Sunteți pe pagina 1din 156

CAROLE DEAN

Un b`rbat
numit Blue
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS
Capitolul 1

Prin u[a luxosului turboreactor particular r`sun` o


\njur`tur` – deloc blând`. Simone Doucet ridic` ochii din
„Wall Street Journal“, ciulind urechea \n direc]ia u[ii, tocmai
la timp pentru a auzi \nc` o \njur`tur` – [i mai nepl`cut`. Nu
era \n nici un caz Nolan.
Se uit` la ceas. |ntârzia – lucru neobi[nuit din partea lui.
Ridicându-se \n picioare, se duse la u[a deschis` din centrul
aeronavei.
– Nance, ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` ea.
– Nu [tiu, domni[oar` Doucet. Tipul `sta zice c` lucreaz`
pentru dumneavoastr`.
Mâna dolofan` a lui Nance strângea de um`r un b`rbat cu
un cap mai scund decât el [i care, judecând dup` atitudinea
b`t`ioas`, nu era deloc intimidat. Având \n vedere c` Nance
atingea un metru [i nou`zeci [i cinci de centimetri \n`l]ime,
Simone b`nui c` necunoscutul era fie neobi[nuit de curajos, fie
onorabil de prost, fie cu mintea complet trotilat` de droguri.
6 CAROLE DEAN

Nance sl`bi strânsoarea, l`sându-i b`rbatului destul` liber-


tate pentru a se \ntoarce cu fa]a spre ea. Purta ochelari de
soare, blugi t`ia]i, o c`ma[` verde cu mâneci scurte [i moca-
sini direct pe piele. La picioarele lui z`cea o geant` de
prelat`. Dup` p`rerea Simonei, ar`ta cum nu se putea mai
dubios. Nu-l mai v`zuse \n via]a ei.
– Debaraseaz`-te de el, Nance.
{i, \n timp ce Nance \ncepea s`-l transforme \n proiectil
uman, d`du s` se retrag` \n avion.
– Ei, sta]i! strig` omul. Nolan m-a trimis!
|ntorcându-se, Simone \l v`zu eliberându-se din mâinile lui
Nance, pentru a scoate din buzunar o foaie de hârtie bo]it`,
pe care o ridic` \n direc]ia ei. D`du din cap spre Nance, care
lu` hârtie din mâna necunoscutului.
– E un fax, domni[oar` Doucet, [i poart` semn`tura dom-
nului Smythe, \ntr-adev`r. Zice aicea c`...
Simone \ntinse mâna.
– D`-l \ncoace, Nance.
– Stai pe loc, domn'e!
{i, cu aceast` instruc]iune repezit`, Nance f`cu cei câ]iva
pa[i care-l desp`r]eau de u[`, \nmânându-i faxul.

Simone,
Sunt dezolat c` te pun \n situa]ia asta, dar n-am \ncotro.
|n momentul de fa]`, sunt \n spital, cu un picior rupt, un
um`r dislocat [i cotul f`cut praf – [i totul, numai de la un
pas gre[it pe scar`! Thomas Blundell, omul care-]i va aduce
acest fax, este un foarte bun prieten de-al meu. I-am cerut s`
m` \nlocuiasc`. N-ar trebui s` aib` nici o problem` la
UN B~RBAT NUMIT BLUE 7

Londra. E calificat [i, dac`-l \mbraci decent, \l po]i lua cu


tine oriunde – sau, m` rog, aproape... Pe scurt, \l ai la dis-
pozi]ie pentru dou` s`pt`mâni. Nu vei fi dezam`git`.
Nolan
P.S. Am s`-]i telefonez la Londra. C`l`torie pl`cut`, suc-
ces cu Hallam Porcelain – [i ai \ncredere \n Thomas. E omul
ideal pe care s`-l ai \n echipa ta.

Simone se b`tu cu mesajul peste coaps`. La naiba! Numai


de-a[a ceva n-avea nevoie! Era al doilea incident care-i d`dea
planurile peste cap, \ntr-o singur` s`pt`mân`. F`r` s`-[i
ascund` nemul]umirea, \l privi \ncruntat` pe omul care st`tea
pe asfaltul \ncins.
– Asculta]i, spuse el, ridicând din umeri. Nici eu nu-s prea
\ncântat de povestea asta, doamn`, da-i sunt dator tipului.
Dac` vre]i, pute]i s`-mi da]i papucii.
|[i propti mâinile \n [oldurile \nguste.
– Cum hot`râ]i dumneavoastr`.
De parc` ar fi avut de ales! Simone d`du din cap spre gean-
ta de voiaj de la picioarele lui.
– Nance, ia bagajul domnului Blundell, te rog.
Dac` nu-l putea folosi pe Nolan, m`car s` profite de talentele
lui – [i de escort`. Avea nevoie [i de una, [i de alta, la Londra.
Thomas Blundell \[i l`s` b`rbia \n piept, cl`tinând din cap
ca un câine b`tut. Se vedea clar c` sperase s` nu fie primit la
bord. Morm`i ceva printre din]i.
– Poftim? \ntreb` Simone.
Când Thomas Blundell ridic` din nou capul ca s`
r`spund`, soarele \i luci \n ramele ochelarilor.
8 CAROLE DEAN

– Nimic. Juram doar s`-i rup lui Nole [i cel`lalt picior, data
viitoare când \l v`d.
Simone \l privi lung. |ntre str`lucirea orbitoare a soarelui [i
lentilele negre nu se distingea decât b`rbia, p`trat` [i
hot`rât`, [i o gur` care, dac` se \mblânzea pu]in, ar fi putut
p`rea chiar senzual` – pentru unele femei. Nu era
neatr`g`tor. Iar acest gând n-o \ncânta deloc.
|n`l]` o sprâncean`, dar nu zâmbi.
– }i-a[ fi recunosc`toare dac` ]i-ai p`stra comentariile pen-
tru mai târziu. Trebuie s` decol`m din clip`-n clip`.
F`cu un pas, apoi se opri, \ntorcându-se.
– Ce-i cu Nolan? O s` se vindece?
– O s`. Dr`gu] c` \ntreba]i, r`spunse nep`s`tor Blundell.
– Ar fi fost mai „dr`gu]“ s` m` anun]e din timp despre
\nlocuirea asta nedorit`.
Blundell ridic` iar din umeri.
– Abia a apucat s` dea un telefon, \nainte s`-l bage \n sala
de opera]ie. {i mi l-a dat mie.
– {i `sta? \ntreb` Simone, ar`tând faxul.
– A convins o sor`. B`nuia c` am nevoie de o scrisoare de
recomandare.
|[i \nclin` capul [i, cu toate c` nu-i vedea ochii, Simone \[i
d`du seama c` o studia. Previzibil. B`rba]ilor le pl`cea s` fac`
inventare, iar `sta nici m`car nu se jena. Simone sim]i un gol
\n suflet. „O, Doamne, numai de unul agresiv, care s` m` con-
sidere darul lui Dumnezeu pentru spi]a feminin`, n-am
nevoie!“ Dar, nu. Nu putea fi a[a, dac` era prieten cu Nolan.
|l m`sur` cu privirea, de la [ortul de blugi pân` la... cercel. Da,
\n lobul urechii lui sclipea clar un inelu[ de aur! Cel mai
UN B~RBAT NUMIT BLUE 9

deplasat lucru cu putin]`! La fel cum era [i p`rul, mult prea


lung. Dar acela[i p`r, castaniu cu [uvi]e decolorate de
soare, era des, lucitor... Nu, categoric, nu era neatr`g`tor.
Poate c` Nolan avusese dreptate, poate c`, dac`-i schimba
]inuta, avea s` fac` din Thomas Blundell un personaj...
acceptabil.
– Dumneata, domnule Blundell, spuse ea \n cele din urm`,
ai nevoie s` te b`rbiere[ti [i s` te tunzi.
F`r` a-i da timp s` r`spund`, se \ntoarse [i intr` \n avion.
Când o urm`, Blundell o g`si a[ezat` \n fotoliu, cu spatele
spre el.
Nance \l \ndrum` spre un scaun din partea dinapoi a
avionului, iar Simone \l auzi a[ezându-se cu un oftat care
p`rea s` degaje toat` energia unui om furios [i frustrat. De
data asta nu se mai ostenise s` \njure. Simone \[i lu` ziarul
abandonat, ignorându-[i pornirea de a se uita la el. Nu-i era
deloc u[or.
Abia se a[ezaser`, când Kelly, pilotul, anun]`:
– Avem aprobarea, domni[oar` Doucet.
Panica atac` imediat nervii Simonei. Trase adânc aer \n
piept, pe când avionul pornea lin din zona de \mbarcare spre
una dintre pistele afectate aeronavelor private. Decol`rile
erau pentru Simone cele mai nepl`cute momente ale
zborurilor.
Nance ap`ru imediat lâng` ea.
– S` v` aduc ceva, domni[oar` Doucet?
{tia prea bine ce s`-i aduc` dar, ca un subaltern cuviincios
ce era, \ntreba oricum. F`r` s`-l priveasc`, Simone r`spunse:
– Un scotch, te rog.
10 CAROLE DEAN

|l primi imediat [i \l b`u dintr-o suflare, apoi \[i st`pâni un


icnet. |i displ`cea alcoolul [i bea numai când n-avea \ncotro.
Iar când zbura, era clar c` nu mai avea \ncotro. Dup` ce Nance
porni spre locul lui, \l strig` din nou:
– Nance, dup` ce decol`m, spune-i te rog domnului
Blundell c`-l invit s` lu`m masa \mpreun`.
– Am \n]eles.
Simone \ncerc` s` se adânceasc` \ntr-un articol despre
efectele recesiunii din Japonia asupra economiei Statelor Unite.
Dar, când Kelly trecu cu avionul peste o u[oar` ridic`tur`
din asfaltul pistei, iar stomacul ei c`zu un gol ca un 747 la alti-
tudinea de croazier`, \nchise ochii [i-[i rezem` capul de
tetiera fotoliului din piele vi[inie. To]i mu[chii din trup \i
devensier` la fel de rigizi ca oasele.

Blue o privea pe Simone pe sub pleoapele ochilor \ntre-


deschi[i. Din locul unde st`tea el, nu se vedea decât o parte din
profil, dar o v`zuse bând scotch-ul. Dintr-o sorbitur`. F`r` s` tre-
sar`. Probabil avea m`runtaie de alam` [i beregat` plumbuit`.
|nc` nu apucase s` se uite bine la ea. Lâng` u[a avionului,
v`zând-o luminat` din spate, distinsese c` era scund` [i brunet`.
Atâta tot, la care se ad`uga vocea, \nceat` [i senzual`, [i un aer
de comand` ca al unui sergent la instruc]ie. Probabil \i st`tea \n
fire. |n fond, era pre[edinta unei companii interna]ionale,
bogat` pe cât ar fi avut dreptul orice persoan` cinstit` s` fie.
Compania Anjana Enterprises, fondat` de mama ei,
Josephine, era un exemplu al succesului \n afaceri f`urit prin
contopirea curajului, muncii [i inteligen]ei. Josephine Doucet
era o legend` vie. Anjana avea holdinguri atât de \ntinse, \ncât
UN B~RBAT NUMIT BLUE 11

Blue nu se putea gândi la nici un domeniu de afaceri \n care


s` nu fi investit: hoteluri, re]ele de televiziune prin cablu,
firme de software, o serie de cluburi de s`n`tate exclusiviste.
De toate pentru to]i. Cu un an \n urm`, Josephine o adusese
pe Simone de la o firm` subsidiar` a Anjana, o companie de
mobil` din Washington, a[ezând-o \n fruntea corpora]iei.
Fusese un salt uria[, iar prietenul lui, Nolan, o urmase
\ndeaproape.
Femeia a[ezat` la câ]iva pa[i \n fa]a lui \[i schimb` pozi]ia
capului. Acum Blue v`zu c` nu avea p`rul doar „brunet“, ci de-a
dreptul negru, ca abanosul sau cerneala. {i foarte lung.
Probabil i-ar fi ajuns mai jos de umeri, dac`-[i despletea coada
\ncol`cit` deasupra cefei.
Nolan spusese c` era vulnerabil`, ceea ce putea \nsemna [i
expus`, lipsit` de ap`rare. Hm, lui Blue nu-i prea venea a
crede. Simone Doucet p`rea mai degrab` o \ncruci[are de tatu
[i arici. Un hibrid ]epos [i \mpl`to[at \n armur`. Vulnerabil`?
Nici pomeneal`. Era evident c` amicul lui avusese judecata
tulburat` de excesul de trufe [i caviar.
– Avem aprobarea de decolare, domni[oar`, anun]` pilotul.
Blue o v`zu devenind rigid`, \i v`zu degetele \ncle[tându-se
pe bra]ul fotoliului. R`mase astfel câteva minute, pân` când
avionul se desprinse de sol. De acord, poate c` avea totu[i
câteva puncte vulnerabile. Nu c` l-ar fi interesat. Vân`toarea
de amazoane corporatiste era ocupa]ia lui Nole [i, dup` ce o
cunoscuse pe Simone Doucet, Blue prefera s` r`mân` a[a. Nu
era genul lui, nici ca [ef`, nici ca altceva.
Când avionul ajunse la altitudinea de croazier`, Nance \l
b`tu pe um`r.
12 CAROLE DEAN

– Domni[oara Doucet te invit` \n fa]`.


Blue \[i trase respira]ia.
– Bine.
{i, \mpingându-se \n bra]ele fotoliului, se ridic`, pornind
pe urmele uria[ului devenit atât de prietenos.
Simone \i indic` din cap fotoliul de vizavi, iar Blue se a[ez`. |i
desp`r]ea o mas` acoperit` cu pânz` alb` de in, pe care erau
puse farfurii de por]elan roz pal [i tacâmuri de argint. Simone \[i
\ntinse pe genunchi un [ervet [i ridic` ochii, privindu-l pe Blue
pentru prima oar` drept \n fa]`. Prin mintea lui trecu fulger`tor
imaginea unei strâmtori \nguste \n care se \ntâlneau dou` cor`bii.
Ochii Simonei erau cenu[ii. Ca o]elul. Reci ca versan]ii
gola[i ai Stânco[ilor, \nfierbântau pieptul lui Blue ca un vânt
arz`tor. „Altitudinea...“ \[i spuse el, adâncindu-se [i mai mult
\n fotoliu.
Simone ridic` furculi]a.
– Deci, \n]eleg c` e[ti la fel de nemul]umit ca mine de aran-
jamentul `sta...?
– Cam a[a ceva.
– Ai venit aici numai fiindc` te-a rugat Nolan?
Blue d`du din cap.
V`zând c` nu mai ad`uga nimic, Simone continu`, cu o
voce sc`zut` [i rece, dar totu[i pl`cut`.
– Dac` nu te superi c` \ntreb, \n ce rela]ii e[ti cu Nolan?
– Ne cunoa[tem de mult.
Simone \nfipse furculi]a \n salat`, apoi \ntr-un crevete, [i o
ridic` la gur`.
– Explic`-mi, \i ceru ea, \nainte de a vâr\ \n gur` micul
decapod.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 13

Blue o privi cum mesteca, atingându-[i apoi col]urile gurii


cu [ervetul. O gur` senzual`. Plin`. Buze de coral, poate doar
o idee mai \nchise decât crustaceul pe care tocmai \l mâncase.
Sim]ea \n gât un nod care nu-l bucura deloc.
– Domnule Blundell? insist` ea, cu capul \nclinat
\ntreb`tor, ridicând b`rbia.
|l furase peisajul.
– Am lucrat \mpreun`, r`spunse cam repezit Blue.
Dac` Doucet nu cuno[tea deja tot trecutul lui Nolan, n-avea
de gând s`-i completeze tocmai el cuno[tin]ele.
Simone \l studia intens.
– {i a]i locuit \mpreun`, \ntr-o vreme. A[a e?
– M-hmm...
Pe fa]a ei ap`ru o expresie atât de u[urat`, \ncât Blue nu-[i
putu st`pâni un zâmbet. |i citea gândurile ca \ntr-o carte.
Apoi, Simone d`du din cap [i, sco]ând câteva pagini dintr-un
dosar pe care \l avea al`turi, i le \ntinse.
– Programul meu, domnule Blundell. A[ dori s`-l revedem
\mpreun`. Pe lâng` \ntâlnirile cu Gus Hallam, de la Hallam
Porcelain, sunt mai mult probleme de public relations, con-
tacte cu furnizorii de durat`, discu]ii cu asocia]ii de afaceri,
cam a[a ceva...
– Blue, preciz` el, luându-i hârtiile din mân`.
– Poftim?
– M` numesc Blue.
Simone \i arunc` o privire \ntreb`toare, ca [i cum ar fi
chibzuit cât de acceptabil era numele.
– S` zicem c` prea mul]i m-au numit \n copil`rie „micul
Tommy Bluebell“...
14 CAROLE DEAN

Unul singur fusese de ajuns. Probabil c` de[teptul `la mai


avea [i acum buza umflat`. Z`ri \n ochii Simonei o expresie
\n]eleg`toare, o und` de zâmbet.
– Desigur, r`spunse ea calm`. Cred c` ]i-a fost cam greu.
Blue merge perfect.
– Mda... se sili Blue s` zâmbeasc`, cam f`r` chef, dup` care
cobor\ ochii spre hârtii.
Programul de la Londra era \nc`rcat, cu zilele pline de
\ntâlniri de afaceri, iar serile doldora de mondenit`]i. Dintre
care la multe trebuia s` participe. Gemând \n sinea lui, citi mai
departe. Fiecare punct din program con]inea [i o list` de
nume. Cel mai des ap`rea numele Gus Hallam.
La sfâr[itul ultimei pagini erau scrise de mân` câteva
\nsemn`ri ilizibile.
– {i aici? \ntreb` el. Bruges? ad`ug`, \mpiedicându-se \n pro-
nun]ie, care \n gura lui suna Br`gs. Nolan nu-i pomenise de asta.
– Este \n Belgia [i se pronun]` Brüüüj, \l corect` Simone,
cu un murmur fluid care-i rotunji buzele.
Blue spera s-o mai aud` rostind acel cuvânt, [i mai ales s-o
vad` cum \l cuprindea cu buzele, \nv`luitor.
Simone ezit`.
– Dar nu e important, era o problem` de afaceri pe care
\ntre timp am contramandat-o.
|i evit` privirea [i \ncepu s` m`nânce, ar`tând \ncurcat`
pentru prima oar` de când se cunoscuser`.
– Perfect. Pentru c`, la stilul meu de a num`ra, agenda asta
acoper` deja trei s`pt`mâni. Nolan a spus dou`. A[a c` voi sta
numai dou` s`pt`mâni. Nici o zi mai mult. |mi pare r`u.
{i arunc` programul pe mas`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 15

Simone l`s` furculi]a jos, \nl`n]uindu-[i degetele, pentru


a-[i rezema b`rbia pe ele, cu ochii din nou spre el.
– Ce ghinion. Iar lui Nolan \i pl`cea a[a de mult munca asta...
Privind-o lung, Blue sim]i c` i se \ncordau f`lcile.
– Nolan Smythe e de ani de zile mâna dumitale dreapt`.
Vrei s` spui c` l-ai concedia dac` eu a[ refuza s` fac toate
astea? \ntreb` el, ridicând un moment foile.
Ochii cenu[ii ai Simonei \i p`r`sir` un moment pe ai lui,
pentru a reveni mai \ngusta]i, mai reci.
– A[tept de la dumneata s` faci ceea ce ]i s-a spus. |ntrucât
\i ]ii locul, Nolan r`spunde de dumneata. A[a c`, dac` nu te
produci – la un nivel acceptabil – a zburat.
|[i desprinse degetele [i lu` din nou furculi]a. Mâna \i
tremura u[or.
– E destul de clar?
|[i scoase ochelarii de soare [i se aplec` \nainte.
– Poate c` ar fi cazul s` repet instruc]iunile pe care le-am
primit, domni[oar` Doucet. Ca s` m` asigur c` le-am \n]eles
bine. Mi-ai cerut s` m` produc la cerere. A[a a fost? \ncheie el,
l`sând cuvântul cu dublu \n]eles s` pluteasc` \n aer.
Simone clipise cumva din ochi...? Nu. I se p`ruse. Femeia
asta nu clipea. Nu f`cu decât s`-[i arcuiasc` o sprâncean`,
privindu-l sfid`toare la rândul ei.
– Pe lâng` analiza financiar`, am nevoie de cineva care s` m`
\nso]easc`, s` ia \nsemn`ri [i s` ]in` la distan]` persoanele nedorite.
Blue zâmbi.
– De ce nu-]i iei un câine?
– Mi-a[ lua, dac` ar [ti s` scrie, replic` ea dulce. A[a, tre-
buie s` m` mul]umesc cu dumneata. Alte \ntreb`ri?
16 CAROLE DEAN

– Numai una. De ce nu m` \ntrebi [i dumneata nimic? Ai


atâta \ncredere \n cuvântul lui Smythe [i \ntr-un biet fax moto-
tolit? Cumva, m` \ndoiesc c` te d` credulitatea afar` din cas`.
– Ai dreptate, nu sunt deloc credul`. Dar am destul`
\ncredere \n Nolan ca s`-i accept recomandarea, pân` m` voi
putea convinge singur`. |ns`, \nainte de a ateriza la Heathrow,
voi [ti tot ce am nevoie s` [tiu, pân` [i culoarea lenjeriei dumi-
tale de corp.
– Feti[ist`, declar` el, rezemându-se din nou.
Simone \i arunc` o privire \nghe]at`.
– Nu. Prudent`.
– {i dac` lenjeria mea nu e acceptabil`?
– Atunci, sper c` [tii s` \no]i.
– Cum, zâmbi el, nu-mi pl`te[ti nici m`car taxiul pân` acas`?
– M` tem c` nu, r`spunse Simone, revenind la salat`.
Când Blue nu mai ad`ug` nimic, \i ar`t` cu b`rbia spre far-
furia neatins`.
– Nu m`nânci.
Blue \mpinse farfuria deoparte.
– Sunt mai degrab` carnivor din fire.
– |n cazul `sta, am terminat. Am ni[te materiale de baz` despre
deplasare \n serviet`. Când termin masa, \i voi spune lui Nance s`
]i le dea. Fii atent \n special la dosarul Hallam Industries. E vorba
de o fabric` de por]elan scoas` la vânzare. Anjana Enterprises e
interesat` s-o cumpere, dac` e un târg avantajos.
{i, cu aceste cuvinte, re\ncepu s` m`nânce.
|n]elegând c` i se d`duse liber, Blue r`mase privind-o. |n
materie de control, cucoana duduia. |l f`cea s` se \ntrebe de ce.
Simone ridic` ochii, cu o privire iritat`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 17

– Po]i pleca, Blue.


|n timp ce se ridica \n picioare, Blue o \ntreb`:
– E o para[ut` pe-aici?
– Foarte amuzant, dar nu-]i for]a norocul. {i r`bdarea mea,
la fel ca \ncrederea, e limitat`. Totul e foarte simplu: f` ce ]i se
cere [i ne vom \n]elege de minune.
Blue cl`tin` din cap.
– Nu [tiu de ce, domni[oar`, m` cam \ndoiesc...
Revenind \n fotoliul lui, \[i petrecu urm`toarele câteva
minute \njurând alternativ – când pe sine, când pe Nolan.
Dou`zeci [i una de zile cu femeia asta? De neconceput! Dac`,
dup` prima zi, Nolan mai era \n func]ie, avea mare noroc. Lui
Blue nu-i pl`cea s` primeasc` ordine [i nici s`-[i ]in` gura. {i
mai era ceva. Al dracului s` fie dac` nu se sim]ea atras de ea la
un nivel primar – dar era la fel de-al dracului de sigur c` n-o
pl`cea câtu[i de pu]in.

Nici Simone nu-l pl`cea.


Dac` n-ar fi fost prieten cu Nolan, i-ar fi dat para[uta pe
care o ceruse [i l-ar fi condus personal pân` la u[`. |i sim]ea
ochii \ndrepta]i spre ea. Refuzând s`-l mai bage \n seam`, se
concentr` asupra salatei.
Blue. Ce nume aiuristic! Probabil c` nu avea nici o leg`tur`
cu porecla „bluebell“, ci numai cu culoarea ochilor lui – un
albastru de cobalt str`lucitor, care intimida. Nu putea s`-i
sufere. Le detesta expresia iscoditoare, felul \n care o f`ceau
s` uite c` era prieten cu Nolan. Bine m`car c` nu era guraliv.
Nolan vorbea \ncontinuu, dar era o turuial` lini[titoare;
avea s`-i simt` lipsa. El era singurul om care f`cuse ca acel
18 CAROLE DEAN

ultim an s` fie suportabil. Pl`nuiser` ca, o dat` ajun[i la


Londra, s` trag` pu]in chiulul, iar Simone abia a[teptase.
Acum, avea s` fie o deplasare ca oricare alta – un maraton al
muncii f`r` o clip` de r`gaz. Era extenuat`, cu nervii \ntin[i la
limit`, reac]ionând surprinz`tor atât pentru oamenii din jur
cât [i pentru ea \ns`[i, dar Josephine \i spusese s` „ia \n mân`
opera]iunile din Europa“ cât de rapid posibil, iar cuvântul
Josephinei era liter` de lege.
Cât despre Domnul Nesim]ire din spatele avionului, avea
s`-l suporte fiindc` \i era necesar. Dar urma s`-l pun` la punct.
A[a ar fi f`cut [i Josephine.

La Heathrow, trecur` prin vam` \n câteva minute. „Pofti]i,


domni[oar` Doucet“, „v` rug`m, domni[oar` Doucet“, „v`
mul]umim, domni[oar` Doucet!“ Blue se a[tepta s` urmeze o
ceremonie de pupat picioarele \n public. Se \ndoia c` Regina
Angliei avea parte de un tratament mai \n`l]`tor. Afar` \i
a[tepta un Rolls-Royce destul de lung ca s` poat` fi folosit
drept pod peste Canalul Mânecii.
Blue privi cum un tân`r le \nc`rca bagajele, mânuind cele
trei valize perfect asortate ale Simonei cu atâta grij`, de parc` ar
fi fost l`zi cu ou` Fabergé. Când lu` geanta r`p`noas` a lui Blue,
se uit` \n jur nedumerit, apoi o arunc` \n`untru, ridicând din
umeri, cu grija cuvenit` unui balot de nutre], [i \nchise capota.
Ca metafor` a rela]iei dintre Blue [i domni[oara Doucet, ima-
ginea cu bagajele mergea de minune. Blue zâmbi sub]ire.
– Dac`-]i place atât de mult s` asi[ti la \nc`rcatul bagajelor,
Blue, cred c` un carusel de valize te-ar l`sa \n extaz, coment`
sec Simone, venind \n spatele lui.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 19

Blue se \ntoarse s-o priveasc`. Nu-[i mai vorbiser` de la


mas`, consumat` cu dou` continente [i un ocean \n urm`.
– Asta ce-a fost, domni[oar` Doucet, o glum` sau o s`geat`
otr`vit`?
Da' parfumul `la mortal pe care-l folosea ce naiba o fi fost?
– O introducere, nici mai mult, nici mai pu]in, [i te rog s` m`
nume[ti Simone. Vom coopera \ndeaproape. Nu vreau ca oamenii
s` te cread` un func]ion`ra[ recent avansat la locul de munc`.
– Atunci, ce vrei s` cread`?
– C` suntem apropia]i.
– Cât de apropia]i?
Simone \i arunc` o privire t`ioas`.
– Destul de apropia]i. |n timp ce sunt aici, voi avea nevoie
de o escort`. Cred c` programul arat` foarte clar acest lucru –
sau vrei s`-]i fac [i un desen?
Blue zâmbi [i mai larg. Simone Doucet, una dintre cele mai
bogate femei de pe cinci continente, avea nevoie de o escort`
pl`tit`. F`r` \ndoial`, Nolan era exact genul de cavaler pe care-l
prefera – fermec`tor, manierat... [i sigur. Blue ar fi putut,
dac`-[i d`dea silin]a, s` puncteze dou` din trei.
– Putem fi cât de apropia]i vrei, dar dac`-i vorba de desene,
trag linie. Nu le am pe-astea...
– {tiu foarte bine pe care le ai [i pe care nu, Blue. E[ti pri-
eten cu Nolan. De-asta stai acum cu picioarele pe teritoriul
Marii Britanii, \n loc s` traversezi Atlanticul \n stil fluture.
A naibii, da' istea]` mai era! Ar fi fost amuzant s` i se vâre sub
piele. Arg`sit`, Blundell, femeia asta are o piele t`b`cit` bine!
|nainte de a apuca s` r`spund`, se auzi glasul lui Nance,
strigând de pe bordur`:
20 CAROLE DEAN

– Gata, domni[oar` Doucet?


– Gata, Nance. |]i mul]umesc.
Simone porni gr`bit` spre portiera Rolls-Royce-ului. Când
Blue n-o urm`, se \ntoarse spre el.
– Nu vii?
O privi f`r` expresie.
– Adic`, am voie s` urc... \n`untru... cu tine? Sigur nu vrei
s` m` ag`] de ]eava de e[apament?
Buzele ei aproape c` se arcuir` \ntr-un zâmbet. Aproape.
– Urc`, Blue. N-am chef s`-]i mai dau [i alte replici.
Blue se urc`. Interiorul Rolls-ului era tapi]at cu aceea[i piele
vi[inie din avion. Se instal` \n fa]a Simonei, \ntinzându-[i picioarele.
Bog`]ia avea cel pu]in o calitate – crea condi]ii spa]ioase.
Nu c` Simone ar fi avut nevoie de spa]iu. Pe trotuar, stând
unul lâng` altul, Blue \[i d`duse seama cât de scund` era. Un
metru [i cincizeci [i trei, [i cincizeci [i cinci maximum, pe
lâng` statura lui de unu optzeci. P`rea s` aib` o constitu]ie
fizic` pl`pând`, delicat`. La \nceput crezuse c` doar a[a era
vopsit gardul, dar acum nu mai era prea sigur nici de
leopard... sau de panter`...
Simone vorbi abia când ajunser` aproape de centrul
Londrei.
– Ai citit \nsemn`rile despre Hallam?
– M-hmm...
A[tept` – circa o jum`tate de secund`.
– Ei, f`cu ea, \ncruntându-se u[or.
– Ei... ce?
|i arunc` o privire nervoas`, ca [i cum ar fi fost un elev
ascunzându-se sub pupitru, \n ultima banc`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 21

– {i ce p`rere ai avut? Sau nu te implici niciodat` \n acti-


vit`]i atât de complicate pentru creier?
– Uneori, când \mi vine cheful, r`spunse el alene.
O privi cum \[i tr`gea respira]ia, \nchizând un moment
ochii. Când \i deschise din nou, \l ]intui cu privirea, spunând
pe un ton direct:
– Ei bine, atunci a[ vrea s`-]i aflu p`rerea profesional` –
dac` nu e prea mare deranjul, bine\n]eles.
– Bun, d`du el din cap. Lenjeria s-a aprobat?
Simone \l privi uimit`.
– Poftim?
– M-am calificat? Nu va mai trebui s` m` \ntorc acas` \not?
Sim]i c` era gata s` scrâ[neasc` din din]i.
– Da, r`spunse ea \n cele din urm`. Te-ai calificat. Diplom`
de la Harvard, primul din clas`. Ultima func]ie, pre[edinte la
Allmonde International, urmat` de un contract pe termen
lung de consultant special al unui consor]iu de companii dor-
nice s` se extind` \n Rusia, Polonia [i Ucraina.
|l privi cu respect.
– Impresionant.
Blue zâmbi, \[i sufl` peste degete [i-[i examin` cu mult`
ceremonie unghiile.
|n sfâr[it, Simone \nclin` capul, cu o expresie de curiozi-
tate sincer`.
– {i ce s-a \ntâmplat dup` postul de consultant? Parc` ai fi
intrat \n p`mânt. Au trecut cinci ani de-atunci.
Capitolul 2

Simone \l privea pe b`rbatul din fa]a ei, a[eptând s` vor-


beasc`. Tol`nit comod \n fotoliu, cu picioarele f`r` [osete
\ncruci[ate la glezne [i mocasinii la doar câ]iva centimetri de
escarpenii ei italiene[ti cu tocuri \nalte, p`rea la largul lui, de
parc` el ar fi fost st`pânul ma[inii, afurisitul! Era la fel de sigur
pe sine ca Josephine, care \i spusese \ntotdeauna: „Simone,
poart`-te ca [i cum universul \ntreg ar fi al t`u, [i-]i va c`dea
singur \n mâini“.
Ceea ce Josephinei [i lui Blundell le era atât de u[or,
Simonei \i venea nespus de greu, oricât s-ar fi str`duit.
Detesta s` se gândeasc` la asta, a[a c` se hot`r\ s` repete
\ntrebarea pe care i-o pusese lui Blue. |nc` nu-i r`spunsese,
st`tea doar \n fa]a ei, studiind-o prin ochelarii `ia ai lui de
soare de parc` ar fi avut trei capete, unul mai pocit ca altul.
Spre propria ei surprindere, Simone constat` c` acest lucru
n-o l`sa indiferent`. Izgoni gândul, reamintindu-[i c` Blue
era prietenul lui Nolan.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 23

– Deci, ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea din nou. De ce nu mai lucrezi?


