Sunteți pe pagina 1din 9

Ideea de constituţie

• Secolul al XVIII-lea – în contextul noii concepţii iluministe despre modul de guvernare –


problema necesităţii adoptării unei constituţii – Jean-Jacques Rousseau.
• Necesitatea unei constituţii a apărut şi în societatea românească în condiţiile procesului de
modernizare a vieţii social-economice, politice şi culturale de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.

Documente cu rol constituţional


1. Constituţia cărvunarilor
• Elaborată la Iaşi, în 1822.
• Indică tendinţa introducerii sistemului modern de guvernare, necesitatea separării puterilor în stat (nu
s-a aplicat).

2. Regulamentele Organice
• Documente cu rol de constituţie, elaborate în timpul protectoratului rus în Principate (1829-
1856), în 1831, în ţara Românească, şi 1832, în Moldova.
• Au rămas în vigoare până în 1858.
Separaţia puterilor în stat:
- puterea executivă: domn ales pe viaţă; ajutat de un sfat format din 6 miniştri;
- puterea legislativă: Adunare obştească formată din boieri şi prezidată de Mitropolit;
- puterea judecătorească: Înaltul Divan Domnesc.

3. Convenţia de la Paris
• În 1858, Marile Puteri elaborează Convenţia de la Paris (1858), rezultat al acordului dintre
puterea suzerană (Imperiul Otoman) şi puterile garante.
• A avut rol de Constituţie pentru Principate.
Prevederi:
- se constituiau Principatele Unite ale Moldovei şi ţării Româneşti, sub suzeranitatea
otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri;
- puterea executivă – doi domni şi două guverne (câte unul pentru fiecare ţară);
- puterea legislativă – domn şi Adunarea legislativă (câte una pentru fiecare ţară);
- puterea judecătorească – Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie de la Focşani şi Comisia Centrală de la
Focşani (instituţii comune ambelor Principate).

4. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris


• lovitura de stat din 1864, Al.I. Cuza – nou act constituţional – Statutul dezvoltător al
Convenţiei de la Paris;
• instituie domnia personală, autoritară.
OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Evoluţia constituţională a României – etape:


• o etapă de aşezare a instituţiilor constituţionale (24 ianuarie 1859 - 1 iulie 1866);
• o etapă de continuitate a instituţiilor constituţionale (1 iulie 1866 - 20 februarie 1938);
• o etapă de instabilitate constituţională (20 februarie 1938 - 30 decembrie 1947);
• etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 - decembrie 1989).
• egalitatea în drepturi.
CONSTITUŢIILE DEMOCRATICE

Constituţia din 1866


Context şi cauze
• Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza şi aducerea prinţului străin Carol I;
• Constituţia din 1866 – cea dintâi constituţie românească.

Prevederile Constituţiei din 1866


Structura
• 8 titluri şi 133 de articole;
• model Constituţia belgiană;
• promulgată (pusă în vigoare) fără aprobarea Marilor Puteri;
• act de tip liberal;
• a stat la baza funcţionării statului român modern până în 1923.

Constituţia din 1866 – modificări importante:


- articolul 7;
- introducerea titlului de Regatul României;
- modificarea legii electorale;
- lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei agrare.

Statul român
• teritoriul statului este inalienabil şi indivizibil;
• statul era numit „România”;
• forma de guvernământ: monarhie ereditară;
• regimul politic: constituţional;
• deşi România era vasală Imperiului Otoman, acest statut nu era menţionat în Constituţie.
3. Constituţiile din România

Drepturi fundamentale
• drepturi politice şi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
• proprietatea – „sacră şi inviolabilă”;
• articolul 7 din constituţie: cetăţenia română se acordă doar celor de religie creştină, excluzând astfel
persoanele care nu aparţineau acesteia (evreii, musulmanii).

Principii generale
• principii liberale:
- separarea puterilor în stat, guvernarea reprezentativă,
suveranitatea naţiunii;
- monarhia ereditară;
- „regele domneşte, dar nu guvernează”.

