Scris de newsreporter pe 28 decembrie 2017, 10:57

Un succes al propagandei: Revolutie sau

Lovitura de stat?
Scriitorul Alex Mihai Stoenescu a publicat in Cotidianul o luare de pozitie cu
privire la Comunicatul Sectiei Parchetelor Militare referitor la “Dosarul
Revolutiei”, el facand o serie de precizari in calitatea sa de istoric specializat in
Istoria recenta a Romaniei.

revolutie.cr4nbmsgdj-1000x600.jpg

Redam integral in cele ce urmeaza materialul citat:

”in ultimele zile am fost rugat insistent sa iau pozitie in legatura cu un Comunicat al Sectiei
Pachetelor Militare referitor la “Dosarul Revolutiei”. Am urmarit cu atentie articolele din
presa scrisa si emisiunile de televiziune. Din calitatea de istoric specializat in Istoria
recenta a Romaniei, fac urmatoarele precizari:

1. Persista confuzia “Revolutiesau Lovitura de stat?” in locul

adevarului istoric demonstrat de
istoricii romani (Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu, Alex Mihai Stoenescu, Adrian Pop,
Alesandru Dutu, Marius Oprea, Florian Banu) si de istorici straini (Peter Sianni-Davies, Catherine
Durandin) ca in cadrul unuiproces revolutionar desfasurat in perioada 14 decembrie 1989 – 20
mai/19 iunie 1990 a avut loc si o lovitura militara (incepand cu ora 10.07 a zilei de 22 decembrie
1989);

2. Confuzia cu caracter de alternativa – n-a fost lovitura de stat, ci Revolutie; n-a fost Revolutie, ci
lovitura de stat –, provine din lansarea, inca din decembrie 1989, de catre Silviu Brucan, a
propagandei revolutionare de partid si de stat, avand ca teme principale: 1. “Revolutia a fost
spontana si a emanat Puterea provizorie condusa de revolutionarul Ion Iliescu”, 2. “Revolutia a fost
miscarea din strada a massei impotriva regimului, multime care a sprijinit lupta Armatei impotriva
Securitatii fidele lui Ceausescu si a legitimat grupul revolutionar care a umplut vidul de putere”,
modelul tezei apartinand in realitate doctrinei bolsevice (Revolutia din octombrie 1917);

3.Propaganda revolutionara de partid (FSN) si de stat(institutii) a continuat in lunile

urmatoare, pentru a contracara aparitia in presa franceza (inca din ziua de 1 ianuarie 1990) a
tezei loviturii de stat, formulate de ziaristii francezi care fusesera martori la Bucuresti in timpul
evenimentelor, si a semnalelor din presa romana (Ion Cristoiu, Sorin Rosca Stanescu) cu acelasi
subiect, si in anii urmatori, cand au aparut primele analize documentate ale istoricilor si
jurnalistilor (mai ales inRomania libera, Evenimentul zilei siZiua). Contraatacul propagandei s-a
axat pedecredibilizareapersonalitatilor (revolutionari, istorici, jurnalisti, politicieni) care sustin cu
probe istorice, jurnalistice si cu marturii existenta loviturii militarein cadrulprocesului revolutionar
(pe scurt, Revolutia), pentru a bloca folosirea probelor, a studiilor si marturiilor in eventualitatea
unui proces care sa determine cauza omorarii a 942 de oameni dupa inlaturarea de la Putere a
lui Nicolae Ceausescu. Asa au fost lansate si intretinute proiectiile de imagine “Ion Cristoiu
fabuleaza”, “Sorin Rosca Stanescu este un securist care are o vendeta personala impotriva lui Ion
Iliescu”, “Teodor Maries n-a fost revolutionar”, “Alex Mihai Stoenescu nu este istoric”, “Florin
Constantiniu si Gheorghe Buzatu au fost indusi in eroare” s.a.

4. Elementul intentional principal al propagandei oficiale a fost sa-i prezinte in mod fals, dar
insistent, pe sustinatorii existentei loviturii militare canegandexistenta Revolutiei, creand astfel
antagonismul (cu priza la oamenii care nu citesc carti de Istorie si nu fac diferenta intre opera
stiintifica si literatura pe teme istorice) “Revolutiesau lovitura de stat?” si diversiunea: “Ei afirma ca
revolutia a fost facuta de KGB, de agenturi, de Securitate…”, afirmatii pe care istoricii, jurnalistii si
revolutionarii evocatinu le-au facut niciodata cu referire la revolta populara;

5. Niciun om rational, mai ales contemporan evenimentelor, nu poate negaRevolutia, ca proces

istoric cu mai multe secvente care a inlaturat regimul Ceausescu si a condus societatea spre
Alegerile din 20 mai 1990, dar orice om lucid isi da seama ca revolta populara inceputa la
Timisoara si continuata la Bucuresti si in alte orase a fost deturnata de la efectele ei previzibile
(miscarea anticomunista, desprinderea statului din Pactul de la Varsovia, orientarea natiunii spre
modelul occidental) prin declansarea diversiunii teroriste, in momentul in care noua Putere
provizorie a fost contestata public in Adunarea din Piata Palatului;

