Enigme si controverse : Bãtrânete fãrã tinerete

Implementarea în fortã a comunismului a urmãrit distrugerea obiceiurilor,

deposedarea de pãmânturi, arestãri în serie, confiscãri de case,
exterminãri la scarã largã, anularea celor mai frumosi ani ai tineretii.
Sufletele opozantilor au fost zdrobite, destinele amputate. S-au fãcut
reeducãri fortate. Întreaga tarã era o temnitã. Nimeni nu avea voie sã fie
de altã pãrere, altfel urma sã fie arestat. Unul dintre acesti opozanti a fost
profesorul Mihai Stere Derdena.

În ziua de 7 martie 1934, s-a nãscut în localitatea Stâna-Cadânei, din

judetul
Caliacra, tânãrul vlãstar al familiei Derdena. Pãrintii sãi erau tãrani
aromâni, de o moralitate exemplarã, cãutând sã le imprime copiilor o
educatie sãnãtoasã. În septembrie 1940, ca urmare a cedãrii
Cadrilaterului, care avea în componentã cele douã judete, Durostor si
Caliacra, întreaga familie a ajuns în satul Caugagia, din vecinãtatea Deltei
Dunãrii. Dupã absolvirea Liceului Spiru Haret, din Tulcea, a încercat sã
urmeze cursurile Facultãtii de Drept din Bucuresti. În vara anului 1952 a
fost respins la depunerea dosarului, deoarece pãrintii refuzau sã se
înscrie în colectivismul socialist, care se impunea cu forta în mediul rural.
În aceste conditii, adolescentul marcat de suita recuzãrilor nejustificate, a
trebuit sã-si câstige existenta, lucrând pe diferite santiere, perioadã în
care a fost tinta unei tentative de omor, din cauza vederilor sale
nationaliste, care se opuneau ideologiei comuniste falimentare. Dupã ce,
tatãl sãu s-a înscris în Gospodãria Agricolã Colectivã, o formã de
organizare similarã colhozurilor sovietice, generatoare de foamete
cumplitã, abia atunci i s-a permis tânãrului Derdena sã se înscrie la
Facultatea de Ziaristicã din Bucuresti. La 8 noiembrie 1956, chiar de ziua
numelui sãu, fiind bolnav de tuberculozã pulmonarã, a fost scos de sub
perfuzie. Securitatea a promis cã numai pentru câteva minute îi întrerupe
tratamentul, în scopul de a-i pune câteva întrebãri despre activitatea sa
subversivã. Cele cinci minute de interogãri au devenit cinci ani de temnitã,
executati în închisorile si lagãrele de exterminare de la Jilava, Gherla si
Periprava. Deoarece s-a considerat cã acel chin nu a fost suficient, i s-a
aplicat un supliment de doi ani si sase luni, ca domiciliu obligatoriu în
peisajul arid al Bãrãganului. Motivul pentru care a ajuns în satul Rubla s-a
datorat faptului cã a încercat, în închisoare, împreunã cu alti studenti sã
înfiinteze organizatia anticomunistã România Tânãrã.
În vara anului 1961, fiind într-o formã de moarte aparentã, datoritã unei
epidemii de febrã tifoidã, care izbucnise la Periprava, a fost pe punctul de
a fi aruncat în groapa comunã. Sansa l-a salvat, deoarece, înainte de
înhumare, s-a constatat cã i-a revenit pulsul si respiratia. Mortul înviase,
spre disperarea groparilor. Eliberat la 23 aprilie 1964, cu ocazia amnistiei
generale, îsi continuã facultatea cu profil filologic la fãrã frecventã, în final
obtinând licentele în limba si literatura românã, în vara anului 1969 si de
limbã francezã, în 1980. Cu toate cã avea în buzunar aceste diplome de
prestigiu, nu a fost primit la catedrã, deoarece avea în cazier acel stigmat
de dusman al poporului, formulare specificã vremii. A trebuit sã lucreze ca
salahor, ca travailleur necalificat. Un paradox greu de explicat, de factorii
decizionali ai timpului.
Solicitãrile sale de a pleca din tara sârmelor ghimpate, pentru a-si îngriji
sãnãtatea, au fost respinse de fiecare datã. Abia în mai 1980 i se aprobã
pãrãsirea definitivã a perimetrului natal, în care a fost umilit peste limita
incredibilului. Era o mare ocazie care trebuia speculatã. În iulie 1975, la
