproprietărlrea lor
prin l.egea ru rală promulgată de
Cuza la 14/26 august 1864, urmaşii
celor dezrobill atunci au colectat. Ir\
executarea tabloului.
LA FAGARAŞ
fn nr. 11/ 1991 al reviatei, am publl·
cat ecrlaoarea cltltqrulul no1tru am.
dr. NICOLAE ENESCU, din Bucu·
reşti, c•• ne semn.la etarea de d„
gradare a cetilll Fiigir•t. monument
care a lmpllnlt ppte veacuri de exl•·
tenţi.
La „ ,1zaree no11tt'i, adreaati Ml·
nllterulul Culturii fi, ..... ~. Pre-
fecturii judejulul s,..cw, am primit
urmitoarele rltpunaurl : Din partea
Direcţiei monumentelor anumblurllor.
tl siturilor l1torfce (director dr. arfl.
Petre Oerer, referent 1peclalltale arfl.
Marina Iliescu) din cadrul Mlnisterulul
Cullurll:
Vă 'comun icăm că ansamblul cetăţii
Făgăraş urmează a fi preluat d e către
DMASI, ln vederea coordonării lucră·
rilor de restaurare şi asigurării unei
· fu ncţionalltăt l adecvate (ln pla n
1992).
Lucriirile p rivind asanarea lacului şi
punerea l n valoare a zonei de proteo-
ţle a monumentului revin în exclusivi-
tate Primăriei Făgăraş.
Sub eemnitu,.. d·lul prefect Gheor·
gha Fu lga ,1 a cf.nel Mcretare Ma-
(iana Tlhăriu, prinţim, de -menea,
din parte• PrefecturN judeţului Bra-
tov:
fn acţiunile pregătitoare pentru sir·
bător1rea aniversării a 700 de ani de
la atestarea documenta.răa munclplu·
lui Făgăraş, sărbătoare ce a avut loc
la 4~ octombrie 1991 , un capitol l·a
constituit Igienizarea şi înfrumuset&-
rea şanţului cu apa şi a aleilor din ve.
cJnătatea cetăţii. Astfel, prin Seivlclul
de gospodărire comunală a primăriei
municipiului Fiigăraf au fost angajate
5 persoane care t imp de 45 zile au
efectuat lucrllrlle de curăţire a fanto·
lui cu•P'. defrişarea vegetatlei, ""9:
najarea i mprelurlmilor, repararea şi
vopsirea ~ncllor etc.
Tntruclt din anul 1968 lacul din
zbna cetăţii nu a mal avut o sursă de
alimentare cu apll proaspătă , primăria
munciplului Făgăraş a intervenit ' la
Combinatul Chimic Făghraş. care. cu
mult ă solicit udine a sponsorizat
montarea a două pompe pentru ah·
· mentarea cu apa a lacului, lucrarea fi.
ind în curs de llnalîzare. • STELIAN BORDEI, str. Tutunari, nr
Totodată, vă informăm că fa. primă·
ria municipiului Făgiiraş există un
proiect d e reamenajare a întregii zono
aferente cetăjil Fhgaraş, în valoare de
cca. 100 ml Ioane lei. Proiectul ur·
•
meazii a fi valorificat pe măsura asi·
gurării fondurilor necesare.
Se confltmă faptul că llngă cetate
funcţionează. în p rezent, o piată de
za r za vaturi. M en11on am lnsă că
aceăstâ piaţă a fost organizată numai
temporar, pînă la construirea noii
pieţe a municipiului F6găraş, lucrare
aflată într-o stare avansată de execu·
tle. '
lati deci ci putem. apune ci p rin
M1liarea cltttorllor nottrl f i a lnaUtu-
llllor competente, cetatea Figiirayulul
Pi$ette ln cel de-al optulea secol lll
exl1ten1e1 aale tub autplcll lavorablle.
PUBLICAŢIE DIN ELVEŢIA •
1 Primim din Geneva revllta Căminul
românesc. buletlh de lnfonna!11 al co-
munltill rominllor din Etvepa, an 10,
nr\ 2 (38) Iunie 1991. ·
1n paglnlfe tale, cu ert.lcofe ln llm-
blle romini " ' trena.zi, comneazi
Jean·Luc Vantraven, Jtan.Jaoques
Rotii, Darius Rodlebln, Laur811oe e.-
zeguet, Deniei Due, MIMI Kome,
Constentln Macri, Contlllolln Mare,.
V8f'Onlce Bllt)at, Petre Pneu, Emil
Bratu, ton A•. Gutuleecu, Mircea Colo-
f811CO. Sini at11cole pe teme de poll-
tl;cii, culturA, lstofi• fi llterahri. Ru·
bitei de lnformljll COl\Mnlneez.i noi
=w'~~dllor1ale, flltl din vtafl comu-
•
CERERI ŞI OFERTE
.
·OCTAVIAN PINTEA, str. Olarilor,
n r. 15, Tlrgu Lăpuş, tollclti: nr. 2-4,
7/ 1967; 9/ 1988; 4/ 1970; 4/1975;
10/1981; 3/1982; 2/ 198&; 2. 7·1 211990;
Of8f'i: IV". 4, 12/1989; 1/1971: 10/1979;
2. 8, 9/1981; ... 911982; 11/ 1985; 1,
3/198&; 4/1987.
VASILE QRIDAN, str. Vlctori a, bi.
o„ se. 11, ap. 7, Ttrgu Jiu, IOllciti: nr.
8/19t0; e11•1; oferi: nr. 8/1974;
11/1975; 11/ 1978; 9, 11/1981; 12/1983;
4/1985; 111/1988; 8, 9. 10, 12/1989.
LEONTE ALE XANDRU , te l .
22 17 98. Bucureşti, oieri coleejla
completi. ·
GHEORGHE HRENI UC, .Cartier
CrefoviJa Nouă, bloc 10 Orizont, ap.
9, Craiova, oieri: nr. 5, 10/ 1979; 5,
7/1881; . 1. 211982; 3, s, 6/ 1983; „.
911984; ·a. 5, 10/1986.
ION BONCIU, tel. 44 80 80, Bucu·
reştl. of,ri colecţia completa.
BUCUR ILICI, Bd. Siderurgiştilor.
nr. 10. f>I. 03, ap. 33. Ţlgllna li, G&-
la(I, ofeli colectla completă.
NICOLAE IORbÂCHESCU, str. Să·
nl uje1, nr. 4, bi. 64 A, ap. 98. Bucu·
reştl, ot.ri colecţl• complet6.
„
26. bi. 76 ABC. ap. 110, Bucureşti.
oferi cO!ecita eompleti.
PAVEl LUNGU, str. Bl'indu~i. nr
12, ap. '8, Timişoara, oferi colecţia •
completă.
•
 -
•

