Observaţia 2. Remarcăm absenţa oricărei condiţii impuse lui fn′.

Pentru exemplificare fie f : R → R nelimitat derivabilă şi ( fn )n≥0, f0 : = f , f n = f (n) , n ≥ 1. Dacă ( f n )n ≥ 0

este uniform convergent pe orice interval deschis mărginit din R şi funcţia limită F verifică F(0) = 1, atunci F(x) =
ex ∀x din R. Într-adevăr, fiind verificată pe J interval deschis mărginit oarecare condiţiile 1o, 2o (deoarece f n′ = f n +
1) şi 3 , avem f n (x) x
 → F(x) şi f n′(x) x → F ′(x). Cum f n′(x) = f n + 1 (x) pe J, rezultă F ′(x) = F(x) pe J şi
o
∈J ∈J
în consecinţă pe R etc.
Aici este o variantă a lui 2.1.6, obţinută folosind acest rezultat.

2.1.8 Fie (fn), fn : X → Y, X domeniu dintr-un spaţiu normat şi Y spaţiu Banach.

Presupunem
1o fn este, ∀ n, derivabilă pe X ;
2o ∀ a din X ∃ un sferoid B(a, ra) ⊂ X astfel încât (fn′) este uniform convergent pe
acesta;
3o ∃ x0 în X astfel încât (fn (x0)) este convergent.
Atunci (fn) este uniform convergent pe B(a, rn) ∀ a din X şi dacă F : F(x) = lim fn (x), x ∈
n →∞
X, atunci F ′(x) = lim fn′(x) ∀ x din X.
n →∞
Observaţie. În legătură cu 2.1.7, enunţul 2.1.8 cere pentru X doar “mulţime deschisă
conexă” şi pentru şirul ( f n′) doar “convergenţă local uniformă”.
2.1.9 Fie (fn), fn : I → Y, I = [a, b] şi Y spaţiu Banach, (gn), gn : I → Y cu fn′(x) = gn(x)
∀ x ∈ I \ An , An submulţime numărabilă. Presupunem
o
1o ∀ x din I ∃ Vx mulţime deschisă centrată în x0 pe care (gn) este uniform
convergent şi cu aceeaşi proprietate pe Va : = [a, u), Vb : = (v, b];
2o ∃ x0 în I astfel încât (fn (x0)) este convergent.
Atunci (fn) este uniform convergent pe Vx ∀ x ∈ I şi dacă f : f (x) = lim fn (x) şi g :
n →∞
∞
g(x) = lim gn (x) ∀ x ∈ X, atunci f ′(x) = g(x) pe I \ U Ak .
n →∞ k =1

u
2.1.10 Integrabilitatea Riemann a limitei. Fie (fn), fn : [a, b] → C şi fn (x) 
→ F(x).
x∈[a, b]
Dacă fn , ∀ n, este integrabilă Riemann pe [a, b], atunci F are aceeaşi proprietate şi
x x

∫ F(u) du = lim n →∞ ∫ f n (u) du .

a x ∈[a, b] a

În particular
b b

∫ F(u) du = lim
n →∞ ∫ f n (u) du .
a a

Exprimat prescurtat
“Integrala Riemann îşi schimbă locul cu limita uniformă.”
2.1.11 Integrala Riemann generalizată a limitei. Fie fn : [a, + ∞) → C, n ∈ N. Dacă

45
+∞

∫ f n (x) dx este uniform convergent pe N şi (fn) este uniform convergent pe [a, t] ∀ t > a
a
atunci
+∞ +∞
lim
n →∞ ∫ f n (x) dx = ∫ [nlim
→∞
f n (x)] dx .
a a

+∞ b−
Observaţie. În enunţul 2.1.11 ∫ f n ( x) dx poate fi înlocuit cu ∫ f n ( x) dx etc.
a a
2.1.12 Primitiva limitei. Limita unui şir uniform convergent, pe un interval mărginit J
din R, de funcţit cu valori în C (resp. Rm), care are primitive pe J, are deasemenea
primitive pe J.
Înainte de a trece la exemple prezentăm
2.1.13 Teorema Dini. Fie (fn), fn : X → R, X spaţiu metric compact şi fn (x)
x→ F(x). Dacă F şi fn , ∀ n, sunt continue şi şirul (fn) este crescător pe X sau
∈X
u
descrescător pe X, atunci fn (x) 
→ F(x).
x∈ X

Observaţie. Un enunţ aparţinând acaleiaşi familii cu teorema Dini este acela din
exemplul 20. Generalizarea acestuia este în exemplul 22.
x
Exemple 12. Se dă şirul ( f n ), f n (x) = .
1 + n2 x 2

a) ( f n) este uniform convergent pe K, K ⊂ R, K compact;

1
b) Să se calculeze lim
n →∞ ∫ fn (x) dx .
0

Rezolvare. a) ∀ x din R f n + 1 (x) − f n (x) ≤ 0, i.e. ( f n ) este decrescător pe R, lim f n (x) = 0 ∀ xdin R, 0 şi f
n →∞
1 1

n , ∀ n, sunt continue pe R, se aplică 1.13, ( f n ) este u.c. pe K. b) lim

n →∞ ∫ fn ( x) dx =∫ lim fn ( x) dx = 0, [0, 1]
n →∞
0 0 x ∈[0, 1]

fiind compact.
13. Reluăm ex. 11. Limita şirului este discontinuă pe x = 1, dar f n , ∀ n, este continuă pe [0, 1], şi astfel
concluzia ( f n) nu este u.c. pe [0, 1] este impusă, altfel se intră în contradicţie cu 2.1.6.

1 π u
14. Se consideră şirul ( f n), f n (x) = arctan xn , x ∈ R. Deoarece | f n (x) | ≤ ∀ x din R, f n (x) → 0.
n 2n x∈[0, 1]
n 1
Altfel, deoarece  lim fn ( x)  (1) = lim f n′(1) (deoarece 0 ≠ ), ( f n′) nu este uniform onvergent pe un interval
 n →∞  n →∞ 2
mărginit oarecare din R care îl conţine pe 1, altfel se intră în contradicţie cu 2.1.7.
2
15. Reluăm din ex. 11 şirul (hn), hn (x) = n x en x pentru a găsi că (hn) nu este u.c. pe [0, 1]. Folosim 2.1.10.
1 1
1 1
Intr-adevăr. ∫ n →∞ lim hn ( x) dx = 0 şi lim
n →∞ ∫ hn (x) dx = nlim
→∞ 2
(1 − e − n) = .
2
0 x ∈[0, 1] 0

46
  1 1   1 1
16. Considerăm şirul ( f n), f n (x) = n2 x, x ∈ 0,  , f n (x) = n2  − x  , x ∈  ,  , f n (x) = 0, x ∈
 2n   n   2n n 
1  1
 ,1 . lim f n (0) = 0. x > 0 ⇒ ∃ N în N a.î. < x şi atunci n ≥ N ⇒ f n (x) = 0 → 0 şi în concluzie f n (x)
 n  n →∞ N
1
x → 0. Dar convergenţa nu este uniformă conform cu 2.1.11, deoarece pe de o parte ∫ 0 dx = 0 şi pe de
∈[0, 1]
0
1
1 1
alta ∫ fn ( x) dx = (aria triungghiului haşurat) → ≠ 0.
4 4
0

E2

n
2

1 1 1 x
2n n

Fig. 12

17. Se dă şirul ( f n), f n (x) = nλ x e − nx, λ ∈ R.

a) λ = ? pentru a avea convergenţă pe [0. 1];
b) λ = ? pentru a avea convergenţă uniformă pe [0, 1];
1 1
c) λ = ? a.î. lim
n →∞ ∫ fn (x) dx = ∫ nlim
→∞
fn ( x) dx .
0 0
Rezolvare. a) x = 0 ⇒ f n (0) = 0 → 0 ∀ λ. Cănd x > 0 se ia funcţia g : g(y) = yλ x e − xy , cum lim g(y) = 0
y → +∞

1
∀λ (condiţia de limită cu şiruri), f n (x) x → 0 ∀ λ; b) sup x e − nx =
∈[0, 1]
, astfel că lim sup | f n (x)| =
x ∈[0,1] ne n → ∞ x ∈[0,1]

1 1
0 ⇔ λ < 1. ( f n) este u.c. pe [0, 1] ⇔ λ < 1 (1.1); c) ∫ n →∞
lim fn ( x) dx = 0, dar lim
n →∞ ∫ fn (x) dx = lim nλ
n →∞
0 0

47
1 − n 1 1   1 1
 2 − e  2 + n  , astfel că limita îşi schimbă locul cu integrala ⇔ λ < 2 ( nlim nλ e− n  2 +  = 0 ∀ λ).
n n  →∞ n n
Observăm că 2.1.10 permite schimbarea locuriculor doar pentru λ < 1.
Alte exemple
u
18. Fie X mulţime, Y spaţiu metric, f : X → Y cu proprietatea f ( X ) închisă. Dacă f n ( x ) → f ( x ) ,
x∈X
∞
atunci I fn ( X ) ⊂
n =1
f (X ) .

∞
Rezolvare. Fie y oarecare din I f p (X) , aşa dar ∀ p ∃ x p în X a.î. y = f p ( x p ) . ε > 0 fiind oarecare, ∃ N
p =1

în N a.î. n ≥ N ⇒ d ( f n ( x ), f ( x )) ≤ ε ∀ x din X (d distanţa pe Y ), în particular p ≥ N ⇒ d ( fp ( xp ), f ( xp )) ≤

ε, d ( y , f ( x p ) ) ≤ ε , adică y = lim f ( x p ) şi deci y ∈ f ( X ) (= f ( X ) ).

p→∞

19. Să se arate că orice funcţie f : R → R , cu proprietatea că f este limita unui şir uniform convergent pe R
de polinoame, este un polinom.
u
Rezolvare. Se vor folosi 2.1.1 şi 2.1.4. Fie Pn ( x ) → f ( x ) , Pn polinom ∀ n . Atunci ∃ N în N a.î.
x∈R

n ≥ N ⇒ sup f ( x) − Pn ( x) ≤ 1 (1.1), deci n ≥ N ⇒ sup Pn ( x) − PN ( x) ≤ 2 , în consecinţă pentru n ≥ N

x∈R x∈R

polinomul Pn − PN este o constantă, fie cn : = Pn − PN . Avem c n − c m = Pn ( x) − Pm ( x) ∀ x din R şi prin ur-

mare şirul (c n ) n ≥ N este fundamental (1.4), fie c = lim c n . În sfârşit , x fiind oarecare din R, f ( x ) − PN ( x ) − c ≤
n→∞

≤ f ( x) − PN ( x) − c n + c n − c = f ( x) − Pn ( x) + c n − c ≤ sup f (t ) − Pn (t ) + c n − c , se ia limita pentru

t∈R

n → ∞ şi ţinând seamă de 1.1 conchidem f = PN + c , f este polinom.

20. Fie f n ( x) → f ( x ) . Dacă toate funcţiile f n sunt monoton crescătoare (respectiv monoton
x ∈ [ a, b ]

descrescătoare) iar f este continuă pe [a, b ] , atunci convergenţa este uniformă (Pólya).
Rezolvare. Folosim din nou 1.1. Presupunem, de pildă, termenii monoton crescători. Atunci f este şi ea
monoton crescătoare. Fie ε > 0 oarecare. f fiind uniform continuă pe [a, b ] , există a = x 0 < x 1 < L < x N <
< x N + 1 = b a.î. 0 ≤ f ( x k + 1 ) − f ( x k ) ≤ ε , k = 0 , N . În plus ∃ P în N a.î. n ≥ P ⇒ f n ( x k ) − f ( x k ) ≤ ε ,
k = 0, N + 1 . Fie acum x oarecare din [a, b] . Există k , 0 ≤ k ≤ N a.î. x ∈ x k , x k + 1 şi atunci [ ]
n ≥ P ⇒ f ( xk ) − ε ≤ f n ( xk ) ≤ f n ( x) ≤ f n ( xk +1 ) ≤ f ( xk +1 ) + ε , f ( xk ) − ε ≤ f ( x) ≤ f ( xk +1 ) + ε ,
prin scădere, n ≥ P ⇒ f n ( x ) − f ( x ) ≤ 3ε şi deci concluzia.
Înainte de a trece la exempul 21 – un enunţ cu valoare intrinsecă evidentă.
( ∗ ) Dacă f : [a, b] → R este convexă pe [a, b] , atunci ∃ ξ în [a, b] a.î. f este monotonă pe [a, ξ ) şi pe
(ξ, b] (când ξ = a sau ξ = b prin [a, ξ ) respectiv (ξ, b ] se înţelege mulţimea vidă).
21. Fie f n ( x ) → f ( x ) . Dacă f n , ∀ n , este convexă pe [a, b] , atunci f este şi ea convexă pe [a, b] .
x ∈ [ a, b ]

