Răspunderea patrimonială a salariatului.

Actul de punere în întârziere a

salariatului debitor( Revista Română de Dreptul Muncii, nr. 3/2017)
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului C. la data de ... 2015 sub nr..../.../2015
şi, prin declinare de competenţă, la Tribunalul ... unde a fost înregistrată sub nr. .../.../2015,
reclamanta CNPR SA a formulat, în contradictoriu cu pârâta KLE, acţiune în răspundere
patrimonială, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la
plata sumei de 8.XXX,xx lei reprezentând prejudiciul produs în patrimoniul angajatorului,
actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală de la data constatării prejudiciului
prin Procesul-verbal privind verificarea casieriei şi Depozitului Judeţean de ... încheiat la data de
... 2013 în urma controlului efectuat în perioada ... 2013 -... 2013, precum şi obligarea pârâtei la
plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. ,../18 decembrie 2015, Tribunalul a admis, în parte, acţiunea
precizată, obligând pârâta la plata sumei de 7XXX,xx lei, reprezentând contravaloare prejudiciu,
sumă ce urma a se actualiza cu indicele de inflaţie la data achitării efective, precum şi la plata
dobânzii legale aferente sumei de 7097,76 lei, calculată de la data de ... 2015 până la data plăţii
efective, respingând cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data
de... 2013 ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Pârâta a fost angajata reclamantei în funcţia de revizor contabil, în cadrul serviciului
Control Financiar de Gestiune al..., astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.
.../.../...1992. Ulterior, începând cu data de ...1999, pârâta a ocupat funcţia de magaziner în cadrul
Depozitului de... al Oficiului judeţean ..., astfel cum rezultă din comunicarea Serviciului Resurse
Umane, înregistrată sub nr. .../.../...1999. Conform funcţiei sale, a fişei postului şi a regulamentului
intern, pârâta avea, printre atribuţii, şi obligaţia de a păstra şi utiliza valorile materiale şi băneşti
ale companiei, conform reglementărilor în vigoare şi să fie responsabilă pentru ... primite în
gestiune.
Prin gestionarea defectuoasă a Depozitului Judeţean de ... şi prin neglijenţa de care a dat
dovadă în manipularea ...,... şi a altor valori, pârâta a încălcat dispoziţiile Codului penal, ale Legii
nr. 22/1969, atribuţiile de serviciu şi instrucţiunile ..., creând reclamantei un prejudiciu în valoare
totală de 1XXX,xx lei, acest prejudiciu fiind constatat prin Procesul- verbal nr. /...2013 întocmit
în urma controlului efectuat în perioada ...2013 - ...2013 de către organele de control din cadrul
serviciului Control Financiar de Gestiune a ..., în baza Hotărârii Guvernului nr. 115/2012 privind
modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune şi a delegaţiei nr. .../...2013
la Depozitul Judeţean de ... (prejudiciu în cauntum de 1XXXX,xx lei), (a care se adaugă
prejudiciul constatat cu ocazia predării gestiunii (XXX.xx lei).
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile efectuate de societate, reclamanta a recunoscut
faptul că, din neglijenţă, a produs un minus în gestiunea ... în acest sens pârâta dând Nota
explicativă din data de ... 2013, ocazie cu care a declarat că se simte vinovată pentru producerea
prejudiciului, angajându-se să acopere minusurile găsite prin plata lunară a unei sume de 700 lei,
astfel că, din prejudiciul total de 1 XXX,xx lei, prin plăţi succesive făcute de către pârâtă şi prin
reţinerea garanţiei depuse la primirea gestiunii, reclamanta a recuperat suma de 1XXXX,xx lei,
rămânând un prejudiciu neacoperit de 7XXX,xx lei.
Potrivit art. 254 C. muncii republicat, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor
şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din
vina şi în legătură cu munca lor.
