1.SCURT ISTORIC AL EUROJUST ȘI CARACTERISTICA GENERALĂ.

Pentru întărirea luptei împotriva crimei organizate, Consiliul European de la Tampere din
octombrie 1999 a decis crearea unei divizii - Eurojust, compusă din procurori naţionali,
magistraţi, ofiţeri de poliţie, detaşaţi din fiecare stat membru. Este un organism specializat care
are misiunea de a întări lupta împotriva infracţiunilor grave printr-o cooperare judiciară mai
strânsă în cadrul Uniunii Europene.1
Eurojust este un nou organism al Uniunii Europene înfiinţat în 2002, (Michael Kennedy
preşedintele colegiului şi Ernst Merz directorul administrativ împreună cu 144 de angajaţi dintre
care 101 angajaţi administrativi plus 43 de membri, deputaţi şi asistenţi naţionali şi doi magistraţi
de legatură, Norvegia şi SUA), menit să promoveze şi să amelioreze coordonarea investigaţiilor
şi urmăririlor penale defăşurate de autorităţile judiciare competente din statele membre al
Uniunii Europene, atunci când acestea se confruntă cu forme grave de criminalitate organizată şi
tranfrontalieră.2
Eurojust a fost stabilită ca urmare a unei decizii pe care Consiliul European de la Tampere
(15-16 octombrie 1999) a luat decizia de a stabili un permanent judiciare de cooperare Unitatea
numit Eurojust în scopul de a îmbunătăţi lupta împotriva formelor grave de criminalitate. În 2000
la Consiliul Uniunii Europene a stabilit un oficial provizoriu judiciare de cooperare cu Unitatea
de numele Pro-Eurojust să fie Eurojust predecesor. Scopul acestuia a fost de a fi un fel de masa
rotundă de procurori de la toate statele membre, pentru a permite concepte ale Eurojust pentru a
fi judecat şi testate. Pro-Eurojust a început să lucreze la 2001 şi Eurojust în sine a fost înfiinţată
în anul 20023.
Acest organism al Uniunii Europene este competent să acţioneze în anchetelor şi
urmăririlor penale privind infracţiuni grave cu privire la cel puţin două state membre. Rolul său
de a promova coordonarea între autorităţile competente din statele membre, şi de a facilita
punerea în aplicare a asistenţei juridice internaţionale reciproce şi a cererilor de extrădare.
Eurojust are, de asemenea, un rol cheie în lupta împotriva terorismului.
Eurojust sprijină autorităţile competente din statele membre, în scopul investigaţiilor şi
urmăririi penale eficiente, atunci când se ocupă de criminalitatea transfrontalieră. Eurojust este
prima reţea de permanentă cu autorităţile judiciare care urmează să fie stabilite oriunde în lume.
Eurojust stimulează şi îmbunătăţeşte coordonarea investigaţiilor şi urmăririlor penale între
autorităţile competente din statele membre. Eurojust îmbunătăţeşte de cooperare între autorităţile

1
I. Niţă, I. Voicu, I. Scărlătescu, I. Sima, Dicţionar explicativ al Uniunii Europene, Editura Irecson, 2009, p.104
2
Agenţiile UE, Oficiul pentru Publicăţii Oficiale ale Comunitatii Europene, 2007, p. 20
3
Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor
grave de criminalitate
3
competente din statele membre, în special prin facilitarea executării internaţionale de asistenţă
judiciară reciprocă şi punerea în aplicare a extradarilor solicitate. Eurojust îndeplineşte un rol
unic, ca un nou organism permanent în domeniul juridic european. Misiunea sa este de a spori
dezvoltarea la nivel european de cooperare cu privire la justiţia penală.
În 2007, Comisia Europeană a propus legislaţiei de creştere a competenţelor Eurojust.
Propunerile includ de armonizare a competenţelor deţinute de reprezentanţi naţionali, care
variază în prezent, cu un set minim de competenţe şi o minimă de trei ani regenerabile pe termen
lung pentru a creşte continuitate. Membrii ar avea, de asemenea, automat acces la bazele de date
naţionale, cazuri de terorism, precum şi penală, a ADN-ului şi închisoare de înregistrări. În 2009,
el a fost anunţat că vatican-ar putea alătura Eurojust. Acest lucru este de a asigura membre să
coopereze cu Eurojust şi pentru a face faţă numărului în creştere de cazuri, în conformitate cu
atribuţiile sale: criminalităţii transfrontaliere a cunoscut o creştere 29% între 2006 şi 2007. În
scopul de a-şi îndeplini sarcinile, Eurojust întreţine relaţii privilegiate cu Reţeaua Judiciară
Europeană, de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi magistraţi de legătură
din statele membre. De asemenea, este capabil, prin intermediul Consiliului, să încheie acorduri
de cooperare cu state terţe şi organizaţii internaţionale sau organisme care asigură schimbul de
informaţii sau detaşarea de ofiţeri.
Eurojust este monitorizat de o Autoritate comună de control, independentă, care se asigură
că procesarea datelor cu caracter personal este efectuată în conformitate cu Decizia Eurojust.
Această autoritate soluţionează, de asemenea, apelurile formulate de diverse persoane cu privire
la accesul la informaţii cu caracter personal.
La cererea unui stat membru, Eurojust poate oferi asistenţă la investigaţiile şi urmăririle
penale desfăşurate de respectivul stat membru şi în relaţie cu un stat care nu este membru al
Uniunii, în cazul în care a fost încheiat un acord de cooperare în acest sens sau dacă există un
interes fundamental pentru oferirea unei astfel de asistenţe.

