turélia ; 6ssa suturdrum — BNA). In ca- zuri rare protuberanta occipitala externa poate atinge dimensiuni impunatoare. Se intilneste de asemenea si al treilea con- dil occipital, situat la marginiea anterioa- ra a orificiului oceipital mare. El articu- Ieaza cu arcu! anterior al vertebrei I cer vicale printr-o articulate suplimentars Osul etmoid. Forma si dimensiunile celulelor osulut etmoid siitt foarte varia- bile. Destul de freevent se inregistreaza siuncornet mazal suprem, cén- cha nasalis supréma. ‘Osul parietal. De pe urma faptului ci nucleele de osificare nu conflueaza, fie- care os parietal poate fi alcdtuit din ju- matatile superioara si inferioara Osul temporal. Incisura jugulara a osului temporal poate fi separata de apo- fiza interjugularé in doua parti. Da exist 0 asemenea apofizé si in incisura jugulara a osului occipital, se formea 24 un otificiu jugular dublu. Apofiza st loida a osului temporal poate lipsi, insa mai freevent se intimpla sé fie excesiv de lunga, ajungind chiar pina la osul hioid in caz de osificare a ligamentului s\ ohioidian, Maxila. Deosebit de frecvent se inre- gistreazd diferente de numar si forma a alveoletor dentare, mai rar —os incisiv impar caracteristic: pentru mamifere. Pe fata inferioara a palatului osos pe linie medie uneori se formeaza un burelet. E foarte variabil ca dimensiuni si forma ca nalul incisiv si sinusul maxilar. Cel mai redutabil vieiu de dezvoltare a maxilei fl constituie fisura palatului dur — gurd de lup (paldtum jissum), sau, mai precis, nneconeresterea apofizelor palatine ale oaselor maxilare gi a lamelelor orizontale ale oaselor palatine. ‘Osul zigomatic. Sutura orizontala poa. te imp&rti osul in dou’ jumatati. Se ob- setva uneori diferente in numarul de ca- nale care penetreazd osul Osul nazal. Forma si dimensiunile | sint individuale, uneori osul lipseste, fi- ind inlocuit de apofiza frontala a maxi- ei. Deseori oasele nazale sint situate asi- metric sau conerese formind un os nazal unitar. Osul lacrimal. Dimensiunile si forma nu sint constante, uneori lipsa acestui os © suplinita de cresterea excesiva a apofi- 8 ze\ frontale maxilare sau de lamela orbi- tala a osului etmoid Cornetul nazal inferior. Osul variazé frecvent ca forma si dimensiuni, mai ales apofizele lui Vomerul. Poste {i incurbat in dreapta sau in stinga, Mandibula. Jimatatile dreapta si stin ga ale corpului sint deseori asimetrice. Beschizatura unghiului format de corpul mandibulet si ramura ei este individuala Se inregistreazé dublarea orificiului mental si orificiului mandibular, precum sia canalului mandibulei Osul hioid. Dimensiunea corpului osu- tui hioid, a coarnelor mari si mici nu este constanté, SCHELETUL MEMBRELOR Scheletul membrelor in procesul evolu- fie omului a avut de ouportat modifi cari esentiale. Membrele superioare at. devenit organe de munca, iar cele infe- rioare, pastrindu-si functiile de suport si locomotie, mentin corpul uman in pozi- tie verticala. ‘Membrul superior ca organ al’ muneii in procesul filogenezei a devenit mult mai mobil. Prezenta la om a clavieulei, care e unicul 0s ce uneste membrul superior cu oasele trunchiului, d% posibilitatea de a efectua migedri mult mai ample gi varia- te. Pe ling’ aceasta. oasele membrului\ superior liber articuleazd mobil intre ele, ~mai ales in regiunea antebra{ului si mini propriu-zise, care este adaptata la diferi te migcairi complicate de munca, Membrut inferior ca organ de suport side deplasare a corpului in spatiu este aleatuit din oase mai groase si masive, a c&ror mobilitate reciproca e mai redu- s& decit la membrul superior. In scheletul membrelor superior gi in- ferior ale omului distingem centura si porfiunea liber’ Centura membrului superior, cingu- lum mémbri superiaris, este aleatuits di dou’ oase : clavicula $i scapula. Scheletui_membrului superior liber, skéleton mémbri superiéris liberi, este al- cétuit din trei parti, proximala — osul bratului ; medie—oasele antebratului, doud la numér: radial si cubital ; dista- 14 — oasele mfinii, care la rindul lor seimpart in oasele carpului, metacarpului si falangele degetelor. Centura membrului inferior, cingulum mémbri inferidris, este formata de un os par al bazinului. Oasele bazinului articu- leazi posterior cu osul sacru, anterior jonetioneazé unul cu altul si articuleaza cu osul proximal al membrului inferior liber. Scheletul membrului inferior liber skéleton mémbri injeridris liberi, ca plan de structura se aseamana cu sche- letul membrului superior gi este constitu- it. de asemenea din trei parti: proxima- lj — femurul ; medie — gamba, care in clude doua oase : tibia si fibula. La nivelul articulatiei genunchiului se afla un os sesamoid mare — rotula Partea distalé a membrului inferior — piciorul — se imparte de asemienca in trei parti : tars, metatars si falange ale dege- felor. ‘OASELE MEMBRULUI SUPERIOR Oasele centurii scapulare Scapula, sedpula,— constituie un os plat de forma triunghiulara (fig. 60). Scapu- la adera la cutia toracicd pe partea ei pos- Fig. 60. Scapula Set psi ae ray terolaterald, situindu-se la nivelul dintre coastele II si VII (cind membrul superior atirna liber). Pe scapula distingem trei unghiuri: unghiul inferior, én- gulus injérior, unghiul lateral, dngulus lalerdlis, si un ghiul supe. rior, dngulus supérior. Respectiv exist’ trei margini: marginea mediala mérgo medialis, orientata spre coloana vertebral; marginea laterala, mérgo laterdlis, orientata in afara si intrucitva in jos ; si cea mai seurta m ar- gine superioar a, mdrgosupérior, pe care distingemincisura scapu lara (incisura scaputae) pentru trece- rea_vaselor si nervilor. Fata costal anterioara, facies costiilis, este concava si formeazd 10 s a subscapulard (fossa subscapuld- ris) putin pronuntaté, in care se alld muschiul omonim. Fata dorsala, Facies dorsalis, este bombata, pe ea ob- servim o creasta foarte pronuntata orien- tata posterior — spina scapuleis spina scépulae. Superior de creasté se aflé fosa supraspinata, jdssa supraspindta, iat sub ea — fosa in- fraspinata, fossa infraspindta ; in aceste fose sint situati mugchii omonimi. Spina scapulei se inalta treptat in direc- tia unghiului lateral al scapilei, iar ca- patul ei extrem trecut dincolo de unghi devine mult mai lat si se termina cu o apotizx humerald plata numitd acramion, acrémion. Pe vitiul acromionului exist ofata articulara, facies articu- 8laris acromiélis, pentru articularea cu clavieula, Unghiul lateral al scapulei es: te ingrogat, plat si formeaza o dep re- siune articular a (cdvitas glenol- dais) pentru articularea cu capul hume- rusului. In sus gi in jos cavitatea articu- lard se ingusteaza siformeaza tuberculi : tuberculul supraarticular, tubérculum supraglenoiddle si tuber cululsubarticular, fubérculam infraglenoiddle, de \a care pornesc cape- tele lungi ale muschilor biceps si triceps ai bratuiui. Imediat dupa cavitatea arti- culard se alla colul seapulei, cal lum scdputae. De la marginea superioa- 1a Scapulel intre col si incizura scapulei deviazd apofiza coracoida, pro- eéssus coracoideus, usor incurbata sens superoanteroexterior, Clavicula, clavicula, constituie un os tubular indoiat in forma de S, situat intre incisura clavieulara a sternului si apofiza acromiala a scapulei (fig. 61). Pe clavicula distingem corpul, cérpus claviculae, de forma cilindrica, si dows extremitati: extremitatea ster nal, extrémitas sterndlis, siextre- mitatea acromiala, extrémitas acromidlis, Extremitatea mediala sterna- 18 a claviculei impreund cu o parte a cor- pului este ineurbata in sens anterior sire destul de groasa, La aceasta extremitate observamfata articulara ster- nal, facies articuldris sterndlis, in for- ma de ga pentru articwlare cu sternul. Extremitatea acromiala este mai lata si Fig. 61. Clavicula dreapta mai subtire decit cea medial’. Aceasta extremitate € aplatisaté in directie ver: ticald