Sunteți pe pagina 1din 119

Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Modul de învățare FORAJUL ȘI CAROTAJUL


MECANIC CU SONDEZE
1

Cuprins

Obiective

Competențe

Timp total de studiu

UNITATĂȚI DE ÎNVĂȚARE

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
1. Forajul mecanic cu sondeze
1.1. Scurt istoric
1.2. Definiţii de bază în carotajul mecanic
indicatori de eficienţă economică ai
carotajului
1.3 Factorii care influenţează valoarea
recuperajului
1.4. Completarea informaţiilor la carotajul
mecanic
Exemple
Aplicații
Rezolvării
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
2. Carotajul mecanic cu sondeze
2.1. Capete de carotieră (coroane)
2.2. Material tubular utilizat la forajul şi
carotajul mecanic cu sondeze
2.3. Instalaţii pentru sondeze
2.4. Metodica realizării apăsării axiale
2.5. Aplicaţii speciale ale forajului şi
carotajului mecanic cu sondeze

1
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Exemple
Aplicații
Rezolvării
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control

Bibliografie

Obiective:
Prezentarea conținutului cursului.

Cursul de ‹Forajul și carotajul mecanic cu


sondeze› privind extragerea probelor de rocă din
scoarţa pământului se referă la umătoarele
aspecte, precum: natura rocii, probele de rocă,
construcția carotei, materialul tubular, prăjini de
foraj, tuburi carotiere (simple, duble, speciale),
sape şi instrumente din dotarea instalaţiei,
diametrul carotei, regimul tehnologic de carotaj
aplicat, capete de carotieră cu inserţii din material
dur, parametrii regimului de carotaj: mecanici
(Gs; n) și hidraulici (Q), puterea necesară (P),
forajul şi carotajul mecanic în galerii subterane
(carotajul: descendent; orizontal; acendent),
exemple, aplicații și rezolvări.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să
aibă viziunea asupra temelor abordate în lucrare și
aplicațiile caracteristice. Se imprimă studentului
necesitatea respectării disciplinei tehnologice, precum
și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil,
utilizarea tehnicilor de calcul moderne și astfel,
stabilirea unor parametri ai regimului de foraje
speciale, în vederea obținerii randamentului maxim.

Timpul total de studiu

Aceast modul de învățare are un rolul introductiv


prezentând conținutul disciplinei și legătura cu
materiile studiate anterior. Se presupune o durata de
studiu de10 ore.

2
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
1. FORAJUL MECANIC CU SONDEZE

1.1 Scurt istoric


Începuturile extragerii probelor de rocă din scoarţa pământului se pierd în negura
vremurilor...
Se pare că, încă cu mii de ani în urmă, egiptenii au extras probe de rocă cu ajutorul
diamantelor ("O, acele uriaşe, însă mute piramide/ Care stau ca veacuri negre în pustiuri
împietrite/ Câte-au mai văzut şi ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas!").
Să ne întoarcem însă la vremurile mai apropiate nouă.
La începuturile industriei extractive, carotajul mecanic îl constituia însuşi procesul de
săpare manuală a galeriilor şi puţurilor în vederea exploatării substanţelor minerale utile;
traseul străbătut trebuia nemijlocit identificat.
Ideea folosirii unui tub găurit, prevăzut la un capăt cu diamante, ce era rotit manual
prin intermediul unei garnituri de foraj, în vederea recuperării probei, aparţine inginerului
elveţian Geo August Leschot şi a fost aplicată pentru prima dată în anul 1862 în industria
mineritului şi a construcţiilor civile. Tot el a construit în anul 1863 prima instalaţie de foraj,
acţionată manual; apoi, din anul 1864 acţionarea s-a făcut cu aburi şi a fost utilizată la
lucrările pentru tunelul Mont-Cenis.
După anul 1880, instalaţiile pentru carotajul mecanic au cunoscut o dezvoltare
apreciabilă, în urma construirii de către inginerul suedez P. A. Craelius a unei instalaţii de
foraj, simplă şi robustă, ce va deveni prototipul tipurilor de sondeze Wirth, KAM, Tranzl etc,
O etapă marcantă în dezvoltarea carotajului mecanic cu sondeze o constituie deceniul
al treilea al secolului nostru, când aliajele dure au înlocuit, în parte, capetele de carotieră
(coroanele) cu diamante care, până la acea dată, se insertau manual (prin ştemuire 1a rece)
numai cu granule mari de diamante (0,3 ... 2 carate), ceea ce conducea la costuri mari.
În ţara noastră se semnalează prezenţa primelor instalaţii pentru sondeze pentru
carotajul mecanic în jurul anului 1925. Nume de instalaţii precum Craelius, Wirth, KAM,
ZIF, Longyear ş. a. vor îmbogăţi continuu parcul de sondeze româneşti, mai ales după anul
1948.

3
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Prima, instalaţie de carotaj românească "Strungul" a fost fabricată, după anul 1950.
După anul 1958 s-a trecut pe scară largă la folosirea capetelor de carotieră cu diamante,
creându-se, totodată, bazele aplicării unor tehnologii de lucru moderne, care au asigurat
competitivitatea instalaţiilor de sondeze şi a tehnologiilor de lucru româneşti în toate
continentele lumii. Instalaţiile din seria SG (sondeze geologice) sau FG (foraj geologic)
destinate cercetărilor geologice prin carotaj mecanic continuu în scopul detectării substanţelor
minerale utile solide, ori cercetărilor prin carotaj mecanic sau prin foraj asupra săpării de
găuri destinate explorărilor sau exploatărilor în cariere, în cercetări şi amenajări hidrotehnice,
în consolidări de fundaţii ş. a. ţin pasul cu noul din domeniu, fiind apreciate de partenerii
externi.
Referitor la forajul pentru hidrocarburi, necesitatea carotajului mecanic s-a făcut
resimţită după introducerea procedeului de săpare rotativ, cu circulaţie cu fluid, adică după
anul 1901 când A. Lucas a forat prima sondă, în acest fel, în Texas (SUA). În România,
primele sonde, prin acest sistem, au fost forate în anul 1906 la Ţuicani - Moreni (sonda 30
Speranţa). Păcureţ (Prahova) şi Teşcani (Bacău).
Desigur că, în viitor, majoritatea informaţiilor se vor obţine utilizându-se metode din
ce în ce mai perfecţionate ce ţin de geofizică (camere de televiziune, aparatură foto, metode
radioactive, termice etc.) datorită costurilor mult mai scăzute dar este îndoielnic că se va putea
înlocui definitiv carotajul mecanic, datorită rezultatelor certe şi totale obţinute prin el.

1.2 Definiţii de bază în carotajul mecanic; indicatori de eficienţă


economică ai carotajului

Carotajul mecanic este o operaţie de foraj prin care se recoltează şi se aduc la


suprafaţă probe de rocă cu ajutorul cărora se poate determina, nemijlocit, natura rocilor, a
limitelor dintre formaţiunile geologice, a caracteristicilor lor fizico - chimice şi mecanice etc.
După cum colectarea se face pe toată lungimea găurii de sondă sau numai pe porţiuni ale
acesteia, carotajul va fi continuu sau intermitent.
Probele de rocă extrase se numesc carote mecanice iar dispozitivele de fund folosite
pentru recoltarea şi aducerea lor la suprafaţă se numesc carotiere.
Principalul indicator de eficienţă economică în carotajul mecanic îl reprezintă
recuperajul. Acesta este definit fie ca raport între lungimea probei colectate şi lungimea

4
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

carotată (lungimea marşului) - recuperaj linear, fie ca raport între greutatea efectivă a probei
extrase şi greutatea ipotetică a probei ce s-ar fi putut carota – recuperaj gravimetric (ambele
se exprimă în procente).
Ca indicatori de utilizare intensivă se amintesc vitezele de carotaj.
Viteza mecanică de carotaj reprezintă numărul de metri carotaţi în unitatea de timp
(oră):
M
vm  [m/Ih] 1.1
Tf
în care:
vm este viteza mecanică;
M – numărul de metri carotaţi;
Tf – timpul de lucru pe talpă, ore instalaţie.
Viteza operativă reprezintă numărul de metri carotaţi, raportaţi la timpul consumat cu
carotajul şi manevra:
24 M
v0  [m/Izi] 1.2
T0
în care:
v0 reprezintă viteza operativă [m/lzi];
T0 – timpul operativ (carotaj şi manevră), ore instalaţie.
Viteza tehnică ia în considerare timpul productiv (carotaj, manevră, circulaţie,
măsurători special, tubaj, cimentare etc):
720 M
vt  [m/Ilp] 1.3
Tp
în care:
vt reprezintă viteza tehnică [m/Ilp];
Tp – timpul productiv, ore;
I lp – instalaţii luni productive.
Viteza de lucru (comercială) oglindeşte întregul proces de carotaj, aşa cum se
desfăşoară cu timpi productivi şi neproductivi (instalaţii, aşteptări de material, timp
nefavorabil):
720 M
vt  [m/ILL] 1.4
Tc

5
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

în care:
vc reprezintă viteza de lucru (comercială);
Tc – timpul lendaristic, ore;
I LL – instalaţii luni în lucru.
Viteza ciclică reflectă întregul ciclu activ al instalaţiei, dacă se referă la instalaţie, sau
al “vieţii” sondei, dacă se referă la sondă
1.5
m
Vc 
în care: IAA
Vc reprezintă viteza ciclică;
I AA– instalaţii an activă.

1.3. Factorii care influenţează valoarea recuperajului


În principal, aceştia sunt:
- natura rocii;
- construcţia carotierei;
- diametrul caroiei colectate;
- regimul tehnologic de carotaj aplicat;
- lungimea marşului;
- pregătirea profesională, priceperea, experienţa şi îndemânarea operatorului de
carotaj.
1.3.1. Natura rocii este un factor important în obţinerea recuperajului maxim. Se
disting patru grupe mari de roci, din punct de vedere al dificultăţilor întâmpinate în
recuperarea carotelor:
- grupa I cuprinde roci consolidate şi nedizolvabile în fluidul de foraj, precum:
marne şi argile compacte, gresii, granite, gnaisuri etc.;
-grupa a II-a : roci consolidate şi dizolvabile în fluidul de foraj: aici sunt incluse
sărurile de potasiu şi magneziu, sarea gemă etc.;
- grupa a III -a: roci neconsolidate şi nedizolvabile în fluidul de foraj: nisipuri,
pietrişuri, unii cărbuni etc.;

6
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

- grupa a IV- a: roci neconsolidate şi „dizolvabile” în fluidul de foraj: roci


puternic fisurate ( calcare, şisturi c l o r i t o a s e etc.), roci alternante ca tărie, roci curgătoare
etc.
1.3.2. Construcţia carotierei. Conform S T A S 1595 - 62 şi STAS 1595/1 - 71,
canotierele mecanice se clasifică după cum urmează:
I. Normale:
 Simple:
- tip G;
- tip T;
 Duble:
- cu tub interior fix (grupa 1): tip G; tip T;
- cu tub interior rotitor (grupa 2): tip G; tip T; tip M; tip P.
II. Speciale:
- introductibile prin prăjini;
- pentru extras carote orientate;
- pentru extras probe laterale;
- cu manşon de cauciuc (tip Christensen).
Litera G se referă la acele carotiere simple sau duble la care arcul reţinător este
montat în capul de carotieră, iar litera T la carotiere asemănătoare, însă cu diametrul probei
mai mare (pereţii tubului au o grosime mai mică decât cea corespunzătoare tipului G).
Litera M se referă la carotierele duble, având arcul reţinător de probă montat în tubul
interior iar circulaţia fluidului de foraj se face pe lângă proba ce intră în tub.
Litera F se referă la carotiere asemănătoare cu tipul M, însă spălarea probei se face
numai frontal, prin capul de carotieră, nu şi pe lângă proba ce intră în tub.
Simbolizarea unei carotiere mecanice normale se face printr-un grup de trei litere
despărţite printr-o linie de cifra care indică grupa (la cele duble), respectiv de o paranteză care indică
lungimea probei (la cele simple), urmată de o linie, după care se precizează STAS-ul; grupul celor trei
litere indică: dimensiunea, filetul, tipul constructiv.
Exemplu de notare pentru o carotieră normală simplă: AWG (1 500) - STAS 1595/1 -
71.

7
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Fig.1.1 Schematizarea carotajului mecanic Fig. 1.2 Schematizarea carotajului


cu tub simplu mecanic cu tub dublu

Construcţia carotierei are în vedere realizarea unor ansambluri de tuburi carotiere


corespunzătoare celor patru grupe de roci menţionate.
Tuburile carotiere simple (fig. 1.1) dau rezultate bune mai ales pentru rocile din
grupa I; pot fi utilizate şi pentru colectarea rocilor din grapele a II- a şi a III-a dacă se
utilizează circulaţia cu aer. În procesul de colectare a probei, o parte din roca traversată este
sfărâmată de capul de carotieră 1, iar carota 3 intră în tubul colector 4 (tubul portcarotă);
după rupere, carota este menţinută în tub de către reţinătorul de probă 2.
Dacă metoda circulaţiei cu aer nu este posibilă, atunci pentru colectarea rocilor din grupele a
II-a şi a III-a, ca dealtfel şi pentru cele din grapa a IV-a (cu mult succes pentru colectarea
rocilor din aceasta grupă s-au utilizat tuburile carotiere multiple cu manşon din cauciuc), se
vor folosi tuburi carotiere duble (fig. 1.2), la care circulaţia descendentă se face prin spaţiul
dintre tubul interior 4 şi tubul exterior 5, evitându-se astfel spălarea probei colectate 3.
Pentru un acelaşi diametru exterior al capului de carotieră, impus de programul de construcţie
al sondei, trecerea de la tubul carotier simplu la cel dublu se face prin micşorarea diametrului
interior al capului de carotieră (respectiv diametrul carotei dc2); este necesar ca apăsarea pe
capul de carotieră în cazul tubului dublu Gc2, să crească faţă de cea corespunzătoare tubului
simplu Gc2.

8
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Se acceptă condiţia de dislocare volumică a rocii sub forma:


Gc
  C0 1.6
A
sau, la limită:
Gc 1.7
  C 0 cs
A

în care:
Gc reprezintă apăsarea pe capul de carotieră;
A – aria suprafeţei frontale de contact a capului de carotieră cu roca;
 C 0 - rezistenţa la compresiune a rocii;
cs – coeficient de siguranţă (cs = 1,1…1,3).
Pentru tubul carotier simplu
Gc1
  C 0 cs 1.8
A1
Iar pentru tubul carotier dublu:
Gc 2
  C 0 cs 1.9
A2
În care:

A1  ( Ds2  d c21 ) 1.10
4

A2  ( Ds2  d c22 ) 1.11
4
unde:
Ds este diametrul găurii de sondă;
dc1, dc2 – diametrele carotei pentru carotiera simplă, respectiv dublă.
Indiferent de natura rocilor colectate, reeuperajul va fi corespunzător numai dacă se va
reduce efectul de pierdere a stabilităţii tubului carotier sub acţiunea forţei axiale şi a forţelor
centrifuge; aceasta se va realiza prin mărirea rigidităţii tubului (în principal, mărirea grosimii
de perete) sau prin plasarea de stabilizatori (de regulă doi sau trei: la mijloc, la partea
superioară şi uneori la partea inferioară a tubului carotier).

9
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Stabilitatea la apăsarea axială se determină considerându-se cazul cel mai defavorabil


de lucru, anume atunci când capătul superior al tubului carotier este considerat articulat fix,
iar capătul inferior articulat mobil; pentru a nu se produce flambajul trebuie ca:
EI
Gc  25,725 1.12
ltc2
în care:
E reprezintă modulul de elasticitate longitudinală
ltc – lungimea tubului carotier;
I – momentul ecuatorial de inerţie:

I ( De2  d i4 ) 1.13
64
De, di fiind diametrul exterior, respective al tubului carotier.
Pentru determinarea stabilităţii sub acţiunea forţelor centrifuge se pleacă de la ecuaţia de
echilibru dinamic a garniturii încovoiate (fig. 1.3), considerându-se cele două capete ale
garniturii simplu rezemate, ajungându-se , în final, la expresia:

 2 EIg
cr  1.14
l2 q
ωcr –este viteza unghilară critică;
l – lungimea unei seminude;
q – greutatea pe metrul linear a garniturii;
g – accelaraţia gravitaţională.

Fig. 1.3 Echilibrul garniturii supusă la acţiunea forţei centrifuge

10
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

1.3.3. Diamerul carotei colectate


Obişnuit, acesta variază între 18 şi 130 mm şi reprezintă factorul determinant în
stabilirea programului de construcţie al sondei.
Pentru rocile din grupa I mai ales, diametrele mari ale carotei pun probleme atât în
ceea ce priveşte ruperea acesteia din teren, cât şi în privinţa rezistenţei materialului tubular
(primul aspect are repercursiuni imediate asupra recupera) ului).
în principal, ruperea probei se poate face :
- prin "ardere";
- prin tracţiune şi torsiune de la suprafaţă;
- cu ajutorul ruptoarelor de probă.
a. Metoda de rupere prin "ardere". După carotarea lungimii propuse se reduce la
zero apăsarea pe capul de carotieră; se continuă rotirea garniturii de foraj, rnenţinându-se un
debit scăzut (atât cât să se asigure răcirea capului de carotieră). Este de presupus că prin
rotirea în loc a capului de carotieră, vor apare vibraţii care vor conduce la ruperea probei.
b. Metoda de rupere a probei prin tracţiune şi torsiune de la suprafaţă. După
carotarea lungimii propuse, în circuitul descendent al fluidului de foraj se introduc
sfărârmături de sticlă, alice, şpanuri etc., în vederea împănării probei în interiorul tubului
carotier (fig. 1.4).

Fig. 1.4 Schematizarea procesului de rupere a carotei

Condiţia ca să se rupă proba dar să nu fie afectat materialul tubular este:


Mt  Mc 1.15

Sau, la limită
M at  M c 1.16

11
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

în care,
Mt, Mat reprezintă momentul maxim, respectiv admisibil rezistent al materialului tubular
Mt
M at  1.17
cs
Mc - momentul maxim rezistent ai carotei.
Se are în vedere că:

  De4  d i4 
M at  W pt at    at
 1.18
16  De 


M c  W pt c  d c3 c 1.19
16
În care:
Wpt, Wpc reprezintă modulul de rezistenţă polar al materialului tubular, respectiv al carotei;
τat - rezistenţa admisibilă la torsiune a materialului tubular;
τ c - rezistenţa la torsiune a carotei.
Din relaţiile anterioare rezultă diametrul maxim de carotă ce poate fi colectat în condiţii de siguranţă
(fară riscul ruperii materialului tubular):

 at D 4  d 4
dc  3  1.20
c D
în care D, d reprezintă diametrul exterior, respectiv interior al materialului tubular în secţiunea
periculoasă (la suprafaţă).

Pentru estimarea lui τc se poate accepta realaţia aproximativă τc = (1/13...1/6)σC0, în

care σC0 reprezintă rezistenţa la compresiune a carotei cunoscută din măsurători de laborator.
O valoare mult mai apropiată de adevăr se obţine prin aplicarea teoriei a-III-a din
Rezistenţa materialelor (teoria eforturilor tangenţiale maxime):

 ech   2  4 max
2
1.21

în care σech, este efortul unitar echivalent indus în materialul tubular datorită efortului unitar
de tractiune σ şi a celui de torsiune maxim τmax.
Valorile σ şi τmax se iau în secţiunea periculoasă, adică la suprafaţă.

12
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

Fig. 1.5 Eforturile unitare principale din garniture în timpul carotajului şi ruperii probei

Efortul unitar la tracţiune se calculează cu relaţia:


  1   2 1.22
în care:
 1 reprezintă efortul unitar de tracţiune indus de greutatea proprie a materialului tubular;
 2 - efortul unitar indus de forţa suplimentară de tracţiune

(l p q p g  l g q g g  lt qt g )  f
1  1.23
A

Fs
2  1.24
A

în care:

lt reprezintă lungimea tubului carotier;

l p , l g - lungimea prăjinilor de foraj, respectiv prăjinilor grele;

q p , q g , q t - masa unitară a prăjinilor da foraj, prăjinilor grele şii tubului carotier;

13
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale


A - aria secţiunii transversale a prăjinilor de foraj: A p 
4
d 2
p 
 d ip2 ;

GtC - greutatea tubului carotier;

Fs - forţa suplimentară de tracţiune;

f – factorul de flotabilitate : f   o   f  :  o ;

 o ,  f - densitatea materialului tubular , respectiv a fluidului de foraj.


Se are în vedere că:
 c min
 ech  1.25
c s1

 max   at  cs 2 1.26

 c min fiind limita minimă de curgere a materialului tubular.

Dacă se ia cs1  cs  (1,5...2) , valoarea este acoperitoare şi pentru c s 2 , astfel încât în loc de

 max se poate lua  at , iar relaţia 1.22 devine:

  c min
2

    2  4 at2 1.27
 cs 

De unde:

  c min
2
1 
 at      2 1.28
2  cs 

Relaţie cu ajutorul căreia, prin introducerea valorii rezultate din 1.20, se determină diametrul
maxim de carotă ce poate fi extrasă fără ca materialul tubular să fie afectat.

Tabelul 1.1 Tuburi carotiere normale simple

Simbolul Diametrul Lungimea tubului carotier


nominal al
tubului
carotier
- mm mm mm mm mm
BS 34 750 1500 - -
CS 44 750 1500 - -
DS 57 750 1500 - -
ES 73 750 1500 3000 -

14
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

FS 89 - - 3000 6000
GS 108 - - 3000 6000
HS 114 - - 3000 6000
IS 127 - - 3000 6000
KS 146 - - 3000 6000

Tabelul 1.2 Tuburi carotiere normale duble

Simbolul Diametrul Lungimea tubului carotier


nominal al
tubului
carotier
- mm mm mm mm mm
CD 44 750 1500 - -
DD 57 750 1500 3000 -
ED 73 750 1500 3000 -
FD 89 - - 3000 6000
GD 108 - - 3000 6000
Tabelul 1.3 Prăjini de foraj cu nipluri

Tip Corp prăjină Niplul Masa unitară


dp dip t der dir l q1 qp
mm mm mm mm mm mm kg/m kg/m
RW 27,82 18,26 4,88 27,82 10,40 92,2 2,84 3,07
EW 35,00 25,40 4,80 35,00 11,15 117,5 3,80 4,27
AW 43,72 34,14 4,74 43,72 15,95 133,4 5,84 6,69
BW 54,10 44,45 4,83 54,10 19,10 165,1 6,90 8,60
NW 66,80 57,12 4,83 66,80 35,00 190,5 8,75 11,15
HW 89,10 77,77 5,67 89,10 60,50 225,5 13,30 17,20

15
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale

16
Foraje speciale

APLICAȚIE

Să se stabilească diametrul maxim de carotă ce poate fi colectată în următoarele condiţii (roca


este consolidată):
 Caracteristici ale prăjinilor de foraj:
- Lungime : l p  1300 m

- Diametrul exterior : d p  50 mm

- Grosimea de perete: t  5,5 mm

- Masa unitară: q p  7,33 kg/m

 Caracteristici ale prăjinilor grele:


- Lungimea: l g  100 m

- Masa unitară: q p  28,94 kg/m

- Greutatea tubului carotier: GtC  800 N

 Densitatea fluidului de foraj:  f  1259 kg/m3

 Densitatea oţelui:  o  7850 kg/m3

 Acceleraţia gravitaţională: g  10 m/s2

 Rezistenţa la compresiune a rocii:  C 0  2500 daN/cm2

 Limita minima de curgere a oţelului:  C min  3730 daN/cm2

 Forţa suplimentară de tracţiune: Fs = 1000 daN.