Presupunând în plus f continuă pe [a, b] , convergenţa este neapărat uniformă. Exprimat prescurtat, convergenţa
punctuală pe [a, b ] a unui şir de funcţii convexe către o funcţie continuă este chiar uniformă.
Rezolvare. Prima afirmaţie. Fie x1 , x 2 din [a, b] şi λ din [0, 1] . Oricare ar fi n din N,
f n (λ x1 + (1 − λ ) x2 ) ≤ λ f n ( x1 ) + (1 − λ ) f n ( x 2 ) , se ia limita pentru n → ∞ . A doua afirmaţie. Cazul particular f
monotonă pe [a, b] . Presupunem, de pildă, f monoton crescătore şi folosim 2.50 de la IV, §7 combinat cu 1.1. Fie
ε > 0 oarecare. f fiind uniform continuă pe [a, b] , ∃ a = x0 < x1 < L < x N < x N + 1 = b a.î. 0 ≤ f(x k + 1 ) −
1
− f(x k ) ≤ ε , k = 0, N . Fixăm k, 0 ≤ k ≤ N , punem t k : = ( xk + xk + 1 ) , k = 0, N şi fie x oarecare din [x k , t k ] .
2

x0 = a xk x k +1 xN E1
x1 tk x N +1 =b
48

Fig. 13
Avem
f n (t k ) − f n ( x )
tk − x
≤
f n ( x k + 1 ) − f n (t k )
x k +1 − t k
, deci − f n ( x ) ≤ − f n (t k ) +
tk − x
x k +1 − t k
[
f n ( x k + 1 ) − f n (t k ) ] şi deoa-

tk − x
rece 0≤ ≤1, f (x) − fn (x) ≤ ≤ f ( x ) − f n (tk ) + f n ( xk + 1 ) − f n (tk ) ,
x k +1 − t k
sup [ f ( x ) − f n ( x ) ] ≤ f ( t k ) − f n ( t k ) + f n ( x k + 1 ) − f n ( t k ) . Această inegalitate rămâne adevărată când
x ∈[x k , t k ]

se schimbă între ele fn cu f (se aplică 2.50 de la IV, §7) şi atunci, deoarece sup ϕ ( x ) ≤ α şi
x∈X

sup ϕ − ϕ ( x ) ≤ α ⇒ sup ϕ ( x ) ≤ α (prin absurd!),

x∈X x∈X

sup f (x ) − fn (x ) ≤ max( f (tk ) − fn (tk ) + fn (x k +1) − fn (tk ) , fn (tk ) − f (tk ) + f (x k +1) − f (tk ) ) .
x∈[x k , t k ]

Aceasta implică lim sup f ( x ) − f n ( x ) ≤ ε . Într-adevăr, lim [ f ( t k ) − f n ( t k ) + f n ( x k+1 ) − f n ( t k ) ] =

n →∞ x∈[ x ,t ] n →∞
k k

= f ( x k +1 ) − f ( t k ) ≤ f ( x k +1 ) − f ( x ) ≤ ε , lim [ f n ( t k ) − f ( t k ) + f ( x k +1 ) − f ( t k ) ] ≤ f ( x k +1 ) − f ( x k ) ≤ ε
n→∞

şi se ţine seamă că an → a şi b n → b ⇒ max( a n , b n ) → max( a , b ) . Asemănător se obţine

lim sup f (x) − fn (x) ≤ ε , ceea ce implică lim sup f ( x ) − fn ( x ) ≤ ε , k = 0 , N :
n →∞ x∈[t ,x ] n →∞ x∈[x ,x ]
k k +1 k k +1

sup f (x ) − fn (x ) = max sup f (x ) − fn (x ) , sup f (x ) − fn (x ) 

x∈[x k ,x k +1 ]  x∈[x ,t ] k x∈[t ,x ]
k  k k +1

iar lim max(an , bn ) ≤ max(lim an , lim bn ) (prin absurd, ţine seamă de I, §1, 1.3). Acelaş raţionament furnizează
n →∞ n →∞ n →∞

inegalitatea lim sup f (x ) − fn (x ) ≤ ε , deci lim sup f ( x ) − f n ( x ) = 0 , lim sup f ( x ) − f n ( x ) = 0 (I, §1, 1.4)
n →∞ x∈[a, b] n →∞ x∈[ a, b ] n →∞ x∈[ a, b ]

şi 1.1 impune concluzia.

Cazul general. Fie ξ a.î. f este monotonă pe [a , ξ ) şi pe ( ξ, b ] (vezi mai sus ( ∗ )). Luăm de pildă
ξ ≠ a, b . f fiind continuă pe [a, b] , rezultă f monotonă pe [a , ξ ] şi pe [ξ, b ] [intervalul de monotonie se
inchide cu acea extremitate în care funcţia este continuă: g monoton crescătoare (strict crescătoare) pe [α, β ) şi g
continuă în β ⇒ g monoton crescătoare (strict crescătoare) pe [α, β ] [ x < β , se ia N din N a.î. x < β − 1 ,
N
g( x) ≤ g β − 1
N
( )
respectiv g ( x ) < g β − 1
N
< g β− 1
N +1
( ) (
, se ia limita pentru N → ∞ ], în consecinţă )
avem convergenţă uniformă pe [a , ξ ] şi pe [ξ, b ] şi deci pe [a, b] .
22. Generalizare a teoremei Dini. Fie X spaţiu metric compact şi f n , f : X → R continue. Dacă
f n ( x ) → f ( x ) şi ∀ p, q din N f p ≤ f q sau f q ≤ f p , atunci convergenţa este uniformă.
x∈X

Rezolvare. Este de ajuns a face demonstraţia în cazul f =0 (ia gn : = fn − f ,

toate condiţiile sunt împlinite). În această situaţie avem, ∀ n din N, sau f n ≥ 0 , sau f n ≤ 0 : presupunem prin
absurd că pentru un p din N f p ( x ′) < 0 , f p ( x′′) > 0 , atunci deoarece f n ( x ′) → 0 ∃ N 1 în N a.î.
( )
n ≥ N 1 ⇒ f n ( x′) ∈ J , J : = f p ( x ′), f p ( x ′′) , ceea ce impune n ≥ N 1 ⇒ f p ≤ f n ; deoarece f n ( x ′′ ) → 0 ∃ N 2 în
N a.î. n ≥ N 2 ⇒ f n ( x ′′) ∈ J , ceea ce impune n ≥ N 2 ⇒ f n ≤ f p , prin urmare pentru N 3 ≥ max(N1, N 2 ) avem
f p = f N , în particular
3
f N ( x ′ ) = f p ( x ′ ) ∈ J , contradicţie. În continuare ne putem restrânge la situaţia
3

f n ≥ 0, f n ≠ 0 ∀ n din N [cazul ( f n ) alcătuit din subşirurile ( f k ) şi ( f l ) cu f k ≥ 0 , f l ≤ 0 ∀ n este n n n n

limpede cum se tratează]. Se consideră pentru fiecare N din N mulţimea AN : = { n ∈ N: f n ≥ f N } . AN este finită,
altcum, deoarece ∃ x 0 a.î. f N ( x 0 ) > 0 , m ∈ A N ⇒ fm (x0 ) ≥ fN (x0 ) > 0 , contradicţie căci lim f n ( x 0 ) = 0 . Se
n→∞

construieşte acum prin inducţie un şir (k n ) n ∈ N strict crescător de numere naturale aşa: k1 = 1 , k 2 > k1 şi
k 2 ∈ N \ Ak (este posibil, Ak este finită), k3 > k 2 şi k3 ∈ N \ Ak
1 1 2
etc. Subşirul corespunzător ( f k ) n∈N este n

u
monoton descrescător ( f k ≥/ f k deci f k ≤ f k , f k ≥/ f k deci f k ≤ f k etc.), în consecinţă f k ( x ) → 0
2 1 2 1 3 2 3 2 n x∈X

49
(teorema Dini, 1.10). Astfel fiind , fie ε > 0 oarecare, ∃ N ε în N 0 ≤ f k Nε
≤ ε , dar mulţimea Ak Nε
este finită, în
u
consecinţă ∃ Pε în N a.î. n ≥ Pε ⇒ f n ≤ f k , deci n ≥ Pε ⇒ 0 ≤ f n ≤ ε , f n ( x ) → 0 .
Nε x∈X

23. Dacă funcţia f : R 2 → R are proprietatea că f ( x, ⋅) respectiv f (⋅, y ) este continuă respectiv continuă
şi monotonă ∀ x respectiv ∀ y din R, atunci f este continuă.
Rezolvare. Presupunem, de pildă, f ( ⋅ , y ) monoton crescătoare ∀ y . Fie ( x 0 , y 0 ) arbitrar din R2 şi
(( x n , y n ))n ≥ 1 un şir de puncte din R2 cu lim ( x n , y n ) = ( x 0 , y 0 ) ,
n→∞
urmează a demonstra

lim f ( xn , yn ) = f ( x0 , y0 ) . Se consideră pentru fiecare n din N funcţia continuă g n : = f ( xn , ⋅) şi

n→∞

deasemeni g 0 : = f ( x 0 , ⋅ ) . Avem gn (y) = = f ( x n , y ) → f ( x 0 , y ) = g 0 ( y ) ∀ y din R ( f (⋅, y ) este continuă în

x 0 ), adică gn ( y) → g0 ( y) . În plus ∀ p, q din N avem fie gp ≤ gq , fie gp ≥ gq

y∈R

( x p ≥ x q ⇒ f ( x p , y ) ≥ f ( x q , y ) ∀ y din R, funcţia f ( ⋅ , y ) fiind monoton crescătoare de pildă), se aplică ex.

u
22, gn ( y) → g0 ( y) , ρ>0 a.î. yn ≤ ρ ∀ n ≥ 1 . Dar
y ∈ [ −ρ , ρ ]

f ( xn , yn ) − f ( x0 , y0 ) ≤ f ( xn , yn ) − f ( x0 , yn ) + f ( x0 , yn ) − f ( x0 , y0 ) şi nu rămâne decât a observa că

lim [ f ( x0 , y n ) − f ( x0 , y 0 ) ] = 0 căci f ( x 0 , ⋅ ) este continuă în y 0 şi că primul modul, fiind egal cu
n→∞

g n ( x n ) − g 0 ( y n ) , este arbitrar de mic, consecinţă a convergenţei uniforme pe [ − ρ , ρ ] .

24. Fie ( f n ) n ≥ 1 , f n : X → Y , cu X spaţiu topologic şi Y spaţiu metric, şir de funcţii continue iar
f n ( x ) → f ( x ) . Pentru fiecare p din N şi ε > 0 se pune Ap ( ε ) : = { x ∈ X : d ( f p ( x ), f ( x )) ≤ ε} , B ( ε ) : =
x∈X
∞ ∞
1
= U A ( ε ) , D : = I B  n  . Să se arate că D cincide cu mulţimea punctelor de continuitate ale lui f.
p =1
p
n =1

S-a obţinut astfel expresia mulţimii punctelor de continuitate ale limitei unui şir de funcţii continue.
Rezolvare. Fie C mulţimea punctelor din X în care f este continuă. C ⊂ D . Fie x 0 un punct din C. N fiind

(
arbitar fixat din N, ∃ n N în N a.î. d f ( x 0 ), f n ( x 0 ) ≤ N
) 1
3N
iar f şi f n N fiind continue în x 0 ∃ V vecinătate a lui

x0 a.î. x ∈ V ⇒ d ( f ( x), f ( x0 ) ) ≤
1
3N
şi d ( f n N N
3N
(
( x ), f n ( x 0 ) ) ≤ 1 , prin urmare x ∈V ⇒ d f ( x), f n N ( x) ≤
1
N
, )
1 1 1  ∞
1
x ∈ V ⇒ x ∈ An N   , x0 ∈ An   ⊂ B   şi, N fiind oarecare, x0 ∈ I B   = D . D ⊂ C . Fie x0 un punct
N n
  N
N
 N =1 N
din D şi ε > 0 . Se ia N din N a.î. 1 ≤ ε . B
N 3
( ) ( )
N 3 3
( )
1 ⊂ B ε , deci x ∈ B ε şi deci ∃ p în N a.î. x ∈ A ε .
0 0 p
3
( )
V fiind o vecinătate a lui x0 cu proprietatea x ∈V ⇒ d ( f p ( x ), f p ( x 0 ) ) ≤ ε , avem x ∈ V I Ap ( ε ) ⇒
3 3
⇒ d ( f ( x ), f ( x 0 )) ≤ ε deci f este continuă în x0 (intersecţia a două vecinătăţi!), x 0 ∈ C , D ⊂ C .
25. Teorema Baire. Fie (f n ) n ≥ 1 , f n : X → Y , cu X spaţiu topologic şi Y spaţiu metric, şir de funcţii
continue iar f n (x) → f (x) . Mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui f este de categoria întâia.
x∈X

Astfel limita unui şir oarecare de funcţii continue poate fi, în unele cazuri, continuă în destul de multe
puncte, de pildă în cazul X spaţiu metric complet, acesta fiind o mulţime de categoria a doua.
Rezolvare. Notaţiile – acelea de la ex. 24. Pentru fiecare p din N şi ε > 0 se consideră mulţimea
E p ( ε ) : = { x ∈ X : d ( f p ( x ), f p + n ( x )) ≤ ε ∀ n din N} . E p ( ε ) ⊂ Ap ( ε ) (ia limita pentru n → ∞ ) şi E p ( ε ) este
∞ ∞

închisă [ = I{ x ∈ X : d ( f p ( x ), f p + n ( x )) ≤ ε } , fiecare factor este o mulţime închisă. În plus, X = UE p ( ε)

n =1 p =1

50
 ∞ ∞ ∞
(ţine seamă că f n ( x ) → f ( x ) ). X \ B ( ε ) = X \
x∈X U A ( ε) ⊂ X \ UE
p p ( ε ) , deci X \ B(ε) ⊂ U [Ep (ε) \ Ep (ε)] .
p =1
p =1 p =1
∞
Punând T ( ε ) : = X \ B ( ε ) , T p ( ε ) : = E p ( ε ) \ E p ( ε ) (mulţime rară), avem astfel T ( ε ) = U[T ( ε ) I T
p =1
p ( ε)] , T ( ε)

ex . 24
este de categoria întâia (submulţimi ale unor mulţimi rare !) şi nu rămâne decât a observa că X \ C = X \D=

U (X \ B ( n1 ) ) = UT ( n1 ) .
∞ ∞

=
n =1 n =1

26. Fie f n : D → R diferenţiabilă, n ∈ N , D ⊂ R 2 deschisă. Să se arate că dacă ( f n ) n ≥1 este convergent

∂ f  ∂ f 
pe D iar  n  şi  n  sunt uniform convergente pe D, atunci f : = lim f n este diferenţiabilă pe D şi
 ∂x   ∂y  n →∞
  n ≥1   n ≥1
f n′ ( x , y ) 
→ f ′ ( x , y ) .
u
( x, y )∈D

