METODA BOBATH

Metoda Bobath este o metoda de reeducare neuromotorie.

Metoda Bobath: este o metoda bazată pe reactiile de redresare a capului si corpului prin
care se urmăreste modificări ale tonusului muscular.

Conceptul Bobath a fost dezvoltat de Berta Bobath, un medic german care a emigrat în
SUA în anii ’30, împreună cu sotul său ceh, neurolog si psihiatru. În SUA, Bertha Bobath s-a
specializat în probleme neurologice si a deschis un centru pentru copiii cu tetrapareză spastică.

La acea vreme se credea că persoanele afectate de o boală neurologică nu pot să-si revină
complet sau să-si recapete abilitătile pierdute. În cel mai bun caz, aceste persoane erau încurajate
să- si exerseze abilitătile rămase. În cel mai rău caz, reabilitarea nu era nici măcar recomandată,
în idea că nu ar fi decât o pierdere de timp. Descoperirile revolutionare ale Berthei Bobath au
arătat că persoanele afectate de leziuni neurologice pot să-si îmbunătătească starea si să-si
recapete, cel putin partial, abilitătile pierdute. Mai mult decât atât, dr. Bobath a promovat
abordarea holistică, ce sustinea că organismul functionează ca un întreg si că unele abilităti pot fi
recuperate, desi partea corespunzătoare a sistemului nervos nu mai functionează corect.

Bobath însăsi declara într-un interviu că tehnica ei este “o nouă modalitate de a aborda
problema, de a observa, de a interpreta ceea ce face pacientul pentru a stabili ce este necesar si ce
este posibil să recupereze. Noi nu îi învătăm anumite miscări, noi facem ca aceste miscări să fie
posibile”.

Baza conceptului Bobath stă în facilitarea miscării de către fizioterapeut. El nu trebuie să-
l învete pe pacient cum să facă o miscare ci să o faciliteze. Acest lucru este posibil prin alungirea
muschilor scurti, prin mobilizarea articulatiilor rigide, prin întărirea muschilor slăbiti sau, mai
simplu, prin stabilizarea părtilor instabile si prin mobilizarea celor rigide. Unei persoane cu
afectiuni neurologice îi este greu să învete noi miscări singură sau să le perfectioneze pe cele
deja existente fără ajutorul unui fizioterapeut. Specialistul îi oferă ocazia de a exersa miscările
într-un mediu sigur.
 Prin metoda Bobath, fizioterapeutul învată pacientul cum să se miste într-un mod cât mai
eficient pentru a-si conserva energia, a micsora gradul de “uzură” al corpului si a reduce durerea
pe care o simte.

Scopul este ca pacientul să-si educe mintea si corpul pentru a reusi să se miste mai usor,
implicând cât mai multe părti ale corpului, folosind toate miscările pe care le poate executa deja
încercând să-si îmbunătătească abilitătile locomotorii.

Dacă o parte a corpului nu poate fi folosită corespunzător pentru că este rigidă sau
dureroasă, fizioterapeutul va ajuta la găsirea unui echilibru si va încerca să găsească o modalitate
prin care toate părtile corpului pot participa la miscare.

O sedintă de terapie durează, în medie, o oră. Mai întâi pacientul va trebui să informeze
specialistul cu privirile la evolutia sa de la ultima sedintă si până în prezent si eventualele
probleme întâmpinate. Apoi fizioterapeutul atinge corpul pacientului, căutând zone rigide sau
slăbite care provoacă probleme în miscare. În functie de ce a găsit, el va încerca să miste o
încheietură rigidă, să alungească un muschi rigid, scurt, să scurteze un muschi prea lung si prea
slab. De asemenea, specialistul poate ajuta pacientul să capete încredere într-un picior care pare
să nu-si sustină greutatea, îl poate învă a să se concentreze pentru a-si putea folosi un picior in
momentul potrivit ca să producă exact contractia necesară mersului.

Scopul fiecărei sedinte este acela de a îmbogăti repertoriul de miscări al pacientului si de

a-i oferi încrederea necesară în propriul său corp.

Terapia Bobath este o abordare interdisciplinară a recuperării fizice ce implică terapie

ocupaională, fizioterapie si logopedie. Presupune manevrări care nu sunt dureroase, dar copiii
pot plânge deoarece sunt constrânsi să facă miscări care nu le sunt familiare, fiind cunoscut
faptul că a corecta este mai greu decât a preveni. Această metodă ajută copii să devină constienti
si de corpul lor și astfel să-l poată controla mai bine.