Principiul separării puterilor în stat


• Puterea executivă: aparţinea domnului sau principelui şi guvernului;
• Puterea legislativă: Parlamentul (bicameral);
- Adunarea Deputaţilor şi Senat;
- votarea legilor şi adoptarea rezoluţiilor.
• Puterea judecătorească: instanţele judecătoreşti; instanţa supremă: Înalta Curte de Casaţie.

Dreptul de vot
• înscris în legea electorală (inclusă în constituţie);
• electoratul era împărţit în colegii: 2 pentru Senat şi 4 pentru Camera Deputaţilor;
• consideraţi alegători toţi cei care desfăşurau o activitate utilă societăţii, realizau un venit şi
contribuiau astfel la bugetul ţării (vot censitar);
• prin modificarea din 1884 a sistemului electoral, se reduce la trei numărul colegiilor pentru
Adunarea Deputaţilor.

Importanţa Constituţiei din 1866


• act de afirmare politică: a fost promulgată de domn fără a ţine seama de suzeranitatea otomană sau
garanţia colectivă a celor 7 mari puteri;
• esenţială în stabilirea şi consolidarea instituţiilor statului, punerea bazelor partidelor politice
şi a sistemului democratic al vieţii politice;
• reglementează drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi drepturile politice;
• realizează un echilibru stabil între puterea executivă şi puterea legislativă;
• limite: cens ridicat, condiţionarea cetăţeniei de credinţa religioasă;
• momentul de început al constituirii instituţiilor interne;
• face o trecere hotărâtă la sistemul politic liberal;
• a fost mai bine de o jumătate de secol un instrument juridic eficient, pe baza căruia a fost
guvernată România modernă.

Constituţia din 1923

Context şi cauze
• urmare a Marii Uniri din 1918 - ca să se reglementeze noua situaţie socială, economică şi
politică a ţării;
• revizuire – vot universal;
• P.N.L. îşi asumă misiunea de a da României o nouă constituţie.
OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Prevederile Constituţiei din 1923


Structura
• 8 titluri şi 138 de articole (mai mult de jumătate dintre ele fiind păstrate din Constituţia din
1866);
• în vigoare din 1923; suspendată în1938;
• repusă în vigoare în 23 august 1944; a funcţionat până în 30 decembrie 1947.

Statul român
• „Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil”, teritoriul său fiind nealienabil;
• se menţine forma de guvernământ (monarhia) şi regimul politic (constituţional).

Drepturi fundamentale
• proprietatea privată – prevedea exproprierea în caz de utilitate publică (spre deosebire de
Constituţia din 1866, unde proprietatea era „sacră şi inviolabilă”);
• statul primeşte dreptul de proprietate asupra zăcămintelor miniere şi bogăţiilor de orice natură ale
subsolului.

Principii generale
• păstra principiile celei din 1866.

Principiul separării puterilor în stat


• Puterea executivă – încredinţată regelui, iar responsabilitatea actelor sale o au miniştri;
• Puterea legislativă – exercitată colectiv de către rege şi Reprezentanţa naţională, alcătuită din Senat şi
Adunarea Deputaţilor.
• Puterea judecătorească – exercitată de organele ei; hotărârile acestora se pronunţă în virtutea legii şi
se execută în numele regelui.

Dreptul de vot
• votul: universal, egal, direct, obligatoriu şi secret pe baza reprezentării majorităţii;
• în 1926, legea electorală stabilea „prima electorală”.

Importanţa Constituţiei din 1923


• s-au consacrat hotrărârile luate de poporul român în 1918, privind unirea Basarabiei, Bucovinei şi
Transilvaniei cu România;
• rol important în consolidarea statului român unitar, a independenţei şi suveranităţii sale;
• a facilitat manifestarea liberă a tuturor cetăţenilor, grupărilor şi formaţiunilor politice şi accesul la
viaţa politică pentru categorii sociale foarte largi;
• a contribuit la crearea cadrului de funcţionare a regimului politic instituţional;
• a consfinţit monarhia şi continuitatea ei – factor al stabilităţii statului;
• printre cele mai avansate din Europa interbelică.

