Un document inedit

Scrisoarea episcopului Antim al Râmnicului

către patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara
din 22 octombrie 1707

Arhimandrit Drd. Mihail Stanciu

Personalitatea și relațiile Sfântului Antim Ivireanul, mitropolitul Țării

Românești (1708-1716) cu întâistătători bisericilor ortodoxe nu pot fi conturate
deplin fără să ținem seama de conținutul corespondenței dintre ei. Tipărirea de cărți
în limbile popoarelor ortodoxe din Asia Mică și din Europa de Est aflate sub
stăpânirea turcească (greci, arabi, sârbi, bulgari, ivireni) și trimiterea unor
tipografii în acele țări reprezintă principala activitate misionară a Sfântului Ierarh
Martir ivireano-român prin care a sprijinit Biserica Ortodoxă și pe creștinii de alt
neam. Iar corespondența mitropolitului Antim (chiar și numai cea rămasă până
astăzi) ne aduce o lumină în plus asupra legăturilor lui oficiale, dar și personale cu
ceilalți păstori ai comunităților ortodoxe răsăritene.

Majoritatea scrisorilor care sunt accesibile și azi, trimise sau adresate lui, sau
care fac referire la el (situate temporal între anii 1708 - 1716), au fost adunate și
transcrise de Manuil Ghedeon1 și publicate apoi în ediție bilingvă (limbile greacă /

1
Cunoscut istoric grec, Manuil Ghedeon (1851, Constantinopol – 1943, Atena), membru corespondent
străin al Academiei Române (din 2 aprilie 1891). Şi-a făcut studiile la Marea Şcoală a Naţiunii
(grecească) din Constantinopol. După câţiva ani de ziaristică în presa greacă din Imperiul Otoman, Grecia
şi România, s-a consacrat cercetărilor asupra fondurilor arhivale greceşti din Turcia, publicând peste 750
de articole şi studii privind istoria Bisericii ortodoxe, Imperiul Bizantin şi renaşterea naţională a Greciei.
Între 1921 şi 1943 şi-a desfăşurat activitatea la Atena, unde a fondat şi a condus Institutul de Studii
Medievale şi revista acestui institut. În cadrul cercetărilor sale, s-a ocupat şi de relaţiile româneşti cu

1
română) în volumul XIV din Colecția Hurmuzaki - Documente grecești privitoare
la istoria românilor sub egida Academiei Române în 1936 de Nicolae Iorga astfel:
Partea I: p. 401 - 403; 434; 439 - 440; 488; 629 - 634; 660 - 662; 668 – 670; Partea
a II-a: p. 793 - 797; 818 – 822; Partea a III-a: p. 79 - 82; 100; 105 - 107; 112 - 113;
115 - 117; 122). Toate acestea ni-l prezintă pe Antim Ivireanul în demnitatea de
mitropolit al Ungrovlahiei, de la înscăunare până la caterisirea și omorârea sa
nedreaptă.

Marea ne-a fost bucuria când în decembrie 2013, cercetând Arhiva de

scrisori a Metocului Sfântului Mormânt (Γραμματοφυλακείο του Μετοχίου
Παναγίου Τάφου) din Constantinopol, am descoperit o scrisoare în limba greacă
trimisă de Sfântul Antim Ivireanul la 22 octombrie 1707, pe când era episcop la
Râmnicu Vâlcea, proaspătului înscăunat patriarh al Ierusalimului, Hrisant Notara
(1707-1731). Necunoscută și netradusă până acum în limba română, scrisoarea se
găsește în Dosarul Μ.Π.Τ. nr. 240 (care conține diverse scrisori grupate sub titlul
Corespondența Turciei din perioada 1587-1730)2, având ca document numărul 41.

Scrisoarea, datată la 22 octombrie 1707, s-a păstrat vreme de 306 ani în bună
stare, neavând defecte sau deteriorări. Este scrisă față – verso pe o coală de hârtie
puțin mai lungă decât un format A4 (29,7 cm / 21 cm), având dimensiunile: 30,85
cm lungime și 20,8 cm lățime. Hârtia este o coală de tipar3, putându-se lesne
observa textura fibrei: dungi orizontale paralele distanțate la 1 mm și dungi de
control verticale paralele situate la 2,7 cm una de alta. Cerneala este neagră, iar

Orientul creştin, de domniile fanariote în Principatele Române etc.; a selecționat un mare număr de
documente din arhivele din Constantinopol, o parte dintre ele fiind editate apoi și de Nicolae Iorga în
Colecţia Hurmuzaki (vol. XIV, părțile 1-3, 1915-1936).
2
Marea Arhivă de scrisori a Metocului Sfântului Mormânt (Γραμματοφυλακείο του Μετοχίου Παναγίου
Τάφου) din Constantinopol a fost adusă de Manuil Ghedeon la Biblioteca Națională din Atena și are mai
multe fonduri (categorii de documente, grupate după zona din care au venit scrisorile către patriarhii
Ierusalimului).
3
Ca cele folosite de Antim la tipărirea cărților în tipografia de la Râmnic.

