Sunteți pe pagina 1din 2

BALTAGUL

A. Tema și viziunea despre lume

Tradiționalist și modernist în același timp, Mihail Sadoveanu este autorul unei creații
de peste 100 de volume. „Baltagul” este una dintre capodoperele sale, romanul fiind
caracterizat prin concizie, dinamism și armonie compozițională.
Apărut în 1930, „Baltagul” este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic și
tradițional. Structura polimorfă este dată de „amestecul de roman realist și narațiune
arhetipală grefată pe un scenariu polițist”.
Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă
o imagine amplă asupra vieții.
Titlul romanului face aluzie la securea cu două tăișuri, arma prin care se va restabili
dreptatea. „Baltagul” poate fi interpretat ca roman mitic, roman social, roman polițist,
roman inițiatic, roman de dragoste.
Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regăsesc aici:
viața pastorală, familia, iubirea, miturile, călătoria, natura, arta povestirii, înțelepciunea.
Tema rurală a romanului tradiționalist este dublata de tema călătoriei inițiatice și
justițiare. Acțiunea romanului este simplă urmărind un singur fir epic: drumul Vitoriei
Lipan în căutarea soțului ei, Nechifor. Structurat în 16 capitole, romanul are o acțiune
clară cu repere temporale (de toamna până primăvara) și spațiale (Măgura Tarcăului,
Vatra Dornei, Sabasa, Suha).
În expozițiune este evocată imaginea Vitoriei Lipan îngrijorată din pricina întârzierii
soțului ei. Intriga intervine când Vitoria înțelege că Nechifor Lipan nu se mai poate
întoarce întrucât semnele rău prevestitoare sunt numeroase. Desfașurarea acțiunii
ilustrează drumul parcurs de munteancă alături de fiul ei, Gheorghiță, în căutarea celui
dispărut. Punctul culminant coincide cu scena demascării ucigașilor la parastasul lui
Nechifor. Deznodământul îl înfățișează pe Calistrat Bogza mărturisind că împreună cu
Ilie Cuțui, l-au ucis pe Nechifor „ca să-i luăm oile”.
Ca roman social a fost interpretat mai ales de Nicolae Manolescu în „Arca lui Noe”
datorită faptului că în el aflăm aproape totul despre felul cum trăiesc muntenii în zilele de
sărbătoare sau de lucru, o existență ancestrală (străveche) ce se desfășoară după reguli ce
nu pot fi încălcate: „N-ai mai învățat rânduiala, nu mai știi ce-i curat și ce-i sfânt și ce-i
bun de când îți umblă gărgăunii prin cap și te cheamă domnișoară?”. Mama refuză
categoric valsul, cocul și bluza, dar mai ales nu acceptă că fata ei s-ar putea mărita cu
cineva din afara satului.
Opera lui Sadoveanu respectă cu fidelitate schema unui roman polițist clasic: crima
(asasinarea lui Lipan), ancheta (investigațiile Vitoriei), detectivul (Vitoria Lipan),
criminalul (Calistrat Bogza), complicele (Ilie Cuțui), mobilul (oile/banii), rezolvarea
cazului și demascarea vinovaților.
Roman inițiatic (bildungsroman) are în vedere drumul labirintic al lui Gheorghiță,
băiatul de 18 ani, către cunoașterea de sine și cunoașterea lumii. Treptele inițierii din
„Baltagul” se aseamănă foarte bine cu cele din basmul popular: eroul are aceeași vârstă și
este supus unor probe pe care le trece cu succes. Procesului inițiatic al fiului presupune o
moarte simbolică adică o coborâre în prăpastia infernală unde neinițiatul se va confrunta
cu imaginea pătrunzătoare a rămășitelui tatălui său. Gheorghiță iese din labirintul inițiatic
un om format fiind capabil să preia conducerea familiei.
Având în vedere mobilul care o determină pe vitoria să întreprindă cercetări, dragostea
pentru soțul său, „Baltagul” poate fi interpretat și ca un roman de dragoste.
Personajele lui Sadoveanu oscilează între tipicitate și atipicitate în sensul că unele
reprezintă tipuri umane: nevasta credincioasă, fata de măritat, flăcăul.
Numele protagoniștilor au semnificații simbolice, desemnând victoria binelui asupra
răului: Vitoria (asemănător cu „victoria”), Gheorghe (numele de botez al tatălui) și
Gheorghiță (numele fiului) amintesc de Sf. Gheorghe, învingătorul balaurului, iar
Nechifor înseamnă „purtător de victorie”.
În concluzie, romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic.
Tema și viziunea despre lume ilustrează o societate rurală cu obiceiurile și mentalitatea
specifice acestui spațiu. Altfel spus, romanul este o monografie a lumii pastorale care
ilustrează o filozofie și un mod de viață ancestral. „Baltagul” este o scriere despre vechile
norme de civilizație, despre confruntarea dintre modern și arhaic cu triumful acestuia din
urmă.