Constituţia din 1991

Context şi cauze
- 1989 – prabusirea comunismului în Europa de Est;
- prăbuşirea regimului comunist în România.
3. Constituţiile din România

Prevederile Constituţiei din 1991


Structura
• 8 titluri şi 156 de articole;
• a intrat în vigoare în 1991;
• a fost revizuită în 2003, înainte de acceptarea în NATO;
• este în curs de revizuire.

STATUL ROMAN
• România – stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil;
• forma de guvernământ: republica;

Drepturi fundamentale
• prevede drepturi şi libertăţi democratice.

Principii generale
• îmbină principiile democratice tradiţionale cu noul context
european;
• se inspiră din Constituţia franceză din 1958;
• restabilite pluripartidismul, drepturile şi libertăţile politice şi
cetăţeneşti;
• puterile în stat sunt separate, în concordanţă cu principiile
democraţiei.

Principiul separării puterilor în stat


• Puterea executivă deţinută de Preşedintele României şi Guvern;
• Puterea legislativă deţinută de Parlamentul bicameral (format din Camera Deputaţilor şi Senat);
• Puterea judecătorească este exercitată de către instanţele judecătoreşti. Cea mai înaltă instanţă:
Curtea Supremă de Justiţie.

Dreptul de vot
• votul este universal pentru femei şi bărbaţi, de la vârsta de 18 ani.

Importanţa Constituţiei din 1991


• a asigurat revenirea la regimul democratic şi avansarea ţării spre „statul de drept”;
• restabileşte principiile democratice;
• introduce noi principii constituţionale europene.
• drepturile omului sunt garantate prin Constituţie;
• a asigurat suportul instituţional al unei dezvoltări democratice;
• revizuirea Constituţiei în 2003, cu scopul introducerii unor modificări care să permită adaptarea
mecanismelor româneşti la cele europene;
• a creat cadrul juridic de dezvoltare a democraţiei postdecembristă.
OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

CONSTITUŢIILE AUTORITARE

Constituţia din 1938

Context şi cauze
• elaborată în timpul domniei lui Carol al II-lea;
• scopul: legitimarea schimbării de regim, de la unul democratic la unul autoritar;
• decembrie 1937 – alegeri parlamentare – ultimele alegeri libere din istoria României înainte de 1990;
• partidele democratice (P.N.L. şi P.N.Ţ.) nu au reuşit să atragă majoritatea voturilor exprimate;
• permite regelui Carol al II-lea să impună propria soluţie şi să accelereze procedurile de instalare a
regimului personal;
• Carol al II-lea, încălcând Constituţia din 1923, îl numeşte prim-ministru pe Patriarhul Miron
Cristea;
• prin decret regal, se introduce, fără motivaţie, starea de asediu pe tot cuprinsul ţării;
• în februarie 1938 este aprobată noua lege fundamentală a statului: Constituţia;
• a fost impusă ţării în mod neconstituţional şi al cărei text reprezenta un abuz.

Prevederile Constituţiei din 1938

Statul român
• România: „stat naţional, unitar şi indivizibil”;
• teritoriul îi este inalienabil şi nu poate fi „colonizat cu populaţiuni de seminţie străină”;
• sunt interzise propaganda privind schimbarea formei de guvernământ şi lupta de clasă;
• tinerii sunt înregimentaţi politic în Straja Ţării.
Drepturi fundamentale
• justiţia avea posibilitatea de a controla scrisori, telegrame etc.;
• dreptul de întrunire şi manifestare era controlat de poliţie;
• s-a înfiinţat Consiliul de Coroană numit de rege şi compus din miniştri de stat;
• au fost dizolvate toate grupările şi partidele politice;
• se desfiinţează sindicatele şi sunt înlocuite cu breslele de lucrători;
• sunt prevăzute, formal, în Constituţie, libertatea conştiinţei, a învăţământului, presei, muncii etc.;
• dreptul de asociere era anulat.