Ruperea probei se face prin tracţiune şi torsiune de la suprafaţă.

Rezolvare
Aria secţiunii transversale a prăjinilor de foraj:
 
Ap 
4
d 2
p 
 d ip2 
4
5 2

 3,9 2  7,68 cm2

d ip  d p  2t  5  2  0,55  3,9 cm

Conform relaţiilor 1.22 şi 1.23:


(1300  7,33  10  100  28,94  10  800)  0,804
1  4
 1308,9  10 5 N/m2
7,68  10

17
Foraje speciale

Deci
   1   2  1308,9  130,2  1439,1 daN/cm2 = 1439,1 · 105 N/m2.
Obişnuit, Fs = (0,10...0,15) Fg, în care Fg reprezintă forţa provenită din greutatea
garniturii de foraj; s-a acceptat Fs = 1000 daN = 10000 N.
Conform relaţiei 1.28,
2
1  2730 
 at     1439,12  1014 daN/cm2 = 1014 · 105 N/m2.
2  1,5 s 
Iar
1
 c   2500  416,7 daN/cm2 = 416,7·105 N/m2
6
Şi

1014 5 4  3,9 4
dc  3   5,765 cm = 57,65 mm.
416,7 5

Se consideră  at  1014  10 5 N/m2. Pentru generalizare, în tabele 1.4, 1.5, 1.6 şi 1.7 au fost

trecute valorile pentru diferite tipuri de roci (diferite valori pentru  c ), şi diverse diametre de

prăjini de foraj, iar în figura 1.6 s-a prezentat grafic funcţia dc = f (  c ), corespunzător tabelelor
menţionate.
Tabel 1.4 Funcţia dc = f (  c ) pentru dp = 35 mm

10 5   c dc
N/m2 mm
40 92,2
80 73,2
120 63,9
160 58,4
200 53,9
240 50,8
280 48,2
320 46,1
360 44,3

18
Foraje speciale

Tabel 1.5 Funcţia dc = f (  c ) pentru dp = 50 mm

10 5   c dc
N/m2 mm
40 125,7
120 87,1
200 73,5
280 65,7
360 60,4

Tabel 1.6 Funcţia dc = f (  c ) pentru dp = 60,3 mm

10 5   c dc
N/m2 mm
40 154
120 106,8
200 90,1
280 80,5
360 74,1

Tabel 1.7 Funcţia dc = f (  c ) pentru dp = 73 mm

10 5   c dc
N/m2 mm
40 177,8
120 123,6
200 103,5
280 93,2
360 85,3

d ip
Pentru a reprezenta grafic functia dc = f ( d p ), în ipoteza că raportul    ct , se
dp

poate observa din tabelul 1.8 că raportul este, în medie , egal cu 0,8.
Tabel 1.8 Valorile raportului 
dp,mm dip,mm 
50 30 0,78
60 46,1 0,76
73 59 0,80
88,9 70,1 0,79

19
Foraje speciale

Fig. 1.6 Variaţia dc = f (τc)

Pentru τc = 40 · 105 N/m2, relaţia 1.20 devine:

 at d p (1   ) 1000  10 5
4 4

dc  3   dp 3  (1  0,8 4 )  2,45  d p
c dp 40  10 5

Analog, pentru

τc , N/m2 dc
80 105 1,94·dp
120 105 1,70·dp
160 105 1,54·dp
200 105 1,43·dp
240 105 1,35·dp
280 105 1,28·dp
320 105 1,23·dp

Variaţia dc = f(dp) este prezentată în figura 1.7

20
Foraje speciale

Fig. 1.7 Variaţia dc = f(dp)

1.3.4. Regimul tehnologic de carotaj aplicat

Are rol deosebit în obţinerea de recuperaje mari.


Pentru aceasta trebuie ca parametrii regimului de carotaj (apăsare, ţuraţie – parametrii mecanici:
debit, proprietăţile fluidului de foraj – parametrii hidraulici) să fie stabiliţi corect.
Obişnuit, la operaţiile de carotaj mecanic se foloseşte circulaţie directă.
În vederea obţinerii unor recuperaje maxime, în condiţiile unor costuri minime, s-a încercat şi
carotajul mecanic cu circulaţie inversă (fig. 1.8).
Ruperea probei se face prin „ardere”, fie utilizându-se unul sau mai multe cuţite deasupra capului
de carotieră. La o anumită valoare a tracţiunii suplimentare aplicată asupra garniturii de foraj
cuţitele se anclaşează şi, prin rotirea garniturii cu ajutorul cleştilor, se va produce tăierea probei.
Un sistem îmbunătăţit este cel cunoscut sub numele de STRATO-DUAL-DRILL (fig 1.9), sistem
care utilizează doauă garnituri de foraj concentrice.

21
Foraje speciale

Fig. 1.8 Carotaj mecanic cu circulaţie inversă Fig. 1.9 Carotaj mecanic cu circulaţie
(cu un singur sir de ţevi) (cu două şiruri de ţevi)

1.3.5. Lungimea marşului

Cantitatea de rocă colectată va trebui să fie suficientă pentru efectuarea probelor de


laborator. Totodată, la stabilirea lungimii marşului trebuie avute în vedere reistenţa capului de
carotieră şi tăria rocii.
Pentru rocile din grupa I, lungimea marşului nu ridică probleme deosebite; singurul risc îl
reprezintă fracţionarea probei datorită eventualei încovoieri a tubului carotier sau împănării
probei în interiorul tubului.
La rocile din grupa a III-a şi a IV-a, datorită faptului că sunt neconsolidate, apare riscul
amestecării acestora, punând probleme analizelor de laborator. De aceea, în această situaţie se
recomandă marşuri scurte (40...50 cm).
Pe de altă parte, o lungime mare a marşului presupune un timp mai mare de carotaj, deci
proba stă mai mult timp în tubul carotier, astfel încât există riscul sfărâmării acesteia,
sfărâmăturile se pot pierde la extragerea probei şi recuperajul scade.

22
Foraje speciale

În unele cazuri, mai ales la capetele de carotieră cu diamante, lungimea marşului nu este
determinată de rezistenţa capului de carotieră.

Fig. 1.10 Schema carotajului cu carotiera introductibilă

Altfel spus, cu un astfel de cap de carotieră s-ar putea carota în medie 30...40 m, lungime ce
corespunde mai multor marşuri. Pentru reducerea timpului de manevră se folosesc cu succes
carotierele introductibile prin prăjini (fig. 1.10).
În acest caz, pentru extragerea eşantioanelor nu este necesară extragerea garniturii de foraj.
Reducţia 1 face legătura între tubul carotier exterior 6 şi prăjinile de foraj.
După introducerea tubului exterior, la talpa sondei, cu prăjinile de foraj, în circuitul descendent
al fluidului de foraj se introduce tubul carotier (colector) 10, cu întreg ansamblul de deasupra sa:
axul 8, sistemul de rulmenţi 7, niplul 5, resortul 4, clicheţii 3 şi capul de agăţare 2. Clicheţii 3,
ţinuţi în poziţia din figură de resortul 4, se vor fixa într-un locaş special prevăzut în partea
superioară a tubului exterior 6. Prin intermediul niplului 5, legătura dintre axul 8 şi tubul interior
10este o legatură mobilă, datorită sistemului de rulmenţi 7, astfel că rotirea tubului exterior va
afecta într-o mică masură tubul interior.

23
Foraje speciale

După blocarea clicheţilor în tubul exterior, poate începe carotajul mecanic; dislocarea volumică a
rocii se va realiza cu ajutorul capului de carotieră 12.
Proba 11 intră în tubul interior (prevăzut la partea inferioară cu reţinătorul de probă) iar fluidul
deslocuit iese prin orificiul 9.
După carotarea lungimii propuse, de la suprafaţă se introduce, cu cablu, o coruncă; aceasta
prinde capul de agăţare 2 şi, prin tracţionarea acestuia, clicheţii se retrag către interior (resortul
se comprimă) iar tubul interior şi proba sunt extrase.
Prima carotieră introductibilă cu cablu a fost construită în anul 1954 de către firma Longyear
(SUA).
În prezent există o varietate largă de tipodimensiuni atât pentru forajul de cercetare, pentru
substanţe minerale solide, căt şi la forajul pentru hidrocarburi.
Dintre carotierele introductibile de concepţie românească se amintesc cele din seria „I”,
proiectate pentru a răspunde unor cerinţe de ordin tehnic precum:
- Posibilitatea avertizării operatorului asupra momentului funcţionării defectuoase a
carotierei;
- Asigurarea fixării ansamblului interior în tubul exterior printr-un sistem de
clicheţi robuşti;
- Posibilitatea comunicării la suprafaţă, hidraulic, a momentului fixării ansamblului
interior în tubul exterior.
Carotiera introductibilă DYX, proiectată şi construită de către întreprinderea de foraje şi
lucrări geologice speciale „FORADEX” în două dimensiuni, D (53 mm) şi E (73 mm), permite
determinarea exactă a momentului fixării ansamblului interior în locaşul său.
Dintre carotierele introductibile fabricate în alte ţări se amintesc:
- Carotiera SSK 76, care poate lucra în găuri adânci de până la 2000 m, cu
diametrul de carotaj de 76 mm şi carotiera DSO – 12, destinată carotajului în găuri forate
pentru hidrocarburi, cu capete de carotieră cu role – fabricate în ex. URSS;
- Carotiera introductibilă seria”Q” sau”QU” pentru substanţe minerale solide –
costruită de firma Longyear (SUA);
- Carotiera introductibilă seria „C”, destinată carotajului pentru substanţe minerale
utile, şi sitemul de foraj şi carotaj cu cap tăietor unic (sistemul Drill-Core), care foloseşte
atât pentru foraj cât şi pentru carotaj acelaşi cap tăietor, reprezentat de o coroană specială

24
Foraje speciale

cu diamante, cu care se poate săpa prin plasarea în interiorul său a unei sape recuperabile
ce are rolul de a distruge sâmburele de rocâ din centrul tălpii, sau carota prin plasarea (în
interiorul prăjinilor) a unui ansamblu carotier – construit de firma Christensan;
- Carotiere introductibile „XWL” şi „XAWL” – construite de firma Boyles
(Canada);
- Carotiere introductibile SK – 6 (cu sistem dublu de clicheţi), SKGL (tubul interior
are manşon din plastic în care este înmagazinată proba), ST – construite de firma Craelius
(Suedia).
-

1.3.6. Pregatirea profesională, priceperea, experienţa şi îndemânarea


operatorului de foraj este un factor extrem de important în vederea obţinerii unor
recuperaje mari.

1.4. Completarea informaţiilor la carotajul mecanic

1.4.1 Completarea informaţiilor prin probele de sită


Între adâncimea la care se colectează proba şi detritusul format şi ajuns în curent ascendent la
suprafaţă, trebuie să existe o corelaţie perfectă, pentru că numai aşa pot fi completate pozitiv
informaţiile date de carote.
Determinarea precisă a proprietătilor şi vitezei ascensionale ideale a fluidului de circulaţie în
anumite condiţii date este, deocamdată, imposibilă, datorită numărului mare de variabile care
intervin în diverse ecuaţii. Numeroasele cercetări efectuate în şantiere sau laboratoare permit,
totuşi, să se dea o soluţie satrisfăcătoare problemei.
Se pleacă de la relaţia:
v  vl    v r 1.29
în care:
v reprezintă viteza ascensională a unei particule de detritus;
vl - viteza ascensionalâ a fluidului;

25
Foraje speciale

vr - viteza relativă de cadere a particulei în fluid;


 - coeficient care ia în considerare efectul rotirii garniturii de foraj.

Efectul excentricitaţii şi rotaţiei garniturii de foraj asupra capacităţii de transport a


fluidelor de foraj a fost studiat de un aparat de probă, cu gaura de sondă simulată în condiţiile de
stabilizare la curgerea laminară a fluidului. Totodată, a fost testată aplicabilitatea modelului de
transport al fluidelor dezvoltat de Zeidler. Acesta, bazându-şi analizele pe datele sale
experimentale şi pe teoria acceptată a mecanicii fluidelor, a prezentat corelaţii care leagă viteza
de sedimentare a particulei într-un mediu limitat, viteza de transport şi concentraţia volumetrică a
fluidelor. El a plecat de la viteza de sedimentare a unei particule într-un fluid newtonian, în
funcţie de diametrul echivalent al particulei, şi a dezvoltat ecuaţii specifice, în scopul includerii
caracterului nenewtonian al fluidelor de foraj, descrise de legea puterii.
Rezultatele au arătat că excentricitatea garniturii de foraj are o influenţă minoră asupra
capacităţii de transport a fluidelor de foraj.
În figurile 1.11 şi 1.12 este prezentată influenţa turaţiei garniturii de foraj asupra vitezei
ascensionale a particulei de detritus. Se pare că, în anumite condiţii ale regimului laminar de
curgere, creşterea turatiei îmbunătăţeşte transportul particulelor de detritus; influenţa ei este mai
pronunţată la viteze mai scăzute ale fluidului ( vl  30...50 cm/s) şi neglijabila la viteze mai mari.
Pe de altă parte, la stabilirea vitezelor ascensionale ale particulelor de detritus trebuie avută în
vedere şi concentraţia volumetrică a acestora.

Fig. 1.11 Influenţa turaţiei asupra vitezei ascensionale a particulei

26
Foraje speciale

Pentru regimul tranzitoriu şi cel turbulent de curgere, in condiţiile rotirii garniturii de foraj, se
accepta, obişnuit, α = 1,13...1,14, iar pentru regimul laminar, α = 1.

Pentru determinarea vitezei ascensionale a fluidului vl se utilizează relaţia:

Q 4Q
vl  
 
1.30
ASI  kDs2  d p2

în care:

Q reprezintă debitul fluidului de foraj;

ASI - aria secţiunii transversale a spaţiului inelar dintre gaura de sondă şi exteriorul
prăjinilor de foraj;

k – coeficient care ţine seama de neuniformitatea găurii de sondă;

D S - diametrul găurii de sondă;

d p - diametrul nominal al prăjinilor de foraj;

Debitul de circulaţie Q trebuie să asigure în principal, răcirea capului de carotieră,


evacuarea detritusului la suprafaţă şi degajarea tălpii de detritus, aşa încât:
Q  max( Qdeg , Qev ) 1.31

Debitul minim necesar degajării detritusului de pe talpă


Qdeg  Qsp  At  Qsp
4
kD 2
s  d c2  1.32

în care:

Qsp reprezintă debitul specific, dm3/s·cm2;

At - aria tălpii.

Debitul minim necesar evacuării detritusului


Qev  v a  ASI  v a
4
kD 2
s  d p2  1.33

în care va este viteza ascensională minimă impusă în spaţiul inelar.

27
Foraje speciale

Când Qev  Qdeg , deci Q  Qev , atunci vl  va .

Practica de şantier a condus la stabilirea unei dependenţe Q = f (Ds) dată de relaţia:

Q  0,2 Ds2  0,6 Ds , dm3/s 1.34

Unde Ds se introduce în inch.


Relaţia 1.34 are valabilitate mai ales pentru forajul obişnuit, dar poate fi aplicată, în anumite
situaţii, şi la carotajul mecanic.
Viteza relativă de cădere a particulelor de detritus în curentul de fluid
vr  f (a) 1.35
d
a 1.36
d0
unde:
d reprezintă diametrul efectiv al particulei de detritus;
d0 – diametrul maxim al particulei de detritus ce poate fi menţinută în suspensie în fluidul de
foraj.
Pentru determinarea lui d0 se apelează la relaţia experimentală:
6m 0
d0  1.37
g ( r   f )

în care:

 0 reprezintă tensiunea dinamică de forfecare a fluidului;


 r ,  f - densitatea rocii, respectiv a fluidului de foraj;

m – coeficient care ţine seama de condiţiile în care se face evacuarea detritusului şi se determină
dintr-un grafic experimental (fig. 1.12).
Pentru fluide tixotropice, care nu sunt în mişcare, în locul
lui  0 se introduce tensiunea statică de forfecare  0 .
În timpul circulaţiei, particulele cu diametrul egal sau mai mic
decât d0 sunt antrenate la suprafată cu viteza curentului de fluid.
Fig. 1.12 Variaţia m = f (d)

28
Foraje speciale

Cum distribuţia vitezelor în spaţiul inelar este neuniformă, este posibil ca în interiorul

miezului neforfecat (de regulă  0 >  0 ), particulele antrenate să aibe diametrul mai mare decât în

restul secţiunii de curgere.

În experienţele efectuate s-a pus în evidenţă, o tensiune critică de forfecare peste care o anumita

particulă rămâne practic în suspensie (fig. 1.13).

Faptul că viteza relativă de cădere a particulelor de

detritus, corespunzătoare valorii critice a tensiunii de

forfecare, nu scade la zero, poate fi atribuit condiţiilor în

care s-au efectuat experienţele.

Fig. 1.13 Variaţia vr  f ( 0 )

Admiţându-se valabilă relaţia 1.37, se determina un d0 acceptabil, iar cu ajutorul relaţiei (1.36) se
determină a şi se acceptă:
- dacă a < 3 – regimul de învăluire al particulei este laminar;
- dacă 3 ≤ a ≤ 7 – regimul este tranzitoriu;
- daca a>7 – regimul este turbulent.
Se face precizarea că fenomenele care intervin în stabilirea regimului de învăluire a
particulei sunt complexe. În definiţia numărului Reynolds trebuie introdusă o viscozitate efectivă
în jurul particulei (raportul dintre tensiunea de forfecare şi viteza de deformare, ambele
neuniform distribuite).
Pentru regimul laminar de învăluire a particulei de detritus, vr se determină cu ajutorul
relaţiei:
 0d
vr   (a) 1.38
p

29
Foraje speciale

în care:
 p reprezintă viscozitatea plastică a fluidului de foraj;

 (a ) - funcţie experimentală a cărei variaţie este redată în figura 1.14.

Fig. 1.14 Variaţia  (a)  f (a)

Interesează în mod deosebit, să se ştie în ce condiţii vr  0 . Se are în vedere expresia analitică a


lui  (a ) (obţinută prin prelucrarea matematică a datelor experimentale):

 (a)  0,023a 2  0,026a 1.39

Pentru ca vr  0 , trebuie ca  (a )  0 , adică:

0,023a 2  0,026a  0 1.40


a(0,023a  0,026)  0
de unde rezultă:
a1  0 (ceea ce nu convine problemei ) şi a2  1,13
Deci
d
 1,13 1.41
d0

d 0  0,885d

Dacă s-ar reprezenta grafic funcţia vr  f (d ) , s-ar obţine un minim corespunzător semiaxei y
negativă, ceea ce, evident, nu convine problemei. Rămâne ca virtual minim al funcţiei
vr  f (d ) , punctul pentru care d:d0=1,13.
Pentru regimul tranzitoriu şi turbulent, viteza relativă de cădere a particulei de detritus se poate
calcula, într-o primă instanţă, cu ajutorul relaţiei lui Rittger:

d ( r   f )
vr  K 1.42
f
în care:

4g
K 1.43
3c

30
Foraje speciale

c - coeficient de rezistenţă la înaintare;


g – acceleraţia gravitaţională.
Coeficientul K se poate detrmina şi direct, în funcţie de a, din
figura 1.15.
Practica de şantier a demonstrat că pentru regimurile tranzitoriu
si turbulent de învăluire a particulelor de detritus, rezul-
Fig.1.15 variaţia K = f(a)

tate mai apropiate de realitatea s-au obţinut cu ajutorul relaţiilor lui Walker şi Mayes. Prin
încercări, ei au găsit pentru tensiunea de forfecare medie provocata de o particulă în cădere
expresia:
 p  2,18 h(  r   f ) 1.44

în care:
- h reprezintă grosimea discului cu care a fost asimilat detritusul (egală cu două
treimi din diametrul unei sfere echivalente), m.
Cu valoarea lui  p din realţia 1.44 şi avându-se în vedere coeficientul de rezistenţă la

înaintare c, în cazul regimului tranzitoriu se ajunge la următoarea expresie pentru viteza relativă
de cădere a oparticulei de detritus:

d
v r  0,267 p , m/s 1.45
f

în care  reprezintă viteza de forfecare în jurul particulei.


Pentru regimul turbulent
p
v r  1,92 1.46
f

Aşadar, în cazul estimărilor practice, pentru a<3, viteza relativă de cădere se va calcula
cu ajutorul relaţiei 1.38, iar pentru a>3 se va utiliza una din relaţiile 1.45 sau 1.46.
Valoarea a=7 admisă ca limită între regimul tranzitoriu şi turbulent, în noile condiţii, care
presupun găsirea unei viteze de deformare critică dată de relaţia:

31
Foraje speciale

52
 cr  1.47
d f

nu-şi mai păstrează valabilitatea.


Corespunzător tensiunii calculate cu ajutorul relaţiei 1.44, din reograma fluidului se
determina valoarea vitezei de deformare  şi:

- dacă    cr , atunci regimul de învaluire a particulei este tranzitoriu;

- dacă    cr - regimul este turbulent.


Trebuie, aşadar, construita reograma fluidului de foraj utilizat.
În sfârşit, timpul necesar particulelor de detritus sa ajunga de la adâncimea H la suprafaţă este:
H
t 1.48
v

APLICATIE

1. Să se stabilească după cât timp trebuie colectate probe de detritus pentru completarea
pozitivă a informaţiilor la un carotaj mecanic efectuat în urmatoarele condiţii:
H = 1400 m d = 15 mm

 n  1250 kg/m3 Qsp = 0,2 dm3/s·cm2

 r  2500 kg/m3  0  6 N/m2

Ds = 100 mm  p  2 10 2 Ns/m2

dc = 80 mm

dp = 50 mm

Rezolvare. Cu ajutorul relaţiei 1.31 se găseşte debitul


Q  0,2
4
10 2

 8 2  5,65 dm3/s

Iar conform relaţiei 1.30, viteza ascensională a lichidului

45,65  10 3
vl   0,959 m/s

 1  0,12  0,05 2 

32
Foraje speciale

Coeficientul de neuniformitate a găurii de sonda k s-a luat egal cu 1.

Din figura 1.13 , pentru d= 15 mm, se citeşte m = 1,8.