si Impreuna cu o parte a corpului claviculei este incurbat’ in sens poste- riot. Extremitatea acromialé a clavicu lei este inzestraté cu o fata articulara lata nu prea mare pentru articulare ow ‘ata articulara respectiva a acromionului scapulei. Suprafata superioara a clavicu lej este neteda. Pe cea inferioara se afla doua tubereule: tuberculul cono- id, tubérculum conoideum, si altul ob- long—linia trapezoida, linea trapezéidea. Pe aceste tubercule se insera ligamente. Scheletul membrului superior liber Humerusul sau osul brafului Osul bratului, hiimerus, face parte din oasele tubulare lungi tipice (fig. 62). Dis- tingem corpul humerusului (corpus hiimeri) si doua extremital superioara (proximala) si_inferioara (distal). Extremitatea superioara este ingrosatd si formeazé capul hume- rusului (cdput humeri). Capule de formd sferied, ¢ orientat medial si putin posterior. Pe marginea lui trece un sant nu prea adine numit colul anato- mic, céllum anatémicum. Imediat dupa colul anatomic sint situati doi tuberculi : trohinterul sau tuberculul mare, tubérculum majus, se alla late- ral, ate trei locuri de jnsertie a mugchilor, si trohinul Sau tuberculul 4mice, tubéreulum minus, situat anterior de cel mare. De la fiecare tubercul trece in jos creasta trohinterului, crista tubérculi majéris, si creasta trohinului, erista tubércult mindris. Intre tuberculi $i in jos intre ereste se ai- la santul intertubercular, stileus intertuberculdris, care adapostes. te tendonul capului lung al mugchiului biceps al humerusului ‘Mai in jos de tubercuil) osul devine mai subtire. Locul cel mai ingust dintre capul humerusului si corpul lui il constituie colul chirurgical, céllum chirir- gicum. Corpul osului brafului e intrucit- Va torsionat tn jurul axului su. In por- tiunea superioara el are o forma cilindri- Ci, In cea inferioara devine triedrica. La acest nivel distingem :fata posteri- oar &, facies postérior, mediala an- terioard, facies aniérior medialis, si fata anterioara laterala. fa cies antérior lateralis. Ceva mai sus de jumatatea corpului humerusului, pe fata hui laterala anterioara, se afla t ube ro zitatea deltoid, tuberdsitas del- toidea, la care se fixeaz’ mugchiul del- toid, Mai jos de tuberozitatea deltoida pe fata posterioara a humerusului trece santul spiralat al nervului ta dial, silcus nérvi radidlis. El incepe la marginea mediala a osului, trece pe partea lui posterioara si se termina jos ia marginca lui laterala. Extremitatea inferioara a osului bratului e lata si in- trucitva incurbata in sens anterior si se termina cucondilul humerusu- Tui (condylus himeri). Partea mediala a condilului formeaz’ trohlea hu- merusului, tréchlea himeri, pentru articulare cu. uina. Lateral de trohlee se aflicapitulul condilului hu- metal, capitulum hameri, pentru arti cularea cu osul radial. Anterior, de asup. ra trohleei humerusului se observa f 05 a coro noid a, fossa coronoidea, in care intra apofiza coronoida a osului cubital in caz de flexiune in articulatia cubitala, De asupra condilului capitulului humeral de asemenea exist o fosa, de dimensiuni mai mici,—fosa radial, féssa ra- i F de asupra trohleei hume- rusului se afl fosa olecranului, jéssa olecrdni. Septul osos dintre fose olecranului gi fosa coronoida este foarte Fig. 62. Humerus, drept Flor naintum 8 margo medal; T-—lacier steror fin si uneori poarta un orificiu, Pe partile mediala si laterala de asup- ra condilului humeral se vad niste tube- rozitati — epicondili. Epicondilul media l-epicéndylus medidlis, pe fata posterioard a caruia trece gantul netvului ulnar, silcus néroi ulnd- ris, Mai sus acest epicondil trece in sFig. 03. Radius ¢t ving, drepte creasta supracondilara me dial’, crisia supracondylaris mediéilts, care in regiunea corpului humerusului formeazimarginea lui medial’ mérgo medidlis; epicondilul 1a teral, epicéndylus lateralis, e mai mic decit cel medial. El continua in sus for- mind creasta supracondilara lateral, crista supracondyléris la- ferdlis, care pe corpul humerusului for meazi marginea lui laterala mérgo laterdiis a Oasele antebrafylui Antebratul, antebrachium, este alcatuit din doua oase : osul medial se numeste ulna si cel lateral — radius. Aceste oase sint incurbate in asa fel, incit, desi sint dispuse evaziparalel, ele vin in contact doar cu capetele, iar intre corpurile lor se formeazii spatinl interasos al antebra- tului, spdtium interésseum antebrachii ig. 63). Fiecare os este alcatuit din corp si doua extremitati. Corpurile oaselor pe © bund parte din lungimea lor au o forma triedricd cu trei fete gi trei margini : 0 fata este orientata posterior (facies pos- térior), alta anterior (facies antérior) si a treia'— a radiusului, este orientata la- teral (facies laterdlis), iar a ulnei — me- dial (facies medidlis). Din cele trei mar- gini una este ascutitd, delimitind fata an- ferioarA de cea posterioara, si ¢ orientata in spatiul interosos. Aceasta este margi- nea interosoasé, mirgo interdsseus. Pe lingé aceste trasaturi comune fiecare os are particularitatile sale, Ulna, dina (vezi fig. 63). Capatul ei superior (proximal) este ingrosat. Pe el se alla incisura trohleara, in- cisira trochledris, menita pentru a arti cula cu trofilea humerusului. Incisura trohlear’ se termina cu dou’ apofize una posterioard. mai masiva — numita olecran, olecranon, si una de siuni mai mici, anterioara, numita a p o- fiza corono id, procéssus coronoi deus. Pe apofiza coronoida din partea ra- diala (laterala) se afld o mied ineis u- ra radial, inciséra radidlis, cu care articuleaza capul radiusului. Ceva mai jos de apofiza coronoida se afla tu be- rozitatea wl nei, tuberdsitas dnae. Intre partea anterioara a corpului, cam pe la mijlocul lui, se afl un orificiu’ mare de nutritie. Capatul inferior (distal) al ulnei este mai subtire decit cel superior si se termina formind ca pul ulnei (cd- put dlnae), dela a c&rui parte mediala de viazd apotiza stiloid a, procéssus styloideus. Capul are o circumte rinta articular, circumferéntia articuldris, pentru articuiare cu radiusul Fata inferioara a capului este plat3: Radivsul, radius (veri-fig. 63). Pe ex tremitatea iui proximala, mai putin ma siva, seailécapul radiusuluicdput rédii, cu 0 depresiune-plati — fos & atticulard ({évea articuldris), pen- tru articulatie cu capitulu! condilului hu meral. Cea mai mare parte a capitulului, care articuleaz8 cu incisura radial a humerusului, este ocupata de circu m- ferinta articular, circumferén- tia articuldris. Mai jos de capitul se evi- dentiaza pronuntat colul ra lui, céllum rédit, Imediat dupa col pe partea anteromediala a osului e situata tuberozitatea radiusului, tuberdsitas rédii— locul de insertie a muschiului biceps al bratului. La capatul distal lat al radiusului pe partes lui me- diala se aflaincisura ulnar, in- cistira ulnéris, cu care articuleaza capul ulnei. Pe partea lateralé a osului de la capul fui deviaza in jos apofiza sti Loi d &, procéssus styloideus. Pe fata in ferioaré a capatului distal al radiusului seafléfata articulata conca- va carpiana, facies articuldris cér- pea, separata in doud parti — pentru osul seafoid ori navicular si pentru oasele se- milunare, iar pe fata posterioara se ob: serva bine nigte san{uri pentru adiacenta tendoanelor muschilor. Oasele miinii Mina, ménus, are scheletul subdivizat in oasele carpului (dssa cérpi), oasele me- tacarpului (ssa metacdrpi) si oasele fa- langelor. miinit (phalanges digitorum ménus) (fig. 64) Oasele carpului Carpul, carpus, este alcatuit din oase scurte (spongioase) dispuse in dowd rin- duri, fn rindul superior (proximal), daca privim tn directie mediala, se afla urma- toarele oase : scafoid sau navicular, se- milunar, trievetru gi piziform. Rindul in- ferior (distal) este alcdtuit din urmatoa- ele oase: osul trapez, osul trapezoid, osul capitat sau mare gi osul cu cirlig. Denumirea oaselor reflect forma