!

"#

CAPITOLUL II
INTRODUCERE ÎN GEODEZIA FIZIC

În acest capitol se vor prezenta no iuni elementare de geodezie fizic , absolut necesare pentru
definirea unor suprafe e de referin i sisteme de coordonate folosite curent în geodezie, precum i
unele dintre aspectele principale care deriv din defini ia geodeziei fizice, dat de H. Moritz în anul
1980. Manualul nu poate aborda tratarea integral a problematicii extrem de complexe a geodeziei
fizice, atât datorit destina iei sale cât i limitelor pe care le poate atinge în planul de înv mânt
superior al unei sec ii cu durat redus de studiu. În tratatele de geodezie fizic consacrate
(Ledersteger, 1968, Heiskanen & Moritz, 1967, Dragomir .a., 1977, Ghitau, 1983, .a.) este
expus o tematic vast , a c rei parcurgere necesit cuno tinte deosebite în domeniile matematicii,
fizicii în general, al mecanicii teoretice în special .a.
Totu i, în condi iile i limitele men ionate, manualul va prezenta aspecte teoretice care se
bazeaz pe unul dintre principiile geodeziei fizice i anume: din m sur tori cu aparatur specific (de
natur fizic ), precum i utilizarea unor metode de prelucrare adecvate, se determin m rimi
geometrice, care caracterizeaz forma i dimensiunile P mântului. Deoarece demonstra iile riguroase ar
îngreuna mult în elegerea prelegerilor, unele formule importante în activitatea curent vor fi doar
expuse i comentate.

2.1. Sisteme de coordonate naturale utilizate frecvent în geodezia fizic (teoretic )

A a cum s-a men ionat i în capitolul anterior, exist o legatur de principiu (chiar o
interp trundere) între principalele sisteme de coordonate utilizate în astronomia de pozi ie i geodezia
fizic (teoretic ).
2.1.1. Sistemul Iner ial Conven ional a fost expus în am nunt în 1.4.1., fiind util i în multe
lucr ri de geodezie fizic (teoretic ).

21
 2.1.2. Sistemul Terestru Conven ional (denumit Conventional Terrestrial System – CTS)
sau Origine Interna ional Conven ional (Conventional International Origin – CIO). Acest
sistem este folosit, de asemenea, atât în astronomia de pozi ie cât i în geodezia fizic .

ZT ≡ ZCTS
CIO
S
Meridianul astronomic origine
(al punctului Greenwich)
Pn
HSor
sfera cereasc gS
G
S0
Cercul orar al
punctului vernal O M
YCTS
Φ
XT θG
Λ
γ

Geoidul
XCTS (GAM)
Ecuatorul Ceresc

Fig. 2.1. Sistemul Terestru Conven ional (CTS).

Sistemul Terestru Conven ional (CTS) este sistemul de referin fundamental al geodeziei
fizice, având leg turi simple la Sistemul Iner ial Conven ional (o rota ie a planului (XCTS YCTS) în
raport cu planul (XT YT) cu unghiul θG denumit unghi sideral la Greenwich in planul Ecuatorului
Ceresc).
Not :
Datorit fenomenelor de precesie i nuta ie, unghiul sideral la Greenwich θG sufer modific ri
în timp (odat cu modificarea oblicit ii elipticii ε i a pozi iei punctului vernal γ în sensul cre terii
ascensiei drepte).
Prin unghiul sideral la Greenwich se orienteaz P mântul în spa iul iner ial în raport cu stelele.
Sistemul CTS poate fi descris astfel:
originea O a sistemului se afl în centrul de mas al P mântului (de aceea sistemul este denumit
geocentric), la fel ca i în sistemul CIS;
axa ZCTS coincide cu axa ZT, fiind orientat din geocentru spre Polul Nord Ceresc mediu
(Originea Conven ional Interna ional );
22
 axa XCTS se afl situat la intersec ia dintre planul meridian astronomic al punctului Greenwich
cu planul Ecuatorului Ceresc. În raport de aceast ax se m soar longitudinile astronomice Λ;
axa YCTS completeaz sistemul cartezian (XCTS, YCTS, ZCTS).
Prin punctul S situat pe suprafa a fizic a P mântului trece verticala locului, denumit i linie
de for , materializat în Fig. 1.6 prin g s . Aceasta este, în principiu, o curb oarecare (perpendicular
pe suprafe ele de nivel pe care le întâlne te) a a cum se va trata mai în detaliu în cap. 2.
În cadrul sistemului CTS se opereaz , de regul , cu coordonatele astronomice Φ S i Λ S , care

