1.

ISTORIC
Acidul lactic a fost descoperit în anul 1780 de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele
într-o mostră de lapte acru, el reuşind o primă dar destul de impură izolare a acestuia.
Producerea acestuia la nivel comercial a început abia în anul 1881, în Littleton
(Massachusetts, SUA).
Berzelius a preluat de la Scheele reţeta de extracţie a acidului lactic din lapte acru. În
1808 el a descoperit prezenţa acidului lactic în carne şi în alte produse animale. Berzelius a
preparat numeroase săruri de acid lactic cărora le-a descris proprietăţile.
Pasteur, Lister si Delbrueck l-au identificat ca metabolit microbian.
În 1781-1855 un chimist francez pe nume Henri Braconnot, profesor si director al
Grădinii botanice din Nancy, a găsit acidul lactic în extrasul sucurilor de plante.
Prima metodă de bază pentru o determinare cantitativă a compoziţiei elementare a
acidului lactic a fost descoperită în 1810 de Gay Lussac si Thenard.
În 1845, Pelouze a descoperit că după distilarea acidului lactic rezidurile rezultate,
după ce se răcesc devin solide. El neştiind acest lucru a crezut că a descoperit forma
deshidratată a acidului lactic. Este prima dată când se menţionează acidul polilactic (PLA).
În anul 1893 Lafon Lafourcade a demonstrat că acidul lactic se poate folosi şi în
industria vinului. Bacteriile acidului lactic (LAB) sunt prezente pe suprafaţa strugurilor şi sunt
capabile să se dezvolte în must, într-un mediu anaerob.
În anul 1890, acidul lactic s-a introdus ca produs farmaceutic de către E. Merck în
Darmstadt. În acelaşi an E. Merck a demonstat că acidul lactic poate fi obţinut şi din dextroză,
însă pe vremea aceea dextroza era sub o forma brută, adică cu un conţinut de glucoză cuprins
între 72-75 %.
În 1901 se arată că acidul lactic poate fi folosit şi la prepararea filmelor de celuloză.
Acest lucru s-a făcut prin înmuierea instantanee a celulozei amorfe, în 5 până la 15 % soluţie
de acid lactic, sau prin adăugarea de acid lactic pur, în soluţia celulozei nitrate sau celuloză
acetată. Filmele formate din aceste materiale menţin celuloza solidă si in condiţii de pliere
bune, datorită infiltraţiei de acid lactic în compoziţia acesteia. Această funcţie a acidului lactic
are rol de plasticizare.
Influenţa bacteriei acidului lactic în producţia de panificaţie a fost independent
dezvoltată de Dutch.
În 1906 Institutul de Fermentaţie din Berlin a decis să facă culturi pure de acid lactic,
fiind valabile pentru comercializare către industria berii. Japonia este prima care încearcă să
folosească acidul lactic în producţia de bere, în anul 1910.
În 1909 s-a descris procesul corect de fabricare al acidului lactic, demonstrat de
McLaughlan.
Germania începe să producă acid lactic începând cu Primul Razboi Mondial. În 1915
este permis ca acidul lactic să fie folosit in alimentaţie şi un start modest a fost facut în
substituirea acidului tartric şi cel citric cu acidul lactic, care putea fi în sfârşit consumat.
Franţa a fost probabil prima ţară care a încercat introducerea sărurilor de acid lactic în
alimentaţie , iar mai târziu pentru întrebuinţări medicale.
În 1931 chimistul Joseph Adam Jenemann, a propus un alt proces de obţinere al
acidului lactic. Tehnic vorbind această metodă de extracţie arată că acidul lactic are o
solubilitate scăzută în eter. Acesta din urmă este folosit pentru a extrage acidul lactic din fază
lichidă, într-un număr repetat de extracţii.
În Germania, materia primă folosită pentru obţinerea acidului lactic era amidonul din
cartofi, pentru că în acea perioadă cartofii erau mai ieftini decât zahărul şi mult mai uşor de
lucrat cu acesta, în timpul procesului de fermantaţie.