2
scrisul clar, uniform, ușor înclinat spre dreapta, echilibrat (fără vârfuri, coborâri
sau ornamente excesive), ne arată că scrisoarea este oficială și sobră. Cercetând cu
atenție caracteristicile specifice ale literelor (mărimi, ascuțimi, rotunjimi, îmbinări)
ale literelor, distingem două tipuri de scris: primul [al conținutului textului] ușor
apăsat, cu litere mai ample, nelegate între ele (25 rânduri pe față și alte 8 rânduri pe
verso), și cel de-al doilea mai delicat, mai subțire, cu literele legate între ele și mai
înclinate ca-n primul tip de scriere [al formulei de încheiere (2 rânduri) și al
semnăturii (puțin stilizate, pe alt rând) „Al Râmnicului Antim”] din finalul
documentului.

Deducem că, deși a fost redactată integral de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul,
scrisoarea nu a fost scrisă de el pe hârtie, ci doar semnată la final. De asemenea,
frumusețea limbii și eleganța exprimării ne arată că autorul scrisorii nu era doar un
caligraf desăvârșit, ci și un profund cunoscător al limbii grecești (vocabular,
gramatică, topică). De altfel, lucrul acesta este confirmat de toate celelalte scrisori
în grecește ale mitropolitului cărturar Antim Ivireanul adunate și tipărite în
Colecția Hurmuzaki, precum și de toate prefețele sau postfețele lui adăugate
cărților grecești în calitate de tipograf sau de ierarh care a binecuvântat tipărirea
lor.

Expunem mai jos în coloane paralele textul scrisorii și traducerea lui.

† Τῷ μακαριωτάτῳ, σοφωτάτῳ και † Preafericitului, preaînţeleptului şi de

θεοπροβλήτῳ πατριάρχῃ τῆς ἁγίας πόλεως Dumnezeu rânduitului patriarh al Sfântului
ἱερουσαλήμ, καὶ πάσης Παλαιστίνης, τῷ Oraş Ierusalim şi a toată Palestina, părintelui
ἡμετέρῳ σεβασμιωτάτῳ πατρὶ, κυρίῳ, κυρίῳ nostru prearespectabil, domnului, domnul
Χρυσάνθῳ, τὴν μετ’ εὐλαβείας καὶ ὑποκλίσεως Hrisant, închinăciunea cea cu evlavie şi
σὺν ῥώμῃ προσκύνησιν. plecăciune adâncă.
† οἶδεν ὁ Θεὸς ἀνάρχως (οὐ γὰρ ἔσχεν † Dumnezeu îi ştie în chip fără de