Se determină d0 cu ajutorul relaţiei 1.37:

6  1,8  6
d0   5,2  10 3 m  5,2 mm
10(2500  1250)

Conform relaţiei 1.36

15
a  2,88 , prin urmare regimul de învăluire a particulei de detritus este laminar şi vr se
5,2
determină cu ajutorul relaţiei 1.38; pentru  (a)  0,11 , rezultă:

6  15  10 3
vr   0,11  0,495m / s
20  10 3

Se ia   1,14 şi conform relaţiei 1.29

v  0,959  1,14  0,495  0,395m / s

Timpul necesar particulei de detritus să ajungă la suprafaţă de la adâncimea H = 1400 m este


1400
t  3546,99s  59,12 min, care practic, coincide cu timpul după care trebuie începută
0,395
colectarea la suprafaţă a probelor de detritus. Se iau în considerare şi alte diametre posibile ale
particulelor de detritus d = 10 mm, d = 5 mm.
a. Pentru d = 10 mm, m = 1,98 , iar
6  1,98  6
d0   5,7  10 3 m  5,7 mm
10(2500  1250)
d 10
a   1,75 ,
d 0 5,7

regimul de învăluire este laminar,  (a )  0,025 , iar

6  10  10 3
vr   0,025  0,075m / s
20  10 3

Pentru α = 1,14, din relaţia 1.29 rezultă

v  0,959  1,14  0,075  0,8735m / s

33
Foraje speciale

1400
t  1602,75s  26,71 min.
0,8735

b. Se procedează analog cu cazurile anterioare şi se găseşte m = 2,45;


6  6  2,45
d0   7,056  10 3 m  7,056 mm
10(2500  1250)

Desigur că în aceste condiţii vr  0 , adica particulele de detritus ajung la suprafaţă odată


cu fluidul de foraj pornit din aceeaşi secţiune a găurii de sondă:

1400
t 1459,85s  24,33 m.
0,959
2. Dacă în condiţile din exemplul precedent, d = 25 mm, care este viteza relativă de cădere a
particulelor de detritus în fluidul de foraj?

Se va utiliza reograma din figura 1.16.

Pentru d = 25 mm se citeşte m = 1,59 mm deci :

6  6  1,59
d0   4,58  10 3 m  4,58 mm
10(2500  1250)

25
a  5,45
4,58

Prin urmare, regimul de învaluire a particulelor poate fi tranzitoriu sau turbulent. În acest sens se
calculează viteza de deformare critică cu ajutorul relaţiei 1.47.
52
 cr  3
 58,8 s-1
25  10 1250
Tensiunea de forfecare provocata de particulă , conform
relaţiei 1.44 este

 p  2,18 16,6  10 3 (2500  1250)  9,9 N/m2

Din reogramă se citeşte   550   c , deci regimul de


învăluire a particulei este turbulent şi cu ajutorul relaţiei
1.46, rezultă:

Fig. 1.16 Reograma fluid de foraj


9,9
vr  1,92  0,538 m/s
1250

34
Foraje speciale

Cu ajutorul relaţiei lui Rittinger (k= 3,65):

25  10 3 (2500  1250)
vr  3,65  0,577 m/s
1250

Mai ales în cazul evacuarii carotelor mecanice prin circulaţie inversă, completarea informaţiilor
prin probele de sita devine obligatorie (tinându-se seama, în primul rând, de dimensiunile reduse
ale carotelor colectate prin această metoda. Se impune în acest caz, precizarea timpilor necesari
carotei, respectiv detritusului să ajungă, din aceeaşi sectiune (talpa sondei) la suprafaţă.

APLICATIE
Se cunosc:
- Diametrul interior al coloanei de ancoraj d1  120 mm
- Lungimea coloanei de ancoraj l1  200 m
- Diametrul găurii de sondă d 2  100 mm
- Lungimea gaurii de sondă l 2  1000 m
- Diametrul exterior al prăjinilor de foraj d 3  60 mm

- Diametrul interior al prăjinilor de foraj d 4  50 mm


- Diametrul carotei d c  40 mm

- Lungimea carotei lc  40 mm

- Diametrul mediu al particulelor de detritus d  8 mm

- Densitatea fluidului  f  1200 kg/m3

- Tensiunea dinamică de forfecare a fluidului  0  5 N/m2

- Viscozitatea plastică a fluidului  p  25  10 3 Ns/m2


- Densitatea rocii  r  2400 kg/m3
Să se efectueze calculul evacuării carotelor mecanice prin circulaţie inversă, în condiţiile
completării informaţiilor prin colectarea probelor de detritus (calcul simplificat).
Rezolvare.
Conform figurii 1.13, pentru o carota cu diametrul dc şi lungimea lc, rezultă m = 1,5 iar cu
ajutorul relaţiei 1.37 se determină:

35
Foraje speciale

6  6  1,5
d0   3,75  10 3 m  3,75 mm
10(2400  1200)
Deoarece raportul
d 40
a   10,666  7
d 0 3,75
viteza relativă de cădere a carotei poate fi calculată cu ajutorul relaţiei 1.43, în care, pentru a = 10,666 se
ia K = 41, şi deci

4(2400  1200)
vr  41  82cm / s  0,82m / s
1200
Pentru siguranţa evacuării carotelor, se acceptă o viteză ascensională a fluidului

v f  1,5  vr  1,5  0,82  1,32m / s

Corespunzător căreia, debitul de fluid care asigură ascensiunea carotelor

 
Q  Ai  vl  d 42 vl  0,5 2  12,3  2,413dm 3 / s
4 4

Pentru diametrul mediu al particolelor de detritus d = 8 mm se citeste m = 2,1 şi, în mod


corespunzător,

6  6  2,1
d0   5,25  10 3 m  5,25 mm
10(2400  1200)

d 10
a   1,96  3
d 0 5,25

Şi din graficul 1.14 rezultă  (a)  0,04

5  8  10 3
vr   0,04  0,064m / s
25  10 3

Datorită circulaţiei inverse, este recomandabil să nu se ţină seama de modificarea traiectoriei


provenită din rotirea materialului tubular (α ≈ 1). Rezultă, astfel, că deplasarea carotei se face cu
viteza
vc  1,23  0,82  0,41m / s
iar detritusul cu

vd  1,23  0,064  1,166m / s

36
Foraje speciale

diferenţa

v  vd  vc  1,166  0,41  0,756m / s

Se transpune în tehnologia de recoltare a probelor.

Dacă se preconizează completarea informaţiilor date de carote cu ajutorul detritusului, timpii necesari
acestora să ajungă din aceeaşi secţiune la suprafaţă, pentru l1 +12 = 200 +1 000 = 1200 m = H, sunt:
H 1200
tc    2926,8s  49 min
vc 0,41

H 1200
td    1029,15s  17 min
v d 1,166

Materializarea tehnologică a ultimelor două rezultate se face în felul următor: se


marchează momentul în care începe carotajul, dar primele probe de detritus se recoltează numai
după 17 minute (acestea vor corespunde părţii superioare a carotei); după 49 de minute de la
amorsarea carotajului, respectiv după 49-17 = 32 minute de la momentul recoltării primelor
probe de detritus, dacă nu au loc modificări accidentale ale parametrilor luaţi în calcul, trebuie să
ajungă la suprafaţă prima carotă.
Pentru corectitudinea operaţiilor se recomandă întocmirea, pe un acelaşi grafic, a
variaţiilor tc = f (H) şi td = f(H). Carotele şi detritusul corespunzător acestora se ambalează în
cutii speciale pe care trebuie să fie înscrise partea superioară, respectiv inferioară, a intervalului
carotat.

1.4.2. Metodele de investigare geofizică a sondelor se clasifică, din punct de vedere al scopului
investigării. în două mari categorii:
- metode de studiere a profilelor litostratigrafice ale găurilor de sondă;
- metode de control tehnic al găurilor de sondă.
In prima categorie sunt cuprinse:
a. Carotajul potenţialului natural PN sau PS.
Constă din măsurarea potenţialului câmpului electric natural ce ia naştere în roci. Este folosit în
scopul separării stratelor din profilul litostratigrafie al sondei, contribuind 1a determinarea
grosimii şi limitelor lor, separării reperelor de corelare a sondelor, punerii în evidenţă a rocilor
nisipoase-argiloase, cărbuni etc.. determinarea caracteristicilor apelor de zăcământ.

37
Foraje speciale

b. Carotajul de rezistivitate aparentă. Constă în înregistrarea continuă a variaţiei rezistivităţii


aparente de-a lungul găurii de sondă. Rezistivitatea aparentă înregistrată reprezintă media
ponderată a rezistivităţilor specifice ale rocilor din stratele geologice si cea a fluidului de foraj.
c. Carotajul potenţialului provocat PP. Acest tip de carotaj realizează înregistrarea continuă a
variaţiei intensităţii activităţii electrochimice provocate (sau induse) de-a lungul găurii de sondă.
Se recomandă mai ales pentru investigarea zăcămintelor de minereuri şi cărbuni.
d. Carotajul gama-natural. Se aplică pentru, separarea, după litologie, a rocilor din profilul
sondei, bazându-se pe radioactivitatea mai ridicată a argilei.
e. Carotajul gama neutronic. Permite evaluarea porozităţii rocilor traversate, prin evaluarea
cantităţii de hidrogen ce se găseşte în spaţiul vacuolar al rocilor sau cărbunilor bituminoşi.
f. Carotajul neutronic. Indicaţiile acestui procedeu depind de conţinutul în hidrogen al rocilor
traversate şi vizează evaluarea porozităţii rocilor, a stratelor de cărbuni bituminoşi şi a
conţinutului lor în hidrocarburi.
g. Carotajul de densitate (gama-gama). Se bazează pe măsurarea radiaţiilor dispersate de roci la
bombardarea lor cu radiaţii gama şi permite determinarea porozităţii rocilor, a zonelor de
mineralizaţii, evidenţierea stratelor de cărbuni etc.
h. Carotajul termic. Realizează înregistrarea variaţiei temperaturii de-a lungul găurii de sondă şi
rezolvă probleme precum: evidenţierea zonelor care conţin substanţe minerale solide utile;
stabilirea reuşitei cimentării în spatele coloanelor; detectarea zonelor de pierdere a fluidului de
foraj etc.
i. Carotajul acustic. Se bazează pe urmărirea vitezei de propagare a undelor elastice în roci,
reprezentând una dintre cele mai sigure căi de determinare a proprietăţilor elastice ale rocilor
traversate (după tipul de rocă şi condiţiile ei fizico-geologice, viteza de propagare a undelor
poate avea valori cuprinse între 800 şi 8 000 m/s).
j. Carotajul magnetic. Măsoară susceptibilitatea magnetică a rocilor şi dă indicaţii privind
investigarea sondelor pentru minereuri feromagnetiee, indicaţii asupra coeficientului de
porozitate efectivă etc.
k. Carotajul densităţii. Variantele utilizate urmăresc diferenţierea stratelor de roci străbătute de
sondă după: contrastul de densitate; diagrafia anomaliei gravitaţiei; variaţia gradientului vertical
al gravitaţiei ş.a.

38
Foraje speciale

Este de subliniat faptul că, natura stratelor nu se poate preciza numai printr-o metodă geofizică
ci, în funcţie de substanţa urmărită şi de complexitatea litologică a regiunii, trebuie folosite,
simultan, mai multe procedee.
Metodele de control tehnic al găurii de sondă cuprind următoarele tipuri de măsurători:
- de temperatură pentru stabilirea nivelului de ciment din spatele coloanei şi localizarea viiturilor
de ape;
- acustice şi radioactive gama-gama, pentru determinarea înălţimii de ridicare a cimentului în
spatele coloanei şi pentru controlul eficacităţii cimentării:
- de deviaţie şi de orientare a sculei de deviere la talpă, pentru devierea găurilor de sondă;
- cavernometria, pentru determinarea înclinării şi direcţiei, de cădere a stratelor deschise de gaura
de sondă;
- determinarea poziţiei mufelor burlanelor, sau racordului,cu ajutorul locatoarelor de mufe, etc.

Teste de autoevaluare

1. Viteza tehnică se calculează cu relația:


M 24 M 720 M 720 M
a) v  b) v  c) v  d) v  ;
Tf T0 Tp Tc
2. Care este condiția ca proba să se rupă, dar materialul tubular să nu fie afectat:
a) Mt > Mc b) Mt < Mc c) Mt = Mc d) Mt ≠ Mc;

3. Efortul unitar la tracţiune se calculează cu relaţia:


a)   1   2 b)    1   2 c)    1 :  2 ;

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-c, 2-a, 3-a.

39
Foraje speciale

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
2. CAROTAJUL MECANIC CU SONDEZE
2.1. Capete de carotieră (coroane)

Pentru carotajul mecanic se folosesc. în principal, trei tipuri de capete de carotieră:


- cu inserţii;
- pentru alice;
- cu diamante.
În afara acestor tipuri mai pot fi menţionate: capete de carotieră cu role şi capete de
carotieră cu lame (utilizate, de regulă, pentru carotierele duble).

2.1.1. Capete de carotieră cu inserţii din material dur

2.1.1.1. Principii constructive. Inserţiile sunt plăcuţe cu diferite forme şi dimensiuni:


paralelipipedică, cilindrică, etc. (în spaţiu); pentagonală, ortogonală, pătratică, etc. (în plan), cu
lungimi cuprinse între 7 ÷ 24 mm. Carburile cele mai des utilizate sunt din grupa wolfram W -
cobalt Co (pobeditul = o curbură de wolfram).
În construcţia capetelor de carotieră cu inserţii din material dur, trebuie să se ţină seama, de
câteva principii de bază, rezultate din practica de şantier.

a. Utilizarea inserţiilor de dimensiuni reduse: cu alte cuvinte, suprafaţa de contact dintre


capul de carotieră şi rocă va fi, corespunzător, mică şi va creşte viteza mecanică;

b. Plasarea inserţiilor trebuie făcută după o geometrie care să asigure dislocarea în trepte
(fig. 1.18); în cazul rocilor puternic abrazive, capul de carotieră trebuie armat la exterior
suplimentar, în vederea evitării uzurii conice.

Fig. 1.18. Profile de inserţii

40
Foraje speciale

c. În cazul rocilor dure dar mai puţin abrazive se recomandă aşezarea inserţiilor sub un
unghi negativ (fig. 1.19), cu consecinţe favorabile în ceea ce priveşte reducerea uzurii şi
creşterea vitezei mecanice (α = 15̊).

Fig. 1.19.
Constructiv, avem două tipuri de capete de carotieră cu inserţii din material dur: pentru carotiere
simple şi pentru carotiere duble. Indiferent de tipul lor, pentru ca talpa să fie activă se impune d1
> d2 (cf. fig. 1.20).

Secţiunea A—A

Secţiunea A—A

a.

Fig. 1.20. Cap de carotieră cu inserţii pentru carotiera simplă (a) şi dublă (h): 1-legătura la tubul
carotier; 2-corpul carotierei; 3-orificii pentru strângerea cu cheia- 4-inserţii din material dur:
5-canale de circulaţie la interior (a) şi prin corpul capului de carotieră (b): 6- canale pentru
circulaţie la exterior.

41
Foraje speciale

2.1.1.2. Stabilirea parametrilor regimului de carotaj


A. Parametrii mecanici. Pentru determinarea acestora se utilizează aşa-zisa metodă uzinală, care
recomandă domenii largi de utilizare.
La apăsare se recomandă pentru o inserţie valorile G1u = (500 ÷1500) N/inserţie; desigur,
limitele sunt mai largi; se acceptă, în continuare, aceste valori mai mult din motive didactice.
Pentru realizarea dislocării volumice, pentru o inserţie, se impune ca:

𝐺1
> σc0 (1.48)
𝐴1
sau
G1 = A1•σc0•cs (1.49)
în care:
G reprezintă apăsarea pe o inserţie;
A1- aria suprafeţei de contact dintre o inserţie şi rocă;
σc0- rezistenţa la compresiune a rocii (cf. tabelul 1.6);
cs - coeficient de siguranţă (cs = 1,1... 1,3).
Pentru o inserţie cu dimensiunile a, b, h (cf. fig. 1.21), A1 = ab.
Dacă valoarea lui G1 dată de relaţia (1.49) se
încadrează între limitele uzinale, atunci
apăsarea totală pe capul de carotieră va fi
Gc = i G1 , (1.50)
i fiind numărul total de inserţii.
Dacă G1 > G1u, atunci se impune G1 = G1u „
şi se recalculează b (teoretic). Practic, se
schimbă capul de carotieră.
Pentru turaţie se folosesc recomandările
uzinale referitoare la viteza periferică medie
a capului de carotieră:

vp = (0,8... 1,7) m/s.


Fig, 1.21. Inserţie din material dur

42
Foraje speciale

Cum

vp = Rm ω (1.51)

𝜔 (1.52)
𝜋𝑛
=
30

(1.53)
rezultă
𝑛 (1.54)
120 𝑣𝑝
=
𝜋 (𝐷𝑠 + 𝑑𝑐)

B. Parametrii hidraulici. Se vor face referiri doar la estimarea principalului parametru, al


regimului hidraulic, debitul Q (un alt parametru hidraulic important îl constituie proprietăţile
fluidului de foraj). Precum se ştie, funcţiunile de bază ale fluidului de foraj sunt: răcirea şi
lubrefierea capului de carotieră; curăţirea tălpii de detritus; transportul detritusului la suprafaţă;
stabilizarea găurii ş.a. .
Debitul de circulaţie
Q = max( Qev , Qdeg ) , (1.55)
în care: Qev este debitul care asigură evacuarea (transportul) detritusului la suprafaţă:

(1.56)
Qdeg - debitul care asigură degajarea (curăţirea) tălpii de detritus şi răcirea capului de
carotieră:

(1.57)
unde debitul specific Qsp = (8…12) dm3/min.cm2.

Exemplu. Să se stabilească, folosind metoda analitică (uzinală), parametrii regimului de


carotaj (apăsare, turaţie, debit), pentru un cap de carotieră cu inserţii din material dur, în
condiţiile următoare: H = 1400 m; ρf = 1200 kg/m3; Ds = 100 mm; dc = 70 mm; i = 12 (numărul
inserţiilor); σc0 = 2500-10-5 N/m2; dp =50 mm; qp = 7,33 kg/m; qg =28,94 kg/m; a=10 mm; b = 2
mm; cs =1,2; g =10 m/s ; se neglijează greutatea tubului carotier. Generalizarea problemei.

43
Foraje speciale

Rezolvare. Apăsarea Gc
Conform relaţiei (1.49)
G1 = a•b•σc0•cs = 1 • 0,2 • 25000 • 1,2 = 6000 N/ ins.;
cum, din date uzinale, G1u = (500... 1500) N/ins., se va recalcula bm, respective bM (indicii m şi
M se referă la valoarea minimă, respectiv maximă a lui b; se presupune. în permanenţă, a = ct.):
bm = G1m / a σc0 cs = 50 / 1 • 25000 • 1,2 = 0,016 cm = 0,16 mm
bM = G1M / a σc0 cs = 150 / 1 • 25000 • 1,2 = 0,05 cm = 0,5 mm
Atunci
Gcm =12 • 500 = 6000 N,
GcM = 12 • 1500 = 18000 N ,
Lungimea necesară de prăjini grele este
lg = GcM / c qg g f = 18000 / 0,75 • 28,94 • 10 • 0,84 ≈ 99 m,
c fiind procentul din greutatea prăjinilor grele cu care se realizează apăsarea pe capul de
carotieră; obişnuit, pentru condiţii normale de lucru, c — 0,75 = 75%.
Observaţie. Când se va ajunge la valoarea bM, corespunzătoare apăsării maxime pe capul de
carotieră, se va constata o scădere a vitezei mecanice. Cum se va proceda în continuare?
Drept soluţii:
- se măreşte numărul inserţiilor (soluţie teoretică);
- se schimbă inserţiile;
- se schimbă capul de carotieră (cu unul cu diamante sau cu unui cu inserţii ascutitc la valoarea
bm).

Turația n
Conform relaţiei (1.54) se determină o turaţie minimă pentru vp = 0.8 m/s , respectiv una maximă
corespunzătoare vitezei periferice vp =: 1,7 m/s ( figurile 1.22 şi 1.23). Astfel:
nm = 120•0,8 / π (0,1 + 0,07) = 180 rot/min;
nM = 120•1,7 / π (0,1 + 0,07) = 382 rot/min;
Observaţie. Turaţia minimă nm presupune o valoare de la care începe dislocarea volumică, iar
peste valoarea turaţiei maxime nM apare pericolul expulzării plăcuţelor de material dur din capul
de carotieră, sau ruperii probei din cauza vibraţiilor.

44
Foraje speciale

Fig. 1.22. Variaţia n=f(yv) pentru carotiere simple cu inserţii.