1
 În 1990 întreaga producţie de acid lactic a crescut la aproximativ 40.000 tone pe an in
primele două fabrici „CCA Biochem” în Olanda cu filiale în Brazilia şi Spania şi „Sterling
Chemicals” in Texas, USA. „Musashino” în Japonia este o fabrică mult mai mică.
CCA utilizează pentru producerea acidului lactic tehnologia fermentaţei iar ca materie
primă carbohidraţii. „Sterling Chemicals” realizează acid lactic prin sinteză chimică folosind
lactonitrilul, ce este un subprodus al tehnologiei acrilonitrilului. Sterling a părăsit afacerea la
începutul anilor 1990. În estul îndepărtat „Musashino” foloseşte sinteza chimică, dar recent a
pornit o tehnologie de fermentaţie a carbohidraţilor in colaborare cu China.
La începutul anilor 1990 o nouă fabrică „Archer Daniels Midland”(ADM) a apărut pe
piaţă. Utilizând tehnica fermentaţiei ADM concentrează realizarea acidului lactic şi a
derivatelor sale convenţionale pentru diferite utilizări.
În 1997 Cargill îşi uneşte forţele cu Dow Chemical şi produc acidul polilactic Cargill-
Dow (PLA), polimer obţinut prin tehnica fermentării carbohidraţilor. La începutul lui 2005
Cargill a părăsit afacerea, stabilind propria sa filială „NatureWorks LLC”. Principalele fabrici
„NatureWorks LLC” ce produc acid lactic pentru obţinerea biopolimerilor sunt: „Purac” în
Olanda, „Galactic” în Belgia si „Cargill” în USA.
În momentul de faţă, „NatureWorks LLC” este lider de piaţă atât în producerea cât şi
în comercializarea polimerilor lactici. Dezvoltarea şi implementarea introducerii tehnicii cu
lactide a contribuit la succesul acestora. Mai mult de 100 de patente din acest domeniu din
USA au fost atribuite acestei companii.
În ultimii 10 ani, compania s-a extins dezvoltând producţia de acid lactic pentru
obţinerea de polimeri pe bază de răşini pentru ambalaje şi de polimeri folosiţi în special
pentru fibre şi textile.
Administraţia pentru Alimentaţie şi Medicamente (FDA) din USA şi autorităţile de
reglementare europene în domeniu au aprobat utilizarea acidului polilactic în industria
alimentară.
„NatureWorks LLC” a constituit recent un acid lactic majoritar din plante în Blair, NE
USA, obţinând o cifră de afaceri de 300 milioane lire sterline pe an pentru acidul lactic, iar în
2002 a început şi producţia de acid polilactic. Pentru comercializare ei au parteneri cu
potenţial de utilizatori finali şi echipamente de procesare a polimerilor.
Acidul lactic poate fi folosit pentru produse ce au un potenţial mărit de aplicabilitate în
industrie. Cele mai utilizate produse sunt polimerii pentru plastice si fibre, solvenţii, agenţii
de curăţare şi în cantităţi mai mari pentru obţinerea de substanţe oxidante. „NatureWorks
LLC”, liderul în obţinerea de acid lactic bazat pe producerea de polimeri şi produse
industriale a declarat că în anul 2010 estimează că se vor produce 500.000 tone pe an de acid
polilactic în întreaga lume. În prezent, cererea de acid lactic este estimată la 130.000-150.000
tone pe an. Preţul acidului lactic alimentar de bună calitate este între 1,38 US$ /kg (puritate
50%) şi 1,54US$/kg (puritate 88%). Acidul lactic tehnic, de puritate 88% are preţ mai ridicat
1,59 US$/kg. Consumul de acid lactic în aplicaţiile chimice, ce include polimerul acidului
polilactic si noii solvenţi cum ar fi etil lactaţii se presupune că va realiza o creştere de 19% pe
an.

2
 2. GENERALITĂȚI
Acidul lactic este un acid organic slab, care joacă un anumit rol în anumite procese
biochimice şi se găseşte în mod natural în anumite produse alimentare. Acidul lactic are un rol
decisiv în anumite procese de fermentaţie, cum ar fi pregătirea silozului pentru animale, sau
(în industria laptelui) la fabricarea produselor din lapte: iaurt, chefir, urdă, brânză. În
metabolismul animal, ia naştere în orice masă musculară supusă efortului, fiind una din
cauzele principale ale febrei musculare.
Acidul lactic (denumire standard IUPAC: acid 2-hidroxipropanoic), este cunoscut
popular şi ca „acid laptic”.
Acesta este un acid carboxilic cu formula chimică brută C3H6O3 şi formulă structurală
CH3-CH-(OH)-COOH. Are grup auxiliar hidroxil ataşat grupării carboxilice, ceea ce îl
încadrează în categoria acizilor alfa-hidroxilici (uneori cunoscuţi ca AAH). În soluţie, ca orice
acid acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactic, CH3CH(OH)COO−.

acid lactic
Avănd în molecula sa un carbon asimetric, acidul lactic poate exista sub forma a doi
izomeri optici si o forma racemică:

Acidul D(-) lactic se obține prin fermentația glucidelor cu un ferment special.

Acidul L(+) lactic se gasește în extractul de carne, fiind prezent în lichidul celular din
mușchi. Este izomerul cel mai important biologic. Se formează în fibrele musculare supuse
efortului în lipsa oxigenului. Industria farmaceutică, cosmetică, alimentară si medicina preferă
forma L(+) a acidului lactic deoarece forma D(-) nu este metabolizată de corpul uman.

3
 3. PROPRIETĂȚI FIZICE
Acidul lactic este un lichid siropos, limpede, incolor, higroscopic, solubil în apă,
alcool si glicerină in orice proportie.

Acidul lactic are următoarele proprietăţi :

 culoare: galben până la incolor;

 miros: forma pură este inodoră; alte forme au un miros slab, neplacut;
 gust: acrid
 densitate: 1,249 la 15 0C,
 indice de refracţie: 1,4392 la 20 0C
 punct de topire: 16,8–18 0C;
 punct de fierbere: 1220C la 15 mm Hg,
 constantă de disociere: 1,37 x 10-4;
 căldură de combustie: 1361 KJ/mol;
 căldură specifică la 20 0C: 190 J/mol x K;
 presiunea de vapori: 0,0813 mm Hg la 25 0C;
 pH-ul unei soluții apoase de 10%: 1,75;
 solubilitatea în apă: complet solubil în apă; miscibil cu apa;
 solubilitatea în solventi organici: complet solubil in etanol, eter dietilic și alti
solventi organici care sunt miscibili cu apa; este insolubil în benzen, cloroform,
eter de petrol, disulfură de carbon.
 corozivitatea: caustic în soluții concentrate.