3
ἀρχὴν τοῦ εἰδέναι) οὕς ἡτοίμασεν ἰθύνειν τοὺς început (pentru că nu a avut început în a şti) pe
κατ’ ἐξοχὴν οἴακας τῆς αὐτοῦ ἐκκλησίας, διὰ cei pe care i-a pregătit să ţină drepte cârmele
τοῦτο καὶ ποιμένα τὴν σὴν κατέστησε cele prin excelenţă ale Bisericii Sale, de aceea
μακαριότητα τοῦ ἁγιωτάτου θρόνου τῶν a şi aşezat-o pe Preafericirea ta ca păstor al
Ἱεροσολύμων, ἅτε δυναμένην, ἃ οὐκ ἠδύναντο preasfinţitului tron al Ierusalimului, ca să poată
τό γε νῦν ἤδη, ὅσοι τῆς ἀξίας ταύτης [să facă] cele pe care nu le-au putut [face] până
ἐφιεμένως εἶχον. acum cei care au deţinut această demnitate.
Λοιπὸν συμφώνως τοῖς φυσικοῖς καὶ Prin urmare, potrivit calităţilor celor
ἐπικτήτοις προτερήμασιν ἡ σὴ ἔχουσα naturale şi celor dobândite având Preafericirea
μακαριότης τὰς φροντίδας, κατὰ τὸ ῥητὸν τοῦ ta grijile, după spusa lui Pavel, care zice „în
Παύλου, λέγοντος, ἐν κόποις περισσοτέρως, osteneli mai multe” şi următoarele, să nu
καὶ τὰ ἑξῆς, μὴ οἰέσθω, δεόμεθα, ὑστέρημά τι socotească [Preafericirea ta] de va avea vreo
γεγενῆσθαι αὐτῇ, μὴ ἐπισταλάσῃ ἡμῖν, τῷ nevoie, să nu ne-o scrie în vremea ce urmează.
καιρῲ ἀκολούθως. περὶ δὲ ὧν γράφω ἡμῖν, ἃ Iar despre cele ce vă scriu, pe cele care vi le
μὲν παρόντες κοινολογήσομεν, ἤδη σιωπητέον, vom comunica [când veţi fi] de faţă, acum
ἃ δὲ ἀναγκαῖα ἀμφοτέροις, σημειωτέον. ὅθεν trebuie trecute sub tăcere, iar cele [care ne
γράφομεν, ὅτι τὸ ἰβηρικὸν ἀντιμήνσιον, μόλις sunt] necesare amândurora, trebuie
ἀπαρτίζεται εἰς μηνῶν τεττάρων ἔτι καιρού, consemnate. Prin urmare scriem că antimisul
ἐπίμοχθον γάρ. τὰ δὲ πιττάκια, ἰδόντες, ivirean [georgian] de-abia se realizează, în
μεταγλωττίσαντες βλαχιστί, καὶ σλοβανιστὶ vreme de încă patru luni, pentru că este
παραδόντες τῷ παρ’ ἡμῖν διδασκάλῳ τῆς αὐτῆς anevoios. Iar pitacele, văzându-le, traducându-
διαλέκτου μεταγλωττίσας, εὐθὺς τυπώσομεν. le în româneşte şi [pentru] slavoneşte dându-le
ὅμως οὐκ ἐσημείωσεν ἡμῖν ἡ σὴ μακαριότης, dascălului de la noi pentru această limbă să le
τυπωθέντα ἀποστεῖλαι αὐτῇ ἔτι traducă, le vom tipări îndată. Însă nu ne-a
μολδοτριβούσῃ, ἢ προσμεῖναι τὴν ὡς ἡμᾶς menţionat Preafericirea ta [dacă] fiind [acestea]
ἡδεῖα ἄφιξιν. tipărite să i le trimit [Preafericirii tale] cât se
τὸ δὲ τοῦ ἁγίου τάφου ἀντιμήνσιον, află încă în Moldova, sau să aştept plăcuta
ἐκβαλλόντες τὸ τοῦ μητροπολίτου τῆς sosire [a sa] până la noi.
οὐγκροβλαχίας ὄνομα ἀπὸ τοῦ ξυλίνου τύπου, Iar antimisul Sfântului Mormânt,
καὶ προστιθέντες τὸ τῆς σῆς μακαριότητος σὺν scoţând numele mitropolitului Ungrovlahiei de
ὀλίγῃ τῇ δαπάνῃ, οὕτω τυπώσομεν. ὁ γὰρ pe tiparul de lemn, şi adăugându-l pe cel al

4
χαλκοῦς τύπος, πρὸς τόδ[‘] ἀνέτοιμον εἶναι, Preafericirii tale cu puţină cheltuială, astfel îl
δεῖται καὶ δαπάνης οὐ σμικρᾶς, καὶ καιροῦ οὐκ vom tipări. Pentru că tiparul de aramă4, pentru
ὀλίγου. τὸ δὲ σύντομον, καὶ κατὰ πάντα τῲ acesta nu este gata, [şi] necesită şi o cheltuială
πρωτοτύπῳ ἀφομοιοῦν, πρὸς δέ, καὶ nu mică, şi vreme nu puţină. Iar acesta este
ὀλιγοδάπανον, οὖ οἶδ’ ὅτι ἀρέσκει καὶ τῇ σῇ [gata] în scurt [timp] şi asemănător întru totul
μακαριότητι, ἧς αἱ μακάριαι,καὶ θεοπειθεῖς modelului, şi în plus şi puţin costisitor, care
εὐχαὶ εἴησαν ἡμῖν ἀῤῥωγὴ : - ştiu că place şi Preafericirii tale, ale cărei
fericite şi ascultate de Dumnezeu rugăciuni să
ᾳψζ. ὀκτωμβρίου κβ’ ne fie nouă sprijin.
(1707 Ὀκτωβρίου 22) 1707 octombrie 22

ὁ τῆς ὑμετέρας μακαριότητος πρόθυμος Al Preafericirii voastre râvnitor

καὶ κατὰ πάντα[;] καὶ εἰς τοὺς ὁρισμούς şi întru toate şi la porunci
ῥιμνίκου ἄνθιμος. al Râmnicului Antim.