Rezolvare. f are, conform cu 2.1.7, derivate parţiale pe D. Fie ( x , y ) punct arbitrar fixat din D. Se va arăta
că f este diferenţiabilă în ( x , y ) . α ( h , k ) fiind definit prin
∂f ∂f
(101) f ( x + h , y + k ) − f ( x , y ) = h ( x, y ) + k ( x, y ) + h 2 + k 2 α(h, k ) ,
∂x ∂y
ε
urmează a demonstra lim α ( h , k ) = 0 . Fie ε > 0 . Pentru ∃ N în N cu proprietatea relativă la convergenţa
h →0
k →0
8

∂ f  ∂ f 
uniformă pe D a şirurilor  n  ,  n  . Avem, pe un cerc centrat în ( x , y ) şi cuprins în D,
 ∂x   ∂y 
∂f ∂f
(102) f N (x + h, y + k ) − f N (x , y ) = h N (x , y ) + k N (x , y ) + h 2 + k 2 α N (h, k ) ,
∂x ∂y
 1 ∂f ∂f 
unde lim α N ( h , k ) = 0 . Din (101), α ( h , k ) =  f ( x + h , y + k ) − f ( x , y ) − h ( x , y ) − k ( x , y ) =
∂x ∂y
h2 + k 2  
h →0
k →0

1 1
= { [ f ( x + h, y + k ) − f N ( x + h, y + k ) ] − [ f ( x + h, y ) − f N ( x + h, y ) ] }+ { [ f ( x + h, y ) −
h2 + k 2 h2 + k 2
1  ∂f 
− f N (x + h, y ) ]− [ f (x, y ) − f N (x, y ) ] } +  f N (x + h, y + k )− f N ( x + h, y )− k ( x , y ) +
∂y
h2 +k 2  
1  ∂f 
+  f N ( x + h , y ) − f N ( x , y ) − h ( x , y )  , la primul termen se aplică lui f − f N formula creşterilor
2  ∂x 
h +k
2

finite prin raport la a doua variabilă, la cel de al doilea termen aceeaşi formulă lui f − f N prin raport la prima
variabilă, la cel de al treilea termen se introduce − f N ( x , y ) + f N ( x , y ) şi se ţine seamă de (102), la ultimul
k  ∂f
termen se ţine seamă de (102), se obţine, unde θ1 , θ 2 ∈ ( 0 , 1 ) , α (h , k ) =  (x + h , y + θ 1 k ) −
h 2 + k 2  ∂y
∂ fN   ∂f ∂ fN  k  ∂f N
(x + h , y + θ k )  (x + θ 2 h, y ) − (x + θ 2 h, y ) +
h
− 1 +  ∂y ( x , y ) −
∂y  h 2 + k 2  ∂x ∂x  h 2
+k 2 
∂f  h  ∂ fN ∂f h
(x, y ) − (x, y ) +
h
− ( x , y )  + α N (h, k ) − α N (h, 0) +  α N (h, 0) , deci
∂y  h2 + k 2 h2 + k 2  ∂ x ∂x  h2 + k 2
ε ε ε ε
(103) α(h, k ) ≤ + + + + α N (h, k ) .
8 8 8 8
ε ε
Pentru ∃ δ > 0 a.î. (h, k ) ≤ δ ⇒ α N (h, k ) ≤ , prin urmare, din (103),
2 2 2

51
 ε ε
(h, k ) ≤ δ ⇒ α(h, k ) ≤ + = ε , lim α ( h , k ) = 0 .
2 2 2 h →0
k →0

∂f ∂f ∂f ∂f
Trecem la afirmaţia a doua. f ′ ( x , y ) = ( x , y ) p 1 + ( x , y ) p 2 , f n′ ( x , y ) = n ( x , y ) p 1 + n ( x , y ) p 2 ,
∂x ∂y ∂x ∂y
∂f ∂f  ∂ f (x , y ) − ∂ f n (x , y ) p ≤ ∂ f (x , y ) − ∂ f n (x , y ) ×
f ′(x , y ) − f n′(x , y ) =  (x , y ) − n (x , y ) p1 +
 ∂ x ∂x   ∂ y ∂y  2 ∂x ∂x
∂f ∂fn ∂fn ∂f ∂f ∂f
× p1 + (x, y) − (x, y ) p2 , se ţine seamă că (x, y )  →u
(x, y ), n (x, y ) ( →u
(x, y ) .
∂y ∂y ∂x (x, y )∈D ∂x ∂y x, y ) ∈ D ∂y

2.1 Serie de funcţii

Se consideră şirul de funcţii ( fn )n ∈N , f n : X → Y , X mulţime, Y spaţiu normat. Ex-
presia formală f1 + f 2 +K+ f n +K (sau uneori, în aplicaţii, f1(x ) + f 2 (x ) + . . .
∞ ∞
+ f n (x) + K , x ∈ X ) , desemnată prescurtat ∑ fn (sau uneori, în aplicaţii, ∑ fn (x) ,
n =1 n =1

x ∈ X ) se numeşte serie de funcţii. sn := f1 + f 2 +K+ f n este prin definiţie sumă parţială

∞
pentru ∑ fn iar fn – termenul general al acesteia.
n =1
∞
Alte definiţii. ∑ fn este convergentă în x0 (resp. absolut convergentă în x0),
n =1
∞
x0 ∈ X , dacă este convergentă (resp. absolut convergentă) seria ∑ f n (x0 ) de elemente
n =1
∞
din Y. ∑ fn este convergentă pe A (resp. absolut convergentă pe A), ∅ ≠ A ⊂ X , când ea
n =1
este convergentă (resp. absolut convergentă) în fiecare element din A. În acest caz funcţia
∞
f : A → Y , f (x) = ∑ fn (x) este suma pe A (suma – când A = X ). Suma pe A se
n =1
∞ ∞
desemnează şi prin ∑ f n (x) , x ∈ A sau, când A = X , chiar prin ∑ fn . Pentru a indica
n =1 n =1
situaţia opusă convergenţei în punct sau pe mulţime se foloseşte cuvântul „divergenţă“.
∞ ∞
{ x ∈ X : ∑ fn (x) convergentă } este mulţimea de convergenţă a seriei ∑ fn .
n =1 n =1
Exemple. Determinăm mulţimea de convergenţă la seriile de funcţii ce urmează.
∞ n n
x x
1. ∑ 1 + xn , x ∈ [0,+ ∞ ) . x = 0 ⇒ convergenţă. x > 0 . Punem f n ( x) = şi
n =1 1 + xn
f n +1(x ) n +1
x 1+ xn fn +1(x ) 1
aplicăm criteriul raportului. = , x > 1 ⇒ lim = <1⇒
f n (x) n
x 1+ x n +1 n → ∞ fn (x) x
convergenţă. 0 < x ≤ 1 ⇒ lim fn (x ) ≠ 0 ⇒ divergenţă. În concluzie seria de funcţii dată
n →∞
este convergentă pe {0}U (1, + ∞) şi divergentă pe (0,1] .

52
 ∞ n
n +1  x2 − 2  1 x2 − 2
2. ∑ (− 1)n 2
n + n +1
  ,
 1 − 2x2 
x2 ≠
2
. Punând u=
1 − 2x 2
se obţine
n →1  
∞
n +1
∑ (− 1)n n2 + n + 1u n , care este absolut convergentă pentru u < 1 , (vezi raza de
n →1

 1   1 
convergenţă), echivalent x ∈  − 1,−  U  , 1 şi divergentă pentru u >1,
 2   2 
 1 1 
echivalent x ∈ (− ∞,− 1)U − , U(1,+ ∞) . Pentru x = ±1 seria dată devine
 2 2
∞
n +1
∑ (− 1) n n2 + n + 1 , care este convergentă, dar nu absolut convergentă (compară la limită
n =1
∞
1
cu ∑ n ).
n =1

3. Fie ( fn )n∈N şirul de funcţii de la ex.10, p.1. Să se arate, s fiind un număr real ≥ 0 , că
∞
∑ f ns (x) este absolut convergentă când şi numai când s >2.
n =1

( n f (x)) = 3
s
s
Rezolvare. Deoarece lim n
2 (p.1, ex. 10), ∃ N în N a.î.
n →∞
s
s
s
( )  s  n
n ≥ N ⇒ 3 2 − 1 ≤ n f n (x ) ≤ 3 2 + 1 ,deci n ≥ N ⇒  3 2 − 1 ∑
1
≤
n
∑
k fk (x)
s
≤
( )
 k=N s k=N s
  k 2 k 2

 s  n ∞
 3 2 + 1 ∑ 1 , se ia limita pentru n → ∞ ţinând seamă că ∑ 1 este convergentă
 k=N s s
  k2
n =1
n2
s
când şi numai când > 1.
2
∞
xn xn
4. ∑ n
, (x, y ) ∈ R 2
, y ≥ 0 .Punem f n (x, y ) = . y ∈ [0, 1] .
n =1 n+y n+y n
1
n f n (x, y ) = x → |x|, deci x < 1 ⇒ convergenţă absolută , x > 1 ⇒ divergenţă .
n
n + yn

x = 1 ⇒ f n (x, y ) =
1
≥
1
, deci divergenţă; x = −1 ⇒ f n (x, y ) =
(− 1)n , deci
n + yn n + 1 n + yn
∞
1
convergenţă (regula Leibniz) dar nu convergenţă absolută (compară la limită cu ∑ n! ).
n =1
n
 x 1 x
y ∈ (1, + ∞) .fn (x, y ) =   −
, n f n (x, y ) → , deci x < y ⇒ convergentă
 y  ny + 1
n y
absolută, x > y ⇒ divergenţă. Când x = y , f n (x, y ) → / 0 , divergenţă. Reprezentaţi

53
grafic mulţimea de convergenţă !
∞ 
5. ∑ f n , fn: R 3 → R 2 , f n (x, y, z ) = 
(− 1) n − 1 , (− 1) n − 1 cos2 (x + y + z )  . De-
 n + x4 + y4 + z 4 n 
n =1  
∞
(− 1)n −1 ∞
(− 1)n − 1 cos 2 (x + y + z ) sunt convergente (regula Leib-
oarece ∑ n + x4 + y 4 + z 4 şi ∑ n
n =1 n=1

niz), mulţimea de convergenţă căutată este R3.

La seriile de funcţii ce urmează va fi calculată suma S ( x ) a acestora.
∞ ∞
aa Ka 1
6. ∑ (a2 + x) (a13 +2 x) Kn(an +1 + x) , unde x, an > 0 şi ∑ an divergentă.
n =1 n =1

a1 1 aa  a1 a 2Ka n 1  a1Ka n
= a − 1 2  , n > 1 ⇒
a2 + x x  1 a2 + x  (a2 + x )K(an +1 + x ) = x  (a 2 + x )K(a n + x ) −
a1Ka n +1 
(a 2 + x )K(a n +1 + x ) , deci sn (x) fiind suma primilor n termeni avem sn(x) =
1 a1Kan +1  a 2Ka n +1 1
, dar 0 <
= a −
x  1 (a2 + x )K(an +1 + x ) (a2 + x )K(an +1 + x ) =  x   x 
≤

1 + K 1 + 
 a2   an +1 
n
1 1 a2Kan +1
n
, lim
n → ∞ k = 2
∑ ak
= + ∞ , prin urmare lim
n → ∞ (a2 + x )K(an +1 + x )
= 0 , S(x) =
1
1+ x∑
k=2 ak
a1
lim sn(x) = .
n →∞ x
∞
n!
7. ∑ (1 + x) (2 + x) K (n + x) , − x ∉ N . De la un rang încolo fie toţi termenii sunt > 0,
n =1

fie toţi termenii sunt < 0 , [ −(N + 1) < x < − N : N impar ⇒ n ≥ N ⇒ an < 0 , N
an − an x x
par ⇒ n ≥ N ⇒ an > 0 ]. = =1+ − , deci convergenţă ⇔ x > 1 .
an +1 − an +1 n n (n + 1)

a1 =
1  2! 
n > 1 ⇒ an =
1  n! (n + 1) ! 
1! − , −
x −1 x − 1 x − 1  (1 + x ) K (n − 1 + x ) (1 + x) K (n + x) ,
1
deci sn (x) fiind suma primilor n termeni avem sn (x ) = −
x −1
(n + 1)! 1 (n + 1)an . Ori lim (n + 1)a = 0 [ a convergentă,
∞

(x − 1)(1 + x)(2 + x) K (n + x) = x −1
−
x −1 n →∞
n ∑ n
n =1

ε
an > 0 , (an ) monoton descrescător ⇒ lim nan = 0 : fie ε > 0 oarecare, pentru ∃ N în N
n →∞ 2
ε ε
a.î. n ≥ N ⇒ an + an +1 + K + an + p ≤ ∀ p , deci n ≥ N ⇒ p an + p ≤ ∀ p , luând p = n
2 2
şi p = n + 1 rezultă n ≥ N ⇒ 2na2n ≤ ε , (2n + 1) a2n +1 ≤ ε , prin urmare …] şi deci

54
 1
S (x) = .
x −1
Exemplul 8. Desemnăm prin Y spaţiul vectorial M 2 (R ) normat cu norma Frobenius şi
 sin n x 
∞  α 0 
fie seria de funcţii (A) ∑ f n , f n : (0, 2π) →Y , fn (x) =  n
n −1  , unde α > 0.
n =1  cos n x (− 1) 
 nα nα 
1
 sin2 nx cos2 nx 1  2 2
f n (x) =  2α + 2α + 2α  = α ∀ x din (0, 2π) , prin urmare f n ∈ B ((0, 2π) ; Y ) ,
 n n 
n  n

∞
2 2
fn =
n α
∀ n din N. Astfel fiind, (A) este normat convergentă ⇔ este ∑ nα
n =1
convergentă ⇔ α > 1 . Punând pe M 2 (R ) oricare altă normă, concluzia rămâne aceeaşi (vezi
2
mai sus). Deoarece de asemeni f n (x) = ∀ x din (0,2π) , (A) este absolut convergentă
α
n
într-un punct ⇔ (A) este absolut convergentă pe (0, 2π) ⇔ α > 1 . Trecem la mulţimea de
∞
sin nx
∞
cos nx
convergente pe (0, 2π) şi cum
∞
(− 1)n −1
convergenţă. Se obţine ∑ n , ∑ n
∑ n
n =1 n =1 n =1

este convergentă, (A) este convergentă pe (0, 2π) ∀ α > 0 .