45
Foraje speciale

Debitul de fluid Q
Conform relaţiei (1.57), debitul care asigură degajarea tălpii de detritus
Qm = 8 π/4 (102 – 72) = 320,4 dm3/min = 5,34 dm3/s = 5,34 10-3 m3/s,
Qm = 12 π/4 (102 – 72) = 480,6 dm3/min = 8,01 dm3/s = 8,01 10-3 m3/s,
Debitul de fluid necesar evacuării detritusului este dat de relaţia (1.56):
Qev = 0,2 π/4 (0,12 – 0,052) = 1,17 10-3 m3/s, deci se va lucra cu debitul QM.
Observaţii practice. Pentru a se asigura spălarea corespunzătoare a tălpii se pleacă de la valoarea
maximă a debitului QM; oricum, asigurându-se debitul de lucru, apăsarea şi turaţia se măresc
relativ lent, astfel încât în 15 ... 30 minute acestea să ajungă la valorile de regim, urmărindu-se în
permanenţă viteza mecanică - firesc, aceasta trebuie să crească. După atingerea valorilor
menţionate, chiar dacă se constată o creştere substanţială a vitezei mecanice, apăsarea şi turaţia
se vor păstra constante. În mod obişnuit, uzina care livrează capetele de carotieră trebuie să
menţioneze în fişa tehnică de însoţire a acestora,valorile exacte ale parametrilor regimului de
carotaj.
Pentru generalizarea problemei în ceea ce priveşte apăsarea şi turaţia s-au întocmit tabelele 1.15
÷ 1.18.
Tabelul 1.15. Apăsări extreme pentru carotiere simple cu inserţii
Diametral nominal al Diametrul carotei dc Numărul inserţiilor G1M GM = i G1M
capului de carotieră i
DS
mm mm - N N
46 32 6 1500 9000
59 44 6 1500 9000
76 54 6 1500 (2200) 9000 (13200)
92 70 9 1500 (2200) 13500 (19800)
112 90 12 1500 (2200) 18000 (26400)
118 94 12 1500 (2200) 18000 (26400)
132 106 15 1500 (2200) 22500 (33000)
152 122 15 1500 (2200) 22500 (33000)

Tabelul 1.16. Funcţia n = f(vp) pentru carotiere simple cu inserţii


Diametral nominal al capului de carotieră DS Diametrul carotei dc Turația n = f(vp)
mm mm rot/min
46 32 489,71 vp
59 44 380,75 vp
76 54 293,83 vp
92 70 235,78 vp
112 90 189,09 vp
118 94 180,17 vp
132 106 160,49 vp
152 122 139,40 vp
n = 120vp : π (Ds + dc); vp = (0,8 ÷ 1,7)

46
Foraje speciale

Tabelul 1.17. Apăsări extreme pentru carotiere duble cu inserţii


Diametral nominal al Diametrul carotei dc Numărul inserţiilor i G1M GM = i G1M
capului de carotieră
DS
mm mm - N N
46 28 8 1500 12000
59 41 8 1500 12000 (16000)
76 44 8 1500 (2200) 12000 (16000)
92 55 9 1500 (2200) 13500 (36000)
112 80 9 1500 (4200) 13500 (36000)

Tabelul 1.18. Funcţia n = f(vp) pentru carotiere duble cu inserţii


Diametral nominal al capului de carotieră DS Diametrul carotei dc Turația n = f(vp)
mm mm rot/min
46 28 516,18 vp
59 41 381,97 vp
76 44 318,3 vp
92 55 259,85 vp
112 80 198,94 vp
n = 120vp : π (Ds + dc); vp = (0,8 ÷ 1,7) m/s

2.1.1.3. Puterea necesară la carotajul cu inserţii din material dur


Spre deosebire de instalaţiile de la forajul obişnuit, unde puterea necesară carotajului şi
forajului propriu-zis este oricum suficientă, instalaţiile utilizate pentru carotajul mecanic
continuu au, în general, capacităţi mici, aşa încât puterea necesară carotajului este o mărime ce
trebuie prestabilită.
Se ştie că puterea este un parametru definitoriu ai unei instalaţii de foraj, alături de sarcina
la cârlig şi sistemul de acţionare.
Puterea instalată caracterizează foarte bine parametrii de exploatare ai instalaţiei de foraj,
însă aceasta depinde şi de sistemul de acţionare şi, mai ales, de modul de acţionare. Astfel,
puterea, motoarelor Diesel, care acţionează o instalaţie, este mult diferită faţă de puterea
motoarelor electrice. Diferenţa de putere se datorează posibilităţii diferite de supraîncărcare a
motoarelor electrice faţă de cele Diesel, precum şi datorită diferenţei între modurile de acţionare.
Din punct de vedere al modului de acţionare, instalaţiile de foraj se împart în următoarele
categorii: cu acţionare individuală; cu acţionare în grup; cu acţionare mixtă.
Puterea necesară carotajului
P = Pd + Pf + Prg + Pc
dacă este vorba de acţionare în grup, respectiv
P = Pd + Pf + Prg

47
Foraje speciale

dacă acţionarea pompelor se face separat.


a. Puterea necesară dislocării volumice Pd
Se acceptă că puterea necesară realizării
dislocării volumice pentru o inerţie Pd1 este
determinată de forţa tangenţială
Ft =G1 tgα (cf. fig. 1.24).
omentul forţei Ft faţă de axa găurii de sondă
este

M1 = Ft•Rm (1.60)
Fig. 1.24. Schematizarea acţiunii unei inserţii.

și, ţmându-se seama de expresia lui Ft respective a lui Rm – relația (1.53) rezultă

(1.61)
iar puterea

(1.62)
Pentru cele i inserții

(1.63)

b. Puterea necesară învingerii frecărilor Pf


În timpul carotajului apar două tipuri de frecări:
- frontale - între capul de carotieră şi rocă:
- laterale - între garnitura de foraj şi fluidul de foraj, respectiv pereţii găurii de sondă.
Pentru determinarea puterii necesare învingerii frecărilor frontale se acceptă situaţia critică.
anume aceea că inserţia este uzată (atunci Ff are valoarea mai mare; cf fig. 1.25).
La contactul elementului activ cu roca se dezvoltă presiunea p = F1 / A1, în care A1 reprezintă
aria secţiunii de contact a inserţiei uzate.
În timpul carotajului trebuie îndeplinită condiţia σco < p < σstv , (1.64)
în care σstv este rezistenţa la strivire a inserţiei.

48
Foraje speciale

Avându-se în vedere un coeficient de siguranţă cs = 1,5 ÷ 2,

(1.65)
σastv fiind rezistenţa admisibilă la strivire a
inserţiei, deci
F1 = p A1 = σastv A1 (1.66)

Ff = µF1 = µσastv A1 (1.67)

µ fiind coeficientul de frecare

Momentul acestei forţe faţă de axa găurii de


sondă

(1.68) Fig, 1.25. Schematizarea acţiunii unei inserţii uzate.


iar forţa de frecare

iar puterea

(1.69)
Pentru cele i inserţii, puterea necesară învingerii frecărilor frontale

(1.70)
Se acceptă că frecările laterale au o pondere egală cu cele frontale, aşa încât,

(1.71)
c. Puterea necesară rotirii garniturii de foraj Prg
Calculul acestei puteri se poate face fie analitic, ţinându-se seama de forţa centrifugă Fc ce
scoate din echilibru garnitura de foraj pe lungimea de semiundă medie, fie utilizându-se relaţia
semiempirică
Prg = c•ɣf•d2•n1,7•L, [kW] (1.72)
în care:
c reprezintă un coeficient care ţine seama de unghiul de înclinare al găurii de sondă:

49
Foraje speciale

c = (18,8 ÷ 52,2)10-5 pentru unghiuri de înclinare de 3 ÷ 35̊;


ɣf- - greutatea specifică a fluidului de foraj [daN/dm3];
dp - diametrul exterior al prăjinilor de forai [m]:
L - lungimea garniturii de foraj [m];
n - turaţia [rot/min].

d. Puterea necesară circulaţiei Pc


Puterea necesară circuiaţei fluidului de foraj se calculează, obişnuit, cu ajutorul relaţiei
Pc = pc•Q (1.73)
în care:
pc reprezintă presiunea de circuiatie (ca sumă a căderilor de presiune de-a lungul circuitului);
Q- debitul de circulaţie.
Presiunea pe care trebuie s-o creeze pompele de noroi în timpul circulaţiei reprezintă suma
căderilor de presiune din întregul circuit al sondei. Astfel:
pc = ∆pis + ∆pip + ∆pir + ∆pig + ∆pit + ∆p0c + ∆pfc+ ∆peg + ∆pep + ∆per + ∆pet , (1.74)
unde:
∆pis reprezintă suma căderilor de presiune, locale şi liniare, din instalaţia de suprafaţă: conducta de
refulare, ventile, coturi, încărcător, furtun, capul hidraulic, prăjina de antrenare;
∆pip - căderi de presiune din interiorul prăjinilor de foraj;
∆pir - suma căderilor de presiune din interiorul racordurilor speciale şi niplurilor;
∆pig - căderea de presiune din interiorul prăjinilor grele;
∆pit - căderea de presiune din interiorul tubului canotier;
∆p0c - căderea de presiune din orificiile capului de carotieră (când există);
∆pfc - căderea de presiune sub faţa frontală a capului de carotieră;
∆peg - căderea de presiune în exteriorul prăjinilor grele;
∆pep - căderea de presiune în exteriorul prăjinilor de foraj;
∆per - suma căderilor de presiune din dreptul racordurilor speciale (niplurilor) în spatial inelar;
∆pet - căderea de presiune în exteriorul tubului carotier.

Calcului căderilor de presiune în sistemul de circuiatie al sondei diferă, potrivit ecuaţiei


constitutive adoptate (ecuaţia lui Newton, ecuaţia lui Bingham, ecuaţia lui Ostwald-de-Waele,
ecuaţia lui Briant ş.a.).

50
Foraje speciale

a. Interiorul prăjinilor de forai, prăjinilor grele, conductelor


Dacă se acceptă fluide de foraj care respectă modelul Bingham, ce calculează numărul
Reynolds generalizat

(1.75)
şi:
- dacă Re* < 2300, regimul de curgere se consideră laminar, iar căderea de presiune se calculează
cu ajutorul relaţiei

(1.76)
şi:
- dacă Re ≥2300, regimul de curgere este turbulent iar

(1.77)

(1.78)
relaţii în care:
λ reprezintă coeficientul de rezistenţă hidraulică;
v - viteza medie a curentului de fluid;
L - lungimea prăjinilor (conductei);
di - diametrul interior;
ρf, ƞp, τ0 - densitatea, viscozitatea plastică, respectiv tensiunea dinamică de forfecare a fluidului
de foraj;
g - acceleraţia gravitaţională (se acceptă g ≈ 10 m/s).

b. Spaţiul inelar. Rămân valabile relaţiile (1.75) ... (1.78) în care, în loc de di se ia diferenţa (Ds –
D); D fiind diametrul exterior al materialului tubular.

c. Racorduri speciale (nipluri)


Garnitura de prăjini cu trecere uniformă se consideră o conductă netedă, conţinuă. În racordurile
speciale (niplurile) cu trecere largă sau normală se poate folosi relația pentru căderi de presiune
locale:

51
Foraje speciale

(1.79)
în care:
ξi este coeficientul de rezistenţă locală la intrare;
ξe - coeficientul de rezistență locală la ieşire;
lp - lungimea unei prăjini;
v - viteza medie în interiorul prăjinii.
În absența unor date experimentale, pentru calculul coeficienţilor ℰe, şi ℰi se poate folosi formula
Borda-Carnot:

(1.80)
ξi = (0,4….0,6) ξe (1.81)
unde dir este diametrul minim al trecerii (în dreptul îngrosării prăjinii sau în dreptul racordului).
Relaţiile (1.80) şi (1.81) se pot folosi şi pentru calculul căderilor de presiune din spaţiul, inelar în
dreptul racordurilor speciale (niplurilor). înlocuind di2 cu (Ds2 – D2) și, respectiv, dir2 cu
(Ds2 – Dr2) (Dr este diametrul exterior al racordurilor).
d. Capul de carotieră
Căderea de presiune din orificiile capului de carotieră (când există) se calculează cu ajutorul
relației

(1.82)
în care: 𝜑 = 1,1... 1,6 este un coeficient care ţine seama de forma muchiilor la intrare, respectiv la ieşire.
v0 – viteza fluidului în orificii:

(1.83)
d0 - fiind diametrul orificiului iar n numărul acestora.
Pentru determinarea căderii de presiune ∆pfc se aplică ecuaţia iui Bemoulli corespunzătoarelor
secţiunilor 1 si 2:

(1.84)

52
Foraje speciale

în care:
z1, z2 reprezintă componentele potenţiale ale
energiei pentru cele două secţiuni;
p1 / ρ1 g , p2 / ρ2 g – componentele energiei
piezometrice;
v12/2g, v22/2g - componentele energiei cinetice;
hfr - componenta datorată pierderilor de energie
prin frecare (bilanţul energetic din ecuaţia lui
Bemoulli este în unitatea de lungime).

Fig. 1.26. Schematizarea căderii de presiune sub faţa


frontală a capului de carotieră.
Cum z1 ≈ z2, hfr ≈ 0 si acceptându-se ρ1 ≈ ρ2 ≈ ρf (în realitate ρ1 < ρ2), ecuaţia (1.84) devine:

(1.85)
Ecuaţia de continuitate aplicată pentru secţiunile 1 si 2 conduce la

; (1.86)
în care De, di au semnificaţiile din figura 1.26 (practic h reprezintă înălţimea părţii "libere" a
inserţiei sau, dacă este vorba de diamante, expunerea granulelor).
Rezultă

(1.87)
Observaţie. Căderea de presiune ∆pfc este, şi ea, influenţată de forma muchiilor, aşa încât se va

înmulți cu coeficientul 𝜑 = 1,1... 1,6


e. Instalaţia de suprafaţă. Principial, căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă se calculează
însumând căderile de presiune din toate elementele ce o alcătuiesc (conducta de refulare, furtunul
de foraj, prăjina de antrenare, ventile, coturi, încărcător, capul hidraulic).

Exemple
l. Să se calculeze puterea necesară carotajului pentru un cap de carotieră cu inserţii din material
dur (acţionarea pompelor se face separat - grupuri motopompă) cunoscându-se: H = 1400m; ρf =

53
Foraje speciale

1250 kg/m3; Ds = 100 mm; dc = 70 mm; i = 12; dp = 50 mm; dg = 80 mm; α = 75̊ (unghiul de
înclinare al inserţiei); tg75̊ = 3,732; σastv = 3000•105 N/m2 (rezistenţa admisibilă la
strivire a materialului inserţiei); μ = 0,3 (coeficientul de frecare dintre inserţie şi rocă - tabelul
1.19); c = 52,2•10-5.
Tabelul 1.19. Coeficientul de frecare al câtorva tipuri de roci
Tipul de rocă μ
Granit 0,30 ... 0,40
Gresie cuarțitică 0,35 ... 0,50
Calcare 0,25 ... 0,35
Argilă 0,12 ... 0,20
Rezolvare. A. Puterea necesară dislocării volurnice.
Se au în vedere următoarele cazuri (ţinându-se seama de valorile maxime, respectiv minime ale
apăsării şi turaţiei):
(a) (G1M, nM); G1m = 500 N/ins;
(b) (G1m, nM); G1M = 1500 N/ins;
(c) (G1m, nm); nm = 180 rot/min;
(d) (G1M, nM); nM = 382 rot/min;
Pentru aceste cazuri, ţinându-se seama de relaţia (1.62) rezultă
(a)

= 1500 • tg75̊ (0,1 + 0,07)/4 • π 180/30 = 4484,59 W = 4,484 kW,


iar Pd = 12 • 4,484 =53,808 kW
Similar, pentru celelalte cazuri, rezultă următoarele valori:
(b) Pd1 = 500 • tg75̊ (0,1 + 0,07)/4 • π 382/30 = 3172,43 W = 3,172 kW,
Pd = 12 • 3,172 = 38,064 kW
(c) Pd1 = 500 • 3,732 (0,1 + 0,07)/4 • π 180/30 = 1494,86 W = 1,495 kW,
Pd = 12 • 1,495 = 17,94 kW
(d) Pd1 = 500 • 3,732 (0,1 + 0,07)/4 • π 382/30 = 9517,3W = 9,517 kW,
Pd = 12 • 9,517 = 38,064 kW

B. Puterea necesară învingerii frecărilor

54
Foraje speciale

Conform relaţiei (1.71) - avându-se în vedere cazul cel mai defavorabil (inserţiile s-au uzat, deci
A1 = 0,2 cm2 - cf. exemplul de la paragraful 1.5.1.2), ţinându-se seama de nm şi nM se obţine:

Pfm = 2 • 12 • 0,3 • 0,2 • 3000 • 105 • (0,1 + 0,07)/4 • π 180/30 = 34 610,7 W = 34,6 kW;
PfM = 2 • 12 • 0,3 • 0,2 • 3000 • 105 • (0,1 + 0,07)/4 • π 382/30 = 73445,4 W = 73,4 kW;
C. Puterea necesară rotirii garniturii de foraj, pentru nm şi nM se calculează cu ajutorul relaţiei
(1.72):
Prm = 52,2•10-5 • 1,25 • 0,052 • 1801,7 • 1400= 15,58 kW;
PrM = 52,2•10-5 • 1,25 • 0,052 • 3821,7 • 1400 = 55,99 kW.
Puterea totală necesară carotajului are două valori: una minimă Prm şi alta maximă PrM:
Pm = Pdm + Pfm + Prm = 17,94 + 34,6 + 15,58 = 68,12 kW;
PM = PdM + PfM + PrM = 114,204 + 99,79 + 55,99 = 269,984 kW.

Generalizarea problemei

A. Puterea necesară realizării dislocării volumice. Se generalizează problema considerând că


apăsarea pentru o inserţie este cuprinsă în limitele (500 ... 1500)N. Se folosesc treptele de turaţie:
100; 200: 300; 400 rot/min şi, în cadrul relaţiei (1.63) se consideră α =75°, tg α =3,732 şi

În aceste condiţii, în tabelele 1.20, 1.21 şi graficul din figura. 1.27 se redă variaţia puterii
necesare realizării dislocării volumice pentru o inserţie Pd1 cu diametrul găurii de sondă Ds,
pentru diverse valori atribuite apăsării şi turaţiei.

Tabelul 1.20. Funcția Pd1 = f(Ds); G1 = 500 N/ins


Ds, Pd1, în kW, pentru G1 = 1500 N/ins și n în rot/min cu valorile
mm 100 200 300 400
30 0,293 0,586 0,879 1,172
60 0,586 1,172 1,758 2,345
90 0,879 1,758 2,637 3,518
120 1,172 2,345 3,517 4,690
150 1,465 2,931 4,395 5,862
180 1,758 3,517 5,274 7,035

55
Foraje speciale

Tabelul 1.21. Funcția Pd1 = f(Ds); G1 = 1500 N/ins


Ds, Pd1, în kW, pentru G1 = 500 N/ins și n în rot/min cu valorile
mm 100 200 300 400
30 0,879 1,758 2,637 3,516
60 1,758 3,516 5,274 2,345
90 2,637 5,274 7,911 3,518
120 3,516 7,035 10,548 4,690
150 4,395 8,793 13,185 5,862
180 5,274 10,551 15,822 7,035

Pentru aflarea puterii totale necesare realizării dislocării volumice, valorile citite din
grafic (fîg. 1.27), vor fi îmulţite cu numărul i al inserţiilor.
Obişnuit, în funcţie de diametrul găurii de sondă Ds, numărul inserţiilor i variază astfel:

Ds = 47,5 ………... 76mm; i = 6 inserţii;


Ds = 76 ………… 92 mm; i = 9 inserţii;
Ds = 92 ……….. 118mm; i = 12 inserţii;
Ds = 118 …… 152,4 mm; i = 9 inserţii;

Fig. 1.27. Variația Pd1 = f(Ds)

B. Puterea necesară învingerii frecărilor. Pentru comoditate, în relaţia (1.71) se consideră, în


locul razei medii Rm = (Ds + dc):4, raza sondei Rs = Ds:2.
Pentru o inserţie, relaţia (1.69) devine:

Pentru μ = 0,2; A1 = 0,1 cm2;0,01 cm2; σastv = 3000 daN/cm2=3000•105 N/m2;


n= 100;200;300;400 rot/min
Pf1 = 0,2 • 0,1 • 30000 • Ds • π100/30 = 6283,18 Ds (cf. tabelului 1.22 și graficului 1.28) ș.a.
Pentru aflarea puterii totale necesare învingerii frecărilor Pf, se va înmulţi valoarea citită Pf1 cu
2i.

56
Foraje speciale

Tabelul 1.22. Funcția Pf1 = f(Ds, n)


n Ai Ds Pf1
rot/min cm2 mm kW
50 0,0314
0,01 100 0,0628
100 150 0,0942
50 0,314
0,1 100 0,628
150 0,942
50 0,0628
0,01 100 0,1256
200 150 0,1884
50 0,628
0,1 100 1,256
150 1,884
50 0,0942
0,01 100 0,1884
300 150 0,2827
50 0,942
0,1 100 1,884
150 2,827
50 0,1256
0,01 100 0,2512
400 150 0,3769
50 1,256
0,1 100 2,512
150 3,769

C. Puterea necesară rotirii garniturii. Pentru calcule, se foloseşte relaţia (1.72). Cu valorile c =
18,8•10-5; ɣf- = 1,15 daN/dm3; n = 200; 300; 400 rot/min; dp=50; 60,3; 73; 88,9 mm, se
întocmesc tabelele 1.23, 1.24, 1.25 şi graficele 1.28, 1.29, 1.30 şi 1.31.

Tabelul 1.23. Funcția Pr = f(L;dp), n = 200 rot/min


dp L Pr
m m kW
500 2,205
1000 4,411
0,05 1500 6,617
2000 8,822
500 3,207
1000 6,414
0, 0603 1500 9,62
2000 12.828
500 4,7
1000 9,4
0,073 1500 14,1
2000 18,8
500 6,97
1000 13,94
0,0889 1500 20,91
2000 27,88

57
Foraje speciale

Tabelul 1.24. Funcția Pr = f(L; dp), n = 300 rot/min


dp L Pr
m m kW
500 4,393
1000 8,787
0,05
1500 13,181
2000 17,575
500 6,39
1000 12,78
0, 0603
1500 19,17
2000 25,56
500 9,366
1000 18,73
0,073 1500 28,097
2000 37.46
500 13,889
1000 27,779
0,0889 1500 41.669
2000 55,559

58
Foraje speciale

Tabelul 1.25. Funcția Pr = f(L; dp), n = 400 rot/min


dp L Pr
m m kW
500 7,165
1000 14,33
0,05
1500 21,495
2000 28,66
500 30,42
1000 20,84
0, 0603 1500 31,26
2000 41,68
500 15.27
1000 30,54
0,073 1500 45,82
2000 61,09
500 22,65
1000 45,30
0,0889
1500 67,95
2000 90,60

Observaţie. După calcularea puterii necesare carotajului, aceasta se compară cu puterea


instalaţiei; dacă valoarea calculată este mai mare, trebuie reduşi parametrii regimului de carotaj,
dar nu sub valorile care asigură dislocarea volumică, respectiv eficienţa economică a operaţiei
(schimbarea instalaţiei este mai greu de acceptat ca soluţie tehnică - aceasta poate fi o soluţie
teoretică).

59
Foraje speciale

2. Să se determine puterea necesară circulaţiei la o instalaţie de sondeze în condiţiile următoare:


 adâncimea sondei H= 998 m;
 cap de carotieră (pentru canotiera simplă) cu:
- diametrul exterior De ≈ Ds = 92 mm;
- diametrul interior Di ≈ dc = 72 mm;
 tub carotier cu:
- lungimea ltc = 3 m;
- diametral exterior Det = 89 mm;
- diametral interior Dit ~ 79 mm;

 prăjini grele cu:


- lungimea lg = 100 m;
- diametrul exterior dg = 70 mm;
- diametrul interior dig = 30 mm;
 prăjini de foraj cu:
- lungimea (unei bucăţi) l1p = 5 m;
- diametrul exterior dp = 50 mm;
- diametrul interior dip = 39 mm;
 racorduri speciale cu:
-diametrul exterior Dr = 64 mm;
- diametrul interior dir = 27 mm;
 debitul Q = 3 dm3/s = 3 10-3 m3/s;
 fluid de foraj cu:
- densitatea ρf = 1150 kg/m3;
- viscozitatea plastic ƞp = 20 10-3N s/m2;
- tensiunea dinamică de forfecare τ0 = 6 N/m2.
Privitor la instalaţia de suprafaţă: conducta de refulare are lungimea de 12 m şi diametrul interior
de 38 mm; furtunul de foraj are lungimea de 10 m şi diametrul interior de 40 mm; prăjina de
antrenate are lungimea de 5,2 m şi diametrul interior de 37 mm; căderile de presiune din ventile,
coturi, încărcător şt capul hidraulic sunt neglijabile.
Rezolvare

60
Foraje speciale

 Căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă


În conducta de refulare viteza curentului de fluid este:
v = 4 • 3 • 10-3 / π • 3,82 = 264,5 cm / s = 2,645 m/ s,
iar conform relaţiei (1.75)

deci

iar căderea de presiune

Similar se calculează şi căderile de presiune din furtunul de foraj şi prăjina de antrenare (cf.
tabelul 1.26).

