Sunteți pe pagina 1din 6

Proiect didactic

Profesorul: Palanciuc Elena


Grupa: EM3/1
Data: 31.01.2018
Disciplina: Cultura comunicării
Subiectul lecției:Comunicarea verbală. Lmbajul vorbelor
Tipul lecției: lecție de comunicare/însușire de noi cunoștințe
Timp: 90 min

Competențe:
1. Competenţe de adaptare a propriei comunicări la particularităţile şi aşteptările interlocutorilor, în scopul obţinerii unor efecte dorite.
Subcompetențe:
1. Aplicarea noțiunilor științifice de comunicare
Obiective:
1. Să- sa definească corect limba, limbajul şi cuvântul utilizând termeni de specialitate.
2. să ilustreze formele limbajului oferind un exemplu pentru fiecare în activitatea umană
3. să argumenteze importanţa formelor limbajului (la alegere) pornind de la un exemplu propriu

Strategii didactice: conversaţia euristică, exerciţiul creativ, observarea şi analiza, comentariul; lucrul în perechi.

Resurse didactice: Cultura comunicării, 2010, Palii Alexei


Evaluarea: orală, individuală, în perechi.
Secvențele Tim Competențe/ Activitatea profesorului Activitatea elevului Evaluarea
pul
lecției Subcompete
nțe
Evocarea 15 Apelul. -captarea atenţiei prin dezbatere, se stabileşte Frontală
Verificarea temei pentru acasă un climat pozitiv prin dezbatere şi conversaţie
Comentați citatul: Limbajul este haina gândirii.

Realizarea 30 -Definiți termenul de comunicare. Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au


în comun transmiterea de informații sub formă de Individuală
sensului -Ce este limbajul ? mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte
scrise ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți
Frontală
-Care este importanta acestuia in viata voastra ? interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.
- Limba este un sistem complex de semne,
- Care este rolul cuvantului ? simboluri si reguli gramaticale. Limba este
instrumentul de baza al comunicarii interumane.
-Stilurile de comunicare Limbajul este activitatea de comunicare
interumană prin intermediul limbii. Limbajul este
-Stiind despre importanta limbajului, care sunt instrumentul cel mai important al gandirii si al
functiile acestuia ? constiintei. Cu ajutorul lui, noi ne putem
comunica gandurile.
-In ce consta functia de comunicare? Cuvantul ne ajuta sa ordonam, clasificam, sa
grupam cunostiintele dobandite, sa acordam
- Care sunt continuturile limbajului ? etichete verbale unor categorii.
Limbajul are trei functii : de comunicare,
cognitiva si reglatoare.
Comunicarea este cea mai importanta functie a
limbajului. Prin comunicare se transmite un mesaj
care are un anumit continut.
Continuturile limbajului sunt :
- Informational : imagini, descrieri, concepte,
Dupa criteriul orientarii extern-intern a comunicarii, teorii, idei.
putem vorbi despre limbajul extern si intern.
Limbajul extern se adreseaza celor din jur fie pe
cale orala, fie in scris.
Limbajul oral sau vorbirea propriu zisa este forma
de baza, naturala a limbajului. Este adresativ si
contextual, implicand prezenta a cel putin unei
persoane careia i se adreseaza mesajul. Comunicarea
verbala are un grad ridicat de libertate, nu este supusa
unor constrangeri, norme si reguli foarte riguroase.
Ceea ce conteaza este ca mesajul sa ajunga la
destinatar.
Numiți modurile de expunere. Este de doua feluri: dialog si monolog.

Reflecția 40 Elevii lucrează în perechi. Alcătuiți un Orală


monolog/dialog având ca tema unul din citate:
- Nu spune putin in vorbe multe, ci mult in vorbe Individuală
putine.”- Pitagora Elevii lucrează în perechi
-Scrie pentru a fi inteles, vorbeste pentru a fi ascultat,
citeste pentru a creste. Lawrence Clark Powel
- Eu vorbesc cu toata lumea in acelasi fel, indiferent
daca este omul care strange gunoiul sau directorul
universitatii.” – Albert Einstein

Recomadați 10 sfaturi pentru o ascultare


eficientă.