lor. Pe suprafetele fiecdruia din ele se aflé plat- forme pentru articulare cu oasele vecine. Navicularul sau osul seafoid, os scap- hoideum,— cel mai mare din rindul intii, are o suprafata bombatd. Capatul lateral alosului formeaza un tubercul osos ii drepte, fala dors scafoid, tubérculum éssis scaphoidei, orientat in directie palmar’. Osul se- milunar, os lundtum, are si el fata proximal bombata ; fata’ lui distala este concavé. Tricvetrul sau pirami- dalul, os triquétrum, are o mic& fata plata pentru articulare cu osul piziform. Osul piziform, os pisiforme, este cel mai mic dintre oasele carpiene. Dupa forma aminteste un bob de mazare. Acest oscior se aflé afundat in tendonul mug- chiului flexor ulnar al carpului gi se pre- zinta ca os sesamoid. Trei oase ale primului rind cu fetele lor superiorare (proximale) sint orientate spre oasele antebratului si formeazi un cap articular de forma elipsoi distale ale acestor oase sint spre cele patru oase din rindul doi al car- pului. Osul trapez, os trapézium, are 0, mare fata artieulara seliforma pentru ar- ticulare cu baza osului metacarpian I. Pe 85fata palmard a acestui os se afla un sant delimitat pe partea laterala de tuber: culul osului trapez (tubércu- lum éssis trapézii). Os ul trapezo- id, os trapezoideum, are dimensiuni mici ‘aminteste prin forma sa osul taper. Cel mai mare din oasele carpului este osul capitat, os capitétum. Semnul caracteristic al acestui os il constituie un capitul orientat proximal ¢i intructtva la- teral. Osul eu ctrlig, os hamdtum, are pe fata palmara la marginea cubitala un cirlig indoiat in directia radiusului (hdmulus dssis hémati) Oasele carpulti sint dispuse in dou’ tinduri si formeazd o bolt osoasa, par- tea bombata a careia e orientata posteri- or, iar partea coneava — anterior (in di- rectia palmei). In consecinta pe fata pal mara se formeazi gan{ul carpian, siilcus cérpi, delimitat din partea radial de tuberculul osului scafoid gi tuberculul ‘osului trapez, iar din partea ulnara — de cirligul osului hamat si osul piziform. Oasele metacarpului Metacarpul, metacdrpus, este aleatuit din cinct (IV) oase tubulare seurte, numiteoasele metacarpale (ds: sa metacarpdlia). Enumerarea se face de la police (I) spre degetul mic (V). Fieca~ re os metacarpian este aleatuit din b a z& (basis), co p (corpus) sien p (caput) Corpurile oaselor au forma cvazitriun- ghiulara, epifizele fiecdrui os sint ingro- sate, din care cauzd, cind articuleaza lnele cu altele, intre’oase ramin spatii interosoase. Din partea palmara corpu Je oaselor carpiene sint intrucitva conca- ve, iar din pattea dorsala sint usor con- vexe. Bazele oaselor I—V metacarpiene sint dotate la capetele proximale cu niste fefe articulare plate pentru jonctiune cu oasele rindului II ale carpului, iar osul IT metacarpian are o fata articulura separa- t4 deo incisura in dou parti. Osull metacarpian, os meta- carpdle I, este mai scurt si mai lat decit celelalte, pe baza lui se afla fata selifor- ma pentru articularea eu osul trapez Osul IT metacarpian este cel mai lung, apoi in directie spre osul V metacarpian lungimea oaselor scade treptat. Baza oaselor metacarpiene de la II la V au fete 5 we laterale pentru articulare intre ele. Cape tele oaselor metacarpiene au forma emis- fericd si se termina cu 0 fata convexd pen tru articulare cu falangele proximale ale degetelor. Capul primului os metacar- pian este putin mai mic decit capetele ce- lorlalte oase metacarpiene Oasele degetelor de la mind La mina distingem cel mai seurt si mai masiv dintre degete — policele, péllex (digitus primus) ; apoi urmeaza indicele, index (digitus sectindus) ; mijlociul, di gitus médius (tértius), cel mai lung : inelarul, digitus annuldris (quértus) ; degetul ‘mic, digitus minimis (quintus) Falangele degetelor, phalanges digité- rum, sint nigte oase tubulare scurte. Fie. care deget, cu exceptia policelui, are trei falange: proximal, phdlanx proxi milis, medic, phdlany média. si dis tala, phdlanx distdlis, Policele are nu- mai doua falange — proximala si distala. Falangele proximale sint cele mai lungi Falangele distale sint cele mai scurte. Cele mai lungi falange araptin degetului mijlociu, Distingem baza talangei (basis phalangis), corpul falan- gei (cérpus phaldngis) si capul fa Tangei (cdput phaldngis). Corpurile falangelor proximale si medii sint bom- bate dorsal si usor concave din partea palmara. Baza falangelor proximale poa- rt o fosd pentru articularea cu oasele metacarpiene restpective, iar bazele fa- langelor medi si distale sint dotate cu fete articulare corespunzatoare formei cohleare a_capetelor falangelor situate proximal. Capatul fiecdrei falange dista- le e aplatisat formind tuberozit tea Talangei distale (tuberd- sitas phalingis distélis). In oasele membrelor superioare, pre~ cum si in alte oase, exist4 orificii nutriti- ve mari si mici, Prin aceste orificti tree vasele ce alimenteaza osul. OASELE MEMBRULU! INFERIOR Centura membrulul inferior Cocsalul, os cdxae, ca os integru exist doar la oamenii adulfi (fig. 65). Pind la virsta de 14—16 ani acest os esterr Fig. 65. Coesalul drept a Fa eae anata Rete pte oe eer ies erro aledtuit din 3 oase aparte unite eu carti- aj: ilion, pubis si ischion. Corpurile acestor oase pe fata lor exterioara for- meazi cavitatea acetabulara (acetébulum) (de la acétum — otet), care constituie o fos articularé pentru capul femurului. Acetabulul este 0 dep- resiune adincé, delimitata circular de o margine inalté care in partea ci media- 14 este intrerupta de incisura acetabu- lului (iacisura acetdbuli). Pentru a ar cula cu capul femurului acetabulul are .o suprafata semilunara, fé- cies lundta, care ocupa partea periferi- ca lui. Centrul acetabulului, numit fosa acetabulara féssa acet buli, este rugos si putin ‘adincit Mionul, os ilium, este alcatuit din doua portiuni ; portiinea inferioara ma: va—corpul ilionului, corpus 6ssis tlt, particip’ la formarea acetabu- lului ; portiunea superioara mai lata for- meazi aripa ilionului, dla éssis ilii, Atipa ilionului constituie 0 lamela lata incurbata, subtiat la centru. Spre periferie lamela osoasé se ingroasa, se desfigoard in evantai pe partea de sus gi se termina cu o margine bombata numi ti ereasta iliaca (crista ilidca) Pe creasta iliacd se evidentiaza net trei lini rugoase pentru insertia muschilor lati ai abdomenului; labia exter 18, ldbium extérnum, labia inter n&, ldbium intéraum, si linia inter mediara, linea intermédia. Creasta iliaca are in partea ahterioara si poste- rioara nigte excrescente osoase numite spini iliaci superiori si inferiori. In partea anterioara se afla spinul iliae su- perioranterior, spina iliéea anté rior supérior. Mai jos de el, delimitat deo incisura, e situat spinul iliac anteriorinferior, spina ilidca anigrior injérior. La_capatul_ posterior al crestei se afl. spinul iliac po steriorsuperior, spina ilidca po- stérior supérior, iar ceva mai jos de el e siluat spinul iliac poster ribet mele fi rarlaen aaa Pe fafa externa a aripii ilionului_se observa cu greu trei linii rugoase. Cea mai vizibila dintre ele este linia glu- fee anterioara, linea glitea anté- rior. Ba e cea mai lung’, incepe de la spinul iliac anterior-superior, trece pe traiect arcuat spre incisura’ ischiatica mare a ischionului. Linia glutee posterioar, lineaghiteapostérior, este mult mai scurtd sie situati eva: zivertical si paratel la portiunea poste- 7rioara a liniei precedente. Linia gfu- tee inferioard, linea ghitea injé- rior, este mai scurt4 decit celelalte lini, incepe intre spinul superior-anterior al ilionului si trece in panta arcuata pe de asupra acetabulului pind la incisura ischiatied mare, Pe fata neted’ concava interna a ari pit osului iliac exista 0 depresiune lina numité fos iliaea, jésa iliaca, Limita inferioara a foset iiace e consti tuita de linia arcuata, linea arcu- Gta. Inceputul acestei lini e