Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Presiunea venoasa - presiunea exercitata de sange asupra peretelui venos aduce date
despre umplerea patului vascular venos apreciind existenta unei suferinte a cordului drept.
Presiunea venoasa centrala se masoara printr-un cateter introdus in atriul drept prin vena
subclaviculara sau jugulara. Presiunea venoasa periferica se masoara la venele mari ale
membrelor prin punctionarea venelor de la plica cotului si racordarea la un manometru cu apa tip
Moritz - Tabora. Valoarea presiunii venoase se masoara in centimetri coloana de apa si este de 11
- 14cm. O crestere a valorilor apare in insuficienta cardiaca dreapta sau cand exista obstacole pe
venele care merg la inima(tromboze, compresiuni). Scaderea valorilor se intalneste in colaps.
Definitie
Presiunea venoasa centrala reprezinta presiunea sangelui din imediata apropiere a cordului
drept respectiv din vena cava superioara si atriul drept.masurarea PVC se realizeaza pe cale
sangeranda prin introducerea unui cateter intr-o vena centrala dupa anestezie locala.
Materiale necesare:
Un cateter venos central( medicul stabileste ce tip de cateter se foloseste cu 2 sau 3
cai, ac de punctie scurt sau lung);
Comprese sterile, manusi sterile, pensa sterila, camp steril;
Xilina 1% pentru anestezie;
Solutie dezinfectanta alcool iodat sau betadina;
Linia de monitorizare a PVC gata pregatita cu ser fiziologic steril 0,9% heparinat sau
ser glucozat izotonic 5%; trusa de perfuzie;
Tub de racordare la cateterul din vena;
Materiale pentru pansamentul locului.
Scopul: - supraveghere hemodinamica a pacientului dupa interventiile pe cord.
Insertia cateterului este efectuata de medic, masurarea PVC se poate face de asistenta medicala.
CATETERISMUL CARDIAC
Scopul cateterismului:
- recoltarea de probe sanguine direct din cavitatile inimii si vaselor mari pentru dozarea
O2 si CO2;
Rolul asistentei este de a pregati materialele necesare, aparatura, sala de cateterism precum si
bolnavul pentru investigatie, dupa indicatia medicului.
La capatul extern al sondei este o garnitura metalica, la care se poate adapta un perfuzor si
alte aparate electromanometrice. Exista sonde cu un singur lumen si cu lumen dublu.
- oximetru universal;
Pregatirea bolnavului:
Cateterismul cardiac poate sa abordeze inima dreapta si artera pulmonara caz in care caea de
patrundere va fi venoasa:
- vena jugulara;
Pentru inima stanga si aorta calea de patrundere este arteriala si anume: a) brahiala; b)
humerala sau femurala;
Introducerea sondei de catetrism se face prin descoperirea vasului, dupa anestezie sau
transcutanat printr-un ac mai gros.Inaintarea sondei este urmarita printr-un ecran radiologic si se
vizualizeaza traiectele anatomice parcurse.In functie de scopul urmarit, prin sonda se pot injecta
substante radioopace, colorante sau medicamentoase.
- functiile vitale:T.A, puls, temperatura; dupa cateterism pot aparea frisoane trecatoare
in primele ore;
Bolnavul ramane sub observatie deoarece poate aparea un edem pulmonar acut sau accidente
tromboembolice.
Sonda de cateterism se perfuzeaza si se spala cu solutii heparinizate, sub jet de apa cateva ore
pentru indepartarea substantelor interne si externe, se dezinfecteaza, se clatesc, se usuca la aer
cald si se sterilizeaza prin metodele recomandate de producator.
Masurarea presiunii venoase se face prin efectuarea unei legaturi directe intre sangele venos
si un manometru. Masurarea se face cu aparatul Moritz - Tabora, care este prevazut cu un
manometru cu apa, umplut cu ser fiziologic heparinat steril si care este legat la un ac de punctie
venoasa printr-un tub de cauciuc( pe traiect- tub sticla).
Pentru simplificare se poate folosi un aparat de transfuzie steril fixat langa tubul gradat al
manometrului la inaltime corespunzatoare. Masurarea se face in repaus, decubit dorsal, bolnavul
fara perna sub cap la nivelul venelor de la plica cotului. Membrul la care se masoara presiunea
venoasa trebuie sa fie relaxat si la inaltimea inimii.
Tehnica:
Evidentiaza cavitatile inimii si ale vaselor mari prin introducerea in sangele circulant a unor
substante de contrast(iod hidrosolubil) care inlocuiesc pentru o scurta perioada de timp sangele
din canalul explorat fiind puse in evidenta fie prin radiografii simple, fie prin
radiocinematografie.
- Iopamiro;
Pregatirea bolnavului:
- radiografie cardiaca;
- echocardiografie;
Definitie: Tehnica utilizata in urma cu 15 ani, abandonata si reluata in ultimii ani, care consta
in injectarea de substanta de contrast i.v.( folosita si in ventriculografie)si apoi se inregistreaza
diferentele de echogenitate din miocard. Datele obtinute sunt similare cu cele oferie de
scintigrafia de perfuzie.
