Alexandru Macedonski

(n. 14 martie 1854, București, Țara Românească – d. 24

noiembrie 1920, București, România) a fost
un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul
rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul
reprezentant al simbolismului în literatura română.

Anii de activitate: 1872-1920

Copiărie și studii: Tatăl poetului, după o educație militară
în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la funcția de
Ministru de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Datorită
slujbei tatălui, familia poetului se muta des.Mama poetului, Maria
Fisența (Vâcenț sau Vicența), provenea dintr-o familie
de boieri din Oltenia. Până la vârsta de șase ani poetul a fost un copil
bolnăvicios, în anul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia,
petrecându-și astfel mare parte din copilărie la moșia de la Amaradia.
Școala o urmează la Colegiul Național Carol I din Craiova, pe care a
absolvit-o în anul 1867. Frecventează Facultate de Litere din București
și urmează cursuril la Universitatea din Pisa. Vizitează adevăratele
centre culturale ale timpului: Viena, unde îl cunoaște pe Eminescu,
Paris, Florenția, Veneția.
Debut: Publică prima poezie Dorința poetului în Telegraful
român din Sibiu
Din cauza viziunilor sale politice, culturale, în timpul activității sale a
avut mai multe polemici cu scriitorii timpului: I.L Caragiale, Vasile
Alecsandri și Mihai Eminescu.
Operă: Poezie Prima verba (1872), Poesii (1882), Excelsior (1895), Flori
sacre (1912), Poema rondelurilor (1927) Proză Dramă banală (1896), Cartea de
aur (1902), Le calvaire de feu (1906), Thalassa (1915), Nuvele (1923) Teatru
Moartea lui Dante Alighieri (1916)

Deces: Alexandru Macedonski moare la 24 noiembrie 1920, ora 3

după amiază, cerând roze, iar fiul său Nikita negăsind trandafiri, îi aduce
să inhaleze parfum de trandafiri.