marginea anterioara a fetei auriculare, facies auriculdris. Aceasta {aia serveste pentru unirea cu o fata asemanatoare de pe osu! sacru. Linia arcuata conti- nua anterior pe eminenta iliopubica. Su- perior de fata auriculara se alla tub e- rozitatea iliac, tuberdsitas ilia- ca, pentru insertia ligamentelor inter- osoase. Pubisul, os pubis, are o parte larga — corpul, si doua ramuri (vezi fig. 65). Corpul pubdisului, cérpus dssis pubis, formeaza portiunea anterioara a acetabulului. De la corp se indreapta inainte ramura superioara a pubisului, ramus supérior dssis pa- bis, care poarté pe sine eminenta iliopubica (eminéntia itiopdbica) situaté pe linia de conerestere a pubi sului cu ilionul. Partea anterioaré a ramurii superioare se indoaie bruse in jos si se prezinta ca ramura inte rioara a pubisului, ramus infé- rior dssis pibis. La acest ‘nivel de tre cere a ramurii superioare in cea inieri- card, in regiunea marginii mediale se aflé Tata ovalé a simfizei, facies symphysidlis, care serveste la unirea osului pubis cu partea Tui opus’. Pe ra. mura superioara a pubisului aproxima- tiv la 2 em distanta de capatul medial se afla tuberculul pubian, tubérculum piibicum, de la care pe mar- ginea posterioara a’ ramurii superioare deviazd lateral creasta pubic, crista piibica, care se prelungeste poste: rior in eminenta iliopubica. Pe fata infe- rioara a ramorii superioare a pubisul in directie posteroanterioara si mediala, trece gantul obturator, siilcus obturaiorius, care adaposteste vasele si nervul omonim, ry Ischionul, os ischit are un corp masiv, cérpus dssis ischii, care completeaz in partea de jos depresiunes acetabulului gi trece int a- mura ischionului, rémus dssis ischii. Corpul ischionului formeaza@ cu ramura lui un unghi deschis in anterior: Tn regiunea unghiulut osul se ingroasa formind tuberul ischionului, huiber ischiddicum. Superior de la acest tuber de la marginea posterioara a corpu- (veri fig. 65), lui deviaza. spinul ischiadic, spina ischiédica, ce desparte doua inci- suri: inferioara —incisura ischia- died mie, incistira ischiddica minor, siincisura ischiadica’ mare, incisira ischiddica mdjor, aflata la nive- Iul marginii superioare a acetabulului. Ramura ischionului se uneste eu ramura inferioaré. a pubisului, definitivind in acest mod in partea inferioara un ofi ficiu de forma ovalé numit’ gaurd obturata, foramen obturatum. Scheletul membrului inferior libs Femurul Femurul, fémur, este cel mai mare si mai Jung os ‘tubular din organismul uman (fig. 66). Ca si toate oasele tubulare lungi el are un corp si doud epifize ; pe epifiza superioara proximal e situat capul femurulur, caput femoris, pentru articulare cu osul pelvian. Fata articular a capului este orientala me- dial gi in sus. Th centrul ei se afli foseta capului femurului, fovea cépitis éssis jémoris, care este locul de insertie a ligamentelor capului femu- rului.Colul femur ului,céllum jé- moris, uneste capul eu scorpul si for- meazé cu el un unghi de aproximativ 130°. La limita dintre col si corp se afla doua tubere osoase masive numite tro- hantere. Trohanterul mare, tro- chénter méjor, e situat superolateral, pe fata lui mediald orientata spre col seafld fosa,trohanteric4, [ssa trochantérica. Trohanterul mic, trochanter minor, se aflé la marginea inferioara a coluiui si e dispus medial si anterior. Anterior intre ambele tro- hantere trece linia intertrohan-teric4, linea intertrochantérica, poste- rior—creasta intertrohan- tericd, crista intertrochantérica. Corpul femurului, cérpus fé- moris, are o forma cilindriea, e incurbat in sens anterior si pare torsionat in ju- rul axului séu longitudinal. Supra- fata corpului este neteda, doar posterior se afli o linie rugoas4, linea aspera, care se imparte in labiile mediala $1 laterala (labium medidle et ldbium laterdle). La mij- Jocul femurului labiile aderd intim una la alta. In sus gi in jos ele sint divergente In partea de sus labiile se indreapla cé- tre trohanterele mare si mic ale femuru- Jui. Labia laterald se dilata si se ingroa- sa formind tuberozitatea glu tee, tuberésitas glitea, —locul de in- sertie a mugehiului ghuteu mare. Uneori tuberozitatea glutee Se manifest ca un al treilea trohanter, trochdnter tértius. Labia medial se prelungeste formind linia’ zimtata (linea pectinea). La capatul inferior al femuru- lui ambele labii se indeparteaza treptat una de alta, delimitind fata popli- tee, facies poplitea, de forma triunghiu- lara Extremitatea distal inferioar’ a femurului este dilatata gi formeaz’ doi condili rotunjiti mari, care difera ca di- mensiune si grad de convexitate a fete- lor articulare. Condilul medial, céndylus medidlis, este mai mare dectt cel lateral, céndylus laterdlis. Ei sint situati la’ acelasi_nivel, deoarece femurul in pozitia lui fireasca este in- clinat in_aga fel, incit extremitatea lui inferioard se aflé mai aproape de linia mediana decit extremitatea superioara. Ambit condili sint separati_ posterior unul de altul printr-o fosa inter- condilara adinea, fossa intercon- dylaris. Mai sus de fafa articulara a condilului medial se aflé epicondi- lul medial, epicéndylus medialis. Pe fata laterala a condilului omonim se afla epicondilul lateral, epi- condylus laterdlis, de dimensiuni: mai tmici. Anterior fe{ele articulare ale con- dililor trec una in alta, formind fata rotund concava ‘(fécies patelld- tn ipterocanttcs b= prego; 1c iors 2 roca apr {aspect potter {2).°1"baus ptellng 2°" ap Bota ris), care articuleaz’ cu partea poste- rioar’ a rotulei Rotula Rotula, patétla, constituie un os sesamo- id incorporat in tendonul evadricepsului femurului (vezi fig. 66). Rotula este aplatisata in directia anteroposterioara. Distingem baza rotulei, basis patéllae, orientata superior, si apexul rotulei, dpex patéllae, orientat infe- rior. Fata articulara posterioara, Jacies articuldris, a rotulei articuleazd cu fata rotuliand a femurului, fa{a anterioara, facies antérior, este ru- goasd si se palpeaza lesne prin piele.Fig. 67. Tibia gi fibitla din dreapta, fe ay ee mg a te ere gre eer pe eel Srna ke i ear eto ia Oasele gambei Gamba este alcatuita din doud oase. Tibia, situata medial, si fibula, situaté lateral (lig. 67). Ambele fac parte din oasele lungi tubulare. Pe fiecare din ele distingem corpul si doua epifize. Epifi- zele sint ingrosate si au fele de articu- lare in partea de sus eu femurul (tibia) cu oasele piciorului in partea inferioa- ra. Intre oase se aflé spatiul in- terosos al gambei, spatiuminter- Gsseum criris. Tibia, tibia, ca lungime ocupa locul doi 90 in scheletiil uman si este cel mai masiv os al gambel. Extremitates proximala a osului este ingrosata si are doi con dili: medial si lateral, con dylus medialis et céndylus laterdiis. Fata articulara superioa 14, Jacies articuldris supérior, este ori- entata in, sus pentru articulare cu con dilii fernurului. Fetele articulare ale con- dililor tibiei sint separate de eminen- ta intercondilara, eminéntia in- tercondyléris, care este aledtuita din doi tuberculi: tuberculul inter: condilar medial, tubérculum in tercondylére medidle, si tubereulul intercondilar lateral, tubé culum intercondylére laterdéle. Anterior de eminenta intercondilard e situat’ aria intercondilara anteri- oara, drea intercondyléris antérior, posterior e situat’. aria intercon dilara posterioars, aren inter- condyléris postérior. Interior de condi- lul lateral din partea Ini laterala_ gi intrucitva posterior se ail fata arti culara fibulara, facies articuld- ris fibuléris, pentru articulare cu fibula Corpul tibiei, cérpus tibiae, are forma triedricd. Marginea ante rioar a, mérgo antérior, cea mai acuta, se palpeazi usor prin piele. Superior se ingroasa gi formeaz’ tuberozi- tatea tibie tuberdsitas tibiae, locul de insertie a muschiului evadriceps al femurului, Marginea laterala e de ase- menea ascufita si orientatd spre fibula, din care