Sunteți pe pagina 1din 19

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Actualmente societatea a pășit cu o treapta mai sus în sensul dezvoltării,
tehnologiile moderne avînd un impact asupra tuturor ramurilor societății. Odată cu apariția
tehnologiilor de ultima generație a aparut și posibilitatea de facilitare a monitorizării datelor,
creînd posibilitate de gestiune mai simplă și eficace a datelor. O dată cu aceast progres a apărut
și riscul de manipulare a datelor indeosebi cele cu caracter personal.
În această ordine de idei a apărut necesitatea crearea unui cadrul normativ în care aceste date să
fie în siguranță și ca încalcarea acestei norme să presupună și pedeapsă.
Abordarea acestei teme necesită de scos la iveală ca la timpul actual acces la datele cu caracter
personal au multe instituții cum ar fi compania de asigurări, poliție, registru, cadastru, firma
angajatoare etc. Deci în acest context se poate evidenția si enumera despre responsabilitatea
fiecarei instiutii pentru divulgarea acestor date, cît și accesul la acestea, căci se spune că
actualmente monedă societății este informația, cine detine informația detine si puterea.
La ziua de astăzi dacă datele personale sunt în siguranță și sunt gestionate corect, persoana la fel
se va simți într-o sferă de securitate, ceea ce va promova ideea de crearea unui mediu ambiant
liniștit.
Scopul lucrării constituie definirea noțiunii datelor cu caracter personal, familiarizarea cu
conceptul datelor cu caracter personal, și nu în ultimul rînd scoaterea la iveală a posibilităților de
încălcare a secretizării datelor cu caracter personal.

3
1.Definiția și conceptul datelor cu caracter personal.
În virtutea faptului că dreptul este un sistem complex și dinamic, receptiv la evoluțiile
istorice, sociale și economice și de orice altă natură, doctrina juridică are rolul de a reflecta
continuu aceste schimbări și de a semnala apariția unor noi concepte și instituții juridice. Totuși,
există unele domenii sau subiecte sensibile care generează ambiguități, prin faptul că depăsesc
ritmul de evoluție al doctrinei juridice. Un asemenea subiect îl constitue datele cu caracter
personal. În contextul intensificării preocupărilor doctrinare privind datele personale,
interpretarea datelor cu caracter personal este totuși foarte rar abordată. Sensul conceptului tinde
șă fie mai mult asumat, decît analizat riguros.
În diferite accepțiuni persistă distincții între conceptele de date și informatii, între persoană
fizică și juridică sau pesoană în viață, între date despre lucruri și date despre persoane, între
asemenea noțiuni precum procesare, sistem de evidență, anominizare, pseudominizare, care
generează neclarități și diferenșe semnificative în operarea regumurilor de protecție a datelor
personale. Avînd în vedere conjuctura actuală, cînd sesizăm capacitățile enorme ale tehnologiei,
care permite persoanelor să schimbe, pein intermediul site-urilor de socializare, atît de facil
informații despre comportamentul sau preferințele lor și să le facă accesibile la nivel mondial, la
o scară fară precedent, cind cloud- computing-ul 1 prezintă un real pericol de a pierde controlul
asupra informațiilor potențial sensibile, care privesc persoanele ce efectuează activități online,
cînd se proliferează operatorii ce prelucreză datele personale ale persoanelor( rețele comerciale,
banci, companii de asigurări,)și purtătorii de asemena date , cînd ființa umană este în permanență
scanată, filmată, amenințîndu-i intimitatea, devine tot mai stringentă necesitatea de a delimita cu
exactitate sfera vieții private a individului și datele ce îl privesc. În unanimitate, este recunoscut
faptul că datele cu caracter personal constituie acele informații care pot fi numeric personal,
adresa, numărul de telefon imaginea.
Prezintă dificultăți, însă inventarierea datelor prin intermediul cărora, în mod cert, poate fi
identificată o anumită persoană, direct sau indirect, cît și identificarea datelor personale ce
necesită a fi protejate, or există o multitudine de date inerente personalităţii fiecăruia, ce decurg
din sferele în care acţionează şi interacţionează cu semenii, din activităţile private sau
profesionale desfăşurate. Dificultatea este şi mai pronunţată atunci când legislaţiile protectoare
ale statelor sunt neuniforme sau sunt afectate de serioase lacune sau atunci când mecanismele
instituţiei răspunderii sunt inoperabile din cauza imposibilităţii geo-localizării datelor stocate
pentru a stabili cu precizie jurisdicţia statului.

1
Revista Națională de Drept, articolul Realizarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal/ Gheorghe
Avornic, Veronica Mocanu, Chișinău 2012, pag.5.
4
In această ordine de idei, reglementările internaţionale ce au ca finalitate protecţia datelor cu
caracter personal, au meritul de a uniformiza legislaţiile interne, elaborând principii şi criterii
generale de definire a datelor cu caracter personal, unele cu caracter de recomandare pregătind
terenul pentru un „drept coercitiv", iar altele fixând obligaţii clare pentru statele semnatare.
Astfel, Convenţia Consiliului Europei privind protecţia persoanelor cu privire la procesarea
automată a datelor personale din 28 ianuarie 19812 (în continuare - Convenţia 108), instrument
juridic internaţional cu vocaţie universală3, caracterizează datele cu caracter personal ca fiind
orice informaţie referitoare la o persoană fizică, identificată sau identificabilă. In acelaşi mod
sunt definite datele personale şi în Recomandarea Consiliului OCDE din 23 septembrie 1980
(Ghidul privind protecţia vieţii private şi fluxurile transfrontaliere de date personale)4. Rezoluţia
de la Madrid "Standarde internaţionale privind protecţia datelor personale şi a vieţii
private"5clasifică drept date personale informaţiile referitoare la o persoană fizică identificată sau
la o persoană care poate fi identificată prin mijloace care pot fi utilizate în mod rezonabil.
Pornind de la ideea că datele cu caracter personal caracterizează viața privată, se consuderă că
este foarte important de a concretiza conținutul și caracterul vieții private ca un concept juridic.
Astfel întru definirea conceptului de date cu caracter peersonal voi expune definițiile în
principalele acte normative care reglementează domeniul protecției datelor cu caracter personal.
Definiția privind datele cu caracter personal cuprinsă în directiva 95/46/CE( denumita Directiva
privind protecția datelor) ce definește datele cu caracter personal inseamnă orice informație
referitoare la o persoană fizică identificată sau identificbilă, o persoană identificabilă, direct sau
indirect, în special prin referire la un număr de indetificare sau la unu sau mai multe elemente
specifice, proprii identității fizice, fizologice, economice culturale sau sociale.6
Definiția datelor cu caracter personal, dată de convenția pentru protecția persoanelor față de
prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal “ date cu caracter personal reprezinta
orice informație privind persoana fizică indentificată sau identificabilă. 7
Definiția datelor cu caracter personal dată de legislația RM cu privire la protecția acestora ‘’ date
despre o persoană fizică, care permit identificarea ei directă sau indirectă.