– Ce te face s` crezi c` s-a \ntâmplat ceva?
– Legea cauzei [i a efectului. Un om de afaceri realizat iese
din jungla corporatist`. Trebuie s` fi existat vreun motiv, sau
nu e[ti decât unul dintre cei care [i-au consumat toate resurse-
le [i nu mai rezist`?
– S` zicem c` m-am hot`rât s` revin la un vechi vis de-al
meu, \nainte ca senilitatea s` mi-l [tearg` complet din memorie.
– Câ]i ani ai?
– Treizeci [i opt. Dar tu? replic` el.
Simone se \ndrept` de spate, descump`nit` de riposta lui.
|n mod normal, numai ea punea \ntreb`rile. Ezit`, nu fiindc`
ar fi vrut s`-[i ascund` vârsta, ci pentru c` nu era sigur` dac`
s`-i recunoasc` dreptul de a o \ntreba. Josephine, cu sigu-
ran]`, n-ar fi f`cut-o.
Blue \i zâmbi, iar stomacul Simonei f`cu o tumb` nea[teptat`.
– Cauz` [i efect. Dinte pentru dinte.
– Nu-i acela[i lucru, r`spunse Simone pe un ton \mbufnat.
Blue continu` s` a[tepte.
– Am treizeci [i doi.
– Z`u? Atunci, te ]ii destul de bine, coment` el, \nainte de
a \ntoarce capul s` se uite din nou pe fereastr`. Tocmai tre-
ceau prin dreptul Palatului Buckingham.
Nesim]itul...!
|nainte ca Simone s` g`seasc` un r`spuns potrivit, din
interfon se auzi glasul lui Nance.
– Am ajuns, domni[oar` Doucet, spuse el, oprind Rolls-ul
\n dreptul unei vile din Eaton Square, una dintre cele mai
exclusiviste zone din Londra.
24 CAROLE DEAN

Trebuia s` mai amâne \ntreb`rile. Observ` expresia


mul]umit` de sine a lui Blue, care parc` ar fi spus, fudul:
„unu-zero pentru mine“, [i deodat` \i veni un gând nea[tep-
tat. Un gând legat de r`zbunare.
Simone ap`s` pe un buton din bra]ul fotoliului.
– Nance, dup` ce ne instal`m... \ncepu ea, m`surându-l pe
Blue cu privirea, domnul Blundell [i cu mine vom merge la
cump`r`turi. Cam peste o or`. La Harrods, cred. N-avem
destul timp pentru Savile Row.
|[i retrase degetul de pe buton [i privi mi[carea b`rbiei lui
Blue, care parc` [i-ar fi potrivit mai bine m`selele unele peste
altele.
– Cump`r`turi? \ntreb` el, f`r` s` i se clinteasc` nici un
mu[chi.
– Cump`r`turi, confirm` Simone, \ncercând s` nu zâm-
beasc`. Doar dac` nu cumva ai, \n obiectul `la pe care-l
nume[ti bagaj, un costum potrivit pentru un dineu elegant la
Claridge.
A[tept`. |n sfâr[it, f`r` tragere de inim`, dup` cum i se p`ru
ei, Blue cl`tin` din cap.
– Nici nu m` a[teptam, [i cum disear` suntem invita]i
la cin`, o cin` dat` de Josephine, a[ vrea ca m`car s`
ar`]i...
|l privi din nou, \ncruntându-se la vederea mocasinilor lui
scâlcia]i.
– ...respectabil. Din câte v`d, asta nu se poate rezolva
decât prin cump`r`turi. Nu te superi dac`-]i aleg câteva
lucruri, nu-i a[a? \ncheie ea, cu o voce atât de mieroas` \ncât
pân` [i pe o albin` ar fi apucat-o grea]a.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 25

Ar fi vrut ca Blue s`-[i scoat` ochelarii de soare, astfel \ncât


s`-i vad` reac]ia. Blue nu [i-i scoase, \ns` zâmbi larg [i se trase
u[or de cercel.
– N-am nimic \mpotriv`, r`spunse el cu entuziasm. M` dau
\n vânt dup` cump`r`turi.
– Perfect, spuse Simone, cam nesigur`.
Poate c` \l judecase gre[it. Poate c`, la fel ca Nolan, Blue
era licen]iat \n cump`r`turi, a[a c` nu-l putea pune la punct
cu asta. Totu[i, trebuia s` fie extenuat – ea, cu siguran]`, a[a
se sim]ea. Ideea de a se trambala prin tot magazinul Harrods
o \ngrozea.
– Atunci, ne vedem peste o or`, spuse, c`zut` \n propria-i
curs`. Ne vedem \n bibliotec`.
Nance deschise portiera [i, f`r` o singur` privire \n urm`,
Simone cobor\ din Rolls.
Cump`r`turi! Blue \[i rezem` capul de sp`tarul din piele
moale. Nu putea suferi cump`r`turile. C`l`toreau de nici el
nu mai [tia câte ore, inclusiv escala aceea lung` la Chicago.
Reu[ise s` a]ipeasc` pu]in, dar nici pe departe suficient.
Adev`rul era c` nu avea \mbr`c`mintea potrivit` pentru
actuala lui \ns`rcinare. Cel pu]in, nu la el. Dup` telefonul de
la Nolan, abia reu[ise s` ancoreze „Trei dorin]e“ [i s` ia o
[alup` pân` la Sea-Tac. |i pl`cea s-o tachineze pe Simone, dar
nu avea nici un motiv s-o pun` \n situa]ii penibile – [i nici pe
el \nsu[i, la o adic`.
Resemnat s` se „produc`“ pentru domni[oara Simone
Doucet timp de trei s`pt`mâni, cobor\ din ma[in` [i porni
spre cas`. La u[`, \l \ntâmpin` un individ cu mutr` acr`, care
se prezent` cu numele de Dreiser.
26 CAROLE DEAN

– Domni[oara Doucet a luat-o \nainte, domnule. Dac`


sunte]i bun s` m` urma]i, am s` v` conduc pân` \n camera
dumneavoastr`.
Omul \[i intonase invita]ia de parc` l-ar fi poftit la o slujb`
funebr`. Blue se \ntreb` vag dac` to]i salaria]ii autoritarei
Simone \[i extirpaser` zâmbetele pe cale chirurgical`, ca o
condi]ie obligatorie \naintea angaj`rii.
Nance era destul de prietenos, dar \n preajma Simonei
devenea chinuitor de sobru. Nolan, \ntr-o asemenea atmos-
fer`...? Blue nu putea s` [i-l imagineze. Pentru el, zâmbetul era
o a doua natur`, ca [i notoriul lui umor picant.
Camera era la etajul doi. Blue o cutreier` \n treac`t cu
privirea. Decorat` \n roz \nchis, era genul de camer` la care se
a[teptase: lambriuri vechi [i lustruite, covoare patinate, de o
valoare incalculabil`, antichit`]i l`cuite, totul emanând un gen
de elegan]` vetust`, proprie \ncepului de secol al XIX-lea.
Privi cu jind spre patul cu baldachin, apoi z`ri telefonul.
Form` num`rul de la debarcader al lui Jelly. Dup` calculele
lui, pe Coasta de Vest ar fi trebuit s` fie cinci [i ceva diminea]a.
Primii pescari se treziser` deja. Jelly, cu siguran]`.
– Debarcaderul lui Jellyfish. 'Nea]a.
– Jelly. Ai vreo veste de la Sam Pearson? \l \ntreb` Blue.
Debarcaderul lui Jelly se afla \n apropiere de Friday
Harbor, pe insula San Juan, baza lui Blue [i a singurei lui
iubiri adev`rate, o nav` Hatteras de [aptesprezece metri, uti-
lat` special pentru croaziere \n larg, cu echipamente electro-
nice ultimul r`cnet, un salon extins [i ni[te motoare care
puteau s`-l poarte pân` la marginea ve[niciei. Era casa lui [i,
pe moment, singura „femeie“ din via]a lui. O botezase „Trei
UN B~RBAT NUMIT BLUE 27

dorin]e“, dar de fapt nu era decât prima dorin]` – \n sfâr[it


\mplinit`. A doua dorin]` era s` ob]in` Moonlight Island. Iar a
treia? La treizeci [i opt de ani, renun]ase s` mai aib` [i o a treia
dorin]`. Navele [i insulele erau mai u[or de g`sit decât femeia
potrivit` cu care s` le \mpart`.
Ultima lui rela]ie serioas` cu o femeie din genul de carne
[i oase se sfâr[ise cu trei ani \n urm`. Fusese cât pe ce s` se
\nsoare cu Bridget. Era frumoas` [i istea]`, dar \n cele din
urm` rela]ia lor se sleise de la sine. Pluteau \n deriv`, iar Blue
[tia c`, \ntr-o c`snicie, deriva era o gre[eal` pe care nu avea de
gând s-o fac`.
– Auzi, Blue? De fapt, unde-ai fugit?
– La Londra.
– Unde? \ntreb` Jelly.
Blue \l auzea mestecând. Jelly mesteca \ntotdeauna câte
ceva.
– La Londra, aia din Anglia. Acum putem discuta despre
Pearson?
– Ce naiba cau]i tocmai acolo?
Blue ridic` ochii spre tavan, a[teptând s`-i revin` calmul. |i
reveni.
– |i fac o favoare unui prieten. Pearson, Jelly, despre Pearson
vreau s`-mi vorbe[ti! Dar nimeni [i nimic \n lume nu-l putea
gr`bi pe Jelly.
Jelly continu` s` mestece... \nc` un timp.
– Mo[ Pearson a trecut ieri pe-aici. L-am v`zut luând masa
cu Jack Roth, la „}easta“.
Blue \[i mas` ap`sat tâmpla. Jack Roth era la fel de hot`rât
ca el s` pun` mâna pe Moonlight Island, de[i din cu totul alte
28 CAROLE DEAN

motive. Lua-l-ar dracu'! Ar fi trebuit s` fie pe San Juan, nu s`


se ]in` dup` o bog`ta[` cu fumuri prin Londra, ca s-o ajute s`
se \mbog`]easc` [i mai abitir.
– Ce crezi, o ie[i ceva din asta?
– Pearson zice c` Roth e prea lunecos ca s`-i fie pe plac.
Blue d`du s` zâmbeasc`, dar urm`toarele cuvinte ale lui
Jelly \i [terser` surâsul de pe buze.
– Totu[i, banii lui \i sunt pe plac, ba bine c` nu. Zice c-o s`
se mai gândeasc`... O s`-[i ia nevasta la o plimb`ric` [i-o s` se
gândeasc`. A[a zice.
– {i cât o s` dureze plimb`rica asta?
– Vreo lun`, poate. A zis c-o s` se duc`-n vizit` la copii [i,
când l-or da afar`, se \ntoarce acas`.
Da! Norocul era de partea lui. Peste trei s`pt`mâni, avea s`
fie \napoi pe San Juan, dar prefera s` nu-[i asume nici un risc.
– Jelly, ia un creion, e[ti bun? {i noteaz` num`rul `sta.
Blue ridic` telefonul de lâng` pat [i citi num`rul de pe
etichet`.
– Dac` Sam se \ntoarce mai devreme, sun`-m`. Imediat,
sau chiar mai repede – cum ]i-e mai u[or. Ai priceput? N-am
de gând s` pierd insula aia – nici pentru Jack Roth, nici pen-
tru altcineva.
– Se face, da-l [tii pe Sam, Blue. De ani de zile tot vorbe[te
c` vrea s-o vând`. {tii cum o tot scald` mo[u'...
– {tiu, dar de data asta o s-o vând`, ascult`-m` pe mine.
– Dac` zici tu... {i altceva? \ntreb` Jelly, sceptic.
– Mda, mai f`-i câte o revizie la „Trei dorin]e“, din când \n
când, vrei? E asigurat`, dar a[ fi mai lini[tit dac` te-ai ocupa de ea.
M` \ntorc peste trei s`pt`mâni, cel mult – [i, Jelly, \]i mul]umesc.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 29

San Juan, una dintre cele mai mari insule din arhipelagul
cu acela[i nume, se afla la nord de Strâmtoarea Juan de Fuca,
\ntre Seattle [i grani]a cu Canada. De doi ani, acea nestemat`
de smarald era casa lui. N-o p`r`sea decât când \l obligau afa-
cerile. Afaceri care, cel pu]in \n sens retoric, \l duceau \n ulti-
ma vreme mai mult la Hollywood [i Vine, decât pe Wall Street.
|[i trecu o mân` peste barba neras` [i porni spre du[. Peste
dou`zeci de minute, cu un prosop \nf`[urat \n jurul
[oldurilor, reveni \n dormitor. Proasp`t sp`lat [i b`rbierit era,
dac` nu un om nou, cel pu]in unul recondi]ionat. Tocmai \[i
c`uta \n geant` ni[te chilo]i cura]i, când auzi u[a deschizându-se.
Se \ntoarse, v`zu... [i zâmbi.
Simone intr`, venind drept spre el, atent` la ni[te hârtii pe
care le ]inea \n mân`. Aproape c` se ciocni cu nasul de piep-
tul lui, \nainte s`-[i dea seama de prezen]a lui acolo. Uimit`, \i
privi pieptul gol, apoi ridic` repede ochii.
– Ce cau]i aici? \ntreb` ea, privind \n jur ca pentru a se
asigura c` nu gre[ise camera.
– N-ar trebui s` te \ntreb acela[i lucru?
– Dar e[ti \n principala camer` de oaspe]i; a mea e al`turi.
Când sunt aici, o folosesc pe asta drept birou. Camera asta...
continu` ea, ridicând tonul.
– ...e cea pe care mi-a dat-o omul de serviciu, declar` sec
Blue.
– „Omul de serviciu“...? A, la Dreiser te referi...
Simone porni spre telefon, cu pas ap`sat – sau, m` rog, cât
de ap`sat \i permiteau s` fie ciorapii de m`tase, f`r` pantofi.
Avea cele mai mici picioare pe care le v`zuse Blue vreodat`, cu
unghiile l`cuite \n aceea[i culoare de coral ca a rujului de
30 CAROLE DEAN

buze. P`rul, acum despletit, i se rev`rsa pe umeri lucitor, atât


de negru \ncât p`rea alb`strui. Blue nu-[i mai putea lua ochii
de la ea. O ascult` atent \n timp ce vorbea la telefon.
– Dreiser, ce caut` domnul Blundell \n camera roz? {tii c`
domnul Smythe st` \ntotdeauna \n camera de la etajul \ntâi...
M-hm, da, \n]eleg... Sigur. N-ai avut \ncotro. Sigur... |]i
mul]umesc, Dreiser.
|nchise telefonul, l`sând capul \n piept, [i-[i frec` fruntea.
P`rea obosit`, la mare nevoie de un masaj [i de o partid`
de sex. Blue nu st`tu s` se \ntrebe de unde-i venise o aseme-
nea idee, [tia numai c` \l atr`gea categoric. Cu atât mai r`u.
Nu v`zuse sexul notat nic`ieri \n program.
V`zând c` Simone nu spunea nimic, vorbi el:
– Deci. R`mân aici sau plec?
– R`mâi. |mi pare r`u, uitasem c` etajul \ntâi se renoveaz`.
Uneori, am atâtea pe cap, \ncât...
Dac` voise s` spun` mai multe, acum se r`zgândi. |nghi]i
\n sec, vizibil, [i continu`.
– Dar aici vei sta comod [i e un aranjament de lucru mai
convenabil.
|[i frec` din nou ceafa, obosit`.
– Vino aici, o chem` el \ncet. Te pot ajuta.
Blue cuno[tea prea bine senza]ia unor mu[chi frân]i de
oboseal`.
Din felul cum \l privi, [tiu c` o surprindea mai degrab`
tonul lui decât inten]ia. Nu-l putea suspecta de nici un gând
ascuns – sau, cel pu]in, de nici unul \ngrijor`tor.
Blue d`du iar din cap, \ncurajând-o cu o expresie pa[nic`,
vag zâmbitoare. Simone f`cu câ]iva pa[i.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 31

– |ntoarce-te [i ridic`-]i p`rul, o instrui el.


Simone se conform`.
Blue \[i \nl`n]ui degetele, le flex`, apoi \i privi fix ceafa.
Faci o gre[eal`, Blundell. Cuvintele \i psalmodiau melodios
prin minte.
– {i-acum, l`rge[te-]i bluza, continu`, coborând glasul cu o octav`.
Simone \[i descheie primii doi nasturi [i-[i trase bluza de
pe umeri, apoi \[i ridic` p`rul din nou. M`tasea alb` alunec`
\n jos, dezv`luind [i mai mult din pielea gâtului.
Blue \[i flex` degetele \nc` o dat`. Apoi...
O atinse.
Pielea \i era neted`, negr`it de fin`. Blue \nchise ochii,
recunosc`tor c` Simone nu putea s` vad` ce eforturi f`cea ca
s` se controleze, \n timp ce vârfurile degetelor \i absorbeau
c`ldura trupului ei. „O singur` regul` trebuie s` respec]i“, \[i
spuse el. „Nu p`r`si gâtul [i umerii.“
|i ap`s` u[or mu[chii \ncorda]i, fr`mântându-i [i des-
tinzându-i cu degetele mari, sporind treptat presiunea.
Observ` cum mâinile lui cuprindeau oasele umerilor, cât de
u[or i-ar fi fost s` coboare spre curba sânului, dar degetele \[i
urmau cursul. Propriii lui mu[chi, \ncorda]i dintr-un motiv cu
totul diferit de al Simonei, se relaxar`. Putea s-o fac`.
Apoi, Simone \[i l`s` capul pe spate, \n mâinile lui, [i gemu
– atât de \ncet, de [optit, \ncât Blue abia dac` auzi. |nc` o
parte din trupul lui prelu` imediat semnalul – [i reac]ion`.
L`sându-[i mâinile jos, Blue \[i impuse s` se retrag`. Al dracu-
lui s` fie dac` nu-i tremurau mâinile! Nici o femeie, \n mâinile
lui, nu-i d`duse vreodat` o senza]ie mai pl`cut`. Abdomenul i
se \ncord`, \nfruntând un val violent de sexualitate.
32 CAROLE DEAN

Un moment, Simone st`tu nemi[cat`, cu spatele spre el,


apoi \[i l`s` p`rul s` cad` la loc [i se \ntoarse. Cu un calm
des`vâr[it, \[i \ncheie nasturii.
– Mi-a ajutat, mul]umesc, spuse ea pe cel mai firesc ton. Se
pare c` ai \n comun un lucru cu Nolan. {i el face ni[te masaje
excelente.
– M` bucur c` ]i-a pl`cut, scrâ[ni Blue, dezgustat de pro-
pria lui ipocrizie.
Simone d`du scurt din cap [i porni spre u[`. Când puse
mâna pe clan]`, se \ntoarse.
– Ne vedem \n bibliotec`, Blue. Harrods ne a[teapt`. Ar`]i
tr`snet cu prosopul `sta pe tine, dar m` tem c` disear` se va
impune o ]inut` mai conservatoare.
{i ie[i, l`sându-l s`-[i rumege frustrarea – [i s`
mul]umeasc` inventatorului prosoapelor groase.
Femeia asta trebuia s` fi absolvit cu brio Universitatea de
Ghea]` – iar Blue st`tea prostit, rigid ca o bârn` [i \mbujorat
ca un pu[tan c`ruia regina balului i-a f`cut cu ochiul. Nu se
am`gea. Faptul c` Simone Doucet \l l`sase s-o maseze nu
\nsemna nimic. Lua-te-ar dracu' s` te ia, Nolan Smythe! Blue
expir` zgomotos. Era timpul c` pun` lucrurile la punct.

Simone \[i rezem` capul de u[a \nchis` a dormitorului. Ce-o


apucase? Individul era gay. Pesemne o credea nebun`.
Gemuse, pentru numele lui Dumnezeu! Or, ea nu gemea
niciodat`! Iar el, \n acel moment, se retr`sese atât de repede
\ncât era de mirare c` nu se \mpiedicase de pat.
De când urcase Thomas Blundell \n avionul ei, era agitat`
\ncontinuu. Una la mân`, se purta prea firesc, prea ca la el
UN B~RBAT NUMIT BLUE 33

acas`. |n trei s`pt`mâni, avea s`-i dea de furc` mai mult decât
o sâcâiau afacerile \ntr-un an de zile. Ce-o fi avut Nolan \n
cap? Josephine pretindea formalism, iar Nolan o [tia. To]i
angaja]ii corpora]iei Anjana trebuia s` fie serio[i, respectuo[i
[i sârguincio[i. Nu era loc pentru camaraderie, pentru fami-
liarismul dezinvolt pe care-l \ntâlnise la Beautiful Woods,
filiala din Seattle pe care o condusese timp de [ase ani,
\nainte de a primi pre[edin]ia corpora]iei Anjana. Acolo,
fusese \n rela]ii apropiate cu fiecare dintre cei patruzeci [i
cinci de salaria]i. Construiser` \mpreun`, dintr-o mic` fabric`
de mobil`, o companie care câ[tigase dou` premii pentru
design [i calitate.
Dar Josephine spusese clar c` la conducere nu putea fi
vorba de asemenea familiarisme. „Pl`tesc salarii peste nivel,
angajez numai profesioni[ti [i nu cocolo[esc pe nimeni,
Simone“, spusese ea. „Anjana nu e o familie, nu \ncerca s` faci
din ea a[a ceva.“
{i mai trebuia s` se gândeasc` [i la Gabriel.
Mai calm`, se duse la masa \n stil georgian de sub fereastra
\nalt` [i scoase mesajul din serviet`. Netezi hârtia mototolit`,
pe care la \nceput o aruncase la co[. Probabil c` acolo ar fi tre-
buit s-o lase. |n schimb, se gândise la o vizit`, ajungând chiar
s-o noteze \n agend`. |ns` adev`rul era c` Gabriel nu voia
decât bani.
|[i plimb` vârful degetului ar`t`tor pe marginea hârtiei
groase. Cuvintele \i f`ceau ochii s-o usture [i-[i [terse lacrimi-
le cu dosul mâinii.
34 CAROLE DEAN

Simone,
{tiu c` a trecut mult timp, dar am nevoie de un mic aju-
tor financiar [i nu sunt deloc mândru c` ]i-l cer. Te rog,
caut`-m` la adresa de mai sus.
Gabe.

Simone privi antetul. Bruges, Belgia – de cealalt` parte a


Canalului Mânecii. Atât de aproape! Cât de mult \l iubise,
cândva! Acum, nu-i mai r`m`seser` decât durerea [i ne\ncre-
derea.
Gabriel, fratele ei, pe care nu-l mai v`zuse [i de la care nu
mai primise nici o veste de [aptesprezece ani, de când plecase.
Pe-atunci, ea avea cincisprezece ani, iar el cu trei ani mai mult.
N-avea s`-i r`spund` la scrisoare, de[i nimic nu i-ar fi dat o mai
mare satisfac]ie decât s` se uite \n ochii lui [i s`-l refuze, a[a
cum [i el o refuzase dup` plecare. Promisese s` mai vin`, s`-i
scrie... {i când colo, confirmase toate defectele pe care i le
atribuise Josephine – lui, tat`lui lor [i tuturor b`rba]ilor din
lume.
Totul era adev`rat, fiecare cuvânt de condamnare, dar
Simone nu se \nv`]ase minte, nici chiar atunci. Se m`ritase cu
Harper MacMillan, iar Harper pusese cirea[a pe tortul stricat.
Josephine avusese dreptate. Poate c` to]i aveau motive
diferite, dar \n cele din urm` b`rba]ii te p`r`seau – dorin]ele
lor, nevoile lor, scopurile lor erau \ntotdeauna mai impor-
tante decât ale tale. O programare genetic` ireversibil`, cum o
numea Josephine. Poate c` a[a era. Dar, Doamne sfinte, adânc
mai puteau s` r`neasc`! Iar Simone nu avea de gând s` se mai
lase r`nit` din nou.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 35

|mp`turi scrisoareA [i o puse \ntr-un sertar, hot`rându-se


s` nu-i spun` nimic Josephinei. Numai de \nc` o doz` de
venin nu mai avea nevoie. |i era de-ajuns al ei propriu.
Cu gândul la mama ei, Simone se \ndrept` spre telefon. |i
promisese c` avea s-o anun]e când sosea la Londra, a[a c` era
timpul s-o sune. Josephinei nu-i pl`cea s` a[tepte.

***

Simone fierbea. Simone tuna [i fulgera. Simone se plimba


\ncoace [i-ncolo prin raionul de la Harrods. De aproape o or`,
\l privea pe Collins, vânz`torul, intrând [i ie[ind din cabin`,
netulburat [i impecabil. {i de fiecare dat` când intra din nou,
cu bra]ele \nc`rcate de cele mai elegante costume b`rb`te[ti,
\i d`dea aceea[i instruc]iune:
– Te rog s`-i spui domnului Blundell s` ias` din cabin`. A[
dori s` v`d cum \i st` ce i-am ales.
– Desigur, domni[oar` Doucet, r`spundea Collins.
{i nimic. Nici urm` de omul acela arogant. Atâta despre
autoritate!
|n sfâr[it, \l trimise pe Nance \n`untru. Nance ie[i cu zâm-
betul pe buze – lucru ciudat pentru el: nu prea zâmbea, cel
pu]in nu \n fa]a ei.
– Ei? \ntreb` Simone.
Nance o privi sp`[it.
– Nu vrea s` ias`, domni[oar` Doucet.
– De ce Dumnezeu nu vrea s` ias`? se r`sti ea, \ncepând s`
bat` din picior. Se st`pâni.
– Cic` se jeneaz`.
36 CAROLE DEAN

Simone pufni, \n cel mai nepotrivit stil pentru o doamn`.


– Se jeneaz`, vezi s` nu! Intr` acolo [i spune-i caraghiosu-
lui `luia s` vin-aici imediat!
– Am \n]eles...
Nance porni \napoi spre cabin`.
– Nu, stai! \l opri Simone. Am o idee mai bun`. Am s`-i
spun chiar eu.
{i porni, cu pa[i \ntin[i [i ]epeni, spre cabin`. D`du la o
parte draperia grea, dup` care, cu tot atâta for]`, o trase la loc
\n urma ei.
Blue tocmai \[i \ncheia [li]ul unor pantaloni gri-\nchis, cu o
croial` superb`. Se opri, l`sându-[i nasturele descheiat.
C`ma[a alb` era descheiat` la piept, iar \n picioare nu purta
nimic.
Intrarea ei intempestiv` nu p`ru s`-l tulbure câtu[i de
pu]in. Nu-l surprinse nici pe imperturbabilul Collins.
Amândoi o privir` t`cu]i – Collins cu o expresie politicos-
\ntreb`toare, Blue cu un zâmbet de inocen]` studiat` care
ascundea un amuzament mult mai profund. Nici unul nu
scoase o vorb`.
– Ai terminat? \ntreb` Simone, abia st`pânindu-se s` nu
scrâ[neasc` din din]i.
Zâmbetul lui Blue deveni [i mai larg.
– Aproape, r`spunse el, b`tându-l pe Collins pe spate.
B`iatul `sta e o comoar` la casa omului. Consultându-ne, am
\ncropit o garderob` perfect`. Ai s` mori dup` mine când m`
vezi.
– N-a[ b`ga mâna-n foc!
Blue \[i mi[c` sprâncenele.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 37

– Nu te agita, iubito. {tii c` vei avea ocazia s` m` vezi


purtându-le pe toate – sau nimic din ele – oricând vei pofti.
Aceast` replic` \nvinse chiar [i calmul britanic al lui
Collins, care tu[i.
Simone se \ncrunt` la el.
– Afar`!
Afar` cu Collins...
Se \ntoarse spre Blue.
– Nu e[ti gay! \l acuz` ea, [tiind perfect de bine c` era
adev`rat [i – \n adâncul sufletului – nefiind deloc dezam`git`.
Zâmbind, Blue \ncepu s`-[i \ncheie nasturii c`m`[ii.
– |n sfâr[it te-ai prins, este?
– Nu mi-a fost u[or! se r`sti ea.
– Au! Lovitur` sub centur`, domni[oar` Doucet.
– Trebuia s`-mi spui.
– Credeam c` ]i-am spus...
Simone \l privi f`r` s` \n]eleag`.
– Se pare c` prosopul `la m-a camuflat mai bine decât
crezusem...
– Prosopul...? Nu \n]eleg ce vrei s`...
{i deodat`, Simone se \nro[i ca racul.
Blue zâmbi [i continu` s` se \mbrace.
– Sper c` n-ai s`-mi por]i pic`, ad`ug` el când termin`,
stând descul], cu mâinile \n [olduri, \n a[teptarea r`spunsului.
Capitolul 3

Simone \l privi \ncruntat`, furioas` c` o d`duse de gol pro-


pria ei logic`. Presupunerea ei c` Blue ar fi fost homosexual
numai fiindc` Nolan era astfel fusese absolut ridicol`. Se
vedea clar c` omul era heterosexual. I-o indicaser` mâinile lui
puternice, masându-i ceafa, iar propria ei reac]ie fusese [i mai
gr`itoare. O reac]ie atât de mult timp \ngropat` \ncât fusese
cât pe ce nici s` n-o recunoasc`.
Dintr-o dat`, sim]i un val de c`ldur`. Sim]urile i se \nsu-
fle]ir`, partea feminin` din adâncul f`pturii ei vibrând de
dorin]` sexual`. Iar urm`torul gând o izbi ca o palm` \n obraz.
Blue era visul \ntruchipat al oric`rei femei. Cu siguran]`,
Josephine avea s` observe acest lucru. |nc` de pe-acum \i
putea auzi admonest`rile interminabile – de parc` ar mai fi
avut nevoie de ele!
|[i mas` fruntea. Deplasarea ei de afaceri devenea cu
repeziciune o coborâre \n infern.
Zâmbetul se [terse de pe buzele lui Blue.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 39

– Te sim]i bine? o \ntreb` el, f`r` s-o scape din ochii aceia
afurisi]i, alba[tri, ca dou` raze laser. O privea cu \ngrijorare
nedumerit`, iar expresia lui o readuse la realitate.
– N-am nimic, r`spunse Simone, smucind \ntr-o parte
draperia groas`. Iar \n leg`tur` cu \ntrebarea dinainte... Nu-]i
port pic` – [i nici un alt fel de sentimente. |n]elege asta, [i
vom supravie]ui câteva s`pt`mâni f`r` v`rsare de sânge.
Inten]ionase ca vorbele ei s` fie aspre, poruncitoare, dar
[tia c` sunau slab, aproape dezn`d`jduit.
Blue o privi gânditor.
– S` zicem c` merge...
|nc`l]` o pereche de pantofi din piele moale [i o urm`
afar` din cabin`.
– Nu por]i niciodat` [osete? \ntreb` r`stit Simone.
– Numai când n-am \ncotro, zâmbi Blue. |mi place goli-
ciunea.
Simone cl`tin` din cap, obosit`.
– Nici nu m` mir...

La ora opt [i jum`tate, Blue [i Simone sosir` la Claridges,


Rolls-Royce-ul lor aliniindu-se \n urma numeroaselor limuzine
din fa]a celui mai select hotel din Londra, ales frecvent de
capetele \ncoronate [i [efii de stat str`ini.
Se duser` direct \n salonul privat rezervat pentru dineul firmei
Anjana Enterprises. Blue estim` c` erau prezen]i aproximativ
optzeci de invita]i. El [i Simone p`reau a fi printre ultimii sosi]i.
Simone. |l deruta. Era când o [ef` aspr` [i autoritar`, când
un copil pierdut, dornic de o \mbr`]i[are [i un sentiment de
siguran]`. |l afecta \ntr-un fel aparte, extrem de nelini[titor...
40 CAROLE DEAN

O privi cum conversa cu un b`rbat \mbr`cat \ntr-un


smoching de pe vremea bunicii, groaznic de inadecvat pentru
gabaritul lui substan]ial. O acaparase la câteva secunde dup`
sosire. Desprinzându-[i privirea de ea, Blue se a[ez` la masa
repartizat` lor, sorbi din vin [i \ncepu s` scruteze oaspe]ii.
Dac` s-ar fi cuvenit s` fluiere, ar fi f`cut-o. |n salon erau
prezen]i destui magna]i ai finan]elor pentru a \nvinge datoria
na]ional` [i emisia anual` de moned` a Statelor Unite la un
loc. Avea [i el partea lui de bani, dat pe lâng` cei de fa]` era
un mizilic. Dar n-avea rost s` se compare cu ei. Avea destul
pentru via]a pe care [i-o alesese, iar destul era cuvântul magic.
Amintindu-[i, Blue zâmbi.
Evanghelia dup` Thomas Blundell senior, farmacist de
provincie [i filantrop din voca]ie. Murise de peste un an, iar
lui Blue \nc` \i mai era dor de ochii lui lini[ti]i, care vedeau
via]a atât de limpede. „Recunoa[te diferen]a dintre voie [i
nevoie, fiule,“ spusese el, „[i vei fi un om fericit.“
Pentru Thomas Blundell senior, „voia“ echivala cu l`comia.
„Nevoia“ \nsemna destul.
O mân` \l atinse pe um`r. Simone. Blue se ridic` imediat \n picioare.
– Blue, a[ vrea s`-l cuno[ti pe Gus Hallam, \l prezent` ea
pe omul de al`turi, \ntorcându-se spre acesta. Blue e
\nlocuitorul lui Nolan. Va face analiza financiar` a firmei
Hallam Porcelain.
Blue \ntinse mâna, m`surându-l rapid din privire pe Gus
Hallam. |nalt, slab, \mbr`cat impecabil. Ca la vreo patruzeci de
ani. Ochi cenu[ii ca asfaltul, ten bronzat la lampa cu ultravio-
lete – [i unghii de salon. Nici mort n-ar fi fost v`zut la o-bere-
cu-b`ie]ii.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 41

– Blue. Neobi[nuit nume, coment` Hallam, cu cordialitate rece.


