Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Obiective
Competențe
UNITATĂȚI DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
1. Forajul mecanic cu sondeze
1.1. Scurt istoric
1.2. Definiţii de bază în carotajul mecanic
indicatori de eficienţă economică ai
carotajului
1.3 Factorii care influenţează valoarea
recuperajului
1.4. Completarea informaţiilor la carotajul
mecanic
Exemple
Aplicații
Rezolvării
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
2. Carotajul mecanic cu sondeze
2.1. Capete de carotieră (coroane)
2.2. Material tubular utilizat la forajul şi
carotajul mecanic cu sondeze
2.3. Instalaţii pentru sondeze
2.4. Metodica realizării apăsării axiale
2.5. Aplicaţii speciale ale forajului şi
carotajului mecanic cu sondeze
1
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
Exemple
Aplicații
Rezolvării
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie
Obiective:
Prezentarea conținutului cursului.
Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să
aibă viziunea asupra temelor abordate în lucrare și
aplicațiile caracteristice. Se imprimă studentului
necesitatea respectării disciplinei tehnologice, precum
și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil,
utilizarea tehnicilor de calcul moderne și astfel,
stabilirea unor parametri ai regimului de foraje
speciale, în vederea obținerii randamentului maxim.
2
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
1. FORAJUL MECANIC CU SONDEZE
3
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
Prima, instalaţie de carotaj românească "Strungul" a fost fabricată, după anul 1950.
După anul 1958 s-a trecut pe scară largă la folosirea capetelor de carotieră cu diamante,
creându-se, totodată, bazele aplicării unor tehnologii de lucru moderne, care au asigurat
competitivitatea instalaţiilor de sondeze şi a tehnologiilor de lucru româneşti în toate
continentele lumii. Instalaţiile din seria SG (sondeze geologice) sau FG (foraj geologic)
destinate cercetărilor geologice prin carotaj mecanic continuu în scopul detectării substanţelor
minerale utile solide, ori cercetărilor prin carotaj mecanic sau prin foraj asupra săpării de
găuri destinate explorărilor sau exploatărilor în cariere, în cercetări şi amenajări hidrotehnice,
în consolidări de fundaţii ş. a. ţin pasul cu noul din domeniu, fiind apreciate de partenerii
externi.
Referitor la forajul pentru hidrocarburi, necesitatea carotajului mecanic s-a făcut
resimţită după introducerea procedeului de săpare rotativ, cu circulaţie cu fluid, adică după
anul 1901 când A. Lucas a forat prima sondă, în acest fel, în Texas (SUA). În România,
primele sonde, prin acest sistem, au fost forate în anul 1906 la Ţuicani - Moreni (sonda 30
Speranţa). Păcureţ (Prahova) şi Teşcani (Bacău).
Desigur că, în viitor, majoritatea informaţiilor se vor obţine utilizându-se metode din
ce în ce mai perfecţionate ce ţin de geofizică (camere de televiziune, aparatură foto, metode
radioactive, termice etc.) datorită costurilor mult mai scăzute dar este îndoielnic că se va putea
înlocui definitiv carotajul mecanic, datorită rezultatelor certe şi totale obţinute prin el.
4
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
carotată (lungimea marşului) - recuperaj linear, fie ca raport între greutatea efectivă a probei
extrase şi greutatea ipotetică a probei ce s-ar fi putut carota – recuperaj gravimetric (ambele
se exprimă în procente).
Ca indicatori de utilizare intensivă se amintesc vitezele de carotaj.
Viteza mecanică de carotaj reprezintă numărul de metri carotaţi în unitatea de timp
(oră):
M
vm [m/Ih] 1.1
Tf
în care:
vm este viteza mecanică;
M – numărul de metri carotaţi;
Tf – timpul de lucru pe talpă, ore instalaţie.
Viteza operativă reprezintă numărul de metri carotaţi, raportaţi la timpul consumat cu
carotajul şi manevra:
24 M
v0 [m/Izi] 1.2
T0
în care:
v0 reprezintă viteza operativă [m/lzi];
T0 – timpul operativ (carotaj şi manevră), ore instalaţie.
Viteza tehnică ia în considerare timpul productiv (carotaj, manevră, circulaţie,
măsurători special, tubaj, cimentare etc):
720 M
vt [m/Ilp] 1.3
Tp
în care:
vt reprezintă viteza tehnică [m/Ilp];
Tp – timpul productiv, ore;
I lp – instalaţii luni productive.
Viteza de lucru (comercială) oglindeşte întregul proces de carotaj, aşa cum se
desfăşoară cu timpi productivi şi neproductivi (instalaţii, aşteptări de material, timp
nefavorabil):
720 M
vt [m/ILL] 1.4
Tc
5
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
în care:
vc reprezintă viteza de lucru (comercială);
Tc – timpul lendaristic, ore;
I LL – instalaţii luni în lucru.
Viteza ciclică reflectă întregul ciclu activ al instalaţiei, dacă se referă la instalaţie, sau
al “vieţii” sondei, dacă se referă la sondă
1.5
m
Vc
în care: IAA
Vc reprezintă viteza ciclică;
I AA– instalaţii an activă.
6
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
7
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
8
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
în care:
Gc reprezintă apăsarea pe capul de carotieră;
A – aria suprafeţei frontale de contact a capului de carotieră cu roca;
C 0 - rezistenţa la compresiune a rocii;
cs – coeficient de siguranţă (cs = 1,1…1,3).
Pentru tubul carotier simplu
Gc1
C 0 cs 1.8
A1
Iar pentru tubul carotier dublu:
Gc 2
C 0 cs 1.9
A2
În care:
A1 ( Ds2 d c21 ) 1.10
4
A2 ( Ds2 d c22 ) 1.11
4
unde:
Ds este diametrul găurii de sondă;
dc1, dc2 – diametrele carotei pentru carotiera simplă, respectiv dublă.
Indiferent de natura rocilor colectate, reeuperajul va fi corespunzător numai dacă se va
reduce efectul de pierdere a stabilităţii tubului carotier sub acţiunea forţei axiale şi a forţelor
centrifuge; aceasta se va realiza prin mărirea rigidităţii tubului (în principal, mărirea grosimii
de perete) sau prin plasarea de stabilizatori (de regulă doi sau trei: la mijloc, la partea
superioară şi uneori la partea inferioară a tubului carotier).
9
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
2 EIg
cr 1.14
l2 q
ωcr –este viteza unghilară critică;
l – lungimea unei seminude;
q – greutatea pe metrul linear a garniturii;
g – accelaraţia gravitaţională.
10
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
Sau, la limită
M at M c 1.16
11
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
în care,
Mt, Mat reprezintă momentul maxim, respectiv admisibil rezistent al materialului tubular
Mt
M at 1.17
cs
Mc - momentul maxim rezistent ai carotei.
Se are în vedere că:
De4 d i4
M at W pt at at
1.18
16 De
M c W pt c d c3 c 1.19
16
În care:
Wpt, Wpc reprezintă modulul de rezistenţă polar al materialului tubular, respectiv al carotei;
τat - rezistenţa admisibilă la torsiune a materialului tubular;
τ c - rezistenţa la torsiune a carotei.
Din relaţiile anterioare rezultă diametrul maxim de carotă ce poate fi colectat în condiţii de siguranţă
(fară riscul ruperii materialului tubular):
at D 4 d 4
dc 3 1.20
c D
în care D, d reprezintă diametrul exterior, respectiv interior al materialului tubular în secţiunea
periculoasă (la suprafaţă).
care σC0 reprezintă rezistenţa la compresiune a carotei cunoscută din măsurători de laborator.
O valoare mult mai apropiată de adevăr se obţine prin aplicarea teoriei a-III-a din
Rezistenţa materialelor (teoria eforturilor tangenţiale maxime):
ech 2 4 max
2
1.21
în care σech, este efortul unitar echivalent indus în materialul tubular datorită efortului unitar
de tractiune σ şi a celui de torsiune maxim τmax.
Valorile σ şi τmax se iau în secţiunea periculoasă, adică la suprafaţă.
12
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
Fig. 1.5 Eforturile unitare principale din garniture în timpul carotajului şi ruperii probei
(l p q p g l g q g g lt qt g ) f
1 1.23
A
Fs
2 1.24
A
în care:
13
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
A - aria secţiunii transversale a prăjinilor de foraj: A p
4
d 2
p
d ip2 ;
f – factorul de flotabilitate : f o f : o ;
max at cs 2 1.26
Dacă se ia cs1 cs (1,5...2) , valoarea este acoperitoare şi pentru c s 2 , astfel încât în loc de
c min
2
2 4 at2 1.27
cs
De unde:
c min
2
1
at 2 1.28
2 cs
Relaţie cu ajutorul căreia, prin introducerea valorii rezultate din 1.20, se determină diametrul
maxim de carotă ce poate fi extrasă fără ca materialul tubular să fie afectat.
14
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
FS 89 - - 3000 6000
GS 108 - - 3000 6000
HS 114 - - 3000 6000
IS 127 - - 3000 6000
KS 146 - - 3000 6000
15
Lazăr AVRAM Monica STOICA Valentin TUDORACHE Foraje speciale
16
Foraje speciale
APLICAȚIE
- Diametrul exterior : d p 50 mm
Rezolvare
Aria secţiunii transversale a prăjinilor de foraj:
Ap
4
d 2
p
d ip2
4
5 2
3,9 2 7,68 cm2
d ip d p 2t 5 2 0,55 3,9 cm
17
Foraje speciale
Deci
1 2 1308,9 130,2 1439,1 daN/cm2 = 1439,1 · 105 N/m2.
Obişnuit, Fs = (0,10...0,15) Fg, în care Fg reprezintă forţa provenită din greutatea
garniturii de foraj; s-a acceptat Fs = 1000 daN = 10000 N.
Conform relaţiei 1.28,
2
1 2730
at 1439,12 1014 daN/cm2 = 1014 · 105 N/m2.