4
2.COMPETENŢELE ŞI ATRIBUŢIILE EUROJUST.
Eurojust este un organ al Uniunii, cu personalitate juridică. Competenţa acestuia
cuprinde infracţiunile care intră în jurisdicţia Europolului şi alte infracţiuni menţionate expres.4
Obiectivele sale constau în5:
 stimularea şi îmbunătăţirea coordonării între autorităţiile competente din statele
membre însărcinate cu urmărirea penală a acestor infracţiuni;
 îmbunătăţirea cooperării între aceste autorităţi prin facilitatea executări asistentei
juridice internaţionale reciproce şi punerea în aplicare a cererilor de extradare;
 şi spijinirea în orice alt mod a autorităţilor din statele membre în vederea eficientizării
urmăririi penale.
Competenţa materială este acoperită de toate infracţiuniele prevăzute în art. 2 din
Convenţia Europol din 26.07.1995:
 traficul de droguri
 traficul de persoane
 terorismul
 traficul cu autovehicule furate
 traficul cu substanţe radioactive şi nucleare
 falsificare de bani şi a altor mijloace de plată.
Dispoziţiile privind competenţa se aplică în situaţia în care există structuri criminale
organizate şi sunt afectate două sau mai multe state. În baza hotărâri Consiliului Europei din
06.12.2001 domeniul de activitate al Europol-ului (şi, implicit al Eurojust-ului) a fost extins şi la
alte forme ale criminalităţii internaţionale enumerate în Convenţia Europol, cum ar fi6:
 delicte grave împotriva mediului
 tâlhărie organizată
 comerţ ilicit cu bunuri culturale
 piraterie de produse.
Eurojust îşi îndeplineşte atribuţiile prin membrii săi naţionali sau în calitate de colegiu.
Acesta are competenţa de a solicita autorităţilor naţionale competente să întreprindă o anchetă
sau urmărire penală a unor acte specifice; de a stabili că una dintre acestea poate fi într-o poziţie
mai bună pentru a întreprinde o anchetă sau pentru urmărirea penală a unor acte specifice; de a
4
Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva
formelor grave de criminalitate, JO L 63, 2002, p. 1
5
Paul Craing, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2009, p. 327
6
http://www.legaladviser.ro
5
coordona activitatea autorităţilor competente; de a crea o echipă comună de anchetă; sau de a
furniza orice informaţii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
Eurojust asigură schimbul de informaţii între autorităţile competente şi le sprijină în
furnizarea celei mai bune coordonări şi cooperări cu putinţă. De asemenea, Eurojust cooperează
cu Reţeaua Judiciară Europeană, Europol şi OLAF. Eurojust oferă sprijin logistic şi poate
organiza şi facilita reuniuni de coordonare între autorităţile judiciare şi autorităţile poliţieneşti
din diferite state pentru a facilita soluţionarea unor chestiuni juridice şi a unor probleme
practice7.
Eurojust este alcătuit din 27 de membri naţionali, câte unul din fiecare stat membru al Uniunii.
Membrii naţionali sunt detaşaţi în conformitate cu normele sistemului de drept din care provin şi
îşi au sediul permanent la Haga. Membrii naţionali sunt de profesie procurori, judecători sau
ofiţeri de poliţie cu o competenţă echivalentă, având o bogată experienţă profesională. Unii
membri naţionali sunt ajutaţi în munca lor de adjuncţi, asistenţi sau experţi naţionali detaşaţi 8

7
https://e-justice.europa.eu
8
https://e-justice.europa.eu
6
3. Eurojust – organism al UE
3.1. Al treilea Pilon UE
Eurojust este o cooperare judiciară, dinamică instituită sub “al treilea pilon” al Uniunii
Europene cu scopul de a consolida lupta împotriva infracţiunilor grave transfrontaliere, în special
când aceste infracţiuni sunt organizate.
“Al treilea pilon” al Uniunii Europene colaborează cu poliţia şi este implicat în
cooperarea judiciară în materie penală. Eurojust se referă la ultima formă a cooperării. Consiliul
European de la Tampere a recomandat crearea unui organism compus din “procurori naţionali,
magistraţi sau ofiţeri de poliţie cu competenţe echivalente, detaşaţi din fiecare stat al Uniunii
Europene cu misiunea de a facilita o bună coordonare a autorităţilor naţionale de urmărire penală
şi de sprijinire a anchetelor penale în cazurile de crimă organizată.”9
Această recomandare a fost un răspuns la deficienţele cooperării judiciare în materie
penală în Uniunea Europeană. Astfel, trebuie subliniat că statele Uniunii Europene au sisteme
diferite de drept penal. Această situaţie, împreună cu o reticenţă tradiţională de a colabora în
domeniul penal, complică cooperarea lor atunci când se confruntă cu cazuri transfrontaliere, în
ciuda existenţei unor convenţii în acest sens. În acest context, sarcina specifică a Eurojust este de
a fi un intermediar în activ între autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene
pentru a îmbunătăţi, simplifica şi accelera cooperarea lor. Trebuie menţionat că Magistraţii de
legătură şi punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europeane care, spre deosebire de Eurojus,
se află în statele Uniunii Europene şi acţionează din interior, au de asemenea ca scop facilitarea
cooperării judiciare în materie penală în Uniunea Europeană. Acestea diferă de Eurojust şi între
ele, în ceea ce priveşte structura lor, domeniul de aplicare şi mijloacele de acţiune.10
3.2. Eurojust - structură unică cu rol specific
Trebuie remarcat că Eurojust este un organism interguvernamental şi internaţional şi că
fiecare membru naţional înfăţişează starea lui şi este desemnat şi remunerat de către acesta.
Eurojust reuneşte membrii naţionali, la care mă voi referi în continuare cu termenul de Colegiu.
Acesta este condus de un preşedinte, care este de asemenea un membru naţional. Fiecare dintre
ei este procuror, detaşat pentru prima dată de către statul său la nivelul Uniunii Europene de la
Haga. Toţi membrii se află sub un singur acoperiş simplu, care creează un mediu ideal pentru o
cooperare mai rapidă şi o mai bună cunoaştere reciprocă a sistemelor penale diferite.