cauza ‘sé numeste muchie interosoasa, margo interdsseus. Marginea mediala, mdrgo me- didlis, este inteucitva rotungita. Pe ling’ cele trei muchii in corpul tibiei distingem trei fete. Fata medial, facies me- didlis, neteda, se ailé imediat sub pfele. Fata laterala, facies laterdiis, si fata posterioara, facies posté- rior, sint acoperite de mugchi. Pe fata posterioaré a osului se vede linia tugoasi. a mugchiului solear, linea misculi sélei, care porneste de la marginea posterioara a condilului lateral gi rece oblic in jos si medial ; aici incepe_mugchiul omonim. Inferior de aceasta linie se aflé un orificiu nutri- tiv mare, care duce intr-un canal orien- tat distal.Extremitatea inferioara distala a este dilatata si are o forma cvazitetr gonald. Pe marginea lateral’ a extremi- {Atii distale a tibiei se afla incisura fibular, incisira fibuldris, pentru jonctiune cu fibula, Pe partea’ medial’ de la tibie deviaza in sens inferior m a- leola medial, malledlus media- lis. Posterior de ease afla un sant maleolar, sidcus mélleoléris, nu prea adine, pentru tendonul mugetiulut tibial posterior, care trece ta acest ni- vel. Pe fata lateral’ a maleolei mediale seaflé fata articulara a ma Teolei, facies articuléris matleoli care trece sub un anumit unghi in fa ta articulara inferioara, facies articuléris inférior, a tibiei. Aceste tele impreuna cu fata articulara a fibulei articuleaza cu astragalul tarsului Fibula, fibula, e mult mai subtire de cit tibia,’ fiind aproape de acceasi lun- gime cu ea (vezi fig. 67). Pe extremitatea proximalé ingrosata se aflé capul fibulei, cdput fibulae. Pe el distingem virful capului Tibulei, dpex capitis fibulae, orientat in sus, iar pe partea mediald e situata fata arti- culard a capului fibulei, facies articuldris capitis fibulae, pentru articulare cu tibia. Inferior capul se in gusteaza si prin intermediul colului Fibulei (collim fibulae) trece in cor- pul osului Corpul fibulei, corpus fibulae, are o forma triedrica, © intrucitva tor- sionat pe axul su longitudinal, in partea Superioara € usor ineurbat in’ sens me- dial. Pe corp distingem marginea anterioara, mdrgo antérior, mat- ginea posterioard, mdrgo po- stérior, si marginea mediala ascu fit numité interosoasa, mdrgo interdsseus. Aceste margini delimiteaza trel fete: fata laterala, facies la- terdlis, fata posterioara, facies postérior, si fata mediala, facies medial Capatul distal inferior al fibulei este ingrosat si formeaz’ maleola late- rala (maliéolus laterdlis), care este mai lungé decit. maleola’ medial a tibiei. Pe fata medial a maleolei latera- le distingem o fata articulard neteda numita facies articuldris maltéoti. Posterior de fata articularé a maleolei seaila fosa maleoleilaterale, jéssa malléoli taterélis — amprenta a tendoanelor muschilor fibulari. Oasele piciorului Oasele piciorului, dssa pédis, ca si oa sele miinii se impart in oasele tarsului (éssa térsip, oasele metatarsului (éssa metatarsalia) $1 oasele degetelor picio- rului (ssa digitérum pédis) (fig. 68). Oasele tarsului Tarsul, tarsus, este alcatuit din 7 oase spongioase situate in doua rinduri: rin- dul proximal (posterior) este alestuit din dowd oase mari: astragalul si calea- neul ; celelalte oase ale tarsului Tormea~ za rindul Tui distal (anterior). Astragalul, fdlus; pe el distingem corpul. (corpus tali), cap ul (caput tali) si 0 portiune ingusti. intermedia- ra de unire—colul (céllum téli). Corpul astragalului ocupa cea mai mare parte a osului. Pe faja superioara se aflé trohlea astragalului, tréchlea téli, pe care distingem trei fete articulare. Fata superioara, fa- ies supérior, servegte pentru articulare cu fata articulara inferioara a. tibiel. Celelalte doud fete articulare aflate pe laturile trohleei: fata maleolara medial, facies malleoldris medidlis, gi fata maleolara laterala, jacies malleoldris laterdlis, articuleaza cu fefele respective ale maleolelor. Fata laterala maleolaré ¢ mult mai mare de- cit cea medial si ajunge pina la a po- fiza lateralé a astragalu- lui (procéssus laterdilis tali) Posterior de trohtlee de la corpul astra- galului deviazt apofize posteri- Oard a astragalului, procéssus postérior tati, care prin intermedial san fului de trecere a tendonului muschiu- lui flexor lung al halucelui se imparte in tubercul medial (tubérculum mediéle) si tubercul lateral (tubérculum laterdle). Pe partea inferi- oara a astragalului se afla trei fete arti- culare de unire cu calcaneul. Fafa at- ticulard calcaneara anteri- oar, facies articuléris caleénea anté- a A A MN ai a le ai Biel's 2 iii ita causrior,fa{a articulara calcane- ara medie, facies articuliris cal- cdnea média, si tata articulara calcaneard posterioara, fé- cies articuldris calcdnea postérior. Intre fetele articulare medie si posterioara se alld gantul astragalului, siilcus tél. Capul astragalului e orientat anteromedial. Pentru a articula cu osul navicular pe el se afl o fata arti- cular rotunjita numita navieu- lara, facies articuléris naviculéris. Calcaneul, calcdneus, este cel mai masiv os al piciorului (vezi fig. 68). El 2 e situat sub astragal, insé proemineaza mult de sub el. Posterior corpul calca- neului se termina printrun tuber inclinat in sens inferior (¢aber caleénei) Pe partea superioara a calcaneului dis- tingem trei fefe articulare: fata an- terioara talara anterioara, facies articuldris taléris antérior, fata articular’ talara medie, ja cies articuléris taléris média, si fata articulara talaraé posteri- oar, facies articuldris taléris posté- rior. Aceste fete articulare corespund fetelor articulare calcaneale ale astraga lului. Intre fetele medie si posterioara se observ’ santul calcaneal stileus calcdnei, care impreund cu santul respectiv al astragalului formeaza si nusul tarsului, sinus tarsi, trarea in care se afl pe partea dorsala a label piciorului din partea Iui late- ral. De la marginea anterioara a cal- caneului din partea mediala deviaza o apofizd scurta si masiva—suportul astragalulwi, sustentéculum tat. Pe fata laterala a calcaneului trece $ a n- tul tendonului mugchiului Peronear lung (fibular), sil- cus tendinis m. perdnei (fibuldris) engi. Pe extremitatea distala (anterioarl) a calcaneului pentru articulare cu osul cu- boid se afli fata articulara cu- boid a, facies articuldris cuboidea. Osul navicular, os naviculare, e situat medial intre astragal si trei oase cunei- forme. Cu fata sa proximala concava el articuleaza cu capul astragalului. Fata distal a osului navieular e mai mare decit cea proximal ; pe ea se afla trei fefe pentru articularea eu oasele cunei- forme. Pe margines mediala exista tu berozitatea osului naview ar, tuberdsitas dssis naviculéris, (locul de insertie a muschiului tibial posterior) Pe partea lateral a osului navicular poate exista o fats inconstanta pentru articularea cu osul cuboid Oasele cuneiforme, dssa cuneiform (medial, intermediar si lateral), se afla anterior de osul navicular si sint situate in partea medial a labei piciorului. Din toate aceste trei oase osul cunei: form medial, os cuneifirme me- didle, este cel mai mare, el articuleaza cu baza osului I al metatarsului, osu lcuneiform “intermediar, os. irme intermédium, articuleaza cu osul I al metatarsului; ‘os ul cuner form lateral, os cuneiforme late- réle, — cu osul IT al metatarsului Osul cuboid, os cuboideum, se ailé pe partea laterala a piciorului intre cal- caneu si dowd ultime oase metatarsiene. In locurile de unire a acestor oase exista fete articulare. In afard de aceasta, pe partea medial a osulut cuboid e sittiata o platforma articular pentru osul cunei- form lateral, iar intrucitva posterior exist o platform de dimensiuni mai mici pentru articulare cu osul_navicu- lar. Pe partea inferioar (plantara) se alla tuberozitatea osului cu boid, tuberdsitas dssis cuboidea, ante- rior de care trece sanful tendo: nului mugchiului peronear lung (fibular), sdlcus