Convergenţă uniformă
∞
Se consideră seria de funcţii ∑ f n , f n : X → Y , X mulţime , Y spaţiu normat. Prin
n =1
∞
definiţie ∑ f n este uniform convergentă (u.c.) pe A, ∅ ≠ A ⊂ X , dacă este uniform
n =1

convergent pe A şirul sumelor parţiale, adică şirul de termen general sn : = f1 + f 2 +K + f n ,

ceea ce înseamnă, desemnând prin f suma seriei considerate, (1) ∀ ε > 0 ∃ N în N cu
proprietatea n ≥ N ⇒ f (x) − [ f1(x) + K + fn (x)] ≤ ε ∀ x din A, altfel exprimat,
(1′) ∀ ε > 0 , ∀n de la un rang încolo şi ∀ x din A avem
f (x) − [ f1(x ) + K + fn (x)] ≤ ε .
Definiţia este coerentă – convergenţa uniformă implică convergenţa simplă.
Proprietatea unei serii de funcţii de a fi uniform convergentă pe o mulţime se păstresză
când norma pe Y se înlocuieşte cu o normă echivalentă.
∞
Exemple 9. ∑ (1 − x)xn , x ∈ [0,1] . Pentru x = 0 respectiv x = 1 suma seriei este 1
n =0
∞ ∞
1
respectiv 0, pentru x ∈ (0,1) ∑ (1 − x)xn = (1 − x )∑ x n = (1 − x)1 − x = 1 . Punând f suma
n =0 n=0

55
 n
seriei şi sn (x) = ∑ (1 − x )x k , f (x ) − sn (x ) = x pentru x ∈ (0,1) şi fixând n
n +1
avem
k =0

arbitrar, lim f (x) − sn (x) = 1 , prin urmare nu avem convergenţă uniformă pe [0,1]
x →1−

1
deoarece pentru ε = , pentru n oarecare şi pentru x suficient de aproape de 1
2
f (x) − f n (x) > ε (vezi (1′) ) .
∞
nx
10. ∑ , x ∈ [0,+ ∞ ) . n > 1 ⇒ fn(x) : =
n =1 (1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx )

nx 1 1
(1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx ) = (1 + x)(1 + 2x)K(1 + (n − 1)x) − (1 + x) (1 + 2x) K (1 + nx) , deci
n
sn (x) : =
x 1 1
+ ∑ f k (x ) = 1 − sn (x) =
1+ x k = 2 (1 + x) (1 + 2x) K (1 + nx) şi deci f (x) : = nlim
→∞

1, x > 0
 , seria este convergentă pe [0,+ ∞) . Fie η > 0 arbitrar. Cercetăm convergenţa
0, x = 0
1
uniformă pe [0 , η ] . Pentru x ∈ (0, η ) f (x ) − s n (x ) =
(1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx ) ,
1
lim f (x ) − sn (x ) = 1 , deci pentru ε = , pentru n oarecare şi pentru x suficient de
x → 0+ 2
apropiat de 0 f (x) − sn (x) > ε , prin urmare nu avem convergenţă uniformă pe [0, η] .
Cercetăm acum convergenţa uniformă pe [η , + ∞ ) . Pentru x ∈ [η , + ∞ ) avem
1 1
f (x ) − sn (x ) ≤
(1 + η)(1 + 2η)K (1 + nη) , dar nlim
→∞ (1 + η)(1 + 2η)K (1 + nη)
= 0, deci
u
sn (x) → f (x) (1.2), pe [η , + ∞) avem convergenţă uniformă.
x∈[η , + ∞ )
∞
În mod asemănător se obţine că seria de funcţii ∑ e− n x , x ∈ (0,+ ∞) , convergentă pe
n=0

(0,+ ∞) , este, oricare ar fi η > 0 , uniform convergentă pe [η , + ∞) şi neuniform

∞
1
convergentă pe (0, η] ( x > 0 ⇒ ∑ e− n x = 1 − e− x ).
n=0
∞
xn
11. ∑ , convergentă pe R, nu este uniform convergentă nici măcar pe (0,+ ∞) .
n =0 n!
∞ n
xn xk
Într-adevăr, punând f (x) : = ∑ , sn (x) := ∑ şi luând ε = 1 nu avem, oricare ar fi n
n =0 n! k =0 k !

din N, f (x) − sn (x) ≤ 1 ∀x > 0 deoarece, n fiind fixat, lim f (x ) − sn (x ) = +∞ căci

x→+∞

56
  1 1 
pentru x > 1 f (x ) − s n (x ) ≥ x n
 + +1
+ K .
 (n + 1) ! (n + 2) ! 
12. Reluăm ex.5 pentru a arăta că avem chiar convergenţă uniformă pe R3. Punem
∞ n
f := ∑ f n , sn := ∑ f k f (x, y, z ) − sn (x, y, z ) ∞
=
n =1 k =1

 ∞
∑ (− 1)n −1 ∞
(− 1)n −1 cos 2 (x + y + z )  −  n
∑ (− 1) k − 1
 n =1 n + x 4 + y 4 + z 4 n∑
, ,
n   k = 1 k + x4 + y4 + z4
 =1  
n
(− 1)k − 1 cos 2 (x + y + z )  

∞
(− 1) k − 1
∑ k 
=
k ∑ k + x4 + y4 + z4
,
k =1  ∞  = n +1

∞
(− 1) k − 1 cos 2 (x + y + z )  
= max 
∞
(− 1) k − 1
∑ k   ∑ k + x4 + y4 + z 4
,
k = n +1  ∞  k = n +1

∞
(− 1) k − 1 cos2(x + y + z) 
 ≤ max 1 1  1
∑ k 

 n + 1 + x4 + y 4 + z 4 , n + 1  = n + 1 , deci
k = n +1
  
u
1
f (x, y, z ) − sn (x, y, z ) ≤ ∀(x, y, z ) din R3 şi deci sn (x, y, z ) → f (x, y, z ) .
∞ n +1 (x, y, z ) ∈ R 3
Criterii de convergenţă uniformă
∞
2.2.1 Regula Weierstrass. Se consideră seria de funcţii ∑ fn , f n : X → Y , X mulţi-
n =1

me şi Y spaţiu Banach. Dacă de la un rang P încolo f n (x ) ≤ a n ∀x din A, A ⊂ X , iar

∞ ∞
∑ a n este convergentă, atunci ∑ fn este uniform convergentă pe A.
n =1 n =1
∞ ∞
Seria de scalari ∑ an este prin definiţie majorantă pe A pentru ∑ f n dacă de la un
n =1 n =1

rang încolo f n (x ) ≤ an ∀ x din A. Cu această definiţie regula Weierstrass poate fi

exprimată prescurtat aşa:
„orice serie de funcţii care are o majorantă convergentă este uniform convergentă“.
∞
x x 1
Exemple 13. ∑ 4 2
este u.c. pe R, deoarece 4 2
≤
2n 2
∀ x din R iar
n =1 1 + n x 1+ n x
∞
1
∑ 2n2
este convergentă.
n =1

∞ ′ ′
 2x   2x  n3 − x 2
14. ∑  arctg 2  este u.c. pe R , căci  arctg  = 2 ,
n =1  x + n3   x 2 + n3  ( x 2 + n3 ) 2 + 4 x 2

57
 ′ ∞
 2x  n3 + x 2 2 2 2
 arctg 2
x +n 3
 ≤ 2 3 2 2
(n + x ) + 4 x 2
≤ 3 2 ≤ 3 ∀ x
n +x
din R iar ∑ n3
este
 n n =1

convergentă.
∞
15. Cercetăm c.u. a seriei ∑
n2
n!
(
xn + x−n ,
1
2
)
≤ x ≤ 2 căutându-i o majorantă
n =1
∞
convergentă.
1
sup (x n
)
+ x − n = 2n + 2− n < 2n + 1 , ∑
n2
n!
2n + 1 este convergentă
≤ x ≤2 n =1
2
1
(criteriul raportului), deci avem c.u. pentru ≤ x ≤ 2.
2
∞
xn
16. Cercetăm c.u. a seriei ∑ , x ∈ [−a, a] , a > 0 căutând o majorantă
n =1 n
2 !
 
∞
an
convergentă ( [α] este partea întreagă a numărului real α). ∑ este majorantă pe
n =1 n
2 !
 
∞
an a
[−a, a] . Ea este convergentă pentru a < 1 ( ≤ an , ∑ an =
1 − a
), dar şi pentru
n n =1
2 !
 
n ∞
ak a2 n + 1 a2 a3 a 4 a5
a ≥ 1 [ sn : = ∑ k 
≤ s2 n + 1 ≤ a+2 ∑ n!
(
1!
≤ , ≤
1! 2 ! 2 !
etc.), serie
k =1 n =1
2 !
 
convergentă (criteriul raportului !), deci (sn ) , fiind crescător şi mărginit superior, este
convergent ] şi în consecinţă avem c.u. pe [− a, a] .
17. Existenţa unei majorante convergente este o condiţie suficientă pentru a asigura
convergenţa uniformă, dar nu necesară aşa cum o arată seria de funcţii
∞
∑ f n (x) , x ∈ [0, 1] , unde
n =1


  1 
 0, x ∈ 0, n + 1 
  2 


f n (x) =  1
n
( )  1 1 
sin 2 2 n + 1 π x , x ∈  n + 1 , n 
2 2 


  1 
 0, x ∈  n , 1 .
 2 

58
 1 1 1 1 E1
0 23 22 2
1
24 Fig. 14

n
Într-adevăr, punând sn : = ∑ f k avem (urmăreşte reprezentarea grafică!)
k =1

 1 
 0 , x ∈  2 , 1
  
 1
sn (x) = 
k
2
sin 2 k +1
(  1
)1 
π x , x ∈  k + 1 , k  , k = 1, n
 2 2 
0 , x ∈ 0, 1 
  n +1 
  2 
şi deci
 1 
 0 , x ∈  2 , 1
  
1
f (x ) : = lim sn (x ) =  sin 2
k
2 k +1
(  1
)
1 
π x , x ∈  k + 1 , k  , k = 1, 2, 3, K ,
n→∞
 0, x =0 2 2 



prin urmare
  1 
0 , x ∈  n + 1 , 1
 2 
1
f (x ) − sn (x) =  sin 2 2 k +1
(  1
π x , x∈ k +1 , ) 1 
 , k = n + 1, n + 2, K
 k0 , x=0 .
2 2k



 1 1 
Căutăm M : = sup f (x) − sn (x) . x ∈  n + 2 , n + 1  ⇒ π < 2n + 2 π x < 2π ⇒
x ∈ [0, 1]  2 2 
sup ( )
sin 2 2n + 2 π x = 1 , margine atinsă pentru 2 n + 2 π x =
3π
, adică
x ∈ (2 − n − 2 ,2 − n − 1 )
2

x=
3  1 1 
; x ∈  n + 3 , n + 2  ⇒ π < 2 n + 3 π x < 2π ⇒ sup (
sin 2 2n + 3 π x )
x ∈ (2 − n − 3 , 2 − n − 2 )
n + 3
2 2 2 
∞
3 1
= 1 margine atinsă pentru x =
2n + 5
etc., prin urmare M =
n +1
şi rezultă ∑ f n u.c. pe
n =1
∞ ∞
[0, 1] . Fie acum ∑ an o majorantă oarecare pe [0 , 1] pentru ∑ f n . Ca mai sus se obţine
n =1 n =1

59
 ∞
1 1
sup f n (x) = şi astfel an ≥ de la un rang încolo, majoranta ∑ an este divergentă .
x ∈ [0, 1] n n n =1
∞
2.2.2 Regula Dirichlet. Se consideră seria de funcţii ∑ u n (x ) v n (x ) , x ∈ X , X
n =1

mulţime, u n : X → R, v n : X → Y , Y spaţiu Banach pe R şi fie ∅ ≠ A ⊂ X . Dacă de la un

rang P încolo m ≥ n ⇒ v n (x ) + v n + 1(x ) + K + v m (x ) ≤ M ∀ x din A, M > 0, iar
u ∞
u n (x ) ≥ u n + 1(x ) pe A şi u n (x ) → 0 , atunci ∑ u u v n este uniform convergentă pe A.
x∈A n =1
∞
Observaţie. Condiţia din 2.2.2 relativă la ∑ vn poate fi înlocuită cu condiţia „de la un
n =1
n
rang încolo ∑ vn (x) ≤ M ∀ x din A“. Aceste două condiţii nu sunt echivalente.
k =1

∞
sin x sin nx
Exemplul 18. Cercetăm c.u. la seria ∑ , x ∈ [0, + ∞) . Punem
n =1 n+x
n
1
un (x ) = , vn (x) = ∑ sin x sin nx . n ≥ 1 ⇒ un (x) ≥ un +1(x) ∀ x din [0,+∞) şi,
n+x k =1
u
1 1
deoarece ≤ , un (x ) → 0 . Trecem la celălalt factor.
n+ x n x∈[0,+ ∞ )

n n
2 ∑ vk (x ) = ∑ [cos(k − 1) x − cos(k + 1)x] = 1 + cos x − [cos nx + cos (n + 1) x] =
k =1 k =1

x nx (n + 1)x , deci n
≤ 2 pe [0,+ ∞) , seria dată este u.c. pe [0,+ ∞) .
= 4 cos sin sin
2 2 2 ∑ vn (x)
k =1

∞
2.2.3 Regula Abel. Se consideră seria de funcţii ∑ u n (x ) vn (x ), x ∈ X , X mulţime,
n =1
∞
u n : X → R, v n : X → Y , Y spaţiu Banach pe R. Dacă ∑ vn este uniform convergentă pe
n =1
A, A ⊂ X , şi de la un rang P încolo şirul (u n ) este monoton pe A iar u n (x ) ≤ M ∀ x
∞
din A, unde M > 0, atunci ∑ u n vn este uniform convergentă pe A.
n =1

Exemple 19. Cercetăm c.u. pe [0, + ∞) a seriei

∞
(− 1)[ n ] . Luăm un (x) =
1
∑ n(n + x )
,
n =1 x
1+
n

vn (x ) =
(− 1)[ n ] . (u ) este monoton crescător pe [0, + ∞) de la rangul 1 şi un (x ) ≤ 1 ∀ x
n
n

60
din [0,+ ∞) , pe de altă parte
∞
(− 1)[ n ] ∞
∑ n
fiind convergentă, ∑ vn este u.c. pe R, se aplică
n =1 n =1
2.2.3, serie dată este u.c. pe [0, + ∞) .
∞
( − 1) [ n ]
Exemple 20. Cercetăm c.u. pe [0, + ∞ ) a seriei ∑ . Luăm u n ( x ) = 1 , v n (x ) =
n =1 n (n + x ) 1+ x
n
(− 1)[ n ]
= . ( u n ) este monoton crescător pe [0, + ∞ ) de la rangul 1 şi u n ( x ) ≤ 1 ∀ x din [0 , + ∞ ) , pe de altă
n
∞
( − 1) [ n ] ∞
parte ∑n =1
n
fiind convergentă, ∑v n =1
n este u.c. pe R, serie dată este u.c. pe [0, + ∞ ) .