Principii generale
• consacra principiul supremaţiei regelui;
• suprima separaţia puterilor în stat;
• încălca anumite drepturi şi libertăţi;
• principiul pluripartidismului este înlocuit cu monopartidismul prin crearea Frontului Renaşterii
Naţionale, numit, din 1940, Partidul Naţiunii.

Principiul separării puterilor în stat


• separaţia puterilor în stat era suprimată.

• Puterea executivă o exercită regele prin guvern, numit şi revocat de el însuşi; guvernul
răspundea politic direct faţă de Rege. Constituţiile din România

• Puterea legislativă o exercită regele prin intermediul Parlamentului bicameral.


• Deputaţii şi senatorii trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de Carol al II-lea;
• Regele numea jumătate din membrii Senatului.
• În intervalul dintre sesiunile parlamentare, regele putea să elaboreze decrete cu putere de lege;
• semna tratate politice şi militare cu statele străine fără a mai avea nevoie de acordul Parlamentului.
• Puterea judecătorească aparţinea Curţii de Justiţie şi Casaţie.
• Se desfiinţează juriile. Hotărârile judecătoreşti se executau în numele regelui.
Dreptul de vot
• se introduce votul universal, de la vârsta de 30 de ani, inclusiv pentru femei şi doar pentru
ştiutorii de carte.

Semnificaţia Constituţiei din 1938


Constituţia din 1938 a urmărit:
• să consolideze puterea instituţiei regale şi autoritatea personală a monarhului,
• să reconcilieze naţiunea,
• să salveze ţara de revizionism, de pierderi teritoriale.
Evoluţia ulterioară a evenimentelor nu a justificat înlăturarea unui regim democratic cu unul
autoritar.

CONSTITUŢIILE COMUNISTE

Care sunt bazele juridice ale totalitarismului în România?


• între 1947 şi 1989, în România a existat un regim totalitar comunist;
• au fost adoptate trei constituţii: 1948, 1952, 1965.
Context şi cauze
• 1948 – este adoptată în contextul înlăturării Monarhiei, la 30 decembrie 1947 ;
• forma de guvernământ: republica;
• este alcătuită după modelul Constituţiei sovietice în vigoare;
• se legitima regimul comunist;
• 1952 – se copia Constituţia stalinistă din 1936;
• se definitiva trecerea la modelul comunist de tip stalinist;

• 1965 – era adoptată ca urmare a schimbării liderului Gheorghe Gheorgiu-Dej cu Nicolae


Ceauşescu şi a trecerii la naţional-comunism.

Prevederi ale Constituţii lor comuniste

Statul roman
• Constituţia din 1948 şi cea din 1952 – „Republica Populară Română”;
• Constituţia din 1965 – „Republica Socialistă România”.
OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Tteritoriul statului: Constituţia din 1948 şi cea din 1952: „popular, unitar, independent şi
suveran”;
• Constituţia din 1965 – teritoriul statului: „inalienabil şi indivizibil”.
• Constituţia din 1965 marchează sfârşitul perioadei staliniste şi trecerea la naţional-comunism.

Drepturi fundamentale
• conţineau un capitol de „drepturi ale omului”;
• nu erau respectate de către stat.

Principii generale
• nu putem identifica principii clare de organizare ale statului (fie nu
sunt limpede menţionate,
fie nu sunt respectate).
• „principii” pe baza cărora Partidul Comunist îşi asigura controlul
asupra întregii societăţi.