Blue \[i retrase mâna dintr-a lui.
– E mai potrivit decât cealalt` variant`, replic` el, f`r` alte
explica]ii.
|i \ntrerupse o femeie de propor]ii apreciabile, care se
ag`]` de bra]ul lui Hallam.
– Gus, scumpule, noi la ce mas` avem locuri? Vreau s` stau
jos. Toat` ziua am umblat pe la cump`r`turi [i m` omoar`
picioarele.
Avea p`rul de culoarea e[antioanelor care se v`d prin ma-
gazine. Dac` ar fi fost s`-i dea o denumire, Blue ar fi ales ceva
gen „{ocul Soarelui-R`sare“ sau „R`cnetul Ro[u“.
– Cred c` aici vom sta, nu-i a[a, Simone? \ntreb` Gus,
ar`tând spre masa de unde se ridicase Blue.
– Parc`, r`spunse Simone, \ntorcându-se spre femeia cu
p`rul \n fl`c`ri. Lua]i loc, v` rog, domni[oar`...?
– Shandra McQuaid. Zi-mi Shandra.
– |mi pare bine. Stai jos, dac` e[ti obosit`. {tiu cât de
epuizante pot fi cump`r`turile.
Arunc` o privire spre Blue, care zâmbi, trase un scaun pen-
tru Shandra-victima-magazinelor [i o ajut` s` se a[eze.
– Ce-ar fi s` lu`m loc cu to]ii, propuse Hallam. Sunt sigur
c` \n curând va sosi Josephine... [i mâncarea.
B`rbatul cu smoching prea strâmt li se al`tur`, \mpreun`
cu so]ia lui. Blue afl` c` era al unsprezecelea conte din nobila
cas` Cutare, sponsor influent al intereselor de afaceri din
Anglia ale Anjana Enterprises.
Apoi, auzi \n spatele lui o [oapt`, crescând rapid pân` la
nivelul sonor al unui murmur.
42 CAROLE DEAN

– Aia cine-i? \ntrebase Shandra, ar`tând cu capul spre u[`.


Simone se foi \n scaun, \ndreptându-[i umerii.
– Aia, Shandra, e Josephine Doucet.
– M`mic`-ta?
Buzele Simonei se strânser`, ca pentru a-[i st`pâni un zâm-
bet nepotrivit.
– Da. M`mic`-mea.
Blue privi prin salon. Toate capetele se \ntorseser` spre
intrare.
Josephine era o femeie frapant`. Mai \nalt` decât Simone [i
cu o \nf`]i[are mai pu]in delicat`. P`rul, f`r`-ndoial` cândva la
fel de negru ca al fiicei sale, era acum vârstat din bel[ug cu alb.
|n chip ciudat, acest lucru n-o \mb`trânea. Blue [tia c` avea cel
pu]in cincizeci [i cinci de ani, dar \n nici un caz nu-[i ar`ta
vârsta. Iar majoritatea femeilor de dou` ori mai tinere decât ea
s-ar fi f`cut de râs cu o rochie neagr` mulat` pe trup ca a ei.
Josephine \i spuse ceva \nso]itorului s`u, care se gr`bi s`-i
ia de pe umeri pelerina argintie, \nmânându-i-o unui valet.
Dumnezeule, tân`r mai era cavalerul...!
– Surprins? \ntreb` Simone \ncet.
– Se vede? replic` Blue.
– Josephine surprinde pe toat` lumea. Nu m` a[teptam la
altceva din partea ta.
– Poate c` o credeam mai b`trân`, dar nu la asta m` gân-
deam.
– Atunci, la ce te gândeai?
Blue se aplec` spre urechea ei.
– La faptul c` fiica e mult mai frumoas` decât mama.
Evident, Simone nu a[a ceva voia s` aud`. Se retrase.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 43

– Blue, f`r` chestii de-astea.


– F`r` chestii de care?
– F`r` slug`rnicii.
Nu era un ordin, ci mai degrab` o rug`minte. |l f`cea s` se
simt` ca un val oceanic, lovind ]`rmul r`v`[it de furtuni al
sufletului ei.
– N-a fost o slug`rnicie, Simone, r`spunse el \ncet, ci un
compliment. Sincer. E[ti o femeie frumoas`, iar eu...
Ridic` din umeri.
– ...sunt un b`rbat care [tie s` aprecieze.
– Atunci apreciaz` [i faptul c` pentru trei s`pt`mâni sunt
[efa ta [i p`streaz`-]i pentru tine comentariile personale.
{efa revenise, cu vârf [i \ndesat.
– Exist` vreo regul` care-mi interzice s`-mi admir [efa?
– Exist` o regul` care-]i interzice s` \ntreci m`sura.
– {i cine hot`r`[te unde e limita, tu?
– Da, r`spunse scurt Simone, ridicând b`rbia.
|n mod ciudat, Blue nu era nemul]umit, dar acea atitudine
arogant` \[i f`cu efectul. Era s`tul pân` peste cap de Simone
Doucet, pre[edint` de firm` [i titan al afacerilor – dar mai
avea mult pân` s` se sature de Simone Doucet, femeia. Era
timpul s` schimbe situa]ia. Mica tigroaic` avea nevoie de o
lec]ie de dresaj.
– Atunci, ridic` el din umeri, cred c` trebuie s`-mi dau
demisia. Prev`d c` n-am nici o [ans` la Anjana Enterprises.
Avu satisfac]ia de a o vedea r`mânând cu gura c`scat`.
Simone privi rapid \n jurul mesei, \nainte de a [uiera:
– Nu po]i demisiona!
– De ce nu?
44 CAROLE DEAN

– }i-am spus de ce nu! continu` ea s` [uiere – [i s`


priveasc` pe furi[ spre ceilal]i.
– A, te referi la amenin]area de a-i da lui Nolan ordinul de
drum... cl`tin` din cap Blue. Regret, nu ]ine. Nu mai ]ine. E[ti
prea ata[at` de el [i o [tii foarte bine. {i-n plus, nu exist` nici
un om mai potrivit pentru necesit`]ile tale personale – capa-
bil, inteligent [i sigur ca escort`.
– Am spus c`-l concediez dac` nu-]i faci treaba [i am s` m`
]in de cuvânt! izbucni Simone. Nu m` subestima, Blue.
De ast` dat`, Blue accept` provocarea.
– Nici prin minte nu mi-ar trece, iubito, dar nici ]ie nu ]i-ar
strica acela[i avertisment.
|ncepu s` se ridice de la mas`. Era rândul lui s-o provoace,
pentru c` de fapt nu voia s` plece. Dorea s` joace de la egal la
egal, iar trei s`pt`mâni de umilin]` pe lâng` Simone Doucet
erau departe de a \nsemna a[a ceva. Tocmai \[i \mpingea
scaunul, când Simone \l apuc` de bra].
– Stai jos. Josephine vine \ncoace. Ne l`murim mai târziu.
Blue ezit`, iar strânsoarea ei se \nt`ri. O v`zu \nchizând ochii.
– Te rog, Blue. Te rog s` stai jos.
Se a[ez`.
Josephine ajunse la masa lor cu toate pânzele sus. Blue se
ridic` din nou, \n acela[i timp cu ceilal]i b`rba]i de la mas`.
De[i orice femeie s-ar fi gr`bit s`-i invite s` ia loc din nou,
Josephine n-o f`cu. Se mul]umi doar s`-i salute pe rând. Lui
Blue \i veni rândul ultimul.
– Simone, cine este tân`rul acesta atr`g`tor?
Cuvintele \i erau admirative, iar privirea, rece [i
suspicioas`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 45

– Thomas Blundell, Josephine. E acel... prieten al lui


Nolan. |]i aduci aminte, ]i-am spus de el azi, când am vorbit la
telefon...?
– A, da.
Ochii iscoditori ai Josephinei \i studiau chipul. Parc` l-ar fi
atins ni[te senzori metalici. Josephine Doucet emana o putere
primar`. Privirea ei i-o \ntâlni pe a lui cu o for]` bazat` pe tota-
la \ncredere \n sine.
– Ei bine, Thomas, sper c` e[ti m`car pe jum`tate la fel de
competent ca Nolan al nostru. E un om foarte eficient.
– V` rog s` m` numi]i Blue, doamn` Doucet, iar cât despre
a-i ]ine locul lui Nolan...
Arunc` o privire spre Simone.
– ...cred c` asta r`mâne de v`zut.
– |ntr-adev`r.
Josephine ezit` o frac]iune de secund`.
– Numele dumitale... Blue? De la Allmonde Industries?
– Ave]i memorie bun`.
Plecase de la Allmonde Industries cu cinci ani \n urm`.
– Infailibil`.
Ochii Josephinei se \ngustar`, cu o expresie gânditoare.
– Când Allmonde avea probleme, am f`cut o ofert` de a
cump`ra compania. Dar, consiliul lor de administra]ie a
preferat s` angajeze un expert.
D`du din cap spre el.
– Un b`rbat numit Blue. Nu ui]i u[or un asemenea nume.
Apoi, zâmbetul \i deveni rece ca ghea]a.
– Dup` cum vezi, m-ai costat o achizi]ie.
– F`r` inten]ie, doamn` Doucet, replic` el politicos.
46 CAROLE DEAN

– M-hmm, desigur, dar te rog, nume[te-m` Josephine, a[a


cum fac to]i prietenii mei. {i du[manii, dac` st`m s` ne
gândim...
Blue se \ncrunt`, nesigur ce voise s` spun`, dar Josephine
nu-i d`du timp s` r`spund`. Se \ntoarse spre ceilal]i b`rba]i,
care st`teau \n jurul mesei ca ni[te totemuri l`sate de izbe-
li[te.
– Lua]i loc, domnilor. Dup` ce salut`m pe toat` lumea,
Henri [i cu mine vom reveni ca s` \ncepem cina.
{i plec`, f`r` a se deranja s`-l prezinte pe tân`rul de lâng`
ea, care o urma docil prin tot salonul.
Dup` ce se a[ezar` din nou, Simone \ncepu imediat o con-
versa]ie neobi[nuit de animat` cu b`rbatul din stânga ei. Era
ro[ie \n obraji [i, dup` p`rerea lui Blue, de str`duia din
r`sputeri s`-i evite privirea.

***

|n aceea[i noapte, dup` ce se \ntoarser` \n Eaton Square,


Simone \[i dori din suflet s` poat` amâna conversa]ia cu Blue
pân` a doua zi diminea]a. C`dea de pe picioare de oboseal` [i
somn, dar o auzea pe Josephine de parc` ar fi fost \n aceea[i
camer` cu ea: „Nu amâna niciodat` o confruntare, Simone. E
un semn de sl`biciune.“
|[i turn` un scotch [i se \ndrept` spre [emineul stins.
Dumnezeule, ce mai sear`! Detesta dineurile firmei, iar acum
mai trebuia s`-i fac` fa]` [i lui Blue. Se \ntoarse spre el.
Blue st`tea rezemat de tocul u[ii, f`r` cravat`, cu primii doi
nasturi ai c`m`[ii descheia]i. {i el p`rea obosit, la fel de
UN B~RBAT NUMIT BLUE 47

nepreg`tit pentru o ciocnire de for]e. Simone lu` o \nghi]itur`


de scotch, sperând ca alcoolul s`-i dea putere. Blue \[i \ndes`
cravata \n buzunarul sacoului.
– Nu e indicat s`-]i cau]i curajul \n scotch, remarc` el,
\ncruci[ându-[i bra]ele pe piept, dar f`r` s` se clinteasc` din
u[`.
– Dac` am nevoie de p`rerea ta, ]i-o voi cere, replic`
Simone, luând \nc` o sorbitur`. Pân` atunci, p`streaz`-]i-o
pentru tine.
T`cere.
– Tare m` mai calci pe nervi, tigroaico. {tiai?
– {i s` nu...
– ...S` nu \ntrec m`sura? Am mai discutat despre asta. Mi-am
dat demisia, ai uitat?
Simone puse paharul pe consol` [i \[i frec` tâmplele. Nu
mergea deloc a[a cum pl`nuise. Voia ca Blue s` r`mân`, dar
dac` nu-l putea aduce la ordine, ce [anse avea? Roag`-l [i gata,
fraiero! Alt` solu]ie n-ai.
Se r`suci cu fa]a spre el, str`duindu-se s`-[i p`streze
calmul, cu o expresie impenetrabil`. Blue \nclin` capul,
privind-o cu interes nedisimulat.
– Ascult`, \ncepu ea. Nu m` pricep deloc la a[a ceva...
|[i trase respira]ia.
– ...dar a[ dori s` r`mâi. E foarte important pentru mine.
Expir` [i r`mase \n a[teptare.
Blue nu spuse nimic.
– Dou`zeci [i una de zile. Numai de atâta am nevoie. Te
rog, ad`ug` ea, str`duindu-se s` vorbeasc` pe un ton cate-
goric, nu rug`tor. |[i lu` din nou paharul.
48 CAROLE DEAN

Blue continua s` tac`. |l privi cum se desprindea din u[`,


pornind spre ea. |n lumina slab` din bibliotec`, dezinvoltura
lui masculin` dobândea o senzualitate iritant`. Blue ajunse
lâng` [emineu, lu` paharul din mâna ei [i o privi. |i atinse
obrazul, atât de u[or \ncât Simone abia dac` sim]i.
Ar`t` cu capul spre pahar.
– Nu [i-a confirmat reputa]ia, real` sau nu, de a-]i da curaj.
– Te rog s` nu...
Se opri, s`tul` de cuvinte t`ioase [i pref`c`torii. Blue avea
dreptate.
– De fapt, nu prea obi[nuiesc s` beau, relu` ea cu voce
slab`.
– {tiu. Ast`-sear`, abia dac` te-ai atins de vin. Atunci, de ce
o faci acum, cu mine? De ce anume ]i-e fric`?
Nu-i r`spunse. Blue ridic` mâna s-o ating` din nou, iar
Simone se retrase, alarmat` ca de un senzor interior. Era \n
pericol ca, pentru prima oar` de când o p`r`sise Harper, s` se
simt` tentat`. Trecuse atâta timp de când nu mai fusese
cuprins` de bra]ele unui b`rbat...
Dup` câ]iva pa[i, \l privi. Blue st`tea cu un cot rezemat de
consol`, \ntr-o pozi]ie [i cu o expresie ca un studiu al con-
templa]iei nep`s`toare.
– Nu de tine m` tem, fii sigur, spuse Simone, cu mai mult`
convingere decât sim]ea.
– Perfect. Fiindc` nu mu[c, zâmbi \ncet Blue. Decât, desi-
gur, la comand`.
– Nu ]i-o comand` nimeni, murmur` Simone.
– |nc`, ripost` el cu un calm enervant, dup` care b`u restul
de scotch din paharul ei. Dar nu-mi pierd niciodat` speran]a.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 49

– |mi ocole[ti \ntrebarea.


{i controlezi toat` conversa]ia! gândi ea. Dar, din cine [tie
ce motiv, acest lucru nu p`rea s-o deranjeze.
Blue ridic` din umeri.
– Dou`zeci [i una de zile, mm?
Simone d`du din cap.
– Trebuie s` recunosc c` sunt câteva avantaje interesante.
De pild`, [ansa de a-]i mirosi parfumul \n fiecare zi. Dar...
Puse paharul gol la loc pe consol`, dar r`mase cu mâna pe
el, privind-o.
– Continu`. Sunt captivat`.
– Acum câ]iva ani, mi-am f`g`duit mie \nsumi dou`
lucruri. Primul era s` nu irosesc nici un minut f`când o treab`
care nu-mi place – iar analiza datelor financiare \n scopul
fuziunilor corporatiste intr` exact \n categoria asta, ad`ug` el,
cu o strâmb`tur`.
– {i al doilea?
– S` nu-mi pierd timpul \n compania persoanelor care
nu-mi plac.
– Iar eu nu-]i plac.
Nemul]umirea din cuvintele lui o râcâia prin m`duva
oaselor. Nu c` i-ar fi p`sat cu ceva.
Blue trecu peste comentariul ei.
– Dac` stau s` m` gândesc, mi-am f`cut [i o a treia promisiune...
– Abia a[tept s-o aud, r`spunse Simone, având grij` s` vor-
beasc` pe un ton cât mai sec.
– Mi-am jurat s` nu lucrez niciodat` pentru o femeie cu
care vreau s` m` culc – lucru pe care doresc foarte mult s`-l
fac cu tine, Simone.
50 CAROLE DEAN

Ochii \i r`maser` a]inti]i spre ea, neab`tu]i [i plini de sinceritate.


Nu se clintise de lâng` [emineu. |nc` mai st`teau la cel
pu]in un metru unul de altul. {i-atunci, cum puteau cuvintele
lui s-o loveasc` [i s-o doboare parc` de pe picioare?
– Nu m` placi, dar vrei s` te culci cu mine?
Blue ridic` u[or din umeri, dar nu r`spunse.
Tot mai \ncurcat` sub privirea lui t`cut`, Simone continu`,
cam pe bâjbâite:
– Astea au fost toate promisiunile?
Blue st`tu un moment pe gânduri.
– Mda. Cam astea ar fi.
– Nu pot spune c` nu e[ti cinstit.
Simone se r`suci pe c`lcâie, f`cu un pas, apoi se \ntoarse
din nou, hot`rât` s` ascund` efectul pe care-l avuseser`
asupra ei cuvintele lui.
– Totu[i, vreau s` r`mâi.
La asta, Blue se mi[c` din loc, parcurgând distan]a dintre ei
[i apucând-o de bra]e.
– {tiu. Cred c` ai vrea s` r`mân [i dac` a[ m`rturisi c` sunt
specialist \n delapid`ri de milioane. |ntrebarea este: de ce?
O strânse pu]in mai tare. Apropierea lui \i t`ia respira]ia
Simonei obligând-o s` fac` un efort s` trag` aer \n piept [i s`-[i
p`streze calmul. Pielea \i ardea sub mâinile lui, iar ultimele
puteri i se risipir` sub ochii lui. Privirea lui Blue, \ns`,
r`mânea \ntreb`toare.
– De ce, Simone? repet` el, cu glas sc`zut dar poruncitor.
Abia m` cuno[ti.
Capitolul 4

Str`duindu-se s` r`mân` st`pân` pe situa]ie – [i pe propriii


nervi care amenin]au s`-i scape de sub control – Simone f`cu
un efort s` se calmeze, r`spunzând:
– Nu e complicat deloc. E[ti priceput \n meserie, ai expe-
rien]a de care am eu nevoie [i mi te-a recomandat Nolan.
Toate motivele astea nu sunt suficiente?
Sperase s` vorbeasc` pe un ton cât mai direct [i categoric.
– Anjana e o organiza]ie mare, trebuie c` exist` sute de
tineri ambi]io[i, cu computere, capabili s` fac` munca asta cu
ochii \nchi[i. Repet – de ce tocmai eu?
Simone se smulse din strânsoare, \ntorcându-se cu spatele,
[i f`cu câ]iva pa[i, pân` la o distan]` sigur`.
Dup` ce trase aer \n piept, ca s`-[i adune curajul, \i r`spunse:
– Bine, am s` joc cu c`r]ile pe fa]`. Am \ndoieli \n leg`tur`
cu aceast` firm` a lui Hallam. E adev`rat ce-ai spus, Anjana nu
duce lips` de performeri ai computerelor [i num`r`tori de
bile, dar proiectul `sta e...
52 CAROLE DEAN

Se opri, nefiind sigur` cum s` se exprime, nedorind s`


explice \n ce rela]ii era cu Josephine. Cum ar fi putut, când
nici ea nu reu[ea s` le \n]eleag`?
Blue a[tept` un moment, apoi prelu` ini]iativa.
– R`spunderea ta, declar` el, studiind-o cu capul \nclinat
\ntr-o parte. Prima ta sarcin` de mare r`spundere?
Simone d`du din cap.
– Josephine a l`sat-o cu totul \n seama mea. Analiza finan-
ciar` e decisiv`, dar...
– Dar...?
– Cred c` nu e totul.
Se sim]ea ca \mpotmolit` \ntr-o mocirl`, incapabil` s`-[i
exprime nelini[tea \n termeni concre]i [i vag vinovat` pentru
c` nu putea. Era frânt` de oboseal`...
– Ai dreptate. Nu e totul. Mai ales când ai de-a face cu unul
ca Gus Hallam.
– |l cuno[ti?
– Cunosc o mie ca el.
– {i nu-]i inspir` \ncredere?
– }ie \]i inspir`? ripost` Blue.
Simone ezit`.
– Nu. Nici mie nu-mi inspir` deloc \ncredere.
{tia c` n-ar fi trebuit s` conteze. Josephine considera c`,
dac` nu f`ceai afaceri decât cu oameni de \ncredere, \n curând
puteai s` te retragi din activitate. Simone nu se sim]ea deloc
lini[tit` de acest principiu, nu-i pl`cea s` scormoneasc` prin
motiva]iile celorlal]i, s` le ridice ca pe ni[te solzi pentru a le
descoperi inten]iile ascunse [i apoi s` le manipuleze \n pro-
priul ei folos.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 53

– Atunci, putem bifa câteva puncte pentru instinctele tale,


tigroaico. Dac` `sta ar fi proiectul meu, nu m-a[ atinge de el
decât cu o pr`jin` cât mai lung`...
Simone \[i \ndrept` umerii.
– Atunci, ajut`-m`, Blue. Am nevoie de cineva care s`... s`
]in` totul la un nivel cât mai discret. R`mâi cu mine. A[ vrea s`
rezolv`m \mpreun` problema asta.
|ndr`zni s` zâmbeasc`.
– Te rog.
Blue [tia c`-l \ncol]ise, dar nu avea ce face. Un mic surâs,
câteva cuvinte blânde – [i pân-aici i-a fost! |ncepuse cu
dorin]a unui teren neted, \n condi]ii egale, [i se pomenise
\mpotmolit pe nisipuri mi[c`toare, undeva \n vecin`tatea
inimii.
Simone \ntinse mâna.
– Trei s`pt`mâni, atât \]i cer. Pentru mine [i Nolan.
Blue se \ncrunt`, f`r` ca aluzia la Nolan s`-i scape. |i privi
mâna \ntins`, atât de mic` [i ginga[`. Zâmbetul disp`ruse,
\nlocuit de o expresie deschis` [i nelini[tit`, \n a[teptarea
r`spunsului.
Fir-ai al dracu' de prost, Blundell!
|i lu` mâna, a[teptându-se la strânsoarea ferm` [i \ndelung
exersat` a conduc`toarei. Observase c` femeile se pricepeau
tot mai bine s` striveasc` degetele. Nu \ns` [i Simone...
Strânsoarea ei de mân` era sigur`, dar feminin`. Avea o mân`
delicat`, surprinz`tor de r`coroas` – care i-o \nc`lzea pe a
lui...
– Trei s`pt`mâni, accept` el. Dar am s` procedez a[a cum
[tiu eu.
54 CAROLE DEAN

Simone \nclin` capul, cu o und` de suspiciune \n priviri.


– Asta ar fi cazul s` m` \ngrijoreze?
– Depinde cât de mult \]i plac \ngrijor`rile.
Dup` ce se gândi un moment la r`spunsul lui enigmatic,
Simone zâmbi din nou, cu o arcuire nesigur` a buzelor
care-[i f`cu imediat efectul, puternic, asupra coardei adânc
\ngropate care unea pieptul lui Blue cu alt` regiune anato-
mic`, prea intim` pentru a fi men]ionat`.
– Mul]umesc, spuse ea, tr`gându-[i cu grij` mâna dintr-a
lui. Nolan va fi mul]umit.
– Nu pentru Nolan o fac.
O v`zu \ncordându-se.
– Atunci, de ce o faci?
– L`sând la o parte faptul c` mi-a cerut-o o femeie
frumoas`, nu sunt sigur... \nc`. Poate e o [ans` de
avansare.
– Avansare?
– Cred c`, dac` reu[esc destul de bine, voi reu[i s` urc pe
scara corporatist`.
F`cu un pas spre ea [i-i v`zu mâinile strângându-se pe
sp`tarul canapelei. Mai f`cu \nc` un pas, iar Simone se
\ndrept` de spate, ca o c`prioar` \n alert`. |i atinse obrazul,
plimbându-[i degetul pân` la buza de jos, senzual` [i plin`,
apoi se opri.
– {i, dup` cum o v`d eu, scara asta m` va duce pân` \n vârf.
|i depuse un s`rut pe buze, impunându-[i s` nu
dep`[easc` limita.
– Cred c-o s`-mi plac` vederea de-acolo.
|n sfâr[it, se retrase.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 55

– De obicei \ncep la [ase [i jum`tate, dar decalajul orar \[i


spune cuvântul, a[a c` hai s` zicem la opt. Sper c` nu e prea
devreme pentru tine.
Cu r`suflarea t`iat`, Simone \l privi cum ie[ea cu pas s`ltat
din camer`. Dac` \n \ntâlnirea lor se pusese problema unei
victorii, scorul era categoric unu la zero pentru Blue. |[i atinse
cu team` buzele. S`rutul lui Blue, u[or ca un fluture, l`sase
urme. Nu se a[teptase.

– ...ora nou`. Cafeaua e...


Simone se trezi pe jum`tate, apoi se \ngrop` la loc sub pla-
pum`, pentru a se feri de vocea care o silea s`-[i \nceap` ziua.
Ora nou`!
Se ridic` brusc, \n timp ce doamna Dreiser tr`gea drape-
riile pentru a l`sa s` intre lumina dimine]ii \nsorite. Simone
miji ochii, orbit`.
– Ce or` ai zis c` e? \ntreb` ea, sperând s` fi auzit gre[it –
[i [tiind c` nu exista nici o [ans`.
Doamna Dreiser se \ntoarse spre pat, pornind cu pa[i
hot`râ]i spre biroul unde pusese tava cu cafea, pâine pr`jit` [i
o jum`tate de grapefruit.
– Nou` f`r` [ase minute, domni[oar`, r`spunse ea,
punând tava pe genunchii Simonei.
– Doamn` Dreiser, ]i-am spus s` m` treze[ti la [ase.
Simone vorbise mai t`ios decât ar fi vrut. |i d`du tava
\napoi [i-[i cobor\ picioarele pe podea.
– A[a [i aveam de gând, dar domnul a spus c` s` v` las s`
mai dormi]i. M-a informat c` nu v` sim]i]i bine.
56 CAROLE DEAN

– Care domn ]i-a spus a[a ceva?


– Domnul Bluebell.
– |l cheam` Blundell, doamn` Dreiser, [i te rog s`-mi spui
unde e, ``... domnul, \n acest moment.
– |n bibliotec`, cu doamna Doucet.
– Cu Josephine Doucet?! Mama mea...? \ntreb` ea
proste[te.
Doamna Dreiser nu g`si de cuviin]` s` remarce c`, din câte
[tia ea, nu exista decât o singur` doamn` Doucet. Se mul]umi
s`-[i trag` nasul.
Simone se ridic` atât de brusc, \ncât sim]i c` i se \nvârtea
capul. Ce Dumnezeu caut` Josephine aici la ora asta? S-ar fi
a[teptat ca Simone s` fie treaz`, desigur. O cuprinse un val de
vinov`]ie, urmat de un fior de team`.
– Scuz`-m`, doamn` Dreiser. Nu ai nici o vin`. Te rog, las`
tava aici [i spune-le doamnei Doucet [i domnului Blundell c`
vin imediat.
Doamna Dreiser d`du din cap, cu o distinc]ie de-a dreptul
regal`, [i ie[i.
Simone \i mo[tenise pe so]ii Dreiser la cump`rarea
casei, cu un an \n urm`. Erau de o corectitudine
irepro[abil`, competen]i, t`cu]i ca dou` stafii [i la fel de
contopi]i cu Eaton Square ca mochetele decolorate, mula-
jele ornamentale [i tapiseria de Sargent din holul de la
etaj.
Peste dou`zeci de minute, cu p`rul umed strâns la ceaf`,
deschise u[a bibliotecii.
Josephine st`tea a[ezat` la birou, iar Blue era tol`nit \ntr-un
fotoliu, drept \n fa]a ei. Purta pantaloni de trening [i un tricou
UN B~RBAT NUMIT BLUE 57

polo destul de fistichiu ca s` blocheze un exponometru.


Simone putea s` parieze c` nu avea ciorapi. Mare minune c`
Josephine nu-l mâncase de viu.
Respir` de trei ori adânc, Simone. De trei ori, rar, adânc...
Intr` \n camer`.
Blue se ridic` imediat \n picioare. Josephine se ridic` [i ea,
ocolind biroul spre Simone, cu mâna \ntins`.
– Iubito, cum te sim]i? Blue mi-a spus c` nu ]i-e prea bine.
}i-a c`zut greu ceva? S` sun la Claridges [i s` reclam?
– N-am nimic. Absolut nimic.
Simone \[i desprinse mâinile din ale mamei sale [i porni
spre birou, ca s`-[i toarne o cafea. Când reu[i s`-[i ia ochii de
la p`l`laia de culoare a bluzei lui Blue, \[i privi mama.
– Nu te a[teptam \n diminea]a asta.
Josephine ridic` o mân`, cu un gest de nep`sare dezinvolt`.
– Eram \n trecere [i m-am gândit c` ar fi o ocazie potrivit`
de a-l cunoa[te mai bine pe noul t`u subaltern.
Simone sorbi din cafea.
– Un gest spontan? Ce neobi[nuit pentru tine, Josephine,
coment` ea rece.
Josephine ridic` din umeri, luându-[i po[eta.
– Da, [i din cauza asta am \ntârziat la o \ntâlnire.
|l privi pe Blue, apoi pe Simone.
– Cu siguran]`, Blue e calificat – numai ai grij` s` nu te dis-
trag`...
O s`rut` \n treac`t pe obraz [i ie[i din camer`, l`sând \n
urma ei un vid care se umplu repede cu o t`cere ap`s`toare.
Blue veni lâng` Simone [i \[i umplu \n lini[te cea[ca de cafea.
Obrajii ei ardeau de furie [i jen`.
58 CAROLE DEAN

– Mama ta... \ncepu Blue.


– Las`.
Blue \[i strânse buzele, dând \ncet din cap.
Simone \[i puse cea[ca [i farfurioara pe birou. Nu voia s`-i
dea explica]ii despre mama ei, nici lui Blue [i nici altui b`rbat.
Cum ar fi putut, când propriile ei sentimente erau un amestec
confuz de frustrare [i recuno[tin]`?
– Hai s` ne apuc`m de treab`, spuse ea, trecând la birou [i
a[ezându-se.
Ochii lui Blue se oprir` asupra ei, ap`s`tori ca dou`
greut`]i.
Simone \mpinse un dosar \ntr-o parte [i lu` o coal` de hârtie.
– Când m` aflu la Londra, explic` ea cu indiferen]`,
folosesc serviciile firmei Anderson's Executive Support. E
foarte eficient`. Cred c` vei avea nevoie de un computer [i de
software economic. Spune-mi ce preferi, [i ]i se va livra azi
dup`-amiaz`.
|i d`du hârtia, care con]inea o list` de nume [i adrese.
– Am s` \ntocmesc [i un scurt contract, care s` confirme
discu]ia noastr` de asear`. }i-a[ fi recunosc`toare dac` l-ai
semna [i mi l-ai restitui cât de curând posibil. De asemenea...
– Un contract? Pentru dou`zeci [i una de zile?
– Vreau ca de ast` dat` acordul nostru s` fie cât mai clar
\n]eles. Dac` \l formul`m \n scris, nu va mai \nc`pea nici o
\ndoial`, declar` ea, sperând c` vorbea cu autoritatea cuve-
nit`. Mai spera [i s`-[i reg`seasc` avantajul pierdut \n seara
trecut`. Efectul s`rut`rii lui Blue o urm`rise prea mult`
vreme.
Pe buzele lui se ivi un zâmbet.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 59

– Irosim hârtia de poman`, dar dac` asta vrei...


– Asta vreau, declar` ea categoric.
Zâmbetul lui Blue se l`]i. Enervant mai era! Simone cobor\
privirea spre birou [i \ntoarse o pagin` din agend`.
– Pentru azi, relu` ea, avem un prânz cu sir Michael la
dou`sprezece, \l a[tept`m \n vizit` pe Richard Cranway, con-
trolorul lui Gus Hallam, la trei, [i o \ntâlnire cu...
– Hooo! Mai \ncet.
Blue \[i puse cea[ca pe birou [i se aplec`... se l`s` spre Simone.
– Nu crezi c` ar fi mai bine s` \ncepem cu \nceputul?
Ajunsese cu chipul la doar câ]iva centimetri de al ei.
Simone nu-l putea evita f`r` s` par` c` se ferea ca un iepura[
speriat. R`mase pe loc.
– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.
Zâmbind, Blue \i atinse p`rul.
– Ce-ai zice de: bun` diminea]a, Blue? Cum te sim]i pe ziua
de azi? Ai dormit bine, sau te-ai sucit [i te-ai \nvârtit \n a[ter-
nut toat` noaptea, a[a cum am f`cut eu?
Simone r`mase cu gura c`scat`. Cum \[i...?
– M` simt bine, Simone, continu` Blue, dar de dormit,
recunosc c` am dormit cam pu]in. Se pare c` suntem \n
aceea[i barc`, [i de fapt ar trebui s` fim \n acela[i pat.
Simone tres`ri – exact ca un iepura[ speriat.
Blue f`cu un pas \napoi.
– Cât despre \ntrebarea ta cu computerul, m` crezi sau nu,
dar \l am pe al meu, iar \n privin]a prânzului cu sir Michael
cum-\i-zice, am s` m` lipsesc – doar dac` nu cumva are vreo
leg`tur` cu Hallam.
A[tept`.
60 CAROLE DEAN

Simone neg` din cap, prea descump`nit` ca s` vorbeasc`.


