Sunteți pe pagina 1din 8

Hipertensiunea- valori ale tensiunii arteriale (TA) sistolice ≥ 140 mmHg şi/sau ale TA diastolice

≥90 mmHg
Factori care contribuie la creşterea TA: obezitatea, rezistenţa la insulină, consumul exagerat de
alcool, consumul exagerat de sare, vârsta, sedentarismul, stressul, consumul scăzut de potasiu şi
consumul scăzut de calciu.
Categorie Sistolică Diastolică

Optimă <120 şi <80

Normală 120-129 şi/sau 80-84

Normal înaltă 130-139 şi/sau 85-89

Hipertensiune grad 1 140-159 şi/sau 90-99

Hipertensiune grad 2 160-179 şi/sau 100-109

Hipertensiune grad 3 ≥180 şi/sau ≥110

Hipertensiune sistolică izolată ≥140 şi/sau <90

F. de risc: >55 a B/ >65 a F, fumat, dislipidemie, glic. a jeun >102-125 mg/dl, test de toleranta
la glucoza anormal, obezit abdomin , AHC de BCV precoce (<55 a la B/ <65 a la F), SASO,
tulbur. de personalit
Simptome si semne care suger afect de organ:
1)creier si ochi: cefalee, vertij, tulb de vedere, deficit motor/senzorial, sufluri pe arterele carotide
2)cord- palpitatii, dureri in piept, dispnee de efort, edeme gambiere, ritmuri anormale, raluri
pulmonare
3)rinichi- sete, poliurie, nicturie, hematurie
4)artere periferice: extremitati reci, claudicatie intermitenta, asimetrie pulsuri periferice, leziuni
ischemice cutanate
Investigarea afectarii subclinice de organe ţintă (cord, artere, rinichi, ochi, creier) şi definirea
riscului cardiovascular global.
-HVS (EKG, ecocord- HVS definită prin masa VS >115 g/m2 la bărbaţi şi > 95 g/m2 la femei)
-gros. perete carotidian >0,9 mm / placi de ATS la niv carotidian (ecografie Doppler arterial)
-IGB <0,9
-creatinina serica >1,3-1,5 la B sau >1,2-1,4 la F mg/dl, hiperuricemie
-clerance creatinina <60 ml/dl
-microalbuminurie <300 mg/24

Reducerea apro-
Modificare Recomandare
ximativă a TA

Menţinerea unei greutăţi corporale


Scădere în greutate normale (indice de masă corporală, 5-20 mm Hg/10 kg
18,5-24,9 kg/m2).
Adoptarea unei diete
sănătoase – DASH Regim alimentar bogat în fructe,
(Dietary Approaches legume, produse lactate cu conţi- 8-14 mm Hg
to Stop nut scăzut de grăsimi saturate.
Hypertension)

Scăderea consumului de sodiu la


Reducerea sodiului din nu mai mult de 100 mmol/zi (2,4 g 2-8 mm Hg
alimentaţie
sodiu sau 6 g clorură de sodiu).

Activitate fizică regulată precum


Activitate fizică mersul în pas alert (cel puţin 30 4-9 mm Hg
minute/zi, 4 zile/săptămână).

Limitarea consumului zilnic de

Scăderea consumului alcool la nu mai mult de 2 pahare


la bărbaţi şi nu mai mult de 1 pa- 2,5-4 mm Hg
de alcool
har la femei şi la persoanele cu
greutate scăzută.

+ renunţarea la fumat, care este obligatorie pentru ameliorarea riscului CV


Clase de medicamente antihipertensive
1.Diureticele- potenţează efectul celorlalte clase de antihipertensive. Tratamentul este de obicei
iniţiat cu un diuretic tiazidic sau tiazid-like. Dacă funcţia renală este afectată (creatinina serică
>1,5 mg/dl), se preferă un diuretic de ansă sau metolazona. Un diuretic economizator de potasiu
poate fi adăugat pentru a reduce riscul hipokaliemiei, acesta fiind relativ slab ca agent
antihipertensiv.