Așadar, putem face, pe baza textului acestei scrisori, mai multe considerații.
Mai întâi observăm prețuirea și respectul pe care Sfântul Antim, episcop al
Râmnicului, i le arată patriarhului nou ales și întronizat la Ierusalim (februarie
1707), Hrisant Notara. Evident scrisoarea aceasta confirmă relația bună mult mai
veche dintre dânșii5 și, totodată, dorința Sfântului Antim de a-l susține cu toată
râvna pe Hrisant (ca și pe răposatul său unchi, Dosithei Notara) în promovarea
Ortodoxiei prin imprimarea de cărți și de antimise (precum vedem în această
scrisoare) necesare în țările și-n comunitățile creștine aflate sub stăpânire

4
Arama sau bronzul fiind un material dur era foarte greu de turnat, de gravat și de modelat pentru tipărire, de aceea
nu era folosit la confecționarea matrițelor pentru tipar. Cel mai adesea erau folosite lemnul și cositorul. Doar acum și
aici, Sfântul Antim Ivireanul face referire la bronz ca material al matriței pe care o pregătea la Râmnicu Vâlcea
pentru imprimarea antimiselor Sfântului Mormânt.
5
Hrisant Notara face precizarea, într-o scrisoare din decembrie 1709 adresată sfetnicului Ianache Văcărescu, că
Antim a fost răscumpărat de Dosithei Notara și a fost tuns călugăr la Sfântul Mormânt din Ierusalim, unde s-a
bucurat de încrederea și ocrotirea lor. Deci ei se cunoșteau de peste douăzeci de ani.

5
turcească. Totodată Antim îl recunoaște pe Hrisant ca păstor destoinic al Bisericii
din Ierusalim, înțelept și dornic „să ţină drepte cârmele cele prin excelenţă ale
Bisericii” prin activitatea sa liturgică, apologetică și misionară.

În al doilea rând, observăm că Sfântul Antim lucra la imprimarea unui

antimis georgian pentru creștinii din țara sa natală. Lucrul era anevoios, de vreme
ce însuși Antim spune, la vremea redactării scrisorii în 22 oct. 1707, că mai avea
nevoie de patru luni pentru realizarea lui. Evident realizarea matriței literelor și a
textelor georgiene era lucrul cel mai greu, întrucât matrița icoanei Punerii
Domnului în Mormânt era aceeași ca la antimisul românesc. Deducem astfel că
prin luna martie 1708, această matriță ar fi fost încheiată. Putem avansa acum și
ipoteza că mitropolitul Antim Ivireanul a trimis la Tbilisi (capitala Georgiei) aceste
antimise georgiene imprimate la Râmnic precum și matrița lor, împreună cu
tipografia cu caractere georgiene, prin ucenicul său cel mai bun, Mihail
Iștvanovici, în perioada 1708-1709. Este important să observăm că Sfântul Antim
nu și-a uitat niciodată originile, ci s-a ostenit și pentru rezolvarea problemelor și
ușurarea greutăților prin care trecea Biserica georgiană, aflată sub presiunea
prozelitismului catolic și a islamului stăpânitorilor.

Al treilea lucru important este referitor la pitacele despre care vorbește

Sfântul Antim. Ele par a fi niște cărți teologico-pastorale (omilii, cateheze) scrise
de patriarhul Hrisant Notara, scrieri cu oarecare subtilități teologice și filologice,
întrucât Sfântul Antim, chiar dacă știa și el limba slavonă, apelează totuși la
„dascălul de la noi” pentru o traducere mai precisă. Aceste scrieri ale patriarhului
Hrisant, promise de Antim a fi tipărite în limbile română și slavonă în perioada de
după 22 oct.1707, nu le regăsim însă în lista tipăriturilor lui cunoscute (nici de la
Râmnic, nici mai apoi de la București). Însă putem avansa ipoteza că toate
exemplarele i-au fost înmânate personal lui Hrisant și că s-au pierdut în curgerea

6
timpului, sau că Antim nu s-a semnat (din smerenie) ca tipograf pe aceste
documente tipărite.