În România această metodă este intens folosită fiind considerată “clasică”. Exercitiile
sunt efectuate gradual, pornind dinspre partea inferioară a corpului, spre partea superioară. Pe
măsură ce se obtine relaxarea musculară, durerea sau incomoditatea dispar, copilul însusindu-si
cu usurinta noile pozitii.

Durata unei sedinte este în functie de vârsta copilului. Pentru vârste mici (3-5 luni) e
recomandat ca sedinta să nu depăsească 30-35 de minute, crescând treptat pe măsură ce se
avansează în terapie, respectând bineînteles disponibilitatea copilului.

Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a acestor pacienţi, autorii au ajuns la

concluzia – general admisă azi – că următorii factori contribuie la complexitatea aspectelor
observate:
1. Tulburările senzoriale de grade diferite
2. Spasticitatea
 3. Dezordinea mecanismului postural reflex
4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă

1. Tulburările senzoriale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul tonusului crescut în

muşchi.
Tonusul crescut şi mişcările necoordonate pe care le produce determină în proprioceptori
imagini senzoriale monstruoase, care măresc la rândul lor dezordinea motorie.
Tulburările senzoriale pot fi:
- tulburări ale discriminării tactile;
- tulburări ale aprecierii poziţiei;
- tulburări ale aprecierii mişcării;
- astereognozie;
- tulburări ale percepţiei spaţiale şi corporale.

Având simţul postural lezat, fără orientare în spaţiu aceşti pacienţi nu mai sunt capabili să
dirijeze corect o mişcare.
Pentru copilul spastic, aceste tulburări sunt şi mai grave, pentru că acesta nu a avut
niciodată o percepţie corectă, deci nu are o imagine corectă kinestezică.

2. Spasticitatea - este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe. Cauza tulburărilor

motorii este în mare măsură datorată eliberării căilor primitive reflexe de postură şi mişcare de
sub inhibiţia cortexului (lezarea tractului cortico-spinal piramidal şi a tractului reticulo-spinal).
Inhibiţia centrală nu este un fenomen dezvoltat în întregime la naştere; ea se instalează pentru
multe acte motorii, odată cu evoluţia individului.

3. Dezordinea mecanismului postural reflex- împiedică achiziţionarea mişcărilor active,

care stau la baza automatismului. Acest automatism se câştigă în primii 5 ani de viaţă şi
coordonarea normală a acestor mişcări fundamentale este esenţială pentru învăţarea corectă a
activităţilor funcţionale.

Din punct de vedere terapeutic, autorii subliniază trei grupuri de reacţii posturale
automate:

- reacţii de ridicare

- reacţii de echilibru

- reacţii adaptative ale tonusului muscular , ca o protecţie împotriva forţelor gravitaţiei.

4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă este prezentă în toate cazurile, cu excepţia

celor foarte uşoare.

Este foarte important de retinut ca nu putem trata fiecare pacient la fel, sau nu se poate
prescrie acelasi acelasi set de exercitii. Fiecare pacient are nevoi diferite si necesita un program
personalizat de terapie.
 Autorii isi bazeaza tratamentul pe doua principii:

Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reducerii si reglarii

tonusului muscular.

Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa lor de

dezvoltare adecvata urmata de un progres in activitatile elementare.

Tratamentul paraliziilor spastice cerebrale

Autorii subliniază că scopul tratamentului nu consta in tonifierea musculaturii paralizate

deoarece acest efort nu face decât să crească tonusul muscular, ducand la spasticitate.

Asadar, tratamentul nu se bazează pe un „antrenament muscular” ci pe reeducarea

„modalităţilor de mişcare”.

În timpul tratamentului, care e bine să înceapă cât mai curând, înainte să se dezvolte
posturi vicioase şi scheme de mişcare anormale, pacientul trebuie să primească cât mai multe
senzaţii posibile asupra tonusului, posturii si miscarii.

INHIBAREA ACTIVITĂŢII TONICE REFLEXE se face prin găsirea pentru pacient

a unor poziţii reflex – inhibitoare.