– Bun. Pe urm`, cu ce-am reu[it s` scot de la mama ta...
– Josephine. Nume[te-o Josephine.
Blue consim]i printr-o \nclinare a capului.
– Deci, cu ce-am aflat de la ea despre Hallam Porcelain [i
cu dosarele pe care mi le vei da tu, pot s` \ncep. Dac` n-ai
nimic \mpotriv`, voi lucra \n camera mea.
Privi \n jur, prin biblioteca impecabil de ordonat`.
– Am un stil de lucru cam haotic.
|n sfâr[it, cu o privire opac`, \i \ntinse mâna. Simone \i
r`spunse cu o privire despre care [tia c` era de-a dreptul
bovin`. Blue trânti un zâmbet de câ]iva megawa]i, care o lovi
ca un val seismic.
– Dosarele, tigroaico. D`-mi dosarele, [i ai sc`pat de
mine.
Tr`gând aer \n piept, Simone \[i mut` privirea dinspre gura
lui. Ar fi vrut s`-i cear` s` n-o mai fac` „tigroaic`“, dar \n]elese
c` [i-ar fi r`cit gura de poman`.
Deschise smucit dosarul din stânga, \nh`]` un teanc de
dosare aranjate dup` culori [i i le trânti \n mân`.
Blue le privi scurt.
– Avem aici cel pu]in cinci ani de activit`]i financiare?
– Da.
– Revizuite?
– Nu. Au fost preg`tite de o echip` de practican]i de la
Cambridge. Credeam c` aveau s` le fac` [i revizia.
Blue chicoti.
– Voi \ncepe s` lucrez cu ele [i ne \ntâlnim la...
Se uit` la ceas.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 61

– ...dou`, s` zicem? A[a, vom avea timp s` ne formul`m


\ntreb`rile pentru Cranway.
– Vrei s` ne potrivim [i ceasurile? \ntreb` ea sec. N-a[ vrea
s` te \ntrerup \n vreun moment inoportun.
– M` po]i \ntrerupe oricând vrei. Ador spontaneitatea, mai
ales \n...
Simone ridic` o mân`, evitându-i privirea.
– F`r`! O vorb` s` nu mai aud. Ia dosarele [i du-te odat`!
Du-te.
Când crezu c` ie[ise, ridic` din nou capul, dar Blue era tot
\n u[`, rezemat de toc, cu dosarele sub bra]. Simone sim]i c`
buzele i se strângeau \ntr-o linie \ngust`. Dac` mai scotea o
singur`...
– Nolan a telefonat azi-diminea]`.
Imediat, Simone se calm`.
– Ce face? E sigur c` n-are nici o leziune intern`?
– E bine. S-a \ntors acas`. Mama [i sora lui se agit` prin jur,
iar el nu mai poate de pl`cere.
– M` bucur. Slav` Domnului c` n-are nimic grav.
– Zice c` va sta [ase s`pt`mâni \n gips, dup` care va fi ca
nou. Te roag` s`-l suni.
Simone d`du din cap, a[teptând ca Blue s` plece.
Nu plec`, dar nici nu mai spuse nimic. T`cerea se l`s` \ntre
ei ca apa unui iaz calm, umbrit. Amândoi se codeau s-o tulbure.
– Disear` n-avem nimic \n program, spuse el \n cele din
urm`, privind-o fix prin camera t`cut`.
– |ncerc s`-mi p`strez primele dou` seri libere [i s` iau cina
acas`. Asear` am f`cut o excep]ie. Josephine aranjase totul
dinainte.
62 CAROLE DEAN

– Cred c` Josephine se ocup` de foarte multe din-astea...


aranjamente...
– Conduce consiliul de administra]ie. E datoria ei.
– M-hmm...
Blue \[i scoase dosarele de sub bra], leg`nându-le pe lâng`
trup.
– {i asta ce-ar vrea s` \nsemne?
– Ar vrea s` \nsemne „m-hmm“. Mama ta e o femeie intere-
sant`, atr`g`toare, de[teapt`, plin` de succese...
– Unde vrei s` ajungi? \l \ntrerupse Simone, \ncepând s`
parcurg` coreponden]a, cu inten]ia ferm` de a ar`ta cât mai
ocupat`.
– Nic`ieri – m` \ntrebam doar...
Pufnind iritat`, l`s` jos cu]itul de t`iat plicuri [i ridic`
privirea spre Blue.
– Ai s` mi-o spui când m` a[tept mai pu]in, a[a-i?
Blue se trase de lobul urechii, cu o expresie speculativ`, [i
pentru prima oar` Simone observ` c`-[i scosese cercelul.
– M` \ntrebam dac` ai vrea s` ajungi la fel ca ea, murmur`
el calm.
Simone se str`dui s` se st`pâneasc`, nesigur` dac` era
furioas` sau stânjenit`.
– Puteam s` am modele [i mai rele. Uite, tu, de pild`: cu
ce se ocup` tat`l t`u? St` \n fa]a magazinului universal [i se
uit` cum trece lumea, filozofând \n timp ce trage din bere [i
scuip`?
Era clar c`-l atinsese la punctul sensibil. F`r` s` i se clin-
teasc` nici un mu[chi, Blue deveni rigid. |n ochii lui se \ntre-
ceau furia [i durerea. Durerea \nvinse.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 63

– Tata a murit acum un an, spuse el sec. Dar descrierea ta


e surprinz`tor de exact`. Cu excep]ia berii [i a scuipatului,
bine\n]eles.
– |mi pare r`u. A fost o incredibil` lips` de tact din partea
mea.
Dac` ar fi putut, s-ar fi târât sub mapa de pe birou.
Blue ridic` din umeri.
– N-aveai de unde s` [tii.
Apoi se desprinse de tocul u[ii [i se \ntoarse s` ias`, cu
acela[i zâmbet care p`rea s`-i fie la fel de firesc ca respi-
ra]ia.
– Apropo, dac` dup`-amiaz` ai nevoie de mine pentru ceva
– pentru absolut orice – m` g`se[ti \n camera mea.
Iar eu voi fi cât de departe pot de camera aia! jur` Simone
\n sinea ei, privind cum bluza orbitor de str`lucitoare disp`rea
pe culoar.

Simone se uita f`r` chef pe fereastr`, \n timp ce Nance


tr`gea Rolls-ul la bordur`, \n fa]a casei din Eaton Square.
Prânzul cu sir Michael Twickem durase exact o or` [i dou`zeci
[i unu de minute – ceea ce \nsemna cu o or` prea mult.
Englezii aveau expresia ideal` ca s`-l descrie: un plicticos tros-
nitor. Fiind unul dintre principalii furnizori ai Anjana
Enterprises, considera c` prin invita]iile la mas` \[i manifesta
recuno[tin]a pentru anii de afaceri. Toate \ncerc`rile Simonei
de a amâna, evita sau refuza folosiser` exact la nimic. Singurul
avantaj era c`-i ]inuse gândurile departe de Blue – mai mult
sau mai pu]in...
64 CAROLE DEAN

Pe nea[teptate, conversa]ia ajunsese la Gus Hallam. Sir Michael


fusese membru al consiliului de administra]ie de la Hallam
Industries [i nu avea decât cuvinte de laud` la adresa patronului.
– Un stâlp de probitate, un om bun s`-l pui la ran`, de un
altruism irepro[abil.
Parc-ar fi fost agentul de pres` al lui Hallam.
Nimic din toate elogiile lui sir Michael nu se potrivea cu
impresiile ei despre Hallam – sau cu ale lui Blue. Poate c` se
\n[elau amândoi.
Numai c` nu avea nici un sens.
Gus Hallam era preg`tit, ba chiar ner`bd`tor, s` vând` o
companie foarte profitabil`, care ani de zile apar]inuse fami-
liei lui. De ce?
Simone oft`. Suspicinile nu-i d`deau pace. Poate c` \ntâl-
nirea cu Cranway avea s-o l`mureasc`.
– Am ajuns, domni[oar` Doucet, anun]` Nance, deschizân-
du-i portiera. Ave]i nevoie de ma[in` disear`?
– Nu, mul]umesc, Nance. Ast` sear` lu`m cina acas`.
|ncercând s` nu se gândeasc` la faptul c` verbul „lu`m“ se
referea la ea [i Blue, continu`:
– Ce-ar fi s` profi]i de ocazie ca s` vizitezi ora[ul? S-ar putea
s` n-ai alt` [ans`.
– A[a voi face, domni[oar` Doucet. V` mul]umesc.
Bucuroas` c` mai avea cincisprezece minute pân` la \ntâl-
nirea cu Blue, Simone se retrase \n camera ei, \[i scoase
pantofii [i dresul [i-[i dezmor]i degetele de la picioare. Era
neobi[nuit de cald, pentru luna iulie la Londra. Apoi, privirea
i se \ndrept` spre u[a dintre camere.
Ca la un semnal, se auzi un cioc`nit.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 65

– E[ti \ntr-o ]inut` decent`?


Blue, evident.
Simone \[i \ndes` ciorapii sub perna fotoliului [i trase aer
\n piept, pentru a-[i reg`si calmul. Nu-i trecu prin minte s` se
\ntrebe de ce era necesar.
– Intr`, \l chem` ea.
Blue intr`, cu un teanc de hârtii \n mân`. Avea fruntea
\ncre]it` de gânduri [i ochii coborâ]i spre documente. |ncepu
s` vorbeasc` \nc` \nainte de a ridica privirea.
– Ai un minut ca s`-mi r`spunzi la câteva \ntreb`ri? Nu
\n]eleg chestia asta...
Ar`t` un anumit loc de pe pagin`, oprindu-se când observ`
picioarele descul]e ale Simonei. Zâmbi, f`cu ochii mari, apoi
zâmbi [i mai larg.
– Cred c` ai mai v`zut picioare goale! pufni ea, hot`rât` s`
nu se lase intimidat`.
– Pe-ale tale nu.
Blue f`cu câ]iva pa[i spre ea [i o apuc` de pulp`, frecându-i
u[or partea dinapoi a gambei. Apoi, dintr-o dat`, cu ochii
m`ri]i de \ncântare, pescui prelung de sub pern` dresul
sub]ire, de culoare \nchis`.
|nro[indu-se la fa]`, Simone i-l smulse din mân`, se
ridic` [i se duse la birou, unde \ndes` dresul \ntr-un ser-
tar.
– Parc` aveai o \ntrebare...
Dac` nu \nceta s` se hlizeasc` la ea ca un m`sc`rici pictat
pe fa]`, avea s`-l...
– Ai ni[te picioare superbe, [tiai?
– Nu m` intereseaz` feti[ismul t`u cu picioarele.
66 CAROLE DEAN

– Nu? \nclin` Blue capul. Atunci, care te-ar interesa? Am mai multe.
Simone \l fulger` din privire.
– Sunt sigur` c` exist` o femeie, undeva \n univers, pe care
s-o fascineze. {i-acum, dac` nu te superi, a[ prefera s` m`
scute[ti de tot circul `sta seduc`tor [i s` treci la motivul pen-
tru care ai intrat \n camera mea.
– G`se[ti c` circul meu e seduc`tor?
– N-am spus c`...
Simone se \ntrerupse, \nchizând gura cu un cl`n]`nit de
m`sele. O vorb` de \ncurajare n-avea s` mai scoat`, una
m`car...
Blue râse, ciupind-o de sub b`rbie.
– Bine, bine. Atunci, hai s` ne-apuc`m de treab`, pân`
nu-]i intr` tensiunea \n zona ro[ie.
Privi din nou documentele. Concentrat, se duse la biroul
Louis XIV de sub fereastr` [i \ntinse hârtiile deasupra.
– Voiam s` te \ntreb ce \nseamn` cifrele astea de-aici, ar`t`
el, astfel silind-o s` vin` al`turi, pentru a le vedea.
Apoi, \n timp ce o privea, ochii i se \ngustar`.
– Dac` vrei s` nu-mi piar` cheful de afaceri, domni[oar`
Doucet, ai face bine s` schimbi parfumul. ~sta are asupra mea
acela[i efect ca o injec]ie cu testosteron nediluat.
|nainte ca Simone s` r`spun`, \[i mut` privirea [i \ncepu
imediat s` parcurg` un [ir de numere din declara]iile finan-
ciare de pe birou.
– Astea, ar`t` el rubrica de bunuri patrimoniale de pe
tabel, nu se potrivesc. Uit`-te-aici.
Simone \i urm`ri gestul, observând o serie de adnot`ri [i
calcule pe margine, probabil scrise de mâna lui. Multe dintre
UN B~RBAT NUMIT BLUE 67

\nsemn`ri erau urmate de semne de \ntrebare. |n urm`toarea


jum`tate de or`, le trecur` \n revist` una câte una. Blue \[i
argumenta clar [i logic concluziile, perfect concentrat. Când
termin` de comprimat treizeci de pagini de date financiare
\ntr-un rezumat limpede, Simone \ncepuse \n sfâr[it s` se
relaxeze.
Apoi, Blue porni prin camer`, \ncoace [i-ncolo, \ncrun-
tat.
– Adev`rul e c` asta e o balan]` financiar` s`n`toas`-tun –
iar perspectivele de vânzare par solide.
|i arunc` o privire.
– De[i a[ vrea s` le v`d sus]inute [i de ni[te contracte.
– Le vom ob]ine.
Ar`tând cu capul spre hârtiile de pe birou, Simone \l
\ntreb`:
– Deci, care e problema?
– Nu e nici o problem`. Pe baza reviziei pe care am f`cut-o
azi, [i presupunând c` numerele sunt corecte, Gus Hallam
ofer` firmei Anjana tranzac]ia secolului.
|[i trecu o mân` prin p`r, cu o expresie nedumerit`.
Simone r`mase \n a[teptare.
– {i tocmai asta m` doare. Hallam nu pare deloc omul care
s` vând` g`ina cu ou`le de aur.
Dup` un moment de gândire, Simone r`spunse:
– Mi-a spus c` vrea un c`min bun pentru angaja]ii lui, c`
Anjana are reputa]ia de a trata corect salaria]ii, [i c` din
motivul `sta ne-a contactat pe noi mai \ntâi, când s-a hot`rât
s` vând`. A spus c` nu numai banii conteaz`.
Blue pufni.
68 CAROLE DEAN

– Gus Hallam, alias Santa Claus. N-a[ prea crede.


Simone \i d`du dreptate, dând din cap \ngândurat`, [i un
moment se privir` t`cu]i, fiecare rev`zându-[i \n minte impre-
siile despre Gus Hallam.
– A[ tinde s`-]i dau dreptate, dar dac` ne \n[el`m? Azi, la
mas`, sir Michael nici nu mai [tia cum s` mi-l ridice \n sl`vi,
dar p`rea...
– Continu`.
– Nu [tiu... Cred c` era prea mult...
– Sunt asocia]i \n vreun fel?
– Nu mai sunt. Cu ani \n urm`, sir Michael a f`cut parte din con-
siliul de administra]ie al lui Hallam. Asta a fost tot, din câte [tiu...
Ridic` din umeri, nervoas`.
– {i-n plus, s-ar putea s` fie numai excesul meu de imagi-
na]ie. Deocamdat`, \n interesul firmei, e mai bine s` st`m cu
ochii deschi[i. De[i nu vreau s` fac o gre[eal`...
Josephine nu mi-ar ierta-o niciodat`, gândi Simone.
– ...n-a[ vrea nici s` ratez tranzac]ia secolului, cum spuneai
tu. Poate c` ne va l`muri \ntrucâtva Cranway.
Se uit` la ceas. Era aproape trei.
– |n curând va fi aici.
– Nu vine. A sunat secretara lui, ca s` contramandeze, la
câteva minute dup` ce plecase[i tu la mas`.
– A prezentat vreun motiv?
– Obi[nuitele. |l re]ine o problem` de afaceri.
Nemul]umit`, Simone \[i mas` fruntea cu degetul ar`t`tor,
chiar sub p`r.
– |n ritmul `sta, achizi]ia o s` dureze o ve[nicie...
Se \ncrunt`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 69

– Nu pricep. Hallam ne preseaz` \ncontinuu s` lu`m o


decizie, apoi controlorul lui nu vine la \ntâlnire ca s` ne dea
informa]iile de care avem nevoie ca s` lu`m decizia. Parc` ar
avea amândoi interese diferite.
Blue f`cu hârtiile sul [i \ncepu s` se bat` cu ele pe coaps`.
– E mai bine c` Cranway nu vine. A[ vrea s` vorbesc cu
vreo doi cunoscu]i de-ai mei, \nainte de a discuta [i cu el, dac`
n-ai nimic \mpotriv`.
Simone \[i arcui o sprâcnean`.
– Mi se pare mie, sau chiar \mi ceri permisiunea, domnule
Blundell?
Expresia ochilor alba[tri ai lui Blue se lumin` \ntr-un zâm-
bet.
– A[a se pare, nu crezi?
Simone \l privi lung, \ncercând s` ignore efectul acelui
surâs asupra hormonilor ei.
– Iar când vei vorbi cu cuno[tin]ele acelea, pot conta pe
tine c` vei fi discret?
Nu voia ca din vina ei s` transpire vestea c` Hallam vindea,
riscând s` declan[eze un r`zboi al licita]iilor. Josephine era o
fanatic` a confiden]ialit`]ii. Când Blue nu-i r`spunse, ridic`
privirea spre el.
– Nici o grij`, tigroaico, voi fi foarte discret.
|i atinse obrazul cu sulul de tabele financiare.
– Sunt discre]ia \ntruchipat` – [i \n afaceri, [i \n... altele.
Capitolul 5

Masa avea paisprezece locuri. Simone o privi cu nervozi-


tate. Niciodat`, pân` acum, nu se mai gândise la formalismul,
la imensitatea ei. Ocupat` de oaspe]i, cu ocazia rarelor
dineuri \mpreun` cu Josephine, ar`tase normal. Acum, cu
doar dou` tacâmuri, desp`r]ite de nepre]uitul serviciu
Minton \n[irat pe lungimea unui culoar de bowling, ar`ta
ridicol de preten]ios.
– E [apte [i jum`tate, domni[oar`. S` servesc? \ntreb`
doamna Dreiser, potrivind o furculi]` de salat` care nu st`tea
perfect perpendicular pe marginea mesei.
– Nu, doamn` Dreiser, \l a[tept`m pe domnul Blundell.
Nu mai \ntârzie mult.
Dup` ce doamna Dreiser ie[i, Simone porni spre salonul
al`turat, cu paharul de vin \n mân`. Prefera \nc`perea aceea
mai mic`. Pe vremuri, domnii din cas` o foloseau ca refugiu
pentru vinul de Porto [i havane, dup` cin`. |ntre timp,
Simone [i-o \nsu[ise [i o redecorase \n nuan]e \nchise de vio-
UN B~RBAT NUMIT BLUE 71

let ca pruna [i verde ca p`durea, punând accente mai vesele


cu damasc [i creton. Era o combina]ie armonioas` de culori [i
mobil`, \ntr-o camer` unde se sim]ea cu adev`rat bine. Dou`
fotolii cu sp`tar \nalt flancau [emineul pe al c`rui fundal
\nchis se profila contrastant un buchet de trandafiri proasp`t
cule[i.
Se a[ez` \ntr-un fotoliu. Scoase din vaz` un boboc roz [i \l
duse la nas.
Blue. Ce s` fac` cu el? Simone mângâie trandafirul, plim-
bându-[i bobocul peste obraz. Se sim]ea atras` de Blue [i [tia
c` acest lucru era periculos.
Avea tot ceea ce-[i dorea – sau, cel pu]in, urma s` aib`
totul, dup` ce se mai familiariza cu afacerile la nivel
interna]ional. Nu putea l`sa ca totul s` fie amenin]at de o
aventur` nepotrivit`.
– Frumoas` camer`.
Blue! Surprins`, Simone se r`suci spre u[`. Blue veni din
spatele ei [i-[i rezem` mâinile de sp`tarul fotoliului. Dac`
\ntorcea capul, Simone i-ar fi atins degetele cu obrazul.
– Mul]umesc, murmur` ea. {i mie \mi place.
Reg`sindu-[i calmul, se ridic`, dar Blue ajunsese deja la
fereastra deschis` spre gr`dina din spate. Acolo se \ntoarse.
– Foarte frumoas`, repet` el. Nu-i lipse[te decât o vedere
la mare.
– Ai preten]ii cam mari pentru centrul Londrei, coment`
Simone pe un ton surprinz`tor de firesc, fa]` de nodul pe
care-l sim]ea \n gât.
– Ar`]i minunat, coment` Blue, schimbând brusc subiec-
tul.
72 CAROLE DEAN

– Mul]umesc. Iar tu ar`]i...


Purta pantaloni negri [i o c`ma[` orbitor de alb`, cu o liot`
de personaje de-ale lui Walt Disney rev`rsându-se din buzu-
nar. F`r` cravat`.
– ...interesant, \ncheie Simone, neputând g`si un termen
mai potrivit.
Blue \[i atinse buzunarul.
– A lui Collins a fost ideea. Pân` la urm`, m-a convins.
– Nici nu m` mir.
Ar`t` cu capul spre sufragerie:
– S` mergem. Deja am scos-o din program pe doamna
Dreiser.
– Dup` tine.
Când ajunse \n sufragerie, Blue fluier` \ncet, privind spre
pogonul de mas` care desp`r]ea cele dou` locuri.
– |]i arde de glum`, remarc` el. Spune-mi c` e o
glum`.
Simone ro[i dar nu r`spunse, salvat` de apari]ia doamnei
Dreiser, care aduse supa, punând câte un bol fragil la fiecare
cap`t al mesei. Blue privi \n jur cu uimire nedisimulat`, \n
timp ce o urma pe Simone spre scaunul ei.
|i ]inu scaunul ca s` se a[eze, apoi se aplec` s`-i [opteasc`
la ureche:
– E foarte intim, dar a[ dori s` cer dou` lucruri. Un taxi, ca
s` m` duc` [i pe mine pân` la locul meu, [i o diagram` cu
instruc]iuni de folosire a tacâmului de-acolo.
– Sunt sigur` c` ai s` te descurci, r`spunse Simone.
|ncepem s` mânc`m?
Nu \ndr`zni s`-l priveasc`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 73

Blue ajunse la locul lui [i masa \ncepu. Se auzea numai


clinchetul lingurilor de argint pe por]elanul fin [i fo[netul
[ervetelor. Simone \[i dorea s` fi pus ni[te muzic`, orice, ca s`
mai destind` atmosfera.
Dracu' s`-l ia! Numai de bancuri [i palavre \i ardea, \n cele
mai nepotrivite momente, iar acum, când situa]ia o cerea, nici
o vorb`!
Când doamna Dreiser veni s` ia farfuriile, Simone nu mai
suport` t`cerea.
– Ai \nceput analiza vânz`rilor lui Hallam? \ntreb` ea.
Blue \[i puse o mân` pâlnie la ureche.
– Ce-ai spus...??? \ntreb` el, vorbind la un nivel sonor cu
vreo trei debiceli mai \nalt decât de obicei.
Simone se rug` s` nu-[i piard` r`bdarea.
– Te-am \ntrebat dac` te-ai uitat peste cifrele vânz`rilor lui
Hallam, repet` ea, f`r` s` ridice tonul.
|i \ntrerupse doamna Dreiser, care le aduse salatele.
Când puse farfuria \n fa]a lui Blue, acesta cl`tin` din
cap.
– Nu, Marie, mul]umesc, spuse el, cu un zâmbet. M`
lipsesc de salat`.
Spre surprinderea Simonei, doamna Dreiser zâmbi [i ea.
Nu-[i amintea s-o fi v`zut vreodat` zâmbind, sau cel pu]in nu
la adresa ei. Dup` ce-l \ntreb` dac` prefera altceva \n schimb,
iar Blue refuz`, doamna Dreiser lu` salata [i porni \napoi spre
buc`t`rie.
– Nu-]i place salata? \ntreb` Simone.
– Nu pot s` suf`r verziturile, r`spunse Blue. |nc` din
copil`rie.
74 CAROLE DEAN

Simone \[i d`du seama c` tocmai \i pusese o \ntrebare per-


sonal`. Pentru prima oar`. {i mai remarc` [i c` Blue
r`spunsese pe un ton normal.
{i din nou se l`s` t`cerea, pân` când doamna Dreiser
aduse felul doi.
Deodat`, Blue se ridic` \n picioare.
– Ce tâmpenie! exclam` el.
{i, pornind cu pa[i mari spre cap`tul opus al mesei, lu`
farfuria din fa]a Simonei, sub ochii ului]i ai doamnei
Dreiser.
– Marie, fii bun` [i adu farfuria mea, ni[te tacâmuri [i ce
mai e nevoie, \n...
Privi \n jur, apoi ochii i se oprir` spre camera unde fuseser`
\nainte de cin`. Ar`t` \ntr-acolo cu um`rul.
– Acolo.
|n acela[i timp, o apuc` pe Simone de \ncheietur` cu mâna
cealalt` [i o ridic` \n picioare. Prea surprins` ca s` se
\mpotriveasc`, Simone \l urm`.
|n fumoar, Blue alese un gheridon de lâng` perete [i \l
aduse \ntre cele dou` fotolii din fa]a [emineului, iar \n timp ce
doamna Dreiser punea cu vioiciune masa, alese un CD din
colec]ia Simonei. Jazz soft.
|n sfâr[it, \i umplu din nou paharul cu vin [i se a[ez` \n fa]a
ei.
– A[a mai merge. S` nu m`nânci niciodat` cu cineva,
dac` nu po]i s`-i vezi albul ochilor – a[a zicea mereu
taic`-meu.
Sub masa mic`, genunchii li se atinser`. Simone \ncerc` s`
nu bage de seam`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 75

– Serios?
Blue chicoti.
– Nu, dar dac` i-ar fi venit ideea, ar fi spus-o. Printre beri [i
scuipa]i, mai bine zis, ad`ug` el.
– |mi pare sincer r`u, Blue. A vorbit gura f`r` mine.
– Nu face nimic, r`spunse el, ridicând din umeri, \n timp
ce lua o felie sub]ire de friptur`. Deci, ia spune-mi. |ntot-
deauna m`nânci ca Elizabeth |ntâi?
Simone replic` tot cu o \ntrebare:
– Tu unde m`nânci de obicei?
– Pe puntea lui „Trei dorin]e“, privind apusul soarelui, ori
de câte ori pot.
– „Trei dorin]e“?
– Cincizeci [i trei de picioare lungime, numai linii hidro-
dinamice [i motoare torcând. Frumoas` mai e! Suntem
nedesp`r]i]i.
|l privi \ntreb`tor.
– Nava mea.
– Pare un caz de iubire adev`rat`.
– Este.
– {i \n via]a ta nu exist` nici o femeie real`?
Nu-i venea s` cread` c`-i pusese aceast` \ntrebare, dar nu putu
nici s`-[i nege contrac]ia din piept, \n a[teptarea r`spunsului.
– Prin jurul ei? Da. |n ea? Nu.
Mul]umit` de r`spuns, Simone nu se osteni s` analizeze
motivele. |n schimb, sorbi din vin. Camera, muzica, fotoliul
mare [i confortabil, toate o relaxau. Trecuse o ve[nicie de
când nu se mai destinsese. Deodat`, sim]i c` foamea \i trecuse
– nu-i mai era poft` decât de glasul lui Blue.
76 CAROLE DEAN

– Mai vorbe[te-mi despre ea, nava asta pe care o iube[ti


atât de mult.
Blue se \ntrerupse din mâncat, zâmbind.
– Niciodat` s` nu-i ceri unui b`rbat s` vorbeasc` despre
nava lui, sau despre scorul la golf. Decât, desigur, dac`
pl`nuie[ti s`-]i petreci noaptea cu el.
– {i nu asta facem?
– N-n, cl`tin` el din cap. Noi ne petrecem seara \mpre-
un`. E cu totul altceva. {i-n plus, a[ prefera s` vorbim despre
tine.
Simone se foi incomodat` \n fotoliu.
– S` folosesc vechiul cli[eu care spune c` nu e nimic
interesant, sau s` fiu sincer` [i s`-]i spun c` m` simt prost
vorbind despre mine?
Ochii lui Blue se a]intir` spre ai ei. Erau plini de un
interes intens, iar Simone avu senza]ia stranie c` erau
dou` chei, chei care-i puteau descuia cele mai ascunse
cotloane ale min]ii, deschizându-le \n calea luminii [i a
aerului.
Blue \[i \mpinse [i el la o parte farfuria, din care mâncase
numai jum`tate.
– A[ vrea s` trecem dincolo de faza asta, spuse el \ncet. A[
vrea s` te sim]i bine vorbindu-mi.
Sub intensitatea privirii lui, Simone se foi \n fotoliu. Nu-[i
putea imagina c` s-ar fi sim]it vreodat` cu adev`tat la largul ei,
\n compania unui asemenea om.
– Via]a mea nu e u[or de \n]eles.
Pe buzele lui flutur` vag un zâmbet.
– Cu o mam` ca Josephine, nici nu m` mir.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 77

Simone se \ncord`, dup` care, dându-[i seama c` vorbele


lui nu erau nici sarcastice, nici r`ut`cioase, se relax` din
nou.
V`zând c` nu-i r`spundea, Blue continu`:
– E o femeie uluitoare, mama ta. Azi-diminea]` am avut o
conversa]ie foarte interesant`.
– M` \ntrebam ce-a]i g`sit de discutat.
– |nainte, sau dup` ce m-a \ntrebat dac` sunt gay? vru el s`
[tie, r`sucindu-se \n fotoliu pentru a-[i putea \ntinde
picioarele \n fa]`.
F`r` s`-i vin` a crede, Simone expir` prelung.
– Doar nu...?
– Ba da [i, de[i mama ta poate avea cea mai inexpresiv` fa]`
din câte am v`zut vreodat`, am putut observa c` adev`rul
despre preferin]ele mele sexuale conteaz` foarte mult pentru
ea. Tot ceea ce-a urmat dup` aia a fost o plictiseal` crunt`.
Când privirea lui Blue deveni \ntreb`toare, Simone
\ntoarse capul, evitându-i-o.
– Nu m` place, coment` el. Nici pe mine, nici sexul meu \n
general.
– E precaut`, atâta tot. A[a ]i se \ntâmpl` când e[ti femeie,
la cârma unei mari corpora]ii, \ntr-o lume a b`rba]ilor.
– Iar acum, când tu conduci compania, cred c` asta te face
[i pe tine s` fii precaut`.
Blue \[i \nclin` capul, jucându-se alene cu marginea [erve-
tului, \n timp ce o privea.
– Mi se pare firesc, replic` rigid Simone.
– Firesc, sau obligatoriu ca atribu]ie profesional`?
C` bine o mai nimerise! Simone d`du s` se ridice.
78 CAROLE DEAN

– Am lucruri mai bune de f`cut decât s`-]i ascult opiniile


nesolicitate despre...
– Stai jos, \i ordon` el \ncet.
– Poftim?
O lu` de mân`.
– Am spus s` stai jos – te rog. Ai dreptate. Nu se cuvenea.
|mi prezint scuzele [i, dac` stai jos, \]i promit c` n-am s` mai
iscodesc s` aflu ce o anim` pe Simone Doucet. Voi trece cu
vederea – temporar – peste fascina]ia pe care mi-o inspiri,
r`mânând amuzant ca de obicei. De acord?
Simone compar` \n minte satinul ispititor al cear[afurilor
din dormitorul ei cu stilul amuzant ca de obicei al lui Blue.
Când \ncepur` s` se contopeasc`, genunchii i se \nmuiar` [i
fu nevoit` s` se a[eze la loc.
– De acord, r`spunse ea, cu o octav` mai jos decât \n mod
normal.
– Atunci, spune-mi cum l-au cunoscut pe Nolan, \i ceru
Blue, din nou pe un ton firesc, de conversa]ie.
Relaxându-se cât de cât, Simone prefer` s` riposteze:
– Asta-i o \ntrebare pe care voiam s` ]i-o pun eu ]ie!
Trebuie s` recuno[ti c` prietenia dintre voi e cam
neobi[nuit`.
– Mda, cred c` este, zâmbi Blue. Nole [i cu mine am cres-
cut practic \mpreun` – \ncepând cam de pe la vârsta de zece
ani. Mama mea a murit când aveam cinci ani, a[a c` Evie
Smythe a umplut un mare gol ap`rut \n via]a mea. Oricum,
Nole [i cu mine am fost colegi de [coal`, apoi [i la Harvard. Pe
urm`, cu diplomele ca singure puncte luminoase \n biografi-
ile noastre cam sl`b`noage, ne-am dus amândoi la New York.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 79

Simone auzi o tuse delicat` dinspre u[`; doamna Dreiser


venise s` ia farfuriile [i s`-i \ntrebe dac` doreau desertul.
Refuzar` amândoi, cerând \n schimb cafea.
Dup` plecarea menajerei, Simone relu` conversa]ia de
unde o \ntrerupseser`.
– De ce la New York?
– Nolan voia s` fie actor, iar eu...
Se opri. Pentru prima oar`, Simone \l v`zu ezitând.
– Continu`, \l \ndemn` ea, sorbind din vin.
– |mi venise ideea s` m` fac dramaturg.
– Poate o s` ]i se par` o \ntrebare prosteasc`, dar dac` asta
voiai, de ce-ai avut nevoie de diplom` de la Harvard?
– Poate fiindc` amândoi avuseser`m ni[te ta]i foarte prac-
tici [i era firesc s` fim licen]ia]i. De[i m` \ndoiesc c` oricare
dintre ta]ii no[tri s-ar fi opus prea vehement, dac` alegeam
altceva, \ncheie, ridicând din umeri.
– Iar la New York ce s-a \ntâmplat?
Blue râse.
– Un dezastru. Tot timpul eram fali]i – sau, cum spunea
Nolan, „strâmtora]i financiar“. Eu am rezistat câ]iva ani,
dup` care m-am angajat la o cas` de brokeraj. Nole a stat cât
a stat, \nainte de a decide c` adev`ratul lui bon de mas` era
licen]a.
Zâmbi, privind-o \n ochi.
– Cred c`, \ncepând de-aici, \i cuno[ti trecutul.
Simone d`du din cap, t`cut`, imaginându-[i-i pe cei doi
tineri impulsivi [i plini de vise care treceau prin ni[te aventuri
atât de fascinante. Aventura ei era oricum, numai fascinant`
nu. Decât pentru masochi[ti, eventual.
80 CAROLE DEAN

– La New York a]i locuit \mpreun`?


