Sunteți pe pagina 1din 5

Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual realizate si

social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul în primii ani de viata, cu rol
de a proteja, creste si dezvolta fiinta umana prin înzes 535i88f trarea cu capacitati si
achizitii fizice, psihice, culturale specifice care sa-i ofere identitate si demnitate proprie.
Ea asigura fundamentele dezvoltarii fizice si psihice sanatoase, ale dezvoltarii sociale,
spirituale si cu\tuta\e complexe. Ceea ce învata copiii in primii ani reprezinta mai mult
de jumatate decât vor învata tot restul vietii.
Educatia timpurie se refera, strict la momentele de învatare ale copilului cu vârsta
pâna la 3 ani, în conceptul românesc. Educatia timpurie, în sensul mai larg,
înseamna dezvoltarea timpurie a copilului, presupune învatare, îngrijire si protectie.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informata (în familie, în relatii


de vecinatate si în relatii comunitare, prin mass-media), caeducatie formala (în
crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei
nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci,
muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).

Educatia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care îsi asuma mi-
siunea si responsabilitatea de a promova valori în mod explicit si eficient prin
finalitati clare.
În pedagogia româneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In
mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca
educatie prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica
privind educatia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic,
focalizarea în domeniul educatiei timpurii în cadrul actualei politici educationale se face
pe educatia prescolara.
Atât prioritatile pe plan national, cât si cele pe plan international impun cu
stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie în cadrul
programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca
sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte în contextul dat de
Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului pentru Dezvoltare, care
trebuie atinse pâna în 2015 si de manifestarea României, ca membru cu drepturi
depline al Uniunii Europene.
Scopul strategiei în domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i
asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da
posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim în acord cu standardele europene si
internationale.
Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece
aceasta este perioada când copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare
este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi
aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute
acum siactiunile întreprinse de parinti si de societate în copilaria timpurie au o
puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului si asupra
progresului natiunilor, în sens larg.
Calitatea îngrijirii si a protectiei în aceasta perioada sunt mijloacele care
înlatura mortalitatea infantila, boala, întârzierea în crestere, traumele, proasta
alimentatie, întârzierile de dezvoltare. Acordând copilului atentia cuvenita, asigurându-
i cresterea si educatia, îi cream conditii pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata
si armonioasa.
Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie este
definita de la conceptie pâna la vârsta de 8 ani, perioada în care are loc cea mai rapida
dezvoltare a creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, când apar cele
maisemnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional, psihologic si social.

Un program educativ eficient este un program care îsi propune sa ia în seama


copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educationali
care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui.

Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:

. începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici;

. implicarea familiei si comunitatii în educarea copilului mic si prescolar.

în mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina


si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricât
de buna ar fi ea, nu poate înlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea
strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si în familie. Aceasta prevede parte-
neriate active cu parintii copiilor, în asa fel încât acestia sa continue acasa ceea ce se
realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar sa-si îmbunatateasca practicile parentale.
Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si eficient înca din primul an de viata a
copilului la cresterea, îngrijirea, sanatatea si educatia copilului si pâna la intrarea lui la
scoala.

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt
parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea,
în general.
Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

. vârsta timpurie este cea mai importanta perioada pentru dezvoltarea personali
tatii copilului;

. perioada de la nastere pâna la intrarea în scoala cere stimulare;


. pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educational în
familie, între familii, în comunitate, între institutii care au rol în cresterea,
îngrijirea si educatia copilului;

. si parintii si educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

. un început bun;

. un parteneriat educational (copii-familii-gradinita-comunitate);

. învatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie în gradinita se refera la:

. învatarea prin joc;

. participarea copiilor la alegerea activitatilor, jocurilor, jucariilor;

. organizarea adecvata a mediului ambiant;

. parteneriatul educational (gradinita-familie-comunitate);

. flexibilitatea strategiilor de predare-învatare-evaluare.

Educatia timpurie ofera sanse egale de crestere, dezvoltare, îngrijire,


educatie, fara discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iara parinti, cu
sanatate precara, cu deficiente sau cu posibilitati materiale financiare scazute.
Principiile cele mai importante ale educatiei timpurii sunt:

. Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuintele, particularitatile sale specifice.


Educatia trebuie sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil.

. Educatia timpurie se refera la fiecare copil în parte, si nu la educatia "copiilor".

. Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:


a) de baza: îngrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, întarire pozitiva a actiunilor;

c) de actiune: joc liber ales.


. Educatia este continua, ea începe din primele momente ale vietii si dureaza cât
aceasta.

. în centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

. Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

. Sa existe un echilibru permanent între activitatile cognitive, actionale si de


relationare sociala, afective si activitatile de dezvoltare psihomotorie si a
limbajului.

. Dezvoltarea copilului începe din momentul conceptiei, se afla în dependenta cu


mediul si în strânsa legatura cu mediul înconjurator si cu sine însusi.

. Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, învatare, comunicare, pe


care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma în capacitati.

. învatarea este fundamentala în dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala, emo


tionala, spirituala etc.

. Cerintele copilului fata de educatie pot fi satisfacute daca activitatea educativa


începe cu cunoasterea lor.

. în educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea


învatarea depinde la aceasta vârsta de joc.

. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.

. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanta cu nevoile
si cerintele educative ale copilului.

. Oferind copiilor ocazii de joc si dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile


si jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci
ziilor si responsabilitatilor.

. Amenajarea mediului educational prin arii sau domenii de activitate si joc


constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de
experimentare.

. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de


organizare a spatiului educativ în care se petrece jocul si deci învatarea. Ele nu
se confunda cu activitatile liber alese, organizate în momentele de "pauza" a
procesului educativ.
. Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii
copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de
dezvoltare a personalitatii ca parte componenta a educatiei timpurii.