se definesc în felul urm tor:

ΦS (latitudinea astronomic geodezic ) este unghiul format de verticala locului cu ecuatorul
ceresc;
ΛS (longitudinea astronomic geodezic ) este unghiul diedru format de meridianul astronomic
instantaneu (în timpul m sur rii) al punctului S i meridianul origine (al punctului Greenwich).
Not :
Meridianul astronomic instantaneu este format de veticala locului i Axa de Rota ie a
P mântului la momentul când se fac m sur torile. La acel moment Axa de Rota ie a P mântului nu
trece prin Polul Nord Ceresc Pn (care reprezint o pozi ie medie a acestuia în mi carea sa pe bolta
cereasc ) i de aceea urma meridianului instantaneu în planul ecuatorului ceresc nu trece prin originea
sistemului.
Cele dou coordonate ΦS i ΛS definesc doar pozi ia verticalei locului (care trece prin S) i nu i
pozi ia punctului S pe suprafa a fizic a P mântului.
În acest scop, geodezia a introdus o suprafa auxiliar conven ional – Geoidul (Listing 1873),
care este suprafa a de nivel zero folosit în geodezie în sistemele de altitudini (detalii se vor prezenta în
cap. 2.9).
Rezult cea de a treia coordonat H Sor – altitudinea ortometric a punctului S, care împreun cu

ΦS i ΛS pot defini pozi ia punctului S pe suprafa a fizic a P mântului.

23
 2.2. Sisteme de coordonate geodezice conven ionale
Aceste sisteme sunt definite prin elemente care nu au echivalente naturale.
2.2.1. Sistemul de coordonate elipsoidale. Deoarece Geoidul este o suprafa complex ,
extrem de ondulat , descrierea sa geometric (sau analitic ) este imposibil . Geoidul poate fi
reprezentat doar printr-o ecua ie de natur fizic , devenind astfel o suprafa de referin în multe
sisteme de altitudini.
Pentru a se putea efectua calcule complete în sisteme spa iale, Geoidul a fost înlocuit în
Geodezie printr-un elipsoid de rota ie (cu turtire mic la poli). În acest fel calculele din geodezia
superioar devin nu numai mai simple dar conduc, în acelasi timp, la pozi ionarea punctelor geodezice
cu o precizie relativ mult mai mare în compara ie cu pozi ion rile astronomice, care au caracter
absolut.
Ze

ZCTS S(t3 )

(CIO) N
X et Yte Zet
St
BS LS H Se
H eS
S1(3)

G ′0 ′ X e Y e Ze
S0
BS L S H Se = 0
Oe BS S1(2 ) S(t 2 ) Ye
M O
S 1(1) YCTS
(1) LS
St S1
S′t Urma meridianului geodezic
Elipsoidul de Referin
Xe
Geoidul
XCTS (GAM)

Fig. 2.2. Pozi ia relativ a Elipsoidului de Referin în raport de Geoid.