Poziţiile reflex - inhibitoare sunt total sau parţial opuse posturii iniţiale anormale a
pacientului. La copilul mai mare, aceste poziţii pot fi menţinute activ, pentru un anumit timp, sub
controlul kinetoterapeutului. Adultul poate fi menţinut timp îndelungat într-o astfel de poziţie
reflex inhibitoare sau poate să înveţe să o adopte singur.

Ele depind de reflexele tonice ale gâtului şi de reflexele labirintice, deci poziţia capului şi
a corpului în întregime este foarte importantă.

Kinetoterapeutul poziţionează, deci, mai întâi capul şi gâtul apoi trunchiul, umerii şi
şoldurile, pentru a obţine o redistribuire a tonusului mai apropiată de normal în segmentele
distale (mână, picior).

Posturile reflex – inhibitoare pleacă de la marile articulaţii, care sunt folosite ca „

PUNCTE CHEIE”. În acest fel, spasticitatea scade atât de mult pe parcursul tratamentului,
încât, într-o etapă avansată a recuperării, este suficient să poziţionăm numai „punctul - cheie” şi
membrul respectiv se va putea mişca.
 Punctele cheie de control

1. Capul

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Extensia capului
(din şezând, - flexorilor - extensia în restul
stând, decubit corpului
ventral,....)
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Flexia capului
(cu flexia - extensorilor - controlul capului
centurii în poziţia şezand şi
scapulare) în întoarcerile pe o
parte

2. Membrul superior şi centura scapulară

Inhibă: Facilitează:
Rotaţia Internă
a umărului şi - spasmul de extensie - flexia capului,
Pronaţia (la atetozici) trunchiului şi
antebraţului membrelor
inferioare
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Rotaţia Externă
a umărului şi - flexorilor - extensia în tot
Supinaţia restul corpului
antebraţului cu
Extensia cotului
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Abducţia
orizontală - flexorilor - extensia spontană
Rotaţia externă ( Pectoralis +++, a degetelor şi mainii
a umărului şi Flexors coli +++) - extensia, abducţia
Supinaţia şi rotaţia externă a
antebraţului cu membrelor
Extensia cotului inferioare
(E+Abd+RE)
 Inhibă: Facilitează:
Ridicarea
membrului - spasticitatea - extensia
superior cu flexorilor şi trunchiului,
Rotaţie Externă tracţiunea în jos a membrului inferior
hemi-trunchiului, - dacă membrul
membrului superior inferior este spastic
şi centurii scapulare în extensie
(hemiplegici) acest
punct cheie
facilitează flexia-
abducţia de partea
afectată (F+Abd)
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
a. Extensia
umărului cu - flexorilor - a. extensia
Rotaţie Externă spontană a degetelor
în diagonală în şi mainii
plan posterior Acest punct cheie
funcţionează în - b. facilitează
b. Adducţia a b Rotaţie externă adducţia şi rotaţia şi
umărului cu sau Rotaţie rotaţia internă a
Rotaţie Internă internă a membrului inferior
umărului (Add+RI)
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Abducţia
policelui - flexorilor pumnului - facilitează extensia
cu Rotaţia şi degetelor degetelor, pumnul
externă a trebuie să fie în
umărului, extensie
Supinaţia
antebraţului şi
Extensia cotului
 3. Membrul inferior şi bazinul

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia - adductorilor, - abducţia, rotaţia

membrelor rotatorilor interni ai externă a şoldurilor
inferioare şoldului şi flexorilor (Abd+RE) şi flexia
plantari ai piciorului dorsală a piciorului
(infirmitatea motorie
cerebrală)
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Rotaţia Externă
a şoldurilor cu - adductorilor, - abducţia şoldurilor
genunchiul rotatorilor interni ai şi flexia dorsală a
extins şoldului şi flexorilor piciorului
plantari ai piciorului
(infirmitatea motorie
cerebrală)

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia dorsală a
degetelor (3 sau - extensorilor - flexia dorsală a
4 degete piciorului piciorului, abducţia
externe) (triceps sural) şi rotaţia externă a
şoldului
(Abd+RE)

4. Decubit ventral

Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - extensia
gatului cu - flexorilor membrelor
ridicarea inferioare
membrelor
superioare
deasupra
capului
 Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - extensia coloanei
gatului cu - flexorilor dorsale extensia
Abducţia - adductorilor degetelor şi
orizontală a membrelor abducţia
membrelor inferioare membrelor
superioare şi inferioare
Extensia
cotului
Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - de partea
gatului cu - flexorilor întoarcerii
Rotaţia - adductorilor capului, abducţia
capului membrelor membrului
inferioare inferior şi
ridicarea
membrului
superior
(la hemiplegic
acest lucru
permite un
control mai bun
asupra
membrelor)

