PERFORMANŢELE ACUMULATORILOR

– sfaturi utile pentru utilizarea corectă a acestora –

Un acumulator este un echipament electrochimic capabil a

furniza energie electrică ce rezultă în urma unor reacţii
chimice interne, a unui circuit electric extern. Acumulatorul
suferă de singurătate. Rareori veţi avea de a face cu un
acumulator. În general, veţi avea pachete de acumulatori
formate din mai multe celule, conectate în serie sau/şi în
paralel, în funcţie de scopul propus. Motivul singurătăţii îl
reprezintă tensiunea relativ mică ce poate fi înmagazinată în
acest dispozitiv: ceva mai mult de 1 V.
Curba pentru celulele Li-Ion arată puţin altfel. Acest
lucru se datorează faptului că celula Li-Ion are o tensiune
de 3 ori şi ceva mai mare ca celula Ni-Cd, în jur de 4,6 V.
Dar, totodată, celula nu prezintă deloc fenomenul de palier
al tensiunii. Tensiunea la borne pentru o celulă Li-Ion în
sarcină este în continuă scădere.
Ni-Cd pierde în jur de 10-15% din capacitate în primele
24 de ore după încărcare şi apoi 10-15% pe lună, în
lunile ce urmează.
Ni-Mh prezintă un fenomen de autodescărcare aproape de
două ori mai pronunţat ca la Ni-Cd.
Li-Ion pierde în jur de 5% în primele 24 de ore şi 1-2%
pe lună (fără circuitul de protecţie, doar celula
„goală“), în lunile ce urmează.
Pb pierde în jur de 5% pe lună.
Cea mai sigură metodă de încărcare la curent constant este
aceea în care curentul este de 10 ori mai mic decât
capacitatea acumulatorului. Acesta este motivul pentru care
pe majoritatea acumulatorilor veţi găsi recomandarea de a-i
încărca la un curent egal cu C/10 timp de 14 ore. Această
încărcare se numeşte „încărcare lentă“.
Mai există şi „încărcarea normală“ în care curentul
injectat variază între C/3 şi C/2. Această metodă încarcă un
acumulator în doar câteva ore.
Nu în ultimul rând, avem şi „încărcarea rapidă“. Această
metodă presupune o încărcare a acumulatorului cu un curent
mare, multiplu de C – 2C, 3C, 5C.
Preţurile şi caracteristicile acumulatorilor
Ni-Cd – Aceşti acumulatori oferă cel mai bun raport
preţ/energie. Acest lucru se datorează în primul rând
faptului că tehnologia Ni-Cd este o tehnologie rodată şi
matură unde nu mai apar prea multe schimbări. De asemenea,
acumulatorii Ni-Cd pot oferi capacităţi în continuă creştere.
Ni-MH – Deşi apropiaţi ca performanţe, acumulatorii Ni-MH
sunt ceva mai scumpi. Cu toate acestea, mai prezintă şi alte
avantaje precum: o densitate de energie mai mare comparativ
cu Ni-Cd la acelaşi volum, mai puţin dăunători mediului.
(Cadmiul este o substanţă chimică deosebit de toxică). În
timp, probabil tehnologia Ni-MH va ajunge din urmă şi chiar
va depăşi raportul preţ/energie al celulelor Ni-Cd.
Li-Ion – Cei mai scumpi acumulatori la această categorie.
Avantajul principal îl constituie o densitate de energie mult
mai mare faţă de celelalte tipuri de celule, efect de memorie
aproape inexistent şi o autodescărcare cu cea mai mică
valoare, comparativ cu celelalte tipuri.
Li-Po – Sunt denumiţi şi „litiu-polimer“. Aceşti
acumulatori de ultimă oră au un mare avantaj: nu necesită o
formă specială. Au capacităţi vizibil mai mici ca Li-Ion.
Tehnologia este încă tânără şi în dezvoltare.
Pb – Este acumulatorul pe bază de plăci de plumb. Este cel
mai vechi, inventat în 1850 de Gaston Plant. De atunci a
suferit nenumărate îmbunătăţiri, dar principiul de bază a
rămas acelaşi. La fel şi tipurile de utilizări.
Acumulatorul pe bază de plumb a rămas un prieten de
nădejde în aplicaţiile care solicită curenţi foarte mari şi
pe perioade mai mari de ordinul secundelor.
UPS au acumulatori de Pb.
Cele mai multe aparate necesită un curent mai mare decât
curentul maxim debitat de o celulă. Şi uite aşa a apărut
conceptul de „pachet de baterii“.
Cea mai des întâlnită combinaţie este aceea de „pachet
serie“. Mai multe celule de acelaşi tip şi de aceeaşi
capacitate se conectează în serie, întregul pachet având
tensiunea egală cu suma tensiunilor tuturor celulelor, iar
curentul pachetului va fi egal (grosso-modo) cu curentul
debitat de o celulă.
Celulele legate în paralel sunt mai rar utilizate şi doar
atunci când nu găsim celula potrivită. De exemplu: motoarele
diesel foarte puternice au un demaror care este alimentat de
două (sau mai multe) baterii cu Pb conectate în paralel sau
la laptop-uri.