Tabelul 1.26. Căderea de presiune in instalaţia de suprafaţă (simplificat)


Elementul Viteza Re* λ 10-5p
m/s - - N/m2
Conducta de refulare 2,645 3363,3 0,025 0,317
Furtunul de foraj 2,387 2987,2 0,025 0,204
Prajina de antrenare 2,790 3569 0,025 0,157
Căderea de presiune totală în instalaţia de suprafaţă
∆pis = 0,317 + 0,204 + 0,157 = 0,678 bar.
 Căderea de presiune în interiorul prăjinilor de foraj. Viteza medie a fluidului de
foraj în interiorul prăjinilor
v = 4 •3 •103 / π •3,92 = 251,1 cm/s = 2,511 m/s .
numărul Reynolds generalizat,

61
Foraje speciale

 Suma căderilor de presiune din interiorul racordurilor speciale. Coeficientul de


rezistenţă locală la ieşire, conform relaţiei (1.80)

coeficientul de rezistenţă locală la intrare


ξi = 0,5 ξe =0,5•1,18 = 0,59 ,
deci:

 Căderea de presiune din interiorul prăjinilor grele. Viteza medie


v = 4 •3 •103 / π •32 = 424,4 cm/s = 4,244 m/s .

 Căderea de presiune din interiorul tubului carotier. Fiind vorba de un tub carotier
simplu, fluidul de foraj circulă, descendent, pe lângă probă. Se va calcula căderea de presiune din
spatiul inelar dintre tubul carotier şi carotă la limită, adică atunci când s-a carotat întreaga
lungime propusa (lc = ltc = 3 m).
Viteza medie

Numărul Reynolds generalizat se află cu ajutorul relaţiei (1.75) în care, în loc de di se ia Dit – dc,
adică

deci regimul de curgere este laminar iar relaţia (1.76), în care se ia Dit - dc în loc de di, conduce la

62
Foraje speciale

 Căderea de presiune din orificiile capului de carotieră . Se acceptă φ = 1,1


(muchii rotunjite), numărul orificiilor n ≈ 4, diametrul acestora d0 = 4mm, şi, conform relaţiei
(1.83)
v0 = 4 •3 •103 / π •4•0,42 = 5968,3 cm/s = 59,683 m/s .
iar căderea de presiune

 Căderea de presiune sub fața frontală a capului de carotieră. Se acceptă


h=0,08cm, iar cu ajutorul relaţiei (1.87) se găseşte

 Căderea depresiune din spaţiul inelar al prăjinilor grele


Viteza ascensională
v0 = 4 •3 •103 / π•(9,22 – 72) = 107,17 cm/s = 1,017 m/s .
Numărul Reynolds generalizat

deci regimul de curgere este laminar iar

 Căderea de presimte din spaţiul inelar al prăjinilor de foray


Viteza ascensională medie
v0 = 4 •3 •103 / π•(9,22 – 52) = 64 cm/s = 0,64 m/s .
Numărul Reynolds generalizat

deci regimul de curgere este laminar iar

 Suma căderilor de presiune din exteriorul racordurilor.


Coeficientul ele rezistenţă locală ξer = ξe - ξi

63
Foraje speciale

ξi = 0,5•0,133 = 0,066
iar căderea de presiune

 Căderea de presiune din exteriorul tubului carotier.


Viteza medie
v = 4 •3 •103 / π•(9,22 – 8,92) = 703,4 cm/s = 7,034 m/s .
Numărul Reynolds generalizat

deci regimul de curgere este laminar iar

 Suma căderilor de presiune din întregul circuit al sondei:


pc = 0,678 + 20,8 +11,486 + 7,94 +1,52 + 22,5 + 0,67 + 2,5 +7,19 + 0,083 + 15,24 = 90,6 bar,
iar puterea necesară circulației
Pc = 90,6•105 •3 •10-3 = 27180 W = 27,18 kW.

Observaţii:
1. Căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă ∆pis, pentru un anumit tip de instalaţie de
carotaj sunt constante, ele depinzând numai de debit.
2. În condiţii uzuale, căderile de presiune din interiorul garniturii şi orificiile capului de carotieră
(când există), intervin cu ponderea cea mai mare în presiunea de pompare. Pentru regimul
turbulent de curgere, se poate accepta pentru coeficientul de rezistenţă hidraulică λ valoarea 0,02.
De altfel, numeroşi autori indică valori practic constante ale lui λ: Filatov: 0,018 - 0,020 pentru ρf
=1,15-1,25 kg/dm3 şi 0,020 - 0,025 pentru ρf >1,25 kg/m3; Soloviev: 0,020; Mitelman: 0,021 la
Re* >15000 ş.a..
3. Căderile de presiune cresc cu micşorarea spaţiului inelar, respectiv cu micşorarea secţiunii de
trecere prin racorduri speciale sau nipluri; prin prăjinile pentru carotiere introductibile, căderile

64
Foraje speciale

de presiune prin nipluri sunt nule, deoarece secţiunea de trecere este egală cu a prăjinilor de
foraj.
4. Pentru găuri de sondă cu adâncimi mari, căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă se pot
neglija în raport cu căderile de presiune care variază cu adâncimea. Pentru o estimare mai
precisă, căderile de presiune care variază cu adâncimea se vor majora cu 8 - 12 %.
5. Pompele care trebuie să asigure puterea necesară circulaţiei sunt, în general, pompe
volumetrice cu pistoane ( de regulă cu trei pistoane sau trei plungere, cu simplu efect).

2.1.2. Capete de carotieră pentru alice


Carotajul mecanic cu alice se practică în roci dure, consolidate şi fără fisuri. Sonda trebuie să
aibă înclinarea mică (sub 15°) întrucât, pentru înclinări mai mari, alicele se vor suprapune unele
peste altele, deci nu vor mai lucra în rocă vie, pe de o parte, iar pe de altă parte, alicele vor
favoriza creşterea, în continuare, a înclinării găurii de sondă.
Alicele se confecţionează din oţel şi pot fi sferice (d = 2 ÷ 4 mm) sau cilindrice
(d = 2 ÷ 4,5 mm; d = 2 ÷ 4 mm).
Capul de carotieră pentru alice (fig.1.32) este un tub metalic, cilindric, cu lungimea de 200 ÷ 500
mm şi diametrul de 70 ÷ 150 mm, prevăzut la interior cu un canal 1 de alimentare cu alice, iar la
partea inferioară cu o fereastră 2 (aceasta, pentru a nu se produce împănarea probei cu alice).

Fig, 1.32. Carotajul mecanic cu alice


(a- schema capului de carotieră: b-ansamblul inferior al garniturii de foraj)

65
Foraje speciale

Alicele ajung la talpă prin circuitul descendent ai fluidului de foraj, contiuu sau intermitent.
Dislocarea rocii se va produce printr-un fenomen de târâre (eventual o mişcare combinată de
târâre-rostogolire) a alicelor pe talpă, sub acţiunea forţei de apăsare şi ca urmare a rotirii.
Ca şi în cazul capetelor de carotieră cu inserţii din material dur, parametrii regimului de carotaj
se stabilesc în funcţie de recomandările în vigoare.
Pentru apăsarea specifică Gsp (apăsarea pe unitatea de suprafaţă dintre capul de carotieră şi rocă)
se recomandă valorile (30 ÷ 50) daN/cm2.
Apăsarea totală Gc = Gsp Ac în care
𝜋
Ac = • (Ds2 – dc2)•φ (1.88)
4

unde: φ este un coeficient care ţine seama de micşorarea suprafeţei de contact datorită ferestrei φ
(φ = 0,7....0,8).
Turaţia se va determina cu ajutorul relaţiei (1.54), pentru valori ale vitezei periferice de
(0,7….1,4) m/s.
La stabilirea debitului trebuie avute în vedere două aspecte importante:
- antrenarea, în circuitul ascendent al fluidului de foraj a alicelor uzate şi depunerea acestora într-
un decantor 3, situat deasupra tubului carotier 4 (cf. fig. 1.32, b);
- evitarea înlăturării alicelor întregi de pe talpă.
Se consideră că pentru viteze ale curentului ascendent de fluid va ≤ 0,2 m/s, cele două condiţii
vor fi îndeplinite.
Deci
𝜋
Q ≤ va • (Ds2 – dp2) (1.89)
4

Dacă în timpul carotajului mecanic cu alice se constată necesitatea trecerii la un alt tip de cap de
carotieră, după extragerea capului de carotieră cu alice se va proceda la o curăţire a tălpii sondei
şi pereţilor acesteia, prevenindu-se astfel deteriorarea prematură a noului cap de carotieră.
Exemplu
Dându-se: Ds = 90 mm; dc = 72 mm; dp = 50 mm; φ = 0,75, să se determine parametrii regimului
de carotaj. Se va generaliza problema pentru diferite diametre de capete de carotieră pentru alice.

Rezolvare:
Apăsarea Gc
Cu ajutorul relaţiei (1.88)

66
Foraje speciale

Ac = π/4 • (92 – 7,22 ) •0,75= 17,17 cm2


Apăsările minime, respectiv maxime se obţin din relaţia Gc = Gsp Ac, respectiv
Gcm = 30 • 17,17 = 515,1 daN = 5151 N,
GcM = 50 • 17,17 = 858,5 daN = 8585 N.

Turaţia n
Relaţia (1.54) ne conduce la valoarea minimă, respectiv maximă a turaţiei:

Debitul Q
Se acceptă va = 0,15 m/s şi, cu ajutorul relaţiei (1.89) se determină, la limită, debitul total
Q = 0,15• π/4• (0,092 - 0,052) = 0,66 - 10-3 m3/s = 0,66 dm3/s.

Generalizarea problemei Pentru diverse tipuri de capete de carotieră, în tabelele 1.27 ÷ 1.32. şi
graficele 1.33, 1.34 se redau variaţiile apăsării, turaţiei şi debitului cu termenii de dependenţă ai
acestora.

Tabelul 1.27. Apăsări maxime şi minime pentru carotiera


cu alice Tabelul 1.28. Funcţia n =f(vp) pentru carotiere cu alice
Ds dc Ac Gm GM Ds dc n =f(vp)
mm mm cm2 N N mm mm rot/min
74 56 13,78 4134 6890 74 56 293,82 vp
90 72 17,17 5151 8585 90 72 235,78 vp
110 90 23,56 7068 11780 110 90 190,98 vp
116 92 29,40 8820 14700 116 92 183,64 vp
130 102 38,26 11479 19130 130 102 164,64 vp
150 122 44,86 13458 22430 150 122 140,43 vp

Tabelul 1.29. Funcţia Q =f(Ds) la carotajul cu alice (dp = 50 mm)


Ds dp va Asi Q
m/s
mm mm cm2 dm3/s dm3/min
74 50 0,15 23,3 0,439 20,97
90 50 0,15 43,98 0,66 39,6
110 50 0,15 75,3 1,129 67,7
116 50 0,15 86,0 1,29 74,4
130 50 0,15 113,0 1,69 101,7
150 50 0,15 157,0 2,35 141,3

67
Foraje speciale

Tabelul 1.30. Funcţia Q =f(Ds) la carotajul cu alice (dp = 60,3 mm)


Ds dp va Asi Q
m/s
mm mm cm2 3
dm /s dm3/min
74 60,3 0,15 14,45 0,217 13,02
90 60,3 0,15 35,06 0,526 31,55
110 60,3 0,15 66,47 0,997 59,82
116 60,3 0,15 77,12 1,157 69,41
130 60,3 0,15 104,17 1,562 93,75
150 60,3 0,15 148,16 2,222 133,34

Tabelul 1.31. Funcţia Q =f(Ds) la carotajul cu alice (dp = 73 mm)


Ds dp va Asi Q
m/s
mm mm cm2 dm3/s dm3/min
74 - - - - -
90 73 0,15 21,76 0,326 19,58
110 73 0,15 53,17 0,797 47,85
116 73 0,15 63,83 0,957 57,45
130 73 0,15 90,88 1,363 81,79
150 73 0,15 134,86 2,023 121,37

Tabelul 1.30. Funcţia Q =f(Ds) la carotajul cu alice (dp = 88,9 mm)


Ds dp va Asi Q
m/s
mm mm cm2 dm3/s dm3/min
74 - - - - -
90 - - - - -
110 88,9 0,15 32,96 0,494 29,66
116 88,9 0,15 43,61 0,654 39,25
130 88,9 0,15 70,66 1,060 63,59
150 88,9 0,15 114,64 1,720 103,18

Fig. 1.33. Variaţia n = f(vp) la carotajul cu alice. Fig. 1.33. Variația Q =f(Ds) la carotajul cu alice, va=1,15m/s

68
Foraje speciale

2.1.3. Capete de carotieră cu diamante


2.1.3.1. Generalități.
Capetele de carotieră cu diamante pot fi:
- cu diamante insertate (la care suprafeţele de lucru sunt prevăzute cu granule cu diamante
insertate manual);
- cu diamante impregnate (suprafeţele de lucru sunt constituite dintr-un amestec ele metal dur şi
granule de diamante cu dimensiuni foarte mici).
Un cap de carotieră cu diamante are patru piese constituiente principale (fig. 1.35): reducţia 1, de
legătură la prăjinile de foraj; miezul metalic 3 care se leagă de reducţia 1 prin filet sau sudură
(uneori poate face corp comun cu reducţia - fig. 1.35. b); matricea 4; canalele 2 pentru circulaţia
fluidului de foraj.
În matricea 4 a capului de carotieră se impregnează sau se inserîează diamantele, atât pe faţa
frontală cât şi pe feţele laterale (interioară şi exterioară).
La fabricarea sculelor cu diamante insertate,
DIAMANT BOART (Belgia ) foloseşte
matricele A (35 RC) semidure, pentru roci
compacte, neabrazive, B (45 RC), dure,
pentru roci abrazive şi C (55 RC) pentru roci
foarte abrazive. CHRISTENSEN şi
DIAROM fabrică scule cu diamante cu
matrice de tipul STANDARD (34 … 50 RC)
şi EXTRADURE (50 ... 60 RC). În Rusia se
fabrică două game de matrice a câte trei
tipuri: STANDARD ( 20 ... 25 RC), DURE
Fig. 1.35. Cap de carotieră cu diamante
(a-cu miez metallic separat; b- cu miez metalic din corp) (30... 40 RC), EXTRADURE (45 ... 55 RC),
IMV-1 (30 ... 35 RC), IMV-2 (50 ... 55) RC.
Cea mai importantă caracteristică a matricei În Canada se folosesc matrice NORMALE
sculelor cu diamante o constituie rezistenţa (25 ... 35 RC), DURE (35 ... 40 RC) şi
la uzare. Cum această rezistenţă nu poate fi EXTRADURE (50 ... 60 RC). Firma
determinată cu suficientă rapiditate, s-a CRAELIUS recomandă pentru sculele cu
admis drept criteriu de apreciere a diamante impregnate şapte tipuri de matrice,
comportării matricei valoarea durităţii cu durităţi cuprinse între (10 ... 35 RC).
determinată în scara Rockwell.

Cronologic, primele matrice s-au confecţionat prin turnare. Ulterior s-a trecut - aproape- în
exclusivitate - la confecţionarea matricelor prin metoda metalurgiei pulberilor. Metalul pentru

69
Foraje speciale

legătură intre pulberea matricei, miez metalic şi diamante poate fi introdus ulterior (metoda
infiltraţiei) sau odată cu pulberea şi, în acest caz, întreg ansamblul se solidarizează prin coacere.
Diamantele pot fi naturale sau sintetice.
Diamantele naturale folosite în industrie sunt:
- boart (bort sau bortz);
- carbonados ( diamantul negru de Brazilia);
- ballas (formă aproape sferică);
- Congo (înrudite cu boart, dar sunt mai puţin compacte);
- grits, etc.
Mărimea diamantelor cu care se arrnează capetele de carotieră este în funcţie de duritatea şi
granulaţia rocilor. Din punct de vedere al mărimii, firmele producătoare folosesc o gamă variată
de clasificări (în Canada există nouă clase de mărime, în Rusia şase ş.a.). O clasificare cu largă
răspândire împarte diamantele în sase categorii: foarte mari (1 ... 5 pietre/carat); mari (5 ... 15
pietre/carat); medii (15 ... 30 pietre/carat); mici (30 ... 60 pietre/carat); foarte mici (60 ... 100
pietre/carat); pulberea de diamant (> 100 pietre/carat).
În jurul anului 1950, după perfecţionarea tehnicii de realizare a presiunilor foarte mari în condiţii
de temperatură ridicată, s-au realizat diamante artificiale din grafit sau mai bine-zis carbon pur.
În prezent, prese extrem de puternice reuşesc să transforme în diamante industriale orice produs
care conţine carbon (zahăr, benzină, lemn, carbine, etc,). Astfel, dintr-un pachet de unt supus
unei presiuni de 70000 bar(7•109N/m a rezultat în câteva secunde un diamant utilizabil în
industrie.
Crescând presiunea până la 130 000 bar (13•109N/m2) şi temperatura la 2400°C, s-au obţinut
diamante artificiale perfect cristalizate şi limpezi, de mărimi neobişnuite. Pentru aceasta s-a
folosit drept catalizator o particulă metalică, având rolul să amorseze procesul de transformare a
grafitului în diamante mari (cantităţi mici de nichel).
Prin supracomprimarea unui praf de azotat de bor a rezultat un diamant extrem de dur (borazon
CBN) care rezistă, în acelaşi timp, la temperaturi de până la 2000°C.
Trebuie subliniat faptul că diamantele artificiale sunt uneori mai omogene şi mai rezistente decât
diamantele naturale.
"Expunerea" diamantelor este partea din diamante care se situează în afara suprafeţei exterioare a
matricei şi acesta este unul din factorii care asigură gradul de eficienţă ai procesului de dislocare

70
Foraje speciale

a rocii. Pătrunderea diamantelor este mai mare în rocile mai puţin dure şi mai mică în rocile dure
(criteriul lui Frank Christensen). În consecinţă, la rocile dure şi extradure expunerea va fi
minimă. Expunerea medie poate fi în "medie" 25% din diametrul diamantului (respectând o
expunere minima de 15% şi maximă de 45 %). Alte indicaţii prevăd o expunere minimă de 1/8,
iar cea maximă de 1/3 din diametrul diamantului.

2.1.3.2. Stabilirea parametrilor regimului de carotaj


Înainte de introducerea capului de carotieră cu diamante, se introduce un cap de carotieră cu
inserţii din material dur, cu diametrul ceva mai mare decât cel cu diamante, se colectează proba
de încercare şi, în funcţie de natura rocii se alege capul de carotieră cu diamante, adecvat.
Parametrii regimului de carotaj trebuie astfel aleşi şi corelaţi în tot timpul lucrului încât să se
realizeze o durată cât mai mare de funcţionare a capului de carotieră, dat fiind costul ridicat al
diamantelor.

Apăsarea Gs
La capetele de carotieră cu diamante insertate se recomandă ca apăsare, pentru o granulă, G 1=
(0,1 ...10) daN/granulă = (1...100 N/gr.).
Deci, G1 : A1 = cs•σ0 rezultă G1 = A1•cs•σ0 (valoarea lui A1 este tabelată - tabelul 1.33 - în funcţie
de granulaţie), valoare ce trebuie să se încadreze între limitele uzinale. Dacă G1 > G1u se
modifică granuiaţia.
Apăsarea totală Gc = ia • G1, ia fiind numărul de granule active.
La capetele de carotieră cu diamante impregnate se recomandă o apăsare specifică cuprinsă între:
Gsp = (30... 150) daN/cm2 = (30•105 ... 150•105) N/m2.

Apăsarea totală
Gc = Gsp • π/4•( Ds2 – dc2) •φ (1.90)

Tabelul 1.33. Valorile A1 în funcție de granulația diametrelor


Mărimea granulei de diamant Diametrul granulei A1
pietre/carat mm mm2
10 2,1 0,16
20 1,8 0,14
30 1,5 0,12
60 1,25 0,10
125 1,00 0,08

71
Foraje speciale

Turaţia n
Se determină cu ajutorul relaţiei (1.54). acceptându-se pentru capul de carotieră cu diamante
insertate vp = (1...3) m/s, iar pentru cele impregnate vp=(2...4) m/s.
Debitul, respectiv calităţile fluidului de foraj au o importanţă covârşitoare asupra reuşitei
operaţiei de carotaj. Debitul trebuie să asigure, în principal:
- răcirea capului de carotieră (spre a nu se produce grafitizarea diamantelor);
- curăţirea tălpii de detritus;
- transportul detritusuiui la suprafaţă.
Se consideră că viteze ascensionale de (0,3...0,6) m/s sunt acoperitoare pentru cerinţele de mai
sus. Aşa încât:
𝜋
Q = va 4 • (Ds2 – dp2) (1.91)

Carotajul cu capete de carotieră cu diamante se pretează şi la circulaţie cu aer (înlâturându-se


principalele inconveniente ale lichidelor): cu viteze ascensionale de (10...20) m/s în spaţiul
inelar, se obţine o bună curăţire a tălpii şi o evacuare corespunzătoare a detritusuiui. Cum metoda
este afectată în special de prezenţa apelor subterane, extinderea carotajului mecanic cu aer este
încă limitată.

Exemplu
Să se calculeze parametrii regimului de carotaj pentru un cap de carotieră cu diamante, care
lucrează în următoarele condiţii: Ds = 92 mm; dc = 72- mm: ρf = 1150 kg/m3; dp = 54,23 mm; σc0
=2500•10-3 N/m2; φ = 0,85. Cartajul total este de 20 carate; la dislocarea propriu-zisă participă
70% din totalul caratelor. Mărimea diamantelor este de 30 granule/carat. Se va generaliza
problema pentru diverse diametre ale găurii de sondă.

Rezolvare
a. Apăsarea Gc
Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se are în vedere îndeplinirea condiţiei
𝐺
σc0 < 𝐴1 < σd
1

în care:
σd reprezintă rezistenţa la compresiune a diamantelor;
A1- aria secţiunii de contact dintre o granulă şi rocă (cf. tabelul 1.33).

72
Foraje speciale

În ipoteza că din cele 20 carate participă efectiv la tăiere 70%, adică 70/100 •20=14carate,
numărul granulelor active este
ia = 70/100 • 20 • 30 = 420
Relaţia de mai sus, la limită (cs = 1,3), conduce la
G1 = A1•cs•σc0 = 0,12•10-2•2500•1,3 = 3,9 daN / gr,
valoare care se încadrează între limitele uzinale: (1 ... 100) N/gr, deci apăsarea totală
Gc = iaG1 = 420 • 39 = 16380 N
(Gm = 420 • 1 = 420 N; GM = 420 • 100 = 42000 N).
Pentru capetele de carotieră cu diamante impregnate, cu ajutorul relaţiei (1.90) se află o apăsare
minimă şi una maximă:
𝜋
Gcm = 300 4 (9,22 – 7,22) • 0,85 = 6567 N,
𝜋
GcM = 1500 4 (9,22 – 7,22) • 0,85 = 32835 N,
b. Turaţia n
Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se are în vedere valoarea minimă, respective
maximă a vitezei periferice vp recomandate (vp = 1...3 m/s); cu ajutorul relaţiei (1.54) se
determină o turaţie minimă şi una maximă:

Pentra capetele de carotieră cu diamante impregnate,


nm = 2•233 = 466 rot / min, nM = 4 • 233 = 932 rot / min.
c. Debitul Q
Cu ajutorul relaţiei (1.91) se detennină debitele
𝜋
Qm = 0,34 (9,22 - 5,4232)•102 =1301,1 cm3/s= 1,301 dm3/s,

QM = 2•Qm = 2,602 dm3/s


Dacă s-ar face circulaţie cu aer, atunci (orientativ)
𝜋
Qm = 10 4 (9,22 - 5,4232)•102 =43400 cm3/s= 43,4 dm3/s,
𝜋
QM =10 4 (9,22 - 5,4232)•102 =86756 cm3/s= 86,756 dm3/s.

