Sunteți pe pagina 1din 3

1.3.

COCCIDIOZE

Coccidiozele grupează boli determinate de sporozoare din subclasa Coccidia, care afectează mamiferele,
păsările şi peştii, dezvoltându-se unele (eimeridele) la nivelul aparatului digestiv, ficatului, rinichiului, rareori în alte
organe, altele în toate sistemele şi ţesuturile organismului (Toxoplasma şi Sarcocystis). Se dezvoltă de tip mono- sau
diheteroxen, trecând prin faze schizogonice, gameto- şi sporogonice. Eimeriozele (coccidiozele, după vechea denumire)
manifestă o strictă specificitate faţă de gazde. Ele prezintă un interes sporit, datorită incidenţei şi pierderilor crescute,
cauzate şi în exploatarea intensivă, mai ales în avicultură.

1.3.1. Eimeriozele
(Coccidiozele)

Afectează toate speciile de mamifere şi păsări, evoluând cu forme clinice grave la animalele tinere şi subclinic,
inaparent la adulte. Evoluează în toate sistemele de creştere a animalelor.
Etiologie. Agenţii etiologici, sporozoare din familia Eimeriidae, parazitează:
La păsări:
- la puii de găină: Eimeria acervulina, E. maxima, E. necatrix, E. mitis, E. praecox, E. hagani - cu localizare în
mucoasa intestinului subţire; E. tenella - în cecum ; E. bruneti - în cloacă, rect şi uneori în cecum; E. mivati - de la
duoden până în cecum şi rect;
- la puii de curcă: E. meleagrimitis şi E. gallopavonis - cu localizare în intestinul subţire, cecum şi rect; E.
meleagridis şi E. adenoides - în cecum şi cloacă;
- la puii de bibilică: E. numidae - în intestinul subţire şi cecum;
- la puii de fazan: E. colchici - în jejun şi cecum; E. phasiani - în duoden şi jejun; E. duodenalis - în duoden şi
jejun; E. pacifica - în prima jumătate a intestinului subţire;
- la bobocii de gâscă: E. anseris, E. nocens, E. stigmosa, E. parvula - în intestinul subţire; E. kotlani - în partea
teminală a intestinului subţire, în rect şi cloacă; E. truncata , cu localizare în epiteliul tubilor uriniferi, produce
eimerioza renală;
- la bobocii de raţă: E. anatis, E. danailovi şi Thizzeria perniciosa - în intestinul subţire;
- la porumbei: E. columbae, E. columbarum, E. labbeana - în intestinul subţire.
În diagnosticul eimeriozelor prezintă interes: specia gazdă afectată, organul şi segmentul parazitat, caracterele
morfologice ale formelor evolutive şi oochisturilor (formele de rezistenţă şi contaminare) şi timpul de dezvoltare al
acestora în mediul exterior.
DIAGNOSTICUL. Se face clinic, copromicroscopic şi morfopatologic. Pentru certitudinea şi justeţea
diagnosticului, se impune coroborarea datelor celor trei metode pe următoarele considerente: păsările adulte pot rămâne
timp îndelungat purtătoare şi eliminatoare de oochisturi, fără manifestări clinice; la animalele foarte tinere apare
mortalitatea în 4-6 zile de la contaminare, determinată de leziunile grave produse de formele schizogonice, iar examenul
microscopic este negativ sau evidenţiază un număr redus de oochisturi în fecale.
Clinic, se remarcă simptome digestive şi generale cu unele particularităţi specifice.
La galinacee, morbiditatea cuprinde puii din primele 6-14 zile de viaţă, până la 3 luni. În forma acută se
constată: inapetenţă, apetit capricios, polidipsie, diaree albă-văroasă, uneori hemoragică, cu dopuri de fecale şi penele
perianal aglutinate; horiplumaţie, adinamie, ataxii, pareze ale aripilor şi picioarelor, aneori subicter şi slăbire accentuată.
Mortalitate ridicată, de 30-70%; boala durează 5-6 zile. Forma subacută evoluează la pui în vârstă de 40-60 zile,
insidios: apetit diminuat, capricios, polidipsie, diaree alternând cu constipaţie, încetinirea ritmului de creştere, slăbire
treptată. Boala trenează 3-4 săptămâni, dar mortalitatea cuprinde 20%. Forma cronică, semnalată la păsări peste vârsta
