Universitatea de Arhitectură şi

Urbanism ``Ion Mincu`` Bucureşti

Facultatea de Arhitectură
‘’Arhitectura Spaţiului Neconstruit ‘’

Bulevardul Aviatorilor

Oraşul în definiţia lui pură înseamnă un cumul de locuinţe, respectiv spaţii de locuit, parcele,
întretăiate de străzi, străduţe şi bulevarde, elemente indispensabile ale deplasării din ziua de azi.
Strada aparţine spaţiului public. Putem spune despre un spaţiu că devine ‘’spaţiu public’’ atunci când
cel puţin doi indivizi interacţionează în acel loc ; este un loc propice dezvoltării conexiunilor între
oameni, un loc ce îndeplineşte cerinţele comune şi generale ale mai multor persoane. De regulă
spaţiile publice au fost din cele mai vechi timpuri locuri ‘’de adunare’’, locuri în care oamenii se
întâlneau pentru a desfăşura diferite activităţi şi totodată pentru a socializa.

Trafic - identificarea personajelor :

Bulevardul aparţine cu desăvârşire contextului urban. Într-un oraş ce pare a se sufoca pe zi ce
trece, aşa cum lasă impresia Bucureştiul, nici bulevardele sale nu par a face excepţie de la acest
lucru. Bulevardul Aviatorilor pare la prima vedere un spaţiu de promenadă, un fel de ‘’alee de week-
end’’ unde trecătorul ar putea să îşi mai bucure ochiul cu ceea ce îl înconjoară în marea capitală
atunci când în sfârşit are timp să-şi ridice privirea şi să nu mai ţintească în gol la problemele zilnice
care îl pun pe fugă. Aşa s-ar putea spune despre Bulevardul Aviatorilor la un început de drum într-un
week-end plecând de la ‘’poalelea’’ Parcului Herastru înspre Piaţa Victoriei, via Piaţa Charles de
Gaulle - Piaţa Aviatorilor.
Este însă de ajuns să parcurgi câţiva paşi pe traseul bulevardului ca să te convingi că nu este
deloc locul cel mai potrivit pentru o promenadă. Trăim într-o eră tehnologică şi drept urmare şi aici
este vorba de maşini şi de oameni … traficul intens de pe Bulevardul Aviatorilor este un factor
cheie. Bulevardul pavat cu piatră cubică ce îi conferă un aspect oarecum mai blajin, nu ne încântă
urechile deloc. Deşi înconjurat şi presărat peste tot cu verdeaţă, lucru mai puţin întâlnit pe
bulevardele principale ale capitalei, bulevardul suferă un vacarm continuu, poluarea fonică atinge un
nivel destul de ridicat.
Nu mulţi oameni aleg să se plimbe pe acest bulevard. Sunt doar câţiva, cei ce locuiesc în zonă şi
din grabă nu mai ajung cu câinele în parc (primăria a avut grijă să amenajeze din loc în loc un fel de
‘’dozatoarea’’ de pungi special pentru igiena oraşului în ceea ce îi priveşte pe posesorii de câini), şi
mai sunt ‘’tranzitoriia’’ cei ce se deplasează între două obiective, de regulă parcuri, care nu au avut
de ales altă cale mai propice. Raslet, pierdut printre cei câţiva biciclişti ce se grăbesc spre Parcul
Herastrsu, mai apare în zare şi câte un ‘’sportiva’’ încercând să-şi termine traseul, bineînţeles nu fără
accesoriul audio şi căştile din dotare, accesoriu foarte de preţ atunci când îţi alegi că traseu de
relaxare Bulevardul Aviatorilor.
În mare bulevardul este compus din trei părţi, intersecţia cu Bulevardul Beiing - Piaţa Charles de
Gaulle, partea, Piaţa Charles de Gaulle - Piaţa Aviatorilor şi Piaţa Aviatorilor - Piaţa Victoriei.
Atmosfera primelor două bucăţi ale bulevardului este aproximativ asemănătoare, cu mici variaţii :
traseu de promenadă auster şi puţin cam pustiu în ciuda imaginii ce nu este una neplăcută. Ultima
bucată ce face legătura cu Piaţa Victoriei pare a fi mai populată de oameni, acolo se organizează şi
anumite evenimente, cel mai des ‘’târguri de vechituria’’ şi se pare că densitatea curioşilor sporeşte
pe această porţiune. Am putea spune că acest lucru se datorează şi factorilor culturali, pe porţiunea
din apropierea Pieţei Victoriei avându-şi sediul mai multe instituţii publice din domeniul culturii.

