Sunteți pe pagina 1din 7

7 curiozitaţi din fizică şi lucruri

ciudate

1.Timpul se opreşte la viteza luminii

Aşa dar prima curiozitate din fizică – Conform Teorii Relativităţii a lui
Einstein, viteza luminii nu se poate niciodată schimba – ea este
întodeauna egală cu aproximativ 300 000 000 metre/secundă,
indiferent de observator. Acest lucru singur în sine este destul de
incredibil, luând în considerare că nimic nu se poate mişca mai repede
ca lumina, dar acestea sunt încă lucruri destul de teoretice. Partea
într-adevăr incredibilă a Teoriei Relativităţii este fenomenul numit
dilatarea temporală care prevede că, cu cât mai repede te mişti cu
atât mai lent trece timpul relativ cu mediul din jur. Adică, dacă te duci
la o plimbare cu maşina pentru o oră veţi fi mai puţin în vârstă decât
dacă aţi petrece acest timp în faţa calculatorului. Nanosecundele
suplime2ntare obţinute posibil nu vor suplini preţul plătit pentru
combustibil, dar în orce caz, este o opţiune.

Desigur, timpul nu poate încetini aşa de simţitor, formula va


funcţiona dacă vă veţi mişca cu viteza luminii, în acest caz timpul nu
se va mişca de fel. Dar nu face să nădăjduiţi că utilizând această
metodă veţi putea deveni nemuritor din unicul motiv pe care l-am
menţionat mai sus, nimic nu se poate deplasa mai rapid ca lumina,
numai dacă nu sunteţi făcut din lumină. Tehnic vorbind pentru a
ajunge la o aşa viteză este nevoie de o cantitate infinită de energie.
2.Inseparabilitate cuantica (Entanglementul cuantic):

Mai sus am rămas de acord că nimic nu se poate mişca mai repede ca


lumina. Ei bine, şi da şi nu. Deşi din punct de vedere tehnic este încă
adevărat, cel puţin în teorie, se pare că există o portiţă de găsit în
ramura uimitoare a fizicii numită, mecanica cuantică.

Mecanica cuantică în esenţă este studiul fizicii la nivel microscopic,


aşa ca comportamentul particulelor la nivel subatomic. Aceste tipuri
de particule sunt imposibil de mici, dar foarte importante, deoarece
ele constituie blocurile de construcţie a tot ce este în univers. Să
lăsăm detaliile tehnice deoparte, ele sunt destul de complicate, vi le
puteţi imagina aceste particule ca mici biluţe încărcate cu sarcină
electrică care se rotesc (proces denumit în mecanica cuantică ca,
spin, ceva asemănător cu rotirea planetelor în jurul axilelor lor).

Deci să presupunem că avem doi electroni (particule subatomice cu


sarcină negativă). Entanglement – ul cuantic este procesul special
care implică împerecherea acestor particule în aşa fel încât ele să
devină identice (biluţe cu acelaş spin şi sarcină electrică). Aşadar, în
clipa când asta se întâmplă lucrurile devin ciudate – pentru că de
acum înainte aceşti electroni rămân identici. Asta înseamnă dacă
schimbi unul din ei, să spunem schimbăm direcţia de rotire (spin – ul)
în cea opusă, geamănul său reacţionează în acelaş fel, imediat,
indiferent de unde se află acestă particulă (despărţită spaţial, poate
să fie în loc total diferit), fără măcar să te atingi de ea.

2
3. Lumina este afectată de gravitaţie:

Să ne întoarcem pentru o clipă iaraşi la Teoria Generală


a Relativităţii a lui Einstein. Aceasta implică concepţia
aşa numitei devieri a luminii, care înseamnă că – calea
fasciculului de lumină nu este în întregime dreaptă.
Sună ciudat, dar a fost dovedit deja în mod repetat. Cea
ce înseamnă, că chiar dacă lumina nu are nici o masă,
calea sa este afectată de obiectele care o au – aşa ca
soarele spre exemplu. Deci dacă o rază de lumină de la
o stea îndepărtată va trece destul de aproape de soare,
ea se va îndoi uşor în jurul lui.
Efectul asupra unui observator, aşa ca noi, este că vom
vedea steaua într-un loc diferit decât ea este situată la
moment (la fel cum peştele în lac nu e niciodată în locul
unde pare a fi să fie). Amintiţi-vă de acest fapt data
viitoare când o să vă uitaţi la stele – totul ar putea fi
doar un truc al luminii.