téndinis m. perénei (fibuldris) longi Oasele metatarsului Oasele metatarsului, dssa metatérsatia, reprezinté cinci_oase tubulare scurte (vezi fig. 68). Osul I al metatarsului este cel mai scurt si mai masiv, iar osul IT al metatarsului este cel maj lung. La ele, ca si la oasele metacarpului, distin- gem corpul, cérpus, epifiza, caput, si baza, basis. Corpurile oase- lor metatarsului au o forma prismati- 8 cu o cavitate orientata spre partea dor- sald a piciorului. Bazele sint inzestrate cu fete pentru articulare cu oasele tar- siene. Epifiza osului I metatarsian in partea plantar e separata in doua plat- forme, pe care se aplicé oasele sesamoi- de, Baza osului I metatarsian formeaza o articulatie cu osul cuneiform medial. Bazele oaselor IT si III articuleazi cu oasele cuneiforme intermediar si lateral, iar bazele oaselor IV si V metatarsiene — cus osul cuboid. Pe partea lateralé a osn- lui V metatarsian se ailé tuberozi- tatea osului V metatarsian, luberdsitas dssis metatarsdlis V, pentru insertia muschiului peronier. scurt. Qasele degetelor piciorului Oasele degetelor piciorului se deosebesc de oasele degetelor miinii prin dimensiu- nile lor: éle sint mult mai scurte. La degetele piciorului ca gi la oasele degete- lor miinii distingemfalanga proxi- mal, phdlanx proximdlis, falanga medie, phélanx média, si falanga distala, phdlanx distalis. Exceptie fa- ce doar degetul I, halucele (hdilux), scheletul catuia este alcatuit din dowd falange : proximala si distala. Falangele sint oase tubulare. Pe ele distingem: corpul falangei (cor- pus phaldngis), capul falangei (caput phaldngis), baza falangei (basis phaldngis) si doud extremitati: Corpurile falangelor proximale si med sint ugor arcuite in sens dorsal. Baza fie- carei falange proximale are o foseta pla- nd care serveste pentru articulare cu ca- pul osului respectiv metatersian. Pe ba- zele falangelor medii si distale exista ci te doud fosete plate separate de o creasta pentru articulare cu capetele falangelor situate proximal. Fieca~ re falanga distala (unghiala) se ter- mind cu o tuberozitate (tu berésitas phalingis distélis). Oasele tarsului si metatarsului nu se afl in acelasi plan. Astragalul e situat pe caleaneu, iar navicularul e situat mai sus de calcaneu gi cuboid. Oasele margi- ni mediale ale tarsului sint situate mai sus decit cele de pe marginea lateral: Datorité unei asemenea aranjari reci- proce a oaselor piciorului se formeaza ~boltile lui, care asigura un suport amor- tizant pentru membrul inferior. Bolta piciorului este bombata in sus ; marginea laterala a piciorului se afla mai jos de- cit cea mediald care este intrucitva ridi- cata de la suprafata solului si e deschi- sa in partea mediala. De fapt, piciorul se sprijina pe sol doar cu citeva puncte : posterior pe tuberul caleaneului, anterior pe capetele oaselor metatarstlui, mai ales I si V. Falangele degetelor se ating doar de suprafata de suport Oasele scheletulul membrelor In filo- i ontogenezé Cele doua perechi de membre sint tipice aproape pentru toate vertebratele. De exemplu, la pesti exista inotdtoare pare toracale'si abdominale, care se dezvolté din pliurile cutanate laterale. Scheletul 9%lor se prezinta ca niste derivate ale me- zenchimului pliurilor laterale. Datoritd esirii vertebratelor din mediul acvatic pe uscat s-au modificat condi {iile de existenta a lor, ceea ce a avut drept efect o restructurare radicala a organismului, inclusiv a organelor de deplasare a corpului in spatiu. Tnotatoa- rele pestilor constituie o simpla pirghie flexibila adaptata Ia deplasare in ap La animalele terestre s-au format me m- brele anterioare si posterioare, sche- letul edrora e construit dupa tipul pirghi- ior osoase alcatuite din citeva segmente adaptate la deplasarea pe uscat Scheletul membrelor este aleatuit din centuri (scapular si pelviana) si din partile lor libere, Centurile in stare ru- dimentara se intilnese deja la pesti. sd dezvollarea cea mai avansata a Jor se inregistreazd la speciile terestre incepind cu amfibienii. Centurile servese Ia unirea membrelor cu trunchiul. Cea mai primitiva forma de schelet al centurii scapulare poate fi observaté la sela chien, la. care ea este alcatuita din arcu- rile cartilaginoase dorsal si ventral, care conerese inspre partea ventral a corpu- iui, De la nivelul de conerestere a aces- tor arcuri deviaza bilateral partea libera a inotatoarei, Din arcul cartilaginos dor- sal al centurii scapulare primitive atit {a pestii superiori cit gi la vertebratele terestre. ulterior se farmeaza scapula In corpul seapulei se formeaz’ 0 Tosi pentru articularea cu scheletul portiunii libere a membrutui, Din arcul cartilaginos ventral apare coracoidul, care la amfibieni, reptile i pisdri concreste cu sternal, La mami- rele vivipare coracoidul e parfial redus si concreste la omoplat_ sub 0 forma Ge clant — apofiza coracoida. Din acelasi primordiu se dezyolté ined 0 apofiza numita ,procoracoidé”, pe baza careia se formeaza apoi_un os tegumentar — clavicula. Cu capatul siu medial clavi- cula articuleazé cu sternul, iar prin ex- tremitatea sa laterala—cu scapula Aceste oase sint dezvoltate la mamife- re, la care portiuinea libera a membrului poate executa migcari in jurul tuturor axelor (rozitoare, chiroptere, maimute si om). Animalele la care migcarile de alergare sau inot se efectueaz’ doar in o: jurul unei singure axe (copitate, car vore si cetacee) au clavicule reduse. Centura pelvian la pesti se afla in stare rudimentard si nu se uneste cu coloana vertebral, deoarece pestii nu au og sacru, La selachieni centura pelvian’ e constituita de arcurile cartilaginoase dorsal si ventral; de la nivelul con- cresterii lor deviazi inotatoarele posteri- are, Arcul cartilaginos dorsal al centurii pelviene constituie omologul parti dor- sale a centurii scapulare si la animalele terestre se dezvolté formind ilionul. Din arcul cartilaginos ventral deriva ischic nul si osul pubian, care sint omoloage ale coracoidului si procoracoidului din centura scapulara. Aceste trei primordii ale osului pelvian se unese la nivelul de formare a fosei de articulare cu portiunea liber a membrului posterior. La mamifere odata cu-virsta aceste trei ‘ase concrese pentru a forma un singur 5 pelvian, iar cartilajul dintre ele dispa- re definitiv. Ambele.oase pelviene la ver tebratele superioare, mai ales !2 maimu- te si om, se unese prin extremitatile lor ventrale, iar in partea dorsala intre ele se intercaleazd sacrul. In acest mod se ‘obtine un inel osos numit bazinul. Ba- zinul la animale serveste drept suport pentru membrele posterioare, iar la om — pentru membrele inferioare, data find pozitia lui verticala. La om oasele ilionului se dilaté mult in directie ta- terala, preluind gi functia de sustinere a organelor interne ale cavitatii abdo- minale, Scheletul portiunit libere a_membre- lor la pesti este aleatuit dintr-o serie de segmente cartilaginoase sau osoase dispuse in evantai gi creaz’ baza pentru inotatoare. In scheletul membrelor ani- malelor vertebrate terestre s-a produs 0 testructurare importanté gi numarul de raze in evantai s-a redus pind la cinci. Scheletul membrelor anterioare si posterioare la animale, a membrelor su- perioare si inferioare fa om au un plan comun de structuré si e prezentat de rei segmente consecutive: segmentul proximal (htimerus i fémur), segmentul mediu (rddius, tilna, tibia, fibula) si segmentul distal (mina, piciorul). Mina partea proximala sint alca- tuite din oase mici, iar in partea dista-14 prezinta cinci raze libere numite de- gete. Toate Tragmentele osoase enume- rate mai sus sint omoloage pe ambele membre. Istoria evolutiei segmentului distal al membrelor ¢ foarte complicata. In lega- turd cu conditiile de existenta a ani- malelor terestre in acest segment s-au produs modificéri importante: unele segmente osoase au concrescut intr-un singur os sau au