În speţă, din probele administrate. Tribunalul a constatat că sunt întrunite condiţiile
atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Astfel, calitatea de salariat a pârâtei rezultă din contractul individual de muncă nr 1992, iar
fapta ilicită şi personală a pârâtei, săvârşită în legătură cu munca sa, derivă din aceea că, deşi
cunoştea atribuţiile care îi reveneau, aceasta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu stabilite conform
contractului individual de muncă, fişei postului şi regulamentului intern, gestionând defectuos
Depozitul..., prin neglijenţa de care a dat dovadă în manipularea...,... şi a altor valori, prejudiciul
adus societăţii, în cuantum final de 7XXX,xx lei fiind real, cert, material şi cauzat direct societăţii,
rezultând din actele contabile.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din Procesul-verbal nr. din
10 mai 2013, vinovăţia pârâtei reieşind din nota explicativă din data de ... 2013, aceasta
recunoscând şi asumându-şi fapta, acoperind, deja, o mare parte din prejudiciu.
În consecinţă, fiind întrunite condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtei, în baza
art. 254 C. muncii republicat, Tribunalul a admis, în parte, acţiunea, iar, referitor la cererea de
obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu
dispoziţiile art. 1535 C. civ. alin. (1)-(3), în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă,
creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul
convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a
întârzierii plăţii ar fi mai mic Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât
dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. Dacă nu
sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara
dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Dispoziţiile de mai sus se coroborează cu art 1521 C. civ. care prevede că punerea în
întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.
în speţă, nu este vorba despre vreun caz în care punerea în întârziere operează de drept, astfel că
devin aplicabile dispoziţiile art. 1522 alin. (1) C. civ. care prevăd că debitorul poate fi pus în
întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin
cererea de chemare în judecată.
În speţă, reclamanta a notificat-o pe pârâtă cu privire la acoperirea prejudiciului la data de
... 2015 (dată la care pârâta a semnat confirmarea de primire cu care a fost transmisă notificarea
nr. .../...2015), astfel încât instanţa de fond a acordat despăgubirile sub formă de dobânzi doar de
(a această dată, obligând pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu
data de 9 aprilie 2015 (data punerii în întârziere prin notificare) până la data plăţii efective,
respingând cererea de acordare a dobânzii legale anterior acestei date ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de apel motivată, apelanta-
reclamantă CNPR SA, solicitând admiterea apelului şi modificarea, în parte, a hotărârii atacate,
pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În mod greşit a apreciat instanţa de fond că punerea în întârziere a pârâtei s-ar fi făcut prin
notificarea n r . . 2 0 1 5 , semnată la data de ...2015 de către aceasta din urmă.
Apelanta a susţinut că punerea în întârziere a pârâtei s-a făcut prin Nota de constatare a
pagubei nr. ... din data de ...2013, prin care pârâta şi-a dat acordul la achitarea contravalorii
prejudiciului, eşalonat, prin plata lunară a sumei de 700,00 lei, începând cu data expirării celor 30
de zile
Mai mult, a subliniat apelanta, această pagubă a fost produsă prin îndeplinirea necores-
punzâtoare a atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului, fapt recunoscut de pârâtă prin Nota
explicativă dată la data de ...2013.
Aşadar, pârâta, prin apărările formulate, îşi recunoaşte vinovăţia şi îşi ia angajamentul că
va depune, lunar, suma de 700,00 de lei până la acoperirea întregului prejudiciu, însă, nici până la
data prezentei judecăţi, pârâta nu a acoperit prejudiciul integral, iar, din data de ... 2014 când a
depus suma de 600,00 de lei, pârâta nu a mai depus nicio sumă până la data formulării cererii de
chemare în judecată, dată la care valoarea prejudiciului nerecuperat era de 8.XXX,xx lei, ulterior
comunicării cererii de chemare în judecată depunând, lunar, diferite sume.
Repararea pagubei trebuie să reprezinte o justă şi integrală reparare a prejudiciului, lucru
realizat prin obligarea făptuitorului la plata pagubei efectiv cauzate (damnum emergens) şi a
folosului de care a fost lipsită partea vătămată (lucrum cessans), pârâta fiind de rea-credinţă de la
momentul producerii prejudiciului până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată,
pentru că, deşi s-a obligat atât prin Nota de constatare a pagubei nr.... din data de ... 2013 cât şi
prin Nota explicativă dată în data de ... 2013 că va achita contravaloarea prejudiciului, eşalonat,
prin plata lunară a sumei de 700,00 lei, începând cu data expirării celor 30 de zile de la
comunicarea notei de constatare, până la acoperirea integrală a contravalorii pagubei, pagubă
produsă prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului,
pârâta, considerând că nu se va formula acţiune în justiţie împotriva sa, timp de aproximativ 2 ani
nu a mai depus nicio sumă, începând, din nou, să depună după primirea cererii de chemare în
judecată.