Elemente şi bucăţi de identitate :

Traseul are 3 puncte importante de confluenţe : cele 2 pieţe pe care le străbate şi Piaţa Victoriei,
punct în care se finalizează. Fiecare parte a traseului îşi are identitatea ei. Capătul bulevardului
dinspre Parcul Herăstrău este destul de greu de stabilit, chiar şi plăcuţele de semnalizare fiind extrem
de ambigue. Cert este că porneşte cu 6 benzi şi două străduţe cu sens unic, separate printr-un trotuar
generos străjuit din ambele părţi de spaţii verzi cu plantaţii de copaci. Bulevardul Beijing, cel cu
ambasada Chinei, este şi el unul relativ ‘’nepopulata’’ din punct de vedere pietonal în zona în care se
intersectează cu cel al Aviatorilor. Împreună cu vecinul diametral opus, şi anume Parcul Herăstrău,
formează o zonă mai intimă a traseului bulevardului, cu mai multă verdeaţă şi posibilitatea de
refugiu în parc din loc în loc.
Piaţa Charles de Gaulle reprezintă, am putea spune, punctul culminant al bulevardului. Lăsând
impresia de haos total de la nivel pietonal, spaţiul este fragmentat de mari artere de circulaţie. Sensul
giratoriu al pieţei găzduieşte Crucea Mileniului, monument construit de Paul Neagu în anii ‘90.
Spaţiul nu are o însemnătate anume, există mai multe ‘’focare’’ ce atrag atenţia asupra aspectului
urban. Singură, intrarea în parc, cu monumentul ‘’Chrles de Gaullea’’ ce o prezintă, este bine
definită şi transmite clar ceea ce se află în spatele ei, un spaţiu de relaxare şi de agrement. Clădirile
mai vechi se pierd umile în spatele monştrilor de sticlă, semne urbane ale dezvoltării tehnologice.
 La intersecţia cu străzile ‘’CPT. Av. Gheorghe Demetriadea’’ şi ‘’Arh. Ion Mincu’’ se găseşte
Piaţa Aviatorilor, evident marcată prin Monumentul Eroilor Aerului. Fără îndoială un semnal urban
şi istoric, statuia încearcă să imprime locului o parte din solemnitatea şi respectul datorat. Deşi o
piaţetă destul de restrânsă ca dimensiuni în comparaţie cu alte pieţe la fel de cunoscute ale oraşului,
putem spune că este un loc ‘’curat’’, cu o oarecare omogenitate, ce nu este ruptă decât de
nepotrivirea câtorva faţade.
Deşi nu face parte din traseul propriu-zis, Piaţa Victoriei nu poate fi exclusă din analiză
Bulevardului Avatorilor. Numărul crescut de centre culturale printre care Institutul de Istorie
‘’Nicolae Iorga’’şi Muzeul Naţional de Geologie, imprimă un caracter mai distins porţinuii de
bulevard aflată la intrarea în Piaţa Victoriei.
În ansamblu, bulevardul are un caracter simbolic, ca spaţiu public ce delimitează zonele de
agrement de cele de servicii şi locuire, găzduind diverse fenomene şi activităţi între care nu se pot
stabili relaţii exacte.