9
H.G. Nilsson, Eurojust: Începutul sau sfâşitul procurorului European – Cea de-a III-a conferinţă de Eurojustiţie,
Santander, Spain, 24-27.10.2000, p. 1-6
10
Acţiunea comună din 22 aprilie 1996 privind cadrul pentru schimbul de magistraţi de legătură în ameliorarea
cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene; Acţiunea comună din 29 iunie 1998 privind crearea
unei Reţele Judiciare Europene
7
 Prin structura sa unică şi fără precedent, Eurojust reprezintă un pas important în
consolidarea cooperării multilaterale în materie penală a Uniunii Europene. Fără sprijinul
Eurojust statele ar obţine cu dificultate această cooperare sau chiar nu ar reuşi deloc să o obţină.
Eurojust intervine în anchetele şi urmăririle penale ce privesc două sau mai multe state ale
Uniunii Europene:
- prin stimularea şi îmbunătăţirea coordonării judiciare a autorităţilor competente din
statele Uniunii Europene, a anchetelor şi urmăririlor penale în statele Uniunii Europene, pe baza
unor cereri sau informaţii ce provin de la autorităţile sau organismele competente;
- prin îmbunătăţirea cooperării între autorităţile statelor Uniunii Europene, în special prin
facilitarea realizării de asistenţă judiciară internaţională reciprocă şi prin punerea în aplicare a
cererilor de extrădare;
- prin susţinerea, în general, a acestor autorităţi competente pentru a spori eficienţa
anchetelor şi a urmăririlor penale.

3.3. Instrument transfrontalier

Eurojust este un instrument care poate fi contactat de către autorităţile competente ale
statelor membre atunci când este necesară o facilitare sau o coordonare de la nivel central pentru
a rezolva cazurile transfrontaliere. Este important de menţionat faptul că statele Uniunii
Europene au contactat tot mai mult Eurojust pentru informaţii sau cereri de coordonare. Munca
de zi cu zi a Eurojust are de asemenea, un impact asupra statelor Uniunii Europene, aducându-le
mai aproape fără însă, a modifica legile lor penale. Asistenţa acordată de Eurojust se poate
manifesta în diverse forme. De exemplu, pune în contact autorităţile competente ale statelor
membre, obţine şi transmite informaţii, reuneşte în cadrul întâlnirilor de coordonare actori
diferiţi, cum ar fi procurori, anchetatorii sau ofiţeri de poliţie din statele Uniunii Europene,
reprezentanţi similari din ţările terţe, Europol, etc, implicaţi în rezolvarea unui anumit caz.
Eurojust a avut rezultate constructive în cazurile bi şi multilaterale cu privire la imigraţie ilegală,
terorism, trafic de droguri, etc care au dus la investigări, capturări şi arestări.
Eurojust are, de asemenea, dreptul de a adresa cereri oficiale autorităţilor competente din statele
Uniunii Europene fie prin intermediul unuia sau a mai multor membri naţionali, fie în calitate de
Colegiu.
În cazul în care cererile provin de la Colegiu, un refuz de a coopera trebuie să fie bine motivat.
Aceste solicitări oficiale cuprind cereri către autorităţile competente:
- să întreprindă o anchetă sau o urmărire penală întemeiate pe fapte concrete;
- să accepte că una dintre ele poate fi într-o poziţie mai bună pentru a desfăşura o anchetă sau o
urmărire penală în anumite acte;
8
- să se coordoneze cu autorităţile competente din statele respective;
- să înfiinţeze o echipă comună de anchetă;
- să ofere pentru Eurojust orice informaţie necesară pentru îndeplinirea sarcinilor.
Ar trebui remarcat faptul că deşi, în unele cazuri, cererile Eurojust nu sunt obligatorii şi unitatea
este lipsită de forţa de sancţiune asupra statelor Uniunii Europene, în general cererile sale sunt
respectate. În caz contrar, Eurojust dispune de instrumente politice (cum ar fi aducerea
problemelor în atenţia Consiliului) pentru a identifica autorităţile reticente şi a le încuraja să
coopereze.
De asemenea, Eurojust are o influenţă majoră asupra statelor Uniunii Europene ce se face simţită
în multe alte moduri. De exemplu, organizează întâlniri strategice pe diverse teme, cum ar fi
traficul de fiinţe umane, spălarea de bani şi mandatul european de arestare pentru ca practicienii
să se întâlnească şi să identifice blocajele de cooperare, precum şi cele mai bune practici sau
proceduri comune.
Eurojust deţine un rol important în luarea deciziilor statelor, a căror jurisdicţie ar trebui să
întreprindă o anchetă şi să joace un rol important în facilitarea punerii în aplicare a mandatului
european de arestare.11
Mai mult, Eurojust este legat de o serie de actori, cum ar fi Oficiul European de Poliţie
(Europol), Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), Magistraţii de legătură şi Reţeaua
Judiciară Europeană în scopul de a facilita exercitarea rolului său în relaţie cu autorităţile
competente ale statelor Uniunii Europene. În acest scop, există un Acord între Eurojust şi
Europol, semnat la 09.06.2004.
Pe de altă parte, Eurojust a început să încheie acorduri cu ţările terţe, deoarece criminalitatea
transfrontalieră trece dincolo de graniţele geografice ale Uniunii Europene. Aceste acorduri
reglementează relaţia dintre Eurosjut şi ţările terţe, cum ar fi schimbul de informaţii în cazuri
obişnuite, prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi participarea la întâlniri. Acordurile
prevăd, de asemenea, detaşarea procurorilor de legătură la Eurojust pentru a consolida mai
departe această cooperare.
Norvegia a fost prima din ţările terţe ce a detaşat un procuror de legătură la Eurojust. În 2005,
acorduri de cooperare au fost încheiate şi semnate cu Norvegia, Islanda şi România. Negocierile
cu Statele Unite au fost finalizate şi s-a semnat un acord în decembrie 2006. Alte acorduri includ
Federaţia Rusă, Ucraina, Croaţia şi Elveţia. Este interesant de observat că Eurojust poate de