Acidul lactic destinat industriei alimentare are 50-80 % substanţă pură şi trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii.

Condiții de calitate pentru industria alimentară:

Conţinut în acizi graşi Nedecelabil

Calciu 0,05%
Sulfaţi (exprimaţi CaSO42-) < 0.05%
Cloruri (exprimate în Cl-) < 0,02%
Cenuşă sulfatată 0,2%
Fier < 20 mg/kg
Bariu Nedecelabil
Acid oxalic < 0,15%
Ferocianuri Nedecelabile
Substanţe reducătoare Lipsă prin reacţia Fehling

4
 4. PROPRIETĂȚI CHIMICE
Acidul lactic este un acid slab, ceea ce înseamnă că disociază doar parțial .
În soluție, ca orice acid monobazic, pierde un proton producând ionul lactat de
H+.

Aceasta este o reacție reversibilă și de echilibru:

Reacționeaza foarte usor cu metalele active, formând lactați:

Prin încălzirea acidului lactic în soluție de 18% concentrație, polimerizează:

Prin încălzire la 130˚C se transformă în anhidridă și apoi prin condensare

intramoleculară intr-o dilactonă ciclică:

5
 5. UTILIZĂRI
Acidul lactic este un aditiv cu acţiune de conservare secundară. În această categorie sunt
încadraţi compuşii care au, pe lângă acţiunea conservantă, şi alte utilizări. Acidul lactic se
comportă în principal ca acidulant, dar are şi acţiune de micşorare a activităţii apei.
Administraţia pentru Alimentaţie si Medicamente (FDA) din USA recunoaşte acidul
lactic ca un aditiv sigur, nedăunator. 85% din cererea de acid lactic este in industria
alimentară, restul de 15% in celelalte industrii.
Este folosit ca acidulant, condiment, inhibitor al bacteriilor, agent tamponat intr-o
varietate mare in procesarea alimentelor.
Acidul lactic este un compus chimic cu un potenţial ridicat, utilizat în:
 industria alimentară ca aditiv (conservant, agent de acidifiere, aromatizant);
 industria textilă (ca mordant la colorarea produselor textile);
 industria pielăriei;
 industria farmaceutică;
 medicină;
 sinteza esterilor lactici, acetaldehidei si alte substante chimice.
În prezent, cererea de acid lacic a cunoscut o creştere considerabilă datorită utilizării
acestuia ca monomer în producerea de polimeri biodegradabili, acid polilactic, care poate
substitui polimerii sintetici derivaţi din petrol.
Acidul lactic produce acrirea laptelui, prin fermentarea lactozei, motiv pentru care este
un element folosit in industria lactatelor, in scopul producerii caşcavalului, branzeturilor,
iaurtului şi al altor produse lactate de fermentaţie. Acidul lactic se utilizează şi in combinaţie
cu alti acidulanţi.
Acidul lactic in industria alimentară este utilizat pentru:
 îmbunătăţirea dispersiilor proteinelor din ou, la fabricarea ouălor praf;
 la fabricarea brânzeturilor pentru corectarea acidităţii;
 în industria berii;
 la fabricarea vegetalelor murate, adaosul se face în stadiul de sărare pentru a
împiedica dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie, permiţând dezvoltarea
drojdiilor şi lactobacililor. În acest fel, produsele rămân tari şi în unele cazuri
albe (ceapa, conopida).
 acidificarea sucurilor de fructe;
 fabricarea maionezelor;
 producerea gemurilor, bomboanelor, jeleurilor si şerbeturilor;
 producerea supelor;
 fabricarea produsele lactate;
 ajustarea pH-lui mustului înainte de fermentare, pentru a se controla
desfăşurarea acesteia, precum şi pentru ajustarea acidităţii vinurilor înainte de

6
 învechire, în care caz învechirea (maturarea) se scurtează, prin faptul că se
formează esteri lactici care contribuie la buchetul vinului. Acest tratament este
necesar mai ales dacă musturile provin din struguri prea copţi, care sunt
deficitari în acizi organici. Un asemenea must va conduce la obţinerea unui vin
plat (neacid).
 în panificaţie contribuie la corectarea făinurilor slabe, prin efectul pe care îl are
asupra glutenului. Efectul este evident mai ales în cazul făinii de secară, caz în
care acidul lactic îmbunătăţeşte mult proprietăţile vâsco-elastice ale aluaturilor.
 se utilizeaza la prelungirea duratei de conservare a cărnii în carcase, prin
stropire în amestec cu acidul ascorbic şi sorbic.
 la conservarea măslinelor, adaosul de acid lactic împiedică dezvoltarea
bacteriilor de putrefacţie, înainte de a începe fermentaţia lactică propriu-zisă.
 producerea laptelui acid necesar copiilor.
. Sub formă de lactat de calciu se foloseşte la:
 întărirea feliilor de mere în timpul prelucrării termice;
 pentru a împiedica modificarea de culoare la fructe şi vegetale;
 ca agent de gelifiere a pectinelor demetilate;
 pentru a îmbunătăţi proprietăţile senzoriale ale laptelui praf şi laptelui
condensat.
Esterii sării de calciu şi sodiu ai acidului lactic cu acizii graşi cu lanţ lung sunt folosiţi
în emulsifierea si condiţionarea aluaturilor pentru produsele de panificaţie.
Capacitatea acidului lactic de a reţine apa il face utilizabil în formule cosmetice pentru
hidratare. Abilitatea acestuia de a înlătura formarea tirozinei crează efecte de iluminare si
întinerire a tenului.