Peisaj şi percepţii :
Un loc al tuturor, mai exact un mic imperiu al circulaţiei rutiere, bulevardul are totuşi ceva
perspective de oferit pietonului. Zona ce parcurge latura Parcului Herăstrău este cea mai bogată în
vegetaţie. Aliniamentele de copaci de talie mare, reuşesc să adăpostească trecătorul şi cum circulaţia
secundară de pe străzile cu sens unic ale bulevardului este una restrânsă, se crează un cadru mai
intim. Şirul de locuinţe de pe partea opusă a parcului începe promiţător cu o serie de case de factură
modernă, însă finalitatea din Piaţa Charles de Gaulle nu este una la fel de îmbucurătoare. Pe parcurs,
ritmul monoton de P+2, case izolate, este rupt de cele câteva ‘’baricadea’’ ce ţin loc gardurilor,
devenite peste noapte pânze pentru artiştii ce îndrăgesc mai puţin creioanele.
Până în zona Pieţei Charles de Gaulle este greu să vorbim despre un orizont, aliniamentele de
arbori ca limite între carosabile şi pietonal, lasă cu greu să se întrezărească cerul. În Piaţa Charles de
Gaulle lucrurile se complică, nu mai există nici un ritm, nu există nici un fel de omogenitate.
Clădirea-turn, sediu al firmelor Vodafone, HVB şi Raiffeisen, proiectată de biroul D-nului Vladimir
Arsene, înţeapă sfidător orizontul. Alături alte clădiri moderne încearcă să-i ţină pasul. Pe partea
opusă câteva sedii de bănci, ceva mai ‘’cuminti’’ se pierd printre pâlcurile de copaci. Faţadele,
detaliile, regimurile de înălţime, stilurile, toate sunt diverse. Scuarul imens din centru doreşte să facă
trecerea între programele urbane, între zona de servicii şi locuinţe private, şi cea de parc urban.
Circulaţia este asurzitoare. Scuarurile menite să unifice într-un fel sau altul aspectul pieţei nu se
ridică nici pe departe la aşteptărilor. Vegetaţia extrem de diversificată nu face altceva decât să
sporească senzaţia de amalgam creată atât de siluetele urbane diverse, fără nici un ritm anume al
clădirilor ce înconjoară piaţa, cât şi de circulaţia intensă şi de multe ori ‘’blocată’’din intersecţie.
Urmează o zonă mai ‘’pestrită’’ a bulevardului din punct de vedere al aspectului. Între Piaţa
Charles de Gaulles şi Piaţa Aviatorilor, clădirile de o parte şi de alta par a se fi desprinse din
îmbulzeala de stiluri din piaţa ce tocmai am străbătut-o. Coloristica bogată în sortimente, texturi ce
inundă din toate părţile, funcţiuni complet diferite una lângă alta, totul arată ca o ‘’peticeală’’ pe un
fond de case destul de vechi, pornind de la neoromânesc şi până la modernism. Spaţiul public este
distrus prin specula imobiliară şi prin proiectarea defavorizantă pentru omul de rând al unor sedii de
bănci şi alte insitutii. Ochiul e reţinut în special de accentul dat de showroom-ul celor de la Kia
Motors. Nu numai că faţada iese din anonimat într-un mod nu tocmai plăcut, dar având în vedere că
odinioară acolo au funcţionat garajele-service private postbelice într-o clădire de factură interbelică
(cel puţin aşa susţine domnul al cărui blog îl gaisiti la adresa de internet:
http://typ3forever.blogspot.com/2009/03/un-alt-garaj-pe-bulevardul-aviatorilor.html), este păcat că
la noi se pot întâmpla asemenea ‘’greşeli’’.
Piaţa Aviatorilor, deşi restrânsă ca dimensiuni, cu monumentul impozant în centru, respiră cu
desăvârşire un aer mai curat. Atacată decât de o clădire de birouri mai îndepărtată, ce nu respectă
ritmul înălţimilor de nivel, statuia Aviatorilor tronează sigură şi impunătoare în intersecţie. Spaţiu
degajat, fără clădiri de colţ care să marcheze în contrabalans, piaţa îmbină atmosfera relaxantă a
Parcului Kiseleff cu aerul de conac vechi al caselor neoromanesti.
Se aştern mai departe pe de-o parte silueta verde a parcului, şi pe de alta diverse insitutii publice
Impresii după plimbare :
Cea mai puternică percepţie ce dăinuie după părăsirea spatiulu este înţelegerea lui ca loc de
promenadă. Amenajarea vegetală şi cea a pietonalului, pistele special trasate pentru biciclişti,
mobilierul urban nou, şi pe alocuri ‘’ne-mâzgălit’’ de artiştii străzii, parcurile străbătute, oaze urbane
ale refugiului din calea poluării şi a zgomotului, fac din Bulevardul Aviatorilor un traseu sigur, cu
multe elemente surpriză doar din punct de vedere al peisajului.
Zona de locuinţe alturata bulevardului, este una mai luxoasă, degajă un aer al oamenilor cu
posibilităţi materiale ridicate. Într-o oarecare măsură aduce aminte de faptul că nu toţi suntem egali ;
însă în spaţiile publice ar trebui să fim egali şi liberi să ne întâlnim şi să ne dezbatem conflictele şi
problemele.
În parcuri tinerii se întâlnesc şi interacţionează în cadrul diferitelor tipuri de activităţi.
Bulevardul rămâne spaţiul parcurs până la parc, sau între două parcuri, un spaţiu de tranziţie, ale
cărui ‘’feţe’’ ar trebui să fie cât de cât îngrijite şi de municipalitate dar şi de cei care îi calcă
‘’meleagurile’’ atât din nevoie cât şi din plăcere.

