Sunteți pe pagina 1din 1

EPIDEMIOLOGIE

Hemoragia digestivă superioară ramâne una dintre cele mai mari, frecvente
si importante urgenţe ale gastroenterologiei, din punct de vedere diagnostic,
terapeutic si, nu în ultimul rând, din punct de vedere al costurilor economice.
Sângerarea digestivă superioară este de 5 ori mai frecventă comparativ cu
cea inferioară. HDS are o prevalenţă de aproximativ 170 cazuri la 100.000
locuitori. 50% din HDS la pacienţii cirotici sunt non-variceale (2), iar ulcerul
gastric (UG) si duodenal (UD) este responsabil de peste jumătate din cazurile de
HDS activă la aceşti pacienţi.
Aceste cifre si procente nu vor decât să reliefeze o dată în plus importanţa
HDS nonvariceale, cât si necesitatea unei opţiuni comune pentru toţi cei
implicaţi în diagnosticul si tratamentul acesteia.
Cu toate ca în ultimele două decenii tehnicile de diagnostic si tratament s-
au ameliorat, doi parametri majori au rămas aproape neschimbaţi:
- mortalitatea care a rămas stabilă la valori de 10-14%;
- recidiva hemoragică care a diminuat cu numai două procente (de la 22 la
20%).
Din toate HDS 50% sunt datorate ulcerului gastric şi/sau duodenal; dintre
acestea 1/3 sunt datorate utilizării antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS).
Persoanele trecute de 60 ani prezintă risc mai mare de sângerare prin
administrare de AINS.
Din totalul hemoragiilor, 4% sunt produse de varicele esofagiene, iar 1/3
din acestea sunt letale, fiind grave sau asociind şi alţi factori de risc la cirotic.