La fel ca hidratanţii, lactaţii sunt adesea superiori produselor naturale şi mult mai
eficace decât poliolii. Etil lactatul este un ingredient activ în multe preparate antiacneice.
Existenţa acidului lactic în corpul uman face ca acesta să fie foarte folosit ca ingredient activ
în cosmetică.

Acidul lactic se utilizează, de asemenea, pentru obţinerea esterilor şi sărurilor cu

utilizare în industria farmaceutică. În formulele farmaceutice acidul lactic se utilizează la
prepararea unguentelor, soluţiilor si loţiunilor.

În medicină, acidul lactic se injectează intravenos în cazul comelor diabetice, iar în

cazul gastro-enteritelor infantile se administrează pe cale orala. De asemenea se foloseşte la
polimerii biodegradabili pentru uz medical cum ar fi: suturile medicale, proteze şi la reglarea
sistemului de distribuţie al medicamentelor.

7
 Acidul lactic tehnic este intens folosit în industria tăbăcirii pieilor ca acidifiant.

Este folosit ca agent de curaţire, solvent, acid slab- realizeaza eliberarea agenţilor şi
umectanţilor intr-o varietate de procese tehnologice. Producţia de acid lactic a crescut
considerabil datorita aplicării în industria polimerilor, ca o alternativa nepoluanta comparativ
cu petrochimia. Polimerii si copolimerii acidului lactic au extraordinare avantaje cum ar fi:

 sunt biodegradabili;
 termoplastici;
 au durabilitate mare;
 potenţial mare de desfacere.

Acidul lactic are potential pentru sinteza:

 propilenglicolului;
 propilenoxid;
 acidului acrilic;
 esteri acrilati.

Consumul de acid lactic: 1973-50% utilizat ca acidulant în alimente; 50% în alte

aplicații;
1982-85% ultilizat pentru alimente, băuturi și panificație;
10% pentru textile și piele; 5% pentru produse chimice și diverse.

6. PRODUCȚIA MONDIALĂ ȘI PRODUCĂTORII

Producția mondială este de 2 x 107 kg/an.

Producator mondial important este Alfa Aesar (A Johson Matthey Company), ce

produce DL acid lactic de concentraţie 85-90%, acid lactic 1N (solutie standardizata), L-acid
lactic anhidru 98%, L(+) acid lactic 85-90%, L(-) acid-3- fenil-lactic 75% si acid triflorolactic
96%.
Dintre companiile care produc acid lactic prin sinteza chimica se enumeră
MUSASHINO (Japonia) şi STERLING CHEMICALS INC. (SUA).
Multi producatori de acid lactic se găsesc in China, dintre aceştia amintim:
 Hangzhou King Techina Feed Co., Ltd produce L-acid lactic de orice puritate;
 Qingdao Baotai Refining Chemical Co., Ltd. Această fabrică produce acid lactic 80%
şi acid lactic tamponat (preparat din sinteza acidului lactic si lactat de sodiu, acidul
lactic tamponat este potrivit pentru reglarea pH-ului la o anumita valoare).
 Nanjing E-tone Import&Export Co., Ltd produce L(+) acid lactic.

8
  Yuanfu Industry Co., Ltd realizează obținerea acidului lactic 80%, 85% si 88% prin
procedeul de fermentaţie pe substrat, cu conţinut de amidon crud. Acidul lactic produs
de această firmă este un lichid galbui, ce poate fi dizolvat în apă.
 Shanghai Survino Supply Chain Management Co., Ltd comercializează DL acid lactic
80%, 85% si 88%.
 Foodchem International Corporation produce acid lactic de puritate 80%.

7. PROCEDEE DE OBȚINERE

În general, acidul lactic se poate obţine prin două metode:

 sinteză chimică;
 pe cale biochimică (fermentarea carbohidraţilor).

7.1. Sinteza chimică a acidului lactic

Procesele industriale de obţinere a acidului lactic prin sinteza chimică au la bază

utilizarea lactonitrilului. În prima etapă are loc obţinerea lactonitrilului prin reacţia dintre
acetaldehidă şi acid cianhidric. Această reacţie are loc în fază lichidă, la presiuni ridicate.
Lactonitrilul brut format este recuperat şi purificat prin distilare. Produsul rezultat astfel este
hidrolizat cu acid sulfuric sau acid clorhidric concentrat, pentru a se obţine sarea
corespunzătoare de amoniu şi acid lactic. Ulterior acidul lactic este esterificat cu metanol
pentru a obţine metil-lactatul, care este distilat şi hidrolizat cu apă în prezenţa unui catalizator
acid. Se obţine astfel acidul lactic purificat şi metanol, care va fi recirculat. Metoda de sinteză
chimică conduce la obţinerea unui amestec racemic de acid lactic.

