romania in competitia europeana – studiu de caz

 In sec. XX, Romania a fost marcata de doua conflagratii mondiale: cea din 1914-
1918, Marele Razboi, si cea din 1939- 1945, Al Doilea Razboi Mondial. Odata cu
incheierea P.R.M., s-a realizat unirea Romaniei intr-un stat unitar. Perioada
interbelica este una de prosperitate si democratie, dar spre sfarsitul acestei perioade,
Romania si celelalte tari mici si mijlocii din Europa Centrala si de Sud-Estcad, pe
rand, sub dominatia regimurilor totalitare : sub Germania national- socialista si apoi
in sfera de influenta a Uniunii Sovietice.
 Asadar, Romania a trecut pe rand, prin ipostaza de tara componenta a Europei
nationalitatilor, de stat satelit al Germaniei national- socialiste, de componenta a
zonei sovietice de influenta, separat prin Cortina de fier, si de stat suveran care, dupa
prabusirea comunismului si a Uniunii Sovietice, nazuia sa devina parte a Uniunii
Europene.
 Constructia statelor nationale din Europa Centrala si de Sud-Est s-a desavarsit dupa
Marele Razboi si ca urmare a schimbarii contextului geopolitic, determinata de
victoria Antantei asupra Puterilor Centrale. Principiul nationalitatilor s-a generalizat,
extinzandu-se asupra acestei parti a Europei, in care dispareau imperii (I. Austro-
Ungar, I.German, I.Otoman, I.Rus).
 Romania Mare a devenit o realitate istorica in Europa nationalitatilor asezata in
frontierele recunoscute prin tratatele incheiate in cadrul Conferintei de la Paris
(1919-1920). Romania intregita s-a realizat pe cale democratica, prin adunari cu
caracter reprezentativ. Aceasta realitate istorica a durat intr-o Europa in care relatiile
interstatale erau tensionate de confruntarea intre aparatorii statu-quo-ului (a
frontierelor recunoscute prin tratate) si promotorii revizionismului, adica statele care
pierdusera razboiul. Sub impactul revizionismului Romania a pierdut la 1940 o parte
a Transilvaniei, Basarabia si nordul Bucovinei si o parte a Dobrogei.
 “Noua ordine” introdusa de puterile Antantei dupa razboi intentiona inlocuirea fortei
cu legea in relatiile internationale ; tarile mici si mijlocii, au aderat rapid la idee ; au
sperat in viabilitatea Ligii Natiunilor si in metoda preconizata de aceasta institutie-
securitatea colectiva.
Romania s-a numarat printre tarile fondatoare ale :

1
 o Societatii (Ligii) Natiunilor- 28 aprilie 1919; reprezentantii romani au vazut necesitatea
pastrarii convergentei intereselor puterilor invingatoare in razboi, in ideea fructificarii
pacii si a realizarii unei reconcilieri reale in Europa ; pe de alta parte Liga nu afost
sprijnita de S.U.A., iar Franta este prima care o considera ineficienta si incheie aliante
regionale cu Polonia si Cehoslovacia ; la 10 septembrie 1930 N.Titulescu a fost ales
presedinte al Adunarii Generale a Societatii Natiunilor ; Romania, prin Titulescu a fost o
prezenta activa, acesta ilustrand, ideea de spiritualizare a frontierelor si aceea a mutarii
accentelor de pe confruntare pe cooperare in relatiile internationale, prin intensificarea
cooperarii economice.
o Mica Intelegere- 1921 ;
o august 1928- Pactul Briand- Kellog ;
o 1931 si 1932-1934, Conferinta pentru dezarmare de la Geneva ;
o Intelegerea Balcanica – 1934).
Totusi, perioada 1919-1936 este apreciata drept «epoca de aur» a tarilor europene mici si mijlocii
(Andre Tibal). Acestea au reusit sa-si afirme interesele si chiar sa le apere.