fost supuse reducer Mai rar se observa aparitia unor osci oare suplimentare, sesamoide in majori tatea lor (rotula, osul piziform 5. a.) La animalele terestre a suferit schimbari nu numai anatomia membrelor, ci s-a modificat si aranjamentul_ lor ‘Spatial De exemplu, la amfibieni gi reptile seg- mentul proximal al portiunilor libere la ambele perechi de membre formeazi un unghi drept cu trunchiul, iar Tlexiunea dintre segmentul proximal si mediu de asemenea formeazd un unghi deselis ti directie mediala. La formele superioare de vertebrate portiunea libera e situata in plan sagital fata de trunchi, segmen tul proximal al membrului anterior se intoarce in directie posterioara, iar seg: mentul proximal al membrului poster or — in ditectie anterigara. In consecin- {8 articulatia cubitald e orientata poster or, iar articulatia genunchiului membru- lui inferior este orientaté anterior. In procesul evolutiei _vertebratelor membrele anterioare au inceput si se adapteze la func{ii mai complicate decit cele posterioare. Datorité acestui_fapt s-a_modificat si structura lor. Drept exemplu poate Servi aripa de pasaire ca organ de zbor. La mamiterele scandente s-a dezvoltat un membru prehensiv cu Policele contrapus celorlalte degete. La Maimute aceasta functie este proprie pen- tru toate cele patru membre Omul, unicul din vertebrate, a obtinut © pozitie vertical a corpului si a ince- put s& se sprijine doar pe membrele po sterioare (inferioare). Membrele anteri- oare ale omului, care datorita pozitiei verticale au devenit superioare, s-au de- barasat definitiv de funciiile de depla sare a corpului in spatiu, ceea ce le-a facut susceptibile de miscari uneori fini- sime. Datorit acestui fapt oasele miinii difera de oasele piciorului prin supletea case si finetea lor structural, Ele articulea- 2A intre dinsele prin uniri foarte mobile. Marea libertate a migcarilor membrului superior la om e favorizatd de aseme- nea de prezenta claviculei, care mentine membrul superior liber in pozitie late rala. Mina omului este deosebit de adap- tata la activitatea de munca, notamente : oasele carpului sint marunte, unite mobil intre ele ; degetele au devenit mai lungi si mai mubile; policele e siluat sub Un unghi de aproape 90° fata de oasele palmei, e foarte mobil si e contrapus tu- turor celorlalte degete, asigurindu-se astfel funetia prehensiva a minii, cea ce permite executarea celor mai complicate manopere in procesul activitatii de mun- ca, F. Enghels seria : ,,Deci, mina consti- tuie nu numai un organ al muncii, ci de asemenea si un produs al ei".' Membrul inferior al omului executa o functie de suport, el mentinind corpul in poritie verticala si realizind deplasa- rea Iui in spativ. Datorité acestui fapt, oasele membrului inferior sint masive, articulatiile dintre diferite segmente ale lui sint mai putin mobile decit la mem- brul superior. Diferenta de. functie a membrelor superioare si inferioare la om e deosebit de manifesta in segmen- tul distal —la mina si la pi Mina se dezvolta gi se perfectioneaz’ ca organ de muncd; piciorul serveste drept suport pentru corp, lui i revine toa- ta masa corpului. Degetcle piciorului nu participa esenfial la executarea functiei de suport, din care cauza au fost supuse unej invoiutii de lungime, Halucelece si- tuat in acelagi plan si in aceeasi serie cu celelalte degete si nu e prea mobil Piciorul constituie o constructie bolt t8 si complicata in sens mecanic, ceea ce fi confera proprietati de suport’ amort zant, de care depinde atenuarea izbituri- lor $i contuziunilor ce apar in timpul mersului, alergarilor si saltucilor. Tn on togeneza' umané primordiile membrelor apar in siptimina a 3-a de viatd embri- onara sub forma de aglomerari de celule mezenchimatoase in pliurile embrionale Jaterale, simulind inotatoarele pestilor. Pliurile se extind si formeazd niste lame- * Mapne K., Suzeac . Cow. 2-e usd... 20, pag 288 (trad.— DS.)Lut 2, Timpul de aparije a nucleelor de osiicare Denumies ouster eilor or ete sone ntsc vrstite ‘Scepula Coll scapulel Aprofiza coracold’ ‘Acromionul Unghiuttateral Glavioula ‘Extremitatea sternal a claviculei je) Homerusat Diafiza humerusulul e| Capul humerusulul Tuberoulul m ‘Tuberoulul mie Capul condiutu humerusului Epicondital medial Epicondiul lateral ‘Trohlea humerald Gina Dlafiza ulna Olecranut Capul une! Apotiza stloida Raduusul Diafizarediusutul Capulradlusutl Epica distal oul mare Osulhamet ‘Osul tiovetru sul somunar sul soafold (navi Osultrapez sul trapezoid sul piiform ular) Casele metacarpiene: ‘laftzele osselor lV metacarpiene Diafiza osulul metacarplan Capetele oaselor I-V metacarpiene Bazele oaselor metzcarpione Falangele degeteior Diafizele falangelor Diafizele falangelor Diafizele falangolor Bazele falangelor stale roximale medi e {inoue aoa emilee de ositear:X~ tinpul de snosoz,‘al sinostozel In oasele membrutu superior Wists en cr tan suas ewtbescent doiacentt ate 21 20 xx x, x x XXX_ KX XXX_ XXX XXX_ XXX XXX_ XXX XXX KKK Xx xx x xX xx xX xX xx xx x xX, XXX XXXX Comands 3991511 or‘Tabelul 3. Timpul de apatite a nucleelor de osificare Pesoe, ai eran olr orart- reed 2 ‘yoryor or nal = Goa ‘Soro oontontt | Corp pub e Corp oni el j Aectaboit : CGreast leon Spina ent Stortafaauriculats Tubeccaate child “Tubeccaat puiand Femur Diefze femur e Epitize dota femurs e) Canal emarat ‘ronan nae Tronartrat mas Bota fF Tibia Dlafza tbe! e i Epifiza proximals e| I Conall meal Conall ater Epifiza distald Maleola media Fibula Diaz fbule! le Epifiza distal Maleola lateral Epifiza proximala Capul te Caloanout ‘Tuberozitatea calcaneulul ‘Aatrogalot ele ‘Osul euboig e| 5 (sul cuneiform lateral i (sul cuneiform medial | (sul ntermediar [ sul scafold (ravicular) asete metatarcens Diafizele oaselor ll-V metatarsione Diafiza ooululImotatarian ‘ ‘Capetele oaseior IV metatarsione aca osulul i metetarsian -—— Falangele degetetor a f Diafizele falangetor distale e| Diafizele falangelor proximale 3 Diefizele falangelor medit Bazelofalangelor | : Lendl @ = tnpul oe eerie ances de ostnr; tnpaldesinatos,Fd Xxx] 00x] _& xx i [a XxXXx] _300X | _% XK ? [a XXxxx] x |X xx xx 3 xxxx [x xx xx|__&* 8 XXX x xx xx] X@xx ¥ [e xxxx | x &X xx] xe qe HXNX | RR Xx, = xx Xx, eae x * XX als se eee x i i : = ; 2 e x = e } 2 e © = e e © es PE : : = zie x! | ite ° © e = ee eee e [| UES ee oe e i 2 [a e é ee e@ e ‘ee 3 3 = i aE re a (ili nahinle care pun inceputul miinilor si ceva mai tirziu, picioarelor. Pe aceste primordii inca nu putem distinge degetele ; acestea incep sd se dezvolte mai tirziu sub forma de 5 raze, Consecutivitatea ulterioara de evolutie a elementelor viitoarelor membre se desfagoara in directie de la segmentul distal al membrului spre cel proximal, tit. la membrul superior, cit si la cel inferior. Toate oasele membrelor, exceptind claviculele, acestea dezvoltindu-se ne- mijlocit pe baza de tesut conjunctiv cu omiterea stadiului de cartilaj, tree prin trei stadii de dezvoltare, Dializele aces: tor oase se osifica in perioada intraute- tind, iar epifizele si apofizele— dupa nastere (tab. 2 si 3). Doar unele epi fize incep s& se osifice ceva inainte de hagtere. Tn fiecare os apare un anumit numar de nuclee de osificare, respectind © anumita ordine. In diafizele oaselor tubulare nueleul primar de osificare apa- re spre finele lunii a 2—3-a de viata intrauterind si se extind in directia epi- fizelor proximala si distalé. La nou-nas- cuti epifizele acestor oase sint inca cart laginoase, si nucleele secundare de osilicare in ele apar dupa nastere pe pareursul primilor 5—10 ani. Epifizele osoase concrese cu diafiza dupa virsta de 15—I7 si chiar dupa 20 de ani, Terme- ele de aparitie a nucleelor principale de osificare sint deosebit de importante pentru formarca oaselor date. Dezvoltarea unor oase ale membrelor superioare $i inferioare Scapula. In regiunea colului seapulei spre finele lunii a 2-a de