Tema I.

INIȚIERE ÎN STUDIUL COMUNICĂRII

Întrebări de autoevaluare și de discuție.

1. Definiți termenul de comunicare:

Comunicarea este activitatea umană de socializare, dinamică, extrem de importanta și

complexă, care presupune transmiterea unor conținuturi și semnificații prin intermediul
unor canale specifice, cu scopul de a influența și a declanșa unele efecte generatoare de
feedback și de schimbari în vederea atingerii anumitor obiective.

2. Argumentati necesitatea studierii comunicării, citîndu-I pe savanții în comunicare,

fie metaforic, fie științific. Invocați ipoteze, argumentări din definițiile savanților pe
care i-ați studiat.

Cu toții sesizăm faptul că activitatea de comunicare ne afectează viața direct, imediat, dar
și indirect, pe termen nedeterminat, reprezentînd esența vieții. Aceasta o confirm și
cercetătorii în teorie a comunicării V.Tran și I.Stănciugelu, care subliniază faptul că
termenul comunicare este astăzi la modă, deoarece activitățile sau evenimentele pe care
le reprezintă se multiplică, sensul său tinde să se lărgească datorită interesului de care se
bucură.

3. Există definiții de natură instrumentală și definiții de natură analitico-investigativa.

Care este deosebirea dintre ele? Dați exemple de aceste tipuri de definiții.

Varietatea lor ne oferă o dublă tentație, să analizăm unele nuanțări a comunicării și să

identificăm elementele commune pentru a formula o definiție proprie.

Exemple
Definiție instrumentală - Un process tranzacțional, unul de predare-primire a
semnificațiilor, ideilor, mesajelor, dar și a energiilor, emoțiilor, sentimentelor sau chiar
bunurilor – fie între indivizi, fie între grupuri restrînse, fie între indivizi și publicul larg.

Definiție analitico-investigativă – Prin intermediul procesului de comunicare, sunt

urmărite întotdeauna patru scopuri principale să fim receptați, să fim înțeleși, să fim
acceptați, să provocăm o reacție.

4. Care sunt cele patru scopuri principale ale comunicării?

 Să fim receptați
  Să fim înțeleși
 Să fim acceptați
 Să provocăm o reacție

5. Definiți termenii limbă, limbaj, forme de limbaj.

 Limbă – principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, system

de comunicare specific oamenilor, alcătuit din sunete articulate, avînd anumite
reguli de exprimare si scriere.
 Limbaj – procesul de exprimare a gîndurilor și sentimentelor prin intermediul
mijloacelor de limbă (cuvintelor) în cadrul unei limbi naționale.
 Forme de limbaj – vorbirea, tăcerea, mimica, gesturile și limbajul extracorporal.

6. Ce factori coordonează limbajul omului?

 O structură determinată a creierului, a organelor de articulație, a aparatelor

de receptâție a semnalelor verbale
 Curiozitatea specifică omului
 Capacitatea de imitație a semnalelor produse de cei din jur

7. Explicați afirmațiile:

a) Una din caracteristicile limbajului o constituie ce de acomodare la particularitățile de

înțelegere a partenerilor implicați în procesul de comunicare.

b) O caracteristică a limbajului se referă la faptul că acesta devine un determinant al

individului.

8. Ce cunoașteți despre cuvîntul retorică?

Retorică - Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria

argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la
însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează
stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică,
elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică.

9. Numiți formele motivației de a comunica și arătați specificul lor.

  Nevoi fizice/biologice- aceste motivații au ca origine, pe lîngă întrebuințarea
biologică, fundamental, și pe aceea de sănătate corporală și a minții.
 Nevoia de identitate- facilitează dorința și voința de supraviețuire și afirmare,
comunicarea este aceea care ne demonstrează că suntem cee ace suntem.
 Nevoi sociale- nevoia de includere, dorința de autoritate, nevoia de afecțiune.

10. Care dintre retorii Greciei sau Romei Antice vă impresionează mai mult?

Cicero fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influenţă asupra literaturii
latine şi s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât
Seneca şi Augustin.
Scrierile lui Cicero reprezintă un izvor de informații despre epoca războaielor civile din
Roma.
Cicero a scris două lucrări de un gen deosebit – Caton sau despre bătrânețe și Laelius sau
despre prietenie-, în care a creat portrete idealizate ale unor vestiți romani din vremuri
trecute, apropiații lui din punct de vedere spiritual.