de 3 luni, la tineret imunodepresat, trenează ca o stare de slăbire cu diaree inconstantă, dezvoltare necorespunzătoare
vârstei, rasei şi condiţiilor de întreţinere.
La boboci, eimerioza renală evoluează acut, la tineretul în vârstă de 10-20 zile până la 90 zile, exprimată prin:
abatere, ataxie, astazie, diaree, anorexie, polidipsie, decubit sterno-abdominal. Boala durează 2-3 zile. Mortalitatea
poate cuprinde peste 30% din efectiv. Eimerioza intestinală este influenţată de starea de nutriţie şi condiţiile de
întreţinere. Când acestea sunt necorespunzătoare apar: slăbire, apetit diminuat, imobilitate cu deplasări dificile şi diaree.
La porumbei, boala apare la pui în vârstă de 2-3 săptămâni, mai frecvent la cei de 4-16 săptămâni, manifestată
ca sindrom enteric - inapetienţă, polidipsie, diaree, slăbire, cu emacierea maselor musculare şi devierea carenei sternale,
întârzierea fazei de zbor. Mortalitatea nu este crescută.
Morfopatologic. Caracterul leziunilor este dependent de forma clinică, localizarea şi agresivitatea eimeriilor şi
evoluţia asociată altor boli.
La cadavre de galinacee, în forma acută se constată: tiflită hemoragică sau hemoragico-necrotică, enterită
catarală şi hemoragică, infiltraţie gelatinoasă în ţesutul conjunctiv şi musculatură, stază biliară cu vezica biliară mărită
în volum, subicter sau icter, distrofii în diverse organe. În forma subacută leziunile sunt mai discrete: entero-tiflită şi
cloacită catarale, rareori hemoragice, leziuni lineare hemoragice, emacierea maselor musculare, devierea carenei
sternale, cadavre caşectice.
La boboci, leziunile caracteristice se remarcă la nivelul rinichilor: hipertrofie, rinichii depăşind lojele renale,
congestie şi prezenţa de noduli albicioşi, translucizi, miliari, formaţi de stadiile evolutive eimeriene şi depozite de uraţi.
În formele intestinale sunt leziuni de enterită catarală, uneori hemoragică, noduli albicioşi; în cazuri de complicaţii cu
alţi germeni enterita poate fi şi fibrino-difteroidă, cu falsele membrane de consistenţă crescută.
La porumbei, se întâlnesc leziuni de enterită catarală şi hemoragică.
Microscopic, se fac preparate directe din excremente, din conţinut intestinal şi raclat de mucoasă din
segmentele intestinale afectate; din nodulii din rinichi şi se pun în evidenţă oochisturile sau alte forme parazitare:
schizonţi, merozoiţi, macro- şi microgametociţi. Din segmentele cu leziuni se pot face amprente colorate M.G.G. şi se
observă formele parazitare. În secţiuni histologice din pereţii intestinal, cecal şi din rinichi, se remarcă microleziuni
însoţite de invazii puternice cu forme parazitare.
Diagnosticul de certitudine se face pe prezenţa leziunilor şi a oricărui stadiu de evoluţie parazitar. Coproscopic
se folosesc şi metode de îmbogăţire, prin flotaţie, când se pot identifica oochisturile. Prin metoda McMaster se
precizează numărul de oochisturi/g fecale (O.P.G.).
Diagnostic diferenţial se face faţă de alte boli cu tablou clinic şi lezional asemănător.
Eimerioza puilor de galinacee trebuie diferenţiată de: pseudopestă - contagiozitate foarte mare, sunt receptive
şi păsările adulte; holeră, colibaciloză, trichomonoză şi histomonoză, borelioză (spirochetoză), encefalomacie (uneori
dificil de realizat, datorită izbucnirii asociate, ultima fiind potenţată de prima), capilarioză.
La bobocii de gâscă şi raţă se impune faţă de: holeră - cu morbiditate la toate vârstele; spirochetoză - corelată
cu ectoparazitismul cu argaside şi gamassyde; amidostomoză; drepanidoteniază; hepatită infecţioasă; intoxicaţii cu
pesticide şi alimentare.
Formele subacute la toate speciile de păsări trebuie diferenţiate de hipovitaminoze (A, D, E), helmintoze
digestive cronice.
Eimerioza porumbeilor se va diferenţia de: trichomonoză, salmoneloză, capilarioză, enterite toxice.