2 1,5 s
Iar
1
c 2500 416,7 daN/cm2 = 416,7·105 N/m2
6
Şi
1014 5 4 3,9 4
dc 3 5,765 cm = 57,65 mm.
416,7 5
Se consideră at 1014 10 5 N/m2. Pentru generalizare, în tabele 1.4, 1.5, 1.6 şi 1.7 au fost
trecute valorile pentru diferite tipuri de roci (diferite valori pentru c ), şi diverse diametre de
prăjini de foraj, iar în figura 1.6 s-a prezentat grafic funcţia dc = f ( c ), corespunzător tabelelor
menţionate.
Tabel 1.4 Funcţia dc = f ( c ) pentru dp = 35 mm
10 5 c dc
N/m2 mm
40 92,2
80 73,2
120 63,9
160 58,4
200 53,9
240 50,8
280 48,2
320 46,1
360 44,3
18
Foraje speciale
10 5 c dc
N/m2 mm
40 125,7
120 87,1
200 73,5
280 65,7
360 60,4
10 5 c dc
N/m2 mm
40 154
120 106,8
200 90,1
280 80,5
360 74,1
10 5 c dc
N/m2 mm
40 177,8
120 123,6
200 103,5
280 93,2
360 85,3
d ip
Pentru a reprezenta grafic functia dc = f ( d p ), în ipoteza că raportul ct , se
dp
poate observa din tabelul 1.8 că raportul este, în medie , egal cu 0,8.
Tabel 1.8 Valorile raportului
dp,mm dip,mm
50 30 0,78
60 46,1 0,76
73 59 0,80
88,9 70,1 0,79
19
Foraje speciale
at d p (1 ) 1000 10 5
4 4
dc 3 dp 3 (1 0,8 4 ) 2,45 d p
c dp 40 10 5
Analog, pentru
τc , N/m2 dc
80 105 1,94·dp
120 105 1,70·dp
160 105 1,54·dp
200 105 1,43·dp
240 105 1,35·dp
280 105 1,28·dp
320 105 1,23·dp
20
Foraje speciale
21
Foraje speciale
Fig. 1.8 Carotaj mecanic cu circulaţie inversă Fig. 1.9 Carotaj mecanic cu circulaţie
(cu un singur sir de ţevi) (cu două şiruri de ţevi)
22
Foraje speciale
În unele cazuri, mai ales la capetele de carotieră cu diamante, lungimea marşului nu este
determinată de rezistenţa capului de carotieră.
Altfel spus, cu un astfel de cap de carotieră s-ar putea carota în medie 30...40 m, lungime ce
corespunde mai multor marşuri. Pentru reducerea timpului de manevră se folosesc cu succes
carotierele introductibile prin prăjini (fig. 1.10).
În acest caz, pentru extragerea eşantioanelor nu este necesară extragerea garniturii de foraj.
Reducţia 1 face legătura între tubul carotier exterior 6 şi prăjinile de foraj.
După introducerea tubului exterior, la talpa sondei, cu prăjinile de foraj, în circuitul descendent
al fluidului de foraj se introduce tubul carotier (colector) 10, cu întreg ansamblul de deasupra sa:
axul 8, sistemul de rulmenţi 7, niplul 5, resortul 4, clicheţii 3 şi capul de agăţare 2. Clicheţii 3,
ţinuţi în poziţia din figură de resortul 4, se vor fixa într-un locaş special prevăzut în partea
superioară a tubului exterior 6. Prin intermediul niplului 5, legătura dintre axul 8 şi tubul interior
10este o legatură mobilă, datorită sistemului de rulmenţi 7, astfel că rotirea tubului exterior va
afecta într-o mică masură tubul interior.
23
Foraje speciale
După blocarea clicheţilor în tubul exterior, poate începe carotajul mecanic; dislocarea volumică a
rocii se va realiza cu ajutorul capului de carotieră 12.
Proba 11 intră în tubul interior (prevăzut la partea inferioară cu reţinătorul de probă) iar fluidul
deslocuit iese prin orificiul 9.
După carotarea lungimii propuse, de la suprafaţă se introduce, cu cablu, o coruncă; aceasta
prinde capul de agăţare 2 şi, prin tracţionarea acestuia, clicheţii se retrag către interior (resortul
se comprimă) iar tubul interior şi proba sunt extrase.
Prima carotieră introductibilă cu cablu a fost construită în anul 1954 de către firma Longyear
(SUA).
În prezent există o varietate largă de tipodimensiuni atât pentru forajul de cercetare, pentru
substanţe minerale solide, căt şi la forajul pentru hidrocarburi.
Dintre carotierele introductibile de concepţie românească se amintesc cele din seria „I”,
proiectate pentru a răspunde unor cerinţe de ordin tehnic precum:
- Posibilitatea avertizării operatorului asupra momentului funcţionării defectuoase a
carotierei;
- Asigurarea fixării ansamblului interior în tubul exterior printr-un sistem de
clicheţi robuşti;
- Posibilitatea comunicării la suprafaţă, hidraulic, a momentului fixării ansamblului
interior în tubul exterior.
Carotiera introductibilă DYX, proiectată şi construită de către întreprinderea de foraje şi
lucrări geologice speciale „FORADEX” în două dimensiuni, D (53 mm) şi E (73 mm), permite
determinarea exactă a momentului fixării ansamblului interior în locaşul său.
Dintre carotierele introductibile fabricate în alte ţări se amintesc:
- Carotiera SSK 76, care poate lucra în găuri adânci de până la 2000 m, cu
diametrul de carotaj de 76 mm şi carotiera DSO – 12, destinată carotajului în găuri forate
pentru hidrocarburi, cu capete de carotieră cu role – fabricate în ex. URSS;
- Carotiera introductibilă seria”Q” sau”QU” pentru substanţe minerale solide –
costruită de firma Longyear (SUA);
- Carotiera introductibilă seria „C”, destinată carotajului pentru substanţe minerale
utile, şi sitemul de foraj şi carotaj cu cap tăietor unic (sistemul Drill-Core), care foloseşte
atât pentru foraj cât şi pentru carotaj acelaşi cap tăietor, reprezentat de o coroană specială
24
Foraje speciale
cu diamante, cu care se poate săpa prin plasarea în interiorul său a unei sape recuperabile
ce are rolul de a distruge sâmburele de rocâ din centrul tălpii, sau carota prin plasarea (în
interiorul prăjinilor) a unui ansamblu carotier – construit de firma Christensan;
- Carotiere introductibile „XWL” şi „XAWL” – construite de firma Boyles
(Canada);
- Carotiere introductibile SK – 6 (cu sistem dublu de clicheţi), SKGL (tubul interior
are manşon din plastic în care este înmagazinată proba), ST – construite de firma Craelius
(Suedia).
-
25
Foraje speciale
26
Foraje speciale
Pentru regimul tranzitoriu şi cel turbulent de curgere, in condiţiile rotirii garniturii de foraj, se
accepta, obişnuit, α = 1,13...1,14, iar pentru regimul laminar, α = 1.
Q 4Q
vl
1.30
ASI kDs2 d p2
în care:
ASI - aria secţiunii transversale a spaţiului inelar dintre gaura de sondă şi exteriorul
prăjinilor de foraj;
Qdeg Qsp At Qsp
4
kD 2
s d c2 1.32
în care:
At - aria tălpii.
Qev v a ASI v a
4
kD 2
s d p2 1.33
27
Foraje speciale
în care:
m – coeficient care ţine seama de condiţiile în care se face evacuarea detritusului şi se determină
dintr-un grafic experimental (fig. 1.12).
Pentru fluide tixotropice, care nu sunt în mişcare, în locul
lui 0 se introduce tensiunea statică de forfecare 0 .
În timpul circulaţiei, particulele cu diametrul egal sau mai mic
decât d0 sunt antrenate la suprafată cu viteza curentului de fluid.
Fig. 1.12 Variaţia m = f (d)
28
Foraje speciale
Cum distribuţia vitezelor în spaţiul inelar este neuniformă, este posibil ca în interiorul
miezului neforfecat (de regulă 0 > 0 ), particulele antrenate să aibe diametrul mai mare decât în
În experienţele efectuate s-a pus în evidenţă, o tensiune critică de forfecare peste care o anumita
Admiţându-se valabilă relaţia 1.37, se determina un d0 acceptabil, iar cu ajutorul relaţiei (1.36) se
determină a şi se acceptă:
- dacă a < 3 – regimul de învăluire al particulei este laminar;
- dacă 3 ≤ a ≤ 7 – regimul este tranzitoriu;
- daca a>7 – regimul este turbulent.
Se face precizarea că fenomenele care intervin în stabilirea regimului de învăluire a
particulei sunt complexe. În definiţia numărului Reynolds trebuie introdusă o viscozitate efectivă
în jurul particulei (raportul dintre tensiunea de forfecare şi viteza de deformare, ambele
neuniform distribuite).
Pentru regimul laminar de învăluire a particulei de detritus, vr se determină cu ajutorul
relaţiei:
0d
vr (a) 1.38
p
29
Foraje speciale
în care:
p reprezintă viscozitatea plastică a fluidului de foraj;
d 0 0,885d
Dacă s-ar reprezenta grafic funcţia vr f (d ) , s-ar obţine un minim corespunzător semiaxei y
negativă, ceea ce, evident, nu convine problemei. Rămâne ca virtual minim al funcţiei
vr f (d ) , punctul pentru care d:d0=1,13.
Pentru regimul tranzitoriu şi turbulent, viteza relativă de cădere a particulei de detritus se poate
calcula, într-o primă instanţă, cu ajutorul relaţiei lui Rittger:
d ( r f )
vr K 1.42
f
în care:
4g
K 1.43
3c
30
Foraje speciale
tate mai apropiate de realitatea s-au obţinut cu ajutorul relaţiilor lui Walker şi Mayes. Prin
încercări, ei au găsit pentru tensiunea de forfecare medie provocata de o particulă în cădere
expresia:
p 2,18 h( r f ) 1.44
în care:
- h reprezintă grosimea discului cu care a fost asimilat detritusul (egală cu două
treimi din diametrul unei sfere echivalente), m.