În decursul anilor s-au folosit mai mul i elipsoizi de referin , pentru a c ror determinare s-au
folosit diverse solu ii:
originea sistemului elipsoidal Oe s fie situat cât mai aproape de centrul de mas O al
sistemului CTS;

24
 axa de coordonate OeXe s fie cât mai apropiat de OXCTS, i în mod analog se inten ioneaz cu
celelalte dou axe OeYe i respectiv OeZe;
elipsoidul (suprafa de ordinul II) s fie încadrat optimal în interiorul suprafa ei geoidului
(abateri pozitive i negative cât mai mici i egale numeric între cele dou suprafe e, astfel încât
suma p tratelor abaterilor dintre cele dou suprafe e s fie un minim).
În etapa actual receptoarele care primesc semnale de la constela iile de sateli i determin
coordonatele carteziene X et Yte Z et la nivelul terenului: X et = O eS (t1) , Yte = O eS(t 2) i Z et = O eS(t 3) .
Simultan se determin un alt grup de trei coordonate care definesc, de asemenea, pozi ia
spa ial (tridimensional ) a punctului de sta ie S: B S L S H eS .
Pentru elucidarea defini iilor care vor urma este necesar introducerea no iunii de normal la

elipsoid N . Aceasta este o dreapt ce trece prin punctul de sta ie St oarecare de pe suprafa a
P mântului i este perpendicular pe elipsoid.
Normala la elipsoid împreun cu axa Ze formeaz meridianul geodezic al punctului S.
Acum se pot defini primele dou coordonate geodezice folosite în geodezia elipsoidal :
BS = latitudinea geodezic (unghiul format de normala la elipsoid cu planul ecuatorului s u);
LS = longitudinea geodezic (unghiul diedru format de meridianul geodezic al punctului
considerat cu planul meridianului geodezic al observatorului Greenwich);
Analog ca în sistemul anterior, coordonatele BS, LS definesc doar pozi ia în spatiu a normalei

N la elipsoid. Pentru definirea pozi iei punctului St de pe suprafa a terenului mai este necesar o a treia
coordonat elipsoidal i anume:
H Se = altitudinea elipsoidal a punctului S, raportat , de aceast dat , la suprafa a elipsoidului
folosit.
Precizia de determinare actual a coordonatelor X et , Yte , Z et este situat în domeniul
centimetrului, fiind cu cel pu in un ordin de m rime superioar preciziei ob inut de geodezie în epoca
anterioar apari iei sateli ilor artificiali ai P mântului.
Geodezia elipsoidal clasic (pân la apari ia sateli ilor artificiali) lucreaz cu punctele
proiectate pe elipsoidul de referinta S′0 . Acestea au urm toarele coordonate:

coordonate carteziene: Xe = Oe S1(1) , Ye = Oe S1( 2 ) , Ze = Oe S1( 3) ;

coordonate geodezice BS, LS, H Se ' = 0 .

0

Elipsoidul folosit actualmente în ara noastr în mod oficial este elipsoidul Krasovski. În
perioada 1930-1950 s-a folosit elipsoidul Hayford. În ultimul deceniu se utilizeaz pe scar relativ
larg sistemul geodezic de referin WGS-84. Asupra acestor aspecte se va reveni în capitolul urm tor.
25
 2.2.2. Sistemul de coordonate plane. Deoarece calculele pe elipsoidul de referin sunt
dificil de efectuat, acestea sunt necesare numai pentru distan e foarte mari (20 – 60 km) în lucr rile de
geodezie superioar . Pentru lucr ri desf urate pe suprafe e mici (topografie, cadastru) punctele
geodezice se proiecteaz într-un plan de proiec ie, problematic ce se va aborda la o alt disciplin
universitar : cartografia matematic .

2.3. Datele geodezice de referin

2.3.1. Datele geodezice fundamentale de referin servesc la încadrarea optim a
elipsoidului de referin în interiorul geoidului, pentru suprafa a avut în vedere (o ar , un grup de ri,
un continent .a.).
uF
(CIO) Ze F
ZCTS ≡ ZT

H orF

F0''
F0'
Elipsoidul
de referin
Oe BF Ye
ZOe
YOe YCTS
XOe
O ΦF
O 'e'

LF

ΛF
Xe
Geoidul
XCTS
Fig. 2.3. Datele geodezice fundamentale de referin .