TRATAMENT. În combaterea eimeriozelor, o dimensiune importantă revine terapiei medicamentoase. În


prezent se folosesc cu eficacitate bună şi foarte bună o vastă grupă de aşa-zise coccidiostatice (eimeriostatice). Există
însă diferenţe privind spectrul terapeutic, toleranţa speciilor gazde, dependenţa de categoria de vârstă şi sisteme de
exploatare. Metodologiile terapeutice sunt asemănătoare: administrarea medicamentelor (sub formă de premixuri) în
furaje sau în apa de băut, în dozaj ridicat şi în interval scurt, de 4-5 zile, în scop terapeutic, şi, în dozaj minimal, în cure
îndelungate de 1-2 luni, profilactic.
Tratamentul puilor de găină.
În sistemele de creştere a puilor se impun unele măsuri privind chimioprevenţia:
- la puii broiler se indică eimeriostatice care să prevină izbucnirea formelor clinice, fără a fi nevoie de a induce
premuniţie, dar uşor metabolizabile, fără prohibiţia consumului de carne;
- la puicuţe de înlocuire (producţie de ouă, reproducţie) se vor selecta eimeriostatice care permit o imunizare
puternică (Amprolium, Clopidol), cu interdicţie pentru medicaţiile imunodepresive.
Curativ, se recomandă:
- Sulfaveridin (Suldrazin) sol. 2‰, în apa de băut, 3 zile, urmate de 2 zile pauză şi reluare alte 3 zile
consecutiv;
- Sulfacoccidinul, câte 3 linguri la 22 l de apă, 3 zile, urmate de 2 zile pauză şi reluare cu 2 linguri la 11 l apă, 2
zile;
- Amprol plus, dozaj dublu faţă de cel chimiopreventiv, timp de 5-7 zile;
- Dacigal, 1.000 g/tona de furaj, cu rezultate bune;
- Galisan pulvis 100 g/2-2,5 l apă, pentru 100 pui/zi, 2-4 zile.
- Toltrazuril (Baycox), 2,5%, derivat triazinonic, 0,025 g/l apă, o singură administrare, sau se repetă a doua zi.
Evoluţia eimeriozei în efective chimioprevenite se datorează: apariţiei tulpinilor de eimerii chimiorezistente
(necesitând alternanţă medicamentoasă la 1-2 ani); subdozajul coccidiostaticului; infestaţii masive ; evolutia unor specii
care nu sunt sensibile la medicaţia aplicată; apariţia unor stări imunodepresive în efective. Eimeriostaticele se vor asocia
cu vitamino-terapie (vit. K - 5-6 g/t furaj, vit. A, D, E).
La celelalte specii de păsări, mai frecvent se utilizează: la puii de curcă, profilactic: Amprolium 125 mg/kg
furaj; Monenzin 60,5 mg/kg furaj; Salinomicin 20-30 mg/kg furaj; Sulfaquinoxalină 2 linguri/22 l apă, 2 zile repetat de
două ori, cu interval de 3 zile pauză. Terapeutic: Sulfaquinoxalină 0,0125%, în hrană, 1-2 săptămâni; combinaţia
Sulfaquinoxalină 0,05% cu Diaveridin 0,0043%, în apă de băut, 3 zile;
- la puii de bibilică: Amprolium 0,125% cu 0,0008% Ethopabat, în furaje; Robenidina 16,5 ppm în furaj;
- la puii de fazan, profilactic: Amprolium sau Amprolium plus, în primele 70-80 de zile de viaţă a puilor;
Clopidol; Monenzin, timp de 50-60 de zile - dozajul la toate medicaţiile este identic cu cel din eimerioza puilor de
găină; Galisan pulbere, suspensie, 100 doze la 2,5 l apă, 3 zile, repetabil de 4-5 ori, la 10 zile interval. Curativ: Clopidol
500 ppm în furaj, 3-4 zile; Galisan câte 1 comprimat (Tetraciclină 12 mg, Furadicil 4 mg) pentru fiecare pui, 2-3 zile
asociat cu vit. K3, soluţie 1% în apa de băut; Sulfadimidina 1‰ în apa de băut, 2 zile consecutiv, 3 pauză;
- la boboci de gâscă, profilactic se recomandă: Zoalen 125 ppm, în hrană; Amprolium 125 ppm, în hrană;
Nicarbazin 125 ppm, în hrană. Terapeutic, cu rezultate moderate se folosesc: Sulfaquinoxalina 0,0125%, în apa de băut,
2-3 zile, fără a depăşi 4 zile; Sulfadimidin 1.200-1.600 mg/l, în apa de băut, 3 zile, cu 2 zile pauză, 2 zile tratament; în
zilele de pauză se recomandă vit. A (Hiepe, 1983); Sulfametazină, 2‰, 3 zile, reluată după 2 zile, alte 3 zile;
- la boboci de raţă, terapeutic: Sulfametazina şi Sulfaquinoxalina, dozaj obişnuit;
- la porumbel, terapeutic: Sulfadimidin, în doză de 50-65 mg/zi/porumbel, în apa de băut, până la 10 zile;
Amprolium 0,02% în apă, timp de 5 zile (Hiepe, 1983); Sulfametazină 2-3‰ (Scupin, 1966); Sulfapirimidin 0,5-1% în
apă (Vindevogel şi Dunchatel, 1979); combinaţia Sulfaquinoxalin + Pyramethin, 50 + 15 mg/l apă sau Amprolium +
Ethopabat ( Amprol vet), 7 ml/l apă (Scupin, 1966). Conduita terapeutică: 3 zile tratament, urmate de 3 zile pauză, când
se recomandă vitaminizarea (A, B complex); profilactic: Furazolidon 0,03‰; Amprolium 0,02-0,04‰ (1-2 g
Amprolvet/l apă).

S-ar putea să vă placă și