Medicament Doza zilnică, mg Durata de


acţiune, h

Tiazidice
Bendroflumetiazida 1,25-5 18
Benztiazida 50-200 12-18
Clorotiazida 250-1000 6-12
Hidroclorotiazida 12,5-50 12-18
Hidroflumetiazida 12,5-50 12-18
Triclormetiazida 1-4 18-24
Tiazid-like
Clortalidona 12,5-50 24-72
Indapamid 1,25-2,5 24
Metolazona 0,5-1 24
Diuretice de ansă
Bumetanid 0,5-5 4-6
Acid etacrinic 25-100 12
Furosemid 20-480 4-6
Torsemid 5-40 12

Agenţi economizatori de potasiu


Amilorid 5-10 24
Triamteren 50-150 12
Spironolactona 25-100 8-12
Eplerenona 50-100 12

Efecte adverse: hipokaliemie (diuretice de ansă şi tiazidice), hiponatremie, hiperglicemie,


hiperuricemie, hipercalcemie, dislipidemie, hipovolemie şi insuficienţă renală funcţională,
ginecomastie (spironolactonă).
Contraindicaţii: gută, sindrom metabolic, sarcină, hipokaliemie, hiperparatiroidism.
2. Beta-blocantele- clasificate în funcţie de selectivitatea relativă pentru receptorii β1 (cardiaci),
de activitatea simpatică intrinsecă şi de solubilitatea lipidică. În plus, doi agenţi (labetalol şi
carvedilol) au efecte α şi β blocante, iar nebivololul realizează vasodilataţie prin creşterea
oxidului nitric.
Efecte adverse: bronhospasm, vasospasm periferic, astenie fizică, insomnie, dislipidemie,
mascarea fenomenelor de hipoglicemie la diabetici, rebound la întreruperea bruscă.
Contraindicaţii: astm bronşic, bloc AV (grad II sau III), sindrom metabolic, intoleranţă la
glucoză, BPOC, fenomen Raynaud, sarcină.
3. Blocantele canalelor de calciu Diltiazem şi verapamil, blocante de canale de calciu non-
dihidropiridinice, scad frecvenţa cardiacă, dar induc şi vasodilataţie, deprimă contractilitatea
miocardică şi inhibă conducerea AV
Dihidropiridinele sunt predominant vasodilatatoare şi ameliorează funcţia endotelială. Prima
generaţie, nifedipina, are efecte modeste asupra contractilităţii cardiace. A doua generaţie,
amlodipina, felodipina şi nicardipina, au efect mai pronunţat asupra vasodilataţiei decât asupra
contractilităţii miocardice sau a conducerii AV. Alţi reprezentanţi sunt lercanidipina, lacidipina şi
nitrendipina
Nifedipina Amlodipina Diltiazem Verapamil

Frecvenţa cardiacă ↑ ↑/0 ↓ ↓


Conducerea 0 0 ↓↓ ↓
sino-atrială
Conducerea AV 0 0 ↓ ↓
Contractilitatea ↑/0 ↓/0 ↓ ↓↓
miocardică
Activarea ↑ ↑/0 ↑ ↑
neurohormonală
Vasodilataţia ↑↑ ↑↑ ↑ ↑
Fluxul coronarian ↑ ↑ ↑ ↑

Efecte adverse: eritem facial, cefalee, edeme periferice, tulburări gastro-intestinale, tulburări de
conducere atrioventriculară, precipitarea insuficienţei cardiace.
Contraindicaţii: bloc AV (grad II, III, trifascicular), disfuncţie severă VS, insuficienţă cardiacă
(pentru non-dihidropiridine); insuficienţă cardiacă, tahiaritmii (pentru dihidropiridine).
4.Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi blocanţii re-ceptorilor de
angiotensină (BRA)
IECA -eficienţi în tratamentul HTA la pacienţii cu boală coronariană şi insuficienţă cardiacă
congestivă, devenind medicaţia de elecţie în boala renală cronică. Efectele adverse sunt tusea
seacă, angioedemul, pierderea gustului, leucopenia.
BRA au eficienţă antihipertensivă comparabilă şi sunt potenţaţi prin adăugarea unui diuretic.Au
acţiuni protectoare cardiovasculare şi renale; efectele adverse- toxicitate fetală, hiperpotasemie,
hipotensiune şi afectare renală - sunt comune blocadei SRAA.