11
Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare
între statele membre, O.J.L. 190 / 1, 18.7.2002, art. 16 (2) şi (7)
9
asemenea, coopera cu ţările terţe fără un acord, în cazuri urgente şi dacă nu există date cu
caracter personal transmise de către Eurojust.12
Totodată, Eurojust are legături cu organizaţii, cum ar fi Reţeaua Ibero-Americană de cooperarea
judiciară (IberRed), împreună cu care a coordonat o acţiune de succes împotriva pornografiei
infantile pe internet, în care au fost implicate 17 ţări din Europa şi America de Sud.13

3.4. Parchet European

În viitor, Eurojust va deveni un adevărat Parchet european. Astăzi, Eurojust este un organism ce
funcţionează foarte bine, încă destul de tânăr, dar care îşi exercită atribuţiile perfect.
Eurojust combate rapid reţelele criminale şi, în acelaşi timp, oferă un sentiment de securitate şi
de siguranţă pentru cetăţenii europeni, pentru victime şi pentru familiile victimelor.
Concomitent, funcţiile Eurojust sunt în expansiune şi ar putea fi comparabile cu rolul sistemului
judiciar, în multe jurisdicţii de drept civil. Eurojust deţine un rol important în monitorizarea si
sustinerea activităţii Europol. Acesta ar asigura o mai mare legitimitate activităţilor Europol şi ar
putea, de asemenea, să îmbunătăţească eficienţa poliţiei şi cooperarea judiciară în Uniunea
Europeană prin acordarea de asistenţă în dezvoltarea unor standarde ridicate de bună practică şi
consolidarea încrederii între statele Uniunii Europene

12
Decizia Consiliului din 28 februarie 2002, art. 3 (2) şi art. 27 (3)
13
Eurojust, Comunicat de presă, “Acţiune de succes împotriva pornografiei infantile”, 21.02.2006
10
4. Decizia privind consolidarea Eurojust şi modificarea Deciziei 2002/187/JAI
de instituire a Eurojust
În 16 decembrie 2008, Consiliul de Miniştri a adoptat Decizia privind consolidarea
Eurojust şi modificarea Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust, în vederea întăririi luptei
împotriva infracţiunilor grave.
Dând dovadă de un sprijin puternic faţă de Eurojust, care a fost implicat în discuţii în
calitate de observator, Consiliul a negociat noua Decizie în mai puţin de un an, în urma unei
iniţiative înaintate de un grup de paisprezece state membre, la începutul Preşedinţiei slovene, în
ianuarie 2008. Propunerea a venit în urma unor discuţii amănunţite purtate pe marginea viitorului
Eurojust, lansate în septembrie 2006, o dată cu seminarul de la Viena şi continuate cu
Comunicarea Comisiei privind viitorul Eurojust şi al EJN, precum şi cu seminarul de la
Lisabona.
Statele membre trebuie să-şi pună legislaţia naţională în conformitate cu noua Decizie în
maximum doi ani de la publicarea ei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În vederea
stimulării unei implementări cât mai rapide în toate statele membre şi a coordonării acestui
demers la nivel naţional, Eurojust, împreună cu Preşedinţiile UE, Secretariatul Consiliului şi
Comisia Europeană, au început să lucreze, în ultimul trimestru al anului 2008, la pregătirea unui
Plan de implementare. Noua Decizie Eurojust face referire la cinci domenii principale în care se
urmăreşte consolidarea rolului şi capacităţilor Eurojust

4.1. Îmbunătăţirea capacităţilor operaţionale ale Eurojust

Este consolidat statutul membrului naţional. Durata mandatului unui membru naţional va
fi de cel puţin patru ani, cu posibilitate de reînnoire. Pentru asigurarea unei contribuţii continue şi
eficiente la atingerea obiectivelor Eurojust, locul de muncă obişnuit al membrului naţional va fi
la sediul Eurojust, iar membrul naţional va fi ajutat de un adjunct şi de o altă persoană care va
avea rolul de asistent. Se va înfiinţa un serviciu de Permanenţă pentru Coordonare (OCC),
capabil să primească şi să proceseze, în orice moment, cererile privind cooperarea judiciară.
4.2. Întărirea puterilor Eurojust
Sarcinile Eurojust vor spori. Membrii naţionali, care acţionează în numele Eurojust, au
dreptul să le solicite autorităţilor naţionale să ia anumite măsuri speciale de anchetă şi/sau orice
alte măsuri justificate, în scopul vizat de investigaţie sau de urmărirea penală.
Atunci când acţionează în plen, în Colegiu, Eurojust beneficiază de puterea de a emite
avize neobligatorii pentru rezolvarea situaţiilor de conflicte de jurisdicţie, precum şi în cazurile
în care au fost raportate către Eurojust refuzuri sau dificultăţi repetate legate de executarea