Se consider F un punct fundamental pentru care se cunosc atât coordonatele astronomice de

pozi ie (ΦF, ΛF) cât i coordonatele geodezice elipsoidale (BF, LF).
Punctul F este un punct de la care se încep calculele în re eaua geodezic considerat i de
aceea el este denumit punct fundamental. De regul , punctul fundamental este reprezentat de un

26
observator astronomic cu mare tradi ie (cu peste 100 ani vechime sau chiar mult mai mult) în care
exist un pilastru principal al c rui centru reprezint a a numitul punct fundamental.
Exemple:
1. În anul 1930 s-a adoptat ca punct fundamental pentru România observatorul astronomic militar din
Dealul Piscului cu o vechime de 120 ani. Acest observator ca punct fundamental al re elei de
triangula ie a României a fost folosit în perioada 1930-1950.
2. Observatorul de la Pulkovo, situat în Federa ia Rus , la cca 2000 km de Bucure ti, are o vechime
de cca 200 ani. A fost folosit ca punct fundamental pentru re eaua Europei de est, iar pentru
România între 1950 i pân în prezent.
Asa cum se observa din Fig. 2.3:
BF ≠ F
(2.1)
LF ≠ F

F0" = punctul în care verticala locului intersecteaz geoidul;

F0' = punctul în care normala la elipsoid intersecteaz elipsoidul.

Leg tura dintre coordonatele astronomice i coordonatele elipsoidale se poate urm ri efectuând
o sec iune vertical prin punctul fundamental F.
uF

gF

H eF
H orF

F0′′
NF

F0′′′ F0′
Elipsoidul
Geoidul

Fig. 2.4. Sec iune vertical prin punctul fundamental F.

Pe figur s-au notat:

uF – devia ia verticalei în punctul F, cu componentele astronomo-geodezice:

N F – ondula ia geoidului in punctul fundumental F;

27
 Se demonstreaz în geodezia superioar urm toarele ecua ii:
Φ F = BF + ξ Fag ;
(2.2)
Λ F = LF + η Fag sec Φ S ;

ξ ag
F – componenta astronomo-geodezic în meridian;

ηag
F – componenta astronomo-geodezic în primul vertical.

Pe altitudini:
H eF = H orF + N F = H nF + ζ F , (2.3)
NF – ondulatia geoidului în punctul fundamental F;
ζ F – perturban a (anomalia) altitudinii în sistemul normal al lui Molodenski folosit
actualmente oficial în România (cap. 2).
A a cum este reprezentat i în figurile 2.3 i 2.4, în realitate uF ≠ 0, NF ≠ 0.
Pentru a se face o prim determinare a coordonatelor punctelor re elei astronomo-geodezice de
ordinul I s-au introdus urm toarele ipoteze:
u F = 0; u F ≠ 0;
care, evident, contrazice realitatea (2.4)
N F = 0; N F ≠ 0.

Ipoteza men ionat mai sus are semnifica ia fizic de a accepta c în punctul fundamental
geoidul este tangent la elipsoid:
BF ≡ Φ F ;
BF ≠ Φ F ;
LF ≡ Λ F ; care, evident, contrazice realitatea (2.5)
LF ≠ ΛF.
AFI ≡ aFI ;

unde I este un punct Laplace învecinat. Presupunând c se cunoa te si distan a DFI se poate
începe calculul re elei de triangula ie astronomo-geodezic fin punctual fundamental F în întregul
teritoriu.
O oarecare justificare a ipotezelor introduse const în faptul c observa iile astronomice ΦF i
ΛF s-au desf urat pe o perioad foarte îndelungat de timp. Urmare a ipotezelor de mai sus rezult
consecin ele:
XO e = YO e = ZO e = 0;
(2.6)
ε X e ≡ ε Ye ≡ ε Ze = 0

În România, sistemul oficial de coordonate B, L are ca elipsoid de referin elipsoidul

Krasovski iar ca punct zero fundamental Observatorul astronomic din Pulkovo (Federa ia Rus ).
2.3.2. Datele geodezice de referin sunt acele m rimi strict necesare i suficiente pentru a
încadra o anumit re ea geodezic în sistemul de coordonate corespondent.

28