11. Ce cunoașteți din teoriile moderne ale comunicării?

În tipologia lui R. Merten (Windahl, Signitzer, Olson, 1992), comunicarea este fie un
proces simplu, de transmitere, un act de tip stimul - răspuns, ce presupune interpretări, fie
un proces simetric care implică: înțelegere, schimb, împărtășire, relație, comportament
social si interacțiune.
Un moment important în evoluția teoriei comunicării îl constituie apariția
structuralismului, care s-a dezvoltat pornind de la concepția lui Saussure, dar și prin
lucrările unor autori precum Peirce, Katz, Jakobson. Au fost propuse conceptele de semn,
semnificație, cod , canal, conotație, indice. Limba a devenit un sistem organizat de
semne. Saussure a pus accentul pe semnul lingvistic ca unitate dintre un semnificant si
semnificat. Peirce, în cadrul modelului semnului, a aprofundat distincția realizată între
trei categorii de semne: icon, index, simbol.
O contribuție importantă au avut și cercetătorii de la Școala de la Palo Alto, care au
clasificat comunicarea în analogică și digitală, au propus termenul de 'metacomunicare',
au elaborat axiomele comunicării.
Teoriile si modelele prezentate din perspective diferite, cu scopul de a explicita procesul
comunicării, se completează si compensează, realizîndu-se în final o imagine generală a
structurii logice și complexe a acestuia.

12. Numiți nivelurile de comunicare și arătați specificul lor.

 Comunicarea intrapersonală: este relația dintre o persoană și propria voce

interioară.
  Comunicarea interpersonală: este reprezentată de dialogul exclusiv dintre doi
interlocutori.
 Comunicarea de grup: comunicarea într-un anturaj intim, în interiorul echipei, al
echipajului, al familiei, sau chiar într-un cerc restrîns de persoane este ceea ce
numim comunicarea de grup.
 Comunicarea publică: Orice gen de cuvîntare, expunere sau prezentare susținută
de către o persoană direct sau în prezența unui auditoriu, mai mult sau mai puțin
numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o comunicare publică (discurs
public).
 Comunicarea de masă: Producerea și difuzarea mesajelor scrise, vorbite,
vizuale sau audiovizuale de către un sistem mediatic si instituționalizat către un
public variat și numeros se numesc comunicare de masă.

13. Care din nivelurile de comunicare conține cele mai multe avantaje în situațiile care
urmează
a) luarea unei decizii: Comunicarea de grup - Avantajele comunicării în grup se referă la
faptul că grupurile în ansamblu iau decizii care sunt mai bune decât acelea luate în mod
individual
b) Persuadarea interlocutorului - Comunicarea interpersonală, Comunicarea publică,
Comunicarea de masă
c) Diseminarea informațiilor - Comunicarea de grup
d) Dominarea interlocutorului - Comunicarea interpersonală
e) Cunoașterea interlocutorului - Comunicarea interpersonală
f) Împărtășirea experiențelor - Comunicarea de grup
g) Dezvoltarea ideilor - Comunicarea de grup
h) Rezolvarea conflictelor - Comunicarea de grup

14. Ce nivel de comunicare presupune cel mai bun Feedback?

- Comunicarea interpersonală
15. Tipurile de comunicare:
1. Comunicare verbală. Acest tip de comunicare este cel mai cunoscut şi recunoscut, fiind
vorba de transmiterea de mesaje prin cuvinte.
2. Comunicarea scrisă, numită şi comunicarea indirectă, suprimă condiţionarea materială,
fizică, apropierea dintre partenerii de dialog şi creează posibilitatea transmiterii unei
informaţii nedeformate, autentice, obiective în spaţiu şi timp.
3. Comunicarea nonverbală. Tabloul devine complet în momentul în care reușim să citim
și mesajele pe care vorbitorul ni le transmite în mod inconștient prin limbajul său
nonverbal – mimică, gestică, postură, atitudine, vestimentație, mediul înconjurător etc.
16. O comunicare elegantă presupune, în primul rînd, respectul, sinceritatea și interesul reciproc
al părților participante la comunicare.
17. Genurile și speciile de comunicare :

