Sunteți pe pagina 1din 26

Conf. Univ. Dr.

Paraschiva Postolache
UMF „Grigore T. Popa”, Iaşi
 Cardiopatia ischemica este suferința mușchiului
cardiac (miocard) produsă de îngustarea
(stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor
coronare.
 Miocardul este irigat de două artere coronare:
artera coronară stângă și artera coronară dreaptă,
artere care dau mai multe ramuri.
 Principala cauză de afectare coronariană este
ateroscleroza.
 Ateroscleroza constă în depunerea pe peretele
interior al arterelor de colesterol, care, în
combinație cu anumite celule din sânge și din
perete, formează placa de aterom. Aceasta
îngustează și în final blochează artera,
împiedicând fluxul de sânge către miocard.
 În funcție de severitate există mai multe forme de
cardiopatie ischemică:
• Angina pectorală stabilă de efort

• Angina pectorală instabilă

• Infarctul miocardic
 Angina stabilă - durerea în piept (angina).
 Durerea din cardiopatia ischemică are câteva trăsături:
• este declanșată de efort
• dispare în câteva minute de la oprirea efortului sau la
administarea de nitroglicerină sublingual
• sediul durerii este de obicei pe linia mediană
(retrosternal)
 Angina instabilă se caracterizează prin modificarea
trăsăturilor durerii:
• aceasta apare la efort mai mic sau chiar în repaus
• este mai intensă, mai prelungită, mai frecventă.
• angina instabilă reprezintă o agravare a bolii coronariene.
 Infarctul miocardic este o urgență medicală.
Este forma cea mai gravă de cardiopatie
ischemică și poate provoca decesul pacientului.
 Infarctul miocardic este produs de ocluzia unei
artere coronare. Miocardul nu mai primește sânge
și se necrozează.
 De obicei se caracterizează prin:
• durere atroce, retrosternală, cu durată
prelungită, care nu cedează la nitroglicerină.
 Trebuie urmăriți următorii factori majori de risc
cardiovasculari:
• valorile tensiunii arteriale
• fumatul
• dieta și obiceiurile alimentare
• stresul
• greutatea corporală
• valorile glicemiei
• sedentarismul
 Reprezintă problema centrală a recuperării
bolnavului coronarian.
 Programul exerciţiilor pentru reantrenarea la efort
va fi alcătuit pe principiul progresivităţii ţinându-se
seama de 3 parametri:
 tipul exerciţiului
 intensitatea
 durata exercițiului.
 Tipul exerciţiului este important astfel:
• exerciţiile executate cu braţele sunt mai greu
suportabile (iniţial nici nu se prescriu) decât cele
executate cu membrele inferioare
• exerciţiile simple care fac parte din activităţile
vieţii obişnuite sunt mai puţin solicitante
• exerciţiile care angrenează mase mari
musculare vor fi mai periculoase decât cele
care necesită grupe mici musculare.
 Intensitatea exerciţiului
• ca principiu, se preferă la început să se
lucreze la intensităţi mici care să permită
durate lungi de aproape 30-60 de minute pe
şedinţă
 Durata exerciţiului pune o serie de probleme.
• se preferă durate mai lungi la intensităţi slabe
care să antreneze rezistenţa pacientului
• ca tip de antrenament la domiciliu pe primul loc
este mersul pe jos, eventual mersul pe bicicletă
sau pedalarea la o bicicletă fixă ergometrică.
 Ședinţa de antrenament este compusă din 3
perioade:
• Perioada de încălzire 5-10 minute (mişcări
articulare simple, întinderi musculare -
stretching - din clinostatism, din şezând sau
stând şi eventual mers)
• Perioada de antrenare propriu-zisă (15-20
minute)
• Perioada de revenire lentă (5-10 minute)
• 3-4 şedinţe pe săptămână sunt suficiente.
 normalizarea greutății corporale printr-un regim
alimentar adecvat
 diminuarea efectelor stresului cotidian
 intensificarea transportului de O2 pentru solicitarea
dozată a cordului
 mărirea forței și rezistenței grupelor musculare ale
membrelor și trunchiului
 exerciții de gimnastică respiratorie
 exerciții la spalier
 exerciții la stepper
 mersul pe bicicletă ergometrică sau de exterior
 alergare ușoară pe teren plat
 urcatul pe scări, care trebuie să se facă în mod
gradat și dozat
 sporturi ușoare fără caracter competițional și fără
a forța limitele cordului
 Pacientul va executa doar anumite exerciții în funcție
de vârstă, stadiul bolii și rezistența la efort a acestuia.
 1. - Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși
- Pacientul execută flexia dorsală și flexia plantară
la nivelul articulației gleznei.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 2. - Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși
- Pacientul execută abducția și adducția fiecărui
membru inferior.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 3. Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși
- Pacientul execută rotația internă și externă a
fiecărui membru inferior la nivelul articulației gleznei.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.