– N-am locut niciodat` efectiv \mpreun`. Un timp, am avut
camere cu chirie \ntr-un fel de magherni]` comunal`, rezer-
vat` pentru tinerele speran]e din teatru [i diver[i... „arti[ti“,
sublinie el cuvântul, schi]ând ghilimelele cu degetele \n aer.
N-am stat mult acolo. Era mai mult lumea lui Nolan decât a
mea, a[a c` mi-am c`utat o locuin]` proprie. Dup` ce m-am
mutat, nu ne-am mai v`zut prea des.
– Când ai aflat c` Nolan era gay?
– |n clasa a zecea.
– Iar asta nu v-a inhibat prietenia?
Blue t`cu un timp, ca [i cum [i-ar fi c`utat cuvintele.
– A[ vrea s` fi avut vederi destul de largi \ncât s` nu m`
deranjeze – dar m-a afectat. Când mi-a spus, eu eram un ado-
lescent de [aisprezece ani, macho, ignorant [i plin de sine, [i
am reac]ionat ca atare. Poate mi-ar fi fost mai u[or dac` [tiam
[i eu câte ceva, dar habar n-aveam de nimic. |nc` de pe-atunci,
Nolan era un actor al naibii de talentat.
Zâmbi r`ut`cios.
– {i pe urm`, \ntr-o noapte, dup` multe beri – cum se
obi[nuie[te la [ai[pe ani – mi-a spus. }in minte c` plângea.
– {i ce-ai f`cut?
Ochii lui se ab`tur` \n alt` parte. Ezit` \nainte de a
r`spunde.
– L-am pupat pe din]i. L-am abandonat la fel de nep`s`tor
ca pe un lepros \n Evul Mediu.
Capitolul 6

Simone \ncerc` s` descifreze expresia lui Blue, devenit`


acum un amestec complex de amintiri ce]oase, regrete vechi
[i vinov`]ie. Voia s` afle mai mult.
– Dar, pân` la urm`, a]i ajuns la New York. Ce s-a \ntâm-
plat?
– Mai multe. O dat`, tat`l meu, agerul Thomas Blundell
senior, m-a \ntrebat de ce Nolan nu mai trecuse pe la noi
de-atâtea s`pt`mâni. I-am spus c` exista o problem`, c` lui
Nolan \i pl`ceau b`ie]ii [i c` nu mai umblam cu el. Crezusem
c` avea s`-mi dea dreptate, dar el m-a privit \n ochi [i m-a
\ntrebat: „{i? Thomas, e[ti unul dintre b`ie]ii `ia care-i plac
lui Nolan?“
T`cu un moment, frecându-[i gânditor b`rbia cu degetul
ar`t`tor.
– }in minte c` m-am \nro[it ca sfecla, [i pe urm` am
\nceput s` m` umflu-n pene, bolborosind c` \n nici un caz nu
eram.
82 CAROLE DEAN

– {i tat`l t`u ce-a r`spuns?


– A spus: „Atunci, singura problem` e a ta, Thomas: c` nu
pui pre] pe prietenie.
– Atât a spus?
– Atâta tot. {i a ad`ugat c` mai st`m de vorb` dup` ce m`
gândesc bine.
Simone t`cu, a[teptându-l s` continue.
– Eu am crezut c` era sonat. Cum s` umblu eu cu un
poponar? Nici vorb` de-a[a ceva, Doamne fere[te! L-am
ocolit pe Nolan – [i pe mama lui – pân` la sfâr[itul anului
[colar.
|[i mut` un moment privirea.
– {i culmea e c` mai eram [i mândru. Oricum, totul s-ar
fi putut termina atunci, dac` \n vara aia Nolan [i cu mine nu
ne-am fi \nscris la acela[i program de instruc]ie naval` pentru
tineret. Amândoi ne d`deam \n vânt dup` ambarca]iuni.
Oricum, ca s` n-o mai lungesc, odat`, pe vreme rea – sau, mai
bine zis, foarte rea – am c`zut peste bord, iar Nole, idiotul, a
s`rit \n ap` [i m-a scos afar`. A doua zi, când m-am dus s`-i
mul]umesc, mi-a aruncat o privire de s` se topeasc` tot cro-
mul de pe mine [i m-a trimis \napoi la origini. {i-a mai zis el [i
altele.
Simone râse \ncet.
– Nici nu m` mir. Nolan poate fi foarte... direct.
– Când am r`spuns c`-i eram dator, a zis c` nu-i datoram
nimic, c` oricum avea de gând s` fac` o baie [i, \ntâmpl`tor,
eu poluam oceanul, a[a c` a f`cut pu]in` cur`]enie \n ap`. {i
a mai spus c` se temea s` nu se otr`veasc` vreun rechin cu
mine.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 83

– Nasol!
– Mda, foarte nasol, fu Blue de acord, cu o expresie sardo-
nic`. A[a c` am stat de vorb`. |i dusesem dorul, dar nu eram \n
stare s` i-o spun. Cât despre Nole, el a zis c` era mare p`cat c`
nu era „destul de b`rbat“ ca s`-mi fie prieten, dar \[i pierduse
destul timp \ncercând s` fie ceva ce nu era [i n-avea de gând s-o
mai fac`, nici pentru mine, nici pentru altcineva. Dup` discursul
pe tema sunt-ceea-ce-sunt, am \n]eles mai bine prin ce trecuse.
Pe chip \i ap`ru o expresie indescifrabil`.
Simone a[tept`.
Blue continu` dup` câteva momente:
– Adev`rul e c` niciodat` n-am mai fost atât de apropia]i ca
\n copil`rie dar, date fiind deosebirile dintre noi, cred c` a[a
ceva era inevitabil. |ns` am ajuns s` ne \n]elegem mai bine
unul pe altul [i s` ne accept`m preferin]ele.
Ridic` un um`r, apoi \l cobor\ la loc.
– |n materie de prietenie, tot e mai strâns` decât cele mai
multe.
{i, t`când din nou, turn` \n ce[ti cafeaua care mai
r`m`sese.
Simone \[i \nvârti \ncet, gânditoare, piciorul paharului de
vin golit.
– I-ai conferit valoare, cum spusese tat`l t`u, medit` ea,
gândindu-se c` l-ar fi pl`cut mult pe tat`l lui Blue.
Zâmbetul lui deveni mai blând, mai cald, iar glasul mai pro-
fund, \n timp ce schimba subiectul pe cel mai firesc ton.
– I-a[ fi conferit [i mai mult` valoare dac` [tiam c` priete-
nia lui avea s` m` duc` la o pre[edint` de companie cu ni[te
ochi cenu[ii mortali.
84 CAROLE DEAN

Propriii lui ochi luceau \n lumina palid` a lampadarului.


Chiar \n timp ce se dojenea singur` pentru c` era prea vul-
nerabil` fa]` de vechile cli[ee cu muzic` discret`, o cin` \n doi
[i un decor intim, cuvintele lui Blue o \nc`lzeau. |n acel
moment din timp, Simone voia s`-i savureze admira]ia, nu
s-o resping`. Cuno[tea riscurile, dar nu se putea opri, ca o
ml`di]` de prim`var` care se simte atras` irezistibil spre
soare.
A[a c` zâmbi, larg [i din toat` inima, pentru prima oar`
dup` atâta timp \ncât \i pierduse [irul. |[i sim]i pieptul sc`ldat
\ntr-o c`ldur` blând`. {i pl`cut`. O senza]ie nespus de
pl`cut`.
– N-ar trebui s` spui asemenea lucruri, zise ea, [tiind \ns`
c` din cuvinte lipsea convingerea, [tiind c` vorbea \ntr-o
[oapt` r`gu[it`.
Blue d`du din cap, cu ochii p`rându-i ]intui]i spre gura ei.
|l auzi tr`gând adânc aer \n piept, \l v`zu \nchizând un
moment ochii.
– Ai dreptate, n-ar trebui. Ar trebui s`-mi v`d de treburi [i
s` te las [i pe tine s`-]i vezi de ale tale. A[a e?
Era rândul ei s` dea din cap. Avea dreptate. Exact a[a ar fi
trebuit.
Brusc, Blue se ridic` \n picioare, \ntorcându-se cu fa]a spre
ea. P`rea nedumerit [i furios.
– {i-atunci, de ce n-o fac? De ce tot \ncerc s` m` vâr pe sub
pielea ta? {i-n patul t`u. Suntem cei mai nepotrivi]i doi
oameni de pe suprafa]a P`mântului.
De ast` dat`, Simone trase aer \n piept, reg`sindu-[i par]ial
facult`]ile mintale.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 85

– Din nou ai dreptate.


– E[ti tot ceea ce nu-mi doresc de la o femeie – obsedat`
de carier`, autoritar`, r`sf`]at`.
Se \ndep`rt` cu un pas, apoi reveni spre ea.
– {i e[ti prea bogat` ca s`-]i fie ]ie \ns`]i bine, o acuz`
el.
Deruta lui \ncepea s-o \ncânte pe Simone.
– Nimeni nu e chiar atât de bogat, \l provoc` ea.
– {i mai po]i s` pui [i o limb` destul de aspr` ca s`
ra[chetezi cu ea coca navei Queen Mary, \ncheie sec
Blue.
Simone s`ri \n picioare.
– Nu-i adev`rat! Nu [tii nimic despre mine – [i nici cât de-al
dracului de aspr` poate fi limba mea!
La asta, Blue zâmbi, la fel de rapid pe cât \i izbucnise furia.
Când \[i cobor privirea spre gura ei, zâmbetul \i deveni
r`ut`cios.
– Exact – dar fii sigur` c` vreau s` aflu.
|l privi \ncruntat`, de la distan]a de un metru care-i
desp`r]ea. Un metru. Nu era destul.
Era prea mult.
Blue \ntinse bra]ele [i o trase spre el. Dac` n-o s`ruta – [i
cât mai curând – avea s` \nnebuneasc`. O ]inu strâns de
\ncheieturi, imobilizându-i-le lâng` umeri. O privi \n ochi, \n
c`utarea unui semn, a unei unde de dorin]`, [i nu v`zu decât
[ocul, indignarea feminin` fa]` de comportamentul lui de om
al cavernelor, dar continu` s-o ]in`, coborându-i bra]ele pe
lâng` trup. R`maser` fa]` \n fa]`, respirând amândoi greu,
neregulat.
86 CAROLE DEAN

– S`rut`-m`, \i cer el \ncet, ner`bd`tor.


Simone ridic` ochii. Blue ar fi vrut s` citeasc` \n ei pasiune,
dorin]`; \n schimb, nu v`zu decât nehot`râre [i pu]in` team`.
{i auzi un morm`it sc`zut, parte de regret, parte de
resemnare.
– N-ar trebui s` fac asta, [opti ea, vorbind mai mult pentru
sine, dup` care, strecurându-[i bra]ele pe dup` gâtul lui, \i
trase capul \n jos [i-i atinse buzele cu ale ei, atât de u[or, atât
de [ov`itor, \ncât un moment Blue crezu c` doar i se p`ruse.
|nchise ochii [i r`mase nemi[cat. Nu un asemenea s`rut \[i
dorise, dar era promi]`tor [i, Doamne, ce senza]ie minunat`,
s-o aib` \n bra]e! Se p`rea c` restul depindea numai de el.
O strânse [i mai tare, desf`tându-se cu atingerea sânilor ei
pe piept. |i taton` pecetea aproape desf`cut` a buzelor,
trecându-[i limba pe deasupra, mângâind, gustând, pân` când
sexul i se \nt`ri dureros. Gura ei era cald`, limba i se
\mperechea firesc cu a lui. Dorea mai mult. O dorea pe toat`,
dar Simone se smulse din bra]ele lui.
Privi amu]it cum se retr`gea, \mpleticit`. |[i ap`sa buzele
cu pumnul strâns. P`rea ame]it` [i speriat`.
– A fost o gre[eal`, \ng`im` ea. |mi pare r`u.
– Zi orice, tigroaico, fii orice, numai, pentru numele lui
Dumnezeu, nu spune c`-]i pare r`u. |n via]a mea n-am mai...
Simone ridic` o mân`, f`cându-l s` tac`, [i cl`tin` din cap.
– Nu. Nu mai spune nimic. Sunt prea multe pe care nu le
\n]elegi despre mine. Despre Anjana.
F`cu câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse din nou cu fa]a spre el.
– E complicat. Am f`cut unele promisiuni. Mie \ns`mi [i
altora. Promisiuni pe care am de gând s` le respect.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 87

Se opri la fel de brusc pe cât \ncepuse, privindu-l parc`


nesigur` de ceea ce urma, cât s` spun`, cât s` nu spun`. Un
moment, nu vorbi nici unul.
Blue \[i trecu o mân` prin p`r, apoi reveni cu privirea spre
ochii ei fermi.
– Atunci, vorbe[te-mi despre promisiunile astea..
|ntinse mâna [i-i ridic` b`rbia cu degetul.
– {i, te rog, nu-mi spune c` ai jurat s` nu faci sex pân` la
patruzeci de ani.
Simone \[i retrase brusc capul.
– Nu e o glum`.
– Bine, atunci pune-m` la curent. Ce promisiune poate
\mpiedica doi adul]i cu putere de consim]`mânt s` fac` ceea
ce-au f`cut adul]ii de când galaxia a scuipat planeta P`mânt \n
universul `sta?
Buza ei de jos tremura u[or. Fir-ar s` fie! |i f`cea m`run-
taiele s` par` de cauciuc sf`râmicios. |[i dorea s` fi fost unul
dintre acei masculi emancipa]i de tip nou, care [tiu perfect ce
au de f`cut \n asemenea momente, dar nu era. Nu putea decât
s` a[tepte.
– Am fost m`ritat`. {tiai? spuse ea \ntr-un târziu.
Blue d`du din cap.
– Mi-a spus Nolan ceva... Ce s-a \ntâmplat?
Simone r`mase un moment cu privirea \n gol, apoi deveni rigid`.
– M-a p`r`sit.
Cuvintele erau asemeni unor gloan]e, dure [i neiert`toare.
Gura i se \ncord`.
– Josephine a spus c` ar fi trebuit s` m` a[tept, dar nu m`
a[teptasem. Eram tân`r`, rebel` [i hot`rât` s`-i dovedesc c` se
88 CAROLE DEAN

\n[ela. |n ultimii câ]iva ani am muncit pe brânci, dar nici pe


departe la fel de mult cât m-am chinuit ca s`-mi salvez c`sni-
cia. A durat doi ani.
Se opri, cl`tinând din cap, prad` amintirilor.
– Pân` la urm`, a plecat.
– De ce?
|l privi lung [i, prin noianul de emo]ii r`mase \n urma
s`rut`rii lui, \ncerc` s` se decid`.
Nu vorbea niciodat` despre Harper. Niciodat`. Era prea
umilitor, prea neclar \n mintea ei. Ocoli privirea lui Blue. Nu
confirmase c`snicia ei opinia Josephinei c` nu exista nici un
b`rbat \n via]` care s` merite s`-i sacrifici mai mult decât o or`?
{i nu infirmase propria ei convingere naiv` c`, dac` d`ruiai
destul, dac` iubeai destul, un b`rbat \]i putea deveni aliatul cel
mai de n`dejde, prietenul cel mai apropiat [i amantul cel mai
pasional, pentru toat` via]a?
Blue \[i rezem` u[or mâinile pe umerii ei, \ntorcând-o cu
fa]a spre el.
– Vorbe[te-mi, spuse, cu o expresie calm` [i curioas`. De
ce n-a mers?
Simone \i d`du mâinile la o parte, adunându-[i puterile.
Trebuia s`-l fac` s` \n]eleag`. Atunci, poate, avea s-o lase \n
pace.
– A spus c` era nevoie de eforturi prea mari ca s` m`
iubeasc`, m-a acuzat c`-i pretindeam prea mult.
Zâmbi trist.
– A zis c` dragostea mea era ca o plant` ag`]`toare care-i
lua soarele.
Blue \nclin` capul, ne\ncrez`tor.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 89

– O canalie poetic`, nu-i a[a?


– Avea dreptate. Când ne-am c`s`torit, aveam dou`zeci [i
unu de ani [i eram atât de \nsetat` de dragoste \ncât a[ fi f`cut
orice pentru el – pentru noi. Nu voiam decât s` fiu cu el, a[a
c` mi-am abandonat studiile la Yale [i mi-am folosit toate
resursele ca s` devin so]ia ideal`.
Strânse un moment buzele.
– Habar n-aveam ce \nsemna asta, ca fiic` a Josephinei, dar
doream cu disperare s` cl`desc o c`snicie solid`. Doamne,
eram atât de acaparatoare \ncât m` dezgustam pân` [i pe
mine \ns`mi. Asta a \nceput s` afecteze munca lui Harper.
Avea cu optsprezece ani mai mult decât mine, era la apogeul
carierei.
– Cu ce se ocupa?
– Era avocat, sau \ncerca s` fie, când nu se ferea de
asalturile mele pe frontul casnic. Eram nemul]umit` de timpul
pe care [i-l petrecea la birou [i i-am spus-o. Voiam s` renun]e.
Desigur, nu aveam probleme cu banii. Aveam eu destui pen-
tru amândoi. Consideram c` n-avea nici un rost s` lucreze.
Dup` p`rerea mea, era de ajuns c` eram... \mpreun`.
Plimbându-se prin \nc`pere, Simone continu`:
– Apoi, \ntr-o sear`, nu s-a mai \ntors acas`.
Trase adânc aer \n piept, asediat` de amintirea acelei nop]i,
de durerea profund` a dezert`rii.
– Iar a doua zi am primit actele de divor]. {i nu l-am mai
v`zut niciodat`.
– Nici un avertisment? Nimic?
Ochii lui Blue erau calmi, gânditori.
Simone râse crispat.
90 CAROLE DEAN

– Vreo mie, probabil. {i pe toate le-am ignorat, sau am


refuzat s` le v`d.
Se duse la fereastr`, unde se a[ez` pe marginea canapelei
de sub pervaz.
– O singur` dat`, mult mai târziu, am vorbit cu el la tele-
fon. Mi-a spus c`-i p`rea r`u, dar nu-mi putea oferi ceea ce
doream eu.
Blue f`cu câ]iva pa[i spre ea, rezemându-se cu mâinile de
pervaz.
– {i unde era ma... Josephine, \n timp ce se \ntâmplau
toate astea?
– M` a[tepta s` m` \ntorc, r`spunse Simone, rezistând
pornirii de a-[i fr`mânta mâinile. {tiusem c` n-ar fi fost de
acord s` m` las de [coal` [i s` m` m`rit cu Harper, a[a c` nu
i-am spus decât dup` nunt`. I-am telefonat la Anjana, i-am
spus ce f`cusem, [i...
Se \ntrerupse, \nghi]ind \n sec.
– {i? o \ncuraj` Blue, cu blânde]e.
– Mi-a spus s` n-o mai caut pân` nu lua sfâr[it c`snicia.
Avea s` m` a[tepte – [i Anjana la fel.
– Fir-ar al dr...!
Blue \[i frec` ceafa, cu o expresie de dezgust [i [oc.
– |mi pare r`u.
Simone nu [tiu pentru ce anume \i p`rea r`u – pentru c`
\njurase, sau pentru lipsa de afec]iune matern` a Josephinei.
Oricum, nu conta.
Se \ndrept` de spate, \ntorcându-se spre el, [i se ridic`.
– Dup` divor], i-am telefonat. Nu mai vorbiser`m de doi
ani. Ne-am \ntâlnim la mas`. Voiam s`-mi reiau via]a dinainte,
UN B~RBAT NUMIT BLUE 91

iar Josephine mi-a oferit-o. Pl`nuiam s`-mi termin studiile


la Yale [i s` lucrez la Anjana. M-a \ncurajat \n ambele sen-
suri. Când am absolvit [i eram gata s` \ncep, i-am promis –
[i mi-am promis [i mie – c` Anjana va fi \ntotdeauna pe locul
\ntâi. Nu puteam risca s` devin` miza vreunui divor] \ncâlcit.
|l privi drept \n ochi, sim]ind ezitarea numai \n adâncul inimii.
– Nu vreau complica]ii, Blue.
– Iar eu asta sunt?
– S-ar putea – dac` te-a[ l`sa.
Se uit` la ceas. Era aproape miezul nop]ii.
– E târziu.
Cu un sentiment de epuizare [i vulnerabilitate, se \ntoarse
spre u[`.
Blue nu-i lu` \n seam` inten]ia.
– Iar obsesia asta cu Anjana a dat rezultate?
Simone ar`t` cu un gest larg camera luxoas`, str`duindu-se
s`-[i p`streze tonul calm [i firesc.
– Ce p`rere ai? Aici am tot ce-mi doresc.
Blue \i urm`ri mi[carea mâinii, apoi o privi iritat.
– Nu asta am vrut s` spun [i [tii foarte bine. Te-am s`rutat,
mai ]ii mine? Prin sângele tale circul` sânge cald. Nu-]i poate
fi u[or s` sacrifici o asemenea pasiune pe altarul comer]ului.
Sau [i la asta ai un r`spuns?
Deodat`, tendin]a lui Blue spre a pune \ntreb`ri atât de
directe \ncepu s-o irite. F`cu un efort s`-[i st`pâneasc` furia.
Ciudat, dar se calm` destul de u[or.
– Vorbe[ti despre sex, desigur. Uitasem c`, atunci când e vorba
s` judece calitatea vie]ii mele, b`rba]ii \l consider` factorul critic.
|l privi cu r`ceal`.
92 CAROLE DEAN

– Cum spuneam, s-a f`cut târziu.


{i d`du s` ias`.
Blue o apuc` de bra].
– Nu mi-ai r`spuns.
Simone se smulse din mâna lui, hot`rât` s`-i administreze
un [oc.
– Bag`-]i min]ile-n cap, Blue. Oamenii boga]i – b`rba]i sau
femei – nu duc lips` de sex. Se g`se[te pe toate drumurile. Nu
e nevoie decât de bani.
Rezist` imboldului de a-[i cobor\ privirea.
– L-ai cunoscut pe Henri. Josephine mi-a spus c` e fer-
mec`tor, [i \n pat, [i \n afara lui.
– Ai fi \n stare s` faci una ca asta? \ntreb` el, nevenindu-i s`
cread`.
Simone \[i pusese [i ea aceea[i \ntrebare, de mii de ori. Nu
se intimid`.
– De ce nu? La urma urmei, a[chia nu sare departe de
trunchi.
Ajunsese la u[`, când \i auzi \ntrebarea – care o f`cu s`
\ncremeneasc`.
– Atunci, ia zi, cât cost` \n ultima vreme o t`v`leal`
zdrav`n` prin fân? se interes` el, f`r` nici o intona]ie. S-ar
putea s` m` intereseze un ciubuc.
Incredibil! F`r` o vorb`, se r`suci spre el.
Blue st`tea rezemat de perete, lâng` canapeaua de sub
fereastr`, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept. Era \nnebunitor de
non[alant, privind-o sigur pe sine [i f`r` s` clipeasc` – [i
seduc`tor ca o flac`r` \n noaptea rece. Simone n-avea de unde
[ti cum \i interpreta t`cerea crispat`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 93

– N-o fi s`rind departe a[chia de trunchi, coment` el \ncet,


dar nu semeni deloc cu mama ta – [i nu vei sem`na niciodat`,
la fel cum nici Nolan Smythe n-ar putea s` semene cu mine.
|n chip ciudat, cuvintele lui o durur` [i o \nsp`imântar`.
Josephine era o femeie de afaceri puternic` [i realizat`. Ani de
zile, Simone \i studiase toate mi[c`rile, se str`duise s` devin`
la fel de hot`rât` [i \ncrez`toare \n for]ele proprii. Iar acum,
\n sfâr[it, ajunsese pre[edinta corpora]iei Anjana. Nu conta c`,
printre aptitudinile nou-dobândite, \ndoielile \i cre[teau ca
buruienile. Nu conta c` o paraliza nelini[tea \n toate
momentele critice, nici c` \n unele nop]i dormea pe apucate,
sau deloc. Se ascundea bine – chiar [i de Josephine.
Dar nu [i de Blue. Citea \n ea ca \ntr-o carte deschis` – dar
se \n[ela, cu siguran]`. O str`b`tu un fior. Dumnezeule, dac`
nu era ca Josephine, dac` nu putea fi Josephine, atunci cine
era...?
Se \ntoarse din nou spre u[` [i abia când atinse mânerul de
cristal al acesteia \l mai privi o dat`, peste um`r.
– Te \n[eli, Blue. Sunt fiica ei. Atâta timp cât vom lucra
\mpreun`, ar fi bine s` ]ii minte asta. {i, pentru \nceput, n-ar
strica s` p`str`m distan]a.
|n timp ce-i \ntorcea spatele, \i sim]i ochii sfredelind-o. |l
auzi [optind, mai mult pentru sine decât pentru ea:
– Putem \ncerca, tigroaico. Putem \ncerca.
Capitolul 7

|n urm`toarele câteva zile, Simone nu-l mai v`zu decât


rareori pe Blue, iar când Cranway contramand` – din nou – o
\ntâlnire, Blue disp`ru aproape cu totul. Când \l \ntreb` pe
unde umbla, el \i r`spunse c` se \ntâlnea cu oamenii lui din
Londra [i, imediat ce afla ceva, avea s-o anun]e. |[i \nso]ise
promisiunea cu un salut ironic [i un zâmbet [i mai ironic.

Blue reveni acas` la ora cinci. Intr` \n holul primitor, scu-


turându-[i stropii de ploaie de pe hain`, [i [i-o scoase chiar \n
timp ce intra Nance, care parcase ma[ina.
– Ie[i din nou, Blue? \l \ntreb` acesta.
– Nu, Nance, mul]umesc, am s`...
– Nance, te rog s` fii gata cu ma[ina la cinci [i jum`tate.
Ast` sear` suntem a[tepta]i la Hallwynd. De fapt, eram
a[tepta]i la [ase.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 95

|ntorcându-se, Blue o v`zu pe Simone \n u[a bibliotecii. |l


privi cu sub\n]eles, \nainte de a continua.
– Am sunat deja ca s` anun] c` vom \ntârzia, din cauza
naturii imprevizibile a programului domnului Blundell.
La vederea expresiei ei severe, Blundell se strâmb` teatral. Nu
uitase de weekendul la ]ar`, \n casa lui Hallam, de[i ar fi preferat s` uite.
Nance d`du din cap [i se \ndep`rt` prin antreu, cu mersul
lui greoi.
Privind pe urmele lui, Blundell \njur` \n gând. Detesta
gândul de a petrece dou` zile cu lunecosul de Hallam. |nc` nu
avea destul date pentru a-[i dovedi suspiciunile, dar era
aproape, al dracului de aproape.
– }i-a[ fi recunosc`toare dac` mi-ai spune unde-ai fost
toat` ziua, \l repezi Simone.
– }i-a fost dor de mine, iubito? Sau s-a r`cit ciorbi]a?
Simone deschise gura, apoi o \nchise la loc.
– E[ti... of, nici nu mai conteaz` cum e[ti! se r`sti ea,
r`sucindu-se pe c`lcâie [i luând-o spre bibliotec`. Du-te
numai [i preg`te[te-te, da? Nu-mi place s` \ntârzii [i am pier-
dut deja aperitivele.
Blue privi \ncruntat pe urmele ei, nedumerit [i iritat de
tonul acela regal. Crezuse c` l`saser` \n urm` faza fentelor [i
a eschivelor.
|n u[a bibliotecii, Simone se \ntoarse din nou.
– Apropo, a telefonat o persoan` numit` Lily. Ar dori s-o
suni imediat. P`rea foarte insistent`.
Blue zâmbi.
Simone se \ncrunt`.
96 CAROLE DEAN

Era geloas` – sau, cel pu]in, curioas`. Inima lui Blue


\ncepu s` bat` cu putere.
– N-a l`sat num`rul, ad`ug` Simone, v`zând c` Blue nu-i
r`spundea.
– |l am, spuse el f`r` nici o alt` explica]ie.
Apoi se uit` la ceas.
– Ar fi cazul s` m` gr`besc. S` nu-l facem pe b`trânul Gus
s` ne-a[tepte.
Urc` trei trepte, apoi auzi din nou vocea Simonei, atent
modulat`:
– A, iar cina la Hallwynd va fi cu siguran]` \n ]inut` de
sear`, Blue, te rog.
– Perfect. Cu cravat` neagr`.

Simone privea pe fereastra Rolls-Royce-ului. Ploaia


\ncetase, ultimii nori perla]i risipindu-se de pe cerul de safir,
iar peisajul din jurul lor sclipea umed.
Enorma cas` de piatr` p`rea desprins` din vechile legende
engleze. Se \n`l]a \n mijlocul peluzelor cu grandoarea trufa[`
a unei mo[tenitoare b`trâne [i puternice. Ferestrele \nalte se
\n[irau pe toat` l`]imea parterului, iar intrarea principal` era
\ncadrat` \ntre coloane de marmur`. |ntr-o parte se \ntindea
un lac.
Blue fluier` \ncet, cu admira]ie.
– |]i place? \l \ntreb` Simone.
– |mi place istoria. {i se pare c` pere]ii `[tia ascund destul
de mult`. Ai idee cât de veche e?
UN B~RBAT NUMIT BLUE 97

– A fost construit` \n 1749.


– {i cum a pus mâna pe ea Hallam?
– Prin c`s`torie.
O privi \ntreb`tor. Simone b`nui c` se gândea la Shandra,
femeia care-l \nso]ise pe Gus Hallam la dineul Josephinei.
– A fost a primei lui so]ii, Margaret. A murit acum cinci ani.
Tat`l ei a fost al zecelea Conte de Hallwynd, dar a murit falit.
Margaret a avut de ales \ntre a deschide casa pentru public,
sau a se m`rita cu un b`rbat bogat. Gus \[i dorea propri-
etatea Hallwynd de ani de zile, a[a c`, la moartea tat`lui s`u,
când i-a mo[tenit averea, i-a f`cut lui Margaret o ofert` pe care
ea nu i-a putut-o refuza. Au cheltuit o avere cu renovarea. Iar
acum, ar`t` ea spre cas`, care p`rea s` se m`reasc` tot mai
mult pe m`sur` ce se apropiau, \i apar]ine lui, toat`.
Blue privi câteva momente pe fereastr`.
– O c`s`torie pentru o cas`. Pare un aranjament cam cinic.
Simone era de aceea[i p`rere, dar nu apuc` s` r`spund`,
c`ci Rolls-Royce-ul opri \n fa]a casei.
– Am ajuns, spuse ea, f`r` nici un rost.
Imediat, u[a masiv` de la intrare se deschise, l`sând s` se
reverse o lumin` g`lbuie, iar pe porticul larg din fa]a casei ie[i
un grup de oameni \mbr`ca]i elegant.
Nance deschise portiera, iar Gus Hallam \i \ntinse Simonei
mâna, pentru a o ajuta s` coboare.
– Simone, m` bucur atât de mult c` ai venit!
{i, cu un gest exagerat, \i lu` mâna \ntr-ale lui [i i-o s`rut`.
Blue ie[i din ma[in`, \n urma Simonei, \ntinzându-i mâna
lui Hallam. Acesta i-o strânse, dar atât de indiferent \ncât
98 CAROLE DEAN

Simone se \nfurie \ntr-o clip`. Cum \[i permitea s`-l trateze pe


Blue ca pe un servitor? Apoi, o cuprinse remu[carea. Nu la fel
se purtase [i ea, toat` s`pt`mâna?
Se \ntoarse spre Hallam.
– |mi pare r`u c` am \ntârziat. Am pierdut cina?
– Nu, i-am spus buc`tarului s` mai a[tepte. Nu v` gr`bi]i,
acomoda]i-v`. Sunt sigur c` pe oaspe]ii mei nu-i va deranja s`
mai bea un rând.
– Mul]umesc, a[a vom face, r`spunse Simone. Ne poate
conduce cineva la camerele noastre?
– Fire[te.
Gus pocni din degete.
– William, vezi de bagajele domni[oarei Doucet, iar pe
urm` vino s`-l conduci pe [ofer \n camera lui.
Din mul]ime se desprinse un tân`r sl`b`nog, coborând
scara \n fug`. Arunc` o privire spre gen]ile din mâinile lui
Blue.
– Pot s` le iau, domnule? \ntreb` el.
– Nu, mul]umesc, William. Ia-o \nainte. Le pot c`ra [i sin-
gur.
– Prea bine, domnule. Atunci, pofti]i pe-aici.
Simone [i Blue \l urmar` pe William pe dou` sc`ri [i o
galerie prelung`, ornamentat`, printre nenum`rate u[i, bus-
turi [i uleiuri ale aristocra]iei engleze de mult duse pe lumea
cealalt`. Tân`rul se opri la ultima u[`.
– Camera dumneavoastr`, domni[oar`, spuse el,
deschizând u[a [i dându-se la o parte pentru a le face loc
Simonei [i lui Blue s` intre.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 99

– Mul]umesc. {i unde e camera domnului Blundell?