5. Decubit dorsal

Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
- controlul
Flexia, - extensorilor membrelor
Abducţia membrului superioare în plan
membrelor superior anterior (flexia
inferioare membrului
superior)
În IMC cu
spasticitate
crescută
 6. Şezand

Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Flexia şi - extensia coloanei
Abducţia - flexorilor vertebrale şi
şoldurilor, controlul capului
trunchiul uşor în extensie
în extensie

Inhibă Facilitează:
Flexia şi spasticitatea:
Abducţia - stabilizarea
şoldurilor, centurii scapulare
trunchiul
aplecat în faţă
+
Adducţia
orizontală şi
flexia braţelor
Inhibă Facilitează:
Flexia şi spasticitatea:
Abducţia - flexia capului
şoldurilor, - extensorilor - controlul
trunchiul gatului şi capului şi
aplecat în faţă membrelor membrelor
+ superioare (IMC) superioare în plan
presiuni pe anterior
stern - flexia întregului
corp
 7. Patrupedie

Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Patrupedie cu - extensia şi
coatele extinse - flexorilor şi abducţia
şi pumnul şi adductorilor membrului
degetele în membrului superior
extensie superior (E+Abd), extensia
pumnului şi
degetelor

8. Cavaler servant

Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Cavaler - stabilizarea
servant - adductorilor şi bazinului
(bazinul în extensorilor
retroversie de şoldului de partea
partea fără fără încărcare
încărcare) - flexorii şoldului
de partea cu
încărcare

9. Pe genunchi, stand, mers

Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Pe genunchi, - Flexia
stand, mers - extensorilor membrului
superior, rotaţia
internă, pronaţia
- Flexia
trunchiului
 Dar singura garanţie a unei reduceri permanente a tonusului muscular,după parerea
autorilor, constă în reactivitarea reactiilor posturale(mişcări de răspuns spontan din partea
pacientului obţinute într-o postură reflex inhibitoare).

Tehnica de obţinere a mişcărilor de răspuns spontan este bazată pe existenţa reflexelor

posturale integrate la un nivel superior (ex: în cadrul reflexului Landau, care persistă mai multă
vreme la copiii spastici, se poate provoca extensia capului şi membrelor, în cadrul reflexului de
„pregătire pentru săritură”, după ce acesta apare, se poate provoca extensia membrelor
superioare).

De asemenea se stimulează prin toate mijloacele reacţiile de echilibru ale corpului,

provocându-le şi întărindu-le prin repetare. Acest lucru se realizează pentru fiecare postură nou
achiziţionată (postura păpuşii, şezând, patrupedie, pe genunchi, cavaler servant, ortostaism).

Un alt principiu elementar al metodei este acela de a urmări îndeaproape TRECEREA

PRIN DIVERSELE STADII DE DEZVOLTARE, de la rostogolire, târâre, ridicare în şezând,
mers „în patru labe”, mers pe genunchi, până la ortostatism şi mers independent.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în recuperarea persoanelor

suferinde de leziuni ale sistemului nervos central:

- infirmitate motorie cerebrală;

- hemiplegie/hemipareză;
- boala Parkinson;
- scleroza în plăci;
- leziune incompletă a măduvei spinării;
- traumatism cranio-cerebral.
 UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE

SPECIALA

REFERAT:

METODE SI TEHNICI DE REEDUCARE NEUROMOTORIE

TEMA: METODA BOBATH

STUDENTA: MITRACHE M. AURELIA

ANUL: III
SEMESTRUL: I
BIBLIOGRAFIE

 ROBANESCU NICOLAE– Reeducarea neuro-motorie – Editura Medicala – Bucuresti –

1992;
 ROBANESCU NICOLAE – Reeducare neuro-otorie – Editura Medicala – Bucuresti –
2001;
 SBENGHE, TUDOR – Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare – Editura
Medicala Bucuresti – 19997;
 SBENGHE, TUDOR – Bazele teoretice si profilactice ale Kinetoterapiei – Editura
Medicala -Bucuresti - 1999