Cu valoarea lui p din realţia 1.44 şi avându-se în vedere coeficientul de rezistenţă la
înaintare c, în cazul regimului tranzitoriu se ajunge la următoarea expresie pentru viteza relativă
de cădere a oparticulei de detritus:
d
v r 0,267 p , m/s 1.45
f
Aşadar, în cazul estimărilor practice, pentru a<3, viteza relativă de cădere se va calcula
cu ajutorul relaţiei 1.38, iar pentru a>3 se va utiliza una din relaţiile 1.45 sau 1.46.
Valoarea a=7 admisă ca limită între regimul tranzitoriu şi turbulent, în noile condiţii, care
presupun găsirea unei viteze de deformare critică dată de relaţia:
31
Foraje speciale
52
cr 1.47
d f
APLICATIE
1. Să se stabilească după cât timp trebuie colectate probe de detritus pentru completarea
pozitivă a informaţiilor la un carotaj mecanic efectuat în urmatoarele condiţii:
H = 1400 m d = 15 mm
dc = 80 mm
dp = 50 mm
Q 0,2
4
10 2
8 2 5,65 dm3/s
45,65 10 3
vl 0,959 m/s
1 0,12 0,05 2
32
Foraje speciale
6 1,8 6
d0 5,2 10 3 m 5,2 mm
10(2500 1250)
15
a 2,88 , prin urmare regimul de învăluire a particulei de detritus este laminar şi vr se
5,2
determină cu ajutorul relaţiei 1.38; pentru (a) 0,11 , rezultă:
6 15 10 3
vr 0,11 0,495m / s
20 10 3
6 10 10 3
vr 0,025 0,075m / s
20 10 3
33
Foraje speciale
1400
t 1602,75s 26,71 min.
0,8735
1400
t 1459,85s 24,33 m.
0,959
2. Dacă în condiţile din exemplul precedent, d = 25 mm, care este viteza relativă de cădere a
particulelor de detritus în fluidul de foraj?
6 6 1,59
d0 4,58 10 3 m 4,58 mm
10(2500 1250)
25
a 5,45
4,58
Prin urmare, regimul de învaluire a particulelor poate fi tranzitoriu sau turbulent. În acest sens se
calculează viteza de deformare critică cu ajutorul relaţiei 1.47.
52
cr 3
58,8 s-1
25 10 1250
Tensiunea de forfecare provocata de particulă , conform
relaţiei 1.44 este
34
Foraje speciale
25 10 3 (2500 1250)
vr 3,65 0,577 m/s
1250
Mai ales în cazul evacuarii carotelor mecanice prin circulaţie inversă, completarea informaţiilor
prin probele de sita devine obligatorie (tinându-se seama, în primul rând, de dimensiunile reduse
ale carotelor colectate prin această metoda. Se impune în acest caz, precizarea timpilor necesari
carotei, respectiv detritusului să ajungă, din aceeaşi sectiune (talpa sondei) la suprafaţă.
APLICATIE
Se cunosc:
- Diametrul interior al coloanei de ancoraj d1 120 mm
- Lungimea coloanei de ancoraj l1 200 m
- Diametrul găurii de sondă d 2 100 mm
- Lungimea gaurii de sondă l 2 1000 m
- Diametrul exterior al prăjinilor de foraj d 3 60 mm
- Lungimea carotei lc 40 mm
35
Foraje speciale
6 6 1,5
d0 3,75 10 3 m 3,75 mm
10(2400 1200)
Deoarece raportul
d 40
a 10,666 7
d 0 3,75
viteza relativă de cădere a carotei poate fi calculată cu ajutorul relaţiei 1.43, în care, pentru a = 10,666 se
ia K = 41, şi deci
4(2400 1200)
vr 41 82cm / s 0,82m / s
1200
Pentru siguranţa evacuării carotelor, se acceptă o viteză ascensională a fluidului
Q Ai vl d 42 vl 0,5 2 12,3 2,413dm 3 / s
4 4
6 6 2,1
d0 5,25 10 3 m 5,25 mm
10(2400 1200)
d 10
a 1,96 3
d 0 5,25
5 8 10 3
vr 0,04 0,064m / s
25 10 3
36
Foraje speciale
diferenţa
Dacă se preconizează completarea informaţiilor date de carote cu ajutorul detritusului, timpii necesari
acestora să ajungă din aceeaşi secţiune la suprafaţă, pentru l1 +12 = 200 +1 000 = 1200 m = H, sunt:
H 1200
tc 2926,8s 49 min
vc 0,41
H 1200
td 1029,15s 17 min
v d 1,166
1.4.2. Metodele de investigare geofizică a sondelor se clasifică, din punct de vedere al scopului
investigării. în două mari categorii:
- metode de studiere a profilelor litostratigrafice ale găurilor de sondă;
- metode de control tehnic al găurilor de sondă.
In prima categorie sunt cuprinse:
a. Carotajul potenţialului natural PN sau PS.
Constă din măsurarea potenţialului câmpului electric natural ce ia naştere în roci. Este folosit în
scopul separării stratelor din profilul litostratigrafie al sondei, contribuind 1a determinarea
grosimii şi limitelor lor, separării reperelor de corelare a sondelor, punerii în evidenţă a rocilor
nisipoase-argiloase, cărbuni etc.. determinarea caracteristicilor apelor de zăcământ.
37
Foraje speciale
38
Foraje speciale
Este de subliniat faptul că, natura stratelor nu se poate preciza numai printr-o metodă geofizică
ci, în funcţie de substanţa urmărită şi de complexitatea litologică a regiunii, trebuie folosite,
simultan, mai multe procedee.
Metodele de control tehnic al găurii de sondă cuprind următoarele tipuri de măsurători:
- de temperatură pentru stabilirea nivelului de ciment din spatele coloanei şi localizarea viiturilor
de ape;
- acustice şi radioactive gama-gama, pentru determinarea înălţimii de ridicare a cimentului în
spatele coloanei şi pentru controlul eficacităţii cimentării:
- de deviaţie şi de orientare a sculei de deviere la talpă, pentru devierea găurilor de sondă;
- cavernometria, pentru determinarea înclinării şi direcţiei, de cădere a stratelor deschise de gaura
de sondă;
- determinarea poziţiei mufelor burlanelor, sau racordului,cu ajutorul locatoarelor de mufe, etc.
Teste de autoevaluare
39
Foraje speciale
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
2. CAROTAJUL MECANIC CU SONDEZE
2.1. Capete de carotieră (coroane)
b. Plasarea inserţiilor trebuie făcută după o geometrie care să asigure dislocarea în trepte
(fig. 1.18); în cazul rocilor puternic abrazive, capul de carotieră trebuie armat la exterior
suplimentar, în vederea evitării uzurii conice.
40
Foraje speciale
c. În cazul rocilor dure dar mai puţin abrazive se recomandă aşezarea inserţiilor sub un
unghi negativ (fig. 1.19), cu consecinţe favorabile în ceea ce priveşte reducerea uzurii şi
creşterea vitezei mecanice (α = 15̊).
Fig. 1.19.
Constructiv, avem două tipuri de capete de carotieră cu inserţii din material dur: pentru carotiere
simple şi pentru carotiere duble. Indiferent de tipul lor, pentru ca talpa să fie activă se impune d1
> d2 (cf. fig. 1.20).
Secţiunea A—A
Secţiunea A—A
a.
Fig. 1.20. Cap de carotieră cu inserţii pentru carotiera simplă (a) şi dublă (h): 1-legătura la tubul
carotier; 2-corpul carotierei; 3-orificii pentru strângerea cu cheia- 4-inserţii din material dur:
5-canale de circulaţie la interior (a) şi prin corpul capului de carotieră (b): 6- canale pentru
circulaţie la exterior.
41
Foraje speciale
𝐺1
> σc0 (1.48)
𝐴1
sau
G1 = A1•σc0•cs (1.49)
în care:
G reprezintă apăsarea pe o inserţie;
A1- aria suprafeţei de contact dintre o inserţie şi rocă;
σc0- rezistenţa la compresiune a rocii (cf. tabelul 1.6);
cs - coeficient de siguranţă (cs = 1,1... 1,3).
Pentru o inserţie cu dimensiunile a, b, h (cf. fig. 1.21), A1 = ab.
Dacă valoarea lui G1 dată de relaţia (1.49) se
încadrează între limitele uzinale, atunci
apăsarea totală pe capul de carotieră va fi
Gc = i G1 , (1.50)
i fiind numărul total de inserţii.
Dacă G1 > G1u, atunci se impune G1 = G1u „
şi se recalculează b (teoretic). Practic, se
schimbă capul de carotieră.
Pentru turaţie se folosesc recomandările
uzinale referitoare la viteza periferică medie
a capului de carotieră:
42
Foraje speciale
Cum
vp = Rm ω (1.51)
𝜔 (1.52)
𝜋𝑛
=
30
(1.53)
rezultă
𝑛 (1.54)
120 𝑣𝑝
=
𝜋 (𝐷𝑠 + 𝑑𝑐)
(1.56)
Qdeg - debitul care asigură degajarea (curăţirea) tălpii de detritus şi răcirea capului de
carotieră:
(1.57)
unde debitul specific Qsp = (8…12) dm3/min.cm2.
43
Foraje speciale
Rezolvare. Apăsarea Gc
Conform relaţiei (1.49)
G1 = a•b•σc0•cs = 1 • 0,2 • 25000 • 1,2 = 6000 N/ ins.;
cum, din date uzinale, G1u = (500... 1500) N/ins., se va recalcula bm, respective bM (indicii m şi
M se referă la valoarea minimă, respectiv maximă a lui b; se presupune. în permanenţă, a = ct.):
bm = G1m / a σc0 cs = 50 / 1 • 25000 • 1,2 = 0,016 cm = 0,16 mm
bM = G1M / a σc0 cs = 150 / 1 • 25000 • 1,2 = 0,05 cm = 0,5 mm
Atunci
Gcm =12 • 500 = 6000 N,
GcM = 12 • 1500 = 18000 N ,
Lungimea necesară de prăjini grele este
lg = GcM / c qg g f = 18000 / 0,75 • 28,94 • 10 • 0,84 ≈ 99 m,
c fiind procentul din greutatea prăjinilor grele cu care se realizează apăsarea pe capul de
carotieră; obişnuit, pentru condiţii normale de lucru, c — 0,75 = 75%.