Fig.1 – vedere a bulevardului dinspre Lacul Herăstrău ; Fig.2 – ‘’Târg de vechituri’’

Fig.3, 4, 5 – pietonal, loc de promenadă
Fig.6, 7 – Ambiguitate în marcarea bulevardelor ; din deplasarea personală am observat că după
ce bulevardul coteşte către traversarea lacului există o plăcuţă pe care este trecut
numele Bulevardului Beijing, deşi pe toate hărţile consultate pe internet, acesta se
pare că este în continuare Bulevardul Aviatorilor
http://www.bucuresti.com.ro/, http://www.strazibucuresti.ro/harta-bucuresti-bulevardul-
aviatorilor.html, http://bucuresti.24fun.ro/locatii/bulevardul_aviatorilor-6124.html

Fig.8 – Silueta clădirii-turn din Piaţa Charles de Gaulle încearcă să definească limita orizontului
printre vegetaţie bogată din apropierea pieţei
Fig.9 – Mobilier urban ; ‘’dozator’’ de pungi in vederea igienizării spaţiului public pentru
posesorii de câini
Fig.10 – plan Bulevardul Aviatorilor
Fig.11, 12 – vederi Piaţa Charles de Gaulle
Fig.13, 14 – vegetaţie haotică in Piaţa Charles de Gaulle
Fig.15, 16, 17, 18 – Faţade‘’moderne’’ şi vechi în zona Piaţa Charles de Gaulle–Piaţa Aviatorilor
Fig.20 – Monumentul Eroilor Aviaţiei în Piaţa Aviatorilor, în planul secund clădire modernă de
tip cortină
Fig.21 – tineri pe pista de biciclişti
Fig.22 – mobilier urban
Fig.23, 24, 25 – instituţii publice în apropierea Pieţei Victoriei : Institutul de Istorie ‘’Nicolae
Iorga’’, Staţia de Inspecţie Tehnică Periodică Service Aviatorilor (fara poza : Muzeul
Naţional de Geologie)
 Foto : Mădălina Pop

Bibliografie :
referinţe - http://ro.wikipedia.org/wiki/Aviatorilor
http://bucuresti.24fun.ro/locatii/bulevardul_aviatorilor-6124.html
http://www.businessmagazin.ro/printare/cover-story/portofolii-de-arhitecti-1052239
http://soferul.wordpress.com/2008/01/16/locuri-statuia-aviatorilor
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1153912-monumentul-charles-gaulle-inaugurat-piata-
acelasi-nume.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C5%A3a_Charles_de_Gaulle

Pop Mădălina
GR. 45 B