11
cererilor de cooperare judiciară, inclusiv în privinţa instrumentelor ce conferă efectivitate
principiului recunoaşterii reciproce
Pentru crearea unei echivalenţe a puterilor membrilor naţionali, au fost adoptate noi
dispoziţii ce reglementează puterile conferite membrilor naţionali, în calitatea lor de
reprezentanţi ai autorităţilor naţionale.
Membrilor naţionali li se va acorda cel puţin puterea de a primi, transmite, facilita,
monitoriza şi oferi informaţii suplimentare legate de executarea cererilor de cooperare judiciară.
Cu acordul autorităţii naţionale competente, membrul naţional va avea dreptul să exercite
următoarele puteri: emiterea şi executarea cererilor de cooperare judiciară, ordonarea, în statul
membru din care provine, a unor măsuri de anchetă care, la întâlnirile de coordonare organizate
de Eurojust, sunt considerate necesare, precum şi autorizarea şi coordonarea, în statul membru
din care provine, a livrărilor supravegheate. În cazurile urgente, atunci când nu se poate
identifica sau contacta în timp util autoritatea naţională competentă, membrul naţional are, de
asemenea, dreptul să autorizeze şi să coordoneze livrările sub supraveghere şi să execute cererile.
Membrul naţional va avea cel puţin competenţa să înainteze autorităţii naţionale
competente o propunere în sensul exercitării respectivelor puteri atunci când conferirea acestor
puteri, cu acordul autorităţii naţionale competente sau în cazurile de urgenţă, este contrară
prevederilor constituţionale sau unor aspecte fundamentale ale sistemului judiciar penal naţional.

4.3. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii

Statele membre trebuie să informeze Eurojust în cazul în care cel puţin trei ţări membre
sunt direct implicate şi în cazul în care au fost transmise cereri de cooperare judiciară către cel
puţin două state membre, atunci când se aplică una din următoarele situaţii:
- există indicii faptice conform cărora este implicată o organizaţie criminală,
- cazul ar putea avea o importantă dimensiune transfrontalieră, sau
- infracţiunea vizată este una din următoarele: trafic de persoane, exploatare sexuală a
minorilor şi pornografie infantilă, trafic de droguri, trafic de arme, corupţie, fraudă ce aduce
atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene sau falsificarea monedei Euro.
Membrii naţionali sunt, de asemenea, împuterniciţi să primească de la autorităţile interne
informaţii despre constituirea de echipe comune de anchetă, cazurile de conflict de jurisdicţie,
livrările supravegheate şi dificultăţile recurente cauzate de refuzurile de executare a cererilor de
cooperare judiciară.

12
4.4. Sporirea cooperării cu autorităţile naţionale şi punctele de contact ale
EJN
În vederea consolidării bazei naţionale a Eurojust, noua Decizie prevede constituirea unui
ENCS (Sistem al Eurojust de coordonare naţională), care să asigure coordonarea activităţii
desfăşurate de corespondentul naţional pentru Eurojust, corespondentul naţional în materie de
terorism, corespondentul naţional pentru EJN şi până la trei alte puncte de contact ale EJN,
precum şi de punctele de contact ale altor reţele europene. ENCS mai are ca obiective:
- să se asigure că CMS (Sistemul de management al cazurilor) primeşte informaţii în mod
eficient şi fiabil;
- să ofere asistenţă în a stabili dacă un caz ar trebui soluţionat cu ajutorul Eurojust sau al EJN;
- să menţină relaţii strânse cu Unitatea naţională a Europol;
- să-i ajute pe membrii naţionali la identificarea autorităţilor interne relevante pentru executarea
cererilor.
4.5. Consolidarea relaţiilor cu partenerii privilegiaţi şi statele terţe
Noua Decizie oferă un cadru legal pentru consolidarea relaţiilor dintre Eurojust şi alţi
parteneri, cum ar fi EJN, Europol, OLAF, Frontex, SitCen şi Interpol. De asemenea, anticipează
integrarea Secretariatului Reţelei pentru echipe comune de anchetă şi al celei privind genocidul,
în cadrul personalului Eurojust. Un alt aspect este posibilitatea ca Eurojust să detaşeze magistraţi
de legătură în state terţe, cu condiţia încheierii unui acord de cooperare cu respectivele ţări.
Eurojust are dreptul să coordoneze executarea cererilor de cooperarea judiciară adresate sau
primite din partea unor state terţe, cu acordul statelor membre vizate