SFATURI UTILE
Toate considerentele de mai jos sunt menţionate pentru a
putea obţine cât mai multe de la un acumulator: o durată de
viaţă cât mai mare şi curenţi de descărcare cât mai apropiaţi
de cei specificaţi în prospectul acumulatorului. Încălcarea
acestor recomandări duce la reducerea tuturor acestor
parametri.
Cei mai mari duşmani ai acumulatorilor sunt: supra-
încărcarea şi supraîncălzirea.
1. Nu se recomandă să păstraţi/stocaţi acumulatorii (tip
Ni-Cd, Ni-Mh) încărcaţi 100% şi în circuit deschis (adică în
aer liber, fără să fie conectaţi în vreun echipament).
2. Nu forţaţi o încărcare rapidă şi bruscă pe un
acumulator descărcat profund (deep discharge). Iniţiaţi mai
întâi încărcarea cu un curent mai mic, urmând ca ulterior să
creşteţi curentul până la valoarea dorită.
3. Nu scurtcircuitaţi niciodată bornele celulei, şi în
nici un caz atunci când celula este încărcată. Această
operaţie duce la apariţia unor presiuni interne deosebit de
mari, iar dacă ventilul de siguranţă nu funcţionează, veţi fi
martorii unei explozii de toată frumuseţea. Aceste celule
chiar pot exploda dacă nu se respectă un minim de reguli de
funcţionare.
4. Toţi parametrii bateriilor/acumulatorilor sunt valabili
pentru o temperatură ambiantă de 23-25°C. Aceasta este şi
temperatura optimă de utilizare. În cadrul încărcării,
încadraţi-vă în plaja 10-40°C. Depăşirea acestor limite de
temperatură şi în special evoluţia acumulatorului la
temperaturi mult mai mari duc la performanţe drastic reduse
faţă de cele specificate.
5. Nu încărcaţi niciodată un acumulator fierbinte/ cald.
Nu explodează, dar riscaţi să-l deterioraţi iremediabil.
6. Într-un pack de acumulatori, veriga cea mai slabă
dictează performantele pack-ului. Din acest motiv, evitaţi să
descărcaţi sub 0,9 V pe celulă întreg pack-ul. Altfel o
celulă riscă să-şi inverseze polaritatea, iar aceasta va
afecta performanţele întregului pack.
7. Nu supraîncărcaţi un acumulator. Supraîncărcarea duce
la creşterea temperaturii acumulatorului peste limitele
admise şi, în final, la eliberarea de gaze prin ventilul de
siguranţă al celulei (Oxigen pentru celulele Ni-Cd şi
Hidrogen pentru celulele Ni-MH). Dar, o dată cu eliberarea de
gaz, se diminuează şi capacitatea celulei. Şi această
capacitate pierdută nu mai poate fi recuperată. Plaja de
temperatura recomandată celulelor Ni-Cd şi Ni-MH este 0-50°C.
În cazul în care celulele sunt supuse unui proces de
încărcare rapidă, plaja se restrânge la 10-40°C.
8. Celulele Ni-Cd sunt cele mai tolerante în ceea ce
priveşte continuarea injectării unui curent (relativ mic, în
jur de C/10) după încărcarea bateriei. Practic, majoritatea
celulelor pot suporta acest curent un timp indefinit. Acesta
este şi unul din motivele succesului de piaţă.
9. Nu lăsaţi bateriile să lâncezească undeva într-un raft,
perioade mari de timp. Măcar de două ori pe an efectuaţi un
ciclu descărcare-încărcare cu ele folosind metoda „încărcare
lentă“. Dacă le stocaţi descărcate, aveţi grijă ca tensiunea
pe celulă să nu scadă sub 0,9 V.
10. Nu amestecaţi într-un pack celule vechi cu celule noi.
Veriga slabă va da performanţele pack-ului. De asemenea,
folosiţi celule de aceeaşi capacitate. Dacă una din celule
este de capacitate mai mică, ea va duce la scăderea
performanţelor pack-ului şi va fi prima care va fi pasibilă
de inversarea tensiunii atunci când pack-ul este descărcat
profund.
11. Nu toate celulele ce funcţionează pe acelaşi principiu
chimic sunt la fel. Nu toate se pretează aceloraşi metode de
încărcare. Citiţi întâi instrucţiunile de utilizare, nu mai
plecaţi urechea la folclor.
Nu încurcaţi setările pe încărcătorul rapid atunci când
încărcaţi atât Ni-Cd, cât şi Ni-MH. Ele necesită regimuri şi
sensibilităţi diferite de terminare a încărcării.
Nerespectarea acestei reguli poate duce uşor la distrugerea
celulei. [de exemplu: sunt setat pe Ni-Cd, dar încarc Ni-MH.
Celula se încarcă, până la urmă am noroc şi încărcătorul
reuşeşte să detecteze încheierea încărcării şi lasă celula pe
trikle-charge (încărcare de susţinere) la C/10, în timp ce la
Ni-MH se recomandă C/30-C/20, dar şi acestea pe durate
predeterminate, nu ca la Ni-Cd].
12. În general, recomandarea este de a nu descărca o
celulă sub 0,9 V (Panasonic recomandă chiar 1 V).

Stud.sg. Cristina SBIERA