Observaţie. Când se va ajunge la valoarea bM, corespunzătoare apăsării maxime pe capul de
carotieră, se va constata o scădere a vitezei mecanice. Cum se va proceda în continuare?
Drept soluţii:
- se măreşte numărul inserţiilor (soluţie teoretică);
- se schimbă inserţiile;
- se schimbă capul de carotieră (cu unul cu diamante sau cu unui cu inserţii ascutitc la valoarea
bm).
Turația n
Conform relaţiei (1.54) se determină o turaţie minimă pentru vp = 0.8 m/s , respectiv una maximă
corespunzătoare vitezei periferice vp =: 1,7 m/s ( figurile 1.22 şi 1.23). Astfel:
nm = 120•0,8 / π (0,1 + 0,07) = 180 rot/min;
nM = 120•1,7 / π (0,1 + 0,07) = 382 rot/min;
Observaţie. Turaţia minimă nm presupune o valoare de la care începe dislocarea volumică, iar
peste valoarea turaţiei maxime nM apare pericolul expulzării plăcuţelor de material dur din capul
de carotieră, sau ruperii probei din cauza vibraţiilor.
44
Foraje speciale
45
Foraje speciale
Debitul de fluid Q
Conform relaţiei (1.57), debitul care asigură degajarea tălpii de detritus
Qm = 8 π/4 (102 – 72) = 320,4 dm3/min = 5,34 dm3/s = 5,34 10-3 m3/s,
Qm = 12 π/4 (102 – 72) = 480,6 dm3/min = 8,01 dm3/s = 8,01 10-3 m3/s,
Debitul de fluid necesar evacuării detritusului este dat de relaţia (1.56):
Qev = 0,2 π/4 (0,12 – 0,052) = 1,17 10-3 m3/s, deci se va lucra cu debitul QM.
Observaţii practice. Pentru a se asigura spălarea corespunzătoare a tălpii se pleacă de la valoarea
maximă a debitului QM; oricum, asigurându-se debitul de lucru, apăsarea şi turaţia se măresc
relativ lent, astfel încât în 15 ... 30 minute acestea să ajungă la valorile de regim, urmărindu-se în
permanenţă viteza mecanică - firesc, aceasta trebuie să crească. După atingerea valorilor
menţionate, chiar dacă se constată o creştere substanţială a vitezei mecanice, apăsarea şi turaţia
se vor păstra constante. În mod obişnuit, uzina care livrează capetele de carotieră trebuie să
menţioneze în fişa tehnică de însoţire a acestora,valorile exacte ale parametrilor regimului de
carotaj.
Pentru generalizarea problemei în ceea ce priveşte apăsarea şi turaţia s-au întocmit tabelele 1.15
÷ 1.18.
Tabelul 1.15. Apăsări extreme pentru carotiere simple cu inserţii
Diametral nominal al Diametrul carotei dc Numărul inserţiilor G1M GM = i G1M
capului de carotieră i
DS
mm mm - N N
46 32 6 1500 9000
59 44 6 1500 9000
76 54 6 1500 (2200) 9000 (13200)
92 70 9 1500 (2200) 13500 (19800)
112 90 12 1500 (2200) 18000 (26400)
118 94 12 1500 (2200) 18000 (26400)
132 106 15 1500 (2200) 22500 (33000)
152 122 15 1500 (2200) 22500 (33000)
46
Foraje speciale
47
Foraje speciale
M1 = Ft•Rm (1.60)
Fig. 1.24. Schematizarea acţiunii unei inserţii.
și, ţmându-se seama de expresia lui Ft respective a lui Rm – relația (1.53) rezultă
(1.61)
iar puterea
(1.62)
Pentru cele i inserții
(1.63)
48
Foraje speciale
(1.65)
σastv fiind rezistenţa admisibilă la strivire a
inserţiei, deci
F1 = p A1 = σastv A1 (1.66)
iar puterea
(1.69)
Pentru cele i inserţii, puterea necesară învingerii frecărilor frontale
(1.70)
Se acceptă că frecările laterale au o pondere egală cu cele frontale, aşa încât,
(1.71)
c. Puterea necesară rotirii garniturii de foraj Prg
Calculul acestei puteri se poate face fie analitic, ţinându-se seama de forţa centrifugă Fc ce
scoate din echilibru garnitura de foraj pe lungimea de semiundă medie, fie utilizându-se relaţia
semiempirică
Prg = c•ɣf•d2•n1,7•L, [kW] (1.72)
în care:
c reprezintă un coeficient care ţine seama de unghiul de înclinare al găurii de sondă:
49
Foraje speciale
50
Foraje speciale
(1.75)
şi:
- dacă Re* < 2300, regimul de curgere se consideră laminar, iar căderea de presiune se calculează
cu ajutorul relaţiei
(1.76)
şi:
- dacă Re ≥2300, regimul de curgere este turbulent iar
(1.77)
(1.78)
relaţii în care:
λ reprezintă coeficientul de rezistenţă hidraulică;
v - viteza medie a curentului de fluid;
L - lungimea prăjinilor (conductei);
di - diametrul interior;
ρf, ƞp, τ0 - densitatea, viscozitatea plastică, respectiv tensiunea dinamică de forfecare a fluidului
de foraj;
g - acceleraţia gravitaţională (se acceptă g ≈ 10 m/s).
b. Spaţiul inelar. Rămân valabile relaţiile (1.75) ... (1.78) în care, în loc de di se ia diferenţa (Ds –
D); D fiind diametrul exterior al materialului tubular.
51
Foraje speciale
(1.79)
în care:
ξi este coeficientul de rezistenţă locală la intrare;
ξe - coeficientul de rezistență locală la ieşire;
lp - lungimea unei prăjini;
v - viteza medie în interiorul prăjinii.
În absența unor date experimentale, pentru calculul coeficienţilor ℰe, şi ℰi se poate folosi formula
Borda-Carnot:
(1.80)
ξi = (0,4….0,6) ξe (1.81)
unde dir este diametrul minim al trecerii (în dreptul îngrosării prăjinii sau în dreptul racordului).
Relaţiile (1.80) şi (1.81) se pot folosi şi pentru calculul căderilor de presiune din spaţiul, inelar în
dreptul racordurilor speciale (niplurilor). înlocuind di2 cu (Ds2 – D2) și, respectiv, dir2 cu
(Ds2 – Dr2) (Dr este diametrul exterior al racordurilor).
d. Capul de carotieră
Căderea de presiune din orificiile capului de carotieră (când există) se calculează cu ajutorul
relației
(1.82)
în care: 𝜑 = 1,1... 1,6 este un coeficient care ţine seama de forma muchiilor la intrare, respectiv la ieşire.
v0 – viteza fluidului în orificii:
(1.83)
d0 - fiind diametrul orificiului iar n numărul acestora.
Pentru determinarea căderii de presiune ∆pfc se aplică ecuaţia iui Bemoulli corespunzătoarelor
secţiunilor 1 si 2:
(1.84)
52
Foraje speciale
în care:
z1, z2 reprezintă componentele potenţiale ale
energiei pentru cele două secţiuni;
p1 / ρ1 g , p2 / ρ2 g – componentele energiei
piezometrice;
v12/2g, v22/2g - componentele energiei cinetice;
hfr - componenta datorată pierderilor de energie
prin frecare (bilanţul energetic din ecuaţia lui
Bemoulli este în unitatea de lungime).
(1.85)
Ecuaţia de continuitate aplicată pentru secţiunile 1 si 2 conduce la
; (1.86)
în care De, di au semnificaţiile din figura 1.26 (practic h reprezintă înălţimea părţii "libere" a
inserţiei sau, dacă este vorba de diamante, expunerea granulelor).
Rezultă
(1.87)
Observaţie. Căderea de presiune ∆pfc este, şi ea, influenţată de forma muchiilor, aşa încât se va
Exemple
l. Să se calculeze puterea necesară carotajului pentru un cap de carotieră cu inserţii din material
dur (acţionarea pompelor se face separat - grupuri motopompă) cunoscându-se: H = 1400m; ρf =
53
Foraje speciale
1250 kg/m3; Ds = 100 mm; dc = 70 mm; i = 12; dp = 50 mm; dg = 80 mm; α = 75̊ (unghiul de
înclinare al inserţiei); tg75̊ = 3,732; σastv = 3000•105 N/m2 (rezistenţa admisibilă la
strivire a materialului inserţiei); μ = 0,3 (coeficientul de frecare dintre inserţie şi rocă - tabelul
1.19); c = 52,2•10-5.
Tabelul 1.19. Coeficientul de frecare al câtorva tipuri de roci
Tipul de rocă μ
Granit 0,30 ... 0,40
Gresie cuarțitică 0,35 ... 0,50
Calcare 0,25 ... 0,35
Argilă 0,12 ... 0,20
Rezolvare. A. Puterea necesară dislocării volurnice.