21. Fie ( a n ) n∈N şir monoton descrescător de numere reale cu lim a n = 0 . Atunci
n →∞
∞
1o ∑ a sin nx este u.c. pe R ⇔ lim na
n =1
n
n→∞ n =0 ;

∞
2o ∑ a sin nx este u.c. pe [δ , 2 π − δ] , δ ∈ [π , 2 π ) .
n =1
n

m
„ 1o Notăm, pentru m ≥ n , σn, m ( x ) : = ∑ ak sin kx . Necesar. Fie
k =n
ε > 0 , ∃ N în N a.î. m ≥ n ≥ N ⇒

m
⇒ σ n, m ( x ) ≤ ε ∀ x din R (2.2.3). Fixăm m ≥ 2 şi luăm n =  + 1  (partea întreagă !), în mod corect
 2 

deoarece  + 1  ≤ + 1 ≤ m . Pentru x = π avem, deoarece n ≤ k ≤ m ⇒ π ≤ kx ≤ π ( 2  + 1  ≥ m ),

m m m
 2  2 2m 4 2  2 
m
π π 1 π
σ n, m ( x ) ≥ ∑a
k=n
k sin
4
≥ ( m − n + 1 ) a m sin ≥ ma m sin , în consecinţă lim ma m ≤ 4 ε şi cum ε este
4 2 4 m→ ∞
2
oarecare rezultă lim ma m ≤ 0 , dar 0 ≤ lim mam ≤ lim mam , deci lim ma m = 0 . Suficient. Se consideră şirul
m→ ∞ m→ ∞ m→ ∞ m→ ∞

( bn ) n∈N , bn : = max k a k . Deoarece na n → 0 avem bn ↓ 0 . Fixăm n şi m, 1 ≤ n < m . Avem

k≥n

(α1) σn, m ( x ) ≤ m x bn ∀ x din R.

De asemeni
bn 1 , x ≠ 2 kπ , k ∈ Z .
( α 2 ) σ n, m ( x ) ≤
n sin x
2

( ) ∑a ( ) ( ) ( )
m m
„ 2 sin x σ n, m ( x ) =
2 ∑a
k=n
k cos k − 1 x −
2 k=n
k cos k + 1 x =
2
a n cos n − 1 x − a m cos m + 1 x +
2 2
m −1 m −1
1 2 2
+ ∑ (ak +1 − ak ) cos  k + 2  x
k=n
≤ an + am + ∑ (ak − ak +1) = 2 an = n n an ≤ n bn . „
k=n

De asemeni
( α 3 ) σ n, m ( x ) ≤ π bn ∀ x din  0 , π  ,
 m
care se obţine din ( α 1 ) luând x = π .
m
De asemeni
( α 4 ) σ n, m ( x ) ≤ ( π + 1) bn ∀ x din  π , π  .
m n
( α1 )
„ Fie p : =  π  , avem n ≤ p ≤ m căci x ∈  π , π  ⇒ n ≤ π ≤ m . Atunci σ n, p ( x ) ≤ pxb n ≤ πbn . Dacă
 x   m n  x

61
 ( α2 ) bp+1 bp+1 π
p = m , a fost obţinut ( α 4 ) .Presupunem p < m . Atunci σ p+1, m ( x ) ≤ cosec x ≤ cosec şi
p +1 2 p +1 2 ( p + 1)
π
cum sin t ≥ 2 pe  0 ,  rezultă ( p + 1) sin π ≥ 1 , deci σ p+1, m ( x ) ≤ bp+1 ≤ bn şi deci σ n, m ( x ) =
t π  2 2 ( p + 1)
= σ n, p ( x ) + σ p+1, m ( x ) ≤ (π + 1) bn . „
De asemeni
( α 5 ) σ n, m ( x ) ≤ bn ∀ x din  π , π  ,
n 
x x
( α2 ) bn 1 2 sin 2 sin 2
deoarece σ n, m ( x ) ≤ iar ≤ ≤ . Astfel fiind, din ( α 3 ) , ( α 4 ) şi ( α 5 ) rezultă,
n sin x π x π
2 2 2n
deoarece π + 1 ≤ 5 ,
σ n, m ( x ) ≤ 5bn ∀ x din [0 , π ]

şi cum sin k ( 2 π − x ) = − sin kx şi deci σ n, m ( x ) = σ n, m ( 2 π − x ) , avem în fapt

σ n, m ( x ) ≤ 5bn ∀ x din [0 , 2 π ]
şi în consecinţă ∀ x din R . Nu rămâne pentru a obţine concluzia decât a aplica 2.3 ţinând seamă că şirul (bn ) este
fundamental.
2 o Se aplică 2.2.6 cu u n ( x ) = a n , v n ( x ) = sin nx . x ∈ [δ , 2 π − δ ] şi m ≥ n ≥ 1 ⇒ sin nx + sin ( n + 1) x +

+ K + sin mx ≤ 1 ≤ 1 .„
sin x sin δ
2 2
Limită, continuitate, derivabilitate, integrabilitate
∞
2.2.4 Limita sumei. Fie ∑f
n =1
n , f n : X → Y , X parte a unui spaţiu topologic şi Y spa-

ţiu normat, iar x0 punct de acumulare pentru X. Dacă, ∀ n din N, ∃ lim f n ( x ) şi

x→x0
∞ ∞

∑f
n =1
n este uniform convergentă pe X I V \ {x 0 } , unde V ∈ V (x0 ) , atunci lim
x → x0
∑ fn (x) =
n =1
∞
∑ lim fn (x) .
n =1 x → x 0
Exprimat prescurtat
∞
„În cazul convergenţei uniforme limita comută formal cu ∑ “.
n =1
∞
( −1) n −1
Exemple 22. α : = lim
x →1 ∑
n =1
n
x n = ? Se ia un interval ( u , v ) cu u > 0 şi 1∈ ( u , v ) . Seria dată este
xn +1
x n , v ( x ) = ( −1 )
n −1
u.c. pe ( u , 1) şi pe (1, v ) [ u n ( x ) = n , ( u n ) este descrescător (resp. crescător) şi uniform
x +1
n
n
∞ ∞
( −1) n −1
mărginit pe ( u , 1) (resp. (1, v)), ∑v
n =1
n ( x ) este u.c. pe R (termenii sunt constanţi, ∑
n =1
n
este convergentă)],

∞
( − 1)n −1 x n ( −1)n −1
∞
xn ∞ n −1
∞
(−1)n −1
deci lim
x →1+
∑
n =1 n x +1
n = lim ∑
x →1−
n =1 n
= ∑ lim (−1)
x + 1 n =1 x →1 n
n
xn =
xn + 1
∑n =1
2n
=
1
2
ln 2 = α .

62
 ∞

∑ 1 + xn x2
2
23. lim 2 2
=? fn : fn (x) = sunt definite pe R, parte a spaţiului topologic R , + ∞
x→∞
n =1 x 1+ n 2 x 2
este punct de acumulare pentru R, termeni au limită finită pentru x → + ∞ , seria dată este u.c. pe R
∞ ∞ ∞ ∞
1 π2
( x2
1+ n2x2
≤ 12 pe R,
n
∑n =1 n
1 este convergentă), lim
2 x→ + ∞
x2
n =1 1 + n x
2 2
= ∑ ∑
n =1
lim
x→ + ∞
x2
1+ n2x2
= = ∑n
n =1
2
=
6
.

∞ ∞
24. lim
x→1− ∑(x
n =1
n
− x n+1 ) = ? ∑ (x
n =1
n
− x n +1 ) nu este u.c. pe [0, 1] (arată !). Dar 0≤x

∞ ∞
<1⇒ ∑( x
n =1
n
− x n+1 ) = ( 1 − x ) ∑x
n =1
n
=x, limita cerută este egală cu 1. Notăm că deoarece

∑
∞

∑ lim (x n − x n+1) = 0 , limita considerată nu comută cu

n =1
x →1−
, ceea ce poate fi considerat şi o justificare post
n =1

factum pentru convergenţa neuniformă pe [0 , 1] a seriei considerate.

∞
2.2.5 Continuitatea sumei. Fie ∑f
n =1
n , f n : X → Y , X spaţiu topologic, Y spaţiu nor-

∞
mat. Dacă, ∀ n din N, fn este continuă în punctul x0 iar ∑f
n =1
n este uniform convergentă pe

X, atunci suma seriei este continuă în x0,

Exprimat prescurtat
„Suma unei serii uniform convergente de funcţii continue este o funcţie continuă“.
Exemple 25. Să se cerceteze mulţimea de existenţă şi continuitatea funcţiei f definită prin f ( x ) =
x + ( −1 ) n x + n ( −1 ) ( −1 ) n
n
∞ n
 xn2  2
= ∑
n =1 n +x2 2
. Rezolvare. f n ( x ) : =
n 2
+x 2
= 

n +x n
2 2
+
n 2
 şi luăm u n ( x ) = n

 n +x2
2
,

x ( −1 ) n

vn (x)= + pentru a aplica 2.2.5, în mod corect căci (un ) este crescător şi uniform mărginit pe R iar
n2 n
∞ ∞

∑v n =1
n este u.c. pe [ − a , a ] , a > 0 arbitrar, deoarece ∑ nxn =1
2
este u.c. pe [ − a , a ] (
x
n2
≤
a
n2
) iar

∞
( −1 ) n
∑ n =1
n
este u.c. pe R. În concluzie, seria dată este u.c. pe [ − a , a ] , prin urmare pe de o parte conchidem,

deoarece a este oarecare, seria dată este convergentă pe R (adică mulţimea de existenţă a lui f este R) iar pe de
alta f este continuă în x0, punct oarecare al lui R, acesta putând fi prins într-un interval [ − a , a ] , pe care f este,
conform cu 2.2.5, continuă.
26. Convergenţa uniformă asigură continuitatea sumei unei serii de funcţii continue, dar ea nu este o condiţie
∞

necesară pentru aceasta aşa cum o arată exemplul ce urmează. ∑ f (x ) , f

n =1
n n (x ) : = nxe − nx − ( n − 1 ) xe − ( n −1 ) x ,
n
x≥0. Punem sn (x ): = ∑ k =1
f k (x ) şi avem s n ( x ) = n x e − nx ,

∞ ∞
deci x ≥ 0 ⇒ f ( x ) : = ∑ f (x ) = nlim
n =1
n
→∞
sn ( x) = 0. Astfel f este continuă pe [ 0 , + ∞ ) , deşi ∑ f
n =1
n nu este u.c. pe

[ 0 , + ∞ ) deoarece pentru ε din ( 0 , e ) , pentru n oarecare din N nu avem s n ( x ) ≤ ε pe [ 0 , ∞ ) (ia x = 1 de

n
pildă ).
27. Iată acum un exemplu simplu de funcţie continuă pe R dar care nu este derivabilă în vreun punct din R

63
(van der Waerden). Fie ϕ : R → R definită aşa : dacă m = [ x ] , adică m ≤ x < m + 1 unde m ∈ Z (partea
1 1
întreagă), atunci x ≤ m + ⇒ ϕ ( x ) = x − m , x ≥ m + ⇒ ϕ ( x ) = ( m + 1 ) − x (reprezentată grafic pe E1!). Avem
2 2
1
(2) ϕ ( x + 1 ) = ϕ( x ) ∀ x din R şi (3) 0 ≤ ϕ ( x ) ≤ , ϕ ( x ) = 0 pe Z . ϕ este continuă pe R [ pentru x 0 din R,
2
1
m = [ x 0 ] , şi x n → x 0 , când de pildă m < x 0 < m + şi deci ϕ ( x 0 ) = x 0 − m , de la un rang încolo
2
ϕ (10 n x )
∞