2
Convenţia privind protecţia persoanelor cu privire la procesarea automată a datelor personale, CETS No.: 108, Strasbourg, 28.01.1981. [On-
line]: http://www.conventions.coe.int/Treatv/Commun/ListeTraites.asD?CM^12&CL^ENG. (vizitat la 29.08.2011).
3
Deşi este o convenţie adoptată în cadrul Consiliului Europei, este deschisă pentru aderarea statelor non-europene.
4
OECD, Recommendation of the Council concerning guidelines goveming the protection of privacy and transborder flows of personal data (23
September 1980). Annex to the Recommendation of the Council of 23rd September 1980: guidelines goveming the protection of privacy and
transborder flows of personal data, p. 1, (a). [On-line]: http://www.oecd.Org/document/18/0.3746.en 2649 34255 1815186 1 1 1 1.00&&en-USS
01DBC.html. (vizitat la 29.08.2011).
5
International Standards on the Protection of Personal Data and Privacy. The Madrid Resolution, nov. 2009, n. 2, Definitions, (a). [On-line]:
http://www.privacvconference2009.org/dpas space/space reserved/documentos adoptados/index- iden-idpho.ohp. (vizitat la 29.08.2011).
6
S.D.Warren and L.d.Braideis- The Rigth to privacy in HArvard Law Review 1890.
7
A.F.Westin. The Rigth privacy, athenaeum, 1967.
5
Analizînd definițiile sus enumerate, se constată existența unui sir de asemănări, printre care
interpretarea extensivă a noțiunii. În ceeea ce privește definiția dată de legislația RM, ar fi cazul
să fie menționat ca sunt unele rezerve si anume tautologia gramatică manifestata prin definirea
notiunii de date cu caracter personal. Cred că ar fi necesitatea de subsituire a cuvintului date și
inlocuire cu cuvintul informatie.
O definiţie mai amplă ne oferă Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date8, inspirată din textul Convenţiei 108, care
prevede: „date cu caracter personal" înseamnă orice informaţie referitoare la o persoană fizică
identificată sau identificabilă. O persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată,
direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe
elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau
sociale " Este de remarcat că anume această definiţie este transpusă cu exactitate în Legea
Republicii Moldova cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în redacţie nouă, adoptată
la 8 iulie 2011, care urmează să intre în vigoare .
Se constată că şi legiuitorul european a urmărit adoptarea unei noţiuni largi a datelor cu caractcr
personal, dai această noţiune nu este limitată. Dispoziţiile Directivei europene au fost concepute
pentru a fi aplicate situaţiilor în care drepturilor persoanelor s-ar afla în pericol şi, prin aceasta,
să aibă nevoie de protecţie. înţelegerea comună a conceptului cheie de date cu caracter personal,
potrivit Directivei 95/46/CE, asigură o aplicare omogenă a protecţiei legale a datelor personale în
statele membre ale Uniunii Europene.
Sintetizând, definiţiile datelor personale, reflectate în actele internaţionale, europene şi în actele
naţionale inspirate din acestea, sunt elaborate în sens larg şi cât mai general posibil, pentru a
acoperi toate informaţiile, care pot avea legătură cu o persoană Totuşi, acestea se axează pe
câteva criterii-cheic: orice infonnaţie, referitoare la un individ, individ identificat sau
identificabil, direct sau indirect, evaluate pentru a include unele informaţii în categoria datelor
personale, spre a fi supuse protecţiei. Pentru ca o informaţie să comporte un caracter personal, se
impune cercetarea conţinutului şi a formei acesteia. în privinţa conţinutului, s-a arătat9 că atât
informaţia obiectivă, cât şi cea subiectivă sunt acoperite de conceptul datelor cu caracter
personal. Datele nu trebuie necesarmente să fie corecte pentru a constitui date personale - acestea
pot reprezenta o judecată de valoare despre cineva, cum ar fi cele fonnulate în contextul evaluării

8Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea
ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L
281 din 23 noiembrie 1995, p. 31-50, art. 2, lit. a).
9 Opinion 4/2007 on the concept of personal data, adopted on 20th June, by the Working Party was set up under Article 29 of

Directive 95/46/EC. [On-line]: httD://ec.euroDa.eu/iustice/policies/nrivacv/docs/wtxiocs/2007/wpl36 en.pdf. (vizitat la 29.08.2017).


6
angajaţilor. De asemenea, informaţia se poate referi nu numai la viaţa privată a individului, dar şi
1a orice alte activităţi în care acesta este antrenat (spre exemplu, la serviciu, în raporturile cu
autorităţile publice, în calitate de pacient etc.). Cu referire la forma informaţiei, aceasta poate fi
oricare - numerică, alfabetică, grafică sau acustică (astfel, înregistrările audio la centre de apel şi
poşta electronică ar putea conţine date personale, datele biometrice sau ADN-ul sunt date
personale, chiar mai mult - identificatori unici).
Cât priveşte asocierea sau referinţa, de multe ori datele pot să nu se refere la un individ, dar la un
obiect (cum ar fi, preţul unei case sau adresa IP a unui computer). în cazurile în care această
informaţie poate fi raportată la un individ, aceasta va fi considerată o informaţie cu caracter
personal. Conexiunea date- persoană poate fi stabilită prin evaluarea a trei nivele: conţinut, scop
şi rezultat
Datele pot fi asociate unei persoane prin intermediul conţinutului, spre exemplu, orice date
"despre" o persoană (nume, vârstă, informaţii medicale, dosarul angajatului etc.). O informaţie,
de asemenea, poate fi raportată la o persoană datorită scopului pentru care este utilizată în
calitate de exemplu pot servi datelel colectate în scopul evaluării sau influenţării
comportamentului unui individ. în fine, datele pot fii considerate personale, dacă procesarea
acestora poate avea repercusiuni (nu neapărat importante) asupra individului, spre exemplu poate
rezulta într-un tratament discriminatoriu. Aceste condiţii sunt alternative, un singur element este
suficient pentru a asigura conexiunea cu persoana şi, implicit, caracterul de date personale.
Unele cazuri de încălcare a dreptului la date cu caracter personal.
Exemple constituie semnele exterioare ale aspectului persoanei (înălţime, culoarea părului, haine
etc.) sau o calitate a persoanei care nu poate fi percepută imediat (o profesiune, funcţie, nume
etc.). O persoană poate fi identificabilă, chiar dacă nu poate fi nominalizată (prin intermediul
pseudonimului). Posibilitatea identificării persoanei trebuie privită în lumina "tuturor mijloacelor
care pot fi utilizate în mod rezonabil". Astfel, potrivit Recomandărilor Consiliului Europei, o
persoană nu poate fi considerată identificabilă, dacă identificarea solicită o cantitate nerezonabilă
de timp, costuri şi resurse umane. De asemenea, identificarea persoanei se poate efectua direct
sau indirect. Un individ poate fi identificat direct de cele mai multe ori prin referinţă la numele
acestuia (care, pentru sporirea certitudinii, poate fi completat cu data naşterii, numele părinţilor,
o imagine a feţei sale), iar indirect prin numărul de telefon, număr de înmatriculare al
automobilului, numărul din sistemul de securitate socială, numărul de paşaport sau o combinare
a unor criterii prin care persoana poate fi recunoscută. Identificarea indirectă se efectuează prin
punerea în joc a „combinaţiilor unice" caracteristice acelei persoane.