1. Genul de comunicare cotidian - reflectă relaţiille dintre oameni în sfera vieţii cotidiene,
devenind în multe cazuri tradiţii, ritualuri. El însumează specii ca: alocuţiunea de elogiere,
toastul, alocuţiunea funerară. Aceste cuvântări rostite liber sunt mici, dar emoționante.
2. Genul de comunicare academic - Speciile genuluilui de comunicare academic sunt:
prelegerea universitară, referatul ştiinţific, darea de seamă ştiinţifică, rezumatul ştiinţific,
comunicare ştiinţifică.
3. Genul de comunicare social-politic abordează probleme actuale, teme specifice,
formulează sarcini pe viitor etc., fiind rostit în faţa unui public eterogen sal specializat. El
include: referatul, conferinţa, discursul politic, discursul diplomaatic, alocuţiunea
militară, alocuţiunea la miting, cuvântarea de propagandă, lecţia publică;
4. Genul de comunicare oficial-administrativ, care se referă la activitatea unei unităţi
economice, fiind elaborat de cele mai dese ori în scris, cu surplus de amănunte, după care
easte redat oral de către un împuternicit special. Speciile acestui gen de comunicare sunt:
discursul oficial, darea de seamă, raportul;
5. Genul de comunicare de afaceri a început să se dezvolte îndeosebi după anii ’80 şi se
referă, prioritar, la stimularea vânzărilor, la acţiunile promoţionale. Acest gen include:
raportul de afaceri, reclama, oferta, designul (grafic, de produs, pentru mediul ambiant).
Speciile comunicării de afaceri se realizează prin intermediul comunicării verbale şi scrise,
dar şi prin intermediul logotipurilor, semnului iconic, packaginu-lui (ambalajului), prin
publicitate (presă, afişaj, rádio, televiziune etc.).
6. Genul de comunicare judiciar include speciile: cuvântarea procurorului (rechizitoriul),
cuvântarea judecătorului, cuvântarea avocatului (pledoaria), cuvântarea de autoapărare.
Genul judiciar se caracterizează prin aspectul comunicării oficiale, strict documentate, pe
baza legiloe logice existente.
7. Genul de comunicare religios de fapt se înscrie în contextul evenimenetelor din viaţa
cotidiană, incluzând: predica, cuvântarea la sinod, alocuţiunea funerară. Esenţa acestui
gen constă în propagarea carităţii, a dragostei faţă de om, a luptei pentru bine, discutarea
 diverselor probleme de ordin teologic, făcându-se apel la logicile formale şi la sentimentele
auditoriului.

18. Care sunt elementele procesului de comunicare și speciile corespunzătoare? Numiți

elementul care constituie factorul de decizie în comunicare. Argumentați-vă răspunsul.

 Sursa – este factorul de decizie. Sursa își asumă comunicarea, discutând în acest caz despre
o comunicare intenționată.

 Mesajul – este semnificaţia (informaţia, ştirea, ideea, emoţia, sentimerntul), expediată de

emiţător, transmisă prin canal, primită de receptor.

▪ Emițătorul (sau transmițător) - transformă mesajul în semnale, adaptându-l canalului de

comunicare.

▪ Canalul – reprezintă mijlocul fizic prin care se transmit mesajele.

▪ Bruiajul sau zgomotul de fond reprezintă factori de alterare a comunicării, obturând total
sau parțial canalul de comunicare. Chiar transmiterea mai multor mesaje simultan, prin același
canal, se poate constitui într-o sursă de bruiaj. B ruiajul poatze fi de natură fizică (zgomotul
străzii), psihologică (emoţiile), semantică (diferenţele de limbaj dintre interlocutori).

▪ Receptorul sau destinatarul este cel îndreptățit să primească mesajul, fiind punctul terminus
al comunicării.

▪ Feedbackul sau reacţia de răspuns a destinatarului constituie o componentă importantă a

procesului de comunicare. El este necesar pentru a determina măsura în care a fost înţeles mesajul.
Feedbackul este răspunsul propriu-zis primit de la receptorul mesajului stimul. Poate fi o ridicare
de sprâncene, un zâmbet, o grimasă, un Da sau un Nu.