Extinderea 5 Generalizarea lecției Elevii își notează tema pentru acasă


Tema pentru acasă: Eseu Oamenii se urasc pentru
ca se tem, se tem pentru ca nu se cunosc si nu se
cunosc pentru ca nu comunica.”- Martin Luther King
Stilurile de comunicare:
Stilul pasiv („laissez-faire“, permisiv): evită confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine însă cont de drepturile
sau dorinţele sale personale.
 O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în cîştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
 Această persoană se simte rănită, frustrată, iritată, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.
 Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama altora;
 Se remarcă prin „roluri“ pasive, prin diferenţă ori minimalizarea fenomenelor semnificative în procesul de activitate;
 Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă pe ceilalţi să aleagă în locul său, vede drepturile celorlalţi ca fiind mai importante.
Stilul agresiv (autoritaritarist): blamează şi îi acuză pe ceilalţi, încalcă regulile impuse de autorităţi (părinţi, profesori, poliţie) este insensibil la
sentimentele celorlalţi, nu-şi respectă colegii, consideră că au întotdeauna dreptate, rezolvă problemele prin violenţă, consideră că cei din jurul său
sunt adesea nedrepţi cu el, este sarcastic şi utilizează adesea critica în comunicare, este ostil şi furios;
 Se menţine la o anumită distanţă de grup;
 Generează tensiuni, agresivitate, stres;
 Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile fără a ţine cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea lor şi pe a celorlalţi, consideră că drepturile
lor sunt mai importante decât ale celorlalţi.
Stilul asertiv (democratic): exprimă emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, comunică direct, deschis şi onest cîştigînd
respectul prietenilor şi colegilor, are capacitatea de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie în mod plăcut, exprimă emoţiile negative fără a se simţi
stînjenit sau a-l ataca pe celălalt, are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri, îşi exprimă emoţiile pozitive, face şi acceptă complimente, spune „NU”
fără să se simtă vinovat sau jenat, face faţă presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile personale, îşi recunoaşte responsabilităţile faţă de ceilalţi;
 Conducătorul asertiv prezintă criteriile comune de apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în comun cu colegii;
 El se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;
Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au încredere în ei, recunosc şi drepturile lor şi ale celorlalţi.
10 sfaturi pentru o ascultare eficientă
 Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti.
 Uşurează situaţia vorbitorului – ajută-l să se simtă liber să vorbească.
 Arată vorbitorului că vrei să-l asculţi – privirea şi comportamentul să denote interesul; nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul
în timp ce vorbeşte cineva; ascultă pentru a înţelege, nu pentru a te opune.
 Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mîzgăli, nu bate „darabana” cu degetele, nu umbla cu hîrtii.
 Pune-te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui de vedere.
 Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să pleci în timp ce altul vorbeşte.
 Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite.
 Nu fi dur în dispute şi critici şi nu te impune ca atotcunoscător – această poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau
furioşi.
 Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată că îl asculţi, că poţi şi vrei să-l ajuţi să-şi dezvolte / încheie
demonstraţia.
 Încetează să vorbeşti – primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte depind de acesta.

Moduri de expunere:

Dialogul este un mod de expunere care consta in succesiunea replicilor din convorbirea a doua sau mai multe persoane (in viata reala) sau a unor
personaje (in opere literare).

Ca mod de expunere, dialogul are urmatoarele roluri:


– ajuta actiunea sa inainteze
– confera actiunii dinamism
– pune in lumina relatiile dintre personaje si limbajul acestora
– evidentiaza anumite trasaturi morale ale personajelor

Ca mod de comunicare, dialogul presupune:


– un emitator
– un receptor
– un mesaj care sa-i intereseze pe amandoi
– un cod comun
– un canal accesibil neperturbat
Componente:
– componenta verbala (idei, informatii, opinii etc.)
– componenta nonverbala, care se refera la elemente ce exprima atitudinea (gesturi, mimica, pozitia corpului etc.)
– componenta paraverbala, care se refera la pronuntia replicilor, accentuarea unor cuvinte, ritmul si intensitatea vorbirii

Monologul este atunci când o persoană se adresează unui auditor tăcut (în cazul lecţiilor, conferinţelor sau al discursurilor). Este o forma de comunicare
verbala unidirectionata, dar care valorifica feedback-ul auditoriului. Monologul este mai riguros, trebuie sa tina seama de únele conventii ale adresarii in
public, iar mijloacele de expresivitate trebuie sa fie corect utilizate si subordonate continutului comunicarii.
Monologul pune probleme mai grele vorbitorului, pentru că acesta nu poate controla în orice moment dacă auditorul a înţeles exact ceea ce i s-a comunicat. El
se ajută observând reacţiile mimice, atenţia celor cărora li se adresează.
Discursul se supune unor reguli de concizie, claritate, cursivitate si expresivitate care se invata si se perfectioneaza in cariera in timp.

Evaluare