 4. Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși


- Pacientul execută circumducția fiecărui membru
inferior la nivelul articulației gleznei.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 5. - Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși
- Pacientul realizează flexia genunchiului menținând planta pe
saltea.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul efortului
pacientul expiră.

 6. - Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii flectați cu planta


pe saltea, cu antebrațele flectate la nivelul abdomenului.
- Pacientul inspiră odată cu ridicarea abdomenului,apoi expiră
odată cu mișcarea de coborâre a abdomenului.

 7. - Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși.


- Pacientul execută flexia antebrațului pe braț , după care
revine la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul efortului
pacientul expiră.
 8. Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii extinși.
- Pacientul execută abducția fiecărui membru
superior sau abducția simultană a membrelor
superioare,în funcție de capacitatea de efort.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 9.Poziția inițială: decubit lateral, membrul inferior de
pe saltea flectat și celălalt membru inferior extins.
- Pacientul execută flexia membrului inferior, după
care revine la poziția inițială
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 10. Poziția inițială: decubit lateral, membrul inferior de
pe saltea flectat și celălalt membru inferior extins.
- Pacientul execută extensia membrului inferior,
după care revine la poziția inițială
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.

 11. - Poziția inițială - șezând.


- Pacientul execută flexia fiecărui membru superior,
revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 12. - Poziția inițială - șezând.
-Pacientul execută ridicarea și coborârea umerilor,
revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.

 13.- Poziția inițială - șezând.


- Pacientul execută flexia coatelor la 90°,urmată de
pronația și supinația antebrațelor, revenind apoi la
poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 14. - Poziția inițială - șezând.
- Pacientul execută rotația internă a fiecărui
membru superior, revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.

 15. - Poziția inițială - șezând.


-Pacientul execută flexia membrelor superioare,
ajungând cu fețele palmare pe creștet , revenind apoi
la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 16. - Poziția inițială - șezând.
- Pacientul execută o ușoară flexie laterală a
trunchiului , revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.

 17. - Poziția inițială - șezând.


- Pacientul execută rotația spre stânga și spre
dreapta a trunchiului, revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 18. - Poziția inițială-ortostatism,cu spatele sprijinit de
spalier,membrele superioare pe lângă corp.
- Pacientul realizează abducția simultană a membrelor
superioare,revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 19. - Poziția inițială-ortostatism,cu spatele sprijinit de
spalier,membrele superioare fiind situate la nivelul
umerilor,sprijinite de spalier.
- Pacientul execută genuflexiuni, alunecând cu spatele
de spalier,revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 20. - Poziția inițială - ortostatism, cu spatele sprijinit
de spalier,membrele superioare fiind situate la nivelul
umerilor,sprijinite de spalier.
- Pacientul execută abducția fiecărui membru
inferior, revenind apoi la poziția inițială.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră.
 21. - Poziție inițială - ortostatism cu membrele
inferioare ușor depărtate și mâinile pe umeri.
- Pacientul realizează antepulsia și retropulsia
umerilor concomitent cu mișcarea repetată a coatelor
înainte-înapoi
 22.- Poziție inițială - ortostatism cu fața la spalier și
pacientul prinde cu mâinile barele spalierului.
- Pacientul realizează pași la stepper.
- În poziția inițială pacientul inspiră, iar în timpul
efortului pacientul expiră
 23. - Pacientul va pedala la bicicleta ergometrică
minim 10 minute, în timp ce îi va fi monitorizată
valoarea tensiunii arteriale.
 24. - Pacientul va realiza mersul pe distanțe scurte,
dar distanța parcursă va crește progresiv în funcție
de capacitatea de efort atinsă.
 În cazul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare
reantrenarea la efort trebuie să se realizeze în
mod gradat.
 Programul kinetic trebuie să respecte principiul
progresivității, adică să se realizeze trecerea
ușoară de la exercițiile simple la cele complexe.
 Scopul final al programului de reabilitare
cardiacă este creșterea toleranței la efort,
pacientul reușind să desfășoare activitățiile
cotidiene.
 Tudor Sbenghe - Recuperarea medicală la domiciliu
bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996.
 http://www.cardioclinic.ro/cardiopatia-ischemica