Subiecte de studiu:

1.Organizarea, armamentul , tehnica şi posibilităţile de luptă a grupei şi echipei.

2.Organizarea, armamentul , tehnica şi posibilităţile de luptă a plutonului IMo.

Bibliografia: 1. Manualul de luptă a grupei de infanterie. Chişinău 2010.

p. 6- 8

1.Organizarea, armamentul , tehnica şi posibilităţile de luptă a grupei şi

echipei Imo.

Infanteria, ca gen de armă din cadrul trupelor de uscat este constituită din unităţi
şi asubunităţi de infanterie.
Subunitatea este un grup de militari bine instruiţi, sub un comandament
unic înzestrat cu armament, muniţii şi tehnică de luptă, destinat pentru ducerea
cu succes a acţiunilor de luptă.
Grupa de infanterie este celula de luptă de bază. Ea este aptă de a duce simultan lupta
antipersonal şi antiblindate atît motorizat(îmbarcată pe TAB sau MLI/MLD), cît şi pe jos.
Organizarea grupei de infanterie. Grupa de infanterie are în compunere 7-9
militari, este comandată de către un comandant de grupă şi organizată pe 2-3
echipe, în dependenţă de destinaţia, dotarea şi misiunea grupei.
Echipa antipersonal (EAP) este compusă din 4 militari:
1) comandantul echipei;
2) 1-2 puşcaş;
3) lunetist.
Echipa antiblindate (EAB) este compusă din 2 militari:
1) comandantul echipei (trăgător la AG-7);
2) servant la AG-7.
Echipa fixă (EF) este compusă din:
1) mecanic conductor TAB sau MLI/MLD;
2) ochitor-operator (operator) TAB sau MLI/MLD.
Dotarea grupei de infanterie, ţinuta pentru campanie.
Fiecare militar din grupă poartă asupra sa:
 echipamentul, conform anotimpului;
 casca;
 geanta port-încărcătoare;
 muniţia şi grenadele potrivit normelor;
 lopata mică cu port;
 masca contra gazelor;
 completul de protecţie NBC;
 pachetul antichimic individual;
 pachetul individual de pansament;
 raniţa;
 foaia de cort;
 2

 sacul de merinde cu gamella şi bidonaşul pentru apă;

 hrana de rezervă;
 lengeria de schimb;
 materiale pentru întreţinerea îmbrăcămintei şi încălţămintei; materiale pentru
igiena corporală.În afara materialelor comune, militarii din grupa de infanterie mai
poartă:
1) comandantul de grupă – busolă, binoclu, pistol-mitralieră;
2) comandantul EAP – puşcă-mitralieră, pistol, busolă;
3) puşcaş – pistol-mitralieră;
4) puşcaş – pistol-mitralieră;
5) lunetist – puşcă cu lunetă;
6) comandantul EAB (trăgător la AG-7), aruncător de grenade
antiblindate, geantă cu 2 grenade antitblindate, geanta cu înălţător optic, busolă;
7) servantul AG-7 (ajutor) – pistol-mitralieră, geantă cu 3
grenade antitblindate, complet PSA.

Pentru îndeplinirea misiunilor primite, personalul grupei de infanterie poate folosi

alte categorii de armament şi muniţii, astfel:
 Grenade de mînă multifuncţionale:
 grenade de mînă ofensive RG-42, RGD-5
 grenade de mînă defensive F-1
 grenade antiblindate RCG-3F
 mine antiblindate TM-62 (similare)
 pistol cal. 26 mm pentru cartuşe de iluminare-semnalizare.
 trotil de 75 g cilindric.De 200 – 400 g paralelipipedic(similare)
 capse detonante pirotehnice CA. Fitil ordinar
 grenade fumigene
Armamentul şi alte accesorii necesare militarului (luptătorului) în luptă sunt
repartizate potrivit funcţiei pe care acesta o ocupă în cadrul subunităţii, precum şi în
funcţie de specificul armei (specialităţii militare).
- Grupa de infanterie motorizată întră în componenţa plutonului de
infanterie motorizată.
Grupa de infanterie motorizată avînd în dotare armament modern are
posibilitatea:
- cu succes să folosească rezultatele focului artileriei şi aviaţiei;
- să nimicească forţa vie a inamicului, mijloacele de foc, tancurile, mijloacele
aeriene care zbor la înălţimi mici şi altă tehnică a inamicului;
- să ducă cu succes ofensiva;
- să se apere cu dîrzenie şi fermitate;
- să acţioneze în cercetare şi siguranţă;
- să îndeplinească alte misiuni de luptă.
Pentru a îndeplini toate misiunile primite fiecare militar trebuie să cunoască
atribuţiunile celorlalţi militari din echipă.