7
Sunt de remarcat deja unele iniţiative de delimitare a unor clasificări. Spre exemplu, într-un
studiu realizat prin implicarea a 39 de state europene10, au fost elaborate liste conţinând date
personale considerate astfel întotdeauna, uneori sau niciodată. în acest sens, potrivit studiului,
întotdeauna vor fi considerate date personale numele, fotografia feţei/capului, profilul ADN,
amprentele digitale şi practic întotdeauna, numărul de înmatriculare al vehiculului, adresa de e-
mail, fişele dentare, detaliile cârdului bancar, detaliile contului bancar, numărul de telefon,
numele părinţilor, data naşterii, beneficiile sociale primite.
Vor constitui date personale, în unele circumstanţe, descrierea vehiculului, partidul votat la
ultimele alegeri electorale, educaţia, tranzacţiile de comerţ electronic, detaliile salariului,
orientarea sexuală, religia, antecedentele penale, numele de naştere al mamei, imaginea
înregistrată de sistemele video de supraveghere, ţările vizitate în ultimii 5 ani, adresa IP a
computerului. Ar reprezenta date personale în circumstanţe limitate sau, potrivit unor state,
niciodată, mărimea pantofului, grupa sangvină, obiceiurile de vizionare TV, istoria medicală a
familiei, echipa de fotbal susţinută, portretul familiei, culoarea naturală a părului, detaliile
decesului.11
In cadrul Consiliului Europei, adiţional la Convenţia 108, protecţia datelor cu caracter personal
este asigurată şi prin intermediul art. 8 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950 5
(în continuare - Convenţia), procesarea
informaţiei referitoare la viaţa privată a individului intrând în domeniul de aplicare al art. 8 (/ c.
Finlandei, hotărârea Curţii din 17 iulie 2008). Protecţia art. 8 se acordă sferei private a fiecărui
individ, inclusiv şi dreptului de a-şi stabili detaliile identităţii sale, inerente unei fiinţe umane (a
se vedea Burghartz v. Switzerland, 22 februarie 1994; Christine Goodwin v. the United Kingdom,
hotărârea Curţii din 11 iulie 2002)
în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - CEDO) se configurează
câteva categorii de date atribuite sferei private a individului şi supuse protecţiei art. 8 al
Convenţiei: statutul persoanei (starea civilă, nume, prenume, pseudonim, originea, sex, amprente
genetice), domiciliul (adresa, numărul de telefon), informaţii administrativ-fiscale (informaţii
fiscale, informaţii privind bunurile de familie), informaţii despre starea de sănătate (dosar
medical, documentaţia medicală păstrată în spitale, informaţii referitoare la sarcină), viaţa
sexuală, convingeri morale şi politice, originea rasială şi etnică, religie, imagini, sunete .
Astfel, potrivit jurisprudenţei CEDO, numele unui individ priveşte viaţa sa privată şi de familie,
deoarece acesta constituie un mijloc de identificare personală, iar faptul că ar putea exista un
interes public, nu este suficient pentru a elimina numele unei persoane din domeniul de aplicare

10
S.Garfinkel. Database Nation- the date of the privacy in the 21 st century, SEBASTOPOL, CA, USA 2001.
11
James Rule. The politics of privacz, New York, new American librarz, 1980.
8
al vieţii private şi de familie |Stjema v. Finlanda, hotărârea Curţii din 25 noiembrie 1994).
Protecţia vieţii private include şi chestiunea alegerii numelui de familie (Burghartz c. Elveţiei,
hotărâre adoptată de Curte la 22 februarie 1994). Aceleaşi principii sunt valabile şi pentru
prenume, acesta constituind un mijloc de identificare a persoanei în cadrul familiei şi al
comunităţii (Guillot v. Franţa, hotărârea Curţii din 23 septembrie 1996). Constituie date personale
informaţiile despre originea unei persoane şi anii de formare a personalităţii sale (Gaskin c.
Regatului Unit, hotărârea Curţii din 7 iulie 1989, MG c. Regatului Unit, hotărârea din 24 septembrie
2002), informaţiile privind părinţii biologici (Odievre c. Franţei, hotărârea Marii Camere din 13
februarie 2003), amprentele digitale şi fotografia {Mac Veigh et a. c. Regatului Unit, raportul
Comisiei din 18 martie 1981), informaţiile ce figurează în cazierul judiciar (Rotaru c. României,
hotărârea Marii Camere din 4 mai 2000), imaginile şi înregistrările video ale comportamentului
persoanei, chiar în context public {Von Hannover c. Germaniei, hotărârea Curţii din 28 iulie 2005 şi
hotărârea adoptată de Curte în cauza Peck c. Marii Britanii, la 28 ianuarie 2003), opiniile politice
{Leander c. Suediei, hotărârea Curţii din 26 martie 1987), informaţiile despre sănătate (Z c.
Finlandei, hotărârea Curţii din 25 ianuarie 1997), cum ar fi datele cu privire la internarea
psihiatrică {Benes c. Austriei, decizia Comisiei din 6 ianuarie 1992) sau privind sarcina, păstrarea
sau întreruperea ei {X c. Regatului Unit, hotărârea Curţii din 5 noiembrie 1981), identitatea sexuală
{Christine Goodwin v. the United Kingdom, hotărârea Curţii din 11 iulie 2002), identitatea etnică
{Ciubotaru c. Moldovei, hotărârea Curţii din 27 aprilie 2010), datele din mesajele electronice ale
unui angajat {Copland c. Marii Britanii, hotărârea Curţii din 3 aprilie 2007)17. Astfel, CEDO
califică drept date personale toate elementele inerente individului, componente ale vieţii private,
dar şi informaţiile ce decurg din interacţiunea persoanei cu semenii săi, din alte domenii în care
aceasta acţionează ca personalitate, cum ar fi viaţa profesională, activitatea de afaceri, viaţa
afectivă, or, potrivit jurisprudenţei Curţii conceptul de „viaţă privată" este o noţiune largă,
pasibilă de o definire extensivă (cauza Ciubotaru c. Moldovei, hotărârea Curţii din 27 aprilie 2010).
E de remarcat caracterul dinamic al jurisprudenţei Curţii, care nu ezită să extindă protecţia art. 8
al Convenţiei asupra datelor personale din diverse contexte, ţinând seama, totodată, de evoluţiile
tehnologice. Totuşi, această vivacitate a jurisprudenţei CEDO nu permite stabilirea unei liste de
date cărora Curtea le-a atribuit un caracter personal - orice nouă speţă din jurisprudenţa Curţii,
care readuce în discuţie protecţia vieţii private, poate rezulta în identificarea unei noi categorii de
date personale. Deşi caracterul personal al datelor asupra cărora CEDO a extins protecţia art. 8
din Convenţie nu a fost negat până în momentul adoptării unei astfel de hotărâri de către Curte,
totuşi, CEDO are meritul de a nominaliza expres datele protejate de Convenţie, eliminând orice
dubiu privind caracterul personal al acestora.