Helsinki, Nicolae Ceausescu semnase actul final al Conferintei pentru
Securitate si Cooperare în Europa. Cu acea ocazie promitea marea si
sarea tuturor marilor democratii, inclusiv emigratia celor amatori. În mai
1980, Mihai Stere Derdena obtine plecarea din spatiul carpatin, împreunã
cu familia. La sfârsitul lunii martie 1981 s-a stabilit în localitatea
Bringeport, din SUA. Dupã sapte luni de exil ostil si-a dat seama cu un
gust amar cã tara de adoptie este ospitalierã numai pentru comunisti.
Nationalistii nu aveau ce cãuta acolo. Scârbit de felul cum a fost primit în
Tara Fãgãduintei, în luna octombrie a revenit acolo de unde plecase.
Evident, Securitatea suspicioasã si vigilentã a început sã-l fileze si mai
abitir, pe cel bãnuit cã este spion al imperialismului american, sistem afalt
în stare de putrefactie, la marginea prãpastiei. În dulcea Românie i s-au
oferit numai munci umilitoare, pânã în decembrie 1989, când, sperantele
renãsteau, unele ducând la deceptii în lant. Prin votul iresponsabil al
electoratului ignorant si vulnerabil, tara a pornit pe un drum total gresit. Nu
era pentru prima datã.
Abia în anul 1990, la vârsta de 56 de ani, Mihai Derdena a fost acceptat în
învãtãmânt, timp de opt ani, pânã la pensionare. De multe ori, proverbul,
mai bine mai târziu decât niciodatã, nu ajutã la nimic, dacã totul a fost
pierdut. Începând din 1992, a devenit colaborator la peste 15 publicatii din
România si din alte tãri. Memoriile sale au avut succes în paginile
revistelor Cuvântul românesc din Hamilton, Canada, Buciumul,
Desteptarea, lista fiind lungã. Zestrea sa editorialã cuprinde 10 volume,
lucrãri stiintifice de o înaltã tinutã, apreciate de critica de specialitate.
Mãrturiserea unui neînvins are o introducere semnatã de o mare
personalitate, Eugen Simion. Parcurgerea paginilor volumului Suflete de
crin si caractere pilduitoare, îl determinã pe cititor sã devinã mai curat, mai
luminat, mai tolerant. Referintele criticii au fost semnate de condeieri cu
greutate, precum Alexandru Firescu, Luiza Rodescu, Cristian Levant, în
total, mai mult de 16 eruditi.
Parcurgând documentele pe care le-a obtinut de la CNSAS, este
interesantã concluzia unor colonei de Securitate, care dãdeau verdicte
dure, cu cea mai mare usurintã. Tineretea unor opozanti era amputatã
printr-o simplã semnãturã, care se fãcea cu stiloul încãrcat cu cerneala
veninului. Din formularea unor acuzatii se constatã cã, Mihai Stere
Derdena, fiind student, a propus constituirea unei organizatii
anticomuniste, a intrat în anturajul unor elemente dusmãnoase. La
încercarea de a fi racolat ca agent, de cãtre organele de Securitate, a
refuzat propunerea acestora, dupã care, s-a situat pe o pozitie
antagonicã. Pentru respigerea ofertei, i s-a prelungit cu 24 de luni
termenul de domiciliu obligatoriu în Bãrãgan, timp în care urma sã fie
supravegheat în continuare de informatorii colonelului Mihai Nedelcu.
Exemplele sunt multe, spatiul editorial este redus. În prezent s-a retras în
patriarhala asezare, Câmpina.
Paradoxurile letale s-au petrecut în spatiul carpatin, în care, cãlãii purtau
în mânã toporul plin cu sângele opozantilor, strigând cu multã isterie cã,
omul este cel mai pretios capital. România era condusã de dictatura
proletarã la volanul ipocriziei avutului obstesc, folosind speraclul, ce-i al
tãu e si al meu, ce-i al meu e tot al meu.
Tortionarii care i-au schilodit pe nefericiti si au scurtat multe vieti, primesc,
în continuare, pensii fabuloase, au averile intacte, mor în liniste acasã.
Familiile martirilor aruncati în gropi comune au rãmas pe drumuri, averile
le-au fost confiscate, copii nu au avut acces la scoli înalte.

Montreal/ iulie 2012