1
x n ∈  m , m +  , deci ϕ ( x n ) = x n − m , ϕ ( x n ) − ϕ ( x 0 ) = x n − x 0 → 0 etc.]. Seria de funcţii
2
∑
n =0 10 n
ϕ (10 x ) ϕ (10 x )
n ( 3) ∞ n
este u.c. pe R (
10 n
≤ 1 , 2.2.5), deci f : f ( x ) =
2 ⋅ 10 n
∑
n =0 10 n
este continuă pe R (2.9). Însă oricare

ar fi a din R, f nu este, aşa cum se va arăta, derivabilă în a. Deoarece f ( x + 1 ) = f ( x ) ∀ x din R

∞
( )
ϕ 10 n ( x + 1) ( 2 )
∞
ϕ (10 n x )
[ f ( x + 1) = ∑
n =0
10 n
= ∑
n =0 10 n
= f ( x ) ], se poate presupune 0 ≤ a < 1. a = 0. Pentru şirul

f ( x p )− f ( 0 ) ∞
ϕ (10 n −p )
(xp ) , xp = 10 − p deci x p → 0 , avem α p : =
xp −0
= 10 p ∑n =0 10 n
, dar n ≥ p ⇒ ϕ (10 n−p ) = 0 ,

n < p ⇒ ϕ (10 n − p ) = 10 n−p , prin urmare α p = 10 p (10 − p + 10 − p + K + 10 − p )= p (în paranteză sunt p

termeni), lim α p = +∞ , f nu este derivabilă în 0. 0 < a < 1. Fie a = 0 , a 1 a 2 K a n K desvoltarea zecimală
p→∞

 0, a 1
n +1 a n + 2 K , când 0 , a n +1 a n + 2 K ≤

nelimitată a lui a. Avem ϕ (10 n a ) =  2 . Se consideră sirul (x p ) ,
 1 − 0 , a n +1 a n + 2 K , când 0 , a n +1 a n + 2 K ≥ 1
 2
x p = a − 10 − p când a p = 4 sau a p = 9 , x p = a + 10 − p când a p ≠ 4 , 9. Evident x p → a . Fixăm p şi punem
f (xp )− f (a ) ∞
ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a )
α p :=
xp −a
. x p − a = ±10 − p . f ( x p ) − f ( a ) = ∑
n=0 10n
, dar 10 n x p = = 10 n a ± 10 n − p ,

(2) p−1
ϕ (10n xp ) − ϕ (10n a)
deci n ≥ p ⇒ ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a ) = 0 şi deci ( 4) f (x p ) − f ( a) = ∑ . Evaluăm pentru
n =0 10n
n < p β n : = ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a ) în ipoteza a p ≠ 4 , 9. 10 n a = a 1 K a n , a n +1 K a p a p+1 K , 10n xp = a 1 K a n ,
1 1
a n +1 K a p + 1 a p +1 K , 0 , a n +1 K a p a p +1 K < ( = 0 , 4999 K ) ⇒ 0, an +1 K ap + 1 a p +1 K ≤ , deci
2 2
1 1
β n = 10 n − p iar dacă 0, a n +1 K a p a p+1 K≥ atunci 0, a n +1 K a p + 1 a p+1 K > şi β n = −10 n −p , prin
2 2
urmare β n = ±10 n − p şi aceeaşi concluzie se obţine şi în cazul a p = 4 sau a p = 9 . Astfel fiind, (4) devine
f ( x p ) − f ( a ) = ±10 − p ± 10 − p ± K ± 10 − p (în sumă sunt p termeni) iar (5) αp = ± (±1 ± 1 ± K ± 1) , în sumă fiind p
termeni. (5) obligă α p a fi un număr întreg, pozitiv, negativ sau nul, dar de aceeaşi paritate cu p (o singură
schimbare de semn în paranteză reduce doi termeni, încă o schimbare de semn reduce încă doi termeni etc.) iar
această situaţie obligă şirul ( α p ) a nu fi fundamental (de pildă α p+1 − α p ≥ 1 ∀ p ) şi deci nici convergent, f
nu este derivabilã în a.
28. Exemplul lui Pompeiu – derivată mărginită neidentic zero care se anulează în orice interval. Fie ( r n )
şirul numerelor raţionale din intervalul [ a , b ] , 0 < a < b , cu termeni presupuşi diferiţi doi câte doi şi
∞

∑2
1

f : [ a , b ] → R , (6) f ( x ) = −n
( x − r n ) , corect considerată căci seria este uniform convergentă pe [ a , b ]
3

n =1

deoarece 2 − n ( x − rn ) 3 ≤ 2 − n ( b − a ) 3 ∀ x din [ a , b ] . f este continuă pe [ a , b ] . În plus f este strict crescătoare

1 1

64
pe [a, b]: a ≤ x ′ < x ′ ′ ≤ b ⇒ ( x ′ − r n ) < ( x ′ ′ − rn ) ⇒ f ( x ′ ) ≤ f ( x ′ ′ ) şi dacă prin absurd f ( x ′ ) = f ( x ′ ′ )
1 1
3 3

∑ 2 [( x ′ ′ − r ]= 0 ,
∞
) − ( x ′ − rn ) ( x ′ ′ − rn ) − ( x ′ − rn )
1 1 1 1
−n
atunci n
3 3
deci 3 3
= 0 ∀ n , contradicţie. Astfel
n =1

fiind, fie g : [ f ( a ) , f ( b ) ] → [ a , b ] funcţia inversă a lui f . g este continuă strict crescătoare. Se va arăta că g
este derivabilă iar g ′ este mărginită neidentic zero şi se anuleză în orice interval cuprins în [ a , b ] . Se consideră
seria derivatelor termenilor de la (6),
∞
(7) 1 ∑2
2
−n
( x − rn ) − 3 .
3 n =1

Demonstrăm
1 o Dacă seria (7) este convergentă în punctul x din [ a , b ] x ≠ r n ∀ n , atunci f este derivabilă şi
∞
1
∑2
2
f ′( x ) = −n
( x − r n ) − 3 . Într-adevăr, pentru x din ( a , b ) de pildă şi pentru t ≠ 0 cu x + t ∈ [ a , b ]
3 n =1

−2
1

f (x + t)− f (x)
∞
2 − n ( x − rn )  
∑ t 3
3
(8) = , unde α n ( t ) =  1 +  . Deoarece α 2n ( t ) + α n ( t ) + 1 ≥
t n =1 α 2n ( t ) + α n ( t ) + 1  x − rn 
2

2 − n ( x − rn )
−
1 1 3 2

≤ 2 − n ( x − r n ) , deci seria de la (8) este uniform convergentă pe R (2.2.5). Luăm

−
≥ , 2 3

4 α n (t )+ α n (t )+1 4
δ > 0 suficient de mic pentru a avea t ∈ [ − δ , δ ] ⇒ x + t ∈ [ a , b ] şi atunci, din (8),
f ( x + t ) − f ( x ) 2.8 1
∞

∑2
2
f ' ( x ) = lim = −n
( x − rn ) − 3
t →0 t 3 n =1

căci lim α n ( t ) = 1 , adică 1 o .

t →0

Demonstrăm acum
2 o Dacă seria de la (7) este divergentă în punctul x din [a , b ] , x ≠ rn ∀ n , atunci f ′ ( x ) = + ∞ .
f ( x + t )− f ( x ) (8)
Într-adevăr, pentru x din ( a , b ) de pildă şi pentru t ≠ 0 cu x + t ∈ [ a , b ] = lim s m ( t ) ,
t m→∞

− 23
m
2 − k ( x − rk ) m

∑α 1
∑2
2
s m (t ): = −k
. Fie ρ > 0 . s m ( 0 ) =
( x − r k ) − , deci lim s m ( 0 ) = + ∞ şi deci 3

k =1 ( t ) + α k (
2
k t ) + 1 k =1
m→∞ 3
∃N în N a.î. m ≥ N ⇒ s m ( 0 ) > ρ . Dar s N fiind continuă în 0, ∃ δ > 0 a.î. t ∈ [ − δ , δ ] ⇒ s N ( t ) > ρ , a fortiori
t ∈ [ − δ , δ ] şi m ≥ N ⇒ s m ( t ) > ρ (şirul ( s m ( t ) ) este monoton crescător), se ia limita pentru m → ∞ , se
f ( x + t )− f ( x ) f (x +t )− f (x)
obţine t ∈ [ − δ , δ ] \ {0 } ⇒ ≥ ρ , adică lim = +∞ .
t t →0 t
Demonstrăm în sfârsit
3 o f ′ ( rm ) = +∞ oricare ar fi m din N.
−2
f ( rm + t ) − f ( rm ) ( 8 ) rm ∞
2 − n ( rm − rn ) rm
∑α
3
Într-adevăr, pentru t ≠ 0 cu r m + t ∈ [ a , b ] = + ≥ , se ia
t 2
(t ) + α n (t ) + 1
2 2
t 3
n =1 n t 3

n≠m

limita pentru t → 0 şi se obţine concluzia căci r m > 0 .

Fie acum y0 arbitrar fixat din intervalul J : = [ f ( a ) , f ( b ) ] , y 0 = f ( x 0 ) . Dacă x 0 ≠ r n ∀ n şi în x0
seria de la (7) este convergentă, atunci f este derivabilă în x0 şi f ′ ( x 0 ) > 0 (vezi 1 o ), deci g este derivabilă în
1
y0 şi g ′ ( y 0 ) = > 0 . Dacă x 0 ≠ r n ∀ n şi în x0 seria de la (7) este divergentă, atunci f ′ ( x 0 ) = + ∞ (vezi
f ′(0 )
g( y )− g( y0 ) g ( f ( x ))− g ( f ( x0 )) 1
2 o ), deci g ′ ( y 0 ) = 0 [pentru y ≠ y 0 = = , se ia un
y − y0 f (x)− f (x0 ) f (x)− f (x0 )
x − x0

65
şir oarecare (yn ), y n ≠ y 0 , y n → y 0 ] . Dacă x 0 = r m , atunci f ′ ( r m ) = + ∞ (vezi 3 o ) şi deci
g ′( y 0 ) = 0 .
În concluzie g este derivabilă pe J. g ′ nu este identic zero pe J altcum g ar fi constantă pe J, contradicţie, g
fiind strict crescătoare (consecinţă – există puncte în care (7) este convergentă).De asemeni, oricare ar fi intervalul
( u , v ) cuprins în [ f ( a ) , f ( b ) ] , există un punct în ( u , v ) în care g ′ se anulează căci g ( ( u , v ) ) =
= ( g ( u ) , g ( v ) ) ⊂ [ a , b ] , deci în ( g ( u ) , g ( v ) ) se află un termen r n iar g ′ ( f ( r n ) ) = 0 . În plus g ′ este
o
1 1 3 3
mărginită pe J căci g′( f ( x )) ≠ 0 ⇒ g′( f ( x )) = = ≤ .
f ′( x ) ∞ ∞

∑ (x − rn ) − 23
∑ ( b − a)− 3
2
−n −n
2 2
n =1 n =1

Funcţia g ′ poate justifica afirmaţia

„O funcţie reală mărginită care are primitivă pe un interval nu este neapărat integrabilă Riemann pe
acesta (Volterra)“.
f (b )

Într-adevăr, presupunem prin absurd g ′ i. R. pe [ f ( a ) , f ( b ) ] . Atunci I := ∫ g ′ ( y ) dy =

f (a )
NP

= g(y)
f (b)
f (a)
= b−a >0. Pe de altă parte I = lim
p→ ∞ ∑(y
k =0
p
k +1 − y kp ) g ′ (β k ) cu ι p : f (a ) < y1p <

< K < y pN < f (b ) , lim ν ( ι p ) = 0 şi luând β k din intervalul

p
p→ ∞
[y p
k
p
, y k +1 ] a.î. g ′ ( β k ) = 0 , rezultă I = 0 şi
contradicţia.
De altfel reciproc
„O funcţie reală integrabilă Riemann pe un interval nu are neapărat primitivă pe acesta“.
Aceasta o arată de pildă funcţia f : [ a , b ] → R , f ( x ) = 0 pe a , a + b , f ( x ) = 1 pe 
2
a+b 
 2
[
, b – ea

)
fiind i.R. pe [ a , b ] (teorema Lebesgue) dar neavând primitivă pe [ a , b ] , o împiedică teorema Darboux.
29. Exemplul Schoenberg - Lebesgue – drum
continuu din R2 al cărui suport este un pătrat. Primul
 − 2 ,1  y  2 ,1  exemplu de curbă parametrizată continuă cu această
  E2
( −1 , 1 )  3   3  ( 1,1 ) proprietate a fost dat de Peano. Iată exemplul, cu
deosebire simplu, S -L. Se consideră funcţia
ψ : [ −1 , 1 ] → [ 0 , 1 ] al cărei grafic este acela din
figură şi fie ϕ : R → [ 0, 1 ] funcţia cu perioada 2 şi
având proprietatea ϕ [− 1, 1] = ψ. ψ , şi deci de
asemenea ϕ , sunt continue. Fie acum γ drumul
continu din R2 de ecuaţii parametrice.
( −1 , 0 )  − 1 , 0  O 1  (1, 0 ) x  ∞
 ,0 
 3  3   x = f (t ) =
 n =1 2
1
n ∑
ϕ ( 3 2n − 2 t )
Fig. 15  ∞
t ∈ [ 0 , 1] .
 y = g (t ) =

 n =1 2
1
n
ϕ ( 3 2n −1
t ∑
)
1
ϕ ( 3 2n−1 t ) ≤ n
1 1
Deoarece ϕ (32n−2t ) , ∀ t din [ 0 , 1 ] , f şi g sunt continue pe [ 0 , 1 ] şi prin
2n 2n 2
urmare γ este într-adevăr curbă parametrizată continuă. Se va arăta că suportul γ este pătratul Π : = [ 0 , 1 ] . Fie
2

( x 0 , y 0 ) punct arbitrar fixat din Π şi

∞ ∞
a 2n −2 a 2n −1
x0 = ∑
n =1 2 n
, y0 = ∑n =1 2n
,

unde, ∀ n ≥ 1, a2 n − 2 şi a2n−1 sunt egali sau cu 0, sau 1 (când x 0 = 0 sau y 0 = 0 se iau a 2n −2 = 0 respectiv
∞
2 a n −1
a 2n −1 = 0 ∀ n ≥ 1 ). Se va arăta că pentru t 0 : = ∑
n =1 3n
avem (9) x 0 = f ( t 0 ) , y 0 = g ( t 0 ) , adică punctul

66
( x 0 , y 0 ) se află pe suportul γ, γ trece prin fiecare punct al lui Π (ceea ce evident şochează intuiţia). Calculăm
2an 2 a n +1
ϕ (3 n t 0 ) , n ≥ 0 . 3 n t 0 = m + + + K , unde m ∈ Z + , m par (atenţie la factorul comun 2). Dacă
3 32
 2a 2 a n+2  2 a n +1 2 a n + 2
a n = 0 atunci ϕ (3 n t 0 ) = ϕ  2n +1 +
2 2 1
+ K  , dar + +L≤ + + +K= şi deci
 3 33  32 33 32 33 3
 2 a n 2 a n +1  2a n
ϕ (3 n t 0 ) = 0 = a n . Dacă an =1 atunci ϕ ( 3 n t 0 ) = ϕ  + + K  , dar +
 3 3 2
 3
2 a n +1 2a n
, deci ϕ ( 3 n t 0 ) = 1 = a n . Astfel ∀ n ≥ 0 avem ϕ ( 3 n t 0 ) = a n şi deci
2
+ +K≥ =
32 3 3
∞ ∞
f (t0 ) = ∑ 21
n =1
n
a 2n −2 = x 0 , g ( t 0 ) = ∑ 21
n =1
n
a 2n −1 = y 0 , adică (9).