9
De asemenea, Consiliul Europei a formulat 15 recomandări18 (în continuare - Recomandările
CoE) legate de protecţia datelor cu caracter personal în diverse domenii şi sectoare specifice
(bancar, asigurări, sănătate, poliţie etc.) sau desfăşurate prin utilizarea unor tehnici sau tehnologii
specifice (cârduri inteligente, supravegherea video, comerţul direct) sau chiar legate de o
categorie specifică de date (biometrice, sensibile etc.), în vederea asigurării conformităţii
colectării şi procesării datelor personale în aceste sectoare sau prin utilizarea tehnologiilor
specifice cu exigenţele Convenţiei 108.
E de menţionat că şi Comisia Europeană a lansat o iniţiativă de reformare a cadrului juridic în
materie de protecţie a datelor cu caracter personal2 . Această finalitate urmează a fi atinsă prin
intermediul unei abordări globale a Comisiei Europene, în vederea remedierii problemelor, prin
măsuri legislative menite să revizuiască cadrul juridic în domeniu, având obiectivul de a
consolida protecţia datelor cu caracter personal în contextul tuturor politicilor UE, prin măsuri
nelegislative, cum ar fi încurajarea auto- reglementării şi examinarea posibilităţii de a introduce
mărci de protecţie a vieţii private la nivelul UE şi prin implementarea unei politici active de
sancţionare a încălcărilor, în cazul în care normele UE de protecţie a datelor nu sunt puse în
practică şi aplicate in mod corect.12
Având în vedere că în prezent limitele ce configurează viaţa privată s-au relativizat, iar sfera
intimităţii fiinţei umane se reduce continuu, este imperioasă existenţa unui concept clar, coerent
şi necontestat al datelor cu caracter personal, care să permită ajustarea şi eficientizarea regimului
juridic de protecţie existent pentru a contrabalansa extinderea tehnicilor şi a domeniilor
procesării datelor personale. Subsecvent, este necesară mai multă certitudine vis-ă-vis de datele
aferente vieţii personale a individului şi alte date incidente, în vederea instituirii unor garanţii
reale pentru ca acesta să se bucure de respectarea vieţii sale private. Incontestabil, o listă
exhaustivă nu poate fi elaborată, întrucât anumite date neavând caracter personal, plasate în alt
context, pot sugera informaţii personale despre un individ. însă, în mod cert, criterii univoce de
identificare a caracterului personal al datelor, care să nu lase loc de interpretări şi nici date
personale în afara sferei de protecţie, ar prezenta o deosebită relevanţă. Sarcina este deosebit de
dificilă, având în vedere faptul că ne aflăm într-un domeniu supus riscului de provocări continue,
în particular datorate evoluţiilor tehnologiei, şi orice cadru juridic ab initio nu poate funcţiona pe
termen lung. Din aceste considerente, este imperios necesară o abordare comună întru
configurarea unui concept convergent de date personale şi a unor regimuri juridice de protectoare
viabile.

12
Aspecte legislative privind protecția datelor cu caracter personal/ Constantin Lazari, Constantin Lazari,
Relații Internaționale Plus. - 2015. - Nr. 2 pag.230.

10
Clasificarea datelor cu caracter personal.

Datele cu caracter personal pot fi se împart în trei categorii :


1) După natura informației
- date obiective – acestea acoperă informațiile obiective, precum prezența unei anumite substanțe
în săngele unei persoane.
- date subiective- informație materializată prin opinii sau evaluări, acestea constituie o mare
parte a informațiilor din cadrul procesului de prelucrare a datelor cu caracter personal în sectoare
cum ar fi cel bancar, în situații privind evaluarea încrederii care se poate acorda persoanelor care
fac un împrumut, sau în sectorul asigurărilor, ori în sectorul încadrării în muncă.
2)După calitatea informației
- date adevărate – informații cu un grad absolut absolut de precizie, imposibil de a fi contestate.
De obicei respectivele date sunt stocate cu un scop anume.
- date imprecise – informația furnizată de datele respective nu este completă, este învechită sau
neactualizată. Depistarea datelor imprecise de către operator îl impune în virtutea legii, să le
completeze și să avizeze persoana.
- date incorecte – informații cu un grad relativ de adevăr, eronate sau greșit stocate. În realitate,
dispozițiile privind protecția datelor prevăd posibilitatea ca informațiile să fie incorecte, precum
și dreptul persoanei vizate de a avea acces la respectivele informații și de a le contesta prin
utilizarea căilor de atac adecvate, cum ar fi calea de atac a apelului.
3) După conținutul informației
- date sensibile - date incluse in ar. 8 din directivă, datorită caracterului rsicant al acestora.
- date cu caracter mai general – cuprind informațiile referitoare la orice tip de activitate
desfășurată de o persoană, cu a fi activitatea care implică relații de muncă sau comportamentul
economic ori social al persoanei, cu excepția datelor cu sensibile. Prin urmare, conceptul
cuprinde informații referitoare la persoane, indiferent de poziția sau capacitatea acestora.13