Se au în vedere următoarele cazuri (ţinându-se seama de valorile maxime, respectiv minime ale
apăsării şi turaţiei):
(a) (G1M, nM); G1m = 500 N/ins;
(b) (G1m, nM); G1M = 1500 N/ins;
(c) (G1m, nm); nm = 180 rot/min;
(d) (G1M, nM); nM = 382 rot/min;
Pentru aceste cazuri, ţinându-se seama de relaţia (1.62) rezultă
(a)
54
Foraje speciale
Conform relaţiei (1.71) - avându-se în vedere cazul cel mai defavorabil (inserţiile s-au uzat, deci
A1 = 0,2 cm2 - cf. exemplul de la paragraful 1.5.1.2), ţinându-se seama de nm şi nM se obţine:
Pfm = 2 • 12 • 0,3 • 0,2 • 3000 • 105 • (0,1 + 0,07)/4 • π 180/30 = 34 610,7 W = 34,6 kW;
PfM = 2 • 12 • 0,3 • 0,2 • 3000 • 105 • (0,1 + 0,07)/4 • π 382/30 = 73445,4 W = 73,4 kW;
C. Puterea necesară rotirii garniturii de foraj, pentru nm şi nM se calculează cu ajutorul relaţiei
(1.72):
Prm = 52,2•10-5 • 1,25 • 0,052 • 1801,7 • 1400= 15,58 kW;
PrM = 52,2•10-5 • 1,25 • 0,052 • 3821,7 • 1400 = 55,99 kW.
Puterea totală necesară carotajului are două valori: una minimă Prm şi alta maximă PrM:
Pm = Pdm + Pfm + Prm = 17,94 + 34,6 + 15,58 = 68,12 kW;
PM = PdM + PfM + PrM = 114,204 + 99,79 + 55,99 = 269,984 kW.
Generalizarea problemei
În aceste condiţii, în tabelele 1.20, 1.21 şi graficul din figura. 1.27 se redă variaţia puterii
necesare realizării dislocării volumice pentru o inserţie Pd1 cu diametrul găurii de sondă Ds,
pentru diverse valori atribuite apăsării şi turaţiei.
55
Foraje speciale
Pentru aflarea puterii totale necesare realizării dislocării volumice, valorile citite din
grafic (fîg. 1.27), vor fi îmulţite cu numărul i al inserţiilor.
Obişnuit, în funcţie de diametrul găurii de sondă Ds, numărul inserţiilor i variază astfel:
56
Foraje speciale
C. Puterea necesară rotirii garniturii. Pentru calcule, se foloseşte relaţia (1.72). Cu valorile c =
18,8•10-5; ɣf- = 1,15 daN/dm3; n = 200; 300; 400 rot/min; dp=50; 60,3; 73; 88,9 mm, se
întocmesc tabelele 1.23, 1.24, 1.25 şi graficele 1.28, 1.29, 1.30 şi 1.31.
57
Foraje speciale
58
Foraje speciale
59
Foraje speciale
60
Foraje speciale
deci
Similar se calculează şi căderile de presiune din furtunul de foraj şi prăjina de antrenare (cf.
tabelul 1.26).
61
Foraje speciale
Căderea de presiune din interiorul tubului carotier. Fiind vorba de un tub carotier
simplu, fluidul de foraj circulă, descendent, pe lângă probă. Se va calcula căderea de presiune din
spatiul inelar dintre tubul carotier şi carotă la limită, adică atunci când s-a carotat întreaga
lungime propusa (lc = ltc = 3 m).
Viteza medie
Numărul Reynolds generalizat se află cu ajutorul relaţiei (1.75) în care, în loc de di se ia Dit – dc,
adică
deci regimul de curgere este laminar iar relaţia (1.76), în care se ia Dit - dc în loc de di, conduce la
62
Foraje speciale
63
Foraje speciale
ξi = 0,5•0,133 = 0,066
iar căderea de presiune
Observaţii:
1. Căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă ∆pis, pentru un anumit tip de instalaţie de
carotaj sunt constante, ele depinzând numai de debit.
2. În condiţii uzuale, căderile de presiune din interiorul garniturii şi orificiile capului de carotieră
(când există), intervin cu ponderea cea mai mare în presiunea de pompare. Pentru regimul
turbulent de curgere, se poate accepta pentru coeficientul de rezistenţă hidraulică λ valoarea 0,02.
De altfel, numeroşi autori indică valori practic constante ale lui λ: Filatov: 0,018 - 0,020 pentru ρf
=1,15-1,25 kg/dm3 şi 0,020 - 0,025 pentru ρf >1,25 kg/m3; Soloviev: 0,020; Mitelman: 0,021 la
Re* >15000 ş.a..
3. Căderile de presiune cresc cu micşorarea spaţiului inelar, respectiv cu micşorarea secţiunii de
trecere prin racorduri speciale sau nipluri; prin prăjinile pentru carotiere introductibile, căderile
64
Foraje speciale
de presiune prin nipluri sunt nule, deoarece secţiunea de trecere este egală cu a prăjinilor de
foraj.
4. Pentru găuri de sondă cu adâncimi mari, căderile de presiune din instalaţia de suprafaţă se pot
neglija în raport cu căderile de presiune care variază cu adâncimea. Pentru o estimare mai
precisă, căderile de presiune care variază cu adâncimea se vor majora cu 8 - 12 %.
5. Pompele care trebuie să asigure puterea necesară circulaţiei sunt, în general, pompe
volumetrice cu pistoane ( de regulă cu trei pistoane sau trei plungere, cu simplu efect).
65
Foraje speciale
Alicele ajung la talpă prin circuitul descendent ai fluidului de foraj, contiuu sau intermitent.
Dislocarea rocii se va produce printr-un fenomen de târâre (eventual o mişcare combinată de
târâre-rostogolire) a alicelor pe talpă, sub acţiunea forţei de apăsare şi ca urmare a rotirii.
Ca şi în cazul capetelor de carotieră cu inserţii din material dur, parametrii regimului de carotaj
se stabilesc în funcţie de recomandările în vigoare.
Pentru apăsarea specifică Gsp (apăsarea pe unitatea de suprafaţă dintre capul de carotieră şi rocă)
se recomandă valorile (30 ÷ 50) daN/cm2.
Apăsarea totală Gc = Gsp Ac în care
𝜋
Ac = • (Ds2 – dc2)•φ (1.88)
4
unde: φ este un coeficient care ţine seama de micşorarea suprafeţei de contact datorită ferestrei φ
(φ = 0,7....0,8).
Turaţia se va determina cu ajutorul relaţiei (1.54), pentru valori ale vitezei periferice de
(0,7….1,4) m/s.
La stabilirea debitului trebuie avute în vedere două aspecte importante:
- antrenarea, în circuitul ascendent al fluidului de foraj a alicelor uzate şi depunerea acestora într-
un decantor 3, situat deasupra tubului carotier 4 (cf. fig. 1.32, b);
- evitarea înlăturării alicelor întregi de pe talpă.
Se consideră că pentru viteze ale curentului ascendent de fluid va ≤ 0,2 m/s, cele două condiţii
vor fi îndeplinite.
Deci
𝜋
Q ≤ va • (Ds2 – dp2) (1.89)
4
Dacă în timpul carotajului mecanic cu alice se constată necesitatea trecerii la un alt tip de cap de
carotieră, după extragerea capului de carotieră cu alice se va proceda la o curăţire a tălpii sondei
şi pereţilor acesteia, prevenindu-se astfel deteriorarea prematură a noului cap de carotieră.
Exemplu
Dându-se: Ds = 90 mm; dc = 72 mm; dp = 50 mm; φ = 0,75, să se determine parametrii regimului
de carotaj. Se va generaliza problema pentru diferite diametre de capete de carotieră pentru alice.
Rezolvare:
Apăsarea Gc
Cu ajutorul relaţiei (1.88)
66
Foraje speciale
Turaţia n
Relaţia (1.54) ne conduce la valoarea minimă, respectiv maximă a turaţiei:
Debitul Q
Se acceptă va = 0,15 m/s şi, cu ajutorul relaţiei (1.89) se determină, la limită, debitul total
Q = 0,15• π/4• (0,092 - 0,052) = 0,66 - 10-3 m3/s = 0,66 dm3/s.
Generalizarea problemei Pentru diverse tipuri de capete de carotieră, în tabelele 1.27 ÷ 1.32. şi
graficele 1.33, 1.34 se redau variaţiile apăsării, turaţiei şi debitului cu termenii de dependenţă ai
acestora.
67
Foraje speciale
Fig. 1.33. Variaţia n = f(vp) la carotajul cu alice. Fig. 1.33. Variația Q =f(Ds) la carotajul cu alice, va=1,15m/s
68
Foraje speciale
Cronologic, primele matrice s-au confecţionat prin turnare. Ulterior s-a trecut - aproape- în
exclusivitate - la confecţionarea matricelor prin metoda metalurgiei pulberilor. Metalul pentru
69
Foraje speciale
legătură intre pulberea matricei, miez metalic şi diamante poate fi introdus ulterior (metoda
infiltraţiei) sau odată cu pulberea şi, în acest caz, întreg ansamblul se solidarizează prin coacere.
Diamantele pot fi naturale sau sintetice.
Diamantele naturale folosite în industrie sunt:
- boart (bort sau bortz);
- carbonados ( diamantul negru de Brazilia);
- ballas (formă aproape sferică);
- Congo (înrudite cu boart, dar sunt mai puţin compacte);
- grits, etc.
Mărimea diamantelor cu care se arrnează capetele de carotieră este în funcţie de duritatea şi
granulaţia rocilor. Din punct de vedere al mărimii, firmele producătoare folosesc o gamă variată
de clasificări (în Canada există nouă clase de mărime, în Rusia şase ş.a.). O clasificare cu largă
răspândire împarte diamantele în sase categorii: foarte mari (1 ... 5 pietre/carat); mari (5 ... 15
pietre/carat); medii (15 ... 30 pietre/carat); mici (30 ... 60 pietre/carat); foarte mici (60 ... 100
pietre/carat); pulberea de diamant (> 100 pietre/carat).
În jurul anului 1950, după perfecţionarea tehnicii de realizare a presiunilor foarte mari în condiţii
de temperatură ridicată, s-au realizat diamante artificiale din grafit sau mai bine-zis carbon pur.
În prezent, prese extrem de puternice reuşesc să transforme în diamante industriale orice produs
care conţine carbon (zahăr, benzină, lemn, carbine, etc,). Astfel, dintr-un pachet de unt supus
unei presiuni de 70000 bar(7•109N/m a rezultat în câteva secunde un diamant utilizabil în
industrie.