13
5.COOPERAREA ÎNTRE ROMÂNIA ŞI EUROJUST
Ţinând cont de Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 privind înfiintarea Eurojust în
vederea întăririi luptei împotriva formelor grave ale criminalităţii şi, în special, de art. 27 alin. 1
şi 3, luând în considerare atât interesele României, cât şi ale Eurojust pentru dezvoltarea unei
cooperări dinamice şi strânse pentru a face faţă provocărilor actuale şi viitoare ale formelor grave
ale criminalităţii şi infracţiunilor comise adesea de organizaţii transnaţionale, având în vedere
necesitatea îmbunătăţirii cooperării în domeniul judiciar dintre România şi Eurojust pentru
facilitarea coordonării cercetării şi urmăririi penale a faptelor care implică teritoriul României şi
cel al unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene, ţinând cont ca România a
ratificat Convenţia europeană privind protecţia persoanelor în legatură cu procesarea
automatizată a datelor personale, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, care joacă un rol
fundamental în sistemul de protecţie a datelor din cadrul Eurojust, luând în considerare nivelul
înalt de protecţie a datelor cu caracter personal din Uniunea Europeană, în special prelucrarea
datelor cu caracter personal, în conformitate cu Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 privind
înfiinţarea Eurojust şi combaterea formelor grave ale criminalităţii, cu Regulile de procedură ale
Eurojust privind protecţia datelor şi cu alte reglementări aplicabile, având în vedere obiectivul
integrării României în Uniunea Europeană în 2007, respectând drepturile fundamentale şi
principiile Convenţiei europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, reflectate şi
în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, s-a încheiat în 2005 Acordul privind
cooperarea între România şi Eurojust. Scopul acordului este întărirea cooperării între România şi
Eurojust în vederea combaterii infracţiunilor grave cu caracter internaţional. România şi Eurojust
cooperează în domeniile de activitate prevăzute în art. 6 şi 7 din Decizia Eurojust, în cadrul
competenţelor Eurojust menţionate la art. 4 din Decizia Eurojust. Autoritatea competentă din
România pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului acord este Ministerul Public român,
reprezentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul de legătură la
Eurojust. În vederea facilitării cooperării stabilite de prezentul acord şi în conformitate cu
prevederile art. 27 alin. 3 din Decizia Eurojust, România poate desemna un magistrat de legătura
la Eurojust. Magistratul de legătură este un procuror, în conformitate cu legea română. Durata
mandatului este determinată de România. Magistratul de legătura poate avea un asistent, care îl
poate înlocui atunci când este necesar. România informează Eurojust asupra naturii şi duratei
competenţelor judiciare ale magistratului de legătură pe teritoriul naţional, în vederea îndeplinirii
sarcinilor sale în concordanţă cu scopul prezentului acord. România stabileşte competenţele
magistratului de legătură pentru a-şi desfăşura activitatea în contactul cu autorităţile străine.
Eurojust întreprinde măsurile necesare pentru promovarea acceptării şi recunoaşterea
prerogativelor astfel conferite. Magistratul de legătură are acces la informaţiile continute în
14
cazierul judiciar sau în orice alt registru român similar, în acelaşi fel ca şi în cazul competenţelor
prevăzute de legea română pentru un procuror sau pentru o persoana asimilată acestuia.
Magistratul de legătură poate contacta direct parchetele din România. Eurojust pune la dispoziţie
facilităţi suficiente de legătură, care includ uzul spaţiului şi serviciilor de telecomunicaţii, ţinând
cont de limitele infrastructurii şi bugetului Eurojust. Eurojust poate solicita rambursarea unora
sau a tuturor dintre cheltuielile pe care le face prin punerea la dispoziţie a acestor facilităţi.
Documentele de serviciu ale magistratului de legătură sunt inviolabile de către Eurojust.
România desemnează sau numeşte cel puţin un punct de contact pentru Eurojust, din cadrul
autorităţii române competente.
România desemnează unul dintre punctele sale de contact drept corespondent român
naţional pe probleme legate de terorism, criminalitate organizată, precum şi pentru toate
aspectele cu caracter penal prevăzute de art. 12 din Decizia Eurojust. Părţile se consultă periodic,
cel puţin o data pe an, în vederea analizării aplicării prezentului acord. În particular au loc
schimburi de opinii cu privire la implementarea şi la direcţiile de urmat în domeniul protecţiei şi
securităţii datelor. Magistratul de legatură, asistentul acestuia şi alte persoane din cadrul
parchetelor române, inclusiv punctul de contact cu Eurojust, pot participa la întâlniri operaţionale
şi strategice, la invitaţia preşedintelui Colegiului şi cu aprobarea membrilor naţionali în cauza.
Membrii naţionali, asistenţii lor, directorul administrativ şi personalul Eurojust pot, de asemenea,
să participe la întâlnirile organizate de magistratul de legătură sau de parchetele din România,
inclusiv de punctul de contact cu Eurojust. Părţile pot schimba informaţiile necesare relevante,
dar nu excesive, pentru scopul şi în concordanţă cu prezentul acord, în vederea îndeplinirii
scopului arătat la art. 2. Informaţiile schimbate între părţi sunt comunicate prin intermediul
punctului de contact cu Eurojust şi al membrilor naţionali implicaţi. Odată cu numirea
magistratului de legatură, toate informaţiile sunt comunicate prin intermediul magistratului de
legatură.
România notifică Eurojust cel mai târziu în momentul transferului de informaţii în scopul
furnizării informaţiei, precum şi eventualele restricţii pentru folosirea ei. Aceasta poate include
posibile restricţii de acces, restricţii asupra transmiterii către autorităţile competente ale statelor
membre şi condiţii de ştergere sau distrugere. Notificarea poate, de asemenea, să fie făcută şi
într-o etapă ulterioară, când după efectuarea transferului apare necesitatea instituirii unor
restricţii. Eurojust nu comunică nici o informaţie furnizată de România vreunui stat terţ sau
organism fără obţinerea consimţământului României şi fără a lua măsurile de siguranţă care se
impun. Eurojust păstrează un registru al datelor care îi sunt comunicate din România în baza
prezentului acord. Eurojust notifică României, la momentul transferului de informaţii sau înainte,
de scopul furnizării informaţiei şi de orice restricţie pentru folosirea ei. Aceasta include, de
15
asemenea, restricţii de acces, restricţii de transmitere către autoritaţile competente din statele
membre şi condiţiile pentru ştergere sau distrugere. Notificarea poate fi făcută, de asemenea,
într-o etapă ulterioară când după efectuarea transferului apare necesitatea instituirii unor
restricţii.) România nu comunică nici o informaţie furnizată de Eurojust vreunui alt stat terţ sau
organism fără obţinerea consimţământului membrilor naţionali în cauză şi fără a lua măsurile de
siguranţă care se impun. Eurojust garantează pentru datele cu caracter personal furnizate de
România un nivel de protecţie cel puţin echivalent cu nivelul rezultat din aplicarea principiilor
Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 şi a modificărilor ulterioare. România
garantează un nivel de protecţie pentru datele cu caracter personal furnizate de Eurojust cel puţin
echivalent cu nivelul rezultat din aplicarea principiilor Convenţiei Consiliului Europei din 28
ianuarie 1981 şi a modificărilor ulterioare. România aplică pentru procesarea şi protecţia datelor
cu caracter personal furnizate de Eurojust principii cel puţin echivalente cu principiile prevăzute
în Decizia Eurojust şi în Regulile de procedură ale Eurojust privind protecţia datelor.
Eurojust se asigură că datele cu caracter personal primite sunt protejate împotriva distrugerii
accidentale sau nelegale, pierderii accidentale ori dezvăluirii neautorizate, modificării şi
accesului sau oricărei alte forme neautorizate de procesare, în conformitate cu art. 22 din Decizia
Eurojust. Măsurile tehnice şi aranjamentele organizatorice prevăzute de Regulile de procedură
ale Eurojust privind protecţia datelor şi de orice alt document relevant se aplică informaţiilor
furnizate de România. România se asigură că datele cu caracter personal primite sunt protejate
împotriva distrugerii accidentale sau nelegale, pierderii accidentale ori dezvăluirii neautorizate,
modificării şi accesului său oricărei alte forme neautorizate de procesare, în conformitate cu art.
22 din Decizia Eurojust. România ia măsurile tehnice şi organizatorice în vederea protejării
datelor cel puţin la un nivel echivalent cu cel asigurat de Eurojust. România răspunde în
conformitate cu legea naţională de prejudiciile cauzate unei persoane ca urmare a unor erori de
fapt sau judiciare în schimbul de date cu Eurojust. România nu invocă în apărarea sa faptul ca
Eurojust a transmis datele în mod inadecvat, în scopul înlăturării răspunderii sale, în
conformitate cu legislaţia naţională, în raport cu o parte prejudiciată14.