Generalizarea problemei
Tabelul 1.34, respectiv graficul din figura 1.36 redau variaţia apăsării pe o granulă G1, cu
rezistenţa la compresiune a rocii pentru capetele de carotieră cu diamante insertate, iar în tabelul

73
Foraje speciale

1.35 sunt prezentate valorile apăsării Gc în funcţie de Ds şi dc pentru capetele de carotieră cu


diamante impregnate.
Variaţia turaţiei cu viteza periferică este redată în tabelul 1.36 şi graficul din figura 1.37. Se va
avea în vedere că, pentru capetele de carotieră cu diamante insertate: vp = 1...3 m/s,,iar pentru
cele cu diamante impregnate vp = 2...4 m/s.

Tabelul 1.34. Funcția G1 = f(σc0) pentru diferite granulații


Granulația 104 A1 cs 10-5 σc0 G1
pietre/carat m2 -
N/m2 N
1000 20,8
10 0,16 1,3 2000 41,6
3000 62,4
1000 18,2
20 0,14 1,3 2000 36,4
3000 54,6
1000 15,6
30 0,12 1,3 2000 31,2
3000 46,8
1000 13
60 0,10 1,3 2000 26
3000 39
125 1000 10,4
0,08 1,3 2000 20,8
3000 31,2

Tabelul 1.35. Funcţia Gc =f(Ds, dc) la capetele de carotieră cu diamante impregnate


102 Ds 102 dc 104 A1 φ 10-5 Gspm 10-5 GspM Gm GM
m m m2 - N/m2 N/m2 N N
3,8 2,6 6,03 0,85 30 150 1540 7690
4,8 3,6 7,92 0,85 30 150 2020 10100
6,0 4,5 12,37 0,85 30 150 3150 15750
7,6 5,6 20,73 0,85 30 150 5290 26450
9,2 7,2 25,76 0,85 30 150 6570 32850
11,8 9,6 36,98 0,85 30 150 9430 47150
14,4 11,8 53,50 0,85 30 150 13640 68210
17,3 14,3 74,45 0,85 30 150 18980 94920

Tabelul 1.36. Funcţia n = f(vp) la capetele de carotieră cu diamante


Ds dc n = f(vp)
mm mm rot/min
38 26 596,8 vp
48 36 454,7 vp
60 45 363,8 vp
76 56 289,4 vp
92 72 232,9 vp
118 96 178,5 vp
144 118 145,8 vp
n = 120vp : π (Ds + dc); vp = (1 ÷ 4) m/s

74
Foraje speciale

Pentru diverse valori ale Iui Ds şi dp (diametrul nominal al prăjinilor de foraj), în tabelul 1.37 este
dat debitul minim Qm corespunzător unei viteze ascensionale în spaţiul inelar de 0,3 m/s şi
debitul maxim Q M pentru viteza ascensională de 0,6 m/s.

Tabelul 1.37 Funcţia Q = f(Ds, dp) la carotajul cu diamante


dp Ds Asi Qm QM
mm mm cm2 dm3/s dm3/s
48 8,47 0,254 0,508
60 18,65 0,559 1,119
35 76 35,74 1,07 2.145
92 56,85 1,71 3,41
60 56,85 0,398 0,796
76 38.64 0,91 1,82
43,72 92 51,46 1,54 3,08
118 94,35 2,83 5,66
76 25,72 0,77 1,54
92 46,84 1,4 2,81
50 118 89,72 2,69 5,38
144 116,8 3,05 7,54
92 37,92 1,14 2,28
118 80,8 2,42 4,84
60,3 144 134,3 4,03 8,06
173 206,5 6,19 12,39
92 24,62 0,74 1,48
118 67,5 2,02 4,04
73 144 121 3,63 7,26
173 193,2 5,79 11,59

75
Foraje speciale

2.1.3.3. Puterea necesară carotajului


Puterea necesară carotajului la capetele de carotieră cu diamante este
P = P` + Prg + Pc (1.92)

când acţionarea este în grup, respectiv


P = P` + Prg (1.93)

când acţionarea pompelor se face separat.


În aceste relaţii P` reprezintă puterea necesară realizării dislocării volumice şi învingerii
frecărilor (frontale şi laterale).
Prg se determină cu ajutorul relaţiei (1.72)
Pentru determinarea componentei P` se pleacă de la expresia momentului elementar de frecare
dMf datorat forţei elementare dFf scris faţade suprafaţa elementară dA (fig. 1.38).

Fig. 1.38. Schemă pentru determinarea componentei P`

Se are în vedere că
dMf = dFfr (1.94)
dFf = μdFn (1.95)
dFn = pdA (1.96)

(1.97)
dA = 2πr2dr (1.98)
Deci

76
Foraje speciale

dMf =μp•2πr2dr (1.99)


Prin integrare de la rc la rs rezultă
𝑟2 𝑟𝑠
Mf = 𝜇𝑝 • 2𝜋 ∫𝑟𝑐 (1.100)
3

(1.101)
şi, ţinându-se seama ele expresia lui p dată de relaţia (1.97),

(1.102)
Dar,

deci puterea necesară, învingerii frecărilor frontale

(1.103)
şi, acceptându-se că frecările laterale au aceeaşi pondere cu acestea, rezulta

(1.104)
Exemplu
Să se calculeze puterea necesară carotajului, în ipoteza utilizării capetelor de carotieră cu
diamante (acţionarea pompelor se face separat), cunoscâdu-se (cf. şi exemplul de la pragraful
1.5.3.2.): H= 1400 m; Ds = 92 mm; dc = 72 mm; ρf =1150 kg/m3; dp = 54,23 mm; μ = 0,4; c =
18,8•10-5; g ≈ 10 m/s2. Generalizarea problemei.
Rezolvare. Se are în vedere situaţia cea mai severă (din punct de vedere al calculului puterii): se
lucrează cu apăsări şi turaţii maxime.
a. Capete de carotieră cu diamante insertate
Pentru Gc = 15120 N şi nM = 623 rot/min (cf. exemplul de la paragraful 1.5.3.2), cu ajutorul
relaţiei (1.104) se găseşte

77
Foraje speciale

Puterea necesară rotirii garniturii de foraj Prg, se determină cu ajutorul relaţiei (1.72):
Prg = 18,8•10-5 • 1,15 • 1400 • 0,054232 • 6231,7 = 50,129 kW
Deci, puterea totală
P = P` + Prg = 32,512 + 50,129 = 82,641 kW.
b. Capete de carotieră cu diamante impregnate
Pentru Gc = 32835 N , nM = 832 rot/min, relaţia (1.104) ne conduce la

iar cu ajutorul relaţiei (1.72) se găseşte


Prg = 18,8•10-5 • 1,15 • 1400 • 0,054232 • 8321,7 = 81,97 Kw
deci
P = 94,299 + 81,97 = 176,269 kW.
Generalizarea problemei
Vorbim de o "generalizare" restrânsă, variind doar parametrii de bază (o generalizare în
adevăratul sens al cuvântului ar presupune variaţia, în limite acceptabile, a tuturor parametrilor
ce intervin în relaţie).
a. Puterea necesară învingerii frecărilor şl realizării dislocării volumlce, P’
Se va reprezenta grafic P’ = f{n) pentru valorile lui Ds şi dc din tabelul 1.38.
Tabelul 1.38. Cuplul Ds și dc la- carotajul cu diamante
Ds dc
mm mm
48 36
60 45
76 56
92 72
118 96
144 118
173 143

Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se consideră G1= 100 N/gr şi se află P’1, adică
puterea necesară învingerii frecărilor şi realizării dislocării volumice corespunzătoare unei
singure granule. Pentru aflarea puterii totale se înmulţeşte numărul granulelor (pietrelor active)
cu P’1.
În tabelul 1.39 şi graficul 1.39 se redă variaţia P’1 = f(n) pentru valorile lui Ds şi dc din tabelul
1.38.

78
Foraje speciale

Tabelul 1.39. Funcţia P’1 = f(n), diamante insertate


Ds dc n P’1
mm mm rot/min kW
300 0,053
0,048 0,036 600 0,106
900 0,159
300 0,066
0,060 0,045 600 0,133
900 0,199
300 0,083
0,076 0,056 600 0,167
900 0,251
300 0,103
0,092 0,072 600 0,207
900 0,311
300 0,135
0,118 0,096 600 0,270
900 0,405
300 0,165
0,144 0,118 600 0,330
900 0,495
300 0,199
0,173 0,143 600 0,398
900 0,597

Pentru capetele de carotieră cu diamante


impregnate se ia Gsp=150 daN/cm2=150
105N/m2 (apăsarea specifică maximă), μ =
0,4 iar în tabelul 1.40 şi graficul 1.40 se redă
P’1 = f(n). Pentru aflarea puterii totale
necesare învingerii frecărilor şi realizării
dislocării volumice P’, valoarea citită din
graficul 1.39 se va înmulţi cu aria secţiunii
active de contact dintre capul de carotieră și
rocă:

Fig, 1.39. Variaţia P’1 = f(n), diamante insertate.

79
Foraje speciale

Tabelul 1.40. Funcţia P’1 = f(n), diamante impregnate


Ds dc n P’1
mm mm rot/min kW
500 1,323
0,048 0,036 1000 2,651
1500 3,985
500 1,66
0,060 0,045 1000 3,321
1500 4,982
500 2,089
0,076 0,056 1000 4,178
1500 6,268
500 2,589
0,092 0,072 1000 5,178
1500 7,767
500 3,373
0,118 0,096 1000 6,747
1500 10,120
500 4,129
0,144 0,118 1000 8,258
1500 12,387
500 4,979
0,173 0,143 1000 9,957
1500 14,936

2.1.3.4. Alezoare şi lărgiioare cu diamante (fîg. 1.41)


În ultima vreme, firmele producătoare de capete de carotieră cu diamante construiesc, odată cu
acestea, şi alezoarele corespunzătoare, ce se plasează între capul de carotieră şi garnitura de
foraj. Scopul acestora este de a corecta şi calibra gaura de sondă, precum şi de a centra partea

80
Foraje speciale

inferioară a garniturii de foraj - cu consecinţe pozitive asupra stabilităţii garniturii de foraj.


Constructiv, sunt trei tipuri de categorii de alezoare (fîg. 1.41: a, b, c): cu inele plasate pe
circumferinţă; cu segmente; cu diamante insertate direct în corpul alezorului.

Fig. 1.4.1. Alezoare şi lărgitoare

Lărgitoarele pot fi lungi (fig. 1.41, d) şi scurte. Primele prezintă avantajul că pot efectua lărgirea
găurii de sondă într-un domeniu mai mare de diarnetre, dar au un consum mai ridicat de
diamante. Lărgitoarele scurte au partea cilindrică (nearmată) mai lungă, în detrimentul celei
conice, şi necesită un consum redus de diamante.

2.2. Material tubular utilizat la forajul şi carotajul mecanic cu


sondeze
2.2.1 Garnitura de foraj
Principalele elemente componente ale garniturii de foraj utilizate pentru forajul şi carotajul
mecanic cu sondeze sunt: tuburile carotiere, prăjinile grele, prăjinile de foraj, reducţiile şi
racordurile de legătură, prăjina de antrenare.

a. Tuburi carotiere. Tendinţa de obţinere a unor recuperaje maxime a determinat construirea


unei game largi de tuburi carotiere: simple, duble, speciale ş.a. (vezi paragraful 1.3.2).

81
Foraje speciale

Tuburile carotiere simple (fîg. 1.42) prezintă avantajul unei construcţii robuste şi rezistente în
timpul lucrului. Datorită pasului mare, respectiv momentelor de deşurubare mici, cepul legăturii
de siguranţă 1 prevăzută cu garniturile de etanşare 3 se deşurubează din mufă 2 a acesteia şi se
extrage la suprafaţă (atunci când, din anumite motive, tubul carotier a fost prins în gaura de
sondă). Celelalte repere din figura 1.42. a. se referă la: 4 - tubul carotier propriu-zis; 5 - niplu de
legătură; 6 - niplu cu pereţi interiori conici; 7- capul de carotieră.
În cazurile în care debitul de fluid nu poate este prevăzut cu pereţi interiori conici (fig.
fi mărit suficient de mult şi vitezele 1.42. d), în care se poate monta reţinătonul
ascensionale sunt în mod corespunzător mici de probă (fig. 1.42. e).
(carotaj cu alice), se construiesc tuburi
carotiere cu tub de sedimentare (fig. 1.42. b).
La această construcţie, în tubul carotier 5 se
înşurubează niplul 4, care face legătura cu
tubul de sedimentare 2 şi cu partea de jos a
garniturii de foraj 1 prin intermediul niplului
3. În anumite situaţii, mai precis dacă
stabilitatea pereţilor găurii de sondă, precum
şi calităţile fluidului de foraj determină
carotajul în bune condiţii, legătura dintre
tubul carotier 4 şi garnitura de foraj se poate
face direct cu ajutorul unei reducţii mufă-
cep (fig. 1.42. c). Niplul 6 (fig. 1.42. a)
poate lipsi atunci când capul de carotieră 7 Fig. 1.42. Tuburi carotiere simple.

În ţara noastră se constuiesc tuburi carotiere simple cu următoarele dimensiuni: 44; 57; 73; 89;
108; 146 mm.
Conform normativelor actuale, aceste tuburi carotiere se folosesc la capete de carotieră cu lame,
cu inserţii din material dur, pentru alice. Lungimea tubului carotier este de 0,75 ... 1,5 m – pentru
primele trei dimensiuni şi de 3,0.,.6.0 m- pentru ultimele. Firma Christensen execută patru
dimensiuni: 1,485 in (simbolul EX); 1,89 in (AX); 2,36 in (BX); 2,98 in (NX). Firma Boyles –
Bros din Canada execută şapte dimensiuni : 1,47 (EWX); 1,875 (AWX); 2,345 (BWX); 2,965
(NWX); 1,47 (EWT); 1,875 (AWT); 3,875 (H).

82
Foraje speciale

Notă: în toate cazurile, dimensiunile ( in sau mm) se referă la diametrul, exterior al tubului
carotier.

Tuburile carotiere duble pot fi cu tubul interior rotitor (fig. 1.43. a) sau cu tubul interior fix
(fig.1.43. b). În primul caz, tubul exterior 2 se înşurubează la partea superioară cu reducţia 1,
care este prevăzută cu canalul C1 – pentru circulaţia descendentă şi cu canalul C2 - pentru
evacuarea fluidului de foraj care se află în tubul interior rotitor 3 (tubul portcarotă) în timpul în
care proba intră în tub. Legătura între tubul exterior 2 şi capul de carotieră 5 se poate face prin
intermediul niplului 4 sau prin intermediul unui niplu cu pereţi conici, pentru montarea
reţinătoruiui de probă. Aceste tuburi carotiere prezintă avantajul protecţiei probei colectate de
efectul descendent al fluidului de foraj (cu excepţia părţii inferioare).
Carotiera dublă cu tub interior fix (fig. 1.43. b) prezintă avantajul că rotirea garniturii de foraj nu
afectează decât în mică măsură carota. Tubul portcarotă 6 are o poziţie staţionară faţă de proba
colectată datorită rulmentului 4, a cărui placă inferioară se fixează în partea de jos a reducţiei 1
cu piuliţa 5. Niplui 8 are rolul de a susţine reţinătorul de probă, iar niplul 7 face legătura la capul
de carotieră 9.
O variantă îmbunătăţită a carotierei duble este carotiera cu manşon de cauciuc (tip
Christensen), care este astfel concepută încât să poată colecta roci cu grad sporit de fiabilitate;
totodată, pe măsură ce proba intră în tubul portcarotă, este îmbrăcată într-un manşon de cauciuc
care o protejează şi o conservă până la extragere.
Canotierele introductibile prin prăjini (cf. fig. 1.10) au fost concepute pentru a permite carotajul
continuu, fără a mai fi necesară extragerea garniturii de foraj după fiecare marş. Ansamblul
interior al acestei carotiere este introdus la talpa sondei fie prin cădere liberă, fie prin împingere
cu pompa, fie cu cablu, prin intermediul coruncii. După terminarea unui marş, ansamblul interior
cu carota este extras la suprafaţă cu ajutorul coruncii, care se introduce prin interiorul prăjinilor
cu ajutorul unui cablu, montat pe o tobă auxiliară. În prezent, în ţara noastră se folosesc carotiere
introductibile din seria Q şi I.

83
Foraje speciale

Fig. 1.43. Tuburi carotiere duble

b. Prăjinile grele au, uzual, secţiunea circulară şi se execută în două variante: forjate şi
îmbunătăţite pe toată lungimea, şi din ţevi laminate cu pereţii groşi, normalizate şi îmbunătăţite
la capete.
Prăjinile grele pentru foraj cu secţiune circulară, forjate şi îmbunătăţite pe toată lungimea sunt
standardizate în STAS 11609-80, care corespunde cu normele API Spec.7, forma lor fiind
prezentată în fig. 1.44, iar dimensiunile şi îmbinările filetate cu umăr fiind prezentate în tabelul
1.41. Pentru carotajul mecanic cu sondeze se folosesc, obişnuit, diametre până la 4 3/4 in.

84
Foraje speciale

Fig. 1.44. Prăjină grea cu secţiune circulară

Tabelul 1.41. Prăjini grele de foraj cu secțiune circulară


Diametrul Diametrul Mărimea și tipul Diametrul feței Masa Momentul de
exterior, interior, îmbinării filetate cu de etanșare, aproximativă înșurubare
D d umăr Df recomandat
in in - mm kg Nm
3 1/8 79,4 1¼ 31,8 NC 23 76,2 295 4600
3½ 88,9 1½ 38,1 NC 26 (2 3/8 1F) 82,9 366 6300
4 1/8 104,8 2 50,8 MC 31 (2 7/81F) 100,4 477 9500
4¾ 120,7 2 50,8 NC 35 114,6 685 15000
5 127,0 2¼ 57,2 NC 38 (3 1/2 IF) 121,0 727 17800
6 152,4 2¼ 57,2 NC 44 144,4 1141 32700
6 152,4 2 13/16 71,5 NC 44 144,4 1030 25600
6¼ 158,8 2¼ 57,2 NC 44 149,2 1242 33100
6¼ 158,8 2 13/16 71,5 NC 46 { 4 IF) 150,0 1140 31400
6½ 165,1 2¼ 57,2 NC 46 ( 4 IF) 154,7 1352 39300
6½ 165,1 2 13/16 71,5 NC 46 ( 4IF) 154,7 1258 31800
6¾ 171,5 2¼ 57,2 NC 46 ( 4 IF) 159,5 1490 39700
7 177,8 2¼ 57,2 NC 50 ( 4 1/2 IF) 164,7 1610 53500
7 177,8 2 13/16 71,5 MC 50 ( 4 1/2 IF) 164,7 1505 45400
7¼ 184,2 2 13/16 71,5 NC 50 (4 1/2. IF) 169,4 1635 45900
7¾ 196,9 2 13/16 71,5 NC 56 185,3 1910 67500
8 203,2 2 13/16 71,5 NC 56 190,1 2053 68000
8¼ 209,6 2 13/16 71,5 6 5/8 REG 195,6 2203 75000
9 228,6 2 13/16 71,5 NC 61 212,7 2675 96500
9½ 241,3 3 76,2 7 5/8 REG 223,8 2981 124000
9¾ 247,6 3 76,2 NC 70 232,5 3151 147000
10 254,0 3 76,2 NC 70 237,3 3330 148000
11 279,4 3 76,2 8 5/8 REG 260,7 4696 180500
Notă: îmbinările cu umăr se execută în următoarele tipodimensiuni: îmbinări cu umăr tip NC (Nurabered
Connection); tip REG (Regular); tip FH (Full-Hole); tip IF (Interaal-Flush).

85
Foraje speciale

Tabelul 1.42. Caracteristicile mecanice ale prăjinilor grele


Caracteristica Prăjini laminate STAS 1 898 – 80 Prăjini forjate STAS 11 609 - 80 1
Grosimea peretelui Diametral exterior
max. 40 mm peste 40 mm < 174,6 mm > 177,8 mm
Limita de curgere [N/mm2] 784 696 760 690
Rezistenţa la rupere [N/mm2] 931 933 960 (max. 1090) 930 (max. 1050)
Alungirea [%] A5 = 11 A5 = 12 A4 = 13 A4 = 13
Duritatea Brinell min. 270 min. 250 min. 285 min. 285

Prăjinile grele pentru foraj executate din ţevi laminate sunt standardizate în STAS 1898 -80, care
cuprinde tipodimensiuni având diametrul exterior între 4 1/8 in... 8 in (cf. tabelul 1.7).
Prăjinile grele forjate (cf. tabelul 1.8) se fabrică, conform uzanţelor internaţionale, din oţelul
AISI 4145 H, asimilat în ţara noastră sub denumirea 46 Mo Mn Cr 10, iar cele laminate, conform
STAS 1898 - 80, din oţel aliat marca 41 Cr Ni 12 STAS 791 - 80 sau alte mărci de oţel tipizate
din grupele Cr - Ni, Cr - Mo sau Cr - Ni - Mo.
Caracteristicile mecanice ale prăjinilor grele sunt prezentate în tabelul 1.42 (cf şi tabelul 1.10).

c. Prăjini de foraj şi elemeate de legătură. Ţinându-se seama de condiţiile specifice de


exploatare, pentru forajul şi carotajul mecanic cu sondeze s-au standardizat tipodimensiuni
speciale de prăjini de foraj.
Îmbinarea prăjinilor se poate face prin mufe, prin racorduri speciale, prin nipluri de legătură şi
prin mufa - cep executate din corpul prăjinii.
În ţara noastră sunt standardizate prăjinile de foraj cu diametrul exterior de 50 mm (STAS 5283 -
80) îmbinate prin racorduri speciale înfiletate la prăjini (STAS 5291 - 80) sau prin mufe, şi
prăjinile de foraj din seria W având filete de tip mufă la extremităţi, îmbinate prin nipluri de
legătură de tip cep-cep (STAS 1968 - 80).
Pe plan mondial, prăjinile de foraj pentru sondeze sunt reglementate de normele asociaţiei
americane " Diamond Core Drill Manufacturers Association " (D.C.D.M.A.), ale asociaţiei
canadiene "Canadian Diamond Drilling Association " (C.D.D.A.), ale British Standard B.S. 4019
"Rotary Core Drilling Equipment" ş. a. care, cu foarte mici modificări corespund între ele;
reprezintă, totodată, baza standardizării prăjinilor tip W în ţara nostră.
O particularitate a acestor norme este aceea că standardizează odată cu tipodimnesiunile
prăjinilor de foraj şi alte elemente conexe forajului sau carotajului: burlanele de tubaj, tuburile
carotiere, capetele de carotieră etc., unei tipodimensiuni corespunzându-i o literă de simbolizare
(R, E, A, B, N, H).