Crescând presiunea până la 130 000 bar (13•109N/m2) şi temperatura la 2400°C, s-au obţinut
diamante artificiale perfect cristalizate şi limpezi, de mărimi neobişnuite. Pentru aceasta s-a
folosit drept catalizator o particulă metalică, având rolul să amorseze procesul de transformare a
grafitului în diamante mari (cantităţi mici de nichel).
Prin supracomprimarea unui praf de azotat de bor a rezultat un diamant extrem de dur (borazon
CBN) care rezistă, în acelaşi timp, la temperaturi de până la 2000°C.
Trebuie subliniat faptul că diamantele artificiale sunt uneori mai omogene şi mai rezistente decât
diamantele naturale.
"Expunerea" diamantelor este partea din diamante care se situează în afara suprafeţei exterioare a
matricei şi acesta este unul din factorii care asigură gradul de eficienţă ai procesului de dislocare
70
Foraje speciale
a rocii. Pătrunderea diamantelor este mai mare în rocile mai puţin dure şi mai mică în rocile dure
(criteriul lui Frank Christensen). În consecinţă, la rocile dure şi extradure expunerea va fi
minimă. Expunerea medie poate fi în "medie" 25% din diametrul diamantului (respectând o
expunere minima de 15% şi maximă de 45 %). Alte indicaţii prevăd o expunere minimă de 1/8,
iar cea maximă de 1/3 din diametrul diamantului.
Apăsarea Gs
La capetele de carotieră cu diamante insertate se recomandă ca apăsare, pentru o granulă, G 1=
(0,1 ...10) daN/granulă = (1...100 N/gr.).
Deci, G1 : A1 = cs•σ0 rezultă G1 = A1•cs•σ0 (valoarea lui A1 este tabelată - tabelul 1.33 - în funcţie
de granulaţie), valoare ce trebuie să se încadreze între limitele uzinale. Dacă G1 > G1u se
modifică granuiaţia.
Apăsarea totală Gc = ia • G1, ia fiind numărul de granule active.
La capetele de carotieră cu diamante impregnate se recomandă o apăsare specifică cuprinsă între:
Gsp = (30... 150) daN/cm2 = (30•105 ... 150•105) N/m2.
Apăsarea totală
Gc = Gsp • π/4•( Ds2 – dc2) •φ (1.90)
71
Foraje speciale
Turaţia n
Se determină cu ajutorul relaţiei (1.54). acceptându-se pentru capul de carotieră cu diamante
insertate vp = (1...3) m/s, iar pentru cele impregnate vp=(2...4) m/s.
Debitul, respectiv calităţile fluidului de foraj au o importanţă covârşitoare asupra reuşitei
operaţiei de carotaj. Debitul trebuie să asigure, în principal:
- răcirea capului de carotieră (spre a nu se produce grafitizarea diamantelor);
- curăţirea tălpii de detritus;
- transportul detritusuiui la suprafaţă.
Se consideră că viteze ascensionale de (0,3...0,6) m/s sunt acoperitoare pentru cerinţele de mai
sus. Aşa încât:
𝜋
Q = va 4 • (Ds2 – dp2) (1.91)
Exemplu
Să se calculeze parametrii regimului de carotaj pentru un cap de carotieră cu diamante, care
lucrează în următoarele condiţii: Ds = 92 mm; dc = 72- mm: ρf = 1150 kg/m3; dp = 54,23 mm; σc0
=2500•10-3 N/m2; φ = 0,85. Cartajul total este de 20 carate; la dislocarea propriu-zisă participă
70% din totalul caratelor. Mărimea diamantelor este de 30 granule/carat. Se va generaliza
problema pentru diverse diametre ale găurii de sondă.
Rezolvare
a. Apăsarea Gc
Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se are în vedere îndeplinirea condiţiei
𝐺
σc0 < 𝐴1 < σd
1
în care:
σd reprezintă rezistenţa la compresiune a diamantelor;
A1- aria secţiunii de contact dintre o granulă şi rocă (cf. tabelul 1.33).
72
Foraje speciale
În ipoteza că din cele 20 carate participă efectiv la tăiere 70%, adică 70/100 •20=14carate,
numărul granulelor active este
ia = 70/100 • 20 • 30 = 420
Relaţia de mai sus, la limită (cs = 1,3), conduce la
G1 = A1•cs•σc0 = 0,12•10-2•2500•1,3 = 3,9 daN / gr,
valoare care se încadrează între limitele uzinale: (1 ... 100) N/gr, deci apăsarea totală
Gc = iaG1 = 420 • 39 = 16380 N
(Gm = 420 • 1 = 420 N; GM = 420 • 100 = 42000 N).
Pentru capetele de carotieră cu diamante impregnate, cu ajutorul relaţiei (1.90) se află o apăsare
minimă şi una maximă:
𝜋
Gcm = 300 4 (9,22 – 7,22) • 0,85 = 6567 N,
𝜋
GcM = 1500 4 (9,22 – 7,22) • 0,85 = 32835 N,
b. Turaţia n
Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se are în vedere valoarea minimă, respective
maximă a vitezei periferice vp recomandate (vp = 1...3 m/s); cu ajutorul relaţiei (1.54) se
determină o turaţie minimă şi una maximă:
Generalizarea problemei
Tabelul 1.34, respectiv graficul din figura 1.36 redau variaţia apăsării pe o granulă G1, cu
rezistenţa la compresiune a rocii pentru capetele de carotieră cu diamante insertate, iar în tabelul
73
Foraje speciale
74
Foraje speciale
Pentru diverse valori ale Iui Ds şi dp (diametrul nominal al prăjinilor de foraj), în tabelul 1.37 este
dat debitul minim Qm corespunzător unei viteze ascensionale în spaţiul inelar de 0,3 m/s şi
debitul maxim Q M pentru viteza ascensională de 0,6 m/s.
75
Foraje speciale
Se are în vedere că
dMf = dFfr (1.94)
dFf = μdFn (1.95)
dFn = pdA (1.96)
(1.97)
dA = 2πr2dr (1.98)
Deci
76
Foraje speciale
(1.101)
şi, ţinându-se seama ele expresia lui p dată de relaţia (1.97),
(1.102)
Dar,
(1.103)
şi, acceptându-se că frecările laterale au aceeaşi pondere cu acestea, rezulta
(1.104)
Exemplu
Să se calculeze puterea necesară carotajului, în ipoteza utilizării capetelor de carotieră cu
diamante (acţionarea pompelor se face separat), cunoscâdu-se (cf. şi exemplul de la pragraful
1.5.3.2.): H= 1400 m; Ds = 92 mm; dc = 72 mm; ρf =1150 kg/m3; dp = 54,23 mm; μ = 0,4; c =
18,8•10-5; g ≈ 10 m/s2. Generalizarea problemei.
Rezolvare. Se are în vedere situaţia cea mai severă (din punct de vedere al calculului puterii): se
lucrează cu apăsări şi turaţii maxime.
a. Capete de carotieră cu diamante insertate
Pentru Gc = 15120 N şi nM = 623 rot/min (cf. exemplul de la paragraful 1.5.3.2), cu ajutorul
relaţiei (1.104) se găseşte
77
Foraje speciale
Puterea necesară rotirii garniturii de foraj Prg, se determină cu ajutorul relaţiei (1.72):
Prg = 18,8•10-5 • 1,15 • 1400 • 0,054232 • 6231,7 = 50,129 kW
Deci, puterea totală
P = P` + Prg = 32,512 + 50,129 = 82,641 kW.
b. Capete de carotieră cu diamante impregnate
Pentru Gc = 32835 N , nM = 832 rot/min, relaţia (1.104) ne conduce la
Pentru capetele de carotieră cu diamante insertate se consideră G1= 100 N/gr şi se află P’1, adică
puterea necesară învingerii frecărilor şi realizării dislocării volumice corespunzătoare unei
singure granule. Pentru aflarea puterii totale se înmulţeşte numărul granulelor (pietrelor active)
cu P’1.
În tabelul 1.39 şi graficul 1.39 se redă variaţia P’1 = f(n) pentru valorile lui Ds şi dc din tabelul
1.38.
78
Foraje speciale
79
Foraje speciale
80
Foraje speciale
Lărgitoarele pot fi lungi (fig. 1.41, d) şi scurte. Primele prezintă avantajul că pot efectua lărgirea
găurii de sondă într-un domeniu mai mare de diarnetre, dar au un consum mai ridicat de
diamante. Lărgitoarele scurte au partea cilindrică (nearmată) mai lungă, în detrimentul celei
conice, şi necesită un consum redus de diamante.
81
Foraje speciale
Tuburile carotiere simple (fîg. 1.42) prezintă avantajul unei construcţii robuste şi rezistente în
timpul lucrului. Datorită pasului mare, respectiv momentelor de deşurubare mici, cepul legăturii
de siguranţă 1 prevăzută cu garniturile de etanşare 3 se deşurubează din mufă 2 a acesteia şi se
extrage la suprafaţă (atunci când, din anumite motive, tubul carotier a fost prins în gaura de
sondă). Celelalte repere din figura 1.42. a. se referă la: 4 - tubul carotier propriu-zis; 5 - niplu de
legătură; 6 - niplu cu pereţi interiori conici; 7- capul de carotieră.
În cazurile în care debitul de fluid nu poate este prevăzut cu pereţi interiori conici (fig.
fi mărit suficient de mult şi vitezele 1.42. d), în care se poate monta reţinătonul
ascensionale sunt în mod corespunzător mici de probă (fig. 1.42. e).
(carotaj cu alice), se construiesc tuburi
carotiere cu tub de sedimentare (fig. 1.42. b).
La această construcţie, în tubul carotier 5 se
înşurubează niplul 4, care face legătura cu
tubul de sedimentare 2 şi cu partea de jos a
garniturii de foraj 1 prin intermediul niplului
3. În anumite situaţii, mai precis dacă
stabilitatea pereţilor găurii de sondă, precum
şi calităţile fluidului de foraj determină
carotajul în bune condiţii, legătura dintre
tubul carotier 4 şi garnitura de foraj se poate
face direct cu ajutorul unei reducţii mufă-
cep (fig. 1.42. c). Niplul 6 (fig. 1.42. a)
poate lipsi atunci când capul de carotieră 7 Fig. 1.42. Tuburi carotiere simple.