În al patrulea rând vedem că Sfântul Ierarh Antim pregătea cu migală și cu

multă cheltuială o matriță de aramă pentru imprimarea de antimise aghiotafite. Este
prima specificare a unui asemenea tipar în Țările Române. Totuși, deoarece munca
la asemenea matriță era grea, Sfântul Antim îi promite patriarhului Hrisant
imprimarea rapidă a unor antimise cu o matriță de lemn (mult apreciată de
Hrisant), folosită la imprimarea antimiselor mitropoliei Ungrovlahiei, cu
modificări minime – înlocuirea doar a numelui mitropolitului Teodosie al
Ungrovlahiei cu numele și titulatura patriarhului Hrisant al Ierusalimului.
Deducem de aici două lucruri: 1. Cunoscut și apreciat și ca un mare meșter
xilograf, Antim Ivireanul a lucrat la realizarea matriței de lemn și la imprimarea
antimiselor românești probabil încă de pe vremea când era ieromonah-tipograf la
București (1690-1694, 1701-1705) sau egumen la mănăstirea Snagov (1694-1701),
dar sigur făcea asta după instalarea sa ca episcop la Râmnicu Vâlcea (în 1705); 2.
Textul troparului Punerii Domnului în Mormânt de pe antimisul românesc era
imprimat în limba greacă, de vreme ce nu trebuia modificat pentru antimisul
patriarhiei de Ierusalim, decât numele ierarhului. Totuși această ipoteză trebuie
confirmată prin analizarea unui antimis din vremea păstoririi mitropolitului
Teodosie al Ungrovlahiei (1668-1672, 1679-1708). Trebuie menționat faptul că
antimisul (imprimat în perioada 1708-17146 - al) mitropolitului Antim Ivireanul al
Țării Românești (1708-1716) avea textul scris integral în limba română cu
caractere chirilice, ceea ce adeverește dorința și lucrarea Sfântului Antim de

6
Deși Pr. Gabriel Cocora în articolul Antimisul mitropolitului Antim Ivireanul din revista Mitropolia Olteniei, nr. 9-
10 / 1966, îl datează (greșit) ca fiind din anul 72(00) = 1692, pe când Antim Ivireanul era doar ieromonah,
nicidecum mitropolit. Poate fi o greșeală sau o omitere de imprimare a anului pe pânza antimisului. Sau poate că nu
se scria în matriță anul complet când se imprima, ci matrița conținea doar cifrele miilor și a sutelor de ani, iar apoi se
completau de mână zecile și unitățile în anul când se emitea și se trimiteau antimisele bisericilor nou construite.

7
generalizare în cultul liturgic a limbii poporului. Acest antimis al Sfântului Ierarh
Martir Antim Ivireanul avea să devină, parafrazându-l pe Nicolae Iorga7, prototipul
tuturor celorlalte antimise ale mitropoliților Țării Românești de mai târziu.

Cele două rânduri din final și semnătura episcopului Antim al Râmnicului ne

dovedesc, prin cursivitatea și ornamentele scrierii, sinceritatea, sensibilitatea și
frumusețea caracterului Sfântului Antim. Este singura scrisoare pe care o avem de
la Sfântul Antim Ivireanul cu semnătura lui olografă în calitate de episcop al
Râmnicului, și de aceea valoarea acestui manuscris este incontestabilă.

Mai trebuie amintit că pe prima pagină în colțul din stânga jos există patru
rânduri paralele (situate la 0,7 cm distanță unul de altul), dar oblic înclinate față de
rândurile textului principal (cu litere mult mai mici) care au următorul conținut:
ὁ εὐτελὴς δοῦλος τῆς σῆς μακαριότητος Robul cel de mic preţ al Preafericirii tale,
Mητροφάνης ὁ ἐλάχιστος τῶν ἐλαχίστων Mitrofan cel mai mic dintre cei mici
δουλικῶς προσκυνῶ καὶ σοῦ mă închin cu robire şi
τὴν μακαριότητα Preafericirii tale
Rândurile sunt ale celui care a consemnat scrisoarea și era probabil un cunoscut al
patriarhului Hrisant Notara. Este posibil ca scribul să fi fost chiar Mitrofan
Gregoras, vestitul dascăl de la Academia Domnească din București și prieten bun
al Sfântului Antim Ivireanul. Nu putem deduce însă, dacă locul întocmirii scrisorii
a fost Râmnicu Vâlcea sau București.

În concluzie, scrisoarea din 22 oct. 1707 a Sfântului Ierarh Martir Antim

Ivireanul către patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului confirmă, o dată în plus,
dăruirea cu care marele ierarh cărturar se implica în ajutorarea creștinilor ortodocși
din întreg Răsăritul creștin, precum și calitățile lui artistice de tipograf, xilograf și
caligraf puse în slujba Bisericii.

7
Un antimis al mitropolitului Luca, în revista B.O.R. din 1935, p. 486.