∞
2.2.6 Derivabilitatea sumei (derivarea termen cu termen). Fie ∑f
n =1
n , fn :X→ Y, X

parte deschisă convexă mărginită a unui spaţiu normat iar Y spaţiu Banach. Dacă
1 o fn este, ∀ n din N, derivabilă pe X,
∞
2o ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X,

∞
3 o există x0 în X a.î. ∑f
n =1
n ( x 0 ) este convergentă,

atunci seria dată este uniform convergentă pe X, suma acesteia este derivabilă pe X şi
∞ ' ∞
 


∑
n =1
f n ( x )  =

∑ f ′ ( x ) ∀ x din X.
n =1
n

Exprimat perscurtat
„O serie de funcţii convergentă într-un punct, la care seria derivatelor este uniform
convergentă, se poate deriva termen cu termen.“
Atenţie ! 2.2.6 cere convergenţa uniformă a seriei derivatelor nu a seriei date.
Observaţia 1. 2.2.6 se păstrează şi cănd X este un interval mărginit oarecare din R, nu
neapărat deschis.
∞
Observaţia 2. Dacă la 2.2.6 f n este, ∀ n din N, de clasă C1 pe X, atunci ∑f
n =1
n este,

conform cu 2.2.5, de asemeni de clasă C1 pe X.

Observaţia 3. În enunţul la 2.2.6 derivatele care apar sunt derivate Fréchet. Astfel
fiiind, pentru X interval mărginit din R şi Y = R, condiţia 1 o înseamnă „ f n este, ∀ n din N,
∞
diferenţiabilă pe X“ iar condiţia 2 o înseamnă „ ∑ df
n =1
n este uniform convergentă pe X“.

Însă condiţia 1 o este echivalentă cu „ f n este, ∀ n din N, derivabilă (în sens elementar) pe X
∞
“ iar condiţia 2 o cu „ ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X “. A doua afirmaţie se justifică

cu df n ( x ) + df n+1 ( x ) +K+ df m ( x ) = sup (df n (x ) + df n +1 ( x ) + K + df m ( x ))( h )

h =1

67
= sup df n (x )(h) + df n +1(x )(h) + K + df m ( x )( h ) = sup h f n′ ( x ) + h f n′+1 ( x ) + K + h f m′ ( x ) =
h =1 h =1

f n′ ( x ) + f n′+1 ( x ) + K+ f m′ ( x ) .
∞
„Fie ∑f
n =1
n , f n : X → C , X parte a lui C deschisă convexă mărginită. Dacă

1 o f n este, ∀ n din N, olomorfă pe X,

∞
2o ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X,

∞
3 o ∃ z0 în X a.î. ∑f
n =1
n ( z 0 ) este convergentă,

atunci seria dată este uniform convergentă pe X, suma acesteia este olomorfă pe X şi
∞ ' ∞
 
 ∑ fn ( z )  = ∑ fn′( z ) ∀ z din X.“
 n =1  n =1
∞ ∞ '
Exemple 30. ∑ arctg x
n =1
2
2x
+n 3
, x∈R este convergentă pentru x = 0, ∑  arctg x
n =1
2
2x
+n 3

 este u.c. pe R

'
 ∞
 ∞
n3 −x2
(vezi ex. 15), prin urmare 


∑ arctg x
n =1
2
2x
+n 3
 =2

 n =1 ( x
2
∑
+n3 ) +4x2
2
∀ x din R.

∞
x
31. Care este mulţimea de definiţie şi unde este derivabilă funcţia f definită prin f ( x ) = ∑x
n =1
2
+n2
?

Rezolvare. Mulţimea de definiţie este R (pentru x = 0 avem convergenţă, de asemeni pentru x ≠ 0 – aplică
x
un criteriu pentru convergenţa seriilor numerice). Punem fn : fn (x)= 2 .
x +n2
∞
n 2 sgn x − x x n2 +r2 2
+r2
x ≠ 0 ⇒ f n′ ( x ) =
(x 2 + n 2 ) 2
, x ≤ r şi x ≠ 0 ⇒ f n′ ( x ) ≤ ≤
n4
, ∑n
n =1 n4
este convergentă,

∞
deci ∑f′ n este u.c. pe [ − r , 0 ) şi pe (0, r ] , se aplică 2.2.6 şi cum r este arbitrar conchidem f derivabilă pe
n =1

f ( x) − f (0) f (x) x ∞
R\{0}. Pentru punctul 0 – trecem la definiţie. x ≠ 0 ⇒
x−0
=
x
=
x ∑x
n =1
2
1
+n2
, dar deoarece

∞ ∞ ∞ ∞
1
∑x
n =1
2
1
+n 2
este u.c. pe R (
x 2
1
+n 2
≤
1
n 2
), lim
x →0
∑ x 2 + n2
n =1
= ∑ lim x
n =1
x→0 2
1
+ n2
= ∑ n1
n =1
2
şi

∞ ∞
deci f s′ ( 0 ) = − ∑ n1n =1
2
, f d′ ( 0 ) = ∑ n1
n =1
2
, f nu este derivabilă în 0.

1
32. Urmează un exemplu legat de observaţia 2 la 2.2.6. Funcţia f : R → R , x ≠ 0 ⇒ f ( x ) = x 2 sin ,
x
1 1
f ( 0 ) = 0 este derivabilă pe R, f ′ ( 0 ) = 0 , x ≠ 0 ⇒ f ′ ( x ) = 2 x sin − cos , f ′ este continuă pe R\{0}. Se
x x
consideră şirul (rn ) , cu termeni diferiţi doi câte doi, al numerelor raţionale din [ 0 , 1 ] şi, pentru fiecare n din N,
1
f n : R → R , x ≠ rn ⇒ f n ( x ) = f ( x − r n ) , fn (rn ) = 0 . fn este derivabilă pe R, x ≠ rn ⇒ f n′ ( x ) =
n2

68
 ∞
1  1 
 2 ( x − r n ) sin −
n2 
1
x rn
− cos
x − rn 
′ ′
 , f n ( r n ) = 0 , f n este continuă pe R \ {rn } . Seria de funcţii ∑f n=1
n

∞
este convergentă pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [ 0 , 1 ] ⇒ f n ( x ) ≤ 12 ),
n
∑f ′
n =1
n este u.c. pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [ 0 , 1] ⇒

'
1 3  ∞  ∞
fn′( x ) ≤
n2
(2 x − rn + 1) ≤ 2 ), prin urmare
n
x ∈ [0 , 1] ⇒ 
 n =1
∑f n ( x )  =

∑ f ′(x)
n =1
n şi, deoarece f n′ este

∞ ' 1, ∞
 
discontinuă doar în r n ,  ∑ fm  este discontinuă în r n oricare ar fi n din N (prin absurd, atenţie la
 m =1 
∑f′
m≠n
m ).

∞
2.2.7 Integrabilitatea Riemann a sumei (integrarea termen cu termen). Fie ∑f
n =1
n ,

f n : [ a, b ] → C integrabilă Riemann ∀ n din N. Dacă acestă serie este uniform

convergentă pe [ a, b ] , atunci suma ei este integrabilă Riemann pe [ a, b ] şi ∀ x din [ a, b ]
x x
 ∞  ∞

∫ ∑
a
 f n ( u )  du =
 n =1 
∑∫ fn =1 a
n ( u ) du , convergenţa fiind uniformă pe [ a, b ] . În particular
b ∞ ∞ b
 
∫ ∑
a
 fn ( u ) du =
 n=1 
∑ ∫ f ( u) du .
n =1 a
n

Exprimat prescurtat
„O serie de funcţii uniform convergentă poate fi integrată termen cu termen“.
Observaţie. 2.2.7 se păstrează şi când funcţiile f n iau valori în Rm.
1 1 ∞
x 2n
∫ ∫
sin x . e − x 2 =
∑( −1)
2
Exemple 33. Calculăm cu 5 zecimale exacte I : = e − x dx , J : =
n
, avem
0 0
x n =0 n!
2n ∞
convergenţă uniformă pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [0, 1] ⇒ (− 1)n
x 1 1
≤ ,
n! n! ∑ n! = e ), deci se poate integra termen cu
n =0
1
∞ ∞
( − 1) n
termen, I= ∑ ∫ ( − 1)
n =0 0
n x 2 n dx =
n! n =0
∑n! ( 2 n + 1 )
. Realizăm acurateţea cerută când n este aşa încât

1
< 10 −5 , 7!15 = 75600 < 105, 8!17 = 40320⋅17 > 105, deci luăm n = 8 , se obţine I ≅ 0 , 74682 .
n !( 2 n + 1 )
sin x
Trecem la J. Funcţiei care se integrează i s-a acordat ca de obicei tacit pentru x = 0 valoarea lim
x→∞ x
∞
x 2n
pentru a avea continuitate şi deci integrabilitate Riemann. x ≠ 0 ⇒
sin x
x
= ∑( −1 )
n=0
n

( 2 n +1)
, relaţie adevărată

∞ 2n
şi pentru x = 0, ∑
n=0
( −1) n x
( 2 n + 1 )!
este u.c. pe [0,1] , se integrează termen cu termen,

∞
( −1 ) n
J= ∑ ( 2 n + 1 )! ( 2 n + 1 )
n =0
şi lucrând ca în cazul lui I găsim n = 4 şi J ≅ 0 , 94608 .

∞
34. Nu orice serie de funcţii este integrabilă termen cu termen. De pildă, pentru seria ∑f n =1
n (x),

π
x ∈  0 ,  , unde f 1 ( x ) = cos x şi n ≥ 2 ⇒ f n ( x ) = [n sin n −1 x − ( n − 1) sin n −2 x ] cos x , avem, punând pentru
 2 

69
 n
π π
n ≥1 sn : = ∑f
k =1
k , s n ( x ) = n sin n −1 x cos x şi deci lim s n ( x ) = 0 (ia cazurile x = 0 , x =
n →∞ 2
, x ∈  0 ,  ),
 2
π π π
2 2 2
 ∞ 
∫∑
0  n =1  0 0
∫
f n ( x )  dx = 0 iar pe de altă parte f 1 ( x ) dx = 1 , n ≥ 2 ⇒ f n ( x ) dx = 0 prin urmare … . ∫
35. Convergenţa uniformă este o condiţie suficientă pentru inegrarea termen cu termen dar nicidecum
∞ 1 1 n  1 1 
 
necesară. Într-adevăr, pentru seria ∑  x
n =1
2 n +1
− x 2n −1  , x ∈ [ 0 , 1 ] avem, punând s (x) : = ∑  x 2k +1 – x 2k −1  ,
 n  
k =1  
1
0 , x=0
sn (x)= −x+ x 2n +1
, f n ( x ) : = lim s n ( x ) =  . f fiind discontinuă în 0, nu avem c.u. pe
n→∞ 1 − x , x ∈ ( 0 ,1 ]
1 ∞ 1 ∞
1 1
[ 0 , 1 ] . Pe de altă parte ∫
0
f ( x ) dx = 1 ,
2 ∑ ∫  x
n =1 0
2n +1 
− x 2n −1  dx = 1
 2 ∑ n ( n1+ 1) = 12 , adică este permis a integra
n =1

termen cu termen.
35 bis. Să se calculeze sumele seriilor:
∞
( −1 ) n ∞
( −1 ) n ∞ ∞
A1 : =
n=0 2 n + 1
∑
, A2 : =
n =0 3 n + 1
, A3 : = ∑ ∑ ( 2 n − 1 ) 21n ( 2 n + 1 ) ,
n =1
A4 : = ∑ 2 n ( 2 n + 11) ( 2 n + 2 ) ,
n =1
∞
1
A5 : = ∑ .
n = 0 ( 3n + 1) ( 3n + 2) ( 3n + 3) ( 3n + 4)

1
1 1
n ( n + 1) ( n + 2) K (n + p ) p! ∫0
Rezolvare. Se va folosi relaţia = (1 − x ) p x n −1dx , n ∈ N, p ∈ Z + , corectă căci