CORONAROGRAFIA
Calea de abord poate fi reprezentata fie de artera femurala(cel mai frecvent folosita), fie de
artera radiala sau humerala. Inaintea examinarii, pacientul trebuie sa fie in repaus digestiv si
trebuie sa efectueze investigatii privind compozitia sangelui, functia de coagulare si functia
renala. Medicul trebuie sa investigheze anamnestic o eventuala alergie la iod a pacientului.
Dupa epilarea prealabila a regiunii inghinofemurale de partea unde se va realiza abordul
arterial, pacientul este asezat gol pe masa de examinare si monitorizat cardiorespirator. Se
badijoneaza regiunea inghinala cu antiseptic(betadina)si se acopera cu un camp steril cu
fereastra(care se va pozitiona in trigonul lui Scarpa). Coronarografistul este imbracat in costum
chirurgical steril , peste un sort de plumb(cu rol radioprotector). Se efectueaza anestezie locala ci
lidocaina(xilina). Se repereaza artera femurala prin palparea pulsului arterial si se realizeaza
punctia. Se introduce cateterul prin artera femurala, aorta abdominala, apoi toracica, pana la
orificiul coronarei aproape de radacina aortei. sonda va patrunde foarte putin in artera coronara.
Se verifica pozitia prin injectarea unei doze mici de substanta de contrast iodata. Dupa
verificarea pozitionarii corecte a sondei, se injecteaza mediul de contrast si se realizeaza un film,
care va fi analizat ulterior pentru a ev
alua dinamica fluxului sangvin prin artera coronara(medicul coronarografist poate evalua
rapid starea coronarei cateterizate prin vizualizarea in timp real a fluxului pe ecranul
fluoroscopic). Se fac injectari repetate in diferite proiectii, astfel incat arborele coronarian sa fie
cat mai bine vizualizat. In cazul unor stenoze coronariene localizate, se poate practica
angioplastie cu balonas, urmata de plasarea unui stent-aceasta interventie se realizeaza printr-o
noua coronarografie si consta in utilizarea unei sonde cu balonas cu care se va dilata artera,
urmand ca apoi sa se plaseze in zona dilatata un stent, care va mentine artera mereu deschisa si
va permite un flux sangvin neobstruat. Daca stenoza este critica, fisurarea placii de aterom prin
dilatare poate duce la embolizare distala, motiv pentru care se plaseaza un filtru distal de
portiunea de stentare care sa retina eventualul material emboligen. Angioplastia cu stent este o
alternativa foarte buna la interventia de bypass coronarian. Pe durata procedurii pacientul poate
simti o senzatie de caldura.
Investigatii radiologice
Definitie
- Iopamiro;
- Ultravist - substanta radioopaca mai
recent introdusa se gaseste in flacoane
de concentratie 240, 370, 300 pentru
perfuzii i.v. sau fiole;doza este de 1- 1,5
ml/kilocorp.
Pregatirea bolnavului:
- explorari functionale:
EKG,fonocardiograma;radiografie
cardiaca;
Definitie
PERICARDIOCENTEZA
in mod normal exista pericardic o mica cantitate de lichid provenit din plasma care
reduce frictiunea. Excesul de lichid insa se poate acumula, fie dintr-o cauza
inflamatorie, chirurgicala, datorita unei rupturi, traume penetrante in
pericard(injunghiere, impuscare).
acumularea rapida de lichid poate apare postoperator sau datorita unei traume
penetrante. Poate conduce la deces prin tamponada cardiaca.
pericardul contine in mod normal intre 10 si 50 ml de lichid steril. Lichidul este clar,
fara evidenta prezenta a germenilor patogeni, sangelui, etc. Leucocitele prezente in
lichidul pericardic normal nu depasesc o anumita valoare, iar glucoza continuta este
aproximativ egala cu cea din sange.
lichidul pericardic in exces poate fi transudat sau exudat. Transudatul este sarac in
proteine si se formeaza de obicei din cauze mecanice care afecteaza formarea sau
absorbtia lichidului( cresterea presiunii hidrostatice, obstructionarea drenajului
limfatic datorita unei tumori). Exudatele au, de obicei, cauze inflamatorii si contin o
cantitate mare de proteine. Inflamatia afecteaza membrana capilarelor, permitand
proteinelor sa se acumuleze in lichidul pericardic. Ambele tipuri de excese lichidiene
pericardice apar in pericardite, neoplasme, infarct miocardic acut, boli reumatice,
tuberculoza, lupus eritamatos sistemic.