– Chiar vizavi, domni[oar`, ar`t` William cu capul spre u[a
din fa]`.
– Mul]umesc \nc` o dat`. Te rog, du bagajul domnului
Blundell \n camera dumnealui.
Simone \l urm` pe William pân` la u[`, o \nchise [i se
rezem` de ea.
– Crezi c`-i adev`rat ce se spune despre casele astea
engleze[ti vechi de la ]ar`? \ntreb` Blue.
– Nu [tiu. Ce se spune?
– C` adev`ratele distrac]ii din weekend \ncep abia dup` ce
se sting luminile, când lorzii [i doamnele pornesc pe furi[ pe
coridoare, fiecare spre dormitorul partenerului pe care [i l-a
ales. O gazd` cu adev`rat bun` [tie cine cu cine se culc` [i are
grij` s` scurteze drumul cât mai mult posibil.
– N-am [tiut, r`spunse Simone, gândindu-se cât de
aproape era camera lui Blue, lucru care o f`cea s` se
\nc`lzeasc` toat`.
– Totul e foarte civilizat, am auzit, continu` el. O b`taie \n
u[`, dup` miezul nop]ii, o prezentare \n [oapt` [i o invita]ie
politicoas` de a intra.
|n sfâr[it, Blue zâmbi, cu o expresie ironic` \n ochii lui
alba[tri, f`când un pas spre Simone.
– Riscant` treab`, r`spunse ea, ro[ind sub efectul privirii
lui. La câte u[i sunt pe coridorul `sta, exist` pericolul de a face
gre[eli jenante... sau de a fi primit cu un refuz...
– A, dar tocmai asta-i partea cea mai avantajoas`. Dac` per-
soanei dorite nu-i convine \ntâlnirea – sau are alte... ocupa]ii
100 CAROLE DEAN

– se preface c` doarme, pentru a proteja delicatul amor pro-


priu al curtezanului. Nu e nici un risc. {i-n plus, un arm`sar
londonez care se respect` [tie dinainte cine-l va primi [i cine
nu.
N-o sc`pa o clip` din privire.
Simone \[i ]inu respira]ia, rezistând imboldului de a-[i face
vânt.
– {i cum poate [ti asta? \l \ntreb`, cu o voce sc`zut` care
suna str`in` chiar [i \n propriul ei auz.
Blue se apropie, ridicându-i b`rbia cu nodul degetului
mare. Privirea lui era intens`, iar glasul r`gu[it, f`r` urm` de
sarcasm, când \i r`spunse:
– Dup` felul cum \l prive[te, cu curiozitate [i ner`bdare.
Dup` nivelul la care cre[te temperatura \n fiecare camer`
unde se nimeresc \mpreun`, dup` cum coboar` privirea ei
spre gura lui, când el \i spune c` o dore[te.
Privirea Simonei cobor\ spre gura lui.
Blue o s`rut` \ncet, abia atingând-o, mai mult ca o adiere
cald` decât ca o mângâiere. Simone \ncerc` s` se apere, s`
opreasc` valul de c`ldur` care-i topea oasele [i mu[chii. Nu
trebuia s` fac` asta! Blue \i frec` u[or cu degetul buza de jos,
privind fr`mântarea c`rnii pline.
– {i \nc` ceva – buzele ei tremur` sub ale lui, mai [opti el,
\nainte de a-i cuprinde fa]a \n mâini pentru a o s`ruta din nou,
mai profund, mult mai profund, deschizându-i gura cu buzele
lui, insistând s` nu se mai \mpotriveasc` limbii sfredelitoare.
Cum am ajuns aici? se \ntreb` Simone, ca prin cea]`. Cum
am ajuns \n locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, cu
UN B~RBAT NUMIT BLUE 101

b`rbatul cel mai nepotrivit dintre to]i? |nchise strâns


pleoapele, hot`rât` s` nu deschid` ochii decât când lumea
redevenea aceea[i dinainte ca el s-o fi s`rutat.
Blue pesemne c`-i sim]i \ncordarea, c`ci o strânse [i mai tare.
– Nu te feri, \i ceru el \ncet, s`rutându-i p`rul. Nici fizic,
nici mintal. Las`-te \n voia mea...
Simone se relax`, sim]indu-i zâmbetul pe p`r.
– Trebuie s` discut`m, murmur` ea, impunându-[i s` vor-
beasc` pe un ton cât mai sigur. Nu putem continua a[a. Nu
po]i continua a[a.
|l privi cu severitate, neluând \n seam` vocea care-i striga
c` era o ipocrit` dac` \ncerca s`-l acuze pe el pentru un
asemenea caz sigur de combustie spontan`.
Blue o privi lung, \nainte de a da din cap.
– De acord, r`spunse el, serios ca un predicator, cu excep]ia
lucirii din ochi. Dar m` tem c` discu]iile trebuie s` mai a[tepte.
B`tu cu degetul \n ceasul de la mân`, privind-o pe Simone
cu regret ironic.
– {i trebuie s`-mi iau costumul `la cu cravat` neagr` dup`
care te dai \n vânt.
Simone nu se putu hot`r\ dac` s`-i dea una-n cap, sau s` se
arunce \n bra]ele lui. Dar Blue nu-i l`s` timp s` fac` nici una,
nici alta. Zâmbind, o s`rut` u[or pe obraz [i plec`, f`r` o sin-
gur` privire \n urm`, spre camera lui.

Cina se lungea la nesfâr[it...


Simone st`tea lâng` Hallam, care avea locul din capul
mesei. Blue se afla la exact dou`sprezece scaune distan]` – le
102 CAROLE DEAN

num`rase – lâng` Shandra McQuaid. Dac` Gus Hallam


urm`rise ceva anume, cazându-i \n camere apropiate,
inten]iile lui nu includeau [i masa.
C`sc` discret la ad`postul [ervetului. Musafirii se pro-
nun]au despre starea economiei [i nenorocirile cauzate de
politica partidului de guvern`mânt asupra averilor lor:
impozite, valori imobiliare, impozite, sindicate, impozite...
Masa zumz`ia \ntr-o unanimitate monoton`. Numai
Shandra McQuaid p`rea \ntr-o stare de anima]ie continu`,
str`duindu-se s` re]in` aten]ia lui Blue pe tot parcursul cinei.
Simone privi spre ea, \n lungul mesei.
Femeia aia nu se oprea nici m`car o secund` din turuial`?
{i trebuia neap`rat s`-[i puncteze fiecare propozi]ie
atingându-l pe bra]?
|l v`zu pe Blue zâmbindu-i ro[covanei [i \n stomac i se
c`sc` o pr`pastie. |mpinse cu linguri]a fraga singuratic` din
desertul neatins. Dac` Shandra captura interesul lui Blue, \[i
spuse categoric, cu atât mai bine. Avea s-o lase pe ea \n pace,
astfel \ncât se putea ocupa de probleme mai importante, f`r`
s`-[i mai consume energia mintal` cu un b`rbat capabil s`-i
distrug` cât ai clipi via]a atât de ordonat`.
Risc` o privire \n lungul mesei. De ast` dat`, Blue \i zâmbi.
Când \i f`cu [teng`re[te cu ochiul, via]a ei atât de ordonat`
primi cea mai n`prasnic` direct` \n b`rbie. Politicos, Blue
\nclin` capul spre neobosita Shandra, dar f`r` s-o scape un
moment pe Simone din ochi. Simone cobor\ privirea, hot`rât`
s`-[i \ndulceasc` gura uscat` ca nisipul de[ertului cu singura-
tica frag` din farfurie.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 103

– Doamnelor, domnilor, propun s` trecem \n salon,


sunte]i de acord?
Hallam se ridic`, oferindu-i mâna Simonei. Când aceasta
i-o \ntinse, Hallam [i-o potrivi sub bra], posesiv, pentru a o
conduce printr-o pereche de u[i cu arcade.
Blue sim]i un junghi \n pântece. Tic`losul `la libi-
di...
– Blue?
Din spatele scaunului s`u, Shandra \l privea cu curiozitate
sincer`.
– Nu te sim]i bine?
– Ba da, scrâ[ni el. M` simt excelent.
|i oferi bra]ul.
– Mergem?
Cei treizeci [i ceva de oaspe]i se adunar` \n salonul for-
mal, cu plafon \nalt, reluându-[i subiectele de conversa]ie.
Dup` ce sc`p` de Shandra, care acum se bucura de aten]iile
lui Geoffrey, fiul lui sir Michael, Blue nu mai suport` s`-l
vad` nici o clip` pe Hallam gudurându-se pe lâng` Simone.
Porni spre teras`. Se hot`râse s` fac` o scurt` plimbare prin
gr`din`.
Peste dou`zeci de minute, la \ntoarcere, tocmai p`[ea pe
prima treapt` a terasei, când auzi vocea Simonei.
– Nu face asta. Te rog. Am venit aici ca s` discut`m afaceri.
Nimic altceva.
P`rea furioas` [i dezn`d`jduit`.
104 CAROLE DEAN

– O, dar Simone, draga mea, exist` mai multe feluri de


afaceri [i mai multe feluri de fuziuni. Dac` g`sim stimulentele
potrivite, poate vom reu[i s`... cum zice]i voi, americanii? ...s`
„batem palma“ ast`-sear`.
Era Gus Hallam. Blue gr`bi pasul.
– Gus, d`-mi drumul!
– Nu vorbe[ti serios, nu-i a[a?
Râsul lui Hallam str`punse sufletul lui Blue ca un stilet
t`ios, astfel \ncât urc` ultimele trepte dou` câte dou`. Scrut`
rapid din ochi terasa \ntins`. |i v`zu, lumina]i din spate de
lun`, la marginea opus`. Simone \mpingea pieptul lui Hallam
care o ]inea de umeri. Blue \[i st`pâni mânia, strânse pumnii
\n buzunare [i porni agale spre ei.
– Ce noapte minunat`, coment` el scrâ[nit, cu un zâmbet
nevinovat pe buze.
Hallam se r`suci \n loc, smulgându-[i mâinile de pe umerii
Simonei ca [i cum s-ar fi electrocutat.
Rezemându-se de balustrad`, Blue \[i \ncruci[` bra]ele pe
piept [i continu`, pe un ton nep`s`tor:
– Grozav` cas`, Hallam. Cred c` te cost` o mul]ime
\ntre]inerea. Câte camere ai aici, cincizeci, [aizeci...?
– {aptezeci [i cinci, r`spunse ]eap`n Hallam.
Blue fluier`.
– {aptezeci [i cinci de camereee...! Nu mai spune!
Simone se relaxase vizibil. Dac` nu cumva i se p`rea, \n lumina
lunii, gura ei delicioas` se arcuise \ntr-un zâmbet de recuno[tin]`.
– Bun` investi]ie, a[ zice, urm` Blue. Cam cât s` coste o
cas` ca asta?
UN B~RBAT NUMIT BLUE 105

Hallam nu se osteni s`-[i ascund` nemul]umirea fa]` de o


\ntrebare atât de obraznic`.
– Nu te prive[te cât m` cost` pe mine casa, Blundell.
|ntrebarea dumitale dovede[te [i ignoran]`, [i proast`
cre[tere.
– Chiar a[a? replic` Blue, desprinzându-se de balustrad`.
– Chiar a[a! se r`sti Hallam.
– Ei, cred c` ignoran]a [i proasta cre[tere nu-]i sunt deloc
str`ine, nu-i a[a? remarc` Blue. Totu[i, a[ vrea s` [tiu cum
finan]ezi ditamai c`soiu'. Unui om ca mine i-ar pl`cea s` se
retrag` aici... cu o pensie generoas`, desigur...
Neluând \n seam` privirea curioas` a Simonei, Blue urm`ri
atent reac]ia lui Hallam.
Privirile li se ciocnir`, \n timp ce tensiunea devenea palpa-
bil`. Hallam \[i plec` cel dintâi ochii. Când ridic` din nou
capul, afi[ase un zâmbet onctuos.
– Nu \n]eleg ce vrei s` spui, b`trâne. Mai am mult pân`
la pensie. {i-acum, dac` ne scuzi, ad`ug` el, oferindu-i
bra]ul Simonei, cred c` e timpul s` ne \ntoarcem la ceilal]i
musafiri.
Simone se uit` de la unul la altul, f`r` a schi]a nici un gest
de a lua bra]ul lui Hallam. |n schimb, se apropie de Blue.
Acesta se rezem` din nou de balustrad`.
– Ce-ar fi s` te duci numai tu, Gus? Cred c` eu am s` mai
stau un timp aici, la aer, spuse ea.
Chiar [i \n lumina slab` de pe teras`, enervarea lui Hallam
fu vizibil`. |i privi pe amândoi pe rând.
Apoi \[i retrase bra]ul, dând scurt din cap.
106 CAROLE DEAN

– Foarte bine, spuse el pe un ton \nghe]at.


F`cu doi pa[i spre u[ile deschise ale salonului, apoi se opri
din nou.
– Apropo, b`trâne, eu nu m-a[ gândi prea mult la costul
casei `steia. |]i dep`[e[te cu mult mijloacele. Doar dac`, nu
cumva, apanajele func]iei dumitale actuale sunt mai mari
decât presupuneam...
F`cu o pauz`, timp \n care pe tr`s`turile lui aristocratice se
a[ternu un rânjet.
– Fire[te, orice e posibil, cred. Am auzit c` persoanele sus-
puse de la Anjana pl`tesc bine pentru anumite, mm... aptitu-
dini. Ia s-auzim, cât câ[tig` \n ultima vreme un consultant
financiar talentat pentru „serviciile“ lui?
Pricepând imediat aluzia, Blue schi]` o mi[care spre el.
– Dac` nu...
Mâna Simonei pe bra] \l opri la timp.
– Ai dreptate, Gus, spuse ea, privindu-l pe Hallam drept \n
ochi. Anjana pl`te[te \ntr-adev`r bine. Cât despre talentele
financiare ale lui Blue, din nou ai dreptate. Este foarte talen-
tat – [i meticulos – dup` cum vei vedea când \mi va preda
raportul final despre Hallam Porcelain.
|l privi cu r`ceal`.
– Abia a[tept s`-l v`d.
Hallam ezit` un moment.
– Vei vedea ceea ce ]i-am spus eu, Simone: o companie
solid`, la un pre] cinstit.
– Poate c` da...
Apoi, ridicând u[or b`rbia, Simone ad`ug`:
UN B~RBAT NUMIT BLUE 107

– Poate c` nu.
Gus Hallam se \ncrunt`, d`du scurt din cap, se r`suci pe
c`lcâie [i plec`.
Mai calmat, Blue observ` c` Simone continua s`-l
strâng` de bra], cu mâna tremurându-i [i respira]ia saca-
dat`.
– Gata, tigroaico, e-n regul` acum. Lini[te[te-te.
– Nu trebuia s` fiu atât de...
Simone se \ntrerupse, neg`sindu-[i cuvintele.
– Onest`? suger` el zâmbind.
– Deschis`. S-ar putea s` fi distrus totul. L-am jignit.
– Nu crezi c` a fost cam pe dos? Nu pe el l-am v`zut
\mpingându-te pe tine, când am venit pe teras`.
– Nu, dar...
– F`r` nici un „dar“. Ai fost extraordinar`. Dac` nu erai tu,
ar fi-nceput aici o \nc`ierare ca-n cele mai r`pciugoase câr-
ciumi din Londra. Tipul, ar`t` Blue cu b`rbia spre u[a pe
unde disp`ruse Hallam, are o mutr` la mare nevoie de restau-
rare – ca [i casa asta, cândva...
Simone f`cu un efort s`-i sus]in` privirea. Cu incerti-
tudinea citindu-i-se \n ochi, \nghi]i \n sec, \ncercând s` se
desprind` din mâna lui. Blue continu` s`-i ]in` strâns bra]ul,
mângâind-o pe b`rbie cu degetul mare.
– |ntotdeauna e[ti atât de auto-exigent`, de hot`rât` s`
ghice[ti inten]iile tuturor?
Spre marea lui surprindere, Simone \nchise ochii, apoi se
aplec` \nainte, \l cuprinse cu bra]ele [i-[i rezem` capul pe
um`rul lui.
108 CAROLE DEAN

– Blue...
– Mmm...?
Când Simone d`du s` se retrag`, Blue nu f`cu decât s-o
]in` mai strâns.
– Uneori, nu mai vreau... spuse ea, \ncordându-se, cu
degetele \ncovoiate pe reverele lui. |mi vine s-o iau la fug`, s`
m` ascund... dar nu [tiu unde.
De ast` dat` se retrase, iar Blue \i d`du drumul, a[teptând-o
s` continue.
– Nu [tiu de ce-]i spun asta. Sunt sigur` c` nu are nici un
sens...
Blue [tia c` ar fi trebuit s`-i r`spund`, [tia c`, \n cazul
oric`rei alte femei, [i-ar fi g`sit imediat cuvintele. Acum, i se
opreau \n gât, grele [i dureroase ca ni[te bulg`ri de metal.
Gândurile i se \nv`lm`[eau, iar sângele \i vâjâia asurzitor
prin urechi. Nu mai putea s` respire.
O iubea!
|nchise un moment ochii cople[it de valul de emo]ii, \n
care se amestecau teama [i \nsufle]irea, amenin]ând s`-l dea
peste cap. Când \i deschise din nou, Simone \l privea, cu o
expresie nesigur` [i tem`toare \n ochii ei cenu[ii, dilata]i.
– Te-am f`cut s` te sim]i prost, murmur` ea. |mi pare r`u.
Hai s` intr`m \n cas`. Cine [tie ce spun pe seama noastr`.
– N-au decât s` spun`, morm`i el, cu un glas str`in [i
aspru.
Nici acum nu [tia ce s` r`spund`. Nu i se \ntâmpla chiar zil-
nic s` se \ndr`gosteasc`. Voia s` fie singur cu femeia cu care
avea de gând s`-[i petreac` tot restul vie]ii.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 109

– Hai s` plec`m, propuse el pe nea[teptate, nesc`pând-o o


clip` din privire.
Simone se holb` la el, cu gura c`scat`.
– S` plec`m...? repet` ea. S` plec`m de-aici, vrei s` spui,
acum? Noi doi?
Blue observ` c` nu prea \n]elesese, dar nici nu-i refuza
propunerea.
– Exact asta vreau s` spun. Cum ar zice prietenul nostru
comun Nolan, farsa a durat destul.
Expresia pe care o auzise de atâtea ori o f`cu pe Simone s`
zâmbeasc`, \nainte de a redeveni serioas`.
– Nu pot face asta, spuse ea cu o voce nesigur`.
Blue se aplec` spre urechea ei, mai-mai s-o s`rute, \ntre-
bând \ncet:
– Nu po]i, sau nu vrei?
– Nu se cade, mai bine zis.
Se vedea clar c` o tenta ideea. Atunci, de ce nu [i-ar fi for]at
pu]in norocul? o strânse la piept, atingându-i u[or gura cu a
lui.
– „Nu se cade“ e departe de a fi un motiv serios, declar` el
ferm.
– {i unde s` mergem? E aproape miezul nop]ii.
Vocea Simonei devenise mai senzual`, iar cuvintele \i erau
\nso]ite de gâfâieli m`runte.
– La Paris, la Roma, la Madrid... \n paradis, [opti el, \nainte
de a o s`ruta cu toat` puterea de convingere pe care o avea.
Hai \napoi la Londra, ad`ug` pe nea[teptate, spre propria lui
surprindere, la fel de mare ca a Simonei.
Capitolul 8

– Treze[te-te, tigroaico. Am ajuns.


Cuvintele lui Blue, auzite ca prin cea]`, fur` \nso]ite de o
scutur`tur` u[oar`.
– {i dac` nu g`sim repede un pat – \mpreun` – va trebui s`-mi
dea cineva un analgezic, mârâi \ncet Blue, mângâindu-i p`rul.
– Hmmm?
Simone deveni con[tient` c` locul de sub ea se cl`tina.
Strângând pumnul pentru a se sprijini, apuc` materialul unei
c`m`[i. Tres`ri buimac`, \ncercând s` se dezmeticeasc`.
– Simone, trebuie s` te ridici. Te rog.
Luciditatea \i reveni o dat` cu inconfundabila realitate a
trupului b`rb`tesc dur pe care-l folosise ca saltea. Se ridic`
brusc, rezemându-se cu o mân` de coapsa lui.
Blue expir` adânc. Simone \i privi ochii care se \nchideau
\ncet, cu pleoapele grele de somn. |[i d`du seama ca prin
cea]` c` Nance desc`rca portbagajul.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 111

Atingându-i p`rul [i aranjându-i dup` pavilionul urechii


[uvi]ele rebele, Blue \ntreb`:
– Ia zi, faptul c` visezi la pieptul meu, de când am trecut
de Oxford, e o... peniten]`, sau un preludiu?
Ar fi trebuit s` fie jenat`. Nu era. Cl`tinând din cap, Simone
nu putu decât s` zâmbeasc`.
– {tiam eu c` trebuia s`-]i dau para[uta aia.
– Prea târziu, r`spunse el fudul.
Simone redeveni serioas`.
– Ai dreptate. Acum e prea târziu.
Privirile li se \ncruci[ar`. Blue se aplec`, iar Simone \i
cuprinse fa]a \n palme, pentru a-i studia chipul umbrit, de o
masculinitate misterioas`, \n lumina felinarului de afar`.
Pielea \i era cald`, \n`sprit` de ]epii b`rbii.
– Preludiu, Blue. Fii sigur c` a fost un preludiu, [opti ea,
incapabil` s` vorbeasc` mai tare.
Blue se rezem` de sp`tar, privind spre plafonul ma[inii.
– Tata spunea c` b`ie]ii cumin]i ajung \n paradis.
|i lu` mâna \ntr-a lui [i o ridic` la gur`, s`rutându-i
palma.
– Ar mai fi de luat o singur` decizie directorial`.
Simone \nclin` capul, cu o expresie \ntreb`toare.
– |n patul t`u sau al meu?
– Simplu, r`spunse ea, deschizând portiera. |n care
ajungem mai \ntâi.
L`sându-l \n hol pe Nance, nedumerit, cu bagajele la
picioare, o luar` la fug` pe sc`ri. |n câteva secunde ajunser`
\n camera lui Blue. Dup` ce \nchiser` \n urma lor u[a, Blue o
112 CAROLE DEAN

]intui pe Simone \ntre aceasta [i trupul lui musculos. Nu


vorbi; o privea doar, intens, cu ochi arz`tori [i ciudat de
serio[i.
– Trebuie s` [tii, Simone. Ceea ce vom face e foarte impor-
tant pentru mine. Vreau s`...
Simone \l opri cu gura, ridicându-se pe vârfuri pentru a-i
d`rui un s`rut gr`bit, insistent. Nesigur` de propriile ei senti-
mente, nu dorea s` le cunoasc` pe ale lui.
– Nu mai spune nimic. Nu acum. Hai doar s`...
Nu [tia ce s` fac` \n continuare.
Blue o privea, \n a[teptare, cu ochii \ngusta]i speculativ.
– Numai asta vrei de la mine, Simone?
– Nu! Da...! Nu [tiu...
– Cred c` b`rbatul care urmeaz` s`-]i devin` amant merit`
un r`spuns. E o \ntrebare foarte simpl`: sau vrei s` faci
dragoste, sau vrei numai s`...
Simone ridic` o mân`, cu ochii spre c`ma[a lui [ifonat` [i
cravata neagr`, l`rgit`.
– E[ti inten]ionat grosolan. De ce? \l \ntreb`.
– Sunt inten]ionat cinstit.
|i ridic` fa]a spre a lui, privind-o cu atâta dor \ncât Simonei
i se opri respira]ia \n gât.
– Fiindc` ]in la asta. Pentru prima oar` \n via]`, a[a ceva nu
mi-e indiferent.
Simone \[i \ngrop` fa]a la pieptul lui, st`pânindu-[i tremu-
rul printr-un mare efort.
– Of, Blue... M` sperii. M` sperii mai \ngrozitor decât \]i
po]i \nchipui.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 113

– Din cauza Josephinei?


– Da. Nu! Nu [tiu... murmur` ea, neputându-i explica
teama [i nelini[tile unei femei \ncurcate printre \nfrângeri tre-
cute [i loialit`]i confuze. Josephine nu era decât o parte din
problem`. Cealalt` parte era ea \ns`[i. Iubirea, ata[amentul de
cineva, aducea \ntotdeauna cu sine durerea. Nu voia asta. N-o
mai voia. Sistemul ei imuno-emo]ional nu i-ar mai fi putut face
fa]`.
Blue cl`tin` din cap.
– |ntr-o zi va trebui s` vorbim despre asta, spuse el \ncet,
\nainte de a-i ridica b`rbia. Dar nu acum, nu ast`-sear`.
Noaptea asta e pentru dragoste.
Sprâncenele i se arcuir` din nou, cu cunoscuta lui expresie
insolent`.
– Celelalte pot s` a[tepte pân` ne vom cunoa[te mai
bine.
|[i ridic` mâinile pe lâng` trupul ei, oprindu-[i palmele pe
p`r]ile laterale ale sânilor, \n timp ce privirea din ochii alba[tri
\i devenea mai intens`.
– Acum, nu vreau decât s` te s`rut...
|i s`rut` vârful nasului.
– ...s` te s`rut...
Cobor\ peste buze.
– ...[i s` te tot s`rut.
{i-i cotropi gura \ntr-o s`rutare lacom`.
Buzele Simonei se deschiser` \n calea lui, primindu-i cu
\nfierbântare limba care se afund` adânc printre ele.
Geam`tul ei tremur`tor se uni cu morm`itul lui \n`bu[it, \n
114 CAROLE DEAN

timp ce mângâierile gurilor aprindeau un foc lichid care


dezghe]a oasele [i topea tendoanele. Expirând zgomotos,
Blue \[i \n`l]` capul, o desprinse pe Simone de u[` [i porni cu
ea spre pat.

|nc` zguduit de acel potop de senza]ii noi, Blue o ]inea


pe Simone \n bra]e, cu privirea spre tavan. Voia s`-i spun`
c` o iubea. Pe naiba, \i venea s` urle c` o iubea. |l tempera
un glas mai calm. Nu \n pat, imediat dup` ce a]i f`cut
dragoste, idiotule! Avea dreptate. Simone merita mai
mult, soare [i trandafiri, sau poate lun` [i orhidee, sau
poate...
– Blue?
Mâna ei i se furi[` peste piept, pentru a se rezema pe um`r.
– Mmm?
|mpingându-[i \n l`turi v`lm`[agul de gânduri, Blue
\ntoarse capul ca s-o s`rute pe p`r.
– |ntotdeauna \]i face atâta pl`cere?
– Sexul?
– Cred... r`spunse ea cu voce nesigur`.
– Da – [i nu.
Blue se s`lt` \ntr-un cot, plimbându-[i un deget printre
sânii ei.
– Niciodat` la fel de mult ca \n noaptea asta, cu tine, con-
tinu` el, [tiind c` folosea cuvinte \nvechite [i r`suflate,
departe de a-i exprima adev`ratele sim]`minte.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 115

O privi lung, scobindu-[i creierul \n c`utarea unei replici


originale, una care s` nu fi fost folosit` de fiecare b`rbat de
când primii de-un soi cu ei se iviser` din supa primordial`.
Of, la naiba, avea s` caute originalitatea mai târziu. Pe fa]a
ei se citea o expresie mult prea serioas`.
|i atinse gura cu vârful ar`t`torului, fiind r`spl`tit cu un
zâmbet nesigur.
– Toate par s`-]i vin` atât de simplu, f`r` nici un efort...
coment` Simone, \n timp ce surâsul i se [tergea de pe buze.
– Nu toate. Am avut nevoie s` te farmec dou` s`pt`mâni
\ncontinuu, pân` s` te aduc \n pat lâng` mine, o tachin` el.
– Dac` `sta a fost farmec, Blue, ai mare nevoie de un du[
rece, replic` ea sec.
Zâmbind, Blue \i \ncercui sfârcul cu degetul. Simone
\nchise ochii [i \nghi]i \n sec, spre marea lui pl`cere.
– Ia zi, cine-i Lily? \ntreb` ea pe nea[teptate.
Mâna lui Blue se opri. Trântindu-se pe spate, \[i arunc` un
bra] peste ochi.
– Mereu se \ntâmpl` la fel. B`rbat \n c`lduri. Femeie dor-
nic`. Sex tr`snet – [i pe urm`, ea aduce vorba de nevasta [i
copiii lui.
Simone s`ri \n capul oaselor.
– Nevast` [i copii? \ntreb` ea, cu vocea ascu]it` ca un
chi]`it ne\ncrez`tor.
Blue o ]intui de pat.
– Geloas`?
– Indignat` mai degrab`, b`i, b`i... \ncerc` Simone s` se
zbat`. Bra]ele lui o cuprinser` [i mai strâns.
116 CAROLE DEAN

– Am glumit, tigroaico. Am glumit.


|i mu[c` u[urel lobul urechii. Simone \l privi \ncruntat`.
– Halal glum`! pufni ea.
– Z`u? Nu e[ti tu femeia care crede \n sexul necomplicat,
f`r` obliga]ii, f`r` angajamente, f`r` nici un risc de probleme
pe termen lung? A[ crede c` un bo[orog cu nevast` [i plozi ar
fi amantul ideal pentru tine.
– Ia vezi, c`-ncepe s` ]i se descleieze farmecul pe la \nche-
ieturi! {i-n plus, sunt mul]umit` cu bo[orogul care st` acum
\n pat lâng` mine.
– }inta mea e s` mul]umesc.
– Ba mai bine zis, mul]umirea ta e s` ]inte[ti.
Blue chicoti.
– Deci, cine e Lily? repet` Simone.
– Agenta mea.
– Agenta ta?
|n timp ce d`dea din cap, Blue \i sim]i p`rul gâdilându-l pe
b`rbie. I-l netezi cu mâna.
– De ce ai nevoie de o agent`?
– Scriu. Uneori. Ba chiar mult prea rar, dac` e s-o ascul]i
pe Lily.
– Scrii?
Blue \i r`suci u[urel nasul \ntre degete.
– S` d`m ecoul mai \ncet...
Apoi, se rezem` de perne, cu capul ei pe piept.
– Da, scriu. Printre altele. Mai fac pu]in` munc` de consul-
tan]` pentru firmele mici care caut` un ajutor la \nceput de
drum, dar dup` ce am terminat stagiul din Estul Europei, care
UN B~RBAT NUMIT BLUE 117

te-a impresionat atât de mult, am cump`rat-o pe doamna mea.


Am admirat \mpreun` multe apusuri de soare, \ns` ziua am lucrat
la un scenariu de film cu ac]iunea – evident – \n Europa de Est.
– Vechiul vis despre care mi-ai spus. Cel care m-a adus la
New York dup` absolvire, pe tine [i pe Nolan.
Simone \[i plimb` \ncet degetele prin p`rul de pe pieptul
lui, \n timp ce Blue \i mângâia urechea cu nasul [i buzele.
Doamne, frumos mai mirosea! Inspir` adânc.
– Despre ce era vorba \n scenariul t`u? continu` Simone.
– Despre b`ie]i buni [i b`ie]i r`i.
– Ce original!
O sim]i zâmbind la pieptul lui.
– Mhmm, murmur` el, deja plictisit de subiect. Lily l-a
numit „thriller financiar“. L-a vândut [i am \nceput unul nou
– care nu merge atât de repede pe cât ar dori ner`bd`toarea
Lily. A[a c` s-a hot`rât s`-mi distrug` via]a, pisându-m` ori de
câte ori are ocazia, \ncheie el, f`r` ranchiun`.
– Nu vrei s`-l scrii?
– Ba cum s` nu, [i am s`-l scriu, dar \n momentul de fa]`
\ncerc s` cump`r o insul`.
– Pentru tine, sau pentru „Trei dorin]e“?
Blue se bucura nespus c` Simone ]inuse minte numele
navei – dar, \n fond, tot ceea ce avea leg`tur` cu ea \l bucura.
Când nu f`cu decât s` zâmbeasc`, Simone zâmbi la rândul ei.
– Vorbe[te-mi despre insula ta, \l rug`.
Cu greu, Blue \[i \nghi]i un oftat. Simone avea chef de
vorb` [i, oricât ar fi \ncercat s` fie la \n`l]ime, doar o anumit`
parte din el tindea spre oarece \n`l]imi.
118 CAROLE DEAN

– Moonlight Island, r`spunse. E \n San Juan, la câteva mile


de Lopez Island, spre nord. De ani de zile \mi las` gura ap`
dup` ea. Cu un dram de noroc, va fi a mea peste vreo dou`
s`pt`mâni.
– Vei locui acolo?
– |n cea mai mare parte a timpului, cu unele c`l`torii
ocazionle la Seattle [i spre sud.
|i ridic` b`rbia, privind-o \n ochi.
– Sau cu multe c`l`torii dese la Seattle, dac` am pu]in noroc.
Blue [tia c` sediul central al corpora]iei Anjana Enterprises
era \n Seattle. Simone se \ncrunt`, desprinzându-[i b`rbia din
mâna lui.
– Mai vedem, spuse ea pe un ton echivoc.
Ideea de a se mai revedea dup` plecarea din Londra o stân-
jenea vizibil. Parc` i s-ar fi l`sat un v`l peste tr`s`turi, f`cându-le
expresia indescifrabil`.
Josephine.
Dac` Blue nu se \n[ela, li se al`turase [i ea \n pat. Dup`
cum se uita Simone, parc` ar fi stat lâng` stâlpul baldachinu-
lui. Pe Blue nu-l \ncânta deloc compania ei [i b`nuia c` [tia
cum s` scape de ea. Se aplec` [i o s`rut` pe Simone, \ndelung,
u[or. Când \[i retrase gura, \i cuprinse fa]a \ntre mâini.
– R`spunsul t`u blazat \mi d` de \n]eles c` \nc` te mai crezi
\n stare s` tr`ie[ti f`r` mine, murmur` el r`gu[it. Deci, cred c`
trebuie s`-]i dau unele dovezi...
O s`rut` din nou, mai profund, str`duindu-se s`-[i p`streze
luciditatea când limba ei o c`ut` [i o g`si pe a lui. Ridicând
capul, o v`zu pe Simone zâmbindu-i.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 119

– A[a se pare, [opti ea, tr`gându-l \napoi.


– S-ar putea s` dureze... o preveni el cu glas \ngro[at.
– Avem tot timpul.
{i \l s`rut` din nou, pân` când Blue \ncepu s` geam`. Se
privir` ame]i]i.
– Ai idee despre ce e vorba? o \ntreb` el, cu un zâmbet cam
buim`cit.
– N-am nici cea mai vag` idee, r`spunse Simone \ntr-o
[oapt` sufocat`. Dar cred c` nici timp nu prea avem, a[a c`
n-ar strica s` \ncepem.
{i \ncepur`.