- •

CONTENTS (Roman lan Hlstory) N. Iorga History and traditlon • P.P. Pan altescu 560 Years from the Oeath of
Alexander. Prince of Moldavia • O.A. lizărescu 1845. Auguste de Gerando about Transy1van1a (III) • Gh. Ionaşcu, •
M. Arsene Solutlons to save Sighişoara·s Monuments • P. Cemovodeanu C. Brincoveanu and Cantacuzino the
Historian 1n British A rchives (li) • C. Poplfteanu 1946-1954. Pol itica! Trials: Patrăşcanu (VIII) • M.D. Cluci, Gh.
David Iuliu Maniu - Witness at Marshal Ion Antonescu's Trial • Gh. Cunescu Four Monastşries !rom Bessarabia •
G.G. M irzescu laşi, the Autumn ol 1917 (V) • R . Netzhammer 1914-1918. Reminiscences ( VII) • A. Gorovel
(1864- 1951) Diary (li) •O. Hlncu Joseph Maria von Radowitz reportir)g from Bucharest (1870-1871) • M. Raal descu
1919 Ghmpses of „ Cartea Româneasca" Publishing House History • ln Bucharest. 50 Years Ago
• .
·sOMMAIRE (Hlstolr• roumalne) N. Io rga Histoire et tradltton • P.P. Panallescu 560 ans de ta mort d u p rince
Alexandre de Moldavie • O.A. lăzireacu 1845. Auguste de Gerando sur Transylvanie (III) • Gh. Ionaşcu, M. Arsene
Solu tions satvatrlces pour Ies monuments de Sighişoara • P. Cernovodeanu C. Brincoveanu et · l'historien
Cantacuzino dans Ies archives, bntanniques (li) • C. Poptşteanu 1946-1954. Grands proces politiques: Patrâşcanu
(VIII) • M.D. Cluci , Gh. Davrd luliu Maniu - lemoin dans le proc6s du mar6chal Antonescu· • Gh. Cunescu Quatre
monasttlres de Bessarable • G.G. Minescu A lassy. l'automne de 1917 (V) • R. Netzhammer 1914- 1918. Souvenirs
(VII) • A. Gorovet ( 1864-1951) Journal (li) • O. Hlncu Joseph Maria von Radowitz en mission â Bucarest
(1870-1871) • M. Rasldescu 1919. Pages de l'histoire de la ma1son d'editions .,ca rtea româneasca" • A Bucarest. ii y
a 50·ans
.
f'O)lEPil<A JUJE (PJMLIDCICRR llCTGPff ll) H . A opra 11<.'TOP HR u T l>ll/lll ltUR . u.n. nau a UTfCK) 560 11eT co non CMCPTll
KnRao Mon110BE>1 A11c1<1•a11;u1a • Jl.A: Jl&~~peeKy 1845. OrtoCT :ie lfCt'panJto o T11anc11nboa111111 ( tII) e l'. Jl ona wi: y„
!li . Apcen & Oa~11nn n 1<11 C nromo apw : cnacaTei11,1u~e peme111111 • \I . q e pn oeo.1n 11r K. I>pt.111Honney "CTOnbR OH Ras-
'f3H)'311110 o 31lrnnllcn11x a px11eax (II> • l t. n o 11 11 1u T11ur 1946-1954. J<pynnwc 111l:111T11qec101e nponecc1o1 : O;rrpaw-
11a11y (V I I J> • M.n. 11»"", l'. Jlao11n IOn11y Ma1n1y -cunneTenb npoaecca K<>ua AnTo neCMy • r . lt>·neeK>' lleTblpe
~!onaCTbllll! R Seccapa(!nn • r.r. i\tblp~ecM » B fl ccax, ocen &to 1917 r. (V) • p , Heuxa•1.wop 19 14-19 18. BocnoMH·
11311119 ( Vl l ) • A . r oponell (11164 - 1951) .Zl:llCAH UU (ll) e Jl. Xi.i111r y Roae el> ~tapll'R 410 11 P a l\OBll U o MllCCIHI B