Scop:
Pozitie:
Locul punctiei:
Materiale necesare:
- seringa 50 ml;
- eprubete sterile;
- recipient steril;
- comprese sterile;
- heparina;
- monitor;
- pulsoximetru;
- manusi;
Pregatirea echipamentului:
Implementare:
- se spala mainile;
- se vor oferi medicului, in mod steril, comprese cu betadina pentru a dezinfecta locul;
- dupa ce medicul scoate acul asistenta va efectua compresie la locul de punctionare timp
de 3 - 5 minute apoi va efectua un pansament steril;
- daca la aspirare vine o cantitate mare de sange aceasta indica o greseala de tehnica(o
punctie inadecvata intr-una din camerele inimii);
- tamponada cardiaca poate aparea datorita acumularii rapide de lichid pericardic sau
punctionarea accidentala a unui vas coronarian care cauzeaza acumularea de sange in
sacul pericardic;
Complicatii:
Accidente:
in tahiaritmii, TPSV(tahicardie
paroxistica supraventriculara),
tahicardie ventriculara care nu cedeaza
la tratament medicamentos;
- se administreaza un sedativ;
- se sincronizeaza defibrilatorul cu
complexul QRS;
Scintigrama cadiaca
Fisa de protocol nr.9
CURS ORL
Aspiratia oronazofaringeala
Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde de
aspiratie introdusa prin gura sau printr-o nara. Aceasta procedura ajuta pacientii care nu pot sa
tuseasca si sa expectoreze eficient. Manevra trebuie efectuata ori de cate ori este nevoie in
functie de starea pacientului.
Materiale necesare:
Pregatirea echipamentului:
inainte de aspirare se verifica semnele vitale ale pacientului, si se evalueaza abilitatea
pacientului de a tusi si a respira adanc;
se face anamneza privind deviatia de sept, polipii nazali, obstructii nazale,
traumatisme nazale, epistaxis;
daca nu exista nici o contradictie se pregatesc materialele si se pun la indemana;
se verifica aspiratorul;
Implementarea:
se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient;
se spala mainile si se pune echipament de protectie;
se aseaza pacientul in pozitie semisezanda;
se poate administra oxigen inainte de procedura;
se deschide aspiratorul, se seteaza(de obicei intre 80 si 120 mmHg)
folosind tehnica sterila, se desface sonda de aspiratie;
se pun manusile si se considera sterila mana dominanta si nesterila nondominanta;
cu mana dominanta(sterila) se va lua sonda de aspiratie si se va conecta la prelungirea
aspiratorului de perete;
Materiale necesare:
medicatia prescrisa;
manusi;
tavita renala;
nebulizator;
Administrarea:
se verifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie, data expirarii
medicamentului, concentratia;
se confirma identitatea pacientului;
se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa si pentru a-I
reduce anxietatea;
se asigura intimitatea pacientului;
se spala mainile si se pun manusi;
se pozitioneaza pacientul corect, in functie de manevra pe care vrem sa o efectuam;
Consideratii speciale:
tuburile sub presiune( ca spray-urile si aerosolii) trebuie verificate sa nu fie
accidentate sau perforate;
pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se eticheteaza si se
folosesc doar la un pacient;
pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect medicamentele daca este
necesar sa continue administrarea si acasa;
Instilatiile auriculare:
Instilatiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infectiilor si inflamatiilor urechii,
indepartarea cerumenului, anestezie locala, sau indepartarea insectelor ajunse accidental in
ureche.
Instilatiile auriculare sunt in principiu contraindicate pacientilor cu perforatie de timpan, dar
se pot totusi efectua anumite manevre sterile.
Materiale necesare:
picaturile prescrise;
sursa de lumina;
aplicator cu capatul de bumbac;
bol cu apa calduta;
dopuri urechi de bumbac;
Pregatirea medicamentelor:
pentru a preveni efectele adverse ce pot aparea la administrarea de instilatii auriculare
prea reci(vertij, greata, durere) se vor pregati instilatiile la temperatura camerei fie
tinandu-le intr-un bol cu apa calda fie incalzind flaconul in mana, si se vor testa pe
incheietura mainii inainte de aplicare;
daca se va folosi picurator de sticla se va verifica integritatea acestuia pentru a nu leza
canalul auditiv;
Administrarea:
se spala mainile;
se verifica identitatea pacientului;
se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne asiguram ca stim
exact care este urechea afectata;
se asigura intimitatea pacientului;
se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechii afectate;
se pozitioneaza canalul auditiv( la adult se trage de ureche in spate si in sus, la copil
in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a medicamentului;
se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac, deoarece orice
colectie poate reduce din efectul medicamentului;
se verifica medicamentul care trebuie administrat ca data de expirare si se compara
inca odata cu indicatia medicului;
cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi tinand in asa fel
picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe timpen ci pe peretele canalului
auditiv, pentru a diminua disconfortul pacientului;
se mentine urechea in aceeasi pozitie pana cand medicamentul dispare cu totul in
interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia obisnuita;
se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 minute pentru a lasa medicamentul sa
fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru a impiedica scurgerea
medicamentului, avand grija sa nu fie introdus prea adanc pentru a nu crea presiune in
canalul auditiv;
se curata si se usuca urechea externa;
daca este indicat se va repeta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa cel putin 10
minute
se spala mainile;
Consideratii speciale:
canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite
afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomanda o blandete deosebita in
efectuarea manevrelor;
se vor spala mainile inainte si dupa efectuarea instilatiilor cat si intre aplicatii daca se
indica administrarea in ambele urechi;
pentru a preveni ranirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capat
de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber;
daca se indica aplicarea de picaturi si unguent, se vor aplica intai picaturile;