13
http://www.infoeuropa.md/files/dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-ghid-privind-punerea-in-
aplicare-a-articolului-8-al-conventiei-europene-a-drepturilor-omului.pdf
11
2. Restringerea protecției datelor cu caracter personal. Unele exemple de
încalcare a păstrării datelor cu caracter personal din practica UE.
Jurisprudenţa privind dreptul la respectarea vieţii private cuprinde o serie de subiecte care
variază de la culegerea şi memorizarea informaţiei, accesul la informaţiile cu caracter personal,
reglementarea utilizării numelor patronimice şi protejarea integrităţii fi zice şi morale. Întrebările
cu privire la corespondenţa în care unele aspecte specifi ce se referă la viaţa privată, reprezintă
obiectul unei secţiuni separate de la finalul acestei părţi.
Gruparea şi stocarea informaţiei cu caracter personal
Măsurile în care Statul poate să grupeze, să stocheze şi să utilizeze informaţia de ordin personal
cu privire la un individ fără consimţământul acestuia, depinde de compatibilitatea acţiunilor cu
articolul 8. Aceste acţiuni se repartizează în mod general în două categorii: gruparea şi stocarea
informaţiei de către poliţie în cadrul prevenirii şi reprimarea criminalităţii şi constituirea
dosarelor de către serviciile de securitate cu scopul protejării securităţii Statului. Tipurile de
informaţii care pot fi colectate şi stocate de către poliţie: fotografii pentru a şti dacă fotografiile
indivizilor făcute de către poliţie constituie o intruziune în viaţa lor privată sau nu, aceştea
trebuie să determine dacă ele conţin scene din viaţa privată sau incidente publice şi dacă serviciul
în cauză intenţiona să le folosească limitat sau, din contra să le facă accesibile publicului larg.
Cazul Friedl v/Austria trata problema fotografiilor făcute de poliţie în Viena în timpul şi la fi
nalul unei manifestaţii la care a participat şi reclamantul. Aceste fotografi i au permis în
consecinţă poliţiei să stabilească identitatea reclamantului şi să arhiveze datele cu caracter
personal într-un dosar administrativ cu privire la acele evenimente. Comisia, bazându-se pe trei
motive, a refuzat totuşi să considere aceste acte ca aducând atingere la dreptul reclamantului la
respectarea vieţii sale private: Autorităţile nu au pătruns în domiciliul reclamantului pentru a face
acolo fotografi i, astfel nu a existat o intruziune în «cercul intim» al vieţii sale private. Fotografi
ile aveau legătură cu un incident public, o manifestaţie a mai multor persoane într-un loc public
la care reclamantul a participat voluntar. Fotografi ile au fost făcute doar în scopul înregistrării
caracterului manifestaţiei şi al comportamentului participanţilor pentru a putea lansa mai târziu
proceduri de anchetare cu privire la infracţiunile comise de către aceştea. Cu toate acestea, în
concluzia sa finală, Comisia a atribuit în mod egal o anumită importanţă asigurării guvernului
conform căruia: poliţia nu a identificat manifestanţii fotografiaţi. Mai mult decât atât, informa-
ţiile cu caracter personal înregistrate în fotografii nu au fost introduse în nici un sistem de
informaţii.14
Dosare cu privire la cazuri penale vechi
14
http://www.infoeuropa.md/files/dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-ghid-privind-punerea-in-
aplicare-a-articolului-8-al-conventiei-europene-a-drepturilor-omului.pdf
12
Comisia a estimat că ingerinţa în viaţa privată a unui individ provocată de păstrarea cazurilor
penale mai vechi este relativ lejeră şi poate fi considerată, în consecinţă, ca fi ind necesară într-o
societate democratică modernă pentru a putea lupta contra criminalităţii. În cazul Friedl
v/Austria, autorităţile au stabilit identitatea reclamantului cu scopul de a începe împotriva lui
urmăriri în justiţie pentru încălcarea Codului rutier, în pofi da abandonării urmăririlor din cauza
caracterului redus al infracţiunilor comise. Comisia a relevat faptul că informaţiile obţinute au
fost doar plasate într-un dosar administrativ general care consemna evenimentele în cauză şi nu
au fost introduse într-un sistem de informaţii. În caz contrar, ar fi fost din nou pusă în discuţie
compatibilitatea ingerinţei cu articolul 8. Informaţiile cu privire la activităţile teroriste
Informaţiile pe care poliţia poate în mod legal să le deţină în dosarele sale se referă uneori la
infracţiunile comise în trecut şi la informaţiile obţinute în urma investigaţiilor, care nu au lăsat
loc unei urmăriri.15
Informaţiile cu privire la activităţile teroriste
Informaţiile pe care poliţia poate în mod legal să le deţină în dosarele sale se referă uneori la
infracţiunile comise în trecut şi la informaţiile obţinute în urma investigaţiilor, care nu au lăsat
loc unei urmăriri, nu au permis apariţia bănuielilor rezonabile cu privire la comiterea unei
infracţiuni specifi ce de către individul în cauză. Acest al doilea tip de măsuri este autorizat, în
particular, deoarece considerentele speciale, precum lupta împotriva terorismului organizat, pot
justifi ca păstrarea documentelor în cauză. În cazul McVeigh v/Regatul Unit118, reclamanţii au
fost interogaţi, percheziţio naţi, supuşi dactiloscopiei şi fotografi aţi în cadrul legislaţiei
antiteroriste. Ei pretindeau că păstrarea ulterioară a dosarelor în cauză constituie o ingerinţă în
viaţa lor privată. Cu toate acestea, Comisia a acceptat teza guvernului conform căreia aceste
informaţii se înscriau în cadrul activităţilor de informare, iar lupta împotriva terorismului
reprezintă o necesitate socială imperativă faţă de prejudiciile minore aduse drepturilor
reclamanţilor. În cazul Murray v/Regatul Unit, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că
consemnarea informaţiilor de ordin personal ale reclamantului şi a fotogra- fi ei sale (făcute la
momentul arestării) puteau fi considerate ca înscriindu-se în limitele legitime ale procesului de
anchetare a crimelor teroriste. În viziunea lor, nici o informaţie de ordin personal reţinută nu era
deplasată din cadrul procedurilor de arestare şi interogare. Acest caz sugerează că Curtea
contează să examineze caracterul şi extinderea informaţiilor consemnate de către poliţie şi forţele
de securitate, ţinând cont de vasta marjă de apreciere conferită în mod normal unui Stat în
cazurile de acest gen.
Colectarea datelor cu caracter personal în scopul protecţiei securităţii naţionale.

15
http://studiieu.org/files/publications/Vasile%20Cucerescu.pdf
13
Curtea acceptă ideea că, pentru a proteja securitatea naţională, Statele au nevoie de legi care ar
permite autorităţilor să colecteze şi să memorizeze în fişiere secrete informaţii despre
persoane120. În plus, este acceptabil ca autorităţile să poată folosi aceste informaţii pentru
evaluarea candidaţilor la posturi importante care implică securitatea naţională. Statului îi revine,
în mod normal, sarcina de a identifi ca aceste condiţii excepţionale şi aceste situaţii speciale.
Totuşi, în cazurile de acest gen, Curtea a declarat că ea trebuie să se convingă de existenţa
garanţiilor adecvate şi sufi ciente contra abuzului. Aceasta ar fi necesar, deoarece un «sistem de
supraveghere secretă destinat asigurării securităţii naţionale creează un risc de subminare, chiar
de distrugere a democraţiei pe motivul apărării acesteia». Statele trebuie să formeze, în
consecinţă, un cadru adecvat al asigurării garanţiilor care oferă un minim de norme de protecţie
pentru a împiedica abuzul de putere al autorităţilor publice şi încălcarea drepturilor protejate de
articolul 8.