Reacţiile care au loc la obţinerea acidului lactic prin sinteză chimică sunt următoarele:

a) Obţinerea lactonitrilului
CH 3CHO  HCN catalizato
 r  CH 3CHOHCN

acetaldehida acid cianhidric lactonitril

b) Hidroliza cu acid sulfuric

CH 3CHOHCN  H 2 O  12 H 2 SO4  CH 3CHOHCOOH  12 ( NH 4 ) 2 SO4

lactonitril acid sulfuric acid lactic sulfat de amoniu

9
 c)Esterificarea cu metanol
CH 3CHOHCOOH  CH 3OH  CH 3CHOHCOOCH 3  H 2 O

acid lactic metanol metil-lactat

d) Hidroliza cu apa

CH 3CHOHCOOCH 3  H 2 O  CH 3CHOHCOOH  CH 3OH

metil-lactat acid lactic metanol

În afară de metoda cu lactonitril există şi alte posibilităţi de obţinere a acidului lactic:

degradarea zaharurilor catalizată de o bază, oxidarea propilenglicolului, reacţia cu
acetaldehidă, monoxid de carbon şi apă la temperaturi şi presiuni ridicate, hidroliza acidului
clorohidropropionic, oxidarea propilenei cu acid azotic.

Pe cale sintetică acidul lactic se mai obţine pornind de la cianhidrina acetaldehidei, din
acidul α-clor- sau α-brompropionic, din acid piruvic prin reducere, din alanină şi acid azotos,
din 1,2-propilenglicol prin oxidare cu aer, în prezenţă de negru de platină (Würtz, 1860), din
metilglioxal (aldehidă piruvică), prin reacţie Cannizzaro intramoleculară, din dicloracetonă,
prin încălzire cu apă la 200 oC (cu formare intermediară de metilglioxal).

7.2. Obtinerea acidului lactic prin fermentatie

Producţia pe cale fermentativă a acidului lactic este interesantă din punctul de vedere
al materiilor prime utilizate. Se pot folosi materii prime relativ ieftine. Ca sursă de carbon
pentru fermentaţia lactică glucoza, maltoza, sucroza sau alte produse secundare, cum ar fi
melasa, constituie o sursă de materii prime accesibilă.

Prin fermentarea carbohidraţilor se pot obţine acizi stereospecifici.

Obţinerea acidului lactic prin fermentare la nivel industrial cuprinde mai multe etape,
respectiv:

a) Fermentatia si neutralizarea
C 6 H 12O6  Ca(OH ) 2  (CH 3 CHOHCOO _ ) 2 Ca 2  2 H 2 O
fermentare

carbohidrat lactat de calciu

b) Hidroliza cu acid sulfuric

(CH 3CHOHCOO _ ) 2 Ca 2  H 2 SO4  2CH 3CHOHCOOH  CaSO4

10
lactat de calciu acid lactic sulfat de calciu

c) Esterificarea cu metanol

CH 3CHOHCOOH  CH 3OH  CH 3CHOHCOOCH 3  H 2 O

acid lactic metil-lactat

d) Hidroliza cu apa

CH 3CHOHCOOCH 3  H 2 O  CH 3CHOHCOOH  CH 3OH

metil-lactat acid lactic metanol

După etapa de fermentare a glucidului se obţine o masă care conţine lactat de calciu;
aceasta se filtrează pentru îndepărtarea microorganismelor, se tratează cu carbon activ, apoi se
evaporă şi se acidifică cu acid sulfuric. Se obţine acid lactic şi sulfat de calciu. Sulfatul de
calciu insolubil este îndepărtat prin filtrare iar acidul lactic se obţine prin hidroliză,
esterificare, distilare şi din nou hidroliză.

Alte procedee de obținere: -extracție reactivă

-separare prin schimb ionic

8. MICROORGANISME ȘI ENZIME IMPLICATE ÎN BIOSINTEZA

ACIDULUI LACTIC

Pe cale fermentativă acidul lactic se fabrică cu ajutorul bacteriilor homolactice:

Lactobacillus delbrueckii, Lactobacillus bulgaricus, Lactobacillus leichmanii, aparținând
Lactobacilaceaelor sau facultativ heterolactice, Lactobacillus plantarum. Ca materii prime se
folosesc: materii prime amidonoase (cereale şi cartofi), materii prime zaharoase: glucoză
tehnică şi purificată, melasă de sfeclă şi trestie, zer, leşii sulfitice. Materiile prime amidonoase
se zaharifică cu malţ sau cu amilaze fungice, înainte de fermentare. Microorganismul se alege
în funcţie de materia primă folosită. De obicei, pentru materiile prime amidonoase (glucoză,
zaharoză, melasă) se foloseşe Lactobacillus delbruecki, pentru zer-Lactobacillus bulgaricus,
pentru leşii sulfitice-Lactobacillus plantarum, care fermentează şi pentozele.