***

|n timp ce domnul Dreiser le lua jachetele, punându-[i-le


pe bra] cu grij` de parc` ar fi fost croite din ca[mirul cel mai
fin, Simone \[i arunc` pantofii din picioare [i se uit` la ceas.
Era trecut de opt. Probabil c` Blue murea de foame. De la
amiaz` \ncoace, cutreieraser` toat` Londra. Se opriser` s`
m`nânce? Nu-[i amintea. Ziua se estompa \ntr-o cea]` tulbure
[i minunat`. Blue era un \nso]itor la fel pe perfect pe cât era
[i ca amant.
– S`-i spun doamnei Dreiser s` v` preg`teasc` cina,
domni[oar`? \ntreb` solemn Dreiser.
– Ar fi...
Simone se \ntrerupse brusc. |i venise un gând nea[teptat.
– Dreiser, care e numele dumitale de botez?
– Harold, domni[oar`.
120 CAROLE DEAN

– Te superi dac` am s`-l folosesc?


Buzele majordomului se arcuir` \ntr-un zâmbet de-o clip`,
\nainte ca gura s`-i revin` la expresia corect` dintotdeauna.
– Mi-ar face cea mai mare pl`cere, domni[oar`.
Blue o cuprinse cu un bra] pe dup` talie, strângând-o
scurt. Simone continu`:
– Mul]umesc, Harold. Dac` nu e un deranj prea mare pen-
tru Marie, am dori un supeu u[or – dar f`r` salat`, ad`ug` ea,
cu un zâmbet spre Blue.
– |i voi transmite, domni[oar`.
– Harold, stai o clip`, \l opri Blue, \nainte de a se apleca
spre urechea Simonei ca s`-i vorbeasc` \n [oapt`. De ce s-o
mai deranj`m pe Marie? E târziu. Putem s` ne servim [i sin-
guri.
– ~`, nu m` prea descurc la buc`t`rie...
Nici m`car nu era sigur` unde se afla buc`t`ria.
– Ei, atunci ai noroc, fiindc` eu m` descurc – [i, \ntâm-
pl`tor, cunosc din proprie experien]` generosul frigider al
Mariei. Te tenteaz`?
Harold st`tea neclintit ca un stâlp, a[teptând instruc]iunile.
Nici nu clipi când v`zu c`, \n timp ce st`pâna lui \[i freca
\ngândurat` buza de jos, un subaltern al ei o s`ruta pe ureche.
– Bine, d`du din cap Simone. N-o mai deranja pe Marie,
Harold. Ne descurc`m singuri, Blue... adic`, domnul Blundell
[i cu mine.
– Foarte bine, domni[oar`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 121

Dup` ce amestec` pastele f`inoase fierbin]i cu parmezan


Brie [i suc de ro[ii, Blue umplu dou` farfurii [i le puse pe
mas`. T`ie \n dou` un corn proasp`t [i se a[ez` \n fa]a
Simonei.
– Delicios, constat` ea, dup` prima \nghi]itur`. Unde ai
\nv`]at s` g`te[ti a[a?
Mai lu` o \mbuc`tur`, savurând gustul ca[cavalului afumat
ras.
– Am crescut f`r` mam`, mai ]ii minte? Tata [i cu mine am
avut de ales: sau descifram tainele buc`t`riei, sau tr`iam toat`
via]a cu semipreparate [i pizza la cutie.
Ridic` u[or din umeri.
– {i, \n cea mai mare parte a timpului, locuiesc singur pe
„Trei dorin]e“, a[a c` sunt obligat s`-mi fiu [i propriul buc`tar
de bord.
Furculi]a Simonei se opri \n dreptul gurii.
– |n cea mai mare parte a timpului?
Blue \i arunc` o privire, ridicând infim sprânceana.
– A sosit momentul s` facem schimb de confesiuni sexuale?
Ro[ind ca focul, Simone r`spunse:
– Nu, \n nici un caz.
|[i vâr\ \n gur` furculi]a cu paste, pentru a nu mai conti-
nua. Trebuia s` \nceteze cu \ntreb`rile. Nu-i folosea la
nimic s` afle mai multe despre el. Tocmai \ncerca s`
g`seasc` un subiect inofensiv, când \n buc`t`rie se auzi un
]ârâit ciudat. |n timp ce Simone se uita \n jur, c`utându-i
sursa, Blue se ridic` [i r`spunse la interfonul de pe perete.
Lu` imediat un pix.
122 CAROLE DEAN

– |n regul`, Harold, mul]umesc. Am s`-i transmit.


Reveni la mas`, cu o expresie nedumerit`, [i-i \ntinse
Simonei hârtiu]a pe care notase un num`r. Un num`r de tele-
fon.
– Marie a primit un mesaj, la scurt timp \nainte de
\ntoarcerea noastr`, de la un anumit Gabriel Doucet. Vrea
s`-l suni imediat.
Simone lu` hârtia, murmurând un cuvânt de
mul]umire, [i privi lung num`rul. Gabe \i telefonase. |[i
st`pâni dezam`girea pentru faptul c` n-o g`sise acas`,
f`când un efort de a-[i \n`spri inima. O p`r`sise. Acum nu
mai dorea decât bani. |mp`turi bile]elul [i \l puse lâng`
farfurie.
– Mmm, ce bun e... murmur` ea, hot`rât` s` schimbe
subiectul.
De când \i d`duse hârtia, Blue nu se clintise din loc. Acum,
l`sându-[i neatins` mâncarea pe jum`tate consumat`, \[i lu`
paharul cu vin [i se rezem` de mas`. Peste câteva momente,
nemaiputând s` suporte t`cerea, Simone l`s` furculi]a jos [i \l
privi.
– Dac` ]ii neap`rat s` afli, Gabriel Doucet e fratele meu,
spuse ea f`r` tragere de inim`.
Blue lu` o sorbitur` de vin, privind-o pe Simone tot tim-
pul. Cu un oftat nervos, Simone \[i \mpinse farfuria \ntr-o
parte.
– Suntem \nstr`ina]i. Cu asta ]i-am satisf`cut curiozitatea?
Nici o mi[care pe chipul lui Blue. Nici o tres`rire, nici un
tic nervos.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 123

– Nu l-am mai v`zut de ani de zile.


Blue \[i l`s` b`rbia \n piept, cu o mi[care afirmativ` a capu-
lui.
– {i unde locuie[te, fratele `sta al t`u?
– La Bruges, r`spunse Simone, luând din nou hârtiu]a. E
un ora[ din...
– Belgia. {tiu.
Punându-[i paharul de vin pe mas`, Blue \[i \ncruci[`
bra]ele pe piept [i \nclin` capul.
– Vrei s`-mi spui mai mult?
– Nu neap`rat. E o problem` de familie. Nu-i prive[te pe...
Se \ntrerupse, dându-[i seama dintr-o dat` pe ce ton
repezit vorbea.
– Nu-i prive[te pe angaja]i? complet` calm Blue.
– Nu, nu asta am vrut s` spun. Numai c` nu prea v`d ce
rost ar avea s` discut`m. E complicat.
Un moment, Blue nu spuse nimic, \ntinzând doar mâna
pentru a-i atinge p`rul.
– |ncep s` cred c` tot ceea ce ]ine de familia Doucet e com-
plicat. Hai, poveste[te-mi despre acest frate al t`u.
Simone \n`l]` capul. Observ` imediat expresia gânditoare
[i fix` a lui Blue. F`r` veste, ochii i se \mp`ienjenir`, f`când-o
s`-[i mute privirea.
– Cândva, am ]inut la el, \ncepu ea. Am fost prieteni, pri-
eteni adev`ra]i. Sau, cel pu]in, a[a credeam eu.
|l privi din nou.
– A plecat de-acas` la câteva zile dup` ce eu \mplinisem cinci-
sprezece ani. De-atunci, n-am mai primit nici o veste de la el.
124 CAROLE DEAN

– De ce?
– Asta-i \ntrebarea.
Simone se ridic` [i-[i cuprinse trupul cu bra]ele.
– Iar r`spunsul nu-l [tiu. Se certase cu Josephine, dar nu
era o noutate. Ea voia ca Gabe s` urmeze dreptul, dar el avea
alte inten]ii. Se contraziceau mereu pe tema asta, numai c`
acum...
F`cu o pauz`, pierdut` \n amintiri.
– ...Acum a fost altfel. Gabe a intrat la mine-n
camer`, \n toiul nop]ii, [i mi-a spus c` pleca. N-avea
timp de explica]ii, dar urma s`-mi scrie toate am`nun-
tele.
Ridic` din umeri, l`sându-[i bra]ele pe lâng` trup, \nainte
de a reveni la mas`.
– Nu mi-a scris.
– Ai \ntrebat-o pe Josephine ce se \ntâmplase?
– A doua zi diminea]a.
– {i ce ]i-a spus?
– C` era pl`m`dit din acela[i aluat ca tat`l lui [i ne va fi mai
bine f`r` el.
Blue fluier` \nceti[or, f`r` s` mai adauge nimic.
– N-am mai primit nici o veste de la el. Nici un telefon, nici
o scrisoare... Nimic. Pân` acum dou` s`pt`mâni, când mi-a
scris, cerându-mi bani.
|nchise un moment ochii, nedorind ca Blue s` vad` cât de
tare o durea.
– Indiferent de problema banilor, te-ai putea duce s`-l vezi.
Nu aveai \n agend` [i ora[ul Bruges?
UN B~RBAT NUMIT BLUE 125

– Din curiozitate, nimic mai mult. Adev`rul e c` nici m`car


strada n-a[ traversa-o ca s`-l \ntâlnesc, necum Canalul Mânecii.
Vorbea cu \nver[unare, pe un ton aspru. Nu-[i permitea s`
aib` scrupule.
Blue t`cea, cufundat \n gânduri. Simone nu putea b`nui
ce-i trecea prin minte, dar nici nu-l \ntreba.
|n sfâr[it, \[i lu` furculi]a [i \mpunse \n pastele f`inoase din farfurie.
– Acum am putea s` schimb`m subiectul? E p`cat s` ne
strice o cin` atât de delicioas`.

A doua zi diminea]a, la scurt timp dup` ora cinci, Simone


se strecur` cu grij` – cu mare grij` – de sub bra]ul lui Blue.
Nu voia s`-l trezeasc`. Trebuia s`-[i limpezeasc` min]ile, s`-[i
adune gândurile – [i voin]a – [i s` ac]ioneze. Era luni, iar
Simone \[i f`cuse sie[i o promisiune. Ceea ce se \ntâmpla \ntre
ea [i Blue nu trebuia s`-i afecteze munca. Sexul [i afacerile nu
f`ceau cas` bun`. Orice femeie inteligent` [tia acest lucru.
Mai târziu, \mbr`cat` [i \nviorat` cu ajutorul unei cafele
tari f`cute de Marie, se sim]i mai st`pân` pe sine. Putea [i
avea s`-l ignore pe Thomas Blundell, jur` ea, f`r` a arunca
m`car o privire spre u[a dintre camere.
Apoi, \i auzi du[ul curgând.
Dup` aceea, telefonul.
Nu peste mult, o bufnitur` \nfundat` [i o \njur`tur` \n surdin`.
|n sfâr[it, Simone auzi u[a camerei lui Blue deschizându-se
[i \nchizându-se la loc, urmat` de pa[ii lui care se \ndep`rtau
pe coridor.
Capitolul 9

La ora patru [i un sfert, Simone era adâncit` \n pronosti-


curile de vânz`ri ale lui Gus Hallam – plus un raport \ntocmit
de Blue. Era cuprinz`tor [i toate cifrele indicau evolu]ia pie]ei
ac]iunilor, [i o serie de posibilit`]i excelente pentru Anjana
Enterprises.
Se \ntinse [i-[i l`s` capul pe spate. Luase un prânz lung [i
obositor cu reprezentantul unei agen]ii britanice de publici-
tate hot`rât` s` atrag` corpora]ia Anjana \n „grupul select de
prieteni corporati[ti“, urmat de o vizit` la Chillum Printing, o
companie achizi]ionat` de Josephine cu un an \nainte ca
Simone s` fi preluat pre[edin]ia. |[i impuse s` revin` cu
aten]ia la documentele financiare ale lui Hallam, cu [irurile
lor nesfâr[ite de numere: fonduri fixe, valori mobile,
depreciere, amortizare...
– Bingo!
UN B~RBAT NUMIT BLUE 127

Blue intr` gr`bit \n camer`, veni pân` la biroul ei [i o ridic`


de pe scaun. O s`rut` ap`sat, cu inten]ia clar` de a fi scurt [i
s`rb`toresc.
– Cum adic`, „bingo“? \ntreb` Simone, dându-se \napoi.
De[i \i observase mi[carea de retragere, Blue nu se l`s`
descurajat. Ocoli din nou biroul [i \ncepu s` se plimbe prin
\nc`pere.
– Adic` mai am pu]in [i aflu adev`rul despre Hallam [i ofer-
ta lui de târg al secolului. Mai \ntâi spune-mi, [tiai c` sir
Michael Twickers...
– Twickem, \l corect` Simone.
Blue d`du din cap.
– Twickem \i este \ndatorat lui Hallam – o datorie mare, [i
personal`! De-asta nu apare \n actele financiare [i probabil c`
tot de-asta l-a ridicat \n sl`vi pe Hallam, când a]i luat masa
\mpreun`. Cât despre omul invizibil Richard Cranway, el a
abandonat corabia. S-a dus \ntr-o c`l`torie \n Spania [i [i-a
anun]at demisia de-acolo – prin telefon.
– Ciudat, dar nu [i concludent, \[i strânse Simone buzele,
masându-[i \n acela[i timp tâmpla.
– N-o fi concludent, dar e al naibii de suspect c` Gus
b`iatu-mamii a preferat s` nu sufle o vorb`.
– E posibil s` nu-i fi acceptat demisia [i s` spere c`-l va
putea aduce \napoi.
– Posibil? Da, dar improbabil.
Blue reveni spre ea.
– Cranway urmeaz` s` se \ntoarc` la Londra poimâine. Am
s` m` interesez.
128 CAROLE DEAN

Ajunsese prea aproape, privind-o atât de concentrat \ncât


f`cea s` i se \ncre]easc` pielea pe trup. O, Doamne, cât de dor-
nic` era s-o ia \n bra]e!...
– {i tu cum ai dus-o pe ziua de azi, tigroaico?
Simone se retrase cu un pas.
– Nu-mi spune a[a, \i ceru ea, pe un ton mai r`spicat [i mai
sever decât inten]ionase.
Netulburat de vocea ei t`ioas`, Blue ridic` mâinile.
– La ordinele dumneavoastr`, domni[oar` Doucet.
Accentuase subtil ultimele dou` cuvinte. Apoi, arunc` o
privire peste birou.
– Se pare c` ai fost destul de ocupat`. Te las s`-]i vezi de
treburi.
D`du s` plece, apoi mai \ntoarse o dat` capul spre ea, zâm-
bind.
– A, [i disear` n-am s` fiu acas` – pân` târziu, vreau s` zic.
Iau cina cu un prieten. Doar dac` nu cumva ai nevoie de mine,
ad`ug` el, ridicând o sprâncean`.
|nghi]indu-[i dezam`girea, Simone reu[i s` dea din cap.
Era foarte bine. Exact a[a cum \[i dorea.
– Nu voi avea nevoie de tine pentru nimic. {i eu am... ``...
un angajament. Ne vedem mâine.
Blue zâmbi din nou – un zâmbet pe care Simone \l g`sea
teribil de iritant.
– Pe mâine, confirm` el nep`s`tor [i, f`r` o singur` privire
\n urm`, ie[i.
Simone se st`pâni cu greu s` nu arunce cu ceva dup` el.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 129

Blue ajunse acas` dup` ora unu noaptea.


Simonei nu-i fu greu s` recunoasc` sunetul u[ii de la
camera lui \nchizându-se \ncet. Se \ntoarse cu spatele spre
peretele dintre camere [i-[i trase plapuma peste cap.
Nu adormi.
La dou` [i jum`tate auzi un cioc`nit slab \n u[`.
Se ridic` \n capul oaselor [i privi prin \ntuneric spre u[a
care o desp`r]ea de Blue.
Cioc`nitul se auzi din nou, iar Simone \[i cobor\ repede
picioarele din pat, ajungând cu t`lpile pe mocheta moale [i
pufoas`.
Ar fi trebuit s` se prefac` adormit`, dar porni f`r` ezitare,
spre u[`, spre Blue. Mâna lui se ridicase s` bat` \nc` o dat`,
când Simone deschise u[a.
R`maser` nemi[ca]i.
– {tii de ce am cioc`nit. Te puteai preface c` dormeai,
spuse el, amintindu-i despre conversa]ia pe care o avuseser`
la Hallwynd House.
– Da, a[ fi putut, \i d`du dreptate Simone, [tiind chiar \n
acele momente c` i-ar fi fost imposibil.
T`cur` amândoi, cu gândul la r`spunsul ei evaziv. Apoi,
Blue p`[i \nainte [i \i lu` fa]a \n mâini.
– Deci, am terminat cu joaca pe roluri? \ntreb` el [i r`mase
\n a[teptare.
Simone d`du din cap, strecurându-[i mâinile pe sub
c`ma[a lui, cople[it` de dorin]a de a-l atinge.
130 CAROLE DEAN

– Mi-e fric`, Blue, [opti, cu vocea tremur`toare, nesigur`.


– Imposibil. Unei tigroaice nu-i e fric` de nimic, murmur`
el cu glas sc`zut [i senzual, aplecându-se s`-i ating` buzele cu
ale lui.
Sim]urile Simonei \l absorbir`.
Sexul lui dur, \ncordat pe abdomenul ei.
Fiorul lui, ca o vibra]ie de mu[chi sub palmele ei.
Pielea lui, \nfierbântându-se lipit` de sânii ei.
Atingerea lui blând`, pe p`r, apoi pe ceaf`, \n timp ce o
strângea la piept, cu un oftat adânc.
{i inima lui, b`tând puternic [i sigur lâng` obrazul pe care
Simone [i-l lipise de pieptul lui.
|l sim]ea tot, cu toat` fiin]a – o topire, o contopire, o fuzi-
une. {i [tiu.
|l iubea.
|l iubea pe Thomas Blundell. Nu [tia ce anume
sim]ea el pentru ea, dar pe moment \i era de ajuns
c`-l iubea ea pe el. Bucuria \i era tulburat` numai de
profundul regret pentru costul pe care l-ar fi avut de
pl`tit. Josephine. |[i izgoni gândul. Efortul o f`cu s`
tremure.
– Am s` plec, dac` vrei, spuse el \ncet. Nu vreau... dar am
s` plec.
Simone \n`l]` capul, privindu-l. Expresia lui serioas` [i
onest` o \nveseli pe nea[teptate.
– De fapt, tocmai m` gândeam s`-]i cer s` faci ni[te ore
suplimentare.
Blue o privi.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 131

– Nepl`tite, cred.
– Categoric nepl`tite, zâmbi Simone, bucuroas` când [i
Blue surâse [i \nclin` capul, recunosc`toare pentru c` totul
mergea atât de simplu.
– E bine, fiindc`...
O lu` \n bra]e, ducând-o cu u[urin]` spre pat.
– ...sunt un om care \[i iube[te munca.
O l`s` pe pat [i se aplec` asupra ei, ]inându-i mâinile de o
parte [i de alta a capului.
– {i fiindc`...
Inspir` adânc.
– Te iubesc atât de-al dracului de mult \ncât cred c` a[ fi \n
stare s` muncesc dou`zeci de ore pe zi \ntr-o min` de c`rbuni,
dac` mi-ai cere.
|n clipa urm`toare, p`ru la fel descump`nit c` rostise acele
cuvinte, pe cât era [i ea fiindc` le auzise. Se uitar` unul la altul, amu]i]i.
Apoi, Blue cl`tin` din cap, vizibil scârbit de el \nsu[i.
– Praful se-alege \ntotdeauna de cele mai atent preg`tite
planuri. Nu a[a voiam s` ]i-o spun, Simone.
Simone se ridic` \n capul oaselor. Niciodat` nu-l v`zuse pe
Blue \ncurcat. Era o experien]` inedit` care \i \nc`lzea inima.
|l atinse pe antebra].
– {i cum pl`nuiai s`-mi spui?
Blue ridic` din umeri, nemul]umit de sine.
– Flori, [ampanie, cin` \n doi... O ocazie memorabil`...
Ar`ta cople[itor de nefericit.
Simone \[i ascunse zâmbetul, tu[ind [i acoperindu-[i gura
cu mâna.
132 CAROLE DEAN

– |n]eleg... \ng`im` ea.


La asta, Blue \i arunc` o privire piezi[`, cu ochii \ngusta]i b`nuitor.
– V`d c` nu...
Dar se opri, continuând doar s-o studieze.
– Nu ce? \ntreb` ea, numai ochi plini de nevinov`]ie.
– Nu te \ntinzi la discu]ii.
– Ar fi cazul?
Blue d`du din cap \ncet, gânditor.
– Mda... doar dac` nu cumva, desigur...
– Da?
– |ntâmpl`tor, e[ti la fel de nebun` dup` mine cum sunt [i
eu dup` tine?
Ridic` o sprâncean`, \n a[teptare. Simone \l v`zu strângând
buzele, \ncercând s`-[i st`pâneasc` zâmbetul.
– }i-am spus vreodat` cât e[ti de arogant?
Blue \ncuviin]`.
– {i c` e[ti prea al naibii de sigur pe tine?
Acela[i gest. Apoi, se r`suci brusc, ]intuind-o de pat.
Mâinile li se \mpreunar` deasupra capului Simonei, cu
degetele \nl`n]uite. Blue zâmbi.
– Acum, spune-mi [i ceva ce nu [tiu.
|n timp ce privirile li se duelau, Simone r`mase nemi[cat`
sub el, sim]indu-se dintr-o dat` nea[teptat de vulnerabil`.
– Te iubesc, Blue, dar...
– Mai târziu, murmur` el, \nainte de a \ncepe s-o s`rute. {i
o s`rut`, [i o tot s`rut`... Simone [tia ce f`cea [i \l l`sa,
bucuroas` c` limba [i s`rut`rile lui dulci-dureroase \i \nl`turau
toate \ndoielile.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 133

– Ai vorbit serios, Blue? Chiar m` iube[ti?


– Da, Simone, te iubesc. Cred c` m-am \ndr`gostit de tine
\n clipa când m-ai amenin]at c` m` arunci din avion f`r`
para[ut`.
Zâmbetul i se [terse de pe fa]`, \nlocuit de o seriozitate
des`vâr[it`.
– {i te voi iubi \ntotdeauna. M` tem c` te-ai \ncurcat cu
unul care crede \n iubirea unic` \n via]`.
Respira]ia Simonei se opri \n gât, \mpiedicând-o s` vor-
beasc`. Ochii \i ardeau ca focul.
– O, Blue... bâigui ea \n cele din urm`, f`r` s` poat` spune
nimic mai mult.
– E-n regul`, iubito. Nu trebuie s` spui nimic. O s`
l`murim totul... mâine. Acum... \n noaptea asta... hai doar s`
ne iubim cu tot ce avem.
Simone se arcui sub el, plimbându-[i ner`bd`toare mâinile
peste denivel`rile [irei spin`rii, sim]indu-i mu[chii tari,
apucându-i cu febrilitate umerii [i tr`gându-l \n jos, dornic`
s`-i simt` toat` greutatea [i erec]ia rigid` ap`sându-i trupul. |l
mu[c` de lobul urechii [i \l auzi gemând, \i sim]i tremurul,
declan[ând propria ei rev`rsare de pasiune.
– Cu tot ce avem, iubitul meu, \i promise, \ntr-o [oapt`
\ntret`iat`. Cu tot ce avem.

Pe Blue \l trezi sunetul \nfundat al telefonului din camera


lui. La \nceput \l ignor`, dar apoi \i veni un gând. Putea fi
vestea pe care o a[tepta. Neluând \n seam` frigul dimine]ii,
trecu \n camera lui [i ridic` receptorul.
134 CAROLE DEAN

– Mda, r`spunse el, luând o pereche de jean[i de pe scri-


nul de la picioarele patului.
– Blue?
– |n persoan`.
Era Bill – omul pe care-l a[teptase.
– Tocmai m` preg`team s` \nchid. Mult ]i-a luat ca s`
r`spunzi, bomb`ni Bill.
– Mda, m` rog... eram ocupat.
Din receptor se auzi un chicotit.
– Merit` s` te \ntreb ce treab` aveai?
– Nu.
– P`cat.
|nc` un chicotit.
– Bine, atunci s` trecem la chestii serioase. S-ar putea s`
am ceea ce mi-ai cerut despre Hallam. Ai timp acum? O s` cam
dureze...
Blue zâmbi cu satisfac]ie \nver[unat`, a[ezându-se pe pat,
cu o pern` sub cap.
– E momentul cel mai potrivit. D`-i b`taie.
– Bine, stai o clip`, da?
Auzi un fo[net de hârtii – probabil, tocmai dovezile pe care
le c`utase. Apoi, Bill reveni la aparat.
– Povestea devine cam a[a...

Peste o jum`tate de or`, Blue \nchise telefonul. Cufundat


\n gânduri, \[i rezem` capul de t`blia ornamentat` a patului,
privind \n gol spre baldachin. Avea ceea ce dorise, ceea ce
UN B~RBAT NUMIT BLUE 135

b`nuise – [i era dezgustat. Cl`tin` din cap. |n lume existau


prea mul]i ca Gus Hallam. Ni[te tic`lo[i lacomi [i nedemni de
\ncredere, care-[i umflau buzunarele pe seama tuturor [i cu
aceea[i ocazie \[i f`ceau de cap \n stilul cel mai depravat.
Ni[te [erpi, cu to]ii, venino[i [i scârbo[i. Hallam era cate-
goric \ncol]it, dar dac` n`pârca din el avea de gând s-o mu[te
pe femeia iubit` de Blue, \l a[tepta o mare surpriz`.
– Avem de discutat, \i spuse el Simonei, peste câtva timp,
a[ezat pe patul ei, privind-o cum \[i tr`gea o bluz` peste
umerii delica]i.
Simone \i arunc` o privire curioas`, \n timp ce-[i \ncheia
nasturii.
– Cred c` avem ceea ce doream \n leg`tur` cu Hallam.
– Telefonul de azi-diminea]`? \ntreb` ea, \ntorcându-se cu
fa]a, atent`.
Blue d`du din cap, se ridic` [i se duse s` umple din nou
ce[tile de cafea.
– A \ncurcat borcanele r`u de tot, cu fondul de pensii al
salaria]ilor. Printr-o combina]ie de deturn`ri [i gre[eli admi-
nistrative, contul a ajuns \n ultimul hal. Acum câ]iva ani, a
\mprumutat bani – cu gr`mada – [i a investit \n prea multe
ac]iuni foarte speculative, cu poten]ial ridicat de risc.
|ncepu s` se plimbe prin camer`.
– Pe scurt, \n registrele contabile fondul e umflat peste
m`sur`. Unele dintre ac]iuni nu fac nici cât o ceap` degerat`.
Simone sorbi \ncet din cafea, cu o expresie gânditoare.
– Iar sabia lui Damocles e gata s` cad`, spuse ea, ridicând
privirea spre el.
136 CAROLE DEAN

– Conform surselor mele, un reporter umbl` cu nasul prin


opera]iunile lui Hallam de luni de zile.
– A[a c` Hallam abia a[teapt` s` se distan]eze de toat`
porc`ria, vânzând-o corpora]iei Anjana, ad`ug` Simone, pe
gânduri.
– Exact, dar n-o va face. Nu complet. S-ar putea s`
scape de orice acuza]ie pentru investi]iile proaste, dar cu
justificarea \mprumutului n-o s`-i mai mearg` la fel de
u[or. Legea e clar`, \ns` nu \ncape nici o \ndoial` c`,
recurgând la tot felul de promisiuni, poate amâna plata
pân` la calendele grece[ti. Ideea e c` Anjana, de bun`-
credin]`, va trebui s` rezolve problema pensiilor. Vor fi
salaria]ii t`i, responsabilitatea ta. Iar suma nu e deloc
mic`, Simone.
Se rezem` de consol`, \ncruci[ându-[i bra]ele pe piept.
– {i mai e ceva.
Simone \[i d`du ochii peste cap.
– Oare de ce nu sunt deloc surprins`?
– Trei clien]i majori – care reprezentau dou`zeci [i cinci
la sut` din veniturile lui Hallam – nu [i-au re\nnoit con-
tractele.
– Pe asta cum ai mai aflat-o?
– Misteriosul Richard Cranway. A reie[it c` e un om cinstit.
L-a acoperit pe Hallam doi ani, bazându-se pe promisiunea lui
de a completa fondul la loc [i a drege totul. Ceea ce nu s-a
\ntâmplat, desigur, iar când Hallam i-a cerut s` falsifice dou`
contracte de vânz`ri, a t`iat-o.
– Iar tu l-ai g`sit.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 137

– Sursa mea l-a g`sit. Apropo, se nume[te Bill Steeves


[i i-am cerut s` vin` aici \n diminea]a asta [i s` te
informeze personal. Cred c` ai prefera s` vezi probele cu
ochii t`i.
Simone \[i frec` fruntea, expirând prelung.
– Nu m-am a[teptat nici o clip` la o asemenea...
infrac]iune. {i când m` gândesc c` Anjana a fost cât pe ce s`...
Agitat`, se duse la fereastr`, unde r`mase un moment cu
privirea \n gol, dup` care reveni spre Blue.
– |]i mul]umesc, Blue, spuse ea simplu.
Blue se apropie [i \i lu` mâinile \ntr-ale lui.
– Nu e nevoie s`-mi mul]ume[ti. Mai devreme sau mai târ-
ziu tot ai fi aflat. Important este c` instinctele tale n-au dat
gre[, de la bun \nceput. A[ spune c` `sta e un punct al naibii
de important pentru tine.
– N-ar trebui s` scape basma curat`...
– N-ar trebui, dar probabil o s` scape.
A[a se \ntâmpla de obicei cu cei de teapa lui Gus Hallam.
Loviturile justi]iei rico[au de pe armura banilor [i a puterii.
Simone \[i \ncre]i fruntea, parc` \ncercând s` rezolve un
rebus complicat. Blue o trase spre el.
– Gata, s-a terminat. Nu te mai gândi.
– Trebuie s`-l sun pe Hallam...
– Mai târziu.
|i atinse gura cu buzele. Simone \l s`rut` [i ea, prelung,
st`ruitor.
– Ai influen]e proaste asupra mea, [opti ea.
– Slav` Domnului, murmur` Blue, cu gura lipit` de a ei.
138 CAROLE DEAN

|n seara aceea, când Josephine intr` \n antreu, Simone


era \n living. |n pofida eforturilor ei de a-[i p`stra calmul,
când Harold o introduse pe Josephine \n camer` Simone se
crisp`.
Harold le aduse câte un pahar de vin [i anun]` c` Marie era
gata s` serveasc` cina oricând doreau. Dup` ce valetul se
retrase, cele dou` femei se a[ezar` pe canapelele din living,
fa]`-n fa]`.
Josephine o m`sur` pe Simone cu privirea, peste buza
paharului de vin.
– Ar`]i minunat. }i-ai g`sit timp s` vizitezi b`ile de care
]i-am spus?
– Nu, am fost prea ocupat`.
Simone refuz` s`-[i plece ochii sub privirea direct` a
Josephinei, de[i mâinile \i deveneau dintr-o dat` reci [i
umede. Era ridicol. Nu avea nimic de ascuns.
– Ei, atunci e clar c` munca \]i prie[te, coment` Josephine,
a[ezându-se mai bine. M` bucur. {i acum, spune-mi despre
Hallam.
|n acel moment intr` [i Blue, \n pantaloni pensa]i [i o
c`ma[` de in de culoarea prunei, f`r` cravat`. Ar`ta splendid.
Veni \n spatele Simonei [i \i puse mâinile pe umeri. Simone \i
acoperi imediat o mân` cu ale ei, iar el se aplec` s`-i depun`
un s`rut scurt pe gât. Dar, \n timp ce mângâierile lui Blue \i
\nc`lzeau inima, Simone sim]i un junghi dureros \n stomac, la
vederea furiei [ocate de pe fa]a Josephinei.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 139

– Josephine, m` bucur c` te rev`d, spuse Blue, cu mâinile


pe umerii Simonei.
Simone o v`zu pe Josephine \ncremenind, cu privirea
a]intit` spre mâinile lui Blue. Nu-i r`spunse la salut, iar
t`cerea deveni ap`s`toare. Simone se gr`bi s-o risipeasc`,
vorbind repede, pe un ton nesigur.
– |ntrebarea ta despre Hallam a picat tocmai la ]anc,
Josephine. Iar Blue a fost nepre]uit. A salvat Anjana de la o
gre[eal` care ne-ar fi costat scump.
– Serios? replic` Josephine, mutându-[i \nspre Simone
privirea sfid`toare. Abia a[tept s` aud.
Blue ocoli canapeaua [i se a[ez` lâng` Simone. Ascult`
calm, relaxat, \n timp ce Simone \i explica Josephinei despre
\ncercarea lui Gus Hallam de a \n[ela Anjana Enterprises. Nu
interveni, dar Simone \i sim]i tot timpul bra]ul \n spatele ei [i
mâna care o mângâia discret pe p`r. Fa]a Josephinei r`mânea
rece [i de nep`truns, exprimând tot un dispre] t`ios de fiecare
dat` când auzea pomenit numele lui Blue. Animozitatea se
intensifica pe m`sur` ce Simone \nainta cu explica]iile.
– {i asta a fost tot, spuse ea \n cele din urm`, u[urat` c` ter-
minase. Azi-diminea]` am vorbit cu Hallam [i i-am spus c`
tranzac]ia s-a contramandat. Nu mai e nevoie s`-]i spun c` nu
i-a p`rut deloc bine.
F`r` o vorb`, Josephine se ridic` [i veni spre mas`. |[i puse
paharul pe tav` [i se \ntoarse cu fa]a spre ei. Nu coment`
nimic \n leg`tur` cu Hallam.
– A[ dori s` pleci, \i spuse ea lui Blue, f`r` nici un pream-
bul. Din aceast` \nc`pere [i din aceast` cas`.
Capitolul 10

– Mam`! s`ri \n picioare Simone, stupefiat`.


