Sunteți pe pagina 1din 2

I.

Precizări terminologice

Prin noțiunea de „regim matrimonial” ar trebui să desemnăm un sistem de reguli care


guvernează efectele căsătoriei. Deoarece căsătoria produce în principal efecte nepatrimoniale, iar
în subsidiar şi consecinţe patrimoniale, este evident că aceste categorii de efecte nu pot fi guvernate
sau orânduite de acelaşi set de reguli. În plus, termenul de „matrimonial”1 ar sugera mai degrabă
regimul şi starea civilă a celor căsătoriţi, decât urmările pecuniare ale căsătoriei.
Prin urmare, la nivelul instituţiei căsătoriei, am putea decela un regim juridic dual: unul
patrimonial, celălalt matrimonial. Primul s-ar ocupa de efectele de natură pecuniară ale căsătoriei,
celălalt ar orândui statutul civil al soţilor. Dar nu este astfel, cel puţin din punct de vedere al
limbajului juridic comun. „Regimul matrimonial” nu desemnează efectele nepatrimoniale ale
căsătoriei, ci contrariul: efectele pecuniare ale acesteia. Din aceasta rezultă că ar trebui să folosim
perifraza „regim patrimonial matrimonial” sau „regim pecuniar al căsătoriei”, pentru a desemna
regulile specifice pentru efectele pecuniare ale căsătoriei. Iar pentru urmările extrapatrimoniale ale
căsătoriei să se utilizeze sintagma de „regim matrimonial”. Prin contaminare de la instituţia
contractului matrimonial, sintagmele sunt inversate. Ceea ce înseamnă că, prin „regim
matrimonial” se desemnează efectele patrimoniale ale instituţiei căsătoriei sau –mai precis,
regulile care guvernează aceste efecte.
Pentru a evita confuzia noţiunilor analizate mai sus - sub impactul Codului familiei,
majoritatea autorilor români au preferat să folosească, în ultimii 50 de ani, nu noţiunea de „regim
matrimonial”,ci_perifraza_de_„relaţii_patrimoniale_dintre_soţi”.
Evident că între „regimuri matrimoniale” şi „relaţiile patrimoniale dintre soţi” există legături
deosebit de strânse, dar ele nu sunt identice. Astfel, după cum am expus deja, „regimurile
matrimoniale” nu sunt decât un set de reguli juridice aplicabile efectelor patrimoniale ale
căsătoriei, dar nu oricăror efecte. Cu alte cuvinte, nu toate raporturile patrimoniale dintre soţi
constituie substanţa unui regim matrimonial. Există consecinţe pecuniare ale raporturilor dintre
persoanele căsătorite, care nu interesează „regimurile matrimoniale”. Tehnic, nu puţine au fost
definiţiile care au fost propuse pentru a surprinde esenţa regimurilor matrimoniale. Astfel, s-a spus

1
< matrimonium (căsătorie) < mater (mamă). Şi originea latină a cuvântului ar sugera ideea că, în principal,
căsătoria are o valenţă extrapatrimonială. În consecinţă, tot etimologic, s-ar cere ca termenul „matrimonial” să fie
utilizat cu preeminenţă pentru a desemna raporturile extrapatrimoniale dintre soţi.
că „Un regim matrimonial este deci un ansamblu de reguli care ocârmuiesc chestiunile de ordin
pecuniar ce se nasc din unirea soţilor prin căsătorie.” „Totalitatea normelor juridice care
reglementează relaţiile dintre soţi cu privire la bunurile lor şi pe cele care se stabilesc între soţi şi
terţele persoane privind bunurile soţilor constituie regimul juridic al bunurilor soţilor, adică
regimul matrimonial.” După cum s-a mai arătat că „regimul matrimonial constă în ansamblul
regulilor care cârmuiesc raporturile dintre soţi privitoare la bunurile lor, precum şi raporturile în
care ei intră cu terţii în calitatea lor de soţi.” Mai exact, a fost remarcat că „statutul care
reglementează interesele patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei” formează regimul
matrimonial.
În ceea ce ne priveşte, vom folosi accepţia restrânsă a „regimului matrimonial”, sens în care
putem spune că acesta este un ansamblu de norme juridice care guvernează raporturile dintre
soţi cu privire la drepturile şi obligaţiile pecuniare ale vieţii conjugale, precum şi relaţiile care
privesc gestionarea acestora.