Bacteriile lactice sunt printre cele mai studiate microorganisme. Au fost realizate noi
descoperiri în domeniul utilizării bacteriilor lactice în aplicaţii ca rezistenţa la medicamente,
bacteriocine, osmoreglatori, bacteriofagi etc. De asemenea, s-au realizat progrese şi în
domeniul obţinerii de bacterii lactice modificate genetic utilizate în multe industrii.

11
 Caracteristicile dezirabile a microorganismelor industriale constau în abilitatea lor de a
produce rapid şi ieftin fermentarea completă a unor materii prime, cu un necesar minim de
substanţe azotoase şi cu un randament ridicat în acid lactic stereospecific, în condiţii de pH
scăzut şi temperatură ridicată , precum şi obţinerea de cantităţi neglijabile de celule sau
produşi secundari.

Alegerea unui anumit microorganism depinde de substratul de carbohidrat care se

doreşte a fi fermentat. Astfel, Lactobacillus delbreuckii, subspeciile delbreuckii fermentează
zaharoza, subspeciile bulgaricus fermentează lactoza, Lactobacillus helveticus fermentează
atât lactoza cât şi galactoza, Lactobacillus amylophylus şi Lactobacillus amylovirus
fermentează amidonul, Lactobacillus lactis fermentează glucoza, zaharoza şi galactoza iar
Lactobacillus pentosus pot fermenta deşeurile sulfitice.

Pentru dezvoltare, Lactobacillus are nevoie de un anumit complex nutriţional.

Microorganismele de tipul Rhizopus oryzae au, de exemplu, necesităţi nutriţionale limitate şi
pot utiliza amidonul ca şi substrat. Acestea pot produce acid lactic L-(+)- pur.

Temperatura de fermentare este de 45 – 50 oC pentru Lactobacillus delbruecki si

Lactobacillus bulgaricus şi de 30 oC pentru Lactobacillus plantarum. Pentru menţinerea
indicelui pH la valoarea optimă de 5.5 – 6.0 se adaugă în mod automat lapte de var, amoniac
sau CaCO3 pe parcursul procesului. Randamentul de conversie a zahărului în acid lactic este
de 85 – 90 %. La sfârşitul fermetaţiei, plămada se alcalinizează cu lapte de var, se fierbe, se
filtrează, se decolorează cu cărbune, se concentrează, se descompune lactatul de calciu cu acid
sulfuric, cu sulfatul de calciu se filtrează, filtratul şi apele de spălare se concentrează la 50 %
acid lactic şi astfel se obţine acidul lactic tehnic. Pentru obţinerea acidului lactic alimentar şi
farmaceutic, de puritate avansată, metoda cea mai bună este transformarea acidului lactic în
lactat de metil, distilarea esterului prin vacuum, descompunerea esterului cu recuperarea
alcoolului metilic şi concentrarea în vacuum a soluţiei de acd lactic până la gradul dorit.

Prin folosirea celulelor de Lactobacillus delbruecki imobilizate pe alginat de sodiu

pentru obţinerea acidului lactic, randamentul realizat este de 97 % din glucoză, mai mult de
90 % din acidul lactic obţinut fiind izomerul L -(+)-.

În general, în timpul fermentării se formează un mediu acid în care acidul lactic format
poate difuza în membrana plasmatică a bacteriilor şi acidifia citoplasma. Celulele tind să
contracareze această acidifiere intracelulară prin menţinerea unui pH neutru, acest lucru având
consecinţe negative asupra activităţii metabolice şi viabilităţii celulelor. O serie de studii s-au
îndreptat şi în domeniul utilizării unor drojdii - Saccharomyces cerevisiae and Kluyveromyces
lactis – pentru producerea de acid lactic L-(+)- pur,datorită abilităţii acestora de a tolera foarte
bine concentraţii ridicate de ioni de hidrogen (ceea ce este de dorit în cazul biosintezei
acidului lactic).

12
 8.1.Bacterii modificate genetic pentru obținerea de acid lactic

Bacteriile lactice au fost utilizate iniţial la obţinerea unor produse alimentare

fermentate. Datorită faptului că, la nivel mondial, prioritar este utilizarea unor noi surse
alternative de producere a energiei, se studiază intens utilizarea biomasei la obţinerea de
energie. În acest sens, se încearcă utilizarea bacteriilor din specia Lactobacillus pentru
eliminarea barierelor limitative existente în cazul valorificării biomasei celulozice în special.

Se cunoaşte faptul că bacteriile lactice pot converti lactoza în acid lactic, în condiţii
optime, obţinându-se randamente de peste 98% în cazul laptelui şi produselor lactate
fermentate. În cazul biomasei celulozice, care conţin glucide de tipul pentozelor (arabinoză,
riboză, xiloză), bacteriile lactice clasice nu pot degrada acest substrat. Astfel, cercetările
actuale sunt îndreptate în sensul izolării unor tulpini de Lactobacillus capabile să degradeze
pentozele în acid lactic. Acest tip de zaharuri sunt conţinute în special în deşeurile ierboase şi
lemnoase care ar putea fi utilizate cu succes ca şi surse alternative de energie.