5. Inhibitori direcţi de renină (IDR)


Aliskiren- reduce HVS, în combinaţie cu un BRA pare a avea un efect hipertensiv şi o protecţie
de organ ţintă adiţionale. Contraindicat în sarcină.
6. Alţi agenţi antihipertensivi
Hidralazina- vasodilatator direct- scade rezistenţa periferică şi TA. O dată cu vasodilataţia
periferică, determină creşterea frecvenţei cardiace, debitul-bătaie şi debitul cardiac datorită
supraactivităţii simpatice. Doza uzuală- 25 mg x 2/zi, doza maxima- 200 mg/zi din cauza riscului
de sindrom lupus-like.
Minoxidil- vasodilatator direct mai potent ca hidralazina, fiind preferat în terapia hipertensiunii
rezistente asociate cu insuficienţă renală. În combinaţie cu un diuretic şi un inhibitor adrenergic
minoxidil poate controla HTA rezistentă la aproximativ 75% din pacienţi. Se administează în
doze zilnice unice de 2,5-80 mg.
Inhibitorii adrenergici- acţionează central asupra activităţii centrului vasomotor, periferic
asupra descărcării neuronale de catecolamine sau prin blocarea receptorilor alfa-, beta-
adrenergici sau ai ambilor. α-agoniştii centrali au ca efecte principale scăderea marcată a
activităţii simpatice, scăderea nivelului de renină plasmatică, retenţie de fluide, menţinerea
debitului sangvin renal în ciuda scăderii TA; efecte adverse – sedare, diminuarea responsivităţii,
hipotensiunea posturală, uscăciunea mucoasei bucale. Întreruperea bruscă determină rebound.
Inhibitori neuronali periferici Rezerpina
Guanetidina
Guanadrel sulfat

Inhibitori adrenergici centrali Metildopa


(α-agonişti) Guanabenz
Guanfacina
Clonidina
Blocanţi de receptori alfa-adrenergici Prazosin
Doxazosin
Terazosin
Tamsulosin
Fenoxibenzamina
(α1 şi α2)

Condiţia clinică Clasa preferată de medicamente

Afectare de organ ţintă

Hipertrofie ventriculară stângă IECA, BRA, calciu-blocante

Ateroscleroză subclinică IECA, calciu-blocante

Microalbuminurie IECA, BRA

Boală renală IECA, BRA

Antecedente de evenimente cardiovas-


culare

Accident vascular cerebral Orice medicament antihipertensiv eficient

Infarct miocardic Beta-blocant, IECA, BRA

Angină pectorală Beta-blocant, calciu-blocant

Insuficienţă cardiacă Diuretic, beta-blocant, IECA, BRA, anta-


gonist de receptor mineralocorticoid
Hipertensiunea arterială rezistentă-valori tensionale crescute în ciuda utilizării a cel puţin 3
agenţi antihipertensivi în doze maxime; răspuns favorabil la utilizarea medicamentelor din clasa
diureticelor antialdosteronice, precum spironolactona, chiar şi la doze mici (25-50 mg/zi) sau
eplerenona, la alfa–1 blocante de tip doxazosin sau la creşterea suplimentară a dozelor de
diuretic.
Hipertensiunea malignă este o urgenţă hipertensivă definită prin valori tensionale foarte
crescute + afectare ischemică de organ ţintă (retină, rinichi, inimă sau creier).Tratament-
administrarea intravenoasă de labetalol, nitroprusiat de sodiu, nicardipină, nitraţi şi/sau
furosemid. Administrarea se realizează treptat pentru a nu induce hipotensiune importantă
accentuând astfel ischemia de organ.
Urgenţele hipertensive- creşteri severe ale valorilor TAS sau TAD (>180 mmHg sau respectiv
>120 mmHg) asociate cu afectarea iminentă sau progresivă a organelor ţintă, precum: modificări
neurologice importante, encefalopatie hipertensivă, infarct cerebral, hemoragie intracraniană,
insuficienţă ventriculară stângă acută, edem pulmonar acut, disecţie de aortă, insuficienţă renală
sau eclampsie. Tratamentul depinde de organul ţintă afectat şi poate varia de la nicio intervenţie,
la scăderea prudentă a TA în AVC acut, mergând până la reducere promptă şi agresivă în edemul
pulmonar acut sau disecţia de aortă. În majoritatea celorlaltor cazuri se recomandă o scădere
promptă, dar parţială a TA, până la <25% din valoarea iniţială în primele ore, continuând ulterior
cu atenţie.
Iniţierea tratamentului antihipertensiv cu monoterapie este recomandat la pacienţii cu
creşteri uşoare ale TA sau aflaţi la risc scăzut-moderat, în timp ce terapia cu o combinaţie de 2
antihipertensive este preferată la pacienţii cu valori tensionale înalte sau aflaţi la risc înalt sau
foarte înalt.

-valori >160/100- 2 clase (obligat. un diuretic in doza mica)