19. Ce înțelegeți prin feedback de comunicare? Din ce consta el?

Feedbackul sau reacţia de răspuns a destinatarului constituie o componentă importantă a

procesului de comunicare. El este necesar pentru a determina măsura în care a fost înţeles mesajul.
Feedbackul este răspunsul propriu-zis primit de la receptorul mesajului stimul. Poate fi o ridicare
de sprâncene, un zâmbet, o grimasă, un Da sau un Nu. Pentru un actor, de exemplu, răspunsul
înseamnă aplauzele publicului sau faptul că acesta moţăie. Răspunsul depinde de actul de pregătire
a mesajului şi a terenului în vederea unei mai bune recepţii. În acest caz, este necesar să asigurăm
mesajul principal prin anunţuri de felul: Vă rog să ascultaţi cu atenţie, Poate mă înşel, dar…, Aş
vrea să mă conving că am fost înţeles… etc.

20. Numiți tipurile de fedback și arătați impactul lor asupra interlocutarilui.

 Feedback-ul pozitiv – are scopul de încurajare, creștere și motivare

 Feedback-ul negativ – are scopul de îmbunătățire a conținutului și creștere.
 Feedback-ul distructiv – scopul și efectul acestuia este de descurajare.

21. Precizați de ce depinde eficiența feedback-ului?

Feedback-ul trebuie să fie răspuns la un comportament nu la persoana care are comportamentul

respectiv, trebuie să fie raportat la obiectul discuţiei (masa, casa, maşina, sucul, etc) nu și la
posesorul sau viitorul posesor al acestuia.

22. Definiți bariera de comunicare - Orice interferează cu procesul de comunicare poartă

denumirea de barieră, dificultate sau „noise”. Barierele în comunicare se produc atunci când
receptorul mesajului comunicat nu receptează sau interpretează greșit sensul dorit de către
emițător.

23. Enumerați cel puțin 10 bariere de comunicare:

 Zgomot
 Lipsa concetrării
 Neînțelegerea limbajului
 Atitudine
 Etnocentrismul - adică credinţa că propria cultura este superioară oricărei alteia
 Erori de traducere
 Erori de punctuație
 Surzenie
 Şocul cultural semnifica incapacitatea de a întelege sau a accepta persoane cu valori,
standarde, stiluri de viaţă diferite

 distorsiuni în timpul transmiterii (atunci când se comunică prin telefon, radio).

24. Metode de evitarea a barierelor în comunicare:
 Cultura, background-ul şi influenţele. Intreaga noastră experienţă poate influenţa uneori
calitatea mesajelor emise sau receptate. Cultura, de exemplu, poate fi uneori un factor perturbator
al comunicării, facând greoaie sau ineficientă întelegerea unui mesaj nou care nu se încadrează în
contextul culturii de bază.
 Propria persoană. Când într-o discuţie unul dintre parteneri este vădit focusat pe propria
persoană, acesta “ratează” ceea ce spune cealaltă persoană, ajungandu-se într-un final la confuzii
sau conflicte. Factorii care pot produce o astfel de situaţie sunt: autoapărarea (avem senzaţia că
în discuţia respectivă, partenerul de conversaţie ne atacă), superioritatea (avem senzaţia că noi
ştim mai mult şi mai bine decât celălalt) şi ego-ul (avem senzaţia că noi suntem centrul discuţiei).
 Fondul sonor. Unele echipamente sau chiar ambientul pot produce perturbări ale
comunicării. Atât cel care emite un mesaj, cât şi cel care îl primeşte vor fi nevoiţi să facă un efort
suplimentar, pentru a comunica eficient. De cele mai multe ori, aceştia fie obosesc, fie nu au
forţă de a înlătura bruiajele şi atunci comunicarea este compromisă.
 Stresul. Se ştie fapul că stresul influenţează puternic procesul comunicaţional în sensul că
o persoană stresată nu mai percepe sau intepretează un mesaj la fel ca în situaţiile normale.
 Percepţia. Atunci când o persoană vorbeşte prea repede, nu are fluenda în discurs, nu
articulează corect cuvintele etc., suntem tentaţi să nu-i mai acordăm toată atenţia. Astfel,
atitudinea noastră preconcepută ne va afecta abilitatea de a asculta.
25. Comentați afirmațiile:
Socrate ,, În fiecare din noi sălășluiește un soare. Totul e să-l lăsăm să ardă ” -

Aristotel „trebuie să înveți și să asculți, pentru a ști comanda” –

Platon ,, Retorica este arta cuceririi sufletului prin discurs ” -

Cicero ,, Scrisoarea nu roșește ” -