Pentru degradarea unor carbohidraţi din clasa pentozelor sau zaharurilor complexe s-
au izolat o serie de tuplini de Lactobacillus modificate genetic, respectiv: L. delbruckii Mutant
Uc-3 (pentru degradarea celulozei şi celobiozei), L. Mont 4+ (pentru convertirea ribozei în
acid lactic), L. Mont 4+ pxvAB-mod (pentru convertirea xilozei în acid lactic).

Rhizopus oryzae conţine enzime etanol fermentative care permit fungilor să se

dezvolte pentru o scurtă perioadă de timp în lipsa oxigenului. În literatura de specialitate se
regăsesc metode de izolare a unui mutant care exprimă doar 5% din activitatea alcool
dehidrogenazei în lipsa oxigenului. Astfel, piruvatul este implicat în formarea acidului lactic.

În decursul timpului, cercetătorii au studiat un număr mare de carbohidraţi şi materii

azotoase pentru producerea de acid lactic. S-a încercat găsirea materiilor prime care să
conducă la obţinerea de randamente cât mai ridicate în acid lactic, o producţie optimă de
biomasă, neglijabilă în raport cu produsul format, un grad ridicat de fermentare, pretratamente
cât mai puţine, costuri scăzute. Alegerea materiei prime depinde de microorganismul utilizat
precum şi de produsul (produsele) care se doresc a fi obţinute.

Zaharoza (din siropuri, sucuri, melasă), lactoza (din zer), maltoza (rezultată de la
conversia enzimatică a amidonului), glucoza, manitolul etc.sunt utilizate pentru obţinerea
acidului lactic la nivel industrial. Melasa este o materie primă ieftină, dar are randament
scăzut în acid lactic şi necesită o serie de proceduri de purificare costisitoare. Zerul este, de
asemenea ieftin, uşor disponibil, dar, ca şi melasa, necesită proceduri suplimentare de
purificare. Utilizarea acestora însă a stimulat dezvoltarea tehnologiilor moderne de
ultrafiltrare şi electrodializă. Amidonul obţinut din porumb, cartofi și bumbac se utilizează în
tehnologiile moderne de obţinere a acidului lactic prin fermentare.

O serie de studii importante s-au realizat şi în domeniul producţiei de acid lactic L-(+)-
de R. oryzae utilizând amidon de porumb în bioreactoare air-lift şi bioreactoare cu strat fibros.

13
 S-a studiat şi posibilitatea utilizării unor materiale azotoase precum permeatul de zer,
extractul de drojdie, de malţ, extract de iarbă, peptone, carne, hidrolizat de caseină, N-Z-
amină, hidrolizat din boabe de soia la obţinerea de acid lactic. Dintre acestea, extractul de
drojdie pare a fi cel mai eficient. În prezent se studiază intens influenţa înlocuirii extractului
de drojdie cu cantităţi variate de vitamina B.

9. MATERII PRIME PENTRU OBȚINEREA ACIDULUI LACTIC PRIN

FERMENTAȚIE

Materiile prime, ieftine sunt fezabile din punct de vedere economic pentru producţia
de acid lactic pentru că polimerii si alte industrii necesită cantităţi mari de acid lactic la un
preţ mic. Materialele nu trebuie sa aibă numai un preţ scăzut, ci şi să fie lipsite de
contaminanţi si substanţe toxice capabile să ducă la obţinerea unui acid lactic cu un grad cât
mai mare de puritate astfel incât să nu mai necesite tratamente ulterioare sau pretatramente,
operaţii destul de costisitoare.

Rezidurile sunt surse anuale de energie. Aproximativ 3,5 miliarde tone pe an din
reziduurile agricole sunt folosite în întreaga lume.

Alegerea utilizării diferiţilor cataboliţi ca materie primă depinde de preţ, accesibilitate

si puritate. De asemenea, produsele agroindustriale sunt bogate in carbohidraţi, utilizarea lor
este limitată de conţinutul mic de proteine si sărăcia digestibilităţii prin prezenţa reziduurilor
de celuloză.

Reziduri agricole ce au potenţial de substrat pentru producerea de acid lactic:

 Celuloză asociată cu hemiceluloză si lignină hidrolizate

 Coceni de porumb
 Tulpini de porumb
 Melasă din sfeclă de zahăr
 Trestie de zahăr
 Manioc (planta erbacee tropicală, din ale cărei tuberculi se extrage
tapioca)
 Celuloză
 Morcovi procesaţi
 Melasă hidratată
 Fibre de cereale hidrolizate
 Tărâţe de grâu.

14
 Costul operaţiei de purificare poate fi redus în mod semnificativ când se utilizează
materiale rafinate. În orice caz această alegere nu este favorabilă din cauza preţului mare al
carbohidraţilor rafinaţi. Aceştia din urmă necesită cantităţi suplimentare de nutrienţi
comparativ cu substratele complexe. Bacteria acidului lactic are nevoie de condiţii
preferenţiale.