Byxapecre (I 871}- 1871) • llf. PB~llll.tl(IC)' 1919 . J.13 l lCTOP Bll 113JtaTenbCTR3 „ HapTR pOMN HR('H() " • n liy x ap cCTe.
!>0 :eeT 11113 :\:l '
...„ „ ...„„„ ...„„„„„„„ „„„„„ .........„ „ ....................„„„„„„„... '
INHALT (Rumlinlache Geschlchte) N. Io rga 'Geschichte und Uberlteferung • P.P. Panaitescu 560 Jahre vom Tode
Moldaviens FiJrst Alexandru • O.A. l i zirescu 1845. Auguste de G!lranl:lo uber Siebenburgen (III) • Gh. lona.şcu,
M. Arsene Rettende Losungen fur Sighişoaras Denkmâler • P. C•movodeanu C. BrinO<>veanu und der Hlstorlker
Cantacuzino in den britiscnen Arch1ven (li) • C. Poplşteanu 1946-1954 Grosse politische Prozesse: Pătră~anu
(VIII) • M.D. Cluci, Gh. David Iuliu Maniu - Zeuge am Marschall Antonescus Prozess • Gh. Cunesou Vier Ktoster
aus Bessarabien • G.G. Mârzescu Im lassi, Herbst 1917 (V) • R. Nelzhammer 1914-1918. Ennnerungen (VII) •
A. Gorovel {1864-1951) Tagebuch (li) • o . k tncu Joseph Maria von Rado W1tz und seine Bukarester Mission
(1870-\871) • M. Rasldescu 1919. Aus der Geschichte des Verlags „cartea românească • ln Bukares1. vor 50 Jahre
- '
I
SUMARI O (Hlatorla rumena) N. Iorga Hlstoria y tradici6n • P.P. Panaltescu 560 a~os desde la muerte de Alejandro
Prfncipo de Moldavi& • O.A. Lizirescu 1845. Auguste de G~rando sobre Transilvania (III) • Gh. Ionaşcu,
M. Arsene Soluciones para salvar a los monumentos de Slghisoara • P. C.rnovodeanu C. Brincoveanu y el
historiador Cantacuzino en los archivos britănicos (li) • C. Poplşteanu 1946- 1954, -Grandes procesos polhfcos:
Pătrăşcanu (VIII) • M.O. Clucă, Gh . David Iuliu Maniu - testigo en el proceso del mariscal Ion Antonescu • Gh.
Cunoscu Cuatro monasterios de Besarabia • G.G. Mârzescu laşi, otol\'o d e 1917 (V) • R. Net.zhammer 1914-1918.
Recuerdos (VII) • A. Gorovel (1864-1951) Diario (li) • O. H fncu Joseph Maria von Aadowltz en misi6n a Bucarest
( 1870-1871) • M. Rasldeicu 1919. Oe la historia de la Editorial „Cartea românească" • En Bucarest. hace 50 anos

'

Apare lunar, se găse şte de vinzare la chio şcurile de difuzare

a presei. Abonamentele se fac la oficiile P.T.T.R., factorii
poştali şi difuzorii din intreprinderi, Institu ţii, şcoli etc., de la
oraşe şi de la sate.

•
ABONNEMENTS: ROMPRESFILATELIA - Sectorul
export-Import presă, Buc u reşti, Calea Griviţei,
,
•
nr. 64-66, P.O.BOX 12- 201; telex: 10376 prsflr.
Abonamentul pe ury an - 75 dolarl U.S.A .
•

Tiparul executat la R.A.I. - Imprimeria „Coresi" - Bucureşti

(
- Lei 50

•
I
 .am
'

·•lt11s•-...
tzua••.._.
!S....;..~~~~--~~~~~~~~~-=·="~,:~--· ...
~·"·--_Jl.l
- •

•
, „
•
„ '. - • •