În ţara noastră se constuiesc tuburi carotiere simple cu următoarele dimensiuni: 44; 57; 73; 89;
108; 146 mm.
Conform normativelor actuale, aceste tuburi carotiere se folosesc la capete de carotieră cu lame,
cu inserţii din material dur, pentru alice. Lungimea tubului carotier este de 0,75 ... 1,5 m – pentru
primele trei dimensiuni şi de 3,0.,.6.0 m- pentru ultimele. Firma Christensen execută patru
dimensiuni: 1,485 in (simbolul EX); 1,89 in (AX); 2,36 in (BX); 2,98 in (NX). Firma Boyles –
Bros din Canada execută şapte dimensiuni : 1,47 (EWX); 1,875 (AWX); 2,345 (BWX); 2,965
(NWX); 1,47 (EWT); 1,875 (AWT); 3,875 (H).
82
Foraje speciale
Notă: în toate cazurile, dimensiunile ( in sau mm) se referă la diametrul, exterior al tubului
carotier.
Tuburile carotiere duble pot fi cu tubul interior rotitor (fig. 1.43. a) sau cu tubul interior fix
(fig.1.43. b). În primul caz, tubul exterior 2 se înşurubează la partea superioară cu reducţia 1,
care este prevăzută cu canalul C1 – pentru circulaţia descendentă şi cu canalul C2 - pentru
evacuarea fluidului de foraj care se află în tubul interior rotitor 3 (tubul portcarotă) în timpul în
care proba intră în tub. Legătura între tubul exterior 2 şi capul de carotieră 5 se poate face prin
intermediul niplului 4 sau prin intermediul unui niplu cu pereţi conici, pentru montarea
reţinătoruiui de probă. Aceste tuburi carotiere prezintă avantajul protecţiei probei colectate de
efectul descendent al fluidului de foraj (cu excepţia părţii inferioare).
Carotiera dublă cu tub interior fix (fig. 1.43. b) prezintă avantajul că rotirea garniturii de foraj nu
afectează decât în mică măsură carota. Tubul portcarotă 6 are o poziţie staţionară faţă de proba
colectată datorită rulmentului 4, a cărui placă inferioară se fixează în partea de jos a reducţiei 1
cu piuliţa 5. Niplui 8 are rolul de a susţine reţinătorul de probă, iar niplul 7 face legătura la capul
de carotieră 9.
O variantă îmbunătăţită a carotierei duble este carotiera cu manşon de cauciuc (tip
Christensen), care este astfel concepută încât să poată colecta roci cu grad sporit de fiabilitate;
totodată, pe măsură ce proba intră în tubul portcarotă, este îmbrăcată într-un manşon de cauciuc
care o protejează şi o conservă până la extragere.
Canotierele introductibile prin prăjini (cf. fig. 1.10) au fost concepute pentru a permite carotajul
continuu, fără a mai fi necesară extragerea garniturii de foraj după fiecare marş. Ansamblul
interior al acestei carotiere este introdus la talpa sondei fie prin cădere liberă, fie prin împingere
cu pompa, fie cu cablu, prin intermediul coruncii. După terminarea unui marş, ansamblul interior
cu carota este extras la suprafaţă cu ajutorul coruncii, care se introduce prin interiorul prăjinilor
cu ajutorul unui cablu, montat pe o tobă auxiliară. În prezent, în ţara noastră se folosesc carotiere
introductibile din seria Q şi I.
83
Foraje speciale
b. Prăjinile grele au, uzual, secţiunea circulară şi se execută în două variante: forjate şi
îmbunătăţite pe toată lungimea, şi din ţevi laminate cu pereţii groşi, normalizate şi îmbunătăţite
la capete.
Prăjinile grele pentru foraj cu secţiune circulară, forjate şi îmbunătăţite pe toată lungimea sunt
standardizate în STAS 11609-80, care corespunde cu normele API Spec.7, forma lor fiind
prezentată în fig. 1.44, iar dimensiunile şi îmbinările filetate cu umăr fiind prezentate în tabelul
1.41. Pentru carotajul mecanic cu sondeze se folosesc, obişnuit, diametre până la 4 3/4 in.
84
Foraje speciale
85
Foraje speciale
Prăjinile grele pentru foraj executate din ţevi laminate sunt standardizate în STAS 1898 -80, care
cuprinde tipodimensiuni având diametrul exterior între 4 1/8 in... 8 in (cf. tabelul 1.7).
Prăjinile grele forjate (cf. tabelul 1.8) se fabrică, conform uzanţelor internaţionale, din oţelul
AISI 4145 H, asimilat în ţara noastră sub denumirea 46 Mo Mn Cr 10, iar cele laminate, conform
STAS 1898 - 80, din oţel aliat marca 41 Cr Ni 12 STAS 791 - 80 sau alte mărci de oţel tipizate
din grupele Cr - Ni, Cr - Mo sau Cr - Ni - Mo.
Caracteristicile mecanice ale prăjinilor grele sunt prezentate în tabelul 1.42 (cf şi tabelul 1.10).
86
Foraje speciale
87
Foraje speciale
88
Foraje speciale
Înşurubarea-deşurubarea se relizează cu ajutorul cleştilor ( fig. 1.53; 1.54 şi 1.55) sau cu chei.
89
Foraje speciale
90
Foraje speciale
a. b.
Fig 1.58. Burlan tip A Fig 1.59. Burlan tip B
(a-mufă-mufă; b-cep-cep)
pusă încât într-un burlan - spre exemplu AX - să poată intra burlanul imediat inferior - EX ş.a.; în
plus, se specifică tipul îmbinării.
91
Foraje speciale
paramentru stabil, propriu instalaţiei; ea depinde de alţi factori precum: destinaţia, construcţia
sondei, condiţiile geologice, etc.. Pentru aceasta, adâncimea sondei nu poate fi considerată,
principial, ca parametru al instalaţiei de foraj.
Din punct de vedere al acţionărilor, instalaţiile pentru sondeze pot fi:
- cu acţionare Diesel (sau DH);
- cu acţionare, electrică (E) (nu insistăm asupra modalităţilor de clasificare).
Instalaţiile de sondeze prezintă particularităţi care le deosebesc, uneori substanţial, de instalaţiile
obişnuite de foraj.
Dimensiunile transversale mici, precum şi faptul că uneori, încă de 1a. amorsarea forajului,
trebuie să lucreze în roci dure, au determinat necesitatea realizării unor apăsări suplimentare,
apăsări realizate cu ajutorul instalaţiei sau prin intermediul acesteia.
Tipul clasic al unei instalaţii de sondeze cuprinde: capul rotativ, troliul pompa sau compresorul.
Capul rotativ şi troliul alcătuiesc un ansamblu denumit agregatul de foraj propriu-zis iar pompa
sau compresorul constituie agregatul de pompare. respectiv de comprimare.
Capul rotativ (includem aici şi sistemul de apăsare suplimentară) are rolul de a imprima mişcarea
de rotaţie şi forţa de apăsare garniturii de foraj. Transmiterea mişcării de rotaţie la garniture de
carotaj se realizează prin mandrine iar apăsarea prin presiunea hidraulică (cel mai adesea).
Totodată, capul rotativ, prin direcţia în care se fixează, imprimă şi direcţia de carotaj.
Troliul serveşte la manevrarea garniturii de carotaj prin înfăşurarea cablului pe un tambur.
Pompele au rolul de a asigura circulaţia fluidului de foraj, fiind de tip volumetric cu pistoane
(sau plângere).
Compresoarele asigură circulaţia aerului, în cazul circulaţiei inverse.
92
Foraje speciale
93
Foraje speciale
- instalaţia STRATADRILL gama (20, 36, 80),pentru adâncimi maxime de 381 rn, 690 m
respectiv 1448 m (Anglia);
- Explorer model EP-1 pentru adâncimea maximă de foraj de 1000 m (Japonia);
- nava de foraj marin Berlinertor;
- nava de foraj oceanic Glomer Chalianger (are o lungime de 130m şi o lăţime de 21m. Vasul
"Chailenger" nu necesită vapoare suplimentare de alimentare şi este echipat pentru o staţionare
de 90 de zile pe mare. Aprovizionarea cu apă este asigurată printr-o instalaţie de evaporare, care
poate produce zilnic 50000 1 apă potabilă...);
- nava de foraj "Terebel", construită în vederea executării forajului şi carotajului cu prăjini
flexibile, etc..
Aplicaţie. Din noianul de instalaţii pentru sondeze ne-am oprit la instalaţia de foraj geologic SG
- 300, a cărei schemă cinematică este prezentată în figura 1.60, urmând a-i determina turaţiile la
masa rotativă. Instalaţia este acţionată de un motor Diesel cu o putere de P=33kW, la o turaţie nm
= 1430 rot / min.
Soluţie. Semnificaţiile reperelor din figura 1.60:
1 - arbore canelat telescopic;
2 - cuplaj clasic;
3 - cutie de viteze;
4 - cuplaj cu fricţiune (ambreiaj);
5 - pompă volumetrică;
6 - arbore;
7 - toba carotierei introductibile;
8 - cuplaj rigid;
9 - arbore;
10 - pompă volumetrică;
11 - ax;
12 - cuplaj cu fricţiune;
13 - roata baladoare;
14 - transmisie;
15 - cuplaj cu fricţiune.
94
Foraje speciale
95
Foraje speciale
96
Foraje speciale
𝑙𝑜𝑔 𝑣 / 𝑣
K = 10 𝑚−1 4 1
97
Foraje speciale
încet: 34 61 99 165 28
repede: 288 513 832 1375 235
Observaţie: În cazul acestei aplicaţii s-au determinat turaţiile la masa rotativă pentru o schema
cinematică dată. Când aceasta trebuie imaginată, se pleacă de la datele cunoscute: turaţia
motorului de antrenare, turaţiile capului rotativ ce rezultă din vitezele periferice (maxime şi
minime) ale capetelor de carotieră şi vitezele maxime şi minime ale cablului la toba troliului.