Garanţiile procedurale cerute


În cazul Leander v/Suedia, Curtea a evocat în detaliu caracteristicile garanţiilor procedurale
necesare pentru protejarea drepturilor deţinuţilor de către un individ în sensul articolului 8.
Reclamantul se plângea de faptul că nu a ocupat un post permanent şi că a fost eliberat de la un
post provizoriu din cauza informaţiilor secrete care l-ar fi prezentat ca fi ind periculos din punct
de vedere al securităţii. El a alegat că atât memorizarea cât şi comunicarea informaţiilor în cauză,
însoţită de refuzul de a-i acorda posibilitatea de a le combate, aduceau atingere dreptului său la
respectarea vieţii private, garantat de articolul 8 (1). Admiţând că sistemul de control al
personalului constituia o ingerinţă în viaţa privată a reclamantului, Judecătorii de la Strasbourg
au estimat – în cadrul analizei garanţiilor puse în acţiune pentru a proteja persoanele în cauză
contra abuzului – că un astfel de sistem era necesar într-o societate democratică. În conformitate
cu cele douăsprezece garanţii citate de către guvernul suedez ca având scopul asigurării
protecţiei adecvate contra abuzului, Curtea a relevat mai multe dispoziţii destinate să reducă la
minimum efectele procedurii de control al personalului: În pofi da competenţei discreţionare
acordate Consiliului naţional al poli- ţiei cu privire la tipul de informaţie care poate să fi e notată
în registru, această funcţiune era reglementată de lege şi precizată prin dispoziţii. Notarea
informaţiilor într-un registru secret al poliţiei nu era posibilă decât dacă acestea erau necesare
serviciului special al poliţiei şi destinate să prevină şi să depisteze «infracţiunile contra securităţii
naţionale». Textul legislativ pertinent (ordordonanţă) conţinea, de asemenea, dispoziţii explicite
şi detaliate asupra naturii informaţiilor care pot fi comunicate, autorităţile destinatare,
circumstanţele unei asemenea comunicaţii şi procedura pe care Consiliul naţional al poliţiei
14
trebuie s-o urmeze înainte de a se decide. În final, utilizarea informaţiilor înscrise într-un registru
secret al poliţiei în alte domenii decât controlul personalului se limita, în practică, la anumite
cazuri de urmăriri penale şi la cazuri de naturalizare. În cazul Leander v/Suedia, Judecătorii de la
Strasbourg au acordat o mare importanţă faptului că controlul bunei funcţionări a sistemului îi
revenea Parlamentului şi instituţiilor independente precum Cancelariei Justiţiei, mediatorului
parlamentar şi Comisiei parlamentare a Justiţiei. În plus, în ceea ce priveşte funcţionarea
Consiliului naţional al poliţiei, Curtea a relevat cu satisfacţie că deputaţii care fac parte din acest
organism: participă la luarea oricărei decizii cu privire la faptul dacă trebuie sau nu furnizate
informaţii autorităţii reclamante. În mod special, fi ecare dintre ei are un drept de veto care
împiedică în mod automat Consiliul să facă o asemenea comunicare. Numai guvernul poate
ordona aceasta, însă doar dacă a fost sesizat de către directorul poliţiei naţionale sau la cererea
unui deputat . Acest control direct şi regulat asupra celui mai important aspect al registrului –
comunicarea informaţiilor – oferă o garanţie apreciabilă contra abuzului125. Aplicarea
combinată a garanţiilor atribuite sistemului suedez de control al personalului este, deci sufi cient,
în această împrejurare, pentru a satisface exigenţele articolului 8 (2). În ansamblu, Judecătorii de
la Strasbourg au examinat detaliile fi ecărui caz şi s-au abţinut să facă referinţe la sistemele
instituite în alte jurisdicţii. Rolul lor în materie se limitează la determinarea faptului dacă
sistemul examinat satisface garanţiile minime impuse de către Convenţie şi instaurează un
anumit echilibru între cerinţele apărării societăţii democratice şi drepturile individului.16
Accesul la datele cu caracter personal păstrate de Stat
Se întâmplă frecvent ca petiţia să se refere mai mult la imposibilitatea pentru persoana în cauză
de a avea acces la informaţiile care o privesc, precum cele deţinute de către Stat, decât asupra
principiului acestei deţineri. În cazul Gaskin v/Regatul Unit, reclamantul, care s-a afl at în
custodie de la o vârstă foarte fragedă şi până la majorat, a dorit să acceseze dosarul cu referire la
perioada în care s-a afl at în responsabilitatea serviciilor sociale. În mod contrar reclamantului
din cazul Leander, cel din cazul Gaskin nu denunţa cert faptul că informaţiile cu privire la el au
fost culese şi memorizate: el din contra protesta împotriva refuzului de a i se acorda accesul la
informaţiile în cauză, fapt pe care îl echivala cu o încălcăre a dreptului său la respectarea vieţii
private în sensul articolului 8. Curtea a făcut concesi uni asupra faptului că informaţiile conţinute
în dosar se refereau la viaţa privată şi de familie a reclamantului şi că imposibilitatea de a avea
acces la ele provoca probleme în sensul articolului 8. În continuare ea trebuia să determine dacă
s-a obţinut un echilibru just, în această împrejurare, pe de o parte între interesul general al
societăţii (protecţia confi denţialităţii dosarelor serviciilor sociale) şi interesele individului