2
3

Comandanţii de echipe trebuie să fie în măsură să-şi asume, oricînd este nevoie, rolul
comandantului de grupă, iar comandantul grupei pe cel al locţiitorului comandantului
de pluton. Fiecare soldat trebuie să-şi îndeplinească activităţile şi responsabilităţile
specifice şi să fie parte a echipei.
Misiunea primează întotdeauna atribuţiunile comune ale membrilor grupei.
Menţinerea capacităţii de luptă se realizează prin:
1) îmbunătăţirea în permanenţă a cunoştinţelor;
2) menţinerea unei perfecte condiţii fizice;
3) realizarea şi menţinerea voinţei de a lupta;
4) cunoaşterea comportamentului faţă de răniţi şi morţi;
5) cunoaşterea modului de comportare ca prizonieri de război.
Îmbunătăţirea în permanenţă a cunoştinţelor, vizează domeniile:
1) tehnicii luptătorului (tactică individuală);
2) măsurilor de protecţie NBC şi a tehnicilor de supravieţuire;
3) armamentului şi a punerii în operabilitate;
4) mijloacelor de transmisiuni (procedura de punere în operabilitate a mijloacelor de
legătură);
5) mentenanţei materialelor (armament individual, colectiv, de transmisiuni, mijloace
logistice, vehicule de luptă).
Menţinerea unei perfecte condiţii fizice presupune realizarea unui antrenament
constant aplicînd măsurile de igienă elementară.
Atribuţiunile comandantului de grupă.
Comandantul de grupă este responsabil pentru ceea ce grupa reuşeşte să facă
sau nu reuşeşte să facă. La acest nivel tactic conducerea se realizează prin
exemplu personal.
Comandantul de grupă este obligat:
a) să instruiască cu profesionalism militarii din subordine pentru
îndeplinirea cu succes a misiunilor;
b) să cunoască permanent starea şi posibilităţile de acţiune ale tehnicii,
armamentului şi personalului din subordine;
c) să planifice activităţile şi să orienteze permanent subordonaţii;
d) să elaboreze cursurile acţiunilor şi să selecteze cursul optim;
e) să ia decizii şi să transmită oportun misiunile echipelor (iar când e cazul
pentru fiecare din subordonaţi);
f) să conducă amenajarea genistică, realizarea barajelor şi obstacolelor în
luptă, focul armamentului din dotare şi manevra pe timpul acţiunilor;
g) să stabilească locul în dispozitiv al transportorului amfibiu blindat
(maşinii de luptă a infanteriei) şi a echipelor;
h) să organizeze asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor în toate situaţiile
care o impun;
i) să urmărească respectarea regulilor de disciplină militară, luând măsuri
ferme de prevenire a abaterilor;
j) să-şi stabilească locul în dispozitiv şi să urmărească permanent câmpul
de luptă;

3
 4

k) să adapteze planul de acţiune la specificul situaţiei, luând măsurile

adecvate;
l) să informeze comandantul de pluton asupra capacităţii de luptă a grupei
(Anexa D);
m) să informeze comandantul de pluton asupra problemelor militarilor din
subordine;
n) să conducă hrănirea, echiparea şi odihna militarilor din subordine;
o) să conducă şi verifice mentenanţa tehnicii de luptă şi a armamentului
grupei;
p) să-şi informeze permanent subordonaţii, privind situaţia de luptă;
să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă.
Misiunile echipei antipersonal sunt:
a) realizarea siguranţei pe timpul deplasării şi staţionării grupei;
b) nimicirea personalului inamicului şi a mijloacelor de foc neadăpostite şi
uşor adăpostite ale acestuia;
c) crearea bazei de foc şi fixarea inamicului prin superioritatea focului
executat pentru realizarea manevrei de către echipa antiblindată.

Comandantul echipei antipersonal este obligat:

a) să cunoască şi să exploateze eficient armamentul din dotarea sa şi a
echipei:
b) să stabilească poziţiile optime de tragere şi sectoarele de tragere pentru
fiecare membru al echipei;
c) să conducă şi să coordonează acţiunile echipei în funcţie de situaţie;
d) să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă;
e) să cunoască permanent starea echipei (muniţie, armament, poziţii,
echipament, pierderi) şi să raporteze comandantului de grupă, ori de câte ori este
nevoie, despre modificările suferite;
f) să informeze permanent militarii din echipă;
g) să urmărească menţinerea armamentului şi echipamentului echipei în
stare de operativitate;
h) să fie în măsură să îndeplinească, la nevoie, atribuţiile comandantului
de grupă.
Servantul la mitraliera cal. 7,62 mm este obligat:
a) să cunoască şi să exploateze eficient armamentul din dotare;
b) să asigure împrospătarea cu muniţie şi schimbarea ţevii la mitraliera cal.
7,62 mm;
Trăgătorul la puşca mitralieră este obligat:
a) să cunoască şi să exploateze eficient armamentul din dotare;
b) să descopere şi să neutralizeze personalul şi mijloacele de foc
neadăpostite şi uşor adăpostite ale inamicului.
Misiunile echipei antiblindate sunt:
a) descoperirea şi nimicirea mijloacelor blindate ale inamicului;
b) executare manevrei.

4
5

Atribuţiunile comandantului echipei antiblindate sunt:

a) să cunoască şi să exploateze eficient armamentul antiblindate;
b) să stabilească poziţiile şi sectoarele optime de tragere;
c) să conducă şi să coordoneze acţiunile echipei vânători de tancuri;
d) să conducă şi să coordoneze executarea manevrei;
e) să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă;
f) să cunoască permanent starea echipei (muniţie, armament, poziţii,
echipament, pierderi) şi să raporteze comandantului de grupă, ori de câte ori, este
nevoie despre modificările suferite;
g) să-şi informeze permanent militarii din echipă informaţi;
h) să urmărească menţinerea armamentului şi echipamentului echipei în
stare de operativitate;
i) să fie în măsură să îndeplinească, la nevoie, atribuţiunile comandantului
de grupă.
Servantul A.G. – 7 (ajutorul) este obligat:
a) să descopere mijloacele blindate ale inamicului şi să le raporteze
comandantului de echipă;
b) să transporte muniţia antiblindate şi să ajute la încărcarea şi
reîmprospăterea armamentului antiblindate;
c) să nimicească forţa vie a inamicului;
d) să execute eficient şi rapid manevra ordonată.
Misiunile echipei fixe sunt:
a) descoperirea şi neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc
neadăpostite şi uşor adăpostite ale inamicului;
b) descoperirea şi neutralizarea mijloacelor uşor blindate şi principale de
foc ale inamicului;
c) sprijinul cu foc al echipelor care acţionează pe jos.

Atribuţiunile comandantului echipei fixe (şi mecanic conductor) sunt:

a) să conducă cu abilitate TAB sau MLI în câmpul tactic, folosind
proprietăţile de mascare şi protecţie ale terenului;
b) să descopere şi să indice servantului la mitralieră obiectivele din câmpul
tactic;
c) să coordoneze şi să corecteze focul executat de către servant (operator);
d) să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în luptă.
Servantul la mitraliera de pe TAB este obligat să observe, descopere şi neutralizeze
obiectivele terestre şi aeriene ale inamicului.

2. Organizarea, armamentul , tehnica şi posibităţile de luptă a

plutonului IMo.
Plutonul de infanterie este structura organizatorică de luptă de bază care acţionează,
de regulă, în cadrul companiei de infanterie, avînd un înalt grad de coeziune între
grupe şi diferitele categorii de personal ce îl compun; se constituie într-o subunitate
stabilă, dinamică şi flexibilă, cu o capacitate sporită de a duce acţiuni de luptă, în
toate condiţiile de climă, timp şi anotimp.
5
 6

Plutonul este constituit din trei grupe de infanterie identic organizate, înzestrate cu
transportoare amfibii blindate sau maşini de luptă ale infanteriei.
Conducerea plutonului de infanterie este asigurată de către comandantul de pluton şi
locţiitorul acestuia, avînd în dotare: busolă, binoclu, pistol şi pistol-mitralieră.
Conducerea:
1. comandant pluton 1
Conducerea 2 locţ. com.pluton 1
plutonuli 3. puşcaş-sanitar 1

Total: 3

Total în pluton – 30 militari .

Grupa I.Mo

Misiunea de bază a plutonului de infanterie constă în ducerea concomitentă a luptei

împotriva personalului şi a blindatelor inamicului, acţionînd pe jos sau pe tehnica
militară din dotare.Simultan cu îndeplinirea misiunii de bază plutonul de infanterie
trebuie să fie în măsură să participe la operaţii militare altele decît războiul (OMAR)
şi la acţiuni asociate luptei armate sau OMAR.
Puterea de luptă a plutonului este determinată nemijlocit de gradul de instruire, de
forţa morală şi competenţa comandantului.
Comandantul de pluton răspunde personal de îndeplinirea cu succes a misiunii
primite.