86
Foraje speciale

Conform standardelor menţionate, la


simbolizarea prăjinilor de foraj prima literă
este un simbol de identificare a dimensiunii
prăjinii, iar litera W caracterizează forma
constructivă.
Prăjinile de foraj având diametru] nominal
de 50 mm (fig 1.45) au capetele îngroşate la
exterior şi interior, lungimile 3000, 4000 şi
6000 mm (-200 mm ... +300 mm) şi masa
unitară de 6,7 kg/m. Filetul se poate executa
cu vârfurile rotunjite sau trunchiate.
Fig. 1.45. Prăjină de foraj (Ø=50mm)

Racordurile speciale folosite pentru asamblarea prăjinilor de foraj de diamentru 50 mm sunt


prezentate în figura 1.46.
Prăjinile de foraj din seria W (fig. 1.47) se caracterizează prin faptul că au mufă la ambele capete
şi sunt îmbinate prin nipluri de legătură de tip cep - cep (fig. 1.48) tipodimensiunile fiind
prezentate în tabelul 1.3.

87
Foraje speciale

Totodată la forajul şi carotajul mecanic cu


sondeze se folosesc şi prăjini de foraj din
seria Q, care se îmbină prin mufa şi cep
executate în corpul prăjinilor (fig. 1.49. b).
Alteori, legăturile dintre prăjini se realizează
prin mufe separate ( fig. 1.49. a).
O categorie aparte o constituie prăjinile de
foraj flexibile. Acestea constau, de fapt,
dintr-un sistem de furtun flexibil, proiectat şi
experimentat de l'Institut Français du
Pétrole, pentru forarea găurilor până la cca.
1000 m. Acest sistem de foraj a fost adaptat
pentru operaţii de carotaj pe o navă specială
(nava Terebel) putându-se carota până la 30
m sub fundul mărilor, în ape de mai multe Fig. 1.49. Prăjini de foraj cu mufe
(a-cu mufe separate; b-cu mufe din corp)
sute de metri adâncim, cu o electrocarotieră.
Prăjinile de foraj flexibile sunt armate pentru a rezista la solicitările de tracţiune, presiune
interioară, presiune exterioară, torsiune, etc.
Diametrul exterior al acestor prăjini este de 5 in, iar cel interior de 2 1/2 sau 3 in , după cum
forajul se execută cu motor electric submersibil sau foraj cu turbină.
Fig. 1. 50. Prăjini de antrenare.
d. Prăjină de antrenare. Se execută din
ţevi hexagonale laminate, simbolizate HT,
conform STAS 2606 -80, având capetele
mufă-cep sau cep-cep, cu forma şi
dimensiunile prezentate în figura 1.50.
Atunci când instalaţia pentru sondeze este
dotată cu sisteme de realizare suplimentară a
apăsării, prăjinile de antrenare sunt adaptate
siuaţiei (prevăzute, eventual, cu mandrine
pentru solidarizarea bucăţii de avansare).

88
Foraje speciale

În continuare se prezintă, succint, modul de realizare a manevrei garniturii de foraj (susţinerea în


gaura de sondă, înşurubarea - deşurubarea, elevarea – coborârea)
Cum multe instalaţii pentru sondeze nu au masă rotativă, deci nici pătraţi, nu se poate lucra cu
pene . Suspendarea se va face, în acest caz, pe un pod de lucru, situat puţin sub nivelul primei
coloane, în furcă (fig. 1.51) sau broasca cu pene (fig. 1.52). Pentru siguranţa suspendării
prăjinilor de foraj cu mufa-cep din corp, respectiv a prăjinor grele se folosesc şarniere.

Înşurubarea-deşurubarea se relizează cu ajutorul cleştilor ( fig. 1.53; 1.54 şi 1.55) sau cu chei.

89
Foraje speciale

Elevarea-coborârea se face fie cu ajutorul


elevatoarelor obişnuite, fie cu ajutorul unor
elevatoare speciale pentru sondeze (flaştere;
cf. fig. 1.57).
Pentru prăjinile de foraj cu legături din corp
şi prăjinile grele se prevăd, la fiecare pas,
suveie (fig. 1.56).

Fig. 1.56. Suvei

Fig. 1.57. Elevator pentru sondeze (flaşter):


(l-corp; 2-jug metalic; 3-ax de susţinere; 4-rondea de sprijin)

90
Foraje speciale

2.2.2. Burlanele pentru sondeze (fig. 1.58 şi 1.59)


Sunt construite după normele D.C.D.M.A şi C.D.D.A şi pot fi cu legături din corp sau cu nipluri,
având mai multe simboluri: XRT (De = 36,5 mm); EX (46); AX (57,2); BX (73); NX (88,9); HX
(114,3). Fiecare simbol corespunde unui anumit diametru exterior (în mm) iar ordinea este astfel
pusă încât într-un burlan - spre exemplu AX - să poată intra burlanul imediat inferior - EX ş.a.; în
plus, se specifică tipul îmbinării.

a. b.
Fig 1.58. Burlan tip A Fig 1.59. Burlan tip B
(a-mufă-mufă; b-cep-cep)

pusă încât într-un burlan - spre exemplu AX - să poată intra burlanul imediat inferior - EX ş.a.; în
plus, se specifică tipul îmbinării.

2.3. Instalaţii pentru sondeze


S-a amintit ( cf. §. 1.5.1.3) că parametrii definitorii ai unei instalaţii de foraj sunt:
- sarcina la cârlig;
- sistemul de acţionare;
- puterea motoarelor.
Trebuie subliniat faptul că, deşi adâncimea sondei este citată adesea ca parametru difinitoriu al
instalaţiei de foraj, în realitate, fără a o lega de alţi factori, nu caracterizează singură capacitatea
instalaţiei şi nici caracteristicile ei funcţionale în exploatare. Deci, adâncimea sondei nu este un

91
Foraje speciale

paramentru stabil, propriu instalaţiei; ea depinde de alţi factori precum: destinaţia, construcţia
sondei, condiţiile geologice, etc.. Pentru aceasta, adâncimea sondei nu poate fi considerată,
principial, ca parametru al instalaţiei de foraj.
Din punct de vedere al acţionărilor, instalaţiile pentru sondeze pot fi:
- cu acţionare Diesel (sau DH);
- cu acţionare, electrică (E) (nu insistăm asupra modalităţilor de clasificare).
Instalaţiile de sondeze prezintă particularităţi care le deosebesc, uneori substanţial, de instalaţiile
obişnuite de foraj.
Dimensiunile transversale mici, precum şi faptul că uneori, încă de 1a. amorsarea forajului,
trebuie să lucreze în roci dure, au determinat necesitatea realizării unor apăsări suplimentare,
apăsări realizate cu ajutorul instalaţiei sau prin intermediul acesteia.
Tipul clasic al unei instalaţii de sondeze cuprinde: capul rotativ, troliul pompa sau compresorul.
Capul rotativ şi troliul alcătuiesc un ansamblu denumit agregatul de foraj propriu-zis iar pompa
sau compresorul constituie agregatul de pompare. respectiv de comprimare.
Capul rotativ (includem aici şi sistemul de apăsare suplimentară) are rolul de a imprima mişcarea
de rotaţie şi forţa de apăsare garniturii de foraj. Transmiterea mişcării de rotaţie la garniture de
carotaj se realizează prin mandrine iar apăsarea prin presiunea hidraulică (cel mai adesea).
Totodată, capul rotativ, prin direcţia în care se fixează, imprimă şi direcţia de carotaj.
Troliul serveşte la manevrarea garniturii de carotaj prin înfăşurarea cablului pe un tambur.
Pompele au rolul de a asigura circulaţia fluidului de foraj, fiind de tip volumetric cu pistoane
(sau plângere).
Compresoarele asigură circulaţia aerului, în cazul circulaţiei inverse.

Instalaţii pentru carotajul mecanic continuu fabricate în România:


 Seria SG (sondeze geologice), cu care se forează şi carotează până la circa 2000 m
cuprinde cinci tipuri principale, fiecare cu mai multe variante constructive:
- SG-75, până la adâncimi de 75 m cu prăjini EW;
- SG-150, pînâ la adâncimi de 250 m, cu prăjini AW;
- SG-300, pentru adâncimi până la 750 m, cu prăjini BW;
- SG- 650, pentru adâncimi până la 1200 m;
- SG- 1200, pentru adâncimi până la 2000 m.
Observaţie. Cifra de după simbol se referă la adâncimea minimă de lucru.

92
Foraje speciale

 Seria FG (foraj geologic) cuprinde:


- FG-1,2 pentru sarcina maximă la cârlig de 1,2tf; adâncimea maximă de lucru este 120 m;
- FG-3,2 cu sarcina maximă la cârlig de 3,2 tf; adâncimea maximă de lucru este de 300 m;
- FG-4, până la 350 m;
- FG-5, până la 470 m;
- FG-8, până la 730 m;
-FG-20, până la 1825 m.
Pompele acestor instalaţii sunt similare pompelor triplex 3 PN - 15.
 În vederea stabilirii posibilităţilor de amplasare a platformelor petroliere de foraj în
Marea Neagră, nava maritimă "Mangalia" a fost adaptată pentru a executa lucrări de
carotaj mecanic (cu carotiere speciale) la o adâncime de 50 m sub fundul mării, în ape de
circa 100 m adâncime.
Se prezintă, în continuare, câteva tipuri reprezentative de instalaţii pentru sondeze şi diverse
firme străine care le produc:
* Câteva tipuri reprezentative de instalaţii pentru sondeze fabricate în Rusia:
- SBA - 500 D; Ziff - 1200; AVBT - M; URB - 3 DM.
* Firma Longyear (SUA) fabrică;
- instalaţii Longyear 24- pentru probe de sol cu ciupitoare;
- Longyear 34 (adâncimea maximă 500 m);
- Longyear 38 (adâncimea maximă 950 m):
- Longyear 44;
- Longyear 44 Special, cu cap hidraulic acţionat cu motor hidrostatic în variant autopurtată pe
camion;
- instalaţia DH - 8 cu adâncimea de foraj până la 3600 m.
* Firma Boyles (Canada);
* Firma Craelius (Suedia).
Alte tipuri de instalaţii de fabricaţie străină.
- instalaţia ISH (Cehia) pentru foraje până la 600 m;
- instalaţia 12 BP fabricată de firma Joi (SUA), cu adâncimi de până la 380 m;
- MS -51; MS -63; HS - 63 T; HS - 73; PIS - 115 (Germania) pentru adâncimi cuprinse între 300-
2000 m;

93
Foraje speciale

- instalaţia STRATADRILL gama (20, 36, 80),pentru adâncimi maxime de 381 rn, 690 m
respectiv 1448 m (Anglia);
- Explorer model EP-1 pentru adâncimea maximă de foraj de 1000 m (Japonia);
- nava de foraj marin Berlinertor;
- nava de foraj oceanic Glomer Chalianger (are o lungime de 130m şi o lăţime de 21m. Vasul
"Chailenger" nu necesită vapoare suplimentare de alimentare şi este echipat pentru o staţionare
de 90 de zile pe mare. Aprovizionarea cu apă este asigurată printr-o instalaţie de evaporare, care
poate produce zilnic 50000 1 apă potabilă...);
- nava de foraj "Terebel", construită în vederea executării forajului şi carotajului cu prăjini
flexibile, etc..
Aplicaţie. Din noianul de instalaţii pentru sondeze ne-am oprit la instalaţia de foraj geologic SG
- 300, a cărei schemă cinematică este prezentată în figura 1.60, urmând a-i determina turaţiile la
masa rotativă. Instalaţia este acţionată de un motor Diesel cu o putere de P=33kW, la o turaţie nm
= 1430 rot / min.
Soluţie. Semnificaţiile reperelor din figura 1.60:
1 - arbore canelat telescopic;
2 - cuplaj clasic;
3 - cutie de viteze;
4 - cuplaj cu fricţiune (ambreiaj);
5 - pompă volumetrică;
6 - arbore;
7 - toba carotierei introductibile;
8 - cuplaj rigid;
9 - arbore;
10 - pompă volumetrică;
11 - ax;
12 - cuplaj cu fricţiune;
13 - roata baladoare;
14 - transmisie;
15 - cuplaj cu fricţiune.

94
Foraje speciale

Fig. 1.60. Schema cinematică a instalaţiei SG-300.


Motorul Diesel acţionează arborele canelat telescopic 1. Prin intermediul cuplajului clasic 2 este
antrenată cutia de viteze 3 cu patru trepte, realizate prin angrenaje cu roţi dinţate. înaintea cutiei
de viteze se găseşte cuplajul cu fricţiune 4.
În cutia cu viteze este prevăzut un angrenaj care permite schimbarea sensului de rotaţie la stânga
a capului rotativ. Pentru cutia de viteze 3, celor cinci trepte de viteze (am inclus-o şi pe cea
corespunzătoare sensului de rotaţie spre stânga a capului rotativ) le corespund următoarele
rapoarte de transmisie i: i1 = 4,7882 (viteza I); i2 = 2,6806 (viteza II-a): i3 = 1,6535 (viteza III-a);
i4 = 1,0 (viteza IV-a); i5 = 5,8522 (revers).
Se ştie că:
i1,2 = n1 / n2 = z2 / z1,
în care: n1, n2 reprezintă turaţiile celor două roţi ale angrenajului;
z1, z2 - numărul de dinţi corespunzător.

95
Foraje speciale

Cunoscându-se n1 = nm = 1430 rot/min, se pot afla turaţiile corespunzătoare. Astfel, pentru


viteza I, n1 = nm / n1,I = 1430 / 4,7882 = 299 rot/min
Analog n2 = 533 rot /min (viteza a II-a); n3 =865 rot/min (viteza a III-a); n4 = 1430 rot/min
(viteza a IV-a); n5 =244 rot /min (revers).
Arborele de ieşire din cutia de viteze 6, prin intermediul unui angrenaj cu roţi dinţate şi
printr-o transmisie cu lanţ, antrenează toba carotierei introductibile 7. Cu alte cuvinte, la toba
carotierei introductibile se pot obţine patru trepte de viteză.
Prin intermediul cuplajului rigid 8, arborele 6 de ieşire din cutia de viteze, antrenează arborele 9
de intrare în cutia de distribuţie (aceasta constă din mai mulţi arbori şi angrenaje dinţate închise
într-o carcasă). În cutia de distribuţie se găseşte un angrenaj dinţat conic care antrenează o
pompă volumetrică cu roţi dinţate 10 pentru ungerea întregii instalaţii, şi o roată dinţată Z-23
care transmite mişcarea la o roată dublă dinţată care se roteşte liberă pe axul intermediar 11. La
toba troliului, al cărei arbore primeşte mişcarea de rotaţie de la una din roţile dinţate (vezi
figura), se vor obţine patru trepte de turaţie (cuplarea tobei troliului cu arborele acesteia se face
cu ajutorul cuplajului cu fricţiune 12). Avându-se în vedere numărul de dinţi ai roţilor dinţate
care se vor cupla, rezultă un raport de reducere total:
it = (58 / 23) • (58 / 20) = 7,31
Corespunzător turaţiilor calculate pentru arborele 6, se găsesc următoarele valori pentru arborele
tobei:
na1 = 299 / 7,31 = 41 rot/min (viteza I); na2 = 73 rot i min (viteza a-II-a); na3 =118 rot/min (viteza
a-III-a); na4 = 196 rot/min (viteza a-IV -a).
Se pot determina acum şi vitezele tobei troliului (respectiv ale cablului).
Se știe că:

în care: v reprezintă viteza cablului;


n - turația;
Dm - diametrul mediu considerat la a doua înfăşurare a cablului pe tobă. Se are în vedere Dm =
311 mm şi, pentru turaţia na1 = 119 rot/min, rezultă

pentru na2 = 73 rot/min

96
Foraje speciale

pentru na3 = 118 rot/min, v3 = 1,92 m/s,


pentru na4 = 196 rot/min, v4 = 3,19 m/s.
Pentru o funcţionare optimă a motorului, adică puterea dezvoltată de acesta să fie cât mai
aproape de puterea nominală, se impune ca raportul dintre puterea maximă şi puterea minimă să
fie constant, respectiv trebuie ca
v1 / v4 = Km-1,
în care: v1, v4 reprezintă vitezele extreme din cutia de viteze respectivă;
K - raportul treptelor de turaţie (calculat);
m - numărul treptelor de viteză.
Se logaritmează expresia şi se ajunge la

𝑙𝑜𝑔 𝑣 / 𝑣
K = 10 𝑚−1 4 1

În cazul problemei de faţă

Valoriie vitezelor obţinute cu acest coeficient K sunt:


v1 = 0,67 m/s (treapta I); v2 = 1,13 m/s (treapta II); v3 = 1,89 m/s (treapta III); v4 = 3,19 m/s
(treapta IV).
În prelungirea arborelui troliului se află arborele de intrare spre capul rotativ, pe care se găseşte
roata baladoare 13, care, deplasată pe caneluri spre stânga cuplează cei doi arbori, astfel încât
cele patru trepte de turaţie se vor transmite şi capului rotativ (sunt aşa-zisele turaţii joase ale
capului rotativ).
Avându-se în vedere numărul de dinţi ai roţilor cuplajului de la masa rotativă (cf. fig. 1.60) se
obţine raportul de reducere a turaţiilor
it = 37 /31 = 1,19
iar valorile turaţiilor la masa rotativă vor fi:
nm1 = 41 / 1,19 = 34 rot/min;
nm2 = 73 / 1,19 = 61 rot/min;
nm3 = 118 / 1,19 = 99 rot/min;

97
Foraje speciale

nm4 = 196 / 1,19 = 165 rot/min.


Pe de altă parte, există posibilitatea cuplării roţii baladoare 13 cu roata dinţată de pe axul
intermediar 11, transmiţându-se astfel spre capul rotativ cele patru turaţii ale roţii dinţate duble
de pe axul intermediar, evident la un alt raport de transmisie. Se obţin, în acest rnod, aşa-zisele
turaţii înalte ale capului rotativ.
Avându-se în vedere numărul dinţilor de la roţile care se cuplează (cf. fig. 1.60) se obţine
următorul raport de reducere a turaţiilor:
it = (58 / 23) • (20 / 58) • (37 / 31) = 1,04
Turaţiile "înalte" obţinute ia masa rotativă vor fi: n’m1 = 288 rot/min, n’m2 =513 rot/min; n’m3 =
832 rot/min; n’m4 = 1430 rot/min.
Totodată, trebuie determinate şi turaţiile corespunzătoare reversului mişcării. Pentru turaţiile
"înalte" la arborele 6, nrev = 244 rot/min, deci la masa rotativă nr1 = 235 rot/min.
Pentru arborele troliului
nrev = 244 / 7,31 = 33 rot/min la masa rotativă
nr2 = 33 / 1,19 = 28 rot/min.
Aşadar, pentru masa rotativă turaţiile obţinute sunt:
n1 n2 n3 n4 nrev

încet: 34 61 99 165 28
repede: 288 513 832 1375 235
Observaţie: În cazul acestei aplicaţii s-au determinat turaţiile la masa rotativă pentru o schema
cinematică dată. Când aceasta trebuie imaginată, se pleacă de la datele cunoscute: turaţia
motorului de antrenare, turaţiile capului rotativ ce rezultă din vitezele periferice (maxime şi
minime) ale capetelor de carotieră şi vitezele maxime şi minime ale cablului la toba troliului.

98
Foraje speciale

2.4. Metodica realizării apăsării axiale

Dispozitivele care realizează apăsările suplimentare pot fi: mecanice, pneumatice sau hidraulice.

2.4.1. Descrierea sistemului hidraulic de realizare a apăsării suplimentare

Instalaţiile modeme pentru sondeze sunt, în


majoritatea cazurilor, prevăzute cu
dispozitive hidraulice pentru realizarea
apăsării suplimentare.

Schema de principiu a unui astfel de


dispozitiv este prezentată în figura 1.61.

Elementele de bază ale sistemului le


constituie cilindrii verticali de presiune 1,
care au tijele pistoanelor 2 solidarizate cu
jugul metalic 3 (acesta se va deplasa pe
vertical odată cu prăjina de antrenare 4, dar
există posibilitatea rotirii prăjinii de
antrenare în jug prin intermediul sistemului
de rulmenţi 5). Prăjina de antrenare primeşte
mişcarea de rotaţie de la motorul instalaţiei
prin intermediul cuplajului conic 6.
În presupunerea că mandrinele 7 şi 8 sunt
închise, atunci mişcarea de rotaţie se
transmite şi bucăţii de avansare 9, deci
garniturii: de foraj (mandrinele pot fi
mecanice, asemănătoare mandrinelor de la
strung sau, ca la instalaţiile moderne,
Fig, 1.61. Schema dispozitivului hidraulic de
mandrina superioară este hidraulică iar cea realizare a apăsării suplimentare.
inferioară, mecanică).

99
Foraje speciale

În presupunerea că mandrinele 7 şi 8 sunt închise, atunci mişcarea de rotaţie se transmite şi


bucăţii de avansare 9, deci garniturii: de foraj (mandrinele pot fi mecanice, asemănătoare
mandrinelor de la strung sau, ca la instalaţiile moderne, mandrina superioară este hidraulică iar
cea inferioară, mecanică).
Obişnuit, granicul şi universalul se montează pe o sanie care se fixează pe fundaţie (aceasta
deoarece pentru manevra de introducere-extragere a garniturii, granicul se retrage de la gura
sondei).
Există trei situaţii posibile în timpul lucrului:
a. Necesarul de apăsare Fc(n) = Gc + | Fh | este mai mare decît forţa disponibilă Fg(d) = Gg
(greutatea garniturii de foraj).
În acest caz se crează presiune deasupra pistoanelor sistemului hidraulic; aceasta, prin
intermediul jugului metalic 3 se transmite prăjinii de antrenare 4 şi, dacă mandrinele 7 şi 8 sunt
închise, bucăţii de avansare, deci garniturii de foraj, inclusiv capului de carotieră. Scurgerea
controlată a presiunii uleiului se realizează prin circuitul de la partea inferioară a cilindrilor
verticali 1.
b. Când Fc(n) = Fg(d), presiunea de deasupra pistonului devine egală cu zero.
c. Când Fc(n) < Fg(d), se va prelua o parte clin greutatea garniturii, creându-se presiune sub
pistoanele sistemului hidraulic de realizare a apăsării suplimentare (se modifică sensul circuitului
de ulei).