16
http://www.infoeuropa.md/files/dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-ghid-privind-punerea-in-
aplicare-a-articolului-8-al-conventiei-europene-a-drepturilor-omului.pdf
15
(accesul la informaţiile cu privire la viaţa lui privată). Asupra acestui ultim punct, Judecătorii de
la Strasbourg au relevat că persoanele care se afl ă în situaţia reclamantului au un «interes
primordial» de a obţine informaţii care le trebuie pentru a şti şi a înţelege copilăria şi anii de
formare. În ceea ce priveşte interesul general, totuşi, ei relevă în mod egal că caracterul confi
den- ţial al dosarelor ofi ciale capătă importanţă dacă se doreşte culegerea informaţiilor obiective
şi demne de încredere. Din acest punct de vedere, ei estimează că un sistem ce subordonează
accesul la dosare cu acceptarea informatorilor poate în principiu fi compatibilă cu articolul 8,
luând în consideraţie marja de apreciere a Statului. Există totuşi riscul apariţiei unor probleme,
cu privire la protecţia intereselor individului care doreşte să consulte piesele cu privire la viaţa
lui privată şi de familie, când un informator nu este disponibil sau refuză în mod abuziv acordul
său. Conform Judecătorilor de la Strasbourg un astfel de sistem nu se încadrează în principiul de
proporţionalitate decât dacă aceasta îi revine unui organ independent, în cazul în care
informatorul nu răspunde sau nu îşi dă consimţământul, de a lua decizia finală privind accesul. În
lipsa unei asemenea proceduri, are loc încălcarea articolului 8.
Divulgarea datelor cu caracter personal unei terţe părţi sau publicului
Protecţia informaţiilor cu caracter personal are o importanţă fundamentală pentru dreptul la o
viaţă privată, astfel încât divul- garea acestor informaţii publicului sau unei terţe părţi poate să
constituie o ingerinţă mai puţin difi cil de justifi cat decât simpla lor memorizare. În general,
interesul public asociat cu divulgarea trebuie să prevaleze asupra dreptului individului la
respectarea vieţii sale private, ţinându-se cont de scopul urmărit şi garanţiile ce însoţesc
modalităţile de divulgare.
Divulgarea în cadrul anchetei şi cercetării unui caz penal
În cazul Doorson v/Olanda, Comisia a trebuit să decidă dacă ingerinţa în viaţa pri- vată care a
rezultat din prezentarea fotografiei (extrase din dosarul poliţiei) reclamantului terţilor era justifi
cată în sensul articolului 8 (2). Judecătorii de la Strasbourg au estimat că această ingerinţă, care
viza prevenirea criminalităţii era proporţională acestui scop conform următoarelor motive:
fotografi a nu a fost utilizată decât în cad- rul anchetei; ea nu a fost accesibilă publicului larg; ea
a fost făcută legal de către poliţie în cursul unei arestări precedente şi, în consecinţă, fără
intruziunea în viaţa privată a persoanei interesate.17
Divulgarea făcută de către poliţie presei.
Dezvăluirea de către poliţie a detaliilor unei arestări presei poate crea probleme în funcţie de
circumstanţele cazului. În 1995, un reclamant se plângea de faptul că în presă au apărut detalii cu

17
Protecţia datelor cu caracter personal : Documente ale Consiliului Europei, F.E.P. "Tipografia Centrală", Chişinău

2001.

16
privire la arestarea sa, în urma arestării sale pentru suspectarea de atentat la pudoarea unui tânăr
şi în special aluzia la confi scarea la domiciliul său a numeroaselor documente pornografi ce cu
copii, încălcau dreptul la respectarea vieţii private. El contesta veracitatea detaliilor divulgate
presei de către poliţişti şi se plângea de faptul că anumite detalii suplimentare dezvăluite de
aceştia erau de natură să permită vecinilor să-l identifi ce. Comisia a estimat că un astfel de
comportament putea constitui o ingerinţă, el era justifi cat în măsura în care dezvăluirile rezumau
evenimentele ce au avut loc: ele se înscriau astfel în cadrul urmăririi scopului legitim al
informării publicului asupra problemelor de interes general.
Divulgarea datelor medicale şi încălcarea caracterului lor confidenţial
Pentru Curte, respectarea caracterului confi denţial al informaţiilor cu privire la sănătate
constituie un principiu esenţial al sistemului juridic al tuturor Părţilor contractante la Convenţie.
Este esenţial nu doar pentru protejarea vieţii private a bolnavilor, dar şi pentru păstrarea
încrederii lor în corpul medical şi serviciile de sănătate în general. În lipsa unei asemenea
protecţii, persoanele care necesită îngrijiri medicale ar putea fi descurajate să furnizeze
informaţii cu caracter personal şi intim necesare pentru prescrierea tratamentului adecvat şi chiar
pentru consultarea unui medic. O reac- ţie asemănătoare ar putea pune în pericol sănătatea lor în
cazul bolnavilor de maladii transmisibile, chiar cea a colectivităţii. În care circumstanţe pot fi
divulgate informaţiile medicale? În cazul Z v/Finlanda, reclamanta se plângea că detalii cu
privire la starea sănătăţii sale, inclusiv informaţia despre seropozitivitatea sa, au fost divulgate în
cadrul unui proces penal în faţa unei curţi de apel. Ea pretindea încălcarea dreptului său la
respectarea vieţii sale private în sensul articolului 8. Judecătorii de la Strasbourg, au estimat că:
Ţinându-se cont de caracterul extrem de intim şi sensibil al informaţiilor cu privire la
seropozitivitatea sa, orice măsură întreprinsă de către un Stat pentru a constrânge cu scopul de a
comunica sau a divulga asemenea informaţii fără consimţământul persoanei în cauză, cere o
examinare mai riguroasă a Curţii, care trebuie să aprecieze garanţiile cu privire la asigurarea unei
protecţii efective. Curtea a admis, în paralel, că protecţia confidenţialităţii datelor medicale, care
sunt în interesul pacientului precum şi a colectivităţii în ansamblu, poate uneori să treacă
neobservată în faţa anchetării infracţiunilor penale, a urmăririi autorilor şi a protecţiei publicităţii
procedurilor judiciare. Fiecare caz trebuie, în consecinţă, examinat separat ţinându-se cont de
marja de apreciere conferită Statului în domeniul în cauză. În cazul Z vs Finlanda, Judecătorii de
la Strasbourg au ajuns la concluzia că divulgarea dosarului medical al reclamantei era «necesar»
18
în sensul articolului 8 (2) în cadrul procesului în care ea participa în calitate de martor. Totuşi,

18 Protecţia datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii Europene, Tendințe contemporane în evoluția patrimoniului
istoric și juridic al Republicii Moldova.