Materialele ieftine cum ar fi cele cu conţinut de amidon, celuloză si melasă sunt foarte
folosite pentru producția de acid lactic. Dintre acestea amidonul si celuloza mai au avantajul
că sunt abundente si regenerabile.

10. SCHEMA TEHNOLOGICĂ

MELASĂ RECEPŢIONATĂ

H2O DILUARE MELASĂ

MELASĂ DILUATĂ

STERILIZARE MELASĂ

MELASĂ STERILIZATĂ
INOCUL
FERMENTARE MELASĂ

CaCo3
FILTRARE BIOMASĂ

LACTAT DE CALCIU

H2SO4 ACIDULARE MELASĂ

ACID LACTIC ȘI CaSO4

FILTRARE CaSO4

ACID LACTIC
250 zile lucrătoare X 24h = 600h

6000 : 60h(durata procesului) = 100 CONCENTRARE

(nr şarje)
ACID LACTIC CONCENTRAT

AMBALARE

15
 11. OPERAȚII ȘI UTILAJE

Se cunoaşte faptul că în urma fermentaţiei lactice se obţine un produs care inhibă

fermentaţia (o formă nedisociată de acid lactic). Studiile efectuate în această direcţie au
demonstrat că, prin utilizarea unor metode extractive de fermentaţie lactică pot da naştere la o
productivitate de 0,99 g/l acid lactic şi de peste 1,67g/l/oră în cazul unui reactor continuu
convenţional. În aceste cazuri, pentru separarea lactatului se utilizează răşini schimbătoare de
ioni de tipul Amberlite IRA-400. Deoarece temperaturile scăzute favorizează adsorbţia, iar
temperaturile înalte favorizează producerea de acid lactic, se consideră că temperatura de
390C este optimă pentru producerea de acid lactic prin fermentaţie lactică extractivă.

Metoda schimbului de anioni se utilizează pentru recuperarea acidului lactic din

soluţia de acid lactic-glucoză printr-o membrană schimbătoare de ioni care se bazează pe
sistemul de fermentaţie extractivă.

Roychoudhury a descris diferite sisteme de fermentaţie extractivă. S-a demonstrat de

asemenea că ionul de hidrogen are o influenţă negativă asupra metabolismului celulelor de
Lactococcus lactis în timpul bioproceselor de electrodializă, în care, filtratul cultural circulă
prin compartimentul catodului; stimularea fermentaţiei lactice se poate realiza prin
electrodializă periodică.

În cazul utilizării unui bioreactor cu celulă de reciclare cu membrană se pot obţine

productivităţi ridicate (117 g/l/oră)

Prin împrospătarea populaţiei de celule cu culturi proaspete se asigură o puritate

ridicată a acidului lactic L-(+)-.

Producţia de acid lactic poate fi îmbunătăţită şi prin utilizarea de celule imobilizate.

Astfel, s-au realizat studii cu Lactobacillus delbreuckii imobilizată în straturi de alginat de
calciu şi utilizată în reactoare continue cu coloană; în acest caz se poate obţine o producţie de
0,97 g/g acid lactic. Prin imobilizarea Lactobacillus delbreuckii într-un reactor cu membrană
“hollow fiber” se obţine o productivitate de 100kg/m3/oră lactat. Dezvoltarea excesivă a
celulelor microorganismelor reduce durata operaţiilor din reactorul sistem.

O productivitate ridicată în acid lactic se poate obţine utilizând un reactor cu

membrană şi recirculare.

Extracţia cu solvenţi este o metodă de purificare a acizilor carboxilici precum acidul

lactic şi succinic. Ca şi solvenţi, s-a demonstrat că alcooli cu catenă lungă (1-octanol, 1-
decanol) sunt mai puţin toxici faţă de solvenţii clasici.

Tehnologiile clasice de obţinere a acidului lactic prezintă dezavantajul costului ridicat

datorită proceselor de purificare a produsului final.

16
 Prin utilizarea unui procedeu în care au loc simultan bioreacţiile şi separarea-
concentrarea produsului se pot reduce considerabil costurile.

În primaa figură este prezentată schema procedeului de fermentare-separare simultană

utilizând membrane „hollow-fiber”. Se observă din figură utilizarea unui reactor biochimic
discontinuu cu amestecare. Cu ajutorul acestui reactor se pot optimiza cantităţile de nutrienţi,
pH-ul în funcţie de tipul de bacterii utilizat pentru obţinerea unui randament ridicat în acid
lactic.

Instalaţie de Fermentare-Separare simultană cu membrană “hollow fiber”

Recuperarea acidului lactic se realizează cu ajutorul membranelor asociate cu un

procesul de extracţie cu solvenţi. Separarea are loc fără a fi afectată negativ dezvoltarea
microorganismelor (bacteriilor lactice). Acest tip de reactor se utilizează în general pentru
obţinerea acidului lactic din lactoză.

În figura de mai jos este prezentată schema unei instalaţii cu alimentare discontinua de
obţinere a acidului lactic prin fermentaţie. Prin procedeul propus se asigură un randament
ridicat în acid lactic şi poate fi utilizat pentru diferite materii prime.

17
Instalaţie de tip fed-batch de obţinere a acidului lactic prin fermentare

18
12. BILANȚ DE MATERIALE

19