Josephine se \ntoarse spre ea, cu o expresie rece ca ghea]a.
– Auzi, auzi. Deci, de asta e nevoie ca s` m` nume[ti
„mam`“, de o insult` la adresa...
F`cu o scurt` pauz`.
– ...cui? A amantului t`u? Spune-mi, Simone, ce anume
\nseamn` acest om pentru tine? {i te-a[ sf`tui s` te gânde[ti
bine \nainte de a vorbi. Cât po]i de bine. {tim amândou` care
este miza. Cât despre dumneata, domnule Blundell, ]i-am
cerut s` pleci – acum, declar` ea, pe un ton poruncitor. Nu
am inten]ia s`-mi las fiica s` se \ncurce cu un contabil opor-
tunist de dou` parale, numai fiindc` a reu[it [i el o dat` s`...
– Mam`, pentru numele lui Dumnezeu!
Uluit`, Simone tremura de agita]ie. Se a[teptase la furia
Josephinei, dar nu [i la o asemenea demonstra]ie de r`utate.
Blue, care \n tot timpul schimbului de replici st`tuse
nemi[cat, se ridic` \ncet \n picioare.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 141

– Voi pleca, Josephine, când mi-o va cere Simone, spuse el calm.


Simone \i lu` mâna \ntr-a ei [i i-o strânse, \ncercând s`-[i
reg`seasc` graiul.
– Poate c` e mai bine s` te duci, Blue. Se pare c` Josephine
[i cu mine avem de l`murit câteva lucruri.
Privind-o t`cut, Blue se \ntreb` cum putea s` ignore
valurile de du[m`nie emanate de Josephine.
– E[ti sigur`?
– Sunt sigur`, r`spunse Simone, atingându-l pe obraz. Nu
va dura mult.
Blue arunc` o privire spre fa]a \mpietrit` a Josephinei, apoi
din nou spre Simone. F`cu un pas, ezitând, apoi se \ntoarse
iar spre Josephine.
– |nainte de a pleca, vreau s`-]i spun câteva lucruri, zise el calm.
Unu, fiica ta e mai mult decât capabil` s` ia singur` hot`rârile. Doi,
o iubesc [i, chiar dac` asta n-o fi \nsemnând prea mult pentru tine,
\nseamn` enorm pentru mine – [i pentru Simone, sper. Cât despre
grijile tale cu „oportunismul“, nu te preocupa. Nu vreau [i nu am
nevoie de banii ei sau de ai corpora]iei Anjana. Am...
– Vei scrie totul pe hârtie, desigur, scuip` Josephine sar-
castic, cu fa]a ca o masc` a ne\ncrederii.
Blue d`du din cap, cu un zâmbet u[or jucându-i pe buze.
– Tare v` mai plac contractele, vou`, celor din familia
Doucet, nu-i a[a?
Apoi, \ncuviin]` din nou:
– Dar dac` asta vrei, se rezolv` – cu cele mai alese fraze pe
care le pot visa avoca]ii vo[tri.
– Pff! pufni Josephine ridicând dintr-un um`r, [i \ntoarse
capul.
142 CAROLE DEAN

– Nu vreau [i n-o doresc decât pe Simone, Josephine. O iubesc.


Josephine \i arunc` o privire opac`.
– Frumos discurs, Blundell. Acum ai de gând s` pleci?
Simone sim]i furia lui Blue, \l v`zu cum \[i mu[ca buza,
\ntr-un efort de a se controla, [i-i fu recunosc`toare. Ultimul
lucru pe care l-ar fi dorit era un r`zboi \ntre Blue [i
Josephine.
|nchise u[a \n urma lui [i se rezem` de ea. Josephine se
r`suci \n loc.
– Descotorose[te-te de el, Simone, spuse ea sec. Nu-]i
folose[te la nimic.
– N-am s` renun] la el, replic` Simone, desprinzându-se de
u[`. |l iubesc.
Vorbea pe un ton categoric, cu un curaj pe care nu [i-l
imaginase.
– Nu-mi vine s` cred c` trebuie s-o lu`m de la \nceput,
\[i d`du Josephine ochii peste cap, ca [i cum Simone ar fi
fost un copil neastâmp`rat care nu se mai \nv`]a odat`
minte.
– Nu lu`m nimic de la \nceput. |l iubesc. E tot ceea ce-mi
pot dori.
O clip`, Josephine o privi, apoi \ntoarse capul. Cu un gest
necaracteristic pentru ea, \[i \ncle[t` mâinile, ca [i cum ar fi
\ncercat s` [i le \nc`lzeasc` sau s` le calmeze.
– Deci, pân` la urm`, tot nimic n-ai \nv`]at. Nici din
dezertarea tat`lui t`u, nici dintr-a fratelui t`u, [i nici dintr-a
acelui b`rbat al t`u. {i nu pot s` spun sau s` fac nimic pentru
a te determina s` te r`zgânde[ti?
– Nimic.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 143

– |n]eleg.
Josephine \[i l`s` b`rbia \n piept, cu o mi[care brusc` [i
\nd`r`tnic`. Reveni la capaneaua unde st`tuse a[ezat` [i \[i lu`
po[eta.
– {i cred c` vei pleca [i de la Anjana, nu?
– Da, dar nu din cauza lui Blue. N-am ce c`uta acolo,
mam`. Cred c` [tii asta. Am \ncercat s` te \nlocuiesc, s` simt
pentru Anjana ceea ce sim]i [i tu, dar nu pot.
Se apropie de Josephine cu pa[i nesiguri, pe picioare la fel
de grele cum \i era [i inima. |ntinse mâinile, cu palmele \n
sus.
– Adev`rul e c` am \ncercat s` fiu ca tine, dar... nu pot.

Blue n-o auzise intrând; o v`zu când se \ntoarse de la


fereastr`, ca s`-[i reia plimbarea nervoas` prin camer`.
Simone veni drept spre el [i-l cuprinse strâns cu bra]ele pe
dup` mijloc.
O ]inu un timp astfel, f`r` s` vorbeasc`. Cuvintele nu erau
necesare. O s`rut` pe p`r, mângâindu-i-l pe toat` lungimea.
– Cred c` nu vrei s`-mi spui cum a fost, murmur` el \n cele
din urm`, ridicându-i fa]a spre a lui.
Simone cl`tin` din cap.
– Nu. Nu acum.
Zâmbi vag.
– Poate mâine, bine?
Blue \ncuviin]`.
– Ai mâncat?
– Nu.
144 CAROLE DEAN

– Am s`-i spun Mariei s` mai a[tepte cu cina. E o sear` fru-


moas`. Vom merge la o plimbare [i poate \mbuc`m ceva la o
cârcium`, pe drum.
– M` tenteaz`. Mai ales plimbarea.
F`când un pas \napoi, Simone \[i atinse obrajii cu degetele
\nainte de a-l privi, cu o expresie serioas` [i \ntreb`toare.
– Blue?
– Mhm...?
– Ceea ce se \ntâmpl` \ntre noi e important, nu-i a[a? Vreau
s` zic, cu adev`rat important...
Blue o apuc` de umeri, \nclinându-[i capul pentru a o privi
\n ochi.
– Ceea ce se \ntâmpl` \ntre noi e cel mai important lucru
din via]a mea. Nu te \ndoi niciodat`, nici un moment...
O privi cum tr`gea aer \n piept [i-i pecetlui buzele cu ale
lui, \n timp ce Simone d`dea din cap, \ncet, adânc. F`r` s`
mai comenteze nimic, se \ntoarse s` porneasc` spre camera
ei.
– Am nevoie de un pulov`r. S-ar putea s` se r`coreasc`.

Când telefonul sun`, Blue se trezi cu o tres`rire. Inima \i


b`tea cu putere. Nu avu timp s`-i spun` Simonei s` se culce la
loc \nainte de a r`spunde.
– Sper s` ai un motiv serios ca s` m` treze[ti, mârâi el \n
receptor.
– Alo, Blue?
– Jelly?
– Ce f`ceai?
UN B~RBAT NUMIT BLUE 145

– Dormeam – pân` mai adineaori...


Blue se uit` la ceas. Patru [i un sfert. Diminea]a, \n m`-sa!
Se a[ez` pe marginea patului, frecându-[i ceafa.
– Trebuie s` cred c` nu m` deranjezi pentru cine [tie ce
fleac, morm`i el.
– S-a \ntors Pearson. Ieri a venit. Ziceai c` vrei s` te-anun].
Blue se \ndrept` de spate.
– {i Roth?
– {i el e-aici.
|njurând, Blue \[i \mpinse p`rul din ochi.
– Sam vinde, Blue. Cel pu]in, mie a[a mi-a zis. Vrea s` ter-
mine repede, zice. Roth \ncearc` s`-l conving` s` nu vorbeasc`
cu nici un agent, s` fie o vânzare privat`. Ca s` mai
economiseasc` din taxe.
Blue se dezmetici de-a binelea.
– E[ti sigur, Jelly? {i Sam, de ce naiba l-a apucat graba a[a,
dintr-o dat`?
– Sunt sigur. Uite-acu' a plecat de-aici, r`spunse el la prima
\ntrebare, mestecând; \nghi]i [i trecu la a doua. {i-i gr`bit,
zice, fiindc` fiic`-sa na[te. Vrea s-o ajute, pe ea [i pe b`rba-su,
s`-[i cumpere-o cas`. Cic` [i-au [i ales una, pe undeva prin
Oregon...
– La dracu'!
Blue sim]i mâna Simonei urcându-i pe spate. |nge-
nunchind, Simone \[i rezem` capul pe um`rul lui.
– Ce zici s`-i zic lui Sam?
– Vreau s`-i spui c` dac` vine insula \nainte s-ajung eu
acolo, am s`-i sucesc gâtul!
– S-a f`cut. Mai vorbim.
146 CAROLE DEAN

Blue \nchise telefonul, \n timp de Simone \l cuprindea cu


bra]ele, Era cald` [i somnoroas`, dându-i o senza]ie pl`cut`.
Mult prea pl`cut`.
– Probleme? \ntreb` ea, mu[cându-l u[or de lobul urechii.
Cu ochii un moment \nchi[i, Blue \[i l`s` capul pe spate.
– Sper c` nu.
Apoi se \ntoarse [i o s`rut` pe \ndelete.
– Dar trebuie s` plec, iubito. |l cunosc pe Sam Pearson [i,
dac` s-a hot`rât s` vând` Moonlight Island, treaba e ca [i
f`cut`. Nu vreau s-o pierd.
Simone ridic` u[or din umeri, \nc` pe jum`tate adormit`.
– Am s`-i trimit telegrafic un avans destul de mare ca s` te-a[tepte.
O privi lung.
– Un avans...?
R`spunsul ei fusese atât de nea[teptat, \ncât Blue era mai
mult uimit decât \nfuriat.
– Vom mai putea sta o s`pt`mân` la Londra, Blue,
r`spunse Simone s`rutându-l pe b`rbie – [i, pentru prima
oar`, deschise complet ochii.
– Ne vom \ntoarce, \i promise el. Odat`, când nici unul din-
tre noi nu va avea grijile afacerilor pe cap. Dac` plec azi, s-ar
putea chiar s` fiu \napoi pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, ca s`
zbor \mpreun` cu tine spre cas`.
Simone deveni ]eap`n`. Se retrase din bra]ele lui, t`cut`,
\ncordat`.
Blue aprinse lampa de pe noptier`.
– Simone, ce este?
Atitudinea ei \l nedumerea.
|l privi lung, speculativ.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 147

– Nu vreau s` pleci.
– Ascult`, nici eu nu vreau, iar dac` Sam n-ar fi un babalâc
a[a de excentric, a[ proceda prin intermediul avoca]ilor mei –
dar e a[a cum e, [i nu pot. E genul de om c`ruia \i place s`
bat` palma.
– Deci, ai s` te duci chiar [i dac` eu \]i cer s` nu pleci.
Nu era o \ntrebare, iar privirea pe care i-o arunc` devenise
t`ioas` ca o]elul.
Blue se sim]i ca [i cum ar fi stat la cap`tul unei crengi foarte
lungi, de care Simone se apropia cu un fer`str`u \n mân`.
– |mi scap` cumva un am`nunt...? \ntreb` el, hot`rât s` se
l`mureasc`.
– |]i scap` tocmai am`nuntul esen]ial.
– {i anume?
– Te rog s` nu te duci.
Simone \[i lu` halatul de la picioarele patului, \ncingându-se
strâns cu cordonul.
Blue cl`tin` din cap.
– Nu, nu asta m` rogi. |mi ceri s` las s`-mi scape o ocazie
pe care am a[teptat-o ani de zile. {i n-a[ avea nimic \mpotriv`,
a[ accepta – dac`-mi oferi un motiv serios. |l ai?
Dup` ce se \ntoarse cu spatele [i f`cu câ]iva pa[i, Simone
se r`suci \n loc, cu \nc`p`]ânarea \ntip`rit` pe tr`s`turile ei
delicate.
– Mi-ai promis trei s`pt`mâni, Blue. Ai semnat un contract.
– Un contract...
O privi cu gura c`scat`.
– Dumnezeule mare, vorbe[ti serios!
– Cât se poate de serios.
148 CAROLE DEAN

Complet uluit, Blue avu senza]ia nepl`cut` c` ramura pe


care st`tea \ncepea deja s` se \ndoaie. {i mai era [i al dracului
de iritat.
– ~sta-i un ultimatum, Simone?
– |i po]i spune [i a[a, r`spunse ea, ridicând b`rbia.
Era o nebunie!
– Tigroaico, murmur` Blue, te iubesc, dar ultimatumurile
nu-mi prea plac. Nu vorbe[ti serios, \n leg`tur` cu contractul
`la, nu-i a[a?
– Ba da. |n contract, mi-ai promis c` vei sta trei s`pt`mâni
\ncheiate. Nu m` intereseaz` acei oameni care \[i calc` promi-
siunile, indiferent sub ce motiv.
Nedumerirea lui Blue \ncepea s` fie \nlocuit` de furie.
– Deci, acum am ajuns [i eu unul dintre acei oameni?
Simone d`du din cap, cu \nc`p`]ânare, continuând s` taie creanga.
– Dac` pleci, tot ce-a fost \ntre noi va lua sfâr[it.
– A[a, simplu, pronun]` el r`spicat cuvintele.
– A[a, simplu, repet` Simone.
Blue \[i r`v`[i p`rul cu o mân`, apoi se apuc` de ceaf`,
pentru a-[i st`pâni tremurul.
– Bine. V`d c` ne \n]elegem.
{i \ntinse mâna spre telefonul de pe noptier`.
– Ce faci? \ntreb` Simone [i, pentru prima oar` de când
\ncepuse schimbul tensionat de replici, Blue \i auzi ezitarea \n
voce. |i veni o idee – o idee inspirat` de Josephine Doucet.
– |mi rezerv locul la avion.
– Deci, tot ai s` te duci.
– M` duc [i nu m` mai \ntorc.
Scrise câteva cifre pe o foaie de hârtie.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 149

– Dac` nu m` suni la num`rul `sta \n cel mult dou`


s`pt`mâni, am s`-]i telefonez eu, la Seattle. Pân` atunci, pro-
pun ca tu [i mama ta s` ave]i o discu]ie pe fa]` despre sexul
opus. Amândurora v-ar prinde bine o reciclare.
– Mama mea n-are nici o leg`tur`! se r`sti Simone.
– Te [i cred! Voi le-a]i \ncurcat pe toate, asear`, numai voi
pute]i s` le descurca]i. {i cu ocazia asta, d`-i un telefon [i
fratelui `luia al t`u. N-ar strica s` te \mpaci [i cu el.
Simone deschise gura s` r`spund`, agitat`, apoi se r`zgândi.
– Nu vreau s`-mi telefonezi. }i-ai \nc`lcat condi]iile din
contract...
F`r` menajamente, Blue \i spuse ce s` fac` cu contractul [i
toate condi]iile din el, \n timp ce venea spre picioarele patu-
lui. Ajuns acolo, \i lu` b`rbia \n mân`.
– Contractul pe care-l am eu \n minte, pentru noi, Simone,
e pe via]` – [i con]ine destule clauze ca s` ne lase pe amândoi
liberi, s` tr`im a[a cum vrem. Dac` [tii alt` cale de a dovedi c`
iube[ti pe cineva, spune-mi-o [i mie.
Cu o mi[care brusc`, Simone \[i smulse b`rbia din mâna lui
[i porni spre u[a dintre camere. Ajuns` acolo, se \ntoarse cu
fa]a spre el.
– Nu m` suna la Seattle, Blue. Nu vreau s` m` suni.
– }ii neap`rat s` n-o fac?
|l privi lung, analizând \ntrebarea [i r`spunsul, dar nu
spuse nimic. |n schimb, se \ntoarse, intr` \n camera ei [i
\nchise u[a.
Lua-o-ar dracu' de femeie \ncâp`]ânat`! Poatre c` avea
dreptate. Poate c` era mai bine s` n-o mai caute. Nici un
b`rbat cu mintea \ntreag` n-ar mai fi f`cut-o.
150 CAROLE DEAN

Blue ridic` receptorul [i-[i rezerv` un loc la primul avion


care decola de pe Heathrow. Dac` n-o putea avea pe Simone,
\n nici un caz nu-i convenea s` piard` [i Moonlight Island. Nici
nu-i venise bine ideea, când \[i d`du seama ce târg dezavanta-
jos era.

A[ezat` la biroul din bibliotec`, Simone se felicita.


Trecuser` dou` zile de la plecarea lui Blue, [i f`cuse fa]`. |[i
petrecuse acel timp rezolvând diverse probleme ale corpo-
ra]iei, dornic` s` lase totul \n cea mai perfect` ordine cu
putin]`. M`car atâta lucru \i datora Josephinei. {i m`car avea
o ocupa]ie.
Telefonul de pe birou sun` \ncet. Simone se bucur` de
\ntrerupere. Mintea ei nu con]inea destul spa]iu pentru a se
gândi la Blue [i Josephine \n acela[i timp f`r` s-o amenin]e un
scurt-circuit.
– Ei, iubito, se pare c` de data asta ai rasolit-o r`u, dac`-mi
scuzi limbajul neacademic.
– Nolan! Ce faci?
– Minunat – dac` excluzi gipsul [i tija. |ntrebarea e: ce faci
tu?
Simone se sili s` zâmbeasc`.
– Tot minunat. De fapt, aici am terminat aproape totul. M`
gândeam s` m` \ntorc mai devreme.
– Blue mi-a spus despre Hallam. Nu-mi miroase deloc a
bine. Cu siguran]`, \[i va g`si alt fraier.
La auzul numelui lui Blue, Simone \[i sim]i stomacul
f`când o tumb` nepl`cut`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 151

– N-a[ crede. Cel pu]in, nu \nainte de a pune la punct toat`


mizeria. I-am l`sat avocatului nostru de-aici informa]iile pe
care le-am primit despre Hallam Industries [i i-am sugerat s`
le transmit` autorit`]ilor britanice de resort.
– Bravo ]ie!
Simone se gr`bi s` adauge:
– Am demisionat de la Anjana, Nolan.
– {i de ce ]i-a luat atât de mult? replic` el, deloc surprins.
Acum ce-ai s` faci?
– Am unele planuri. Vorbim când ajung la Seattle.
– S` zicem c` merge.
Nolan f`cu o pauz`.
– {i-acum, treaba cea mai important`: ce s-a \ntâmplat \ntre
tine [i Blue?
Simone se gândi s` ocoleasc` r`spunsul, dar [tia c` \n fa]a
lui Nolan n-avea nici o [ans`.
– Am \nceput o treab` pe care n-am putut-o duce pân` la
cap`t.
– Nu te cred. Nici unul dintre voi nu e genul care s` se lase
pe parcurs.
Deodat`, Simonei \i veni o idee.
– Nolan, nu cumva ne \ntinsese[i tu o curs`...?
Nolan râse.
– Nu. Amândoi \mi sunte]i foarte dragi, dar nu atât de
dragi \ncât s` v` dau brânci pe sc`ri. Ideea c` s-ar putea s`
cânta]i \n duet nu mi-a venit decât dup` ce-a trecut efectul
tranchilizantelor. Cred c` Josephine l-a urât de la prima
vedere. Tot testosteronul `la \n clocot trebuie s-o fi enervat
\ngrozitor.
152 CAROLE DEAN

– Avea nevoie s` fie nervoas`, Nolan.


– O fi avut, dar tu nu ai. Blue e un tip ca lumea. Nu prea
\n apele lui, pe moment, dar o s`-[i revin`.
– L-ai v`zut? \ntreb` Simone, sim]ind c` i se oprea inima \n
piept.
– Asear`, cam o or`. Venise \n Seattle s` discute cu avoca-
tul. Nu [tiu cine-l scoate mai r`u din min]i, tu sau mo[ul `la
de la care vrea s` cumpere afurisita aia de insul`. Cred c` dac`
cenu[a lui taic`-s`u n-ar fi acolo, de mult l-ar fi trimis la plim-
bare.
– Cenu[a tat`lui lui e acolo... pe Moonlight Island?
De ce nu-i spusese? Poate c` i-ar fi spus, dac`-i l`sa timp.
Inima Simonei se strânse dureros, când \[i aminti de acel ulti-
matum egoist.
– Mhm. Când Blue era mic, el [i tat`l lui se duceau mereu
acolo, la pescuit, \n camping... Domnul Blundell iubea foarte
mult insula [i ultima lui dorin]` a fost s`-i risipeasc` cenu[a
acolo.
– N-am [tiut, spuse Simone, cu voce tremur`toare. Blue nu
mi-a spus c` era atât de important` pentru el.
– Nici nu m` mir. Cred c` lui Blue \nc` \i mai e greu s` vor-
beasc` despre tat`l lui. Numai pe el \l avea, plus un unchi
\ndep`rtat, nu [tiu pe unde. Thomas senior era un om cu
totul deosebit.
{i fiul lui e la fel...
Simone \[i ap`s` o mân` peste gur`, tr`gând aer \n piept ca
s` se calmeze. Nu \ndr`znea s` mai spun` nimic. |n minte \i
revenise Harper, eforturile ei de a fi st`pân` pe el, de a-l ]ine
\n st`pânirea ei. Acela[i lucru \l f`cuse [i cu Blue, aceea[i
UN B~RBAT NUMIT BLUE 153

gre[eal` prosteasc` pe care o s`vâr[ise feti[cana din urm` cu


ani de zile. Un moment, avu senza]ia c`-i exploda inima \n
piept. Nu-i venea s` cread` cât de nedreapt` – idiot de
nedreapt` – putuse fi. |i d`duse lui Blue un ultimatum, la fel
cum [i Josephine \i d`duse ei. Oare femeile Doucet nu puteau
iubi decât cu amenin]`ri [i intimid`ri?
– Simone? Mai e[ti acolo?
– Mhm...
– Ascult`, nu vreau s`-mi bag nasul, [i [tii c` nu-s eu omul
care s` dea sfaturi, dar...
Simone \[i trase nasul.
– ...m` rog, nu prea des, dar n-o l`sa pe Josephine s` te
\ncurce [i de data asta.
|ncordat`, Simone \l \ntreb`:
– Ce ]i-a spus Blue?
– Zece la sut` peste zero, iar \n rest am ghicit eu singur.
Mama ta e o femeie inteligent` [i realizat`, Simone, dar mai
e [i \nver[unat` [i ne\ncrez`toare. Poate c` are motivele ei,
cum spuneai. Dar astea n-au nici o leg`tur` cu tine [i cu
Blue.
Simone \[i frec` fruntea. |ncepea s-o doar` capul.
– Pentru unul care nu-[i bag` nasul, te descurci al dracului
de bine, domnule Smythe. Ai terminat?
– Nu. Mai am o \ntrebare.
– Hmm...
– Când vii acas`?
– Curând, Nolan. Curând.
|nchise, apoi ridic` din nou receptorul. Form` un num`r.
Avea de ref`cut ni[te leg`turi [i era momentul s` \nceap`.
154 CAROLE DEAN

Trecu o ve[nicie pân` s`-i r`spund` cineva. Era un glas de


copil. Simone se foi \n scaun, \ncercând s`-[i destind` mâna
\ncle[tat` pe pix.
– A[ putea vorbi cu domnul Doucet? Sunt sora lui.

S`ltându-[i mai comod pe um`r geanta de voiaj, Simone


scoase din buzunar hârtia cu instruc]iunile primite de la
Nolan [i se \ntoarse cu fa]a spre debarcader. Undeva, \n
mijlocul acelei armade de ambarca]iuni, se afla [i „Trei
dorin]e“. Inima \ncepu s`-i bat` mai repede, cu team`. Nu
era sigur` cum avea s` fie primit`. |n cele trei s`pt`mâni
de când plecase din Londra, Blue se ]inuse de cuvânt [i-i
telefonase – de dou` ori. L-ar fi sunat [i ea, ca s`-i spun`
c` era \nc` \n Europa, dar nu putuse. Nu \nainte de a
l`muri totul.
{tia c` avea s`-l g`seasc`. Blue \l a[tepta pe Nolan, ca s`-l
duc` \n vizit` pe Moonlight Island – insula lui. Nu [tia c` \n
locul acestuia avea s` soseasc` o pre[edint` de corpora]ie
r`mas` temporar f`r` slujb`.
Se opri. V`zuse iahtul. Era frumos – frumoas`, se corect`
Simone \n minte. O nav` cu adev`rat frumoas`. La fel de
puternic` [i elegant` ca b`rbatul care-i era st`pân, lucind
argintiu \n soarele dup`-amiezii. „Trei dorin]e“.
Simone porni \nainte, cu inima b`tându-i atât de tare \ncât
zgomotul ei acoperea ]ipetele pesc`ru[ilor. F`cu un pas, apoi
\nc` unul, pe schela care urca la bord.
Nic`ieri, nici urm` de Blue. Se aplec` s` se uite prin
hublou, \n cabin`.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 155

– Trebuie s` ceri permisiunea \nainte de \mbarcare, spuse


Blue, ap`rând \n spatele ei.
Simone se \ntoarse atât de repede, \ncât \[i pierdu echili-
brul. Se cl`tin o dat`, \nainte ca Blue s-o sprijine.
– Scuz`-m`, nu cuno[team protocolul.
– Atunci, se pare c` trebuie s` te \nv`], nu-i a[a?
Privirile li se \ncle[tar`. |n ochii lui se z`rea lumina unui
surâs. Simone \ncerc` s` zâmbeasc` [i ea, dar \n schimb ochii
se umplur` de lacrimi.
– Asta-i tot, Blue? N-ai nici o \ntrebare?
Blue cl`tin` din cap.
– Câteva, dar la cea mai important` ai r`spuns deja, venind
aici. Celelalte mai pot a[tepta. Eu nu pot s` mai a[tept.
Deschise bra]ele.
– Vino, tigroaico. Trebuie s` te strâng la piept. Autopsia o
putem face mai târziu.
|n zâmbet i se citea o promisiune seduc`toare.
– Mult mai târziu.

Nu adia nici o boare de vânt. |n apele neclintite [i t`cute se


oglindeau brazii [i pinii \nal]i de pe malurile Insulei
Moonlight. Pe „Trei dorin]e“, Simone st`tea singur` pe punte,
privind umbrele \nser`rii care umpleau \ncet spa]iile \nguste
dintre copaci.
– E[ti fericit`? \ntreb` Blue, venind \n spatele ei, pentru a
o lua cu bra]ele pe dup` mijloc.
Simone d`du din cap, nedorind s` risipeasc` lini[tea. Dup`
un moment, vorbi totu[i.
156 CAROLE DEAN

– Trebuia s` te sun. |mi pare r`u.


Blue nu spuse nimic, cuprinzând-o doar [i mai strâns.
– L-am sunat pe Gabe.
Inima \i tres`ri u[or, cu regret.
– {i m-am dus s`-l v`d.
– {i?
– Acum e v`duv [i are un fiu de opt ani, pe nume Jacques.
Zâmbi o clip`. Ea [i nepotul ei se ata[aser` unul de altul la
prima vedere. Apoi, zâmbetul \i p`li. Pierduse atât de multe,
nev`zându-l pe Jacques când cre[tea, necunoscând-o pe so]ia
lui Gabe... |[i alung` gândurile triste. Trecutul nu mai putea fi
schimbat.
– E ciudat s`-]i descoperi rude pe care n-ai [tiut niciodat`
c` le ai.
– Cred c` e [i pl`cut. |mi plac copiii.
– {i mie. Mai ales Jacques.
– {i fratele t`u?
T`cere. Apoi:
– Dup` ce s-a certat cu Josephine, a plecat la Paris, ca s`-l
caute pe tat`l nostru.
– {i?
– A ajuns prea târziu. Murise cu trei ani \n urm`.
– |mi pare r`u, iubito.
Simone d`du din cap.
– {i mie. A[ fi vrut s`-l cunosc.
F`cu o pauz`, \nainte de a continua.
– Gabe mi-a scris, Blue. Cel pu]in de câte dou` ori pe lun`,
\n primul an. Josephine i-a interceptat scrisorile [i, peste un
an, i-a scris spunându-i s` nu m` mai bat` la cap. I-a spus c`
UN B~RBAT NUMIT BLUE 157

nu-i r`spunsesem la scrisori, [i nici nu aveam de gând s-o fac,


fiindc` nu-l iertasem c` ne p`r`sise. {i c` scrisorile lui erau o
pierdere de timp. Iar el a crezut-o.
Simone \nchise ochii. Cuvintele \i sfâ[iau inima, dureros.
– |ntr-adev`r, f`cusem un mic scandal când a plecat, a[a c`
a crezut-o. Nu m-ar fi c`utat nici acum, dac` avea alt` solu]ie.
Dar so]ia lui a fost mult timp bolnav` [i anul trecut, \nainte de
a muri, Gabe [i-a petrecut foarte mult` vreme cu ea, iar
afacerile lui au avut de suferit. Când mi-a scris, era \n pragul
falimentului. }i-am spus c` e buc`tar? Are un restaurant fer-
mec`tor \n Bruges, chiar \n centrul ora[ului.
Se \ntoarse spre Blue, cuprinzându-l cu bra]ele pe dup`
talie. Era mândr` de fratele ei [i [tia c` se observa.
– M` bucur s` aflu c` exist` m`car un buc`tar \n clanul
Doucet, zâmbi Blue, s`rutând-o pe frunte. Iar dup` zâmbetul
de pe buzele tale, \n]eleg c` totul e-n ordine \ntre voi?
Simone d`du din cap, tr`gând adânc aer \n piept.
– Chiar mai mult decât atât. I-am dat banii de care avea
nevoie.
Apoi se \ncrunt` u[or.
– De[i Gabe insist` c` e un \mprumut [i ]ine cu tot dinadin-
sul s` mi-i \napoieze. Când \[i va pune restaurantul din nou pe
picioare, pl`nuie[te s`-l vând` [i s` vin` \n State. Dac` totul
merge conform planurilor lui, va fi aici la anul.
Blue \i lu` fa]a \ntre mâini, privind-o cu drag.
– Va fi aici mai devreme – dac` vrea s`-[i vad` sora mireas`.
Simone se ridic` pe vârfuri, atingându-i buzele cu ale ei.
– |ntr-adev`r, murmur` ea, nespus de fericit`. Am s`-l sun
mâine.
158 CAROLE DEAN

Se \ntoarse s` se uite din nou spre Moonlight Island, cu


capul rezemat de pieptul lui Blue. Un timp, nici unul nu
vorbi.
– Tigroaico?
– Mmm?
– Ce e cu Josephine? Nu i-ai pronun]at numele, de când ai
sosit.
– |ntr-adev`r...
Situa]ia dintre ea [i mama ei era \nc` atât de \ncurcat`, de
tulbure... Simone se desprinse din bra]ele lui Blue, rezemân-
du-se de parapetul navei.
– M-am \ntâlnit cu Jose... cu mama, la Londra, \nainte de a
pleca, apoi ieri, la Seattle.
|ntoarse capul, \ncercând s`-i zâmbeasc`.
– |]i trimite salut`ri.
Blue arcui o sprâncean`.
– Glume r`suflate?
– Tactici de temporizare, r`spunse cu seriozitate Simone.
E \nc`... dezam`git` de mine. {i prive[te cu cinism [ansele
noastre.
T`cu o clip`.
– Vrea s` m` \ntorc la Anjana.
– {i tu vrei acela[i lucru?
– Nu. Pre[edin]ia unui conglomerat de afaceri nu e pentru
mine. Acum o [tiu. {i cred c` o [tie [i ea. Partea cea bun` e c`
a acceptat s`-mi vând` Beautiful Woods. M` \ntorc la afacerile
cu mobil` – \mpreun` cu Nolan.
– {i partea cea proast`?
Simone se desprinse de copastie, f`când câ]iva pa[i.
UN B~RBAT NUMIT BLUE 159

– S` zicem doar c` nu va veni la nunt`.


Urmând-o, Blue o apuc` de umeri.
– Vorbesc eu cu ea.
– Nu.
Blue cl`tin` din cap.
– N-o putem l`sa a[a, Simone. Josephine face parte din
familie. Am s-o sun mâine [i stabilesc o \ntâlnire. E aspr`, dar
nu cred c` are o inim` atât de rece \ncât s` r`mân` inaccesi-
bil`.
Convingerea din cuvintele lui Blue o f`cu pe Simone s`
zâmbeasc`.
– Sunt de acord cu tine, iubitule, dar vorbele nu vor fi de
ajuns.
– Trebuie s` putem face ceva...
– Putem, \i atinse ea u[urel chipul. Putem s` fim ferici]i,
apoi s`-l avem pe cel mai frumos nepot ai Josephinei Doucet.
Blue o strânse la piept.
– Asta va fi o adev`rat` pl`cere.
|i mângâie obrazul cu dosul mâinii.
– Te iubesc, Simone.
– {i eu te iubesc, adoratul meu, [opti ea ad`ugând, cu un
surâs tainic: mai mult decât se poate spune \n cuvinte.

Sfâr[it