Reaua-credinţă a lui accipiens reclamă obligarea sa la restituirea sumei precum şi a
dobânzilor legale, de la momentul producerii prejudiciului sau, cel mai târziu, de la momentul la
care pârâta şi-a recunoscut vina şi s-a obligat că va achita întreg prejudiciul, eşalonat, prin plata
lunară a sumei de 700,00 lei.
Deşi a fost citată potrivit dispoziţiilor legale, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare la
cererea de apel.
Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art. 477 C. pr. civ., în raport de actele şi lucrările
dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Singura critică formulată prin cererea de apel cu privire la sentinţa de fond este în sensul
că, în mod greşit, a apreciat instanţa de fond împrejurarea potrivit căreia punerea în întârziere a
pârâtei s-a făcut prin Notificarea nr. ... din 6 aprilie 2015, semnată la data de ... 2015 de aceasta,
susţinând apelanta că punerea în întârziere s-ar fi făcut anterior, prin Nota de constatare a pagubei
nr.... din data de ... 2013, prin care intimata a luat cunoştinţă despre întinderea prejudiciului şi şi-
a asumat obligaţia de a plăti, în rate, angajatorului contravaloarea acestuia.
Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1521 şi art. 1522 C. civ. în vigoare
începând cu data de 1 octombrie 2011 (prejudiciul imputat fiind aferent anului 2013, născut așadar
după intrarea în vigoare a acestui Cod Civil)
Potrivit art. 1521 C. civ., punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la
cererea creditorului.
După cum a reţinut instanţa de fond, nu este vorba despre punerea în întârziere a debitorului
de drept, iar apelanta nu a criticat această susţinere, impunându-se punerea în întârziere a
debitoarei intimate de către apelanta- creditoare.
Conform prevederilor art 1522 alin. (1) şi (2) C. civ., debitorul poate fi pus în întârziere fie
printr-o notificare scrisă în care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de
chemare în judecată.
Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului
prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale mai sus citate, pentru punerea în întârziere a
debitorului este necesară emiterea unui înscris, din partea creditorului, prin care debitorului să i
se solicite expres executarea obligaţiei de plată a sumei datorate, în mod obişnuit notificarea
comunicându-se debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură
dovada comunicării.
În cauza de faţă, apelanta-reclamantă a comunicat intimatei, prin intermediul executorului
judecătoresc, un înscris intitulat „Notificare" din data de ... 2015, prin care a somat-o ca, în termen
de 5 zile, să achite debitul în cuantum de 8XXX,xx lei.
Nota de constatare a pagubei nr.... din data de... 2013, după cum indică şi denumirea, este
un înscris prin care s-a stabilit valoarea lipsei din gestiune constatată de reprezentanţii
angajatorului, faptul că intimata este vinovată de producerea pagubei şi că recuperarea acesteia se
va face eşalonat, prin plata de către salariată a sumei lunare de 700 lei până la acoperirea integrală
a contravalorii pagubei.
Cum prin acest înscris nu a fost somată debitoarea să achite integral contravaloarea
pagubei, respectiv suma de 8XXX,xx lei ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată,
nota de constatare din data de ... 2013 nu reprezintă un înscris de punere în întârziere în înţelesul
art. 1522 C. civ.
De altfel, dacă s-ar fi putut aprecia în acest sens, nu mai era necesară punerea în întârziere
a intimatei prin notificarea comunicată de executorul judecătoresc, punere în întârziere efectuată
chiar de apelantă la data de ... 2015.
Societatea angajatoare nu a fost în niciun mod împiedicată să pună în întârziere şi să
acţioneze în instanţă, în vederea recuperării pagubei, anterior anului 2015, iar faptul că a aşteptat
timp de 2 ani, sperând că intimata va plăti de bunăvoie, este o opţiune a apelantei care nu poate
justifica obligarea debitoarei la plata de dobânzi, anterior datei de la care a fost pusă în întârziere
potrivit dispoziţiilor legale incidente.
Pentru aceste motive, constatând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în
temeiul prevederilor art. 480 C. pr. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive, constând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în
temeiul prevederilor art. 480 C.pr.civ, Curtea a respins apelul ca nefondat.