viat& intraute- tind apare primordiul nucleufui primar de osificare. Pornind de la acest nuceu se osified corpul si spinul omoplatului, Spre finete primulul an de viatS al copiluul nucleul de osificare apare si in apofiza coracoida, iar la virsta de 15—18 ani — si in acromion. Concresterea apotizei coracoide $1 acromionului cu scapula are loc pe la virsta de 18—21 de ani. Nucle- ele suplimentare de osificare care apar aproape de marginea medial a omopla- tului la virsta de 15—19 ani conflueaza cu nucleele principale pe la 20—21 de ani. Clavicula se osific’ devreme. Nucleul 100 ei de osificare apare in a 6—7-a sapta- mina de dezvoltare intrauteringi, in cen- trul primordiului de {esut conjunctiv {precartilaginos) (osificare endesmala) Din acest nucleu se formeaza corpul si extremitatea acromiala a claviculei, care | la nou-nascut e constituité aproape in intregime din tesut osos. La extremita- tea sternal a clavienlei ‘se formeaza un cartilaj in care nucleul de osificare apare doar la virsta de 16—18 ani si conereste cu corpul osului pe la 20—25 de ani. Humerusul. In epifiza proximal se formeazi trei nucle secundare de osi- ficare : in capul humerusului — in cursul J-lui an de viata al copilului, in tuber- culul mare—in al 2—3-lea’ an gi in tuberculul mic— tn al 3—5-lea an de vial’. Aceste nuclee conerese care virsta de 6 ani, ins& cu diafiza jonctioneaza pe Ja virsta de 20-24 de ani. In capul condilului humerusului (epifiza distal) nucleul de osificare apare in al 2Q—3-lea an, in epicondilul lateral — pe la 4—6 ani, in cel medial —la 11—13 ani; aceste parti concrese cu diafiza osului la 15—18 ani (E. A. Clebanova) Una, Nucleul de osificare in epifiza proximala apare pe la 8—10 ani. Din el apare olecranul cu incisura trohlea- 14. In epifiza distald nucleele de ositica re apar in al 4—8-lea an, {esutul osos conereste formind capul gi apotiza sti loids. Epitiza proximala ‘concreste cu diafiza la 16—17 ani, iar cea distala — la 20—24 de ai Radiusul. In epifiza proximala nucleul de osificare apare pe la 5—6 ani, insi conereste la diafiza la 17—18 ani. Nucle- ul de osificare format in epifiza distal’ Ja virsta de 1—2 ani concreste eu dia- fiza osului pe la virsta de 20—25 de ani. Carpul. Osificarea cartilajelor din care se dezvolta oasele carpului incepe dupa nastere. In 1—2-lea an de viata a copi- lulUi muicleul de osificare apare in oase- le capitat gi hamat, in al 3-lea— in osul trievetcu, ti al 4-1ea — fn osul semilunar, in al 5-lea— in cel scafoid, in al 6— 7-lea — in oasele trapez. si trapezoid pe la virsta de 8—15 ani — in osu! pi form. Mina. Primordiile oaselor metacarpi ene apar cu mult inainte de cele carpi:ene. In diafizele oaselor metacarpiene nucleele de osificare apar in a 9—10-a saptimina de viata intrauteriné cu ex- ceptia osului_metacarpian I, in care nucleul de osificare apare in saptami- na_a 10—Il-a, Nucleele epifizare de osilicare apar in oasele metacarpiene MV (in capurile lor) in. al 3-lea an de viata si in baza primului os metacar- pian de asemenea in al 3-lea an. Epifi- za concreste cu diafiza osului metacar pian la virsta de 15—20 de ani. Falangele degetelor. Nucleu! de osifi care in diafizele falangelor distale apare pe la mijlocul lunii a 2-a de viata intrau- . apo’ in falangele proximale pe la inceputul luni a 3-a si medii— la sfirgitul lunii a 3-a. Tn al 2—3-ea an de viata nucleele de osificare se formeaza in bazele falangelor, iar cu corpul con- crese pe la virsta de 18—20 de ani, In asele sesam uclecle de osificare se determina pe la virsta de 12—16 ani. Coxalul. Primordiile cartilaginoase ale coxalului incep osificarea din trei nucle primare si citeva suplimentare. Primul apare nucleul de osificare in_corpul ischionului ta a 4-a lund de viata in- trauterina, apoi_in corpul pubisul in a 5-a juna si in corpul ilionului in a 6-a luna, Straturile cartilaginoase in tercalate intre oase in regiunea acetabu- lului persisté pind la [4—16 ani La virsta de 12—19 ani apar nucleele secun dare de osificare in creasti, spini, In cartilajul de ling fafa auriculard, in tuberul ischionului si in tuberculul pubisului, Ele concrese cu coxalul pe la 2925 de ani ; Femurul. In epifiza distal’ nucleul de osificare apare putin inainte de nas- tere. In epifiza proximala in anul 1 de viata apare nucleul de osificate in capul femurului, in al 3—4-lea an de viats — in trohanterul mare, in al 9—12-lea an de viatd — in trohanterul mic. Sinosto- za dializei cu epifizele gi apofizele femu- rului are loc intre 18 3i 24 de ani Rotula. Se osificd din citeva nuclee, care apar la virsta de 3-5 ani si con- erese intr-un singur os pe la virsta de 7 ani de viata a copilului. Tibia. In epifiza proximal nucleul de osificare apare putin inainte de nastere, iar in apofiza distalé —in al Q-lea an de viata. El concreste cu dia- fiza pe la 16—I9 ani, iar epifiza pro- ximali — pe la virsta de 19—24 de ani. Fibula. Nucleul de osificare in epifiza distalé apare in al 2-lea an de viatd a copilului, iar in cea proximala —in al 3—S-lea’ an de viata. Epifiza distala conereste cu diafiza la 20-22. de ai cea proximala — la 24 de ani. Tarsul. In tarsul nou-nascutului exist deja trei nuclee de osificare in oasele caleaneu, astragal si cuboid. Nuclecle de osificare apar in urmatoarea ordine : in calcaneu in a 6-a lund de viata intra- uterina, in astragal—in a 7—8-a, in cuboid — in a 9-a luna. Celelalte primor- dii cartilaginoase ale oaselor se osifica dupa nastere. In osul cuneiform lateral nucleul de osificare se formeaza in pri- mul. an, i cuneiformul medial — pe la fw cuneiforimul intermedi — la virsta de 3—4 ani; osu! naviewlar se osified pe la 4—5 ani. Nucleul supli- mentar de osificare in tuberul calcaneu- lui apare in al 7-lea an gi concreste cu caleaneul pe la 12—16 ani. Oasele metatarsiene. Punctele de osi ficare In epifize apar pe la 3—6 ani ¢ coneresterea epifizelor cu diafizele se produce pe la 12—16 ani Falangele degetelor. Diatizele incep s& se osifice ina 3-a lund de viata intrautering,-nuclee de osificare apar in bazele falangelor la virsta de 3—4 ani gi epifizele concrese cu diafizele pe la 15— 20 de ani. Variante si anomalii de dezvoltare ale scheletului membrelor Variante si anomalii de dezvoltare a scheletului membrelor sint foarte variate. Scapula. Profunzimea incisurii seapu- are variazé, uncori marginile ei conerese si in loc de incisuraé se formeazd un orificiu. In cazuri rare nucleele de osi- ficare ‘ale actomeonului nu concrese cu spinul scapulei, Tn consecinta intre acromeon si spin persisté pentru toata viata un strat intercalar_cartilaginos. lavicula. Pot varia curburile ei. Tu- bereulul conic gi linia trapezoida de pe clavicula lipsese uneori. 101Humerusul. Superior -de epicondilul medial poate s& apara o apofizé supra- condilara, procéssus supracondylaris. Uneori ea e foarte lung’ si, incurbin- du-se, formeaza un orificiu. Ulna si radiusul. Olecranul nu con- reste cu corpul uinei. Radiusul poate lipsi (anomalie rara) Oasele miinii. In cazuri rare se dez~ volt oase supranumerare in carp, mai ales, osul central (os centrdle). Se Inre- treazi cazuri de degete supranume- rare (polidactilie). Degetul supranume- rar e dispus de obicei ling’ degetul mic, mai rar ling’ police. Coxalul. In centrul_ fosetet ilionului se poate forma un orificiu. In unele ca- auri spinii lionului sint excesiv de lungi, Femurul. Tuberozitatea glutee poate fi masiva, la nivelul ei se formeaza un tuber care constiluie al treilea trohan- ter, trohdnter térfius. Oasele gambei. Forma corpului poate fi nu triedrica ci plata. Oasele piciorului. Se inregistreaza uneoti oase supranumerare in tars. De exemplu, apotiza postetioara a astraga- lului poate sa se transforme intr-un os triunghiular independent (os trigdnumm) : osul cuneiform medial poate sd se separe in doua oase independente ete La picior ca si la mind pot si apara degete supranumerare