98
Foraje speciale
Dispozitivele care realizează apăsările suplimentare pot fi: mecanice, pneumatice sau hidraulice.
99
Foraje speciale
(1.105)
deci
(1.106)
în care De , di reprezintă diametrul exterior, respectiv interior al capului de carotieră.
100
Foraje speciale
(1.108)
în care 2•Au„ reprezintă aria utilă a celor două pistoane:
(1.109)
Dpiston fiind diametrul pistonului iar dtp - diametrul tijei pistonului.
Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului este conformă cu figura 1.62.
Pe măsura creşterii adâncimii sondei este posibil să se ajungă la situaţia Gc + | Fh | ≤ Gg.
Când Gc + | Fh | < Gg, este necesar ca în timpul lucrului să se preia o parte din greutatea
garniturii de foraj de către cele două pistoane; presiunea de sub pistoane va fi
(1.110)
Lungimea reala de prăjini grele rezulta din:
(1.111)
de unde:
(1.112)
În acest caz, starea de eforturi din garnitură, în timpul lucrului, este conformă cu figura 1.63
Fig. 1 .62. Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului (simplificat): Gc + | Fh | > Gg.
101
Foraje speciale
Fig. 1.63. Starea de tensiune din garnitură în timpul lucrului (simplificat): Gc + | Fh | ≤ Gg.
Presiunea de sub pistoane va trebui, în acest caz, să preia greutatea prăjinilor de foraj şi 25% din
greutatea prăjinilor grele.
Cu alte cuvinte, relaţia (1.110) se mai poate scrie (se neglijează greutatea tubului carotier):
(1.113)
în care: lp, lg reprezintă lungimea prăjinilor de foraj, respectiv a prăjinilor grele;
qp, qg - masa unitară a prăjinilor de foraj, respectiv a celor grele.
Exemple
1. Să. se stabilească regimul tehnologic de funcţionare a sistemului hidraulic de realizare a
apăsării suplimentare la o instalaţie de sondeze în următoarele condiţii: H = 1500 m; lg = 100 m;
qg =39,04kg/m; qp = 5,92 kg/m; ρf =1250 kg/m3; ρ0 =7850 kg/m3; g =10 m/s2; Gc= 25100 N; Qm
= 5,33 dm3/s; QM = 8 dm3/s; hm = 0,2 mm; hM = 10 mm; De = 95,63 mm; di = 79,50 mm; Dpiston
=150 mm; dtp=50 mm. Se neglijează greutatea tubului carotier.
Rezolvare
Se compară, mai întâi, necesarul cu disponibilul de apăsare.
Cum:
102
Foraje speciale
iar forţa hidraulică (relaţia 1.106), calculată pentru situaţia cea mai defavorabilă (QM și hm)
Rezolvare
a. H = 50 m
Greutatea garniturii (în ipoteza că se compune numai din prăjini grele) este
103
Foraje speciale
Dacă garnitura s-ar compune numai din prăjini de foraj cu masa unitară qp = 5,92 kg/m, atunci
iar
b. H = 300 m
Dacă se folosesc numai prăjini de foraj,
cu alte cuvinte Gc + | Fh | < Gg, deci se va prelua o parte din greutatea garniturii; presiunea
introdusă sub pistoanele sistemului hidraulic (relaţia 1.110)
c. H = 300 m
În ipoteza că garnitura se compune numai din prăjini de foraj (lucru firesc din moment ce
sistemul hidraulic pernite realizarea unor presiuni suplimentare acoperitoare),
104
Foraje speciale
valoare care marchează, la limită, adâncimea până la care trebuie folosit sistemul de apăsare
suplimentară. La amorsarea carotajului, forţa disponibilă
Fg(d) = 0
deci, conform relaţiei (1.107),
Fs = Gc + | Fh | - Gg = 22000 + 3000 - 0 = 25000 N,
iar presiunea de lucru este dată de relaţia (1.108):
Dacă pentru un tub carotier cu lungimea lt = 3 m se presupune carotajul chiar din momentul
amorsării (mai ales din galerii subterane), la sfârşitul primului marş trebuie să se lucreze cu o
presiune
105
Foraje speciale
106
Foraje speciale
iar
Observaţii:
1. În unele cazuri, surplusul provenit din greutatea garniturii de foraj poate fi preluat cu sistemul
convenţional de manevră, situaţie în care, citirea indicatorului de greutate trebuie să aibă în
vedere forţa provenită din diferenţa Fg(d) - Fc(n) în aceste cazuri apar similitudini cu metodologia
de realizare a apăsării axiale la forajul convenţional.
2. Pentru cazurile practice, de şantier, se va analiza funcţionarea sistemului de apăsare
suplimentară pe trepte de adâncime (eventual pe pachete de aproximativ egală forabilitate),
luându-se în considerare situaţiile concrete privind calităţile fluidului de foraj, distanţa h, etc.
Aplicaţiile speciale ale forajului şi carotajului mecanic cu sondeze se referă la forajul şi carotajul
din subteran şi forajele efectuate în vederea îmbunătăţirii pământurilor pentru fundaţii.
107
Foraje speciale
108
Foraje speciale
În figura 1.70 se redă, simplificat, starea de eforturi din timpul lucrului (încă de la amorsarea
carotajului, în roci cu durităţi mari, este nevoie de o forţă de apăsare suplimentară Fs).
109
Foraje speciale
110
Foraje speciale
sistem de pâlnie 11. Pentru realizarea operaţiei de extragere se va folosi podul de lucru 2.
Legătura dintre electrocompresor şi capul hidraulic se face prin intermediul furtunului 12.
Starea de solicitare a garniturii în timpul lucrului este redată în figura 1.74.
Notă. Celelalte repere din figurile 1.71 si 1.73 sunt identice cu cele din figura 1.69.
111
Foraje speciale
112
Foraje speciale
Fig. 1.75. Injecţia cu packere mecanice simple cu circuit deschis (schemă): m1, m2- malaxoare;
ME-motor electric.
După armarea packerului începe injecţia pastei liante în strat. În timpul injecţiei trebuie ca
pinj ≤ pafis (1.114)
în care
pinj = ph+pc , (1.115)
unde:
ph. reprezintă presiunea cloanei hidrostatice a pastei;
pc- presiunea necesară învingerii frecărilor din sistemul de circulaţie;
pafis - presiunea admisibilă de fisurare a formaţiunii.
Cu alte cuvinte, prin injecţia pastei liante se urmăreşte creşterea presiunii admisibile a
pământului pentru fundaţie (trebuie ca pa ≥ 1 bar) prin umplerea porilor (porozitatea şi
permeabilitatea scad) şi nicidecum distrugerea suportului material al formaţiunii.
113
Foraje speciale
114
Foraje speciale
b. O categorie aparte o constituie packerele hidraulice duble tip Borsec; în figura 1.78 este
prezentat, schematizat, un astfel de packer, cu circuit deschis. Ţevile de injecţie 4 sunt
obturate în partea de jos. Pe ele se vulcanizează manşoanele de cauciuc 1, în dreptul cărora se
află perforatori cu diametrul mai mare decât a celor din dreptul stratului unde se face injecţia
pastei liante.
Se începe injecţia. Mai întâi pasta liantă pătrunde prin orificiile mai mari (principiul minimei
rezistenţe), deformează manşoanele de cauciuc 1, deci asigură etanşarea spaţiului inelar dintre
ţevile de injecţie şi strat. Pompându-se în continuare, pasta liantă pătrunde prin orificiile cu
dimensiuni mai mici din dreptul stratului unde se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii
pământului.
Dacă presiunea de fisurare este mică, atunci packerul cu circuit deschis se poate transforma în
packer cu circuit închis.
Întrucât deformarea packerului se realizează cu ajutorul pastei liante, o atenţie deosebită va
trebui acordată timpilor de început şi sfârşit de priză ai pastei.
115
Foraje speciale
(1.116)
în care: Ds este diametrul găurii de sondă;
H - adâncimea sondei;
k - coeficient de neuniformitate al găurii de sondă.
b. Volumul de pastă injectată în strat:
(1.117)
în care: H1 ÷ Hi reprezintă stratele cu diferite porozităţi şi permeabilităţi (cf. fig. 1.79);
m1 ÷ mi- porozităţile stratelor de grosimi H1… Hi ;
Dm ÷ diametrul mediu de injecţie a pastei în strat.
116
Foraje speciale
(1.119)
(1.120)
relaţii în care:
vc, qc reprezintă volumul, respectiv masa de ciment necesare preparării unei unităţi de volum
de pastă de ciment;
va - volumul unitar de apă;
ρc - densitatea cimentului (ρc = 3150 kg/m3);
ρa - densitatea apei (ρa = 1000 kg/m3);
ρpc - densitatea pastei de ciment.
d. Presiunea de injecţie
Se calculează cu ajutorul relaţiei (1.115), în care presiunea hidrostatică a coloanei de pasta
ph = H • ρpc• g (1.121)
iar presiunea necesară învingerii frecărilor din sistemul de circulaţie rezultă din relaţia
(1.114), adică
pc = paf • ph (1.122)
Presiunea pc reprezintă, în fapt, presiunea cu care va lucra agregatul (pompa) de injecţie.
Observaţie. Pentru situaţii practice mai simple (porozităţi şi permeabilităţi ale stratelor
aproximativ egale), se umple gaura de sondă cu volumul corespunzător de pastă (dat de relaţia
1.116); apoi, mărindu-se corespunzător presiunea la agregat, pasta se injectează în strat. În
acest caz, trebuie neaparat avut în vedere ca, la suprafaţă, să se realizeze etanşările
corespunzătoare.
117
Foraje speciale
Teste de autoevaluare
118
Foraje speciale
Lucrare de control
119