Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PERSONAJE
PINOCCHIO
VULPOIUL
COTOIUL
COPIII- MĂGARI
OGLINDA
PINOCCHIO
– Vai ce greu este la şcoală. M-am săturat de atâta învăţătură toată ziua : « Citeşte Pinocchio! Socoteşte
Pinocchio! ». Cum tărtăcuţa mea este de lemn, mă tem că într-o zi o să-mi cadă într-o parte de atâta
învăţătură. O să devină aşa de grea că nu o să-mi mai pot purta capul drept şi o să-mi atârne, uite
aşa (face mişcarea).
(intră Vulpoiul şi îl salută linguşitor)
VULPOIUL
PINOCCHIO
– Plecaţi de aici! Cu voi nu mai vorbesc niciodată. M-aţi păcălit şi mereu mi-aţi adus numai necazuri.
COTOIUL
VULPOIUL
– Sufăr când văd cât eşti de nerecunoscător şi nu apreciezi prietenia noastră atât de sinceră.
Intotdeauna nu ti-am vrut decât binele.
PINOCCHIO
COTOIUL
1
PINOCCHIO
– Lăsaţi-mă în pace! Plec spre casă. Am lecţii de pregătit pentru mâine la şcoală. Nu mai vreau să-l supăr
niciodată pe tata Geppeto!
VULPOIUL
– Bine Pinocchio deşi ne îndurerează profund comportamentul tău nu putem decât să-ţi urăm drum bun.
COTOIUL
VULPOIUL
– Ce ţară minunată. Nu tu şcoală, nu tu reguli, nu tu profesori, nu tu lecţii. Acolo sunt doar jucării
minunate şi copii care întreaga zi se joacă fericiti!
COTOIUL
VULPOIUL
COTOIUL
VULPOIUL
COTOIUL
VULPOIUL
PINOCCHIO
2
COTOIUL
–Nu credem să te intereseze pe tine. Tu te grăbeşti să ajungi acasă să îţi pregăteşti lecţiile pentru mâine.
Trebuie să mergi la şcoală.
VULPOIUL
PINOCCHIO
VULPOIUL SI COTOIUL
PINOCCHIO
VULPOIUL
– Sigur că există. Noi chiar acolo mergem acum. Păcat că nu vrei să ne însoţeşti.
PINOCCHIO
– Ei bine..... dacă e adevărat ce spuneţi… aş veni dar nu pot. Mă aşteaptă tata Geppeto.
COTOIUL
VULPOIUL
COTOIUL
– Du-te Pinocchio. Rămâi cu bine. (Se prefac că pleacă. Pinocchio se ia după ei)
PINOCCHIO
VULPOIUL
– Nu. Nici vorbă. Si apoi nici nu mergem pe jos. Vine caleaşca să ne ia. O caleaşcă trasă de mulţi
măgăruşi. (Râd ascums făcându-şi semne)
3
PINOCCHIO
COTOIUL
PINOCCHIO
– Păi dacă-i aşa, parcă aş merge şi eu. (Ezită)… dar dacă vin nu voi mai avea timp să-mi pregătesc temele
pentru mâine.
VULPOIUL
–Atunci poate e mai bine să mergi acasă. Nu vrem ca mai apoi să spui că noi suntem de vină dacă,
Doamne fereşte, mâine la şcoală vei avea necazuri.
PINOCCHIO
– Atunci rămâneţi cu bine. (Dă să plece apoi se întoarce). Dar oare nu aş putea merge sâmbătă în Ţara
Jucăriilor?
COTOIUL
– Ne pare rău Pinocchio, dar poarta Ţării Jucăriilor nu se deschide decât o singură dată pe an. Dacă pierzi
trăsura care vine astăzi nu vei mai putea merge decât la anul. Şi la anul vei fi iarăşi la şcoală… aşa că se
pare că nu vei ajunge niciodată în Ţara Jucăriilor. Mare păcat!
PINOCCHIO
– Ştiţi… Mă gândesc că poate aş putea să mint mâine şi să îi spun învăţătoarei că nu am avut timp să mă
pregătesc pentru că a trebuit să îl ajut pe tata. Sau aş putea să mă prefac că sunt bolnav şi să nu mă duc
la şcoală. Dar ce mă fac dacă îmi creşte nasul de la minciună?
VULPOIUL
– De asta te temi? Nici o problemă. In Ţara Jucăriilor este un elixir pe care dacă îl bei vei învăţa să minţi
cu atâta convingere că şi tu vei crede că ceea ce spui e adevărat.
PINOCCHIO
4
COTOIUL
VULPOIUL
– Lasă-l nu-i plânge de milă. Si-a făcut-o cu mâna lui. Mai bine spune câţi bani am luat pe el.
COTOIUL
– Cinci galbeni.
VULPOIUL
– Bun târg am făcut. Ce mai aşteptăm să mergem la han şi să mâncăm că mi-e o foame… cât despre
tărtăcuţă de lemn, o să se sature până peste cap de Ţara Jucăriilor.
COTOIUL
– Oricum era un măgar după cum se purta cu bietul Geppeto. Noi nu am făcut altceva decât să-l ajutăm
să arate aşa cum se poartă. Adică precum un măgar.
VULPOIUL
SCENA II
PINOCCHIO
OGLINDA
– Dragă Pinocchio, îmi pare rău. Nu pot minţi de dragul tău. Ai două urechi de toată frumuseţea. Dacă nu
te-aş cunoaşte aş putea jura că eşti cel mai frumos măgăruş ce l-am văzut vreodată.
PINOCCHIO
5
OGLINDA
PINOCCHIO
OGLINDA
PINOCCHIO
OGLINDA
– Mai obraznică decât tine? Te-ai gândit la bietul Geppeto? Câte lacrimi a vărsta săracul pentru tine? Cât
l-a îndurerat purtarea ta? Nici măcar nu îmi este milă de tine. Meriţi ceea ce ţi se întâmplă. Te-ai
comportat ca un măgar, ai ajuns un măgar.
PINOCCHIO
– Şti oglindă, dacă mă gândesc mai bine, cred că ai dreptate. Săracu tătuţu, tare dor îmi este de el.
OGLINDA
– Nu mai plânge. Nu rezolvi nimic. Mai bine te-ai gândi cum să rezolvi situaţia sau te pomeneşti că a
început să-ţi placă urechile de măgar.
PINOCCHIO
– Ei vezi că iarăşi începi să mă enervezi. Unde ai văzut măgar care să gândească şi să mai şi găsească
soluţii. Eventual soluţii măgăreşti.
OGLINDA
6
Ihăiţi şi copitaţi
Azi toţi suntem urecheaţi.
Ieri bâieţei şi fetiţe
Azi măgari şi măgăriţe.
OGLINDA