1 1 ∞ 1
Γ ( p + 1) Γ ( n) p ! ( n − 1) !
∫0
(1 − x ) p x n −1 dx = B ( p + 1, n) =
Γ ( n + p + 1)
=
( n + p) !
. A1. 1 =
2n + 1 ∫
0
x 2n dx , A1 = ∑
n=0
∫
( − 1) n x 2n dx
0
∞
şi urmează a comuta suma cu integrala, ∑( −1)
n=0
n
x 2n este uniform convergentă pe [ 0 , t ] , 0 < t < 1 (2.2.5),

∞ t ∞ t 1

∑n=0
( − 1 ) n x 2n = 1
1+ x 2
pentru x < 1 deci ∫
0
dx =
1+ x2
∑
n=0
∫
( − 1 ) n x 2n dx (2.11) şi deci
0
∫ 1+ x
0
dx
2
=

t t
 ∞ 
= lim
t →1− ∫ 1+ x
dx
2
= lim 
t →1−  ∑ ( − 1) ∫ x n 2n
dx  şi rămâne a comuta suma cu limita, ceea ce o permit 2.2.7 şi 2.2.6

0  n =0 0 
t
u
1
[ u n (t ) = ∫x dx , v n ( t ) = ( −1 ) , u n ( t ) ≥ u n +1 ( t ) ∀ t din ( 0 , 1 ) , un ( t ) t 1)→ 0 căci u n ( t ) ≤
n
2n

∈ (0, ].
0
2n +1
1 ∞ 1 1

Astfel fiind, π=
4
0
1
dx =
+∫x2
∑
n =0
∫
( − 1) n x 2n dx = A1 .
0
A2 . 1 =
3n + 1 ∫x
0
3n
dx şi, ca în primul caz,

∞ 1 1
 ∞
 1
dx π 3 1
A2 = ∑ (− 1) ∫ x
n=0
n 3n
dx = ∫  ∑ ( − 1 )
n=0
n
x 3n  dx = ∫
 0 1 + x 3 =
9
+ ln 2 . A 3 .
3 ( 2 n − 1 ) ( 2
1
n ) ( 2 n + 1)
=
0 0
1 ∞ 1 ∞
1− x
= 1 (1 − x ) x 2 n − 2 dx , n ≥ 1 , A3 = 1
2!
2
∫
0
2 ∑ ∫ (1 − x )
n =1 0
2
x 2 n − 2 dx , x ∈ [ 0 , 1 ] ⇒ ∑( 1 − x )
n =1
2
x 2n−2 =
1+ x
(x≠0,

n
1− x
x = 0 ), seria este uniform convergentă pe [ 0 , 1 ] ( F ( x ) =
1+ x
, fn (x)= ∑ (1 − x )
k =1
2
x 2k −2 ), deci se poate

1 1
1− x 1 1 1
∫ 1 + x dx = ln 2 − 2 . A
1
2n ( 2n + 1) ( 2n + 2) 2 ! ∫0
integra termen cu termen, A3 = 4 . = (1 − x )2 x 2n −1dx , A 4 =
0
2

70
 x (1 − x )
∞ 1 ∞

∑ ∫ (1 − x )
n =1 0
2
x 2n−1 dx , x ∈ [ 0 , 1] ⇒ ∑ (1 − x )
n =1
2
x 2n −1 =
1+ x
, seria este uniform convergentă pe

[ 0 , 1 ] (vezi cazul
1 1
x (1 − x ) 1 1
precedent), A4 = 1 ∫ dx = 3 − ln 2 . A 5 .
( 3 n + 1 ) ( 3 n + 2 ) ( 3 n + 3 ) ( 3 n + 4 ) 3 ! ∫0
= (1 − x)3 x3n dx , x ∈ [0,
4 1+ x 4
0

1 (1 − x)2
1
∞
(1 − x ) 2 π
1] ⇒ ∑ (1 − x )
n =1
3
x 3n =
x 2
+ x +1
şi ca în cazul precedent A5 =
6 ∫ x2 + x + 1
0
1 1
dx , A 5 = − ln 3 +
6 4 12 3
.

2.2.8 Integrarea termen cu termen în cazul integralei Riemann generalizate. Fie

∞
f n :[ a , + ∞ ) → C , n ∈ N . Dacă ∑f
n =1
n este uniform convergentă pe [ a, t ] ∀ t > a şi

+∞ +∞ n
 
dacă integralele ∫
a
f n ( x ) dx, n ∈ N sunt convergente iar ∫ ∑f

a  k =1
k ( x )  dx este uniform

convergentă pe N, atunci
+∞ ∞ +∞
 ∞ 
∫∑  f n ( x )  dx =
a 
 n =1 
∑ ∫f
n =1 a
n ( x ) dx .
+∞ b−

Observaţie. În enunţ la 2.2.8, ∫

a
poate fi înlocuită cu ∫a
etc.

+∞

∫e
−x 2
Exemple 36. Calculăm I : = sin ax dx , a ∈ R . Intenţia este corectă, integrala fiind uniform
0
+∞
π
∫e
2 2
−x 2
convergentă ( e − x sin a x ≤ e − x ∀ a din R , dx = ). Se poate presupune a>0
0
2
∞
( a x ) 2n +1
( a = 0 ⇒ I = 0 , sin ( − ax ) = − sin ax ). Folosim 2.2.8. (10) e − x sin a x = ∑e ( −1) n
2
−x 2
. Această
n=0
( 2 n + 1 )!
( a x 2n+1 ) ( a t ) 2n +1 ∞
( at ) 2n +1
serie este, ∀ t > a , u.c. pe [ 0 , t ] [2. 2.5 : x ∈ [ 0 , t ] ⇒ e − x ( − 1 ) ∑
2 n
≤ , este
( 2 n + 1 )! ( 2 n + 1)! n=0 ( 2 n + 1 ) !
+∞
( ax ) 2n +1
∫e ( −1) n
−x 2
convergentă (criteriul raportului)]. În plus, dx este,∀ n din N, convergentă
0
( 2 n +1)!
+∞
a 2n +1 1
[ = ( −1) ∫e x 2n +1 dx , u = x 2n , v ′ = xe − x
n −x 2 2
Jn, J n := deci J n = n J n −1 = K = n ! J 0 = n!]
( 2 n + 1)! 0
2
+∞
 n
( a x ) 2k+1  n
( a x ) 2k+1
∫  ∑ e ( − 1) k ∑e ( −1) k
−x 2 −x 2 2
iar  dx este u.c. pe N [ ≤ e−x + ax
∀ n din N,
0 k=0
( 2 k + 1 ) !  k=0
( 2 k + 1)!
+∞ +∞ +∞ 2
a2 a
a 2 a2
∫
− x − 
e − x +ax dx este convergentă ( − x 2 + ax = − x −  +
2

∫ ∫
2
, e −x + ax
dx = e 4
e  2 
dx , schimbare de
 2 4
0 0
0
∞
( −1 ) n n !
∑ ( 2 n +1)! a
a 1 2n +1
variabilă x − = t )]. Astfel fiind, se poate integra la (10) termen cu termen, se obţine I = .
2 2 n =0

71
 +∞
π e −a 2 , a ∈ R . Calculăm I din nou, folosind de acestă dată 2.8.
∫e
−x 2
37. I := cos 2 ax dx =
0
2
∞
( 2 a x ) 2n
∑e ( −1) n [0 , t ]
2
−x 2
(11) e − x cos 2 ax = , seria este, ∀ t>a , u.c. pe (aplică 2.5!),
n =0
(2n )!
+∞ +∞ +∞
(2 a x )2 n n (2 a )
2n
π ( − 1) a 2 n [
n
( 2 n − 1 ) !!
∫ e −x ( − 1 ) = ( − 1) ∫ ∫
2 n 2 2
e − x x 2 n dx = e − x x 2 n dx = π
0
(2 n ) ! (2 n ) ! 0
2 n!
0
2 n +1

( 2 n − 1 ) !! n
( 2 a x ) 2k
1
t , Γ  n +  = ∑ e −x ( − 1 )
2 2
≤ e −x + 2 ax
k
(schimbare de variabilă x = π ], ∀ n din N,
 2 2 n
k=0
(2 k )!
+∞

∫e
− x 2 + 2 ax
dx este convergentă (vezi mai sus) şi în concluzie la (11) se poate integra termen cu termen,
0

∞ ∞
( 2 a ) 2 n ( 2 n − 1 ) !! (a 2 )n
∑ ( −1 ) ∑ ( −1 )
2
n
= n
= e −a .
n =0 ( 2 n )! 2 n
n =0 n!
∞
2.2.9 Corolar. Fie fn : [a, +∞) → C, n ∈ N. Dacă ∑f
n =1
n este u.c. pe [a, t] ∀ t > a şi

+∞ +∞
 ∞  ∞
este convergentă fie ∫ ∑
a

 n = 1
f n ( x )  dx , fie
 n =1 a
∑∫
f n ( x ) dx , atunci

+∞ ∞ +∞
 ∞ 

a


 n
∫ ∑
= 1
f n (x) 


dx =
n = 1 a
f n (x) dx . ∑∫
+∞ b−

Observaţia 1. În enunţ la 2.2.9 , ∫a

poate fi înlocuită cu ∫a
etc.

Exerciţiu. Reluaţi exemplele 34, 35 şi rezolvaţi cererile acestora folosind de data aceasta 2.2.9!
1
Exemple 38. Să se calculeze B (x, ) , R x > 0.
2
1
1 1 1

∫t (1 − t ) − (1 − t ) −
x −1 x −1 x −1
Rezolvare.B ( x, )= 2 dt. t ∈ (0, 1) ⇒ t 2 =t ×
2 0

 ∞
( 2 n − 1 ) !! n  ∞
( 2 n − 1) !! n +x −1 1
 1 +

∑
n =1
( 2 n ) !!
t  = t x −1 +

∑
n =1
( 2 n ) !!
t . Se integrează ultima relaţie pe [0, 1]. Deoarece B (x, )
2
1 1
 ∞
( 2 n − 1)!! n + x −1 
este convergentă iar ∫
0
t x −1 dt = 1 ,
x ∫ ∑


0  n =1
( 2 n )!!
t dt  , integrală cu 1 punct singular (pentru t = 1 se obţine

∞
( 2 n − 1 ) !! n + x −1
o serie divergentă, criteriul Raabe-Duhamel), este convergentă. În plus ∑
n =1 ( 2 n ) !!
t este uniform

∞
( 2 n − 1 ) !! n + Rx −1
convergentă pe [ 0 , τ ] ∀ τ < 1 (2.2.2, se majorează cu ∑
n =1 ( 2 n ) !!
τ , serie convergentă), prin urmare se

∞
 1 1 (2n − 1) !! 1
poate integra termen cu termen, B x,  = + ∑ .
 2  x n =1 (2n) !! n + x
1 1

∫
39. Să se calculeze 1° I 1 : = ln x ln (1 + x ) dx , 2° I 2 : = ∫ x −x ln x dx .
0 0

72
 1
p!
∫0 x (ln x )
p
Rezolvare. Se vor folosi 2.2.9 şi formula n
dx = ( − 1) p , n, p ∈ N care se justifică prin
( n + 1)p +1
schimbările succesive de variabilă x = e–t şi t (n+1) = u.
∞
( −1 ) n−1 n ∞ n
1° x∈(0, 1] ⇒ ln x ln (1+x) =
n =1 n ∑
x ln x . Oricare ar fi ρ din (0, 1), ∑ xn
n =1
( − ln x ) este uniform

convergentă pe [ ρ , 1] [regula Dini la şirul sumelor parţiale ale acestei serii a cărei sumă este − ln x ln ( 1 − x ) ,
1
∞  
∑  ∫ xn
n
continuă pe [ ρ , 1] (atenţie, lim ln x ln ( 1 − x ) = 0 )]. În plus, ( − ln x ) dx  este convergentă, ea coin-
x →1− 
n =1 0 
∞
cizând cu ∑ n ( n 1+ 1 )
n =1
2
, prin urmare se poate integra termen cu termen pe intervalul [0, 1], 0 punct singular,

1
∞
( −1 ) n − 1 ∞
( −1 ) n ∞
( −1 ) n−1
I1 = ∑
n =1 n ∫
0
x n ln x dx = ∑ n =1 n ( n +1)
2
. Dar
1
n ( n +1)
2
=
1
−
1
−
1
n n +1 ( n +1) 2
, ∑
n =1
n
= ln 2 ,

∞
( − 1 ) n −1 π2
∞ ∞
( − 1)n −1
∞ ∞

∑n =1 (n +1) 2
=1−
12
[ ∑n =1
1 = π2 ,
n2 6
∑
n =1 ( n + 1)2
+ ∑ n1
n =1
2
= 1+
1
2 ∑ n1
n =1
2
], deci I1 = 2 – 2 ln2 –

π2
.
12
n +1
x n ( ln x )
∞ n +1 ∞
x n ln x
2° x > 0 ⇒ x − x ln x = e − x ln x ln x = ln x + ∑
n =1
( − 1) n
n!
, ∑
n =1
n!
este uniform con-

n +1
x n ln x ( ln ρ ) n +1 ∞
( ln ρ ) n +1
vergentă pe [ρ, 1] ∀ ρ din (0, 1) deoarece x ∈ [ρ, 1] ⇒
n!
≤
n!
iar ∑
n =1 n!
este

1
∞  x n ln x
n +1
 ∞
convergentă, ∑  ∫ n!
dx  =
 ∑ ( n + 11) n +1
(formula din debut, ln x
p
= ( −1 ) ( ln x )
p p
căci

n =1 0  n =1

ln x < 0 ), prin urmare se poate integra termen cu termen,

1 ∞ 1 ∞
( − 1) n 1
∫
I 2 = ln x dx +
0
∑
n =1 n! ∫0 x n (ln x )n +1dx = −1 −
n =1
∑ (n + 1)n +1 .

73