17
ei au precizat că publicarea numelui martorului şi a seropozitivităţii sale în cazul curţii de apel nu
se justifică prin nici un motiv imperativ. Totodată, ei au depistat o încălcare a articolului 8 al
Convenţiei în decizia de a face dosarul judiciar–inclusiv detaliile cu privire la starea sănătăţii
reclamantei şi seropozitivitatea sa – accesibil publicului peste zece ani: o amâ- nare la fi nalul
căreia interesata avea şanse să mai fi e încă în viaţă. Divulgarea datelor medicale unei companii
de asigurare În cazul MS v/Suedia, Judecătorii de la Strasbourg au estimat că transmiterea
efectuată de către serviciile medicale de stat a detaliilor cu privire la antecedentele medicale ale
reclamantului care reclama plata unei alocaţii Casei securităţii sociale era legitimă. Această
măsură a fost, de fapt, proporţională, deoarece detaliile transmise erau pertinente în cadrul
examinării cererii de alocaţie, caracterul lor confidenţial era protejat şi personalul informat era
pasibil urmăririlor civile şi penale în caz de abuz.19
Deci pe această notă pot finaliza acest studiu prin sintetizarea acestei teme prin sfera mea de
activitate care constă în consultarea persoanelor pe segmental de prestări servicii de furnizare a
energiei electrice. Activitatea dată presupuse lucru cu baza de date a clienților, acolo unde gasim
date cu caracter personal, date care este restricționat accesul. Din practica personal pot afirma cu
certitudine ca compania a generat o strategie de crearea unui sistem de securitate a datelor care
sunt pastrate atît in arhivă cît și pe server. Este restrins dreptul la datele cu caracter atit pentru
interiorul intreprinderii care nu are tangență cu clientul cît și pentru exterior. Argumentînd
această poziție s-a pornit de la idea că persoanele necunoscute sau cunoscînd adresa sau nume
prenume solicitau telephonic date cu carcter personal. O mică perioadă de timp datele se ofereau,
pină nu sa demascat o intenție de delapidare a unui spațiu locative prin înșelăciune și șantaj iar
temei au servit datele primate de la companie. La momentul actual este foarte restricționat modul
de oferire a datelor cu caracter personal, solicitarea o oricăror date cu caracter personal al
personalului companiei, sau oricare alte date la momentul actual se face doar prin depunerea unei
cereri și la stabilirea legăturii de cauzalitate a celui care s-a adresat cu datele solicitate, cînd acest
moment este sunebru se solicit procură sau contractul de mandat.

19
http://www.infoeuropa.md/files/dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-ghid-privind-punerea-in-
aplicare-a-articolului-8-al-conventiei-europene-a-drepturilor-omului.pdf
18
Concluzie
Finalizînd acest studiu se poate de menționat ca este subiect destul de interesant și
captivant, dar cel mai important actuală, dooarece societatea actuală a cunoscut o dezvoltare
rapidă a tehnologiilor moderne, fapt ce a stipulat raspindirea în toate domeniile. Sistematizarea și
computerizarea datelor cu caracter personal au facilitate munca umană substanțial, dar au și
generat pericol de sustragere a lor.
În aceasta ordine de idei se poate de remarcat cît e de importantă asigurarea securității
datelor cu caracter personal, deoarece ele contin acele informații după care poate fi identificată
persoană și după caz expusă la vreun pericol. Domeniul datelor cu carcter personal este unu
foarte sensibil dar necesar pentru societate. Datele cu carcter personal nu pot rămîne în umbra
timpului, dat fiind faptul că în orice sector sunt solicitate aceste date bancar, al asigurărilor, ăn
cîmpul muncii dar că aceste prezintă necesitatea să fie limitate si secretizate.
Pe finalul acestei expuneri pot concluziona ideea ca acest subiect este unul în vogă și
mereu necesită atenție. Vorbind despre restrîngerea datelor cu caracter personal în lucrare s-a
expus cîteva cause care ar conduce la restrîngere.
După parerea mea fiecare instituție ar trebui să semneze un act de asigurarea securității
datelor personale cu instituția supraveghetoare a datelor personale pentru a exclude posbilitatea
scurgerii de infomații sau după caz folosirii situației de serviciu pentru manipularea datelor.
Încă aș mai putea să adaug ca dreptul la restringerea acestui drept al trebui să-l aibă
organele securității statului și cele polițienești și doar dupa acceptarea de către procurer sau
judecător de instrucție, doarece în societate principala valoare supremă este persoană și ar trebui
respective la maxim să fie de vreo incomoditate sau intervenție în viața, intimitatea și
confodențialitatea acesteia.

19
Bibliografie
1.Legea nr.133 din 08.07.2011 privind privind protecţia datelor cu caracter personal.
2.Protecția datelor cu caracter personal, întrebări și răspunsuri, Chișinău 2012.
3.Revista modovenească de drept international și relații internaționale, nr.3 Chișinău 2011.
4.Revista Relații Internaționale Plus. - 2015. - Nr. 2
5.Protecţia datelor cu caracter personal : Documente ale Consiliului Europei, F.E.P. "Tipografia
Centrală", Chişinău 2001.
6.Convenţia privind protecţia persoanelor cu privire la procesarea automată a datelor personale,
CETS No.: 108, Strasbourg, 28.01.1981. [On-line]:
http://www.conventions.coe.int/Treatv/Commun/ListeTraites.asD?CM^12&CL^ENG. (vizitat la
29.05.2017).
7.OECD, Recommendation of the Council concerning guidelines goveming the protection of
privacy and transborder flows of personal data (23 September 1980). Annex to the
Recommendation of the Council of 23rd September 1980: guidelines goveming the protection of
privacy and transborder flows of personal data, p. 1, (a). [On-line]:
http://www.oecd.Org/document/18/0.3746.en 2649 34255 1815186 1 1 1 1.00&&en-USS
01DBC.html. (vizitat la 29.05.2017).
8.International Standards on the Protection of Personal Data and Privacy. The Madrid
Resolution, nov. 2009, n. 2, Definitions, (a). [On-line]:
http://www.privacvconference2009.org/dpas space/space reserved/documentos adoptados/index-
iden-idpho.ohp. (vizitat la 29.05.2017).
9.S.D.Warren and L.d.Braideis- The Rigth to privacy in HArvard Law Review 1890.
10.A.F.Westin. The Rigth privacy, athenaeum, 1967.
11.Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind
protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera
circulaţie a acestor date, Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 281 din 23 noiembrie
1995, p. 31-50, art. 2, lit. a).
12.Opinion 4/2007 on the concept of personal data, adopted on 20th June, by the Working Party
was set up under Article 29 of Directive 95/46/EC. [On-line]:
httD://ec.euroDa.eu/iustice/policies/nrivacv/docs/wtxiocs/2007/wpl36 en.pdf. (vizitat la 29.08.2017).
13. S.Garfinkel. Database Nation- the date of the privacy in the 21 st century, SEBASTOPOL,
CA, USA 2001.
James Rule. The politics of privacz, New York, new American librarz, 1980.

20
14.Aspecte legislative privind protecția datelor cu caracter personal/ Constantin Lazari,
Constantin Lazari,
Relații Internaționale Plus. - 2015. - Nr. 2.
15.http://www.infoeuropa.md/files/dreptul-la-respectarea-vietii-private-si-de-familie-ghid-
privind-punerea-in-aplicare-a-articolului-8-al-conventiei-europene-a-drepturilor-omului.pdf
16.Protecţia datelor cu caracter personal : Documente ale Consiliului Europei, F.E.P. "Tipografia
Centrală", Chişinău 2001.
17.Protecţia datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii Europene, Tendințe contemporane în
evoluția patrimoniului istoric și juridic al Republicii Moldova.

21

S-ar putea să vă placă și