3
4. Materia întunecată:

Datorită unor teorii menţionate mai sus (şi multor alte


nemenţionate), fizicienii au unele metode destul de
precise de a măsura masa toatală prezentă în univers.
Ei de asemenea au metode destul de precise de
măsurare a masei totale pe care o putem observa şi iată
întorsătura, cele două numere nu se potrivesc.
De fapt, masa totală a universului este mult mai mare
decât masa pe care o putem pune în cont, adică
materia care o putem vedea. Fizicienii au fost nevoiţi să
dea o explicaţie acestui lucru şi teoria de bază a impus
introducerea aşa numitei materii întunecate, substanţă
misterioasă care nu emană şi nici nu absoarbe lumina şi
prezintă aproximativ 95% din masa universului. În timp
ce ea încă nu a fost dovedită oficial că există (deoarece
ea nu poate fi văzută), materia întunecată este
susţinută de mii de probe şi trebu să existe sub o formă
sau alta pentru a explica universul.

4
5. Toată materia este doar energie:

Într-adevăr materia şi energia sunt doar două feţe a


aceleiaşi monede. De fapt, aţi știut acest lucru toată
viaţa dacă aţi auzit vreodată de formula E=mc2. Unde
“E” este enrgia iar “m” reprezintă masa. Cantitatea de
energie conţinută într-o cantitate anumită de masă este
determinată de factorul de conversie a “c” la pătrat,
unde “c” reprezintă viteza luminii în vid.
Explicaţia acestui fenomen este foarte fascinantă şi are
de a face cu faptul că masa unui obiect creşte pe
măsură ce el se apropie de viteza luminii (chiar dacă
timpul se încetineşte). Este totuşi destul de complicat
de a lămuri totul în contextul acestui articol, pur şi
simplu rămânem la constatarea faptului ca asta este
adevărat.
Ca dovadă, din păcate, pot servi bombele atomice care
transformă cantităţi foarte mici de substanţă în
cantităţi foarte mari de energie.

5
6. Spuma cuantică:

Chestiunea se referă la spaţiul gol, care aţi crede că


este într-adevăr gol. Asta sună ca o presupunere destul
de sigură, se conţine în nume la urma urmei. Dar se
întâmplă a fi că universul e prea agitat pentru a se
împăca cu acest lucru, aceasta este cauza din care
particulele în mod constat apar şi dispar peste tot locul.
Ele sunt numite particule virtuale, dar puteţi să nu aveţi
dubii – ele sunt reale, în orce caz asta indică probele.
Ele există doar pentru o fracţiune de secundă, care este
suficient de mult pentru a doborî unele legi
fundamentale a le fizicii, dar în acelaş timp atât de
repede că acest lucru nu contează de fapt (cum ai fura
ceva de la un magazin, iar peste o jumatate de secundă
ai întors tot înapoi pe raft). Oamenii de ştiinţă au numit
acest fenomen “spumă cuantică”, fiindcă aceasta
aparent le-a amintit mişcarea haotică a bulelor în
spuma formată deasupra băuturilor gazoase.

6
7. Dualitatea undă – particular:

Vorbim de un lucru care se dovedeşte a fi altceva…


La prima vedere, particulele (aşa ca electronii) şi undele
(aşa ca lumina) nu mai putea fi atât de diferite. Una
dintre ele este o bucată solidă de materie iar celălalt
este un fascicul de energie radiantă, cam aşa. Sunt
mere şi portocale. Dar aşa cum se dovedeşte, lucrurile
precum ar fi lumina şi electroni într-adevăr nu se pot
limita doar la o stare de existenţă – ele manifestă
calităţi duble, şi de particule şi de unde, totul depinde
de observator, adică de cine se uită.
Da asta sună ridicol, dar sunt dovezi concrete care
demosntrează că lumina este o undă, şi alte dovezi
concrete care demonstrează că lumina este o particulă.
Are ambele forme, manifestă proprietăţi a ambelor
stări în acelaş timp. Nu există nici o stare intermediară
dintre acestea două. Nu vă faceţi griji dacă asta e lipsit
de sens, fiindcă ne-am întors în domeniul mecanicii
cuantice şi la acest nivel universului oricum nu-i place să
fie sens.

S-ar putea să vă placă și