14
Acord privind cooperarea între România şi Eurojust, Bruxelles, 2 decembrie 2005
16
 Concluzie
Eurojust este un organism al Uniunii Europene, înfiinţat în 2002, menit să promoveze şi
să amelioreze coordonarea investigaţiilor şi urmăririlor penale desfăşurate de autorităţile
judiciare competente din statele membre ale Uniunii Europene, atunci când acestea se confruntă
cu forme grave de criminalitate organizată şi transfrontalieră. În cazul investigaţiilor şi
urmăririlor penale implicând două sau mai multe state membre, scopul Eurojust este de a
promova şi ameliora coordonarea dintre autorităţile naţionale, ţinând cont de oricare cerere
formulată de o autoritate competentă a unui stat membru şi de orice informaţie furnizată de un
organ competent, în temeiul dispoziţiilor adoptate în cadrul Tratatelor (Reţeaua Judiciară
Europeană, Europol şi OLAF).
Un alt obiectiv al Eurojust este acela de a ameliora cooperarea dintre autorităţile
competente, în special prin facilitarea punerii în aplicare a asistenţei judiciare internaţionale şi
executarea Mandatelor Europene de Arestare.
Eurojust susţine, de asemenea, autorităţile competente în vederea sporirii eficienţei
investigaţiilor şi urmăririlor penale. Eurojust poate să sprijine investigaţiile şi urmăririle penale
realizate de un stat membru şi un stat care nu face parte din Uniunea Europeană sau de un stat
membru şi Comisie, atunci când sunt vizate infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale
Comunităţii Europene.
Este important de menţionat că Eurojust contribuie la sporirea eficienţei autorităţilor
naţionale de investigaţie şi urmărire penală confruntate cu infracţiuni de criminalitate organizată
şi transfrontalieră, precum terorismul, traficul de persoane, traficul de droguri, frauda şi spălarea
banilor, astfel încât infractorii să fie trimişi în instanţă rapid şi eficient
Eurojust îşi îndeplineşte funcţiile prin intermediul membrilor naţionali sau ca şi Colegiu.
Eurojust le poate solicita autorităţilor naţionale competente să întreprindă investigarea
sau urmărirea penală a unor fapte specifice; să accepte că una din ele ar putea fi mai bine plasată
pentru a se ocupa de investigarea sau urmărirea penală a unor fapte specifice; să coordoneze
autorităţile competente; să formeze o echipă comună de anchetă sau să îi furnizeze orice
informaţii necesare pentru a-şi îndeplini funcţiile.
Eurojust asigură schimbul de informaţii dintre autorităţile competente şi le asistă, realizând cea
mai bună coordonare şi cooperare posibilă. Eurojust cooperează, de asemenea, cu Reţeaua
Judiciară Europeană, Europol şi OLAF. Eurojust oferă sprijin logistic şi poate organiza şi facilita
întâlniri de coordonare între autorităţile judiciare şi poliţieneşti ale diferitelor state, menite să
rezolve problemele de ordin juridic şi de natură practică.
Analiză privind viitorul Eurojust.

