Luna, satelitul natural al pamantului

Satelitul natural al Pamantului, Luna, este cel mai apropriat vecin al nostru: distanta medie
pana la Pamant masoara doar 384.000 kilometri, adica adica de 400 de ori mai putin decat
distanta pana la Soare. Si datorita diametrului ei, reprezentand cam un sfert din cel al
Pamantului, Luna constituie un obiect special: in sistemul nostru solar, nu se mai cunoaste
decat un singur exemplu de satelit Charon, in jurul lui Pluto ale carui dimensiuni sa fie atat de
importante in comparatie cu cele ale planetei sale. Prin apropierea ei de Pamant si, ca atare,
prin dimensiuniile ei de pe bolta cereasca, se explica de ce Luna ocupa un loc exceptional pe
cerul nostru.

Din punct de vedere al mecanicii ceresti, Pamantul si Luna alcatuiesc un cuplu in care cele
doua componente interactioneaza puternic unul asupra celuilalt. Mareele oceanice constituie
cea mai spectaculoasa influenta a Lunii asupra Pamantului. Explorarea Lunii si analiza
esantioanelor de roci lunare aduse pe Pamant de misiunile Apollo au furnizat o sumedenie de
informatii referitoare la caracteristicile acestui astru. Lipsita de astmosfera, Luna este un astru
mort, cu suprafata ciuruita de cratere de toate marimile, sapate prin impactul meteoritilor,
care, inca de cand s-a format, n-au contentit sa se abata asupra ei. Regiunile intunecoase
vazute de pe Pamant dau Lunii o vaga asemanare cu un chip omenesc, sunt niste vaste campii
iesite la suprafata in urma impactului (foarte vechi) cu meteoriti enormi. Primii astromoni
care le-au observat cu luneta, in secolul al 17-lea, crezand ca era vorba de niste intinderi de
apa, le-au dat denumiri de mari.

Origine

La fel ca si Pamantul si celelate planete din sistemul solar, varsta Lunii este de aproximativ
4,5 miliarde de ani. Potrivit unei ipoteze in favoarea careia inclina astazi numerosi specialisti,
Pamantul, de-abia format, ar fi intrat in coliziune cu un alt corp, avand aproape dimensiunea
lui Marte. Se considera ca planeta noastra n-ar fi fost lovita frontal ci tangential, fiind, cum s-
ar spune doar „scalpata”. Ramasitele smulse din Terra s-ar fi imprasiat in forma de inel in
jurul Pamantului, inainte de a se reaglomera, dand nastere Lunii. Conform unor simulari
efectuate pe calculator, ar fi fost suficenta in acest scop o perioada de mai putin de zece ani
dupa impact. Etapa esentiala a procesului n-ar fi durat, se pare decat un an!
„Textul ştiinţific implică atât la transmitere, cât şi la receptare, o organizare şi, respectiv,
sesizarea organizării pe două straturi a planului semnificatului şi, prin aceasta a
semnificaţiilor, în funcţie de cunoaşterea empirică şi de cunoaşterea conceptuală care o
include pe cea dintâi, directă, sensibilă.” (Irimia 1986: 103)

Specificul stilului ştiinţific, în aceste condiţii, e dat de terminologia ştiinţifică. Din punct de
vedere lingvistic, cea mai simplă definire a acestuia este cuvânt sau sintagmă care aparţine
unui limbaj specializat.

Textul este non-ficţional, aparţinând stilului ştiinţific. Textul de faţă se caracterizează prin
rigurozitate, precizie, proprietatea termenilor, vocabularul folosit este unul specializat, se
valorifică sensurile denotative ale cuvintelor, se remarcă obiectivitatea, prezenţa funcţiei
referenţiale şi a celei metalingvistice. De asemenea, putem observa frecvenţa cuvintelor din
domeniul comunicării.

Lipsesc termenii populari, regionali, familiari, arhaici, argotici. Mesajul textului este unul
informativ. Autorul articolului apeleaza la termeni de specialitate care se combina cu
neologisme (satelitul natural, bolta cereasca, tangential). La nivel morfologic identificam
substantive (satelit, corp), nume proprii (Luna, Pamantul) adjective (cereasca, ciuruita) şi
verbe. Predomină timpul prezent, mai exact prezentul atemporal, ca instrument al definirii
diverselor concepte. Textul se adresează în primul rând unor receptori specializaţi,
familiarizaţi cu terminologia lingvistică, un argument în acest sens fiind prezenţa unor
cuvinte pentru înţelegerea cărora este nevoie de o iniţiere în domeniu. În text predomină
substantivele, dar putem sesiza şi utilizarea adjectivelor.