6. Potrivit unor marturii luate imediat dupa consumarea revoltei din decembrie, atat la Timisoara,
cat si la Bucuresti, au existat persoane cu sentimente anticomuniste, antisovietice, antisistem,
care au vazut inca de atunci schimbarea dincolo de inlocuirea lui Nicolae Ceausescu; o
schimbare desistem, nu numai deregim politic. Ele raman izolate, dar consecvente. Importanta
ca fapt istoric este transformarea Adunarii populare din Piata Palatului, constituita in seara de 22
decembrie 1989 cu mesaje unitare, adunare la care au participat si timisoreni, fie ca rezultat al
succesului mesajului individual anticomunist, care ofera prima data in multime o substanta
sistemica a revoltei, fie ca urmare a exercitarii functiei politice de catre multime1, in miscare
anticomunista. in ciuda opririi sale temporare prin “fenomenul terorist”, curentul anticomunist a
continuat sa se manifeste in gandirea politica si in actiunile unei minoritati politice, tendinta pe
care Puterea instalata de ministerele de forta in decembrie 1989 a atacat-o violent prin Mineriada
din iunie 1990;

7. Trecerea Romaniei de la sistemul comunist la o perioada de tranzitie spre sistemul democratic

s-a facut mai intai printr-unproces revolutionar desfasurat intre 14 decembrie 1989 si 20 mai/19
iunie 1990, proces care a cunoscut in decembrie 1989 subcategoriile istorice alerevoltei
populare, represiunii armate siloviturii militare,aceastadin urma fiind cea care, sub presiunea
revoltei populare, l-a indepartat de la putere pe Nicolae Ceausescu si l-a desemnat pe Ion
Iliescu drept succesor politic, iar incepand cu seara de 22 decembrie 1989 s-a intors impotriva
revoltei populare, pentru a bloca tendinta sa anticomunista si antisovietica. Contracararea
propagandei “Revolutie sau lovitura de stat” cu teoria “N-a fost nicio lovitura de stat”, “n-a existat
nicio implicare straina”, iar Revolutia a fost “doar cea din strada” (adica numai revolta populara),
este la fel de inexacta.

8. Problema pe care intelegem ca o cerceteaza Parchetul militar consta in actiunea violenta,

criminala, indeptata impotriva revoltei populare (“…declansarea si executarea diversiunii militare
complete si complexe, incepand cu seara zilei de 22.12.1989. Cert este ca diversiunea a existat,
s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principala a numeroaselor decese,
vatamari corporale si distrugeri survenite”), conjunctura in care s-a desfasurat (“S-a stabilit situatia
internationala deosebit de complexa existenta la finalul anului 1989, cu precadere pentru tarile
din Europa de Est. Exista o buna lamurire privitoare la situatia interna a Romaniei din perioada
premergatoare declansarii evenimentelor de la Timisoara si in timpul desfasurarii acestora”), si o
serie de infractiuni grave [“Probatoriul administrat a conturat mecanismele dezinformarilor
constante avand consecinte deosebit de grave lansate prin intermediul TVRL, Radiodifuziunii si
mijloacelor militare de comunicatii, astfel fiind instaurata la nivel national binecunoscutapsihoza
terorista”; “solicitarea de ajutor militar strain (sovietic) si consecintele grave ale unei astfel de
solicitari pentru structurile militare interne si populatia civila” (Art.155 Cod penal, Tradarea de
tara); “probele administrate au evidentiat o preocupare constanta, dupa anul 1989, pentru
distrugerea si alterarea probelor apte sa stabileasca adevarul celor petrecute in timpul Revolutiei
Romane din Decembrie 1989” (Art.242 Cod penal)];

9. “Dosarul revolutiei” si “Dosarul mineriadei” cerceteaza infractiuni grave petrecute in interiorul

aceluiasi proces istoric. Ele nu pot fi legate intr-un demers judiciar de aflare a adevarului (mai
ales ca este vorba de aceiasi autori cercetati) decat daca prinRevolutiese intelege procesul
istoric/desfasurarea evenimentelor intr-o perioada determinata de timp (14 decembrie 1989 – 20
mai/19 iunie 1990), si nu doar episodul eroic al luptei unor grupuri restranse de revolutionari
autentici cu fortele de represiune;

10. Actiunea in Justitie, pe care o datoram tenacitatii revolutionarului Teodor Maries, urmeaza sa
stabileasca unadevar judiciar. Din pacate, cu intarziere provocata inadins, astfel ca stabilirea
adevarului judiciar se va produce dupa ce istoricii au stabilit unadevar istoric. Nu invers, cum
era normal.Adevarul istoric determinat de istorici, ca si parerile libere exprimate de diversi in
presa scrisa si audio-video pot fi confirmate (cum sugereaza Comunicatul Parchetului militar) sau
infirmate printr-o sentinta.

1
http://crct.ro/ns1D
ADRESA:
adunare
,multime
Precizam
siaceasta
categoriafiind
ca politica
Istoriografia
o multime care
face ia
distinctie
caracterintre
ideatic
categoria
unitar/organizat
sociala si se pronunta prin modalitatea electorala a aclamatiei (de e