2.4.2 Determinarea forţei hidraulice


Pentru calculul exact al presiunii ce trebuie realizată deasupra sau sub pistoanele cilindrilor
verticali, trebuie estimată forţa hidraulică Fh provenită din produsul dintre căderea de presiune pe
fața frontală a capului de carotieră ∆pfc şi aria secţiunii frontale Af.

Căderea de presiune ∆pfc se determină cu ajutorul relaţiei (1.87) iar

(1.105)
deci

(1.106)
în care De , di reprezintă diametrul exterior, respectiv interior al capului de carotieră.

100
Foraje speciale

2.4.3. Metodica propriu-zisă de realizare a apăsării suplimentare


La începutul forajului sau carotajului, când forţa de apăsare provenită din greutatea garniturii de
foraj Gg este mai mică decât necesarul propus Gc, este nevoie de o forţă suplimentară:
Fs = Gc + | Fh | - Gg (1.107)
respectiv o presiune suplimentară, aplicată deasupra pistoanelor

(1.108)
în care 2•Au„ reprezintă aria utilă a celor două pistoane:

(1.109)
Dpiston fiind diametrul pistonului iar dtp - diametrul tijei pistonului.
Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului este conformă cu figura 1.62.
Pe măsura creşterii adâncimii sondei este posibil să se ajungă la situaţia Gc + | Fh | ≤ Gg.
Când Gc + | Fh | < Gg, este necesar ca în timpul lucrului să se preia o parte din greutatea
garniturii de foraj de către cele două pistoane; presiunea de sub pistoane va fi

(1.110)
Lungimea reala de prăjini grele rezulta din:

(1.111)
de unde:

(1.112)
În acest caz, starea de eforturi din garnitură, în timpul lucrului, este conformă cu figura 1.63

Fig. 1 .62. Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului (simplificat): Gc + | Fh | > Gg.

101
Foraje speciale

Fig. 1.63. Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului (simplificat): Gc + | Fh | ≤ Gg.

Presiunea de sub pistoane va trebui, în acest caz, să preia greutatea prăjinilor de foraj şi 25% din
greutatea prăjinilor grele.
Cu alte cuvinte, relaţia (1.110) se mai poate scrie (se neglijează greutatea tubului carotier):

(1.113)
în care: lp, lg reprezintă lungimea prăjinilor de foraj, respectiv a prăjinilor grele;
qp, qg - masa unitară a prăjinilor de foraj, respectiv a celor grele.

Exemple
1. Să. se stabilească regimul tehnologic de funcţionare a sistemului hidraulic de realizare a
apăsării suplimentare la o instalaţie de sondeze în următoarele condiţii: H = 1500 m; lg = 100 m;
qg =39,04kg/m; qp = 5,92 kg/m; ρf =1250 kg/m3; ρ0 =7850 kg/m3; g =10 m/s2; Gc= 25100 N; Qm
= 5,33 dm3/s; QM = 8 dm3/s; hm = 0,2 mm; hM = 10 mm; De = 95,63 mm; di = 79,50 mm; Dpiston
=150 mm; dtp=50 mm. Se neglijează greutatea tubului carotier.

Rezolvare
Se compară, mai întâi, necesarul cu disponibilul de apăsare.
Cum:

102
Foraje speciale

iar forţa hidraulică (relaţia 1.106), calculată pentru situaţia cea mai defavorabilă (QM și hm)

rezultă că GcM + | Fh | < Gg (necesarul este mai mic decât disponibilul).


În această situaţie se recalculează lungimea necesară de prăjini grele:

Lungimea de prăjini grele supusă la întindere va fi:


lg î = 0,25•146 = 36,5 m,
iar cea supusă compresiunii
lg c = 0,75•146= 109,5 m.
Pistoanele trebuie să asigure presiunea dată de una din realţiile (1.110) sau (1.113).
Conform relaţiei (1.113)

În situaţia favorabilă, (hm,, QM) valoarea | Fh | = 1,95 N este, evident, neglijabilă.

2. Cu datele din exemplul precedent, să se stabilească regimul tehnologic de funcţionare a


sistemului pentru adâncimile de 50, 300, 500 m.

Rezolvare
a. H = 50 m
Greutatea garniturii (în ipoteza că se compune numai din prăjini grele) este

cu alte cuvinte Gc + | Fh | > Gg (necesarul depăşeşte disponibilul de apăsare).


În această situaţie se va crea o presiune suplimentară deasupra pistoanelor conformă cu relaţia
(1.108):

103
Foraje speciale

Dacă garnitura s-ar compune numai din prăjini de foraj cu masa unitară qp = 5,92 kg/m, atunci

iar

b. H = 300 m
Dacă se folosesc numai prăjini de foraj,

Dacă se. lucrează cu prăjini grele (lg = 100 m), atunci

cu alte cuvinte Gc + | Fh | < Gg, deci se va prelua o parte din greutatea garniturii; presiunea
introdusă sub pistoanele sistemului hidraulic (relaţia 1.110)

c. H = 300 m
În ipoteza că garnitura se compune numai din prăjini de foraj (lucru firesc din moment ce
sistemul hidraulic pernite realizarea unor presiuni suplimentare acoperitoare),

3. Să se stabilească metodica realizării apăsării pe un cap de carotieră în presupunerea că, pe


măsura adâncirii sondei rezistenţa rocilor traversate este aceeaşi, iar celelalte condiţii rămân

104
Foraje speciale

neschimbate şi anume: H = 500 m; Dg = 80 mm; dg =35 mm; D = 50 mm; d = 39 mm; ρf =1200


kg/m3; | Fh | = 3000 N; Gc= 22000 N; Dpiston =120 mm; dtp=40 mm; g =10 m/s2 ; Dtc = 90 mm
(diametrul exterior al tubului carotier); dtc = 70 mm (diametrul interior al tubului carotier).
Rezolvare
Pentru Dg = 80 mm şi dg =35 mm, rezultă
qg = 1 • ρ0 • Ag = 1 • 7850•π/4 • (0,082 - 0,0352) = 31,91 kg/m;
pentru tubul carotier,
qtc = 1 • ρ0 • Atc = 1 • 7850•π/4 • (0,092 - 0,072) = 19,7 kg/m;
pentru prăjinile de foraj cu D = 50 mm; d = 39 mm;
qp = 1 • ρ0 • Ap = 1 • 7850•π/4 • (0,052 -0,0392) = 6 kg/m
(s-a presupus, în toate cazurile, constanta diametrelor pe un metru liniar).
Din relaţia (1.112), prin renunţare la coeficientul 0,75, se determină lungimea de prăjini grele
necesară pentru asigurarea forţei Gc + | Fh |

valoare care marchează, la limită, adâncimea până la care trebuie folosit sistemul de apăsare
suplimentară. La amorsarea carotajului, forţa disponibilă
Fg(d) = 0
deci, conform relaţiei (1.107),
Fs = Gc + | Fh | - Gg = 22000 + 3000 - 0 = 25000 N,
iar presiunea de lucru este dată de relaţia (1.108):

Dacă pentru un tub carotier cu lungimea lt = 3 m se presupune carotajul chiar din momentul
amorsării (mai ales din galerii subterane), la sfârşitul primului marş trebuie să se lucreze cu o
presiune

iar înregistrarea diferenţei


p1 – p’1 = 12,4 - 12,18 = 0,22 bar,

105
Foraje speciale

presupune dotarea instalaţiei cu sisteme de înregistrare adecvate din punct de vedere al


sensibilităţii acestora.
În măsura adâncirii sondei valoarea ps trebuie micşorată, iar la adâncimea de 92,5 m se poate
renunţa la sistemul de apăsare suplimentară (cu condiţia ca garnitura de foraj să fie formată
numai din prăjini grele).
Pentru a păstra zona neutră în prăjinile grele, conform relaţiei (1.112),

din care în compresiune este lungimea


lgc = 0,75 lg = 0,75 • 123,3 = 92,47 m,
iar în tracţiune
lgt = 0,25 lg = 0,25 • 123,3 = 30,83 m.
Disponibilul de forţă axială la sfârşitul marşului care începe la adâncimea de 123,3 este:

iar capul de carotieră se află Ia adâncimea


H = lg + lt = 123,3 + 3 = 126,3 m.
Deoarece
Fg(d) =33830 N > Fc (h) = 25000 N,
rezultă că o pune din greutatea prăjinilor grele trebuie preluată de sistemul de apăsare şi deci
(1.110)

La adâncimea finală H- 500 m, lg = 123,3 m, ltc’= 3 m


Lp = H – (lg + lt) = 500 - (123,3 + 3) = 373,7 m;
disponibilul de forţă axială este acum

106
Foraje speciale

iar

Observaţii:
1. În unele cazuri, surplusul provenit din greutatea garniturii de foraj poate fi preluat cu sistemul
convenţional de manevră, situaţie în care, citirea indicatorului de greutate trebuie să aibă în
vedere forţa provenită din diferenţa Fg(d) - Fc(n) în aceste cazuri apar similitudini cu metodologia
de realizare a apăsării axiale la forajul convenţional.
2. Pentru cazurile practice, de şantier, se va analiza funcţionarea sistemului de apăsare
suplimentară pe trepte de adâncime (eventual pe pachete de aproximativ egală forabilitate),
luându-se în considerare situaţiile concrete privind calităţile fluidului de foraj, distanţa h, etc.

2.5. Aplicaţii speciale ale forajului şi carotajului mecanic cu sondeze

Aplicaţiile speciale ale forajului şi carotajului mecanic cu sondeze se referă la forajul şi carotajul
din subteran şi forajele efectuate în vederea îmbunătăţirii pământurilor pentru fundaţii.

2.5.1. Forajul şi carotajul mecanic în galerii subterane


Este determinat de: necesitatea prospectării şi exploatării unor zăcăminte sau filoane cu minerale
utile; conturarea unor zone pentru stabilirea prealabilă a perspectivei exploatării; aerisirea
galeriilor; montarea unor conducte sau cabluri; evacuarea apelor infiltrate în galerii, etc.
În funcţie de cerinţe, lucrările de foraj pot fi : descendente (vertical în jos); orizontale (înclinate);
ascendente (vertical în sus).

a. Carotajul descendent (fig. 1.69)


Presupune construirea, în galerie, a unui suitor 1, în care se montează podul de manevră (podul
podarului) 2 şi dispozitivul 3 pentru susţinerea geamblacului (podul geamblacului). Instalaţia de
foraj este prevăzută cu troliul 4, ce serveşte la manevra garniturii de foraj: apăsarea pe sapă şi
rotirea garniturii de foraj 5 este asigurată de universalul 6, prevăzut la majoritatea instalaţiilor
moderne, cu dispozitiv hidraulic de realizare a apăsării pe sapă.

107
Foraje speciale

Fig. 1.69. Schema forajului descendent din galerii subterane

Evident, instalaţia de foraj şi sculele de manevră nu trebuie să favorizeze apariţia scânteilor


(motorul electric trebuie capsulat, iar dispozitivele care lucrează prin frecare sau percuţie trebuie
prevăzute cu strate de cupru).
Observaţie. Celelalte repere din fig. 1.69 se referă la: 7-burlan de ghidaj; 8-bucata de
avansare; 9-haba de noroi.

108
Foraje speciale

În figura 1.70 se redă, simplificat, starea de eforturi din timpul lucrului (încă de la amorsarea
carotajului, în roci cu durităţi mari, este nevoie de o forţă de apăsare suplimentară Fs).

Fig. 1.70. Solicitarea garniturii la forajul descendent.

b. Carotajul orizontal (fig. 1.71)


Datorită greutăţii proprii, garnitura de foraj 5 are tendinţa de a se sprijini pe peretele inferior al
găurii de sondă, ceea ce conduce la o tendinţă de deviere a sapei către în sus. Se impune, de
aceea, ca partea inferioară a garniturii de foraj să fie stabilizată

Fig. 1.71. Schema forajului orizontal

109
Foraje speciale

Pentru evacuarea detritusului, la burlanul de ghidaj 7 se montează etanşarea 10 , cu legătură la


haba de noroi.
Pentru manevra de extragere a garniturii, cablul se trece peste sistemul de role suplimentar S1 –
S2 și apoi ajunge pe toba granicuiui.
Starea de solicitare a garniturii în timpul lucrului este prezentată, simplificat, în figura 1.72.

În aceste condiţii, presiunea în cilindrii sistemului hidraulic de realizare a apăsării suplimentare


trebuie să asigure apăsarea pe capul de carotieră Gc (sau pe sapă Gs - în cazul forajului), plus
învingerea forţei hidraulice Fh şi a forţei de frecare μGg.
La carotajul înclinat, condiţiile sunt asemănătoare cu cele de la carotajul orizontal.
c. Carotajul ascendent ( fig. 1.73)
Universalul 6 al granicului trebuie să asigure atât apăsarea pe sapă şi rotirea garniturii cât şi
susţinerea garniturii de foraj. Evacuarea detritusuiui nu mai constituie o problemă; fluidul de
foraj are rolul de a asigura răcirea sapei, preferându-se, pentru aceasta, aerul comprimat (de la
electrocompresorul E.C.)
În cazul rocilor uscate, pentru a evita prăfuirea galeriei, la gura sondei se montează un dispozitiv
prin intemiediul căruia se umectează detritusul care apoi este colectat în cărucioare printr-un

110
Foraje speciale

sistem de pâlnie 11. Pentru realizarea operaţiei de extragere se va folosi podul de lucru 2.
Legătura dintre electrocompresor şi capul hidraulic se face prin intermediul furtunului 12.
Starea de solicitare a garniturii în timpul lucrului este redată în figura 1.74.

Fig. 1.73. Schema forajului ascendent din galerii subterane

Notă. Celelalte repere din figurile 1.71 si 1.73 sunt identice cu cele din figura 1.69.

111
Foraje speciale

2.5.2. Forajele cu sondeze efectuate pentru transformarea artificială a pământului pentru


fundaţii
2.5.2.1. Generalități
Există în principal, două metode de îmbunătăţire a calităţii pământurilor pentru fondaţii:
- mecanice (plăci căzătoare, plăci vibrante, etc.);
- de transformare artificială a pământurilor.
Metodele mecanice dau rezultate bune doar pentru adâncimi mici, de 2 ... 3 m.
Pentru adâncimi de până la 4 ... 4,5 m , transformarea artificială a pământurilor se efectuează cu
ajutorul injecţiilor. Pentru adâncimi mai mari, este nevoie de sonde de injecţie.
Echipamentul de suprafaţă al sondelor de injecţie se compune, în principal, din:
- pompa de presiune, motor, claviatura de tragere-împingere, montată pe o sanie;
- rnalaxoarele, cu motoarele pentru acţionarea acestora-montate pe o altă sanie.
Echipamentul de fund al sondelor de injecţie au ca elemente principale, packerele.
Acestea pot fi:
 mecanice:
- cu circuit deschis: - simple;
- duble
- cu circuit închis: - simple
- duble;
 hidraulice:
- cu circuit deschis: - simple
- duble;
- cu circuit închis: - simple;
- duble.
2.5.2.2. Instalația de injecție cu packere mecanice
a. Packere mecanice simple cu circuit deschis (fig. 1.75)
Ţevile de injecţie sunt prevăzute în partea inferioară cu manşonul de cauciuc 1. Deformarea
manşonului (armarea packerului) se realizează cu ajutorul ţevilor de armare 2, prevăzute cu
talere, atât la partea superioară cât şi cea inferioară, acţionate de piulilţa 3.
Ţevile de injecţie 4 sunt în legătură, prin intermediul pompei 5, cu conducta de alimentare cu
pastă liantă (amestec de ciment cu apă, silicat de sodiu, etc.).

112
Foraje speciale

Fig. 1.75. Injecţia cu packere mecanice simple cu circuit deschis (schemă): m1, m2- malaxoare;
ME-motor electric.
După armarea packerului începe injecţia pastei liante în strat. În timpul injecţiei trebuie ca
pinj ≤ pafis (1.114)
în care
pinj = ph+pc , (1.115)
unde:
ph. reprezintă presiunea cloanei hidrostatice a pastei;
pc- presiunea necesară învingerii frecărilor din sistemul de circulaţie;
pafis - presiunea admisibilă de fisurare a formaţiunii.
Cu alte cuvinte, prin injecţia pastei liante se urmăreşte creşterea presiunii admisibile a
pământului pentru fundaţie (trebuie ca pa ≥ 1 bar) prin umplerea porilor (porozitatea şi
permeabilitatea scad) şi nicidecum distrugerea suportului material al formaţiunii.

113
Foraje speciale

b. În cazul formaţiunilor cu porozităţi şi permeabilităţi mici, în vederea evitării fisurării


formaţiunii se recomandă utilizarea packerelor cu circuit închis. În figura 1.76 este
prezentată schema unei instalaţii de injecţie cu packer mecanic simplu, cu circuit închis. Când
valoarea presiunii citită la manometrul. M1 se apropie de presiunea de fisurare Pfis, se deschide
ventilul V2 astfel încât o parte din pasta liantă se întoarce la suprafaţă prin ţevile interioare 6,
astfel încât pinj < pfis.

Fig. 1.76. Injecţia cu packer mecanic dublu (schemă).

2.5.2 3.. Instalaţii de injecţie cu packere hidraulice


a. Packere hidraulice simple (fig. 1.77)
În partea inferioară a ţevilor de injecţie se vulcanizează, la exterior, manşonul de cauciuc 1.
Deformarea acestuia se realizează de la suprafaţă cu ajutorul pompei de presiune 5, prin
intermediul furtunului 7. Prin introducerea în interiorul ţevilor de injectie 4 a unui șir de tevi
interioare 6, se obţine un packer hidraulic simplu cu circuit închis, cu avantajul prezentat
anterior la packerele mecanice similare.

114
Foraje speciale

b. O categorie aparte o constituie packerele hidraulice duble tip Borsec; în figura 1.78 este
prezentat, schematizat, un astfel de packer, cu circuit deschis. Ţevile de injecţie 4 sunt
obturate în partea de jos. Pe ele se vulcanizează manşoanele de cauciuc 1, în dreptul cărora se
află perforatori cu diametrul mai mare decât a celor din dreptul stratului unde se face injecţia
pastei liante.

Se începe injecţia. Mai întâi pasta liantă pătrunde prin orificiile mai mari (principiul minimei
rezistenţe), deformează manşoanele de cauciuc 1, deci asigură etanşarea spaţiului inelar dintre
ţevile de injecţie şi strat. Pompându-se în continuare, pasta liantă pătrunde prin orificiile cu
dimensiuni mai mici din dreptul stratului unde se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii
pământului.
Dacă presiunea de fisurare este mică, atunci packerul cu circuit deschis se poate transforma în
packer cu circuit închis.
Întrucât deformarea packerului se realizează cu ajutorul pastei liante, o atenţie deosebită va
trebui acordată timpilor de început şi sfârşit de priză ai pastei.

115
Foraje speciale

2.5.2.4. Câteva elemente de proiectare


a. Volumul găurii de sondă:

(1.116)
în care: Ds este diametrul găurii de sondă;
H - adâncimea sondei;
k - coeficient de neuniformitate al găurii de sondă.
b. Volumul de pastă injectată în strat:

(1.117)
în care: H1 ÷ Hi reprezintă stratele cu diferite porozităţi şi permeabilităţi (cf. fig. 1.79);
m1 ÷ mi- porozităţile stratelor de grosimi H1… Hi ;
Dm ÷ diametrul mediu de injecţie a pastei în strat.

Fig. 1.79. Injecţia pastei liante în strat (schemă).

116
Foraje speciale

c. Cantităţile de materiale necesare preparării pastei


Se are în vedere situaţia simplă, când pasta de injecţie s-ar obţine din amestecul a două
componente (să zicem ciment şi apă; indicele c se va referi, aşadar, la ciment, iar a la apă).
Cantităţile de materiale (ciment şi apă) necesare preparării unei unităţi de volum de pastă de
ciment rezultă din sistemul:
vc + va = 1
vc ρc + va ρa = ρpc (1.118)
respectiv

(1.119)

(1.120)
relaţii în care:
vc, qc reprezintă volumul, respectiv masa de ciment necesare preparării unei unităţi de volum
de pastă de ciment;
va - volumul unitar de apă;
ρc - densitatea cimentului (ρc = 3150 kg/m3);
ρa - densitatea apei (ρa = 1000 kg/m3);
ρpc - densitatea pastei de ciment.

d. Presiunea de injecţie
Se calculează cu ajutorul relaţiei (1.115), în care presiunea hidrostatică a coloanei de pasta

ph = H • ρpc• g (1.121)
iar presiunea necesară învingerii frecărilor din sistemul de circulaţie rezultă din relaţia
(1.114), adică
pc = paf • ph (1.122)
Presiunea pc reprezintă, în fapt, presiunea cu care va lucra agregatul (pompa) de injecţie.

Observaţie. Pentru situaţii practice mai simple (porozităţi şi permeabilităţi ale stratelor
aproximativ egale), se umple gaura de sondă cu volumul corespunzător de pastă (dat de relaţia
1.116); apoi, mărindu-se corespunzător presiunea la agregat, pasta se injectează în strat. În
acest caz, trebuie neaparat avut în vedere ca, la suprafaţă, să se realizeze etanşările
corespunzătoare.

117
Foraje speciale

Teste de autoevaluare

1. Diametrul maxim de carotă ce poate fi colectat în condiţii de siguranţă se calculeză cu


relația:
 D4  d 4  at D 4  d 4  at d 4
a) d c  3 at  b) d c  3  c) d c  3 
c D c D c D

2. Prin definiţia numărului Reynolds, stabilirea regimului de învăluire a particulei pentru


a = 5, este:

a) laminar b) tranzitoriu c) turbulent

3. Puterea necesară carotajului are expresia:

a) P = Pd + Pf + Prg + Pc b) P = Pd + Pf - Prg + Pc c) P = Pd - Pf + Prg - Pc;

4. Lungimea reală a prăjinilor grele are expresia:

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-b, 2-b, 3-a, 4-a.

118
Foraje speciale

Lucrare de control

1. Definiți carotajul mecanic și indicatorul de eficienţă economică al carotajului mecanic


(recuperajul) – 1p.
2. Definiți vitezele carotajul mecanic și scrieți relațiile de calcul ale acestor viteze – 1p.
3. Care este expresia vitezei unghilare critice -1p.
4. Enumerați factorii care influenţează valoarea recuperajului – 1p
5. Ce tipuri de carotaje sunt cuprinse în categoria metodei de studiere a profilelor
litostratigrafice ale găurilor de sondă – 1p.
6. Ce tipuri de măsurători sunt cuprinse în categoria metodei de control tehnic – 1p.
7. Enumerați principalele tipuri de capete de carotieră folosite pentru carotajul mecanic –
1p.
8. Care sunt parametrii regimului de carotaj mecanic – 1p.
9. Enumerați principalele elemente componente ale garniturii de foraj utilizate pentru
forajul şi carotajul mecanic cu sondeze -1p.
10. Din oficiu – 1p.

119

S-ar putea să vă placă și