17
 A ne gândi la Uniunea Europeană ca la o zonă a libertăţii, securităţii şi justiţiei ar fi doar
un obiectiv remarcabil, dacă nu ar exista implicarea agenţiilor europene deja constituite, a căror
capacitate de a acţiona şi de a reacţiona pentru combaterea criminalităţii organizate
transfrontaliere trebuie să fie întărită. Consolidarea Eurojust are ca scop eficientizarea agenţiei,
în beneficiul cetăţenilor noştri, dar şi depăşirea reticentei unora dintre statele membre când se
vorbeşte despre schimbul de informaţii privind infracţiunile şi anchetele în curs.
Multe state cer înfiinţarea unui Procuror European şi recunosc că, în această privinţă,
sunt mai degrabă în favoarea armonizării, a înfiinţării unui sistem judiciar european, decât pentru
re-re-reîntărirea cooperării. Cu toate acestea, cred că, la acest moment suntem destul de departe
de un asemenea obiectiv.
Mai întâi, pentru că nu există legislaţie europeană completă şi coerentă care să se refere
la problema jurisdicţiei în cazuri ce sunt de competenţa Eurojust.15
În al doilea rând, din cauza reticentei arătate de statele membre chiar şi în privinţa
transferării unei părţi din puterile lor de investigaţie unei agenţii europene. Textul referitor la
posiblitatea ca membrii naţionali ai Eurojust să fie parte a unor « Echipe comune de investigaţie
» reprezintă un exemplu concludent. Practic le permite statelor membre să decidă în ce cazuri
membrii naţionali ai statelor lor acţionează ca reprezentând ţările respective sau ca reprezentând
Eurojust.
Aceasta este o lipsă de încredere care mă face să îmi pun întrebări cu privire la
eficacitatea combaterii criminalităţii transfrontaliere.
Acesta este paradoxul: în timp ce membrii Parlamentului European sunt gata să se
concentreze asupra problemei criminalităţii grave transfrontaliere, inclusiv prin acordarea de
puteri sporite Eurojust, principala îngrijorare fiind doar respectul pentru drepturile omului,
statele membre afirmă ceva, dar fac legi într-o manieră mai degrabă contradictorie. Şi este dificil
să ne explicăm cum putem obţine o zonă de libertate, securitate şi justiţie, dacă statele membre
nu au suficientă încredere în propriile noastre agenţii europene.
În calitate de organism de coordonare, Eurojust trebuie să lucreze 24 de ore pe zi, 7 zile
pe săptămâna. Comisia LIBE a căzut, de asemenea, de acord că, pentru eficienţa Eurojust, este
esenţial ca membrii naţionali să aibă aceleaşi puteri judiciare de care se bucură în propriile ţări.
Trebuie militat în favoarea întăririi relaţiilor cu Europol şi cu Reţeaua Judiciară
Europeană, precum şi pentru crearea de legături cu alte agenţii europene şi internaţionale,
precum FRONTEX, Interpol sau Organizaţia Mondială a Vămilor.
Se caută un echilibru corespunzător între puterile Eurojust şi cele ale membrilor săi
naţionali, pe de o parte, şi drepturile inculpaţilor, pe de altă parte.

15
Renate Weber, Consolidarea Eurojust – Raport în plenul Parlamentului European
18
De asemenea, nu mai puţin important, este rolul pe care Parlamentul European ar trebui să îl
aibă în relaţia cu Eurojust. Faptul că ştim care va fi soarta Tratatului de la Lisabona nu face
decât să întărească aceasta îngrijorare. Cu toate acestea, nu există nicio prevedere în actuala
legislaţie comunitară care ca împiedice Parlamentul sa aibă o funcţie activă în supravegherea
activităţii Eurojust

19
 BIBLIOGRAFIE
I. Niţă, I. Voicu, I. Scărlătescu, I. Sima, Dicţionar explicativ al Uniunii Europene, Editura
Irecson, 2009, p.104
2.Agenţiile UE, Oficiul pentru Publicăţii Oficiale ale Comunitatii Europene, 2007, p. 20
3.Paul Craing, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2009, p. 327
4.H.G. Nilsson, Eurojust: Începutul sau sfâşitul procurorului European – Cea de-a III-a
conferinţă de Eurojustiţie, Santander, Spain, 24-27.10.2000, p. 1-6
5.Renate Weber, Consolidarea Eurojust – Raport în plenul Parlamentului European.
6.Thwaites, N., Eurojust: un far în cooperarea judiciară în Uniunea Europeană, Revista
Internaţională de Drept Penal, 2006.
7.Radu, F. R., Cooperarea judiciară internaţională şi europeană în materie penală. Îndrumar
pentru practicieni, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009.
8.Boroi, A., Rusu, I., Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2008.
9.Acţiunea comună din 22 aprilie 1996 privind cadrul pentru schimbul de magistraţi de legătură
în ameliorarea cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene; Acţiunea comună
din 29 iunie 1998 privind crearea unei Reţele Judiciare Europene.
10. Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi
procedurile de predare între statele membre, O.J.L. 190 / 1, 18.7.2002, art. 16 (2) şi (7).
11.Decizia Consiliului din 28 februarie 2002, art. 3 (2) şi art. 27 (3).
Eurojust, Comunicat de presă, “Acţiune de succes împotriva pornografiei infantile”, 21.02.2006
12.Acord privind cooperarea între România şi Eurojust, Bruxelles, 2 decembrie 2005
13.Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei
împotriva formelor 14.grave de criminalitate, JO L 63, 2002, p. 1
15.http://www.legaladviser.ro
16.https://e-justice.europa.eu
17.www.europol.eu.int
18.www.europeana.ro;
19.www.eurojust.eu.int.

20