Principiul partidului-stat
• regim de „democraţie populară”;
• teoretic – „puterea în stat aparţine poporului” şi se exercită prin „reprezentanţi ai poporului
aleşi democratic” în Marea Adunare Naţională (Constituţia din 1948); practic – preluarea modelului
instituţional sovietic a dus la apariţia Partidului-stat;
Tteoretic – puterea legislativă era reprezentată de Marea Adunăre Naţională (M.A.N.); practic –
membrii M.A.N. erau „selecţionaţi” dintre membri ai Partidului Comunist;

• puterea executivă aparţinea Consiliului de Miniştri (guvernul comunist), format exclusiv din
membrii partidului unic – Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.), ulterior, Partidul Comunist
Român (P.C.R.).

Principiul dublei subordonări, de partid şi de stat


• controlul direct al Partidului Comunist asupra instituţiilor executive ale statului creştea
prin faptul că acestea erau subordonate nu doar instituţiilor statului român, ci şi partidului
comunist.

Principiul inconsecvenţei
• în cele trei acte fundamentale apar contradicţii între prevederile anumitor articole.
„Principiul minciunii”
• toate constituţiile totalitare comuniste conţin prevederi care aveau rolul de a conferi acestora
un caracter aparent democratic.

Principiul separării puterilor în stat


• România: stat centralizat;
• instituţiile locale – rol de a pune în aplicare deciziile instituţiilor centrale;
• principiul separaţiei puterilor în stat, deşi menţionat în Constituţii, nu funcţiona;
• Puterea legislativă, Marea Adunare Naţională (parlamentul comunist) avea rol formal;
• Puterea executivă, Consiliul de Miniştri (guvernul comunist) – format exclusiv din membrii
partidului unic.
• Schimbare: Legea nr. 1 din 1974 modifică Constituţia din 1965; se înfiinţa funcţia de Preşedinte al
Republicii Socialiste România.
• Puterea judecătorească aparţinea unui Tribunal Suprem al Republicii Populare Române (al
Republicii Socialiste România după 1965) şi instanţelor judecătoreşti inferioare.

Dreptul de vot • vot (universal) pentru toţi cetăţenii cu vârsta de minim 18 ani.
3. Constituţiile din România

Semnificaţia constituţii lor comuniste


• consacră:
- noua formă de guvernământ – republica;
- noul regim politic – regimul comunist;
- intrarea statului român în rândul statelor nedemocratice comuniste.

• Constituţia din 1948


- are caracter provizoriu; instrumentul legal prin care se pregătea trecerea întregii economii
sub controlul statului.

• Constituţia din 1952


- pune la baza existenţei statului român dependenţa faţă de Uniunea Sovietică.

• Constituţia din 1965


- P.C.R.: „forţa politică conducătoare a întregii societăţi din Republica Socialistă România”;
- în economie – dirijismul;
- societatea civilă – distrusă;
- cenzură.

Trăsături ale sistemului constituţional:


• renunţarea la principiul separării puterilor în stat şi înlocuirea cu principiul partidului-stat;
• înlocuirea pluralismului politic cu monopolul unui singur partid;
• subordonarea întregului aparat de stat partidului unic;
• concentrarea puterii de decizie statală în mâinile unei elite restrânse;
• restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi subordonarea individului de către stat;
• absolutizarea luptei de clasă;
• prezentarea intereselor de grup ca interese ale întregii societăţi;
• instituţionalizarea intervenţiei şi controlului statului asupra întregii vieţi economice şi social-
politice;
• regimul totalitar comunist;
• perfidă aparenţă democratică.

Concluzii
• în epoca modernă, România s-a integrat în rândul statelor cu regimuri constituţional-monarhice
cu o reală separaţie a puterilor;
• Constituţia din 1866 şi Constituţia din 1923 introduc regimul politic democratic;
• Constituţia din 1938 – regim autoritar;
• constituţiile regimului comunist – daune grave societăţii civile, spiritului civic şi practicilor
democratice.
• sistemul politic real este mult diferit de cel prevăzut în constituţii; el poate fi limitat doar prin
norme şi reguli clare;
• viziune clară asupra elementelor de bază: forma de guvernământ